Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aprecierea Starii de Sanatate A Familiei
Aprecierea Starii de Sanatate A Familiei
«Sãnãtatea e un drept fundamental al omului si în acelasi timp un obiectiv social mondial.» (Din declaratia
de la Alma-Ata 1978)
O familie poate sã includã 3-4 generatii, în special familia traditionalã ruralã, dar câmpul
emotional cuprinde 3 generatii. Membrii unei familii se nasc sau sunt adoptati, cresc, se
cãsãtoresc si rãmân în aceeasi familie pânã la moarte sau pãrãsesc familia de bazã, întemeind
o nouã familie, cu altã resedintã, rolurile se schimbã. Scopul unei familii este de a asigura
membrilor sãi satisfacerea nevoilor, prin actiunea conjugatã a tuturor membrilor pe perioada
întregii vieti si acest lucru asigurã supravietuirea familiei, desi membrii ei mor, cu fiecare
generatie. Nevoile familiei: habitat, alimentatie, resurse sanitare, sociale, intelectuale,
emotionale si spirituale. Evolutia familiei de-a lungul istoriei s-a suprapus evolutiei societãtii,
ea rãspunzând prin functiile de protectie sau sociale necesitãtilor si împrejurãrilor timpului.
Astfel, în societatea româneascã, pe mãsurã ce au apãrut primele crese sau grãdinite la
dispozitia unei comunitãti, aceste institutii au preluat unele din functiile de protectie si sociale
ale familiei. Dar so-cietatea în permanentã transformare are nevoie ca membrii sãi sã dispunã
de flexibilitate si o adaptabi-litate în continuã crestere, iar familia constituie matricea acestei
adaptãri psiho-sociale. Cercetãri psihologice, psihiatrice si studii populationale au dovedit cã
evenimentele majore negative, ce pot duce la distrugerea familiei (moarte, divort) prin
efectele stressante, duc la afectarea stãrii de sãnãtate a celorlalti membrii ai familiei. A fost de
asemenea scos în evidentã faptul cã în anumite familii în care apar mai frecvent diferite boli,
existã probleme grave ca: violenta dintre soti, abuzuri asupra copiilor, separãri între soti în
acelasi habitat. Morbiditatea, mortalitatea si rata internãrilor sunt crescute în familiile ce pierd
un membru prin deces. Vârsta de deces este mai scãzutã statistic la persoanele ce au rãmas de
tinere vãduve.
Chiar afectiunile infectioase sunt mai periculoase la familiile cu probleme grave, prin
scãderea imunitãtii membrilor sãi. Orice boalã apãrutã într-o familie poate influenta starea de
sãnãtate a celorlalti membrii, poate afecta functionalitatea unei familii si cu cât afectiunea este
mai de lungã duratã si gravitatea ei mai mare, repercursiunile asupra functionalitãtii familiei
sunt mai severe. Medicul de familie este cel care cunoaste toate problemele bio-psiho-sociale
ale familiei si el poate actiona pentru a preveni sau trata orice dezechilibru apãrut. Este astãzi
demonstrat cã incidenta hi-pertensiunii arteriale, a colesterolemiei si a anginei pectorale creste
de trei ori la bolnavii cu probleme familiale, fatã de loturi similare în care nu existã asemenea
probleme. Medicul de familie este acela care cunoaste factorii de risc familial: comportament
alimentar, consum de alcool, fumat, sedentarism, stress familial, dar si pedigree familial. Prin
el se poate actiona în problematica profilaxiei primare si implicit la scãderea mortalitãtii
generale si a cresterii sperantei de viatã. Studii statistice au demonstrat cã în perioada
premergãtoare instaurãrii unei depresii, cu cca. ½ an, pacientii au un numãr crescut de
consultatii, spitalizãri, iar tulburãrile neuro-vegetative, functionale, pot indica medicului de
familie semnalul de alarmã. De asemenea, medicul de familie trebuie sã stie cã în familiile
stressate, mamele apeleazã mai des la consultatii pentru copiii, desi acestia nu pre-zintã
tulburãri organice, doar mamele sunt cele stressate. Relatiile benefice pe care se întemeiazã
familiile sunt bazate pe afectiune, ambiantã armonioasã, loialitate, dragoste si grijã, iar familia
clãditã pe aceste relatii este o familie functionalã. Dacã din contrã, într-o familie intervin
relatii de urã, de vinovãtie, restrictii, pedepse, stãri conflictuale, atunci este vorba de o familie
disfunctionalã.
Sãnãtatea este definitã de OMS ca acea stare de bine fizic, mental si social, în absenta bolii
sau infirmitãtii.
Sãnãtatea familiei depinde de sãnãtatea fiecãrui membru al sãu, dar si de interactiunea dintre
membrii familiei si interactiunea familiei cu alte sisteme so-ciale. Însã este foarte greu de
apreciat o «stare de complet bine», cãci odatã cu evolutia societãtii, bunãstarea caracterizeazã
societatea modernã, iar pretentiile în legãturã cu calitatea vietii au crescut, ele deci depind de
fiecare membru al familiei, de pretentiile familiei si nu în ultimul rând de comunitate si
societatea în care se gãseste familia.
Pentru medicul de familie criteriile de diagnostic al stãrii de sãnãtate, parcug cele trei etape:
bunãstare fizicã, bunãstare mentalã, bunãstare socialã.
a. Bunãstare fizicã (biologicã) a familiei este datã de bunãstarea fizicã a fiecãrui membru al
familiei.
-Corporalitatea este o realitate biologicã, iar în ciclul familiei, de la nastere, prin diferentiere,
crestere, maturizare si îmbãtrânire, ea corespunde unor parametrii normali, ce tin de vârstã,
sex, rasã. Bunãstarea fizicã (biologicã) a familiei înmãnuncheazã aspectul exterior, structuri
morfologice interne, functii si particularitãti fiziologice, biochimice, endocrine si nervoase ale
fiecãrui membru al familiei.
b. Bunãstarea mentalã prin dezvoltarea optimã a capacitãtii membrilor unei familii si familiei
în întregime într-un anumit cadru de referintã (intelectual, emotional).
Criterii:
c. Bunãstare socialã conditionatã de bunãstarea fizicã si mentalã, cãci numai o familie a cãrei
membrii sunt în plenitudinea acestor atribute poate sã-si exprime comportamentul în mod
favorabil în sânul familiei, al comunitãtii si societãtii. Dar si factorii de bunãstare socialã,
influenteazã în mod hotãrâtor bunãstarea fizicã si mentalã a membrilor unei familii si familiei
ca sistem social.
- sanitar-social:
- institutii sociale pentru copii (crese), cãmine pentru bãtrâni, bolnavi cronici (spitale de
cronici, azile), handicapati (inst.de instruire, recuperare)
Comportamentul fatã de sãnãtate al unei familii se poate aprecia prin modul de autoevaluare a
problemelor de sãnãtate, prin starea de sãnãtate la zi a membrilor sãi, prin atitudinea pe care
familia o ia în cazul aparitiei unei boli sau a suspiciunii de îmbolnãvire. Acest comportament
fatã de propria sãnãtate poate fi evaluat prin indici care indicã prezentarea din proprie
initiativã la controalele “jalon” corespunzãtoare vârstei a controlului sãnãtãtii, precum si prin
frecventa folosirii serviciilor medicale preventive (teste, analize, imunizãri).
-caracteristici functionale:
-puterea e împãrtitã
-toti participã la decizii
-responsabili toleranti
b. interactiune mamã-copil
c. interactiune tatã-copil
d. autonomia copilului
e. autonomia membrilor.
d. cum se împarte puterea în deciziile ce privesc familia (se iau unilateral decizii).
Fatã de familia traditionalã, de-a lungul timpului a apãrut familia energizatã care activeazã
mult mai eficient pentru apãrarea si protectia sãnãtãtii membrilor sãi.
Familia energizatã- toti membrii sunt angajati în interactiuni variate, reglate unii cu altii.
Familia energizatã are prin membrii sãi legãturã cu comunitatea printr-o participare activã a
membrilor sãi la viata comunitãtii, printr-o autonomie a ei si participare ce încurajeazã
individualitatea fiecãrui membru, iar problemele familiei sunt rezolvate în mod creator.
Bãrbatii sunt profund implicati în functionarea familiei, spre deosebire de familia traditionalã
în care acest lucru era fãcut de femei si copii, iar aceasta contribuie la mentinerea sãnãtãtii
întregii familii. Familia energizatã profitã mult mai mult de serviciile medicale, fiindcã femeia
si copiii sunt mai angajati în activitãti de grup ale comunitãtii. Familiile cele mai sãnãtoase
aveau cele mai putine conflicte dusmãnoase, controale ale copilului caracterizate prin
autonomie, spirit de întrajutorare si se încurajau reciproc. Competenta familialã este
consideratã rãspunzãtoare de sãnãtate sau disfunctii psihologice (prin comunicare familialã,
organizare familialã, conflicte familiale). Modelul presupune existenta unor scopuri comune
în a stimula dezvoltarea copiilor pentru a deveni adulti independenti si pentru a stabiliza
personalitatea pãrintilor.
1. Familii optime
3. Familii disfunctionale
4. Familii puternic disfunctionale.
- pãrintii sunt implicati în relatii în care puterea este împãrtitã. Fiecare pãrinte îl considerã pe
celãlalt competent
- relatiile pãrintilor cu pãrintii lor si prietenii sunt calde sii satisfãcãtoare, dar nu au
intensitatea relatiilor maritale.
Familia optimã are o paletã largã de sentimente, multã simpatie si nimic nu sugereazã un
conflict nerezolvabil:
Tata - are succes în profesie, considerã o mare satisfactie sã fie mentor al tinerilor, lucreazã
mult.
- sunt prietenosi, deschisi, activi, deseori atletici, sãnãtosi clinic si paraclinic. Copiii mici,
indiferent de sex sunt mai putin disciplinati, dar mai expresivi si îsi exprimã deschis
sentimentele.
Deci, din punct de vedere al organizãrii, al structurii familiei si al functiilor acesteia, o familie
sãnãtoasã trebuie sã rãspundã urmãtoarele deziderate:
2. Organizare flexibilã
În pãstrarea sãnãtãtii fiecãrui individ în parte, un rol important îl are familia, cãci asa cum
spunea M.Field, pãstrarea sãnãtãtii e ca o stare umanã care «intereseazã toate institutiile, toate
subsistemele marelui sistem care se cheamã societate».
Bibliografie:
4. Petersdorf R.G. - The Family Medicine Imperative (Acad. Med. 1993, 68, 896)