ÎNVĂȚAREA ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Nița Ana-Maria

Grădinița cu P.P. ,, Sfânta Ana’’, Craiova

O serie de studii efectuate în ultimii ani în Marea Britanie a scos la iveală câteva
date îngrijorătoare:
-unul din trei copii nu petrece nici măcar 30 de minute pe zi în aer liber;
-unul din zece copii nu a mers în natură (parc, pădure, mare) de mai bine de 12 luni;
- patru din cinci copii nu au o înțelegere corespunzătoare a mediului înconjurător.
De vină ar fi teama părinților că micuții s-ar putea răni, programul foarte încărcat,
tentația gadget-urilor sau numărul redus al spațiilor verzi la o distanță rezonabilă față de casă.
Oricât de triste sunt aceste rezultate, toate converg spre o altă problemă a societății de astăzi:
lipsa echilibrului.
Mâncăm dezorganizat, dormim la întâmplare, neglijăm sănătatea, trăim anxios sub presiunea
tuturor „task-urilor“ din viața noastră, ne umplem de lipsuri, ne golim de energie și-n general
avem ruperi de ritm epuizante, din care ne revenim greu.
Un studiu recent, realizat în România, a arătat faptul că 85% dintre copiii cu vârste
între 5 și 16 ani petrec, în medie, 5 ore pe zi pe rețelele sociale.
Copiii noștri cresc folosind calculatorul, implicit internetul, fiind expuși la o multitudine de
stimuli și mesaje.
De asemenea, e cunoscut faptul că și copiii mai mici de 5 ani folosesc device-urile „smart“, în
special telefonul mobil și tableta, fiind pasionați de jocuri online, desene animate sau diverse
clipuri amuzante pe YouTube.
De mai bine de 1 an se vorbește tot mai mult despre învățarea online și cum o afectează pe
cea clasică astfel încât, în timp, s-au format mai mult sau mai puțin două grupuri: pro și
contra. Chiar dacă aceste stiluri educaționale au ambele limitări, dar și puncte forte, eu
consider un mix al acestora ca fiind abordarea ideală pentru dezvoltarea optimă a copiilor
noștri.
 În ultimii ani, educația românească a permis pătrunderea unor instrumente noi și
eficiente de învățare: manualele digitale, platformele educaționale și, în general, metode
alternative de învățare.
Învățământul românesc a avut și are în continuare neșansa de a fi obligat să practice ”școala
online” în lunile cele mai dificile și încărcate ale anului școlar.
Din păcate, nu am fost în situația de a alege între online și offline, ci între online sau nimic.
Ce a urmat se știe: învățarea ”online” a devenit ”obligatorie”, deși nu este și n-a fost nici
online și nici obligatorie, din moment ce este o învățare care se întâmplă numai dacă elevul
vrea și/sau dacă poate. Adică dacă are mijloace sau device-uri.
A fost foarte greu să devenim peste noapte profesori digitali, după o carieră la clasa reală, cu
bănci în care elevii au socializat nemijlocit, care au interacționat multiplu, au învațat, s-au
jucat, au râs, s-au ceartat și s-au împăcat etc.
Ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă chiar și acum, după atâta vreme, este ușor debusolant
pentru adulți și copii deopotrivă, chiar dacă folosind aplicațiile Zoom, Meet, Classroom etc
spre exemplu, profesorul și preșcolarii/elevii/studenții ”se pot vedea” și se pot încuraja.
Pentru că e vorba de o altă vizibilitate, de realități, mai precis, de virtualități cu totul diferite
față de cele din școala tradițională.
Profesorul digital și școala online sunt sintagme încă prea puțin analizate și
înțelese din punctul de vedere al practicii educaționale la noi.
Să fii profesor în online a fost foarte dificil și oarecum epuizant, căci știam ora la care
începeam activitățile, însă niciodată ora când le sfârșeam.
Să fiu profesor în online a fost o provocare pentru mine, chiar dacă sunt un cadru ce
stăpânește destul de bine tainele informaticii.
Cum bine știm, unitățile de învățământ au fost închise pentru o bună perioadă, astfel că a
trebuit să fim cu toții parte a soluției, petrecând cât mai mult timp în case, rămânând conectați
cu micuții noștri doar in mediul online.
Ce am făcut în tot acest timp? Ei bine, vă mărturisesc că am realizat o mulțime de lucruri
interesante și frumoase pentru a menține treaz interesul preșcolarilor de la grupă pentru
învățare, chiar și de acasă.
Modalitățile noastre de comunicare au fost variate: de la grupul de WhatsApp, la aplicația
Kinderpedia, de la chestionarele Google ce au avut un real success, la întâlniri pe Zoom etc.
Tehnologia este parte a vieții noastre a tuturor, iar copiii au fost atrași în mod
deosebit de mediul digital – dinamic, colorat, interactiv.
Totuși, utilizarea excesivă a computerului nu-i ajută pe cei mici să-și dezvolte abilități de
viață reale, de aceea a fost necesar ca noi, profesorii, să-i ghidăm pe micuți cu multă atenție,
diplomație și pricepere.
O soluție fericită din acest punct de vedere au fost produsele de învățare online, unde copiii
au descoperit resurse educaționale atât de atractive, încât au înțeles diverse noțiuni de la
grădiniță și școală, în timp ce se distreau. 
Folosirea acestor platforme online de educație oferă o serie de beneficii şi avantaje celor mici
spre mulțumirea părinților.
Completează educația clasică: animații educative, jocuri de dezvoltare a logicii, exerciții
de antrenare a Inteligenței Emoționale, și nu numai;
Lecţiile virtuale și jocurile educaționale reprezintă un avantaj: oferă copiilor o vedere realistă
asupra materiei repetate sau activităților intreprinse. Eu am realizat un mix ideal de mijloace
audio şi vizuale, animaţii cât şi simulări, dar şi conţinut de tip text pentru a face învățarea cât
mai plăcută celor mici;
Posibilitatea de a accesa conţinutul vast, ludic și formator de oriunde şi oricând, cu ajutorul
computerului personal, tabletei sau chiar și a telefonului;
Folosirea sistemului de feedback imediat: în timp real copilul își poate da seama ce greșește
sau ce a realizat correct. Învățarea este realizată astfel într-un mod activ ce permite evaluări
formative şi sumative, calitative şi cantitative, realizate într-un mod pe înțelesul și placul lor.
Noile tehnologii schimbă lumea din mediul în care trăim, prin urmare educația de înaltă
calitate este esențială atât pentru succesul pe piața muncii, cât și pentru a face față unui mediu
extrem de competitiv.
Consider folosirea platformelor online de educație ca fiind o metodă bună pentru copiii isteți
ce sunt puternici motivaţi, ele venind în completarea activităţilor didactice din sistemul de
învăţământ. .

Bibliografie :
1- Ausubel David, Floyd R., (1981), Învăţarea în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
2- Ion Frăţilă, Tendinţe în evoluţia procesului de învăţământ, Revista, Învăţământul
preşcolar, nr.2-3 1991;
3- Miron Ionescu, Educaţia şi dinamica ei, Editura, Tribuna învăţământului, Bucureşti.