Perspective psihologice contemporane

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele perspective din psihologie şi

caracteristicile lor.
Obiectivele modulului
La finalul acestui modul, cursanţii trebuie:

să cunoască ce este o perspectivă psihologică

sădescrieperspectivelebiologică,behavioristă,cognitivă, psihanalitică
să cunoască principiile învăţării clasice şi operante să prezinte caracteristicile
somnului şi visului

În cadrul acestui modul, vor fi detaliate o parte din perspectivele contemporane care au avut un
impact major în domeniul psihologiei. Vom explica ce înseamnă o perspectivă psihologică, iar
apoi vom prezenta mai detaliat patru mari curente din acest domeniu: perspectiva biologică,
behavioristă, psihanalitică şi cognitivă. Vom pune un accent deosebit asupra învăţării din
perspectivă behavioristă, dar şi asupra unor aspecte uşor controversate din psihologia de simţ
comun în ceea ce priveşte psihanaliza. Astfel, vom descoperi împreună fazele somnului şi mai
ales teoriile asupra viselor.

Ce este o perspectivă psihologică?

În esenţă, perspectiva psihologică este o abordare, un mod de a privi unele subiecte din
psihologie. Orice problemă psihologică poate fi abordată din perspective diferite. Acest lucru
este valabil pentru orice acţiune a unei persoane. Să presupunem că, în urma unei insulte, trageţi
cuiva un pumn în faţă. Dintr-o perspectivă biologică, putem descrie acest act ca activarea
anumitor arii cerebrale şi stimularea neuronilor care activează muşchii, determinând mişcarea
braţului dumneavoastră. Dintr-o perspectivă behavioristă, putem descrie acţiunea fără nici o
referire la structurile corporale; în schimb, insulta este un stimul la care reacţionaţi lovind cu
pumnul, un răspuns învăţat care a fost recompensat în trecut. O perspectivă cognitivă asupra
acestei acţiuni se va concentra asupra proceselor mentale implicate în producerea com-
portamentului şi am putea explica pumnul dumneavoastră în termenii obiectivelor şi planurilor:
obiectivul dumneavoastră este să vă apăraţi onoarea, iar comportamentul agresiv face parte din
planul dumneavoastră pentru atingerea acestui obiectiv. Dintr-o perspectivă psihanalitică,
acţiunea ar putea fi descrisă ca o expresie a unui instinct agresiv inconştient. Şi, în final, dintr-o
perspectivă subiectivistă, acţiunea dumneavoastră agresivă poate fi înţeleasă ca o reacţie la faptul
că aţi interpretat afirmaţia persoanei respective ca o insultă personală. În ciuda multiplelor
posibilităţi de a descrie orice act psihologic, aceste cinci perspective reprezintă principalele
abordări ale psihologiei ştiinţifice contemporane (Fig. 1.5). Deoarece
aceste cinci perspective sunt discutate pe tot parcursul cărţii, aici voi
oferi doar o scurtă descriere a celor mai importante caracteristici ale
lor. Nu uitaţi că aceste abordări nu trebuie să fie neapărat reciproc
exclusive; ele se pot concentra pe diferite aspecte ale aceluiaşi
fenomen complex. De fapt, înţelegerea multor probleme psihologice
necesită o abordare eclectică care acoperă mai multe perspective.

Fig. 1.5: Perspective psihologice

Analiza fenomenelor
psihologice poate fi
realizată din mai multe
perspective. Fiecare oferă
o explicaţie, întrucâtva
diferită, despre motivele
pentru care oamenii
acţionează într-un anumit
fel şi fiecare contribuie
într-un fel la concepţia
noastră despre persoană
în întregul ei.
Litera grecească psi (Ψ)
este folosită uneori ca
abreviere pentru
„psihologie".

Perspectiva biologică
Creierul uman conţine peste 10 miliarde de celule nervoase şi un
număr extrem de ridicat de interconexiuni între ele. În principiu, toate
evenimentele psihologice pot fi asociate cu activitatea creierului și a
sistemului nervos. Abordarea biologică în studiul fiinţelor umane şi al
altor specii încearcă să facă legătura între comportamentul vizibil şi
evenimentele chimice şi electrice care au loc în interiorul corpului.
Cercetările din perspectiva biologică urmăresc să specifice procesele
neurobiologice care stau la baza comportamentului şi proceselor
mentale. Abordarea biologică a depresiei, de exemplu, încearcă să
înţeleagă această problema în termenii schimbărilor anormale în
nivelurile neurotransmiţătorilor. Aceştia sunt substanţe chimice,
produse în creier, care fac posibilă comunicarea între două celule
nervoase.
Putem folosi una dintre problemele descrise mai devreme pentru a
ilustra această perspectivă. Studiul recunoaşterii figurii umane la
pacienţii cu leziuni cerebrale indică faptul că anumite regiuni ale
creierului sunt specializate în recunoaşterea fizionomiilor. Creierul
uman este împărţit în emisfera dreaptă şi emisfera stângă, iar regiunile
dedicate recunoaşterii fizionomiilor par să fie localizate, în principal,
în emisfera dreaptă. La om, emisferele sunt extrem de specializate. La
majoritatea persoanelor care folosesc mâna dreaptă ca mână principală
(dreptaci), emisfera stângă este specializată în înţelegerea limbajului,
iar emisfera dreaptă în interpretarea relaţiilor spaţiale.
Perspectiva biologică a fost extrem de utilă şi în studiul memoriei.
Aceasta subliniază importanţa anumitor structuri cerebrale, inclusiv a
hipocampului, care este implicat în consolidarea amintirilor. Amnezia
copilăriei poate fi parţial cauzată de un hipocamp imatur, o structură
care nu atinge dezvoltarea completă decât după un an sau doi de
la naştere.