C. S.

Lewis - "Sfaturile unui diavol bătrân către

unul mai tânăr”, 1941

 Un tânăr diavol: - Cum ai reusit sa trimiti în iad atâtea suflete??

Bătrânul diavol: - Prin frică!

Cel tânăr: - Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete?

Bătrânul: - Nu...De o boală!

Cel tânăr: - Cum s-au îmbolnăvit? Erau pe moarte? Nu a existat niciun leac?

Bătrânul: -... s-au îmbolnăvit. Au murit. Desi exista un leac...

Cel tânăr: - Nu înțeleg...

Bătrânul: - Au crezut, gresit, că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze

cu tot prețul este VIAȚA!!! Nu s-au mai îmbrățișat.... Nu s-au mai salutat...
S-au îndepărtat, tot mai mult, unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele
umane... La tot ce este uman! Apoi au rămas fără bani, cand si-au pierdut
locul de muncă. Dar au ales, mereu, să se teamă pentru viața lor chiar dacă
nu mai aveau nici măcar pâine pentru masa. Au crezut tot ce-au auzit, au citit
ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat incet, incet, la libertatea
lor. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mai plecat nicăieri. Nu și-au mai vizitat
nici, rudele, nici prietenii. Lumea s-a transformat incet si sigur, într-un mare
lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari. Au acceptat totul!!! Doar pentru
a supraviețui unei alte zile mizerabile... Nu au mai trăit, au murit, putin cate
putin în fiecare zi! A fost destul de ușor să le iau sufletele mizerabile... ,,