Sârba este un dans istoric popular românesc, răspândit în România și Republica
Moldova dar de asemenea si de ucraineni, maghiari, numele acestui dans popular, sârba, nu are de-a face cu poporul sârb, după cum menționează unele dicționare, rădăcină sârbei ca și celelalte dansuri desprinse din horă, precum brâul in cerc dansul este executat de femei și bărbați, cu o mișcare rapidă și ritm binar. Dansul se execută de obicei în semicerc, cerc, linii sau în formațiunii de cuplu , în care se mișcă simultan cu pași laterali, uneori și cu figuri de virtuozitate (prin încrucișare ori bătăi), dansatorii ținându-și mâinile pe umerii celui din stânga și celui din dreapta și de obicei se joacă de la stânga la dreapta. Acest lucru este încă o dovadă a caracterului ei magic, deoarece astfel se încearcă o revenire la ordinea primordială. În antichitatea europeană și cea asiatică, exceptând Extremul Orient, există o semnificație precisă a dreptei și a stângii. La stânga este haosul, iadul în accepțiunea biblică, teluricul, femininul, răul, dezordinea. Partea dreaptă tine de sacralitate, cea stângă de profan. Locul femeii la cununie este în stânga bărbatului. Fără să mai știe de ce, femeia se prinde în horă și în sârbă după bărbat, adică în stânga lui și înaintează împreună în ritmul impus de joc. Mereu spre dreapta, sacadat, cu mișcări ritmice spre interiorul și circumferința maximă a cercului în căutarea magică a stabilității.