Iluzii optice

Iluzia este perceptia falsa a unui obiect, care, spre deosebire de

halucinatie, are loc in prezenta obiectului. Totusi, perceptiile eronate
sunt considerate iluzii numai daca sunt valabile pentru un numar foarte
mare de indivizi. Iluziile comune tuturor indivizilor cu o stare
psihofiziologica normala sunt determinate de insasi legile formarii
perceptiilor.
Oamenilor le plac iluziile optice de mii de ani. Romanii au făcut
mozaicuri 3D pentru a-și decora casele, grecii au manipulat perspective
pentru a crea panteonuri impresionante, iar cel puțin o sculptură
paleolitică va arăta ca două animale în același timp, dacă privești cu
atenție. Iluziile optice se joacă atât cu forme, culori, contraste, cât și cu
lumini, dimensiuni și modele.
Georg Rüschemeyer explorează știința din spatele efectelor cel
puțin bizare pe care iluziile optice le au asupra creierului uman în cartea
sa intitulată The New Book of Optical Illusions. Se pierd multe în
comunicarea dintre ochi și creier. În majoritatea cazurilor, cele două
sisteme fac o echipă bună, dar sunt și momente în care ochii transmit
semnale confuze, iar creierul le interpretează așa cum nu ar trebui.

Modelele sunt poate cele mai confuze. Creierului tău nu îi place să

decodeze modele complicate. De exemplu, în iluzia tablei de șah, câteva
puncte albe creează adâncime spațială. Nu există o explicație unanim
acceptată de oamenii de știință, dar ar putea avea legătură cu
întreruperea modelului. Creierul vrea să creadă că tabla are un model
uniform, așa că distorsionează imaginea, cu scopul de a o simplifica.