REFERATE
ASPECTE ACTUALE ALE INFECŢIEI CU HPV
M. MOGA1, D. RADBÂŢĂ2
1
Facultatea de Medicină, Universitatea “Transilvania”, Braşov, 2Spitalul Clinic de Obstetrică- Ginecologie “I.A. Sbârcea”, Braşov
Rezumat: Omul trăieşte înconjurat de un mediu în care
virusurile HPV sunt omniprezente. O parte din aceste
virusuri provoacă diferite leziuni, unele benigne, altele cu
potenţial malign. Unele dintre aceste virusuri infectează
mucoasele (mai ales cele anogenitale) cu frecvenţă foarte
mare la pacienţii tineri, la femei fiind cauza cancerului
de col, iar la bărbaţi aceste virusuri pot cauza cancer
anal şi de penis. Infecţia cervicală cu HPV este în
majoritatea cazurilor pasageră şi asimptomatică.
Tipurile HPV cele mai răspândite, cu risc mare oncogen
sunt 16 şi 18. Screeningul leziunilor de col uterin se face
prin citologie pe lamă (examen Papanicolau), sau prin
citologie în mediu lichid cu detectarea virusului HPV. În
funcţie de leziune, s-au propus o serie de strategii de
management. Pentru prevenţia infecţiei cervicale cu
HPV, la ora actuală se utilizează vaccinul contra HPV,
acest vaccin existând în două forme, vaccin bivalent
(contra HPV 16 şi 18) sau un vaccin quadrivalent (contra
HPV 6,11,16,18). Aceste vaccinuri s-au dovedit foarte
eficiente pe studii de până la 5 ani, astfel încât unele ţări
au adoptat strategii de vaccinare în masă.
Cuvinte cheie: HPV, displazie cervicală, cancer de col
uterin, vaccin
Abstract: People are living surrounded by an
environment of omnipresent HPV viruses. A part of these
viruses brings about certain lesions, some benign, some
of malign potential. Some of these viruses infect the
mucous membrane (especially the anogenital one) with a
large frequency among the young patients causing cervix
cancer (in women), anal and penis cancer, in men. In
most of the cases, cervical HPV infection is temporary
and asymptomatic. The most spread HPV viruses of
oncogenic risks are the types 16 and 18. The screenings
for cervix lesions consist in Pap test or liquid-base
cytology for detecting HPV virus. Depending on the type
of lesion, certain management strategies have been
suggested. Today, in order to prevent the HPV cervix
infection, the HPV vaccine is being used, being available
as a bivalent vaccine (for 16 and 18 HPV types) and as a
quadrivalent vaccine (for 6, 11, 16 and 18 HPV types).
These vaccines have proved to be very efficient in 5-year
studies, so that certain countries have adopted strategies
of mass vaccination.
Keywords: HPV, cervix dysplasia, cervix cancer, vaccine
AMT, vol II, nr. 4, 2008, pag. 111
INTRODUCERE
Infecţia cu Papiloma Virus este larg răspândită,
existând aproximativ 100 de tipuri de HPV care
infectează omul şi aproximativ 40 dintre acestea infectând
mucoasele. Printre aceste tipuri sunt unele care sunt cu
risc mare oncogen şi altele cu risc mic. Cele mai frecvente
tipuri de HPV implicate în cancerul de col sunt
exemplificate în tabelul 1; distribuţia acestor tipuri este
relativ aceeaşi pe tot globul, cu unele diferenţe între
continente, dar tipurile 16 şi 18 rămân pe primele locuri,
ceea ce face ca vaccinarea să poată fi făcută cu aceleaşi
tipuri virale în toate ţările (1,3,4).
Tipurile HPV cu risc mare oncogen (16, 18, 45,
33, 31, 58, 52, 35) sunt implicate în apariţia cancerului de
col de vulvă, de penis, de orofaringe şi anal, iar tipurile cu
risc mic (cele mai frecvente tipuri fiind 6 şi 11) sunt
implicate mai ales în apariţia condiloamelor şi a leziunilor
low grade intraepiteliale cervicale (LSIL) şi a celor
vulvare (VIN) (2,3).
Prevalenţa infecţiei genitale cu HPV este foarte
mare la vârsta tânără, în segmentul de populaţie 20-24 de
ani aceasta ajungând la 45%, iar la vârsta de 50 de ani se
estimează că aproximativ 80% din femei au trecut cel
puţin printr-o infecţie cu HPV (vezi tabelul 2), infecţia cu
HPV fiind cea mai răspândită infecţie cu transmitere
sexuală. (2,3) (http://www.cdc.gov/std/healthcomm
/fact_sheets.htm)
Infecţia cu HPV este de o mare importanţă
socioeconomică, deoarece costurile directe legate de
infecţie sunt la acelaşi nivel cu cele legate de infecţia HIV
în SUA. De asemenea, infecţia cu HPV s-a dovedit a fi
mai costisitoare decât herpesul genital + hepatita B în
categoria de vârstă 15-25 ani, iar frotiurile Babeş
Papanicolau fals negative sunt printre cele mai frecvente
cauze de malpraxis în SUA (2,3) Infecţia cu HPV este o
cauză necesară (fiind detectat în toate cazurile de
neoplazie cervicală) dar nu suficientă pentru apariţia
cancerului de col, alţi cofactori fiind necesari pentru
progresia de la infecţia virală la leziunile canceroase.
Cofactorii clar demonstraţi a fi implicaţi sunt folosirea
îndelungată a contraceptivelor orale, multiparitatea,
fumatul şi coinfecţia cu HIV; cofactorii probabili sunt
coinfecţia cu Chlamidia Trachomatis sau cu Herpes
Simplex, imunosupresia şi deficienţe de dietă; cofactori
 REFERATE

Presupuşi, dar la care nu a fost clar demonstrată
implicarea sunt factorii genetici şi imunologici ai gazdei,
factorii virali (tipul şi variantele de tip), încărcarea virală
şi integrarea virală. (5)
Tabel nr. 1. Prevalenţa infecţiei cu HPV oncogen în
populaţia generală
un clearance rapid prin intervenţia sistemului imun
înnăscut sau prin alte mecanisme. În caz contrar, se
ajunge la infecţie persistentă ce produce leziuni celulare
microscopice (şi ea este în majoritate « rezolvată » de
răspunsul imun al gazdei). Persistenţa virală (condiţie
esenţială pentru carcinogeneză) duce la expansiunea
clonală a epiteliului infectat şi la apariţia leziunilor de tip
CIN 3 în aproximativ 2-3 ani la subiecţii susceptibili şi
apoi la cancer de col (fig. 1). Perioada scursă de la
infectare la apariţia cancerului de col este în medie 12-15
ani (5-30 ani). (2,3,7)

Figura nr. 1. Distribuţia tipului de HPV la femeile cu

sau fără cancer de col uterin. Vaccinul 24S3 (2006)

Cancerul de col este a doua neoplazie ca

Tabel nr. 2. Prevalenţa infecţiilor cu HPV la femeile
frecvenţă la femeile din ţările dezvoltate şi se află pe
din SUA pe tranşe de vârstă (2)
primul loc în ţările sărace. În anul 2002 au fost raportate
Vârsta Prevalenţa (%) 95% CI 493000 de cazuri noi şi 274000 decese, 83% din cazuri
14–19 24.5 (19.6–30.5) apărând în ţările în curs de dezvoltare. (3,6).
20–24 44.8 (36.3–55.3) Infecţia cu HPV este o cauză din ce în ce mai
25–29 27.4 (21.9–34.2) importantă a morbidităţii la bărbaţi. Prevalenţa infecţiei
30–39 27.5 (20.8–36.4) s-a dovedit a fi similară cu a femeilor, deşi s-a observat că
40–49 25.2 (19.7–32.2) majoritatea infecţiilor peniene cu HPV oncogen sunt
50–59 19.6 (14.3–26.8) asimptomatice şi nu duc la cancer de penis. Unele studii
HPV, pentru a putea produce leziuni, trebuie să au arătat faptul că infecţia HPV la partenerul unei
ajungă la stratul bazal al epiteliului, la celulele paciente cu leziune cervicală este mai frecventă decât în
nediferenţiate, accesul fiind posibil prin microabraziunile populaţia generală şi invers, partenera unui bărbat cu
mucoasei sau prin zona de joncţiune. În momentul în care cancer de penis are un risc mult mai mare de dezvolta
virusul ajunge la aceste celule, el foloseşte mecanismul cancer cervical. Bărbaţii care au relaţii homosexuale au
celular de diviziune pentru replicare, inhibând şi un risc crescut de a dezvolta cancer anal. (3)
diferenţierea celulei gazde, creându-şi astfel condiţia unei Cancerul de penis este o entitate rară având o
replicări infinite. (3) proporţie estimată la 0,5% din totalitatea cancerelor la
La majoritatea indivizilor infecţiile HPV sunt bărbat. S-a observat faptul că această boală, precum şi
pasagere şi asimptomatice, 70% din noile infecţii infecţiile transmise sexual, au o incidenţă mai mică la
dispărând într-un an şi 90% în 2 ani, cu o medie de 8 luni. bărbaţii circumcişi, iar HPV oncogen (în special 16 şi 18)
Risc mare de infecţie au pacientele cu vârsta tânără, cu este detectat în 40-50% din cazuri. (3,6)
număr mare de parteneri, cu raporturi sexuale frecvente, Cancerul anal nu are o istorie naturală bine
ce practică sexul anal şi care consumă alcool. Persistenţa cunoscută, dar se bănuieşte faptul că progresia de la
virusului peste 6 luni este posibilă mai ales la pacientele leziuni precanceroase la cancer urmează aceleaşi etape ca
cu vârsta avansată, în cazul infecţiei cu HPV cu risc înalt şi în cancerul de col; în analogie cu regiunea cervicală la
oncogen şi în caz de infecţie cu mai multe tipuri de HPV. femei, anusul are şi el o regiune de trecere unde mucoasa
Persistenţa virală este primul pas spre carcinogeneză. rectală întâlneşte epiteliul scuamos. S-a demonstrat faptul
(2,3) ca deşi practicarea sexului anal creşte incidenţa infecţiei
Infecţia cu HPV, condilomatoza genitală şi cu HPV, acesta nu este obligator pentru infectare. (3,6)
leziunile de tip LSIL sunt cel mai frecvent întâlnite la
femeile sub 25 de ani, aproximativ 70% din aceste leziuni
dispărând spontan în decurs de 3 ani. (3) BIBLIOGRAFIE
Carcinogeneza cervicală urmează etape 1. *** Ministère de la Santé et des Solidarités, Direction
succesive bine stabilite. Se pleacă de la infecţia virală a générale de la santé France. Opinion of the French
epiteliului din zona de transformare, infecţia putând suferi Comité Technique des Vaccinations and Conseil
AMT, vol II, nr. 4, 2008, pag. 112
 REFERATE

supérieur d'hygiène publique (9th March 2007)

concerning vaccination against HPV strains 6, 11, 16
and 18. Gynécologie Obstétrique & Fertilité 35
(2007) 601–604.
2. *** Société Belge de Cytologie Clinique/Belgian
Follow-up Expert Guidelines for Cervical Cytology
Abnormal cervical smears.
3. A.-B. Moscicki et al. Updating the natural history of
HPV and anogenital cancer. Vaccine 24S3 (2006)
S3/42–S3/51.
4. Giuliano AR. Human papillomavirus vaccination in
males. Gynecologic Oncology 107 (2007) S24–S26.
5. Cosette M. Wheelera, Silvia Franceschi / EUROGIN
2007 roadmap – Conclusion. Vaccine (2008) 26S,
A28—A31.
6. Maxwell Parkin D, Bray F. The burden of HPV-
related cancers. Vaccine 24S3 (2006) S3/11–S3/25.
7. G. Clifford et al. HPV type-distribution in women
with and without cervical neoplastic diseases.
Vaccine 24S3 (2006) S3/26–S3/34.

AMT, vol II, nr. 4, 2008, pag. 113