Dermatita atopică este o afecţiune cutanată cronică sau cronic recurentă, de natură inflamatorie şi pruriginoasă.

o apare când factori de mediu declanşează reacţiialergice în special la persoane cu terenatopic.

Prevalenţa este mai ridicată la copiii din mediile urbane şidin ţările dezvoltate.
o în Europa de Vest,peste 20% dinre copii dezvoltă dermatită atopică,iar 15% dintre aceştia au afectare severă.

Se manifestă de multe ori precoce,înainte de împlinirea vârstei de 3 ani,prin leziuni care apar la nivelul feţei şi pe zonele convexe.
La copiiimaimariele apar în zonele flexurale, precum încheieturile membrelor inferioare şisuperioare, dar şiîn zona pubiană,în zona gâtului,ochilor şifrunţii.
La adulţi,ele apar în principal în zona pliurilor şi pe mâini.

La copii se ameliorează adesea până la vârsta de 5 ani,cu toate că în timpul adolescenţei şi la vârsta adultă, exacerbările sunt obisnuite.
'

Persoanele de sex feminin, pacienţii cu forme severe, cei cu debut timpuriu, cei cu istoric familial sau care asociază rinită sau astm sunt maipredispuşi la o formă prelungită.
chiar şila aceştia,dermatita atopică adesea se remite complet până la vârsta de 30 de ani.

Principalulsimptom al dermatitei atopice este pruritul,la care se adaugă leziuniale pielii.

acestea pot varia în intensitate de la eritem uşor până la lichenificare severă.

Înfaza cronică,gratajul şifricţiunea produc leziuni de tipul maculelor eritematoase şipapule care se licheniflcă în timp.
leziunile se vindecă încet,transformându-se în macule solzoase uscate (xeroză).

Prima măsură care trebuie luată în tratamentul dermatitei atopice este depistarea şi excluderea factorilor declans• atori.
o la copii,aceştia pot f1:alergenialimentari,casnici sau infecţii.
o la adult, ceimai frecvenţi sunt: alergenii sau iritanţiide contact,cei casnici,infecţiile saustresul.

Sunt recomandate băi, duşuri şi spălat mai puţin frecvente, cu apă călduţă şi nu fierbinte şi fără săpunuri iritante şicare produc uscarea pielii.
Ameliorarea simptomelor se mai poate obţine prin umidificarea aerului,înlocuirea îmbrăcămintei sintetice cu alta din bumbac sau mătase,dar şio igienă adecvată a corpului.
Se recomandă utilizarea pernelor din fibre sintetice şihuse impermeabile,spălarea lenjeriei cu apă fierbinte şi înlăturarea mobilierului tapiţat, jucăriilor moi şi a covoarelor, pentru a reduce expunerea la
acarieni şi alţi alergeni.

Dacă stresul este un factor care ar putea fi incriminat pentru declanşarea I menţinerea dermatitei atopice,se recomandă psihoterapia sau consilierea psihologică.

Diagnosticuldermatiteiatopice se face pe baza anamnezeişi a examenuluifizic,obiectiv.

Primul şi cel mai important simptom al dermatiteiatopice este pruritul.

o acesta determină gratajul,care,la rândul lui,determină leziuni ale pieliişi o mai mare sensibilitate la stimuli alergenişi la suprainfecţ ii,prin distrugerea barierei dermice.

Aspectulpieliiîn zonele afectate este modificat: pielea este uscată sau xerotică. Aspectulleziunilor variază în funcţie de vârsta pacientului:
la copiiimai mici de 2 ani, acestea sunt sub formă de papulovezicule şizone zemuinde.
la copiimai mari şi la adulţi,aspectul de fază acută este mairar,predominând leziuni uscate.sub formă de escoriat•ii s• i lichenificări.

Diagnosticulde dermatită atopică este stabilit de mediculspecialist dermatolog şise bazează în principalpe manifestările clinice mai sus menţionate.
Complicaţiile sau afecţiunile secundare asociate dermatitei atopice includ
infectiile bacteriene secundare
limfadenita,dermatita
•
de contact
uscăciune generalizată a pielii

Alte afectiuniasociate:
•
rinita alergică
risc crescut de a dezvolta ulterior o formă de astm bronsic •

Principala componentă a terapiei medicamentoase este reprezentată de tratamentul topic cu corticosteroizi sub formă de cremă sau unguent,care se aplică,de obicei,de 2 ori pe zi.
Emolienţiisunt folosiţi fie între aplicări,fle prin combinarea cu corticosteorizii pentruhidratarea pielii şipentru a reduce cantitatea de substanţă activă necesară acoperirii unor zone afectate mai extinse.
o principala acţiune a corticosteroizilor topici este cea antiinflamatorie.
o această categorie de medicamente mai are şio acţiune antiproliferativă asupra celulelor epidermice şi dermice.

Corticoizii sistemici,precum prednison 60 mg,se pot administra în formele extinse sau refractare, în asociere cu tratamentultopic,dar se utilizează cu precauţie datorită recidivelor post-terapeutice.
Medicul poate recomanda administrarea de antihistaminice orale, cum sunt hidroxina sau difenhidramina, pentru calmarea pruritului.

Alte tratamente includ tacrolimus şipimecrolimus,terapia cu lumină şi modulatoarele imune sistemice.

o sunt utilizate doar dacă pacientulnu răspunde la tratamentulcu corticosteroizi.

Tratamentul local cu inhibitori ai limfocitelor T,cum sunt tacrolimus,pimecrolimus şigudronul se utilizează în formele refractare la terapia cu corticosteroizi sau dacă există efecte secundare.
o se administrează topic,sub formă de cremă,de 2 ori pe zi.

Terapia cu lumină sau fototerapia prin expunere la soare sau la ultraviolete artificiale,uneori în combinaţie cu psoralenut, poate ft utilă în completarea tratamentului formelor de dermatită atopică
extinsă, recidivantă şi refractară la tratamentulclasic.
acest tratament complementar trebuie urmat cu precauţie,întrucât poate determina leziunisecundare, uneori cu potenţialmalign I canceros.

Modulatoarele imune sistemice includ ciclosporina,interferonul y, micofenolatul, methotrexatul,azathioprina.

acestea reduc sau inhibă funcţ ia celulelor T şiau proprietăţi anti-inflamatorii.
o sunt indicate pentru dermatita atopică extensivă,refractară sau invalidantă, care nu răspunde la tratamentultopic şi fototerapie.