DESIGNUL.

PROCES, INOVAŢIE ŞI AUTENTICITATE

Putem defini designul ? Când auzim cuvântul design, instantaneu avem o multitudine de indicii
şi de întrebări ce se agită simultan în minte. Această agitaţie de repere şi de necunoscut provoacă
de cele mai multe ori confuzie. Confuziile sunt frecvente si la nivel mai inalt. De exemplu in
revistele de amenajari de interior designul este confundat cu stilismul. De multe ori confuzia merge
chiar pana la a confunda arhitectul cu designerul. Acest lucru se intampla in primul rand datorita
neinformarii si a circuitelor de comunicare inchise ale specialistilor, iar apoi datorita proximitatii
sferelor de activitate. Avem nevoie de o clarificare. Are designul limite ? Ni se confirmă constant,
atât nouă specialiştilor cât şi beneficiarilor, că designul este un domeniu larg în continuă
expansiune şi că este dificil de trasat limite. Ceea ce inseamnă că este o specialitate extrem de
flexibilă, aproape organică. Se mulează nevoilor societăţii actuale iar pe cele ale societăţii viitoare le
anticipează. Designerul este vizionarul de care orice fabricant are o nevoie imperativă pentru a
putea evolua şi inova.

Ce face designerul mai explicit? Designerul în primul rând observă, analizează, apoi imaginează,
schiţează, machetează, modelează şi prototipează. Designerul trebuie să aibă o viziune largă asupra
lumii ce îl înconjoară pentru a o putea modela. Există foarte multe ramuri ale designului printre
care putem sublinia câteva mai importante : cel mai popular este designul grafic (afiş, identitate de
corporaţie, tipografie) ; printre categoriile mai recente din sfera designului grafic se află designul de
pagini web numit de altfel şi « webdesign ». Mai « misterios » pentru publicul larg este designul
industrial (conceperea obiectelor şi a ansamblurilor de obiecte de care omul are nevoie şi cu care
acesta interacţionează : mobilier, corpuri de iluminat, acesorii, electrocasnice, obiecte decorative,
obiecte promoţionale, ce se proiectează pentru producţie în serie largă sau limitată). Designul de
interior se ocupă cu amenajarea spaţiilor interioare pentru o mai bună utilizare a acestuia,
armonizarea obiectelor, a mobilierului şi a stilulrilor. De asemenea mai puţin cunoscut în România
este designul urban, unde designerul se ocupă de toate obiectele spaţiului urban : cabine telefonice,
bănci, locuri de joacă pentru copii.

În România termenul de design a apărut mult mai târziu în anii 70, spre deosebire de Occident,
unde designul isi face apariţia treptat o dată cu industrializarea şi cu înfiinţarea Şcolii de Arte
Aplicate de la Bauhaus în 1919. Din păcate industria româneasca nu este pregătită să recunoască
designul. Ne aflăm încă într-o fază de educare a societătii despre ceea ce înseamnă designul. În
acelaşi timp putem afirma despre definirea designului că este mereu în stadiul de completare
datorită rapidităţii de mişcare a domeniului. Voi face o mică iniţiere în metoda desfăşurării unui
proiect de design industrial.

Cum putem descrie procesul unui proiect de design industrial? Este important să cunoaştem
diferitele etape în realizarea unui proiect de design pentru a conştientiza valoarea şi consistenţa
domeniului.

 În primul rând este identificată problema. În unele cazuri designerul trebuie să inventeze un nou
produs. În alte cazuri designerul va trebui să reproiecteze un produs existent sau un element al
acestuia. De asemenea, designerii pot îmbunătăţii un produs existent. Identificarea problemei se
poate face printr-un « brief »(chestionar) sau pentru cazuri mai complexe printr-o analiza SWOT.
1
 Pe lângă acest brief sunt luate în consideraţie funcţia obiectului, aparenţa, materialele, construcţia,
siguranţa acestuia.
 Urmatorul pas este generarea unor piste posibile de catre desginer. Primele schite nu sunt foarte
detaliate.
 Apoi se selectează una din directii analizand: ce materiale sunt disponibile, timpul necesar pentru
constructia solutiilor.
 Aceasta analiza duce la alegerea celei mai potrivite soluţii. După alegerea unei soluţii se trece la
aprofundarea uneia din idei prin detalierea desenului, prin cotarea parţială, indicarea posibilelor
materiale, ce finisare este necesară.
 Apoi se trece la realizarea unei machete sau chiar a prototipului. Prototipul este varianta în mărime
naturală a obiectului proiectat aproape identic cu obiectul ce va intra în producţie.
 Printre ultimele faze ale proiectului se afla testarea şi evaluarea. Produsul creat de designer trebuie
sa raspunda la întrebarea : va funcţiona ? Daca proiectul corespunde, va fi lansat în producţie.
Tendinţe în design ? Designul are tendinţe precum cea specifică modei de formă şi estetică dar nu
exclusiv. Tendinţele designului sunt în primul rând proiecţiile vizuale ale unui proces intelectual
asupra unei probleme. Putem distinge două tendinţe în designul actual:

Designul lux, fashion, ce contribuie la intreţinerea visului societăţii ce tinde tot mai mult spre
expansiunea luxului…luxul accesibil ce favorizează consumul excesiv de produse pur şi simplu
dintr-o necesitate estetică şi « de imagine socială »…de «look ». De multe ori credem că designul
este scump si pentru elite şi în acelasi timp societatea actuală pretinde individului să fie o elită
(politica concurenţei a capitalismului) .Ni se prezintă mereu obiectele de design în relaţie cu
personalităţi sau staruri. Unii producatori caută noi strategii pentru a-şi lărgi producţia iar una
dintre ele este aceea de a creea idealuri comerciale. Din păcate cu ajutorul marketingului şi a
publicităţii chiar reuşeşte, transformând personalităţi diferite în stereotipuri.

Designul eficient îşi direcţionează exigenţa spre sfera umană - socială – ecologică- pentru o
evolutie constientă si benefică. Designerul din a doua categorie se concentrează pe probleme de
ecologie, de inovaţie, de evoluţia ideilor, de responsabilitate fată de societate, de conţinut şi nu
doar de suprafaţă. Tendinţa în designul eficient contemporan este de a se implică tot mai mult în
zona de experiment, inovaţie, cercetare stiintifică, energii recuperabile, futurologie. Este prezent si
se implică activ în cercetări ştiinţifice interdisciplinare.

Autenticitatea în design Falsurile sau copiile inexacte ale adevăratelor concepte de design duc la
perimarea scopului iniţial al proiectului şi la poluare intelectuală şi materială. Trăim într-o
societate de consum într-o decădere vizibilă pentru producător (costurile de producţie cresc vizibil
datorită globalizării) dar insesizabilă pentru cumpărator. De fapt supraproducţia cere un
supraconsum de energie iar viitorul nu este luminos în această privinţă. Designerul trebuie să işi
reamintească rolul fundamental al designului : acela de a creea pentru om. Şi de aceea trebuie ca
designerul împreună cu producătorul să îşi asume responsabilitatea faţă de ceea ce crează şi
produc.