Valoarea stilistică a verbelor

Timpul verbelor Funcția denotativă Funcția conotativă

-o acțiune reală și sigură =creează impresia de realism, autenticitatea
Prezentul
faptului trăit
=conferă dinamism, poate exprima emoția eului
Aglomerare de verbe
liric
-acțiune continuă =are rol evocator, aducând în prezent fapte sau
Imperfect
stări din trecut
-acțiune trecută și încheiată în =plasează acțiunile personajului într-o
momentul vorbirii succesiune temporală
Perfect compus
=are rol rezumativ sau conclusiv, reliefând
caracterul ireversibil al evenimentelor
=creează o perspectivă vizionară sau proiectivă
asupra unui fapt sau a unei stări
Viitor
=fapt sau situație probabilă, accentuează
nesiguranța sau speranța
-exprimă a acțiune posibilă, nu =contexte asimilate visului, idealului
Conjunctiv
una certă =ezitare, aproximație, indignare, protest
-acțiune dorită, a cărei =planul proiectiv, de visare
Condițional-optativ îndeplinire depinde de anumite
condiții
=scoate acțiunile și stările din sfera cronologiei
Gerunziu
=când se repetă accentuează o emoție
-o rugăminte, un îndemn, o =enunțuri afective sau retorice care
Imperativ
poruncă, un sfat accentuează implicarea, subiectivitatea

Model de comentariu
În strofele x ale textului y de z sunt utilizate verbe la modul ..., timpul ... , care exprima (.-.) atribute
ce se convertesc, la nivel expresiv, în enunțuri afective. Ele sugerează (.=.)...
Criterii:
1) Precizarea clasei morfologice (numirea părții de vorbire)-1p
2)Explicarea specificului părții de vorbire=1p
3)Relevarea efectului stilistic produs (din context)=2p
Exemplu:
1)În strofele a II-a și a III-a a textului „Legământ” de Grigore Vieru sunt utilizare verbe la modul
conjuctiv, timpul prezent, care exprimă o acțiune posibilă, nu una certă, atribute ce se convertesc, la
nivel expresiv, în enunțuri afective. Ele accentuează dorința arzătoare a eului liric care prin ruga sa
cere urmașilor să lectureze, să depășească noi limite și să promoveze valorile culturale. Astfel,
cultura, tradițiile și limba devin moștenirea cea mai de preț care poate fi lăsată unei generații pentru
fortificarea identității naționale.

2)În strofele II, III și IV a textului „Legământ” de G. Vieru sunt utilizate verbe la modul imperativ,
timpul prezent, care exprimă o rugăminte, atribute ce se convertesc, la nivel expresiv, în enunțuri
afective. Ele sugerează o ultimă rugăminte a eului liric ce îndeamnă la păstrarea și valorificarea
patrimoniului cultural al neamului.