Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O.R.L. Si Nursing in O.R.L
O.R.L. Si Nursing in O.R.L
SI NURSING IN O.R.L.
1
OTO-RINO-LARINGOLOGIE
ENDOSCOPIILE
Endoscopia = metoda de examinare a organelor cavitare prin vizibilitate directă cu
ajutorul endoscopului.
Endoscopul poate fi :
-rigid –instrument tubular cu sursă de lumină proprie, sistem de lentile și pense.
-flexibil = fibroscop - format din tubul fibroscopului, cablu de alimentare, ocular,
buton pentru mișcarea tubului, adaptor pentru aspirație, canal pentru introducerea
penselor, pense. Tubul fibroscopului este format dintr-un mănunchi de fibre optice, cu
diametru între 8-14 mm, de lungimi variabile în funcție de tipul endoscopiei.
Tipuri de endoscopii în sfera ORL:
Analizatorul auditiv : OTOSCOPIA
Ap. Respirator : RINOSCOPIA
SINUSCOPIA
BUCOFARINGOSCOPIA
LARINGOSCOPIA
Ap digestiv : ESOFAGOSCOPIA
3
APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA NAZALĂ
APLICAȚII AURICULARE
Toaleta auriculară
Se face prin ștergerea secrețiilor cu tampon de vata steril, umezit in ser fiziologic, pe
porttampon, prin aspirație cu ac de aspiratie si aspirator sau prin spălătură auriculara
cu seringa Guyon.
1. Instilații auriculare
- se face toaleta auriculară
- se instilează direct din picurator sau cu pipeta, soluții la temperatura corpului,
- poziția decubit lateral sau șezând cu capul aplecat de partea opusă urechii bolnave,
- cu mâna stângă se trage pavilionul în sus și înapoi, cu mâna dreaptă se instilează sol,
- se menține poziția 2 – 3 min,
- se poate introduce pansament auricular cu meșe auriculare.
2.Unguente auriculare
- se introduce cu tampon îmbibat în unguent pe porttampon, separat pt cele 2 urechi,
- se poate introduce direct pe meșa auriculară sterilă.
NU se va folosi acelasi tampon pentru aplicarea pe mai multe regiuni
NU se va introduce tamponul in solutie, solutia se toarna pe tampon
4
APLICAȚII PE MUCOASA
RESPIRATORIE =
Administrarea medicamentelor pe cale
respiratorie
1.Inhalația
- este introducerea medicamentelor cu ajutorul
vaporilor de apă,
- se face cu un vas obișnuit peste care bolnavul stă
acoperit cu un prosop,
- se pun în vas 1-2 l de apă fierbinte în care se
adaugă o linguriță de inhalant (soluție alcoolică cu
uleiuri volatile, aromatice, dezinfectante),
- bolnavul inhalează pe nas și expiră pe gură,
timp de 5-10 min,
- efect dezinfectant, decongestionant.
5
Pipa Guedel Balon Ruben
ADMINISTRAREA OXIGENULUI
Scop - combaterea hipoxiei (asigurarea oxigenării țesuturilor).
Hipoxia = scăderea cantității de oxigen din țesuturi. Este determinată de : scăderea
oxigenului alveolar, scăderea hemoglobinei, tulburări în sistemul circulator sau în
difuziunea pulmonară.
Indicații : hipoxie secundară hipoventilației, hipoxie secundară fluxului sanguin
insuficient, debit cardiac scăzut, șoc cardiogen, stop cardiac, postoperator, hipoxie de
cauză anemică.
Surse de oxigen : stația centrală de oxigen a spitalului, microstații, butelii de oxigen.
În saloane oxigenul trece prin barbotoare cu apă sterilă unde este umidificat, și se
poate regla debitul de oxigen administrat (4-8L/min). Flaconul barbotorului și apa
sterilă se schimbă în fiecare zi.
Pregătirea materialelor:
- sterile : sonda de oxigen, apă, flacon, ochelari de oxigen, mască.
Pregătirea bolnavului:
- psihică: informare, explicare, consimțământ.
- fizică : semișezând, șezând, pentru a ușura ventilația pulmonară.
Tehnica se execută după permeabilizarea căilor respiratorii prin:
- extragerea corpilor străini
- aspirarea secrețiilor
- toaleta locală.
Exista 4 moduri de administrare a oxigenului :
1. Prin sonda de oxigen :
Se folosesc sonde nazale (Nelaton) sterile, cu vârful rotunjit, cu un orificiu la capătul
proximal, de diverse grosimi. În funcție de caz se pot introduce pe nas sau pe gură,
pe traheostomă, prin sonda de intubație, sau prin balon Ruben.
pe nas – se măsoară distanța dintre nas și tragus, se marchează,
- se umectează sonda cu apă sterilă,
- se introduce pe nas până la marcație (atunci sonda este în faringe),
- se fixează cu romplast pe obraz,
- se fixează debitul de oxigen între 4L/min – 8L/min, la indicația medicului,
- când sonda se menține un timp mai îndelungat, se mobilizează de 2-3 ori pe zi
sau se schimbă nara zilnic.
pe gură - se poate introduce prin pipa Guedel (3– 4 cm),
- direct în cavitatea bucală, pe limbă, pacientul ține sonda între buze
(ex : cand fosele nazale sunt obstruate cu mese nazale).
prin sonda de intubație orotraheală (IOT) ținând cont că sonda de oxigen să
nu obstrueze orificiul sondei IOT.
pe traheostomă - astfel ca sonda să nu obstrueze tot orificiul canulei traheale
6
prin balon Ruben – cu prelungitor atașat la sursa
de oxigen, cu balonul atașat la mască.
Ochelari de oxigen
Sonda de oxigen
Sonda de intubatie oro-traheala
Barbotor de
oxigen
Masca de oxigen
2. Ochelari de oxigen:
- sunt dispozitive de plastic care se atașează pe capul pacientului, după urechi, iar
în dreptul foselor nazale au două sonde scurte (1 cm) care se introduc în nas,
- se utilizează la copii sau la pacienții agitați.
3. Masca de oxigen :
- masca se fixează ermetic pe fața pacientului acoperind nasul și gura,
- prezintă două orificii pentru eliminarea bioxidului de carbon rezultat din expirație,
- se fixează cu un elastic în jurul capului,
- nu este suportată bine de copii și de persoanele claustrofobe,
- poate produce leziuni ale tegumentelor feței (menținere îndelungată),
- nu este indicată la cei cu arsuri ale feței.
4. Cortul de oxigen :
- este un dispozitiv racordat la instalația de oxigen, prevăzut cu un sistem de răcire a
oxigenului, și o folie de material plastic care acoperă patul în intregime,
- este utilizat în pediatrie,
- are dezavantajul că atmosfera din cort se supraîncălzește pentru că pacientul inspiră
și expiră în același mediu,
- oxigenul nu este umidificat ci trecut prin instalația de răcire,
– copiii vor fi supravegheați permanent pentru a nu disloca cortul.
7
Cortul de oxigen
Supravegherea
Asistenta va supraveghea
- colorația tegumentelor,
respirația, pulsul,
- apariția eventualelor complicații,
- presiunea și debitul oxigenului.
Incidente și accidente
- răsturnarea barbotorului (lichidul din barbotor pătrunde în căile respiratorii ale
bolnavului și produce bronhopneumonie de aspirație, sau îl îneacă),
- pătrunderea O2 cu presiune mare în esofag sau stomac duce la distensie gastrică,
- utilizarea prelungită a oxigenului poate duce la uscarea și iritarea mucoasei nazale,
- după administrarea în concentrații și la presiuni mari pot apare congestie și edem
alveolar, hemoragie intraalveolară, atelectazie pulmonară.
Oxigenoterapia hiperbară
Este o metoda terapeutică care crește cantitatea de oxigen dizolvat în plasmă.
Se indică în tratamentul gangrenei gazoase, necroza de cap femural, tetanosului,
intoxicațiilor cu monoxid de carbon.
RECOLTAREA SECREȚIILOR
8
Cutie Petri Eprubeta pentru recoltarea secretiilor
si a exudatului faringian
Eprubeta puroi
Tehnica :
- asistenta se spală pe mâini, se dezinfectează și își pune masca și ochelarii de protecție
- invită pacientul să deschidă gura, inspectează faringele și amigdalele, deschide epru-
beta de exudat,
- apasă limba cu spatula linguală (mâna stg),
- cu mâna dreaptă șterge cu tamponul faringian depozitele sau falsele membrane de pe
faringe, amigdale, pilieri, baza limbii,
- nu atinge dintii , nu sterge saliva,
- introduce imediat tamponul in eprubeta,
10
- eticheteaza, complecteaza buletinul de analiza, trimite la laborator (intre recoltare si
cultura pe mediu in laborator sa nu treaca mai mult de 5 – 6 ore),
- se reorganizeaza locul de munca , se noteaza in FO.
Exudatul faringian identifica prezenta unor germeni microbieni prin insamantarea in
laborator pe medii de cultura sterile si ex microscopic. In mod fiziologic pe faringe si
amigdale exista flora microbiana polimorfa.
Patologic pot exista :
● bacterii:
- STREPTOCOC βETA HEMOLITIC GRUP A (cel mai frecvent) produce infectii
amigdaliene, RAA, scarlatina, endocardita infectioasa.
- Stafilococ Auriu, Neiseria Meningitidis – meningita,
● fungi : CANDIDA ALBICANS
● virusuri : Enterovirus, virus Epstein Barr, Herpes virus
Cand pe cultura apar germeni patogeni se efectueaza ANTIBIOGRAMA
(ABG), care reprezinta testarea sensibilitatii microbului la diverse antibiotice uzuale.
In dreptul fiecarui antibiotic apare indicatia : sensibil, intermediar, rezistent. Astfel
medicul alege antibioticul cel mai eficace, la care microbul este mai sensibil.
TRATAMENTUL Obiective:
• deteminarea agentului patogen
• neutralizarea lui
• prevenirea si tratamentul complicatiilor
Tratament igieno – dietetic : Repaus de camera (evitarea aglomeratiilor), igiena
cavitatii bucale (apa de gura, gargara cu dezinfectante orale), regim alimentar
neacidulat, necondimentat, bogat in lichide, in Candidoza se va evita laptele si
produsele lactate, se va educa pacientul sa foloseasca vesela proprie.
Tratament medicamentos :
• in infectii bacteriene
- antibiotice (ABG): Penicilina, Augmentin, Zinat, Amoxiclav, Cefort, Ceftamil
- antitermice (Algocalmin, Paracetamol)
- antiinflamatoare (Ketoprofen, Diclofenac, Ketonal)
- antiseptice orale ( Decasept, Fenosept, Trachisan)
- badijonaj bucal sau faringian (albastru de metil)
• in micoze– antifungice (ABG): Fluconazol, Diflucan, Stamicin,
Metronidazol, antitermice, analgetice, antiinflamatoare, badijonaj bucal
sau faringian cu antimicotice
11
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
( SEMNE ȘI SIMPTOME ORL)
DUREREA :
- la nivelul regiunii traumatizate,
– la nivelul sinusurilor = puncte sinusale frontale si maxilare dureroase -
in sinuzite,
– periorbitar (in jurul globilor oculari) - in sinuzite etmoidale,
– cefaleea - in procese infectioase, febrile, in rinite, polipoze nazale,
nevralgii, otite,
– la nivelul faringelui = odinofagie, jena si usturimi la deglutitie,
– cefalee si fenomene de edem cerebral datorate H.T.A.(in epistaxis),
– la nivelul urechii = otalgie - in otite, oto-mastoidite (caracter pulsatil),
– hemicranie (durere pe jumatate de fata) in otite, mastoidite, nevralgii.
ODINOFAGIA = durere la deglutitie care cedeaza dupa trecerea bolului alimentar.
DISFAGIA = dificultate la pasajul alimentelor in tubul digestiv superior. Exista
disfagie pentru solide, pentru lichide sau totala (nu poate inghiti nimic). Disfagia poate
fi inalta (disfagie orofaringiana) sau disfagie joasa (disfagie esofagiana).
HEMORAGIA
– din fosele nazale = epistaxis = rinoragie,
– din ureche = otoragie,
– din faringe sau esofag = H.D.S. = hemoragie digestiva superioara.
HIPOACUZIA (SURDITATEA) = scăderea auzului. În otite, catar ototubar,
parotidite, dop de cerumen, corpi straini auriculari, afectiuni inflamatorii ale aparatului
vestibular, traumatisme, tumori. Hipoacuzia poate fi : congenitala (surdomutitate), de
transmisie, de perceptie, mixta sau brusc aparuta.
Pierderea totala a auzului = cofoza.
ACUFENE (TINITUS) = zgomote auriculare produse de iritarea aparatului cohlear si
precede criza vertiginoasa (“aura”).
12
NISTAGMUS = miscarea ritmica, neregulata, a ambilor globi oculari –in sindrom
vestibular periferic, sdr. Meniere, de origine centrala sau congenital.
VERTIJUL = tulburarea echilibrului static si cinetic (senzatia ca se invarte camera in
jurul tau). Poate fi de origine centrala sau periferica. Vertijul de origine periferica apare
in leziuni ale labirintului.
RINOREE = secretii nazale abundente, mucoase, purulente sau sanguinolente.
Acestea obstrueaza fosele nazale si impiedica respiratia nazala (bolnavul respira pe
gura). Poate fi seroasa (rinite), seromucoasa sau mucopurulenta (sinuzite).
HIDROREE = rinoree apoasa
LICVOREE = scurgerea de lichid cefalorahidian (LCR) prin fosele nazale (trauma-
tisme craniene).
OTOLICVOREE = scurgere de LCR prin conductul auditiv extern.
OBSTRUCTIE NAZALA = imposibilitatea respiratiei pe nas (sinuzite, rinite,
deviatie de sept).
OTOREE = secretie auriculara ce poate fi : seroasa, mucoasa, purulenta
OTORAGIE = scurgerea de sange din ureche, apare in fractura de baza de craniu.
HIPOSMIE = pierderea partiala a mirosului (sinuzite, rinite)
CACOSMIE = miros urat in nas.
ANOSMIE = pierderea totala a mirosului.
CREPITATII OSOASE = zgomote la nivelul fracturilor.
DISFONIA = tulburare a vocii ce intereseaza inaltimea, intensitatea si timbrul. Vocea
este ragusita, stinsa sau aspra (laringite).
AFONIA = pierderea totala a vocii (laringite).
TRISMUS = imposibilitatea de a deschide gura datorata unei contracţii spastice și
involuntare a mușchilor maseteri.
SIALOREE = salivatie exagerata
ASIALIE = lipsa salivei
HALENA = mirosul gurii.
MUCOZITATILE (secretiile fiziologice ale mucoasei respiratorii) = mucoasa
respiratorie este umeda, are secretii reduse, transparente si dense.
SPUTA = secretii patologice din arborele traheo-bronsic formate din mucus, puroi,
sange, celule descuamate.
STRANUT = expiratie fortata datorata congestiei mucoasei nazale produsa de factori
inflamatori sau infectiosi.
CORNAJ = zgomot inspirator, ca un suierat, auzibil de la distanta, datorat ingustarii
spatiului respirator laringian (stridor).
TIRAJUL COSTAL = deprimarea partilor moi ale toracelui suprasternal, intercostal,
subcostal sau a zonei substernale..
TUSEA = este o respiratie fortata prin care se elimina secretiile din caile respiratorii,
este un fenomen de protectie al organismului (fiziologic).
Tusea = expiratie fortata ce permite degajarea cailor respiratorii superioare de
secretiile patologice acumulate.
Tusea poate fi : tuse seaca (uscata), tuse iritativa (persistenta, uscata), tuse productiva
(umeda).
HIPOVENTILATIE = patrunderea unei cantitati mici de aer in plamani
HIPERVENTILATIE = patrunderea unei cantitati mari de aer in plamani.
DISPNEE = respiratie anevoioasa datorata patrunderii cu greutate a aerului in plamani
13
care are drept consecinta hipoxie (oxigenarea defectuoasa a tesuturilor) si hipercapnie
(acumularea CO2 in sange). Apare in traumatisme laringiene, laringite, corpi straini
laringieni, bronsici, tumori laringiene.
OBSTRUCȚIA CĂILOR RESPIRATORII este produsa de :
• procese inflamatorii ale cailor respiratorii
• obstructie cu corpi straini patrunsi accidental in caile respiratorii
• deformari ale oaselor nazale (traumatisme , deviatie de sept nazal).
CIANOZA = culoarea vinetie, albastruie a extremitatilor (nas, buze, unghii, lobul
urechii) sau generalizata, datorata hipoxiei. Poate fi cianoza centrala, periferica sau
acuta.
INSUFICIENȚA RESPIRATORIE = incapacitatea plămânilor de a face față
schimburilor fiziologice de gaze în condiții de repaus și efort. Plămânii nu sunt
capabili să asigure oxigenarea sângelui și eliminarea CO2. În consecința scade O2 din
sângele arterial (hipoxemie) și crește cantitatea de CO2 (hipercapnie) = senzație de
sufocare, sete de aer. Apare în laringite acute, traumatisme laringiene, bronșice, tumori,
edem glotic.
Alte simptome in afectiunile O.R.L.
Febra,frison, greata, varsaturi, tuse, tahicardie, axfixie, lipotimie, regurgitatia din
esofag si sialoreea (corpi straini esofagieni), ameteli, inapetenta, convulsii .
RINOLOGIE
NASUL este organul olfactiv și reprezintă segmentul iniţial al aparatului respirator, cu
rol în respiraţie şi fonaţie. Este format din piramida nazală, fosele nazale și sinusurile
paranazale.
14
Piramida nazală are forma de piramidă triunghiulară. Este alcatuită din oasele proprii
nazale și cartilajele laterale, care se continuă cu aripile nazale. Marginea anterioară a
nasului (dorsum nasi), în mod normal este dreaptă, prezentând un unghi anterior de 30º
cu verticala corpului (nasul ideal). Varful piramidei nazale = apex se continuă cu
columela până la șanțul nazo-labial. La baza piramidei nazale sunt cele două narine.
Cele două narine se continuă cu fosele nazale.
Fosele nazale încep cu vestibulul nazal și sunt două cavităţi simetrice, despărţite de
septul nazal. Fosele nazale comunică posterior cu rinofaringele prin coane. Peretele
intern al foselor nazale este comun, fiind reprezentat de septul nazal. Pe peretele extern
se găsesc cele trei cornete (inferior, mijlociu şi superior). Sub cornete se găsesc cele
trei meate. În meatul inferior se deschide canalul lacrimonazal, iar în meatul mijlociu
ostiumul natural al sinusului maxilar. Pe calea meatului inferior se practică puncția
15
maxilară.
Cornetul inferior este cel mai voluminos și în caz de hipertrofie poate obstrua orificiul
faringian al trompei lui Eustachio determinând manifestări otice.
Sinusurile paranazale sunt cavități pneumatice (umplute cu aer), pare și simetrice
situate în masivul facial și în comunicare directă cu cavitatea nazală.
SINUSURILE MAXILARE Se găsesc în osul maxilar şi se deschid prin meatul
mijlociu în fosele nazale (capacitate ~10-12 cm³). Au formă de piramidă cu baza
piramidei spre fosa nazală, iar superior formează pereetele orbitei. Sinusul maxilar este
în raport cu premolarii şi primii 2 molari superiori (sinuzita odontogenă).
SINUSURILE FRONTALE Sunt două cavităţi conţinute în grosimea osului frontal,
având dimensiuni variabile de la individ la individ, iar uneori sunt hipoplazice (mici)
sau absente (aplazice). Sinusurile frontale sunt despărțite de un sept, iar peretele lor
inferior corespunde orbitei.
LABIRINTUL ETMOIDAL Este format din 7–8 celule etmoidale separate între ele
de septuri foarte subţiri. Celulele etmoidale anterioare sunt 4-6, iar celulele etmoidale
posterioare 3-4. Celulele etmoidale anterioare sunt frecvent afectate în sinuzitele fronto
-maxilare și pot da complicații orbitare.
SINUSUL SFENOIDAL Este conţinut în masa osului sfenoid şi contribuie la forma-
rea tavanului foselor nazale şi rinofaringelui.
MUCOASA NAZO-SINUSALĂ
Mucoasa nazală se numește mucoasă pituitară. Mucoasa pituitară acoperă fosele
nazale, a sinusurilor, a trompei lui Eustachio și mucoasa faringelui. Ea este în partea
inferioară de tip respirator, iar în partea superioară de tip olfactiv. Mucoasa olfactivă
(25mm²) este de culoare galbenă și se află în porțiunea superioară a foselor nazale și a
septului.
Rolurile mucoasei nazale
Rol de apărare a organismului. Mucoasa nazală are capacitatea de a fagocita microbii
și rol în producerea de anticorpi.
Mucoasa nazală produce secrețiile nazale compuse din: 2%săruri, 3%mucină, 95%apa.
16
Secreţiile nazale au capacitate bacteriostatică şi bactericidă, asigură umidifierea aerului
inspirat, transportul și evacuarea particulelor străine.
Prin mucoasa nazală se pot absorbi numai molecule de dimensiuni mici (nu se absorb
virusuri, praf). Pe această proprietate se bazează tratamentul prin aerosoli = absorbția
prin mucoasa de tip respirator a unor substanțe de ordinul micronilor.
Rol în respirație prin încălzirea, umidifierea şi filtrarea aerului inspirat.
Calibrul foselor nazale determina debitul de aer respirat.
Rol în fonație Fosele nazale şi sinusurile paranazale sunt cavități de rezonanţă. Pot
modifica calitatea vocii în funcție de volumul şi permeabilitatea lor.
În funcție de calibrul foselor nazale se modifică vocea :
- rinolalie închisă în cazul obstrucţiei nazale (rinite, polipoza nazală)
- rinolalie deschisă, dacă prin fosele nazale trece o coloană de aer mult prea mare
(cheiloschizis – „gura de lup“).
Rol în olfacție prin mucoasa olfactivă. Producerea senzației olfactive este determinată
de substanțele odorivectoare ajunse odată cu aerul inspirat sau expirat la nivelul
celulelor olfactive. Are rol în digestie și de semnalizare din mediul extern.
Vascularizația nazo-sinusală
Arterele provin din carotida externă şi din carotida internă. La nivelul părţii anterioare
a septului, toate ramurile formează pata vasculară a lui Kisselbach (cel mai frecvent
epistaxis).
Venele din regiunea anterioară a nasului și buzei superioare au legătură cu sinusul
cavernos (furunculul nazal se poate complica cu flebita sinusului cavernos), iar venele
din regiunea posterioară au legătură cu sistemul venos endocranian (complicații endo-
craniene).
17
SINDROAMELE NAZALE
1. INSUFICIENȚA RESPIRATORIE NAZALĂ
Insuficiența respiratorie nazală înseamnă imposibilitatea respirației prin fosele nazale
și se numește obstrucție nazală.
Cauzele obstrucţiei nazale sunt:
a. Cauzele congenitale
Defectele congenitale produc diminuarea respiraţiei nazale până la absența ei. Dintre
cauzele congenitale amintim : Atrezia coanală, stenoza coanală posterioară, stenoza
nazală anterioară, malformaţii și procese tumorale congenitale nazale.
Atrezia coanală = obstrucţia congenitală a orificiilor posterioare ale foselor nazale
(coanelor). Este rară: 1/8000 de nou-născuţi. Imperforaţia poate fi uni- sau bilaterală,
parțială sau totală. Nou-născuţii cu atrezie coanală bilaterală au un aspect clinic
caracteristic: în primele clipe de viaţă, în inspiraţie se produce o aspiraţie a părţilor moi
ale feţei, ulterior apare respiraţia bucală, stau cu gura deschisă şi nu pot să sugă. Dacă
nu se intervine chirurgical, survine decesul prin asfixie.
Diagnosticul este confirmat de endoscopia nazofaringiană și examenul radiologic.
Tratamentul este chirurgical (restabilirea permeabilităţii foselor nazale) și trebuie
instituit imediat după naştere. Alimentaţia se face pe sonda oro-esofagiană.
b. Cauze traumatice
Traumatismele nazale interesează scheletul osteo-cartilaginos. Fracturile piramidei și
a septului nazal se produc prin : traumatism obstetrical, traumatisme prin accidente de
circulaţie, muncă, practicării sportului, acte de agresiune şi intervenții chirurgicale.
Alte cauze : hematomul de sept nazal, corpii străini intranazali, rinolitul.
c. Cauze iatrogene (produse prin acte medicale)
Cea mai frecventă cauză iatrogenă a obstrucţiei nazale o constituie utilizarea excesivă
de decongestionante nazale (Rinofug în special), urmare a căreia se produce rinita
medicamentoasă. Tratamentul constă în eliminarea vasoconstrictoarelor nazale.
d. Cauze inflamatorii
La sugar şi copil, obstrucţia nazală de cauză inflamatorie este cea mai frecventă. Rinita
acută banală se situează pe primul loc, iar simptomul dominant este obstrucţia nazală.
O altă cauză a obstrucţiei nazale o constituie : rinitele din bolile contagioase, rinita
alergică, corpii străini nazali, sinuzitele acute, adenoidita acută, polipoza nazală.
e. Cauze tumorale
Tumorile nazale, nazo-sinusale şi ale rinofaringelui, benigne sau maligne se întâlnesc
mai frecvent la adult. Tumorile benigne nazale (polipul sângerând al septului nazal,
polipoza nazală) și Tumorile maligne se manifestă clinic cu obstrucție nazală, rinoree,
rinolalia închisă și sângerări nazale recidivante.
2. SINDROAMELE SECRETORII
În diverse stări patologice secreţia nazală se poate modifica cantitativ : hipersecreția
18
(rinoree) sau hiposecreţia.
Hipersecreția nazală= RINOREEA
Poate fi : seroasă, sero-mucoasă, mucoasă, muco-purulentă, purulentă, hemoragică,
crustoasă, fetidă. O formă aparte este rinoreea cerebrospinală (rinolicvoree).
Rinoreea seroasă, apoasă = hidroreea este o rinoree clară. Se întâlneşte în rinita acută
şi cel mai frecvent în rinita alergică.
Rinoreea mucopurulentă sau purulentă poate fi :
–Rinoreea mucopurulentă bilaterală se întâlneşte în : rinite (din gripă sau boli infecto-
contagioase), adenoidita acută, sinuzite supurate.
–Rinoreea mucopurulentă unilaterală se întâlneşte în sinuzite unilaterale, în corpi
străini nazali, în tumori nazale.
–Rinoreea purulentă fetidă se observă în sinuzita maxilară odontogenă.
În tumorile maligne suprainfectate și corpii străini endonazali ignorați apare rinoreea
purulent-sanguinolentă.
Hiposecreţia apare în rinite cronice atrofice (cruste galben-verzui, foarte fetide).
3. SINDROAMELE SENZORIALE
Hiperosmia = olfacţie exagerată. Se întâlneşte în stări de foame şi în boala Addison.
Hiposmia = scădere a mirosului. Se constată cu înaintarea în vârstă şi la fumători.
Anosmia =„pierderea mirosului“, se întâlneşte în afecţiuni nazale care împiedică
curentul de aer să ajungă în regiunea olfactivă. Apare în afecțiuni inflamatorii (rinite,
sinuzite, gripă), polipoze, tumori nazale, leziuni ale nervului olfactiv.
Parosmia = un miros pervertit, urât. Se întâlneşte în afecţiuni ale lobului temporal.
4. SINDROAMELE SENZITIVE
Nasul reprezintă una din cele mai importante regiuni reflexogene ale organismului.
Excitaţiile exteroceptorilor tactili, termici şi olfactivi pot antrena reflex fenomene
patologice în fosele nazale sau la distanţă (lipotimie). Local apar în fosele nazale :
Anestezia=pierderea sensibilităţii generale şi a reflexului de strănut. Apare în rinite
atrofice, noxe profesionale.
Hiperestezia nazală=exagerarea reflexului nazo-facial determină modificări la nivelul
mucoasei nazale, strănuturi repetate şi chiar sincope cardiace.
5. SINDROAMELE VASCULARE
Anemia mucoasei (vasoconstricție) apare fiziologic la frig sau patologic în rinitele
atrofice, în anemii sau după administrare topică (locală) de medicamente (Adrenalina).
Anemizarea pituitarei = este o vasoconstricție obținută medicamentos.
Este folosită în scop hemostatic și pentru ușurarea examinării cavității nazale prin
decongestionarea mucoasei. Se introduce cu pensa în fosa nazală un tampon de vată
îmbibat cu Xilină 1-2% și Adrenalină.
Hiperemia mucoasei nazale este un simptom dominant în patologia nazală.
Pituitara hiperemică în afecțiuni acute este de culoare roșu viu și este însoțită de hiper-
trofia cornetului inferior. În afecțiuni cronice pituitara hiperemică este de culoare roșie
violacee și îngroșată. Cauzele hiperemiei sunt: umiditatea, mediul poluat, procese
inflamatorii locale sau generale, fenomene alergice, modificari endocrine fiziologice
(pubertate, menstruație).
Examen C.T. ,.
oglinda frontala specul nazal
Endoscopie cu fibroscop
Endoscopie cu endoscop rigid
EPISTAXISUL
22
– anxietate,
– cefalee, ameteli,
– tegumente si mucoase palide,
– transpiratii reci,
– tahicardie.
– semne ale bolii de baza.
Bolnavul scuipa sange (datorita scurgerii sangelui pe
peretele posterior al farigelui) sau il inghite. Pot apare
varsaturi datorita sangelui inghitit. De obicei
epistaxisul este uni-lateral. Sangerarea bilaterala apare
fie datorita prezentei unui cheag fie tamponamentu-lui
insuficient (sangele reflueaza prin coane in nara
opusa). In cazul hemorgiilor mari sau repetate apare
hipoTA, lipotimie, anemie.
Tratament
Obiectivele terapeutice sunt :
• Sedarea pacientului (Diazepam)
• Oprirea hemoragiei (hemostaza)
• Reechilibrarea starii generale a
pacientului
• Tratamentul cauzei (etiologic)
• Tratamentul complicatiilor
(anemie).
24
• Tamponament prin burete hemostatic
Compresiune prin burete hemostatic rezorbabil în epistaxisul difuz. Sunt utilizate
diverse tipuri de bureţi rezorbabili (Gelaspon, Merocel).
2. Hemostaza regionala
Se practică ligaturile vasculare (ligatura arterelor etmoidale, ligatura arterei maxilare
interne sau ligatura arterei carotide externe) sau embolizări selective.
3. Hemostaza generala
–Tratamentul hemostatic : etamsilat, adenostazin, vitamina K (Fitomenadion), calciu
gluconic.
–Vitaminoterapie: Vitamina C şi Tarosinul au efect protector capilar, vitamina K
intervine în sinteza protrombinei (afecţiuni hepatice).
Tratament etiologic
Tratamentul etiologic se adresează cauzei epistaxisului şi poate fi local sau general.
Tratamentul corect de specialitate în traumatismele nazale (redresare de piramida
nazala), hipertensiunea arterială, afecţiuni hepatice, afecţiuni hematologice.
Conduita de urgenta
- hemostaza locala (prin compresiune, cu Gelaspon sau tamponament anterior)
25
- administrare de hemostatice (im,iv,PEV)-
Adrenostazin, Etamsilat, Fitomenadion.
- în caz de HTA administrare de hipotensoare
- in caz de soc, lipotimie, hipoTA se face reechilibrare
hidrica PEV cu NaCl 9‰ sub controlul TA
- pacientul va fi linistit, se va administra un sedativ
(Diazepam), va fi transportat la spital.
Conduita la spital
-hemostaza locala (prin compresiune, cu Gelaspon,
tamponament anterior sau poste-rior, ori cu sonda
Foley)
- administrare de hemostatice (im,iv,PEV)-Adrenostazin, Etamsilat, Fitomenadion.
-administrare de Calciu Gluconic, Tarosin, sedative (Diazepam), Vit B 12, Vit C,
-administrare de hipotensoare (in caz de HTA),
- se recolteaza sange pentru examene de laborator : HLG completa (Ht+Hb+formula
leucocitara), VSH, APTT, INR, uree, creatinina, glicemie, transaminaze (TGO,TGP),
grupul sanguin şi Rh
- în traumatisme, tumori se efecueaza ex radiologice: Radiografia de piramida nazala,
craniu fata si profil, SAF sau CT cranian .
- tratament simptomatic: antigripale (in viroze), analgetice.
ATENTIE! NU se administreaza Aspirina (vasodilatatoare) sau anticoagulante.
- in fct de caz se vor administra antibiotice (de protectie contra reactiei inflamatorii
locale sau generale),
- pacientul va sta in repaus la pat, in pozitie semisezand, in caz de lipotimii repetate va
fi asezat in pozitie Trendelemburg, va fi transportat cu caruciorul la investigatii,
- la indicatia medicului se repeta recoltarea de HLG, in caz de anemie se pot face
transfuzii de sange proaspat in cantitate mica (efect hemostatic),
- datorita pierderii de sange poate scade TA si bolnavul face lipotimie. In acest caz se
pot adm PEV cu NaCl 9‰ sau Glucoza 5%, sub controlul TA.
- in caz de tratament cronic cu anticoagulante se repeta INR si medicatia se adm iv. Se
opreste tratamentul cu anticoagulante.
- asistenta invata bolavul sa nu manance fierbinte ci la temperatura camerei, aerul va fi
umidificat, la temperatura de 18-22°C, camera aerisita, pozitia semisezand.
- in caz de constipatie va anunta medicul, va administra laxative (Dulcolax), va educa
bolnavul sa aiba o alimentatie bogata in lichide si fibre.
-va compensa nevoie afectate, va face toaleta bolnavului, il va deservi la pat, il va
ajuta sa se deplaseze.
-va monitoriza functiile vitale, in caz de HTA se monitorizeaza la 2 ore TA.
-schimba capastrul ori de cate ori este nevoie.
-dupa detamponare se administreaza topic (in vestibulul nazal) unguentul hemostatic
nazal.
-noteaza in FO functiile vitale.
-regim alimentar desodat ( in HTA), neacidulat,
bogat in lichide.
26
Tamponament posterior cu tampon de cavum Tamponament anterior
28
2.Corpi straini endogeni : dinti ectopici, osteoame.
3.Corpi straini micsti : rinoliti = calculi nazali.
Anatomie patologica
Precoce: edem si congestie a mucoasei pituitare, rinoree seromucoasa.
Tardiv: mucoasa intens congestionata, violacee, leziuni ulcerative, rinoree mucopuru-
lenta, fetida.
Simptomatologie:obstructie nazala, stranut, rinoree seromucoasa apoi mucopurulenta,
uneori epistaxis, cefalee, hiposmie.
Conduita la spital
Extragerea corpului strain
- toaleta fosei nazale si aspirarea secretiilor
- anestezie locala (xylocaina) sau generala (la copiii agitati)
- anemizare cu vasoconstrictoare (nafazolina, adrenalina)
- extragerea corpului strain prin speculul nazal, sub controlul luminii, cu ajutorul
pensei in baioneta, a unui stilet curbat sau prin aspiratie. Atentie ! Boabele de fasole nu
se extrag cu pensa ci cu stiletul curbat care se introduce deasupra si in spatele corpului
strain si se trage spre fata. Exista riscul caderii in rinofaringe si a aspiratiei traheo-
bronsice. Tratament topic cu vasoconstrictoare si dezinfectante nazale.
–
RINITA
Definitie: Inflamatia mucoasei nazale. Poate fi acuta sau cronica .
Etiologie: viroze, boli infectocontagioase, factori alergici (fungi, praf, par de animale,
substante alergene), hipovitaminoze, vegetatiile adenoide.
Simptomatologie :
- obstructie nazala,
- stranut repetat,
- rinoree seroasa, mucoasa si apoi mucopurulenta
- prurit nazal, lacrimare abundenta,
- odinofagie,
- febra, cefalee, inapetenta, somn agitat.
Rinita acuta : reprezinta peste 80% din infectiile respiratorii ale copilului.
Rinita alergica: poate fi sezoniera (febra de fan) produsa de polenul unor plante, sau
perena (tot anul) produsa de praf, mucegai, par de animale. Se pune diagnosticul cu
ajutorul testelor cutanate.
Rinita medicamentoasa:apare dupa folosirea indelungata, excesiva a picaturilor nazale.
Rinita cronica hipertrofica: obstructia nazala devine permanenta, secretii nazale muco-
purulente, sforaie noaptea si se trezeste cu gat uscat, hipoacuzie, hiposmie.
Ozena: rinita cronica caracterizata prin atrofia mucoasei nazale, cruste abundente,
miros fetid provenit din nasul bolnavului (cacosmie), anosmie.
Complicatiile : rinofaringita, adenoidita, catar ototubar, sinuzita.
Investigatii:
-teste alergologice,
- r-grafie S.A.F.(sinuzita)
- ex lab. - Sange : H.L.G.(eozinofile),V.S.H., fibrinogen, glicemie
- Frotiu nazal
Interventii:
LOCALE: - spalaturi nazale cu apa de mare sau ser fiziologic, toaleta nazala,
29
aspirarea secretiilor (decongestionare a respiratiei nazale);
- instilatii nazale cu solutii ce contin : vasoconstrictoare, antiseptice, uleiuri aromate,
antihistaminice, saruri de argint (Protargol, Colargol 1–2 %);
- aerosoli cu uleiuri aromate, antihistaminice (Inhalant, Dexametazonă)
GENERALE:
- tratament cu decongestionante nazale peros, antibiotice (in rinite infectioase),cortizon
(in rinite alergice), antihistaminice;
- imunoterapia = reducerea sensibilitatii la un alergen cunoscut prin injectii subcu-
tanate cu doze crescande de alergen,
- tratament etiologic : vitamine, trat. chirurgical al vegetatiilor adenoide;
- tratament simptomatic : calmarea odinofagiei, febrei.
- repaus de camera, alimentatie usoara, bogata in lichide.
Educatie sanitara si Masuri de profilaxie
- folosirea batistei de unica folosinta , acoperirea nasului si a gurii cand stranuta,
- evitarea factorilor alergeni;
- vaccinare antigripala;
SINUZITA
Simptomatologie :
- cefalee sau hemicranie, ameteli,
- durere la nivelul sinusului afectat sau durere profunda (afectarea sinusului etmoidal
si sfenoidal); puncte sinusale maxilare sau frontale dureroase la palpare
- obstructie nazala, rinoree purulenta abundenta (unilateral de partea sinusului afectat),
- senzatie de plenitudine nazala, maxilara, fronto-orbitara,
- hiposmie sau anosmie,
- edem inflamator in zona sinusului afectat cu pielea mai sensibila si mai calda,
- inapetenta, febra, stare generala alterata.
Investigatii radiologice
- Rgrafie S.A.F. (sinusurile anterioare ale fetei);
- Rgrafie Hirtz (sinus etmoidal si sfenoidal);
- CT, RMN
Investigatii de laborator : - sange :HLG,VSH,fibrinogen, glicemie,uree etc.
- Ex. Secretiei nazale (cultura si Antibiograma);
Examene interclinice : Ex.stomatologic si Ex. Oftalmologic.
Complicatii: osteita peretilor orbitei sau frontala, celulita.
Interventii :
LOCALE:
- spalaturi nazale cu ser fiziologic;
- instilatii nazale cu sol. decongestionante, antiseptice
- inhalatii (uleiuri aromate), aerosoli;
-Punctia sinusului maxilar urmata de spalaturi sinusale cu ser fiziologic si introdu-
cerea in sinus de antibiotice.
GENERALE: - repaus in camera;
- decubit ventral sau lateral pt. drenarea secretiilor;
- tratament cu : antibiotice, antitermice, antialgice, antiiflamatoare;
- asistenta ajuta medicul la efectuarea punctiei;
- face pregatirea preoperatorie si supravegheaza postoperator bolnavul;
TRATAMENT CHIRURGICAL: cura radicala de sinus, polipectomie nazala, rezectie
subpericondromucoasa (deviatie de sept);
Educatie sanitara si Masuri de profilaxie
Asistenta invata bolnavul sa sufle nasul nara cu nara, sa foloseasca batiste de unica
31
folosinta, sa evite frigul si curentii de aer rece, consumul de alimente reci.
POLIPOZA NAZALA
POLIPUL NAZAL: formatiune pseudotumorala, benignă, de culoare roz-galbuie,
mobila si elastica, unica sau multipla, implantata la nivelul meatului mijlociu. Isi are
originea in mucoasa meatului mijlociu, a sinusului etmoidal sau a sinusului maxilar.
Apare ca urmare a actiunii unor factori iritativi sau a inflamatiilor cronice de la acest
nivel.
POLIPUL CHOANAL - isi are originea in mucoasa sinusului maxilar si se dezvolta
spre rinofaringe sau spre extremitatea celor doua fose nazale.
Semne:obstructie nazala uni- sau bilaterala, rinoree, cefalee, voce nazonata, anosmie.
Investigații: HLG,VSH, timpi de sangerare, uree, glicemie, TGO, TGP, fibrinogen;
radioscopie pulmonara, EKG.
32
Intervenții:
- tratamentul este strict chirurgical. Se practica ablatia polipilor (polipectomie) pe cale
endonazala si etmoidectomie,
- asistenta face pregatirea postoperatorie a bolnavului (bolnavul va fi a jeune),
- se administreaza hemostatice , tranchilizante,
- asistenta sustine bolnavul in timpul operatiei si supravegheaza functiile vitale,
- postoperator va supraveghea fct. vitale și sangerarea, va schimba capastrul,
- va administra medicatia: hemostatice, analgetice, antihistaminice, antiinflamatoare si
antibiotice de protectie,
- dupa externare bolnavul va continua trat. Antialergic.
33
FARINGOLOGIE
Faringele este un conduct musculo-membranos de forma unui cilindru, poziţionat
vertical, care se întinde de la baza craniului până la nivelul vertebrei a şasea cervicală
şi se continuă cu gura esofagului. Suprafaţa internă a faringelui se împarte în trei etaje:
–etajul superior = rinofaringe sau nazofaringe (cavum);
–etajul mijlociu = bucofaringe sau orofaringe;
–etajul inferior = hipofaringe sau laringofaringe.
Etajele faringelui
Rinofaringele se întinde de la baza craniului până la nivelul vălului palatin, are forma
unui cub. Pe peretele superior se află amigdala lui Luschka (vegetațiile adenoide), iar
pe pereţii laterali se deschid orificiile faringiene ale trompelor lui Eustachio. În jurul
orificiilor tubare (orificiile faringiene ale trompei lui Eustachio) se găseşte un ţesut
limfatic bogat reprezentat, care formează amigdala lui Gerlach. Amigdala lui Luschka
împreună cu amigdala lui Gerlach, amigdala linguală şi cele două amigdale palatine
formează inelul limfatic al lui Waldayer. Anterior rinofaringele comunică cu fosele
nazale prin cele doua choane.
Bucofaringele este situat înaintea istmului bucofaringian. Acesta este delimitat
superior de vălul palatin şi luetă, lateral de pilierii anteriori și inferior de baza limbii.
Pilierii (unul anterior şi unul posterior) delimitează loja amigdaliană care conţine cele
două amigdale palatine.
Hipofaringele se află în continuarea bucofaringelui şi se continuă cu esofagul.
34
FIZIOLOGIA FARINGELUI
Faringele îndeplineşte cinci funcţii importante:
1. Deglutiţia: reprezintă funcţia principală a faringelui şi comportă trei timpi (bucal,
faringian şi esofagian). Timpul bucal este un act voluntar, celelalte fiind doar reflexe.
2. Respiraţia: pe lângă permiterea trecerii aerului din fosele nazale în laringe, faringele
contribuie şi la condiţionarea lui, prin încălzire, umidifiere şi purificare.
3. Fonaţia: faringele are rolul unei cavităţi de rezonanţă determinând timbrul vocii,
precum şi emiterea vocii articulate.
4. Apărare: prin mai multe mecanisme: prin contracţia spastică, la pătrunderea unui
corp străin; prin lizozimul conţinut de mucusul secretat de mucoasa faringiană; prin
formaţiunile limfoide de la nivelul inelului limfatic al lui Waldayer, cu rol în apărarea
antimicrobiană şi imunologică.
5. Audiţie: în timpul deglutiţiei se deschide orificiul trompei lui Eustachio din cavum,
contribuind la egalizarea presiunii din casa timpanului cu cea atmosferică.
SINDROAMELE FARINGIENE
1. SINDROMUL DISFAGIC manifestat prin:
–disfagie – dificultate la înghiţire;
–odinofagie – durere la înghiţire;
– refluarea lichidelor pe nas;
– aspirarea (pătrunderea) alimentelor pe căile aeriene inferioare.
2. SINDROMUL FONATOR manifestat prin:
–rinolalie deschisă– cu transformarea vocalelor în diftongi, datorită unei comunicări
patologice între bucofaringe şi cavitatea nazală (cheilopalatoschizis – „gura de lup”)
–rinolalie închisă – dificultăţi în pronunţarea consoanelor;
–stomatolalie = vocea amigdaliană, apare în cazul flegmonului periamigdalian
(pacientul vorbeşte ca şi când ar avea gura plină).
35
3. SINDROMUL RESPIRATOR –se întâlneşte în caz de obstructie a cavumului
(vegetații adenoide, tumori). Clinic apare voce nazonată.
FARINGITA SI AMIGDALITA
( ANGINE )
ANGINELE: Faringoamigdalitele pot fi acute sau cronice.
Anginele acute sunt provocate de virusuri, bacterii (streptococ ß hemolitic, stafilococ
auriu) sau levuri (ciuperci). Anginele pot fi manifestarea de debut a unor boli infecto-
contagioase sau hemopatii (mononucleoza infectioasa).
FARINGITA : Inflamatia mucoasei faringiene. Poate fi acuta sau cronica. Faringita
acuta (faringita catarala sau eritematoasa) este de origine virotica si se declanseaza in
anotimpul rece sub influenta unor factori favorizanti: rinite, fumat, alcool, pulberi
iritative. De cele mai multe ori faringita este insotita de amigdalita.
FARINGITA ACUTA.
Semne : febra, frison, cefalee, odinofagie , disfagie.
Complicatii : otite, laringite, amigdalite.
Interventii :
LOCALE:
- gargara cu ceaiuri sau solutii dezinfectante;
- instilatii nazale.
GENERALE:
- repaus de camera (atmosfera umidificata);
- regim alimentar hidro-lacto-zaharat apoi cu alimente semiconsistente;
- antitermice, antiinflamatoare, vit. C;
- dezinfectante orale;
- antibiotice in caz de complicatii.
Faringita acuta
FARINGITA CRONICA –
37
HIPERTROFICA SAU ATROFICA
Definitie: proces inflamator cronic manifestat prin congestia difuza a mucoasei farin-
giene.
Cauze : infectii repetate de la nivelul rinofaringelui sau sinusale
Semne: odinofagie, senzatie de uscaciune, senzatie de corp strain datorita secretiei ce
coboara din rinofaringe pe peretele posterior al faringelui, tuse.
Interventii :
LOCALE: - badijonaj faringian cu vitamina A;
- instilatii nazale cu vit. A;
- gargara cu subst. alcaline sau ceaiuri calmante si cicatrizante;
- aerosoli.
GENERALE: - regim dietetic fara condimente si alim. acidulate, fara alcool si tutun;
- hidratare corecta;
- tratamentul afectiunilor care intretin inflamatia faringiana.
AMIDALITA ACUTA ERITEMATOASA SI PULTACEE
38
Amigdalita pultacee
Amigdalita acuta congestiva criptica
UVULITA
Definitie : inflamatia acuta a luetei.
Lueta este congestiva, marita de volum, atarna ca o limba de clopot dand senzatia de
corp strain. Produce senzatie de voma si insuficienta respiratorie. Interventii la fel ca la
amigdalita.
Semne :
- febra, frison,
- odinofagie intensa,
- greata
- insuficienta respiratorie
Tratament : la fel ca la amigdalita pultacee si in plus HHC sau Dexametazona.
FLEGMONUL PERIAMIGDALIAN
Definitie : este supuratia tesutului celular dintre capsula amigdaliana si peretele lojii
amigdaliene.
Apare ca o complicatie a amigdalitei acute sau cronice sau ingestia de bauturi reci. De
obicei este unilateral.
Dupa localizare poate fi flegmon periamigdalian anterior sau posterior.
39
La bucofaringoscopie: la flegmonul anterior se observa pilierul anterior si valul palatin
bombate putand cuprinde lueta, iar amigdala este impinsa in spate. Lueta edematiata
este impinsa in partea opusa; la flegmonul posterior pilierul posterior tumefiat,
amigdala impinsa in fata.
Semne: odinofagie intensa, trismus, sialoree, halena fetida, voce amigdaliana,deglutitie
dificila, febra (39-40), insuficienta respiratorie ,stare generala alterata.
Complicații : abces faringian, tromboflebite septice, abces cerebral.
Investigații : analize sange- HLG, VSH, ASLO, fibrinogen, uree, glicemie.
Intervenții :-internare in spital
GENERAL-antibiotice, antiinflamatoare,analgetice, cortizon pana la localizarea colec-
tiei.
LOCAL : gargara si badijonaj cu subst. decongestionante si analgetice.
-punctia flegmonului amigdalian in zona de maxima fluctuenta cu extragerea de puroi
in seringa, apoi incizia si drenajul flegmonului. Se face cu bisturiul sau pensa Lubet
Barbon. Se evacueaza puroi cremos,fetid. Pozitia pacientului este sezand, protejat cu
un camp si cu o tavita renala in mana. Se face anestezie locala cu Xylocaina.
-asistenta pregateste bolnavul, materialele, ajuta medicul,supravegheaza bolnavul dupa
interventie.
-regim alimentar cu lichide in perioada febrila sau PEV cu Glucoza 5% sau NaCl 9‰.
Apoi regim semiconsistent, fara condimente si alim. acidulate. Datorita trismusului
pacientul se va alimenta cu paiul sau parenteral.
Dupa vindecare se indica amigdalectomia.
AMIGDALITA CRONICA
40
Puroi in criptele amigdaliene
Faringo-amigdalita micotica
Interventii si tratament :
Amigdalectomia –nu se face in puseu acut. Se face dupa o pregatire prealabila cu
hemostatice. Pacientul va fi spitalizat si va fi a jeune. Se administreaza hemostatice,
analgetice, antibiotice de protectie.
Se poate face cu anestezie generala sau cu anestezie locala potentata cu sedative si
opioide (Dormicum, Mialgin). Instrumente : amigdalotom, pensa lunga, foarfece,
bisturiu. In anestezie locala pozitia copilului este sezand, asistenta sustine copilul in
timpul actului chirurgical.
-asistenta face pregatirea preoperatorie, pregateste materialele, sustine bolnavul in
timpul interventiei si il supravegheaza. Postoperator ea supravegheaza bolnavul (apari-
tia de hemoragii), monitorizeaza functiile vitale, noteaza in FO, administreaza
calmante (supozitoare Algocalmin initial apoi peros). Postoperator repaus alimentar 2
ore apoi se alimenteaza bolnavul cu alim. semisolide (timp de 2–3 zile), la temperatura
camerei. Tratament postoperator cu hemostatice 1–2 zile si eventual antibiotice.
Pacientul va sta in repaus la pat, in camera. La 7 zile se desprind falsele membrane si
poate apare subfebrilitate (se dau antitermice).
Profilaxie : cresterea imunitatii si amigdalectomie pentru toate cazurile de amigdalita
cronica focar de infectie sau cu complicatii la distanta.
41
Bolta palatina ogivala Facies adenoidian Vegetatii adenoide
OTOLOGIE
43
2. URECHEA MEDIE este un sistem de cavităţi aerate, săpat în stânca temporalului
şi tapetate de mucoasă. Urechea medie începe de la membrana timpanică și se
compune din casa timpanului, celulele mastoidiene şi trompa lui Eustachio.
Membrana timpanică Suprafaţa externă a timpanului este puţin escavată în formă de
pâlnie, centrul depresiunii purtând numele de umbo. Pars flacida este situată superior
(epitimpan), iar Pars tensa se întinde între ligamentele timpano-maleolare posterior si
anterior. Sub timpan proemină mânerul ciocanului a cărui extremitate inferioară ajunge
la umbo. De la acest nivel pleacă în jos şi anterior un reflex luminos radiar numit
triunghiul luminos al lui Politzer.
Casa timpanului (cavitatea timpanică) are formă aproximativ cubică, conţinând cele
3 oscioare ale auzului:ciocanul, nicovala şi scăriţa. Este situată în spatele membranei
timpanice.
Mastoida este un bloc osos de formă piramidală, situat cu vârful în jos şi înapoia con-
ductului auditiv extern şi a casei timpanului. Apofiza mastoidă conţine un sistem de
cavităţi pneumatice denumite celule mastoidiene. O pneumatizare bună este expresia
unei mucoase sănătoase, pe când o pneumatizare redusă poate apărea pe fondul
mucoasei degenerate din otitele medii cronice.
Trompa lui Eustachio Este o prelungire a casei timpanului, sub forma unui conduct
de 3–5 cm, care face legătura între casa timpanului şi nazofaringe și care se deschide
cu ocazia fiecărei deglutiţii. Mucoasa trompei este o prelungire a mucoasei rinofarin-
giene. La nivelul submucoasei găsim ţesut limfoid care formează, în jurul orificiului
faringian al trompei, amigdala tubară a lui Gerlach.
44
3. URECHEA INTERNĂ (labirintul) este aşezată în interiorul stâncii temporalului.
Distingem un labirint osos şi unul membranos, situat în interiorul celui dintâi.
Labirintul osos conține perilimfa, iar cel membranos conține endolimfa. Ambele
lichide au rolul de a transmite undele sonore.
Labirintul conţine vestibulul, 3 canale semicirculare orientate în trei planuri
perpendiculare între ele şi melcul (cohleea). Fereastra ovală şi rotundă leagă labirintul
osos de casa timpanului. Canalele semicirculare sunt în număr de trei şi sunt denumite
după orientarea lor faţă de vestibul: lateral (orizontal), anterior şi posterior. In
vestibulul osos conține o zonă compusă din celule neuro-senzoriale pe care plutesc
cristale de calciu (otoliţii). Cohleea sau melcul membranos este organul princeps al
auzului.
Urechea externă şi urechea medie realizează transportul undei sonore (transmisia), la
nivelul cohleei se realizează dispersia sunetului, iar celulele senzoriale constituie
organul de transformare a vibraţiilor sonore în influx nervos.
Urechea internă are două roluri funcţionale majore:
1. Orientarea spaţială şi menţinerea echilibrului
Mișcările capului determină mișcarea lichidelor din cele 3 canale semicirculare care,
la rândul lor, acţionează asupra cililor celulelor senzitive. Informaţiile sunt transmise
prin intermediul nervului vestibular creierului care le transformă în cunoştinţe privind
orientarea spaţială şi menţinerea echilibrului.
2. Audiția - transformarea vibraţiilor mecanice în potenţiale de acţiune în nervul
auditiv.
Pavilionul dirijează şi concentrează spre timpan vibraţiile venite din diferite direcţii.
El are rol în localizarea în spaţiu a sunetelor. Sunetul este reflectat şi propagat spre
timpan de către conductul auditiv extern. Vibraţia membranei timpanice este transmisă
lanţului de oscioare (mediu aerat) şi apoi ferestrei ovale, care face legătura între
urechea medie şi urechea internă. După intrarea în urechea internă unda sonoră este
propagată prin intremediul cohleei până la organul lui Corti (organul de percepţie a
sunetelor) care transformă unda vibratorie în impuls nervos care este apoi transmisă
prin nervul acustic la nivelul sistemului nervos central.
Sistemul auditiv cuprinde un aparat de transmisie, format din urechea externă şi medie;
şi un aparat de percepție reprezentat de cohlee. Frecvenţele sunetelor auzite de urechea
45
umană sunt cuprinse între 20–20.000Hz. Cea mai mică intensitate a unui ton percepută
de ureche se numeşte prag auditiv. O bună transmisie a undei sonore este asigurată de
mobilitatea membranei timpanice și o trompă auditivă funcţională.
Otoscopie Otoscop
Audiometrie
46
- efectuarea paracentezei timpanale
Pregătirea bolnavului:
Fizică : Poziția bolnavului este șezând. Asistenta susține capul bolnavului, cu o mână
pe frunte și cealaltă pe regiunea occipitală.
Psihică : informare, explicare, consimțământ.
Urechea medie - nu poate fi examinată direct.
Examenul functiei auditive se face prin:
- audiometrie electrică = audiograma tonală=înregistrare grafică a limitelor câmpului
auditiv,
- acumetrie fonică (cu ajutorul vocii vorbite),
- acumetrie instrumentală (cu diapazonul) - probele Weber, Schwabach, Rinne și Gelle.
Pentru examinarea trompelor se folosește procedeul Valsalva și Politzer.
Examenul funcției vestibulare se face prin proba Romberg, evaluarea nistagmusului,
proba brațelor întinse și proba indexului.
Mastoida - Se va examina bombarea regiunii (abces), dispariţia şanţului retroauricular
(furuncul), fistulă, cicatrice. Sensibilitatea la palpare este semn de mastoidită.
Examene radiologice - Mastoida se evidențiază prin r-grafia Schüller sau ex. C.T.
Trompa lui Eustachio - orificiul timpanic al trompei poate fi văzut printr-o perforaţie
de timpan. Orificiul faringian se vede la rinoscopie posterioară. Funcţia trompei se
evaluează prin manevra Valsalva.
OTITE EXTERNE
47
Semne: otalgie intensa (in cazul corpilor straini vii), senzatie de ureche plina,
anxietate, hipoacuzie (imediat dupa baie=dop cerumen).
In multe cazuri corpul strain este inclavat si conductul este lezat. Incercarile nereusite
de extragere pot cauza leziuni de conduct. Aceste leziuni duc la inflamatii ale conduc-
tului sau ale timpanului necesitand trat. antibiotic.
Interventii - instilatii auriculare cu:
- solutii uleioase (ulei, glicerina) - pt. corpii straini vii (ii omoara);
- alcool 95% - pt. graminee care sau umflat (le deshidrateaza);
- acid salicilic (aspirina), ulei, apa oxigenata - pt.dopurile epidermice sau dopurile
de cerumen vechi.
- spalatura auriculara cu apa, calduta, cu seringa Guyon.
- pansamente auriculare cu alcool boricat 4%.
- asistenta sustine bolnavul, pregateste materialele si ajuta medicul.
PANSAMENTUL AURICULAR
Se face cu mesa auriculara sterila. Mesa se poate introduce uscata sau imbibata in
solutie antiseptica (alcool boricat 4%, betadina) ori solutii topice otice (Otis, Otocalm,
Ciplox). In prealabil se face toaleta CAE fie prin aspirarea secretiilor fie cu mesa
imbibata in apa oxigenata ori prin spalatura auriculara (in functie de caz).
ATENTIE! NU se introduce apa oxigenata sau apa in CAE cand se suspicioneaza o
perforatie timpanala.
Materiale :
-sterile–mese auriculare, pensa „in baioneta” (Lucae), sol. antiseptica,ace de aspiratie,
comprese;
-nesterile – tavita renala, aparat de aspiratie.
Pansamentul auricular se mentine si se schimba la indicatia medicului.
SPALATURA AURICULARA
Definitie : spalarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.
Scop terapeutic
- indepartarea dopului de cerumen sau dopului epidermic,
- indepartarea corpilor straini ajunsi in urechea externa accidental sau voluntar.
Pregatirea materialelor:
- de protectie: sort de cauciuc, prosop, aleza,
- sterile: seringa Guyon, solutia medicamentoasa prescrisa (apa oxigenata, alcool
boricat 4%), pansamente auriculare,
- nesterile: apa la 37 ºC , tavita renala .
Pregatirea pacientului :
psihica : informare, explicare, consimtamant
fizica :
- in caz de dop de cerumen sau dop epidermic – instilatii auriculare cu 24 ore
inainte cu ulei caldut (5-6 pic x 3 ori/zi) sau cu apa oxigenata,
- in cazul corpilor straini hidrofili (boabe de cereale) se instileaza alcool 95º,
- in cazul insectelor vii se fac instilatii cu glicerina sau se aplica un tampon cu
alcool cu efect narcotizant,
48
- pozitie sezanda pe scaun,
- se protejeaza cu prosopul si sortul,
- se aseaza tavita sub urechea pacientului care va tine capul inclinat spre tavita.
Tehnica :
- asistenta se spala pe maini si imbraca sortul de cauciuc
- verifica temperatura lichidului de spalatura si incarca seringa Guyon
- solicita pacientul sa deschida gura (conductul se largeste)
- trage pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga, iar cu dreapta introduce
intermitent lichidul de spalatura spre peretele postero-superior. Introducerea nu
se face cu presiune mare deoarece poate provoca pacientului vertij sau se poate
perfora timpanul,
- medicul controleaza rezultatul spalaturii prin otoscopie,
- se introduce un pansament auricular steril imbibat in alcool boricat 4% (efect
sicativ) care se mentine 1 ora.
OTITELE EXTERNE
OTHEMATOMUL
Def: Colectie sero-hematica intre pericondru si cartilajul auricular. Apare ca o defor-
mare roz-violacee, fluctuenta pe fata externa a pavilionului auricular.
Interventii - punctie apoi incizia si drenajul othematomului, pansament steril, trata-
ment hemostatic.
FURUNCULUL C.A.E.
Definitie : infectie stafilococica a unui folicul sebaceu din CAE favorizata de o
excoriatie. Apare ca o tumefactie rosie, dureroasa in CAE.
Semne:
- durere intensa, vie cu iradiere spre maxilar si tampla, se intensifica la masticatie,
la tractiunea pavilionului si la apasarea pe tragus,
- senzatie de ureche plina,
- hipoacuzie
- subfebrilitate,
- insomnie.
Interventii :
- trat. pe cale generala cu antibiotice,analgetice.
- pansamente auriculare cu Rivanol sau Polyiodine.
49
- furunculul poate abceda singur sau se instituie incizia si drenajul său.
- dupa abcedare pansament auricular cu alcool boricat 4%,apa oxigenata,antibiotice.
- vaccinare antistafilococica.
Asistenta administreaza trat.,pregateste materialele,ajuta medicul si sustine bolnavul.
Otita
externa Otomicoza
OTOMICOZA (otita externa micotica)
Definitie: infectarea CAE cu fungi din genul Aspergilus (niger, flavus, fumigatus),
favorizata de excoriatii, traumatisme, trat. prelungit cu antibiotice.
Semne : prurit, otalgie, hipoacuzie.
Interventii :
- instilatii auriculare cu apa oxigenata sau ulei, aspiratie,
- spalatura auriculara cu apa sterila calduta pt extragerea dopului micotic,
- instilatii , pansamente auriculare cu alcool boricat 4%, alcool salicilat, Betadina,
- aplicatii topice cu antifungice (unguent cu Clotrimazol, Exoderil, Nidoflor unguent),
– antifungice pe cale generala (Fluconazol, Diflucan).
–
PERICONDRITA
Definitie: infectia cu tendinta la extindere la nivelul pericondrului si a cartilajului
auricular. Apare ca o complicatie a unui furuncul (stafilococ). La nivelul pavilionului
apare congestie, tumefactie si durere, zone de necroza si supuratie purulenta.
Semne : otalgie intensa , insomnie , febra, cefalee.
Interventii :
- antibioterapie pe cale generala, antiinflamatoare, analgetice, sedative.
-local comprese cu rivanol si incizia si drenajul colectiei purulente, pansamente sterile.
50
-asistenta compenseaza nevoile afectate, pregateste materialele, administreaza medica-
mentele, ajuta medicul, supravegheaza functiile vitale.
Pericondrita
OTITELE MEDII
Otitele medii sunt: nesupurate si supurate.
La randul lor acestea sunt acute sau cronice.
51
Otita acuta serooasa Otita acuta congestiva
OTITA MEDIE SUPURATA ACUTA
Definitie:este un abces al casei timpanului, datorita propagarii unei infectii microbiene
sau virotice (stafilococ, streptococ, proteus pneumococ) in cursul unei infectii rino-
faringiene, adenoidiene, posttraumatice sau in bolile infecto-contagioase.
Are doua faze :
- faza de otita supurata inchisa - colectia purulenta din casa timpanului produce
congestia si bombarea timpanului spre conduct.
- faza de otita supurata deschisa - necroza unei portiuni din timpan, perforarea sa si
scurgerea puroiului in conduct.
Semne –otalgie intensa (cu iradiere retroauriculara, dentara, temporala) cu caracter
pulsatil, febra 39-40°C, hipoacuzie de transmisie, acufene, uneori ameteala, insomnie,
anxietate, apatie. Dupa perforarea timpanului apare otoreea, febra dispare si otalgia
scade in intensitate.
Investigații –cultura si ABG din secretia auriculara.
Intervenții :
In faza de otita sup. inchisa se adm. analgetice, antitermice, antibiotice (ABG).
-instilatii auriculare de 3 ori/zi (Otocalm,Otalgin-caldute).
-instilatii nazale cu sol. dezinfectante, aerosoli.
-pregateste materialele si ajuta madicul ptr. efectuarea timpanotomiei (punctie otica
sau paracenteza otica) in scopul drenarii secretiei otice.
In faza de otita sup. deschisa se continua adm. de antibiotice ,antiinflamatoare.
-aspiratia scretiilor cu ace de aspiratie ,
-toaleta auriculara cu apa oxigenata, alcool boricat 4%,
-pansamente auriculare cu Betadina, sol. antibiotice.
-repaus la pat, regim bogat in lichide in perioada febrila,vitamine, alim semisolide.
Se educa pacientul sa evite patrunderea apei in ureche, sa revina la medic daca
afectiunea a reaparut.
Netratate otitele supurate acute se complica cu otita supurata cronica, polipoza
auriculara, colesteatomul, otomastoidita acuta. Complicatiile tardive ale otitei supurate
acute sunt cronicizarea otoreei si sechele postotitice cu parforatia timpanului.
Asistenta trebuie sa stie ca este interzisa spalatura auriculara la bolnavi cu otita
supurata deschisa sau la cei cu timpan perforat.
52
este albicios, mat, ingrosat, retractat si cu mobilitate redusa. Principalul semn este
hipoacuzia de transmisie. Netratata duce la timpano-scleroza si surditate de tip mixt.
Intervenții
- instilatii auriculare cu solutii dezinfectante, antibiotice, corticoizi.
- paracenteza timpanala si inserarea de aerator transtimpanic
- eliminarea factorilor care intretin inflamatia cronica (adenoidita cr, sinuzita cr).
OTOMASTOIDITA ACUTA
Este complicatia osoasa a otitei supurate acute. Infectia se propaga la sistemul celular
mastoidian provocand ulceratia mucoasei si osteita peretilor celulelor mastoidiene, cu
constituirea abcesului endomastoidian. Debutul otomastoiditei are loc in saptamana a
2-a , a 3-a dupa otita supurata.
Semne :
–febra 39-40°C, otalgie intensa cu caracter pulsatil, nocturna, otoree purulenta (galben-
verzuie), abundenta, cefalee, insomnie, hipoacuzie de transmisie, tumefactie, durere si
congestie la nivelul regiunii mastoidiene, stergerea santului retroauricular, CAE
congestiv, cu secretii purulente.
Intervenții – R-grafie Schuller.
53
-otomicroscopie.
-analize –HLG,VSH, Fibrinogen,timpi de sangerare, uree, glicemie.
Intervenții
- tratamentul este chirurgical (evidare petromastoidiana).
-asistenta face pregătirea preoperatorie, administreaza medicatia: antibiotice, anal-
getice, antiinflamatoare, sedative.
-pregateste materialele, monitorizeaza functiile vitale, ajuta medicul.
Otomastoidita netratata duce la cronicizare sau la aparitia complicatiilor: abces
cerebral, paralizia faciala, meningita.
Otomastoidita acuta
HIPOACUZIA
SURDITATEA-este o infirmitate si inseamna scaderea auzului de la o usoara hipo-
acuzie pana la pierderea totala a auzului = cofoza.
HIPOACUZIA –poate fi :
-congenitala- cauzata de sifilis congenital, consanguinitatea, alcoolismul, trauma-
tismele obstetricale, etc.
Daca surditatea survine inainte de insusirea vorbirii apare surdomutitatea.
-de transmisie - apare ca urmare a proceselor inflamatoare sau traumatisme la nivel
auricular sau rinofaringian. Apare datorita afectarii urechii externe sau medii.
-de perceptie - apare datorita lezarii nervului cohlear sau datorita lezarii centrilor
nervosi = hipoacuzie de natura centrala.
Leziunile sunt de natura infectioasa, virotica, toxica (diabet, uremie, medicamentoasa
= Streptomicina, Kanamicina, Chinina), traumatica (TCC, trauma acustica).
-de tip mixt - apare ca urmare a procesului de labirintizare consecutiv inflamatiilor sau
supuratiilor otice.
HIPOACUZIA DE TRANSMISIE
SEMNE - timpan cicatrizat, imobil, retractat, cu perforatie postsupurativa.
- bolnavul acuza surditate uni sau bilaterala, acufene.
- audiograma arata hipoacuzie de tip transmisie.
HIPOACUZIA BRUSC INSTALATA – este o surditate de perceptie brusc aparuta
la persoane fara trecut otic. Poate fi totala sau partiala.Se datoreaza spasmului arterelor
labirintice prin obstructie, embolie sau tromboza arteriala.
Semne - hipoacuzie de diferite grade, acufene si tulburari de echilibru care dispar in
cateva ore. Daca nu se intervine imediat surditatea este definitiva.
Interventii :
54
Acumetrie fonica=examenul functiei auditive cu ajutorul vocii vorbite.
-vocea soptita se aude de la 6m (daca aude ¾ din cuvinte auditia este normala),
-vocea de conversatie de la 20m,
-vocea strigata de la 200m.
Acumetria instrumentala=examenul functiei auditive pe cale aeriana si osoasa.
Se face cu diapazonul sau cu audiometrul. Probele cu diapazonul sunt: Weber, Rinne,
Schwabach.
AUDIOMETRIA - Este o metoda perfectionata de examinare a functiei auditive cu
ajutorul audiometrului electric. Rezultatul este un grafic = audiograma. Bolnavul este
introdus intr-o camera insonora, asezat pe scaun, i se pune casca audiometrului in care
va auzi tonuri de frecvente diferite. El va apasa butonul ori de cate ori aude un sunet.
Asistenta va nota grafic (albastru ureche stanga si rosu ureche dreapta) frecventele
auzite.
In hipoacuziile grave este necesara compensarea pierderii auditive cu ajutorul unor
amplificatoare de sunet: aparatele (protezele) auditive.
Interventii
- PEV cu vasodilatatoare cerebrale (Memotal, Actovegin, Pentoxifilin) ,
-antiedematoase si antiinflamatoare (HHC, Dexametazona, Manitol),
-vitamine din grupul B, antispastice, anticoagulante.
- trofice cerebrale (Cerebrolysin).
-bolnavul cu hipoacuzie necesita o ingrijire deosebita. Asistenta il va conduce in salon,
ii va prezenta sectia cu anexele ei, il va invata sa foloseasca mijloace de comunicare
(aparate auditive), ii va da mijloace de atentionare (clopotel). Cand i se adreseaza
asistenta va folosi atingerea, se va apropia, ii va vorbi la urechea sanatoasa, fara sa
tipe, ii va creea un mediu de siguranta. Va fi rabdatoare si va vorbi rar (ca bolnavul sa
poata citi pe buze).
- asistenta conduce bolnavul la investigatii,
- regim alimentar desodat.
Hipoacuzia de transmisie beneficiaza de protezare auditiva, cea de perceptie e mai
dificil de protezat , iar cea centrala nu se poate proteza.
Bolnavii cofotici (cu surditate totala) pot fi reeducati audiofonologic prin labiolectura
(cititul pe buze) asociind in unele cazuri si o proteza.
LARINGOLOGIE
Laringele este un organ tubular cu lumen reglabil, situat la extremitatea superioară a
traheei şi deschis în hipofaringe. Este organul principal al fonaţiei. Laringele are forma
unui trunchi de piramidă cu baza mică în jos, spre trahee. Laringele este format din:
Epiglota cartilaj nepereche, situat în partea anterosuperioară a laringelui, are formă de
frunză, fixat in cartilajului tiroid.
Cartilajul tiroid este cel mai mare și situat deasupra cartilajului cricoid.
Cartilajul cricoid are formă inelară şi este esenţial pentru funcţia respiratorie.
56
Cartilajele aritenoide (două) sunt situate pe marginea superioară a cartilajului cricoid.
Laringele prezintă pe suprafaţa sa internă în porţiunea mijlocie, patru pliuri suprapuse.
Pliurile superioare se numesc benzi ventriculare (corzi vocale false), iar pliurile infe-
rioare se numesc corzi vocale (adevărate).
Benzile ventriculare şi corzile vocale împart cavitatea laringiană în trei etaje :
supraglotic, glotic şi subglotic.
FUNCȚIILE LARINGELUI
Funcţia respiratorie - Laringele permite circulaţia aerului prin fanta glotică.
Funcţia fonatorie – Caracterele vocii sunt : intensitatea, inălţimea și timbrul vocii.
Funcţia sfincteriană-Are rol de protecţie a căilor aeriene inferioare la pătrunderea
corpilor străini.Se realizează prin muşchii laringelui care închid glota, epiglota acoperă
orificiul superior al laringelui, astfel că alimentele trec prin părţile laterale spre esofag.
Funcţia de tuse şi expectoraţie - se produce prin închiderea glotei, creşterea presiunii
intratoracice şi expulzarea bruscă a aerului care, îndepãrtând corzile vocale, antrenează
în afară şi secreţiile din trahee.
SINDROAMELE LARINGELUI
1.DISFONIA Disfonia este perturbarea sunetului fundamental emis de laringe. Se
manifestă prin :
Răguşeala=vocea are un sunet aspru, crepitant, este neclară şi insonoră (laringite acute
şi cronice, traumatisme, tumori, paralizii ale corzilor vocale).
Fonastenia=oboseala vocii vorbite (laringite netratate sau suprasolicitari vocale).
Afonia =pierderea totală a vocii (laringopatii, paralizia corzilor vocale).
Diplofonia =vocea bitonală (paraliziile corzilor vocale).
Vocea eunucoidă – la tineri în perioada pubertăţii.
2.DISPNEA LARINGIANĂ= insuficienţa respiratorie laringiană
Sindrom major şi grav. Constă în reducerea debitului de aer care trece prin laringe,
cauza fiind de natură laringiană.
Cauze:
1. Malformaţii laringiene,
2. Corpi străini laringieni,
3.Traumatismele laringelui şi sechelele acestora (fracturi, hematoame, arsuri, stenoze),
4. Inflamaţii acute (laringita acută edematoasă, crupul difteric),
5.Tumori benigne sau maligne (cancerul laringelui),
6.Tulburări neuromotorii (paralizia recurenţială bilaterală, spasm laringian),
Semnele clinice se pot instala acut (brusc) sau cronic (lent).
Semnele minore : bradipnee inspiratorie, coborârea laringelui în inspiraţie.
Semne majore:
- Cornajul (stridorul) laringian= zgomot inspirator, ca un șuierat, auzibil de la distanță,
datorat îngustării spațiului respirator laringian .
- Tirajul = deprimarea părților moi ale toracelui suprasternal, intercostal, subcostal sau
a zonei substernale.
- Disfonie
- Turgescența jugularelor, tahicardie, apnee etc
Evoluţie
Faza compensată – bolnav agitat, tegumente şi mucoase normal colorate.
Faza decompensată se poate instala în orice moment. Debutul decompensării se poate
instala brusc cu hipercapnie (tegumente roze, calde, vasodilataţie periferică, creşterea
57
presiunii parţiale a CO2) şi apoi de anoxie (cianoză). Respiraţia devine tahipneică şi
superficială, apare somnolenţă, tahicardie şi moartea prin asfixie mecanică.
Tratamentul
– îndepărtarea cauzei (când este posibil) sau tratament etiologic
– oxigenoterapie
– sedative care nu deprimă centrul respirator
– intubaţie oro- sau nazotraheală
– traheostomie clasică sau de extremă urgenţă, după situaţie
3.TUSEA
Tusea provocată de afecţiunile laringiene poate fi uscată (laringite) sau umedă (laringo
-traheo-bronsită). Tusea lătrătoare se constată în laringita subglotică.
58
LARINGOSCOPIE DIRECTĂ = Laringoscopie suspendată – permite vizualizarea
directă a laringelui, sub anestezie generală, cu ajutorul unei aparaturi specifice numita
Laringoscop suspendat.
Pregătirea bolnavului:
Fizică:- pacientul va fi a jeune,
- pacientul în decubit dorsal pe masa de operație.
Psihică: informare, explicare, consimțământ.
Tehnica : se practica IOT (intubatie oro-traheala) : se introduce laringoscopul cu mâna
stângă pe o parte a limbii, când ajunge la baza limbii se mută medial și se introduce
până la epiglotă.
Cu ajutorul laringoscopului suspendat se vizualizează laringele, subglota și corzile
vocale.
Îngrijiri ulterioare:
- se urmărește pacientul până la trezirea totală din anestezia generală (TA, P,
respirație),
- se urmareste respiratia pacientului in primele ore,
- se educa pacientul sa tuseasca si sa scuipe secrețiile și sângele, se previne edemul
laringian
- se indică repaus vocal, și regim hidric și de cruțare.
59
LARINGITELE
LARINGITA ACUTA: inflamatia acuta a mucoasei laringiene.
Laringitele sunt afecţiuni ce survin în contextul unui proces inflamator rinofaringo-
laringian.
Etiologia poate fi virală, bacteriană, micotică, alergică sau inhalatorie.
Semne: disfonie - afonie, odinofagie, disfagie, dispnee, febra, tuse, stare generala
alterata.
LARINGITA EDEMATOASA: inflamatia acuta a mucoasei ce produce edem al
laringelui. Este o urgenta medicala.
Semne – disfonie, febra, odinofagie, disfagie, tuse spastica, dispnee inspiratorie,
insuficienta respiratorie .
La copii afectiunea are o forma deosebita datorita aparitiei fenomenului de insuficienta
respiratorie cu dispnee, cianoza, tiraj costal, cornaj, febra, tuse latratoare si necesita
internare obligatorie, traheotomie, IOT, respiratie asistata.
Investigatii – laringoscopie indirecta (cu oglinda laringiana) se face cu atentie datorita
posibilei aparitii a spasmului laringian.
-ex. lab. Sange : HLG,VSH,uree,glicemie,fibrinogen.
-R-scopie pulmonara (cand se presupun complicatii pulmonare)
Interventii
- repaus la pat (semisezand) si repaus vocal;
- camera aerisita , aer umidificat , alcoolizat (produce vasodilatatie).
- oxigenoterapie si la nevoie traheostomie de urgenta.
- antibiotice, cortizon (HHC, Dexametazona), antiinflamatoare, calmante ale tusei.
- local se fac aerosoli cu Dexametazona, decongestionante, sau instilatii laringiene
(sol. Laryn ).
LARINGITA CRONICA: inflamatie difuza a mucoasei laringiene datorata unor
inflamatii cronice de vecinatate. Este mai frecventa la barbati. Alti factori etiologici
sunt: afectiuni cronice pulmonare, insuficienta respiratorie nazala, factori iritativi,
profesionali, surmenaj vocal (la profesionisti vocali).
Laringite specifice sunt: tuberculoza laringelui, sifilisul laringian,laringite micotice.
Semne – disfonie (mai accentuata dimineata), senzatie de corp strain , hiperestezie,
prurit, uscaciune, tuse pana la spasm laringian.
Interventii – evitarea fumatului, diminuarea factorilor iritanţi şi agravanţi,
- tratarea afectiunilor generale sau locale care intretin inflamatia,
- o buna hidratare, regim alimentar fara alimente condimentate, acidulate, alcool,
-in cazul laringitelor specifice se trateaza afectiunea de baza,
-aerosoli,inhalatii,instilatii locale (vitamina A uleioasa, Laryn), antiseptice, fluidifiante
ale secretiilor, vitaminoterapie.
EDEMUL LARINGIAN SI GLOTIC – este manifestarea clinica la acest nivel a
intoxicatiilor alimentare sau medicamentoase (soc anafilactic), afectiuni cardiace,
afectiuni renale cronice, tulburari endocrine, roentgenterapie.
Semne – disfagie, disfonie, dispnee, insuficienta respiratorie pana la axfixie.
Reprezinta o urgenta medicala si necesita internare de urgenta.
Interventii
- linie venoasa continua, adminstrare de HHC, adrenalina, calciu gluconic.
-monitorizarea respiratiei, oxigenoterapie, IOT (intubatie orotraheala) sau traheostomie
de urgenta.
60
- tratament specific al afectiunii cardiace, renale, endocrine.
- supravegherea bolnavului, monitorizarea fct. vitale, compensarea nevoilor afectate.
TRAUMATISMELE LARINGIENE
Traumatismele laringiene reprezinta o urgenta medicala.
Traumatismele laringiene pot fi externe (contuzii,fracturi) sau interne (arsuri, leziuni
prin substante toxice, corpi straini, stenoze).
Traumatismele externe pot produce contuzii, zdrobiri, hemoragii, edem, emfizem cu
tulburari respiratorii importante.
Semne: respiratia este superficiala sau inceteaza, apare starea de soc, cianoza, puls
slab, extremitati reci, uneori hemoragii, tuse si axfixie. In cazul corpilor straini apare
dispneea.
Interventii:
- restabilirea respiratiei prin :extragerea corpului strain (cu fibroscopul), aspiratie, IOT,
traheostomie. La nevoie respiratie asistata (aparat de respiratie artificiala),
- combaterea socului prin : oxigenoterapie , PEV,
- oprirea hemoragiei si refacerea anatomica a laringelui prin interventie chirurgicala,
-pregatire preoperatorie si postoperatorie,
- administrare de :antibiotice, antiedematoase, antiinflamatoare, cortizon.
- repaus vocal absolut
- supravegherea functiilor vitale.
- suplinirea nevoilor afectate.
Traumatismele interne ale laringelui pot provoca : perforatii ale laringelui (prin corp
strain), arsuri (prin substante toxice, vapori sau subst. fierbinti) .
Semne: dispnee, odinofagie, tuse spastica, disfonie si afonie, insuficienta resp. acuta.
Interventii: traheostomie de urgenta, oxigenoterapie, PEV, administrare de antibiotice,
antiedematoase, cortizon, antialgice, substante neutralizante ale compusilor toxici.
INGRIJIREA STOMELOR
Stoma = greceste; gura, gaura.
STOMIE = crearea pe cale chirurgicala a unei deschideri artificiale, temporare sau
permanente, ce realizeaza o comunicare intre un organ cavitar si tegument .
TIPURI DE STOME
TRAHEOSTOMA = deschiderea traheei la tegument (la exterior).
Traheostomia = deschiderea chirurgicala a traheei, urmata de introducerea unei
canule in scopul asigurarii respiratiei pe aceasta cale.
Pacientul cu traheostoma respira doar pe canula traheala, respiratia pe cale naturala
(nazala sau bucala fiind imposibila).
Indicatii: insuficienta respiratorie de tip obstructiv (neoplasm laringian, edem glotic,
corpi straini laringieni).
Interventii:
- asistenta face toaleta cavitatii bucale si a foselor nazale,
- aspira secretiile pe canula si spala mandrenul,
- supravegheaza permeabilitatea canulei (sa nu se obtureze cu secretii),
- educa bolnavul sa respire pe canula,
62
- educa bolnavul ca se poate exprima nonverbal (caiet, creion), si ofera mijloace
de avertizare sonora (clopotel),
- supravegheaza functiile vitale (R, P, temp, TA)
- schimba pansamentul la traheostoma : dezinfecteaza marginile stomei cu
betadina si apoi tegumentele din jur, aplica pansament steril (3 comprese taiate
pe mijloc), fixeaza cu romplast, pe zonele de piele iritate aplica unguent
cicatrizant si antiinflamator.
63
INSTRUMENTAR SPECIFIC ORL
64
Figură 1 LAMPA FRONTALA
Figură 2 OTOSCOP
65
Figură 3 APARAT DE ASPIRATIE
Figură 4 LARINGOSCOP
66
Figură 5 SCAUN ORL
Figură 6 AUDIOMETRU
67
INSTRUMENTAR CHIRURGICAL GENERAL
68
Figură 12 FOARFECE DREPT Figură 13 FOARFECE CURB
69
Figură 18 PENSA KOCHER DREPT Figură 19 PENSA KOCHER CURB
70
INSTRUMENTAR CONSULTATIE ORL
(ABESLANGUE)
71
Figură 28 OGLINDA LARINGIANA Figură 29 Oglinda laringiana (stg)
CU MANER Oglinda de rinoscopie posterioara (dr)
Figură 30 DIAPAZOANE
72
INSTRUMENTAR CHIRURGICAL ORL
73
Figură 39 CHIURETA Figură 40 CHIURETA
74
INSTRUMENTAR ENDOSCOPIC
75
Figură 47 LARINGOSCOPIE DIRECTA
76
Figură 44 MEROCELE
Figură 45 AERATOARE
77