Luceafărul

Luceafărul Şi ţine-n mână un toiag
Şi când în pat se-ntinde Încununat cu trestii.

A fost odată ca-n poveşti, drept
A fost ca niciodată. Copila să se culce, Părea un tânăr voievod
Din rude mari împărăteşti, I-atinge mâinile pe piept, Cu păr de aur moale,
O prea frumoasă fată. I-nchide geana dulce; Un vânăt giulgi se-ncheie
nod
Şi era una la părinţi Şi din oglindă luminiş Pe umerele goale.
Şi mândră-n toate cele, Pe trupu-i se revarsă,
Cum e Fecioara între sfinţi Pe ochii mari, bătând Iar umbra feţei străvezii
Şi luna între stele. închişi E albă ca de ceară -
Pe faţa ei întoarsă. Un mort frumos cu ochii
Din umbra falnicelor bolţi vii
Ea pasul şi-l îndreaptă Ea îl privea cu un surâs, Ce scânteie-n afară.
Lângă fereastră, unde-n El tremura-n oglindă,
colţ Căci o urma adânc în vis - Din sfera mea venii cu
Luceafărul aşteaptă. De suflet să se prindă. greu
Ca să-ţi urmez chemarea,
Privea în zare cum pe mări Iar ea vorbind cu el în Iar cerul este tatăl meu
Răsare şi străluce, somn, Şi mumă-mea e marea.
Pe mişcătoarele cărări Oftând din greu suspină:
Corăbii negre duce. - O, dulce-al nopţii mele Ca în cămara ta să vin,
domn, Să te privesc de-aproape,
Îl vede azi, îl vede mâini, De ce nu vii tu? Vină! Am coborât cu-al meu
Astfel dorinţa-i gata; senin
El iar, privind de Cobori în jos, luceafăr Şi m-am născut din ape.
săptămâni, blând,
Îi cade draga fată. Alunecând pe-o rază, O, vin'! odorul meu
Pătrunde-n casă şi în gând nespus,
Cum ea pe coate-şi răzima Şi viaţa-mi luminează! Şi lumea ta o lasă;
Visând ale ei tâmple, Eu sunt luceafărul de sus,
De dorul lui şi inima El asculta tremurător, Iar tu să-mi fii mireasă.
Şi sufletu-i se împle. Se aprindea mai tare
Şi s-arunca fulgerător, Colo-n palate de mărgean
Şi cât de viu s-aprinde el Se cufunda în mare; Te-oi duce veacuri multe,
În orişicare sară, Şi toată lumea-n ocean
Spre umbra negrului castel Şi apa unde-au fost căzut De tine o s-asculte.
Când ea o să-i apară. În cercuri se roteşte,
... Şi din adânc necunoscut - O, eşti frumos, cum
Şi pas cu pas pe urma ei Un mândru tânăr creşte. numa-n vis
Alunecă-n odaie, Un înger se arată,
Ţesând cu recile-i scântei Uşor el trece ca pe prag Dară pe calea ce-ai deschis
O mreajă de văpaie. Pe marginea ferestei N-oi merge niciodată;
Şi palid e la faţă; Deşi vorbeşti pe înţeles,
Străin la vorbă şi la port, Eu nu te pot pricepe;
Luceşti fără de viaţă, Dar ochii mari şi minunaţi
Căci eu sunt vie, tu eşti Lucesc adânc himeric, Dar dacă vrei cu crezământ
mort, Ca două patimi fără saţ Să te-ndrăgesc pe tine,
Şi ochiul tău mă-ngheaţă. Şi pline de-ntuneric. Tu te coboară pe pământ,
... Fii muritor ca mine.
Trecu o zi, trecură trei - Din sfera mea venii cu
Şi iarăşi, noaptea, vine greu - Tu-mi cei chiar
Luceafărul deasupra ei Ca să te-ascult ş-acuma, nemurirea mea
Cu razele-i senine. Şi soarele e tatăl meu, În schimb pe-o sărutare,
Iar noaptea-mi este muma; Dar voi să ştii asemenea
Ea trebui de el în somn Cât te iubesc de tare;
Aminte să-şi aducă O, vin', odorul meu nespus,
Şi dor de-al valurilor domn Şi lumea ta o lasă; Da, mă voi naşte din păcat,
De inim-o apucă: Eu sunt luceafărul de sus, Primind o altă lege;
Iar tu să-mi fii mireasă. Cu vecinicia sunt legat,
- Cobori în jos, luceafăr Ci voi să mă dezlege.
blând, O, vin', în părul tău bălai
Alunecând pe-o rază, S-anin cununi de stele, Şi se tot duce... S-a tot dus.
Pătrunde-n casă şi în gând Pe-a mele ceruri să răsai De dragu-unei copile,
Şi viaţa-mi luminează! Mai mândră decât ele. S-a rupt din locul lui de
sus,
Cum el din cer o auzi, - O, eşti frumos cum Pierind mai multe zile.
Se stinse cu durere, numa-n vis ...
Iar ceru-ncepe a roti Un demon se arată, În vremea asta Cătălin,
În locul unde piere; Dară pe calea ce-ai deschis Viclean copil de casă,
N-oi merge niciodată! Ce umple cupele cu vin
În aer rumene văpăi Mesenilor la masă,
Se-ntind pe lumea-ntreagă, Mă dor de crudul tău amor
Şi din a chaosului văi A pieptului meu coarde, Un paj ce poartă pas cu pas
Un mândru chip se- Şi ochii mari şi grei mă A-mpărătesii rochii,
ncheagă; dor, Băiat din flori şi de pripas,
Privirea ta mă arde. Dar îndrăzneţ cu ochii,
Pe negre viţele-i de păr
Coroana-i arde pare, - Dar cum ai vrea să mă Cu obrăjei ca doi bujori
Venea plutind în adevăr cobor? De rumeni, bată-i vina,
Scăldat în foc de soare. Au nu-nţelegi tu oare, Se furişează pânditor
Cum că eu sunt nemuritor, Privind la Cătălina.
Din negru giulgi se Şi tu eşti muritoare?
desfăşor Dar ce frumoasă se făcu
Marmoreele braţe, - Nu caut vorbe pe ales, Şi mândră, arz-o focul;
El vine trist şi gânditor Nici ştiu cum aş începe - Ei, Cătălin, acu-i acu
Ca să-ţi încerci norocul.
Şi ca să-ţi fie pe deplin - Tu eşti copilă, asta e...
Şi-n treacăt o cuprinse lin Iubirea cunoscută, Hai ş-om fugi în lume,
Într-un ungher degrabă. Când sărutându-te mă- Doar ni s-or pierde urmele
- Da' ce vrei, mări Cătălin? nclin, Şi nu ne-or şti de nume,
Ia du-t' de-ţi vezi de treabă. Tu iarăşi mă sărută.
Căci amândoi vom fi
- Ce voi? Aş vrea să nu Ea-l asculta pe copilaş cuminţi,
mai stai Uimită şi distrasă, Vom fi voioşi şi teferi,
Pe gânduri totdeauna, Şi ruşinos şi drăgălaş, Vei pierde dorul de părinţi
Să râzi mai bine şi să-mi Mai nu vrea, mai se lasă, Şi visul de luceferi.
dai ...
O gură, numai una. Şi-i zice-ncet: - Încă de Porni luceafărul. Creşteau
mic În cer a lui aripe,
- Dar nici nu ştiu măcar ce- Te cunoşteam pe tine, Şi căi de mii de ani treceau
mi ceri, Şi guraliv şi de nimic, În tot atâtea clipe.
Dă-mi pace, fugi departe - Te-ai potrivi cu mine...
O, de luceafărul din cer Un cer de stele dedesubt,
M-a prins un dor de Dar un luceafăr, răsărit Deasupra-i cer de stele -
moarte. Din liniştea uitării, Părea un fulger ne'ntrerupt
Dă orizon nemărginit Rătăcitor prin ele.
- Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Singurătăţii mării;
Din bob în bob amorul, Şi din a chaosului văi,
Ci numai nu te mânia, Şi tainic genele le plec, Jur împrejur de sine,
Ci stai cu binişorul. Căci mi le umple plânsul Vedea, ca-n ziua cea
Când ale apei valuri trec dentâi,
Cum vânătoru-ntinde-n Călătorind spre dânsul; Cum izvorau lumine;
crâng
La păsărele laţul, Luceşte c-un amor nespus, Cum izvorând îl înconjor
Când ţi-oi întinde braţul Durerea să-mi alunge, Ca nişte mări, de-a-notul...
stâng Dar se înalţă tot mai sus, El zboară, gând purtat de
Să mă cuprinzi cu braţul; Ca să nu-l pot ajunge. dor,
Pân' piere totul, totul;
Şi ochii tăi nemişcători Pătrunde trist cu raze reci
Sub ochii mei rămâie... Din lumea ce-l desparte... Căci unde-ajunge nu-i
De te înalţ de subsuori În veci îl voi iubi şi-n veci hotar,
Te-nalţă din călcâie; Va rămânea departe... Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Când faţa mea se pleacă-n De-aceea zilele îmi sunt Din goluri a se naşte.
jos, Pustii ca nişte stepe,
În sus rămâi cu faţa, Dar nopţile-s de-un farmec Nu e nimic şi totuşi e
Să ne privim nesăţios sfânt O sete care-l soarbe,
Şi dulce toată viaţa; Ce nu-l mai pot pricepe. E un adânc asemene
Uitării celei oarbe. Şi prigoniri de soarte, Şi vezi ce te aşteaptă.
Noi nu avem nici timp, nici ...
- De greul negrei vecinicii, loc În locul lui menit din cer
Părinte, mă dezleagă Şi nu cunoaştem moarte. Hyperion se-ntoarse
Şi lăudat pe veci să fii Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,
Pe-a lumii scară-ntreagă; Din sânul vecinicului ieri Lumina şi-o revarsă.
Trăieşte azi ce moare,
O, cere-mi, Doamne, orice Un soare de s-ar stinge-n Căci este sara-n asfinţit
preţ cer Şi noaptea o să-nceapă;
Dar dă-mi o altă soarte, S-aprinde iarăşi soare; Răsare luna liniştit
Căci tu izvor eşti de vieţi Şi tremurând din apă
Şi dătător de moarte; Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paşte, Şi umple cu-ale ei scântei
Reia-mi al nemuririi nimb Căci toţi se nasc spre a Cărările din crânguri.
Şi focul din privire, muri Sub şirul lung de mândri
Şi pentru toate dă-mi în Şi mor spre a se naşte. tei
schimb Şedeau doi tineri singuri:
O oră de iubire... Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune... - O, lasă-mi capul meu pe
Din chaos, Doamne,-am Cere-mi cuvântul meu sân,
apărut dentâi -Să-ţi dau Iubito, să se culce
Şi m-aş întoarce-n chaos... înţelepciune? Sub raza ochiului senin
Şi din repaos m-am născut, Şi negrăit de dulce;
Mi-e sete de repaos. Vrei să dau glas acelei
guri, Cu farmecul luminii reci
- Hyperion, ce din genuni Ca dup-a ei cântare Gândirile străbate-mi,
Răsai c-o-ntreagă lume, Să se ia munţii cu păduri Revarsă linişte de veci
Nu cere semne şi minuni Şi insulele-n mare? Pe noaptea mea de patimi.
Care n-au chip şi nume;
Vrei poate-n faptă să arăţi Şi de asupra mea rămâi
Tu vrei un om să te socoţi Dreptate şi tărie? Durerea mea de-o curmă,
Cu ei să te asameni? Ţi-aş da pământul în bucăţi Căci eşti iubirea mea
Dar piară oamenii cu toţi, Să-l faci împărăţie. dentâi
S-ar naşte iarăşi oameni. Şi visul meu din urmă.
Îţi dau catarg lângă catarg,
Ei numai doar durează-n Oştiri spre a străbate Hyperion vedea de sus
vânt Pământu-n lung şi marea-n Uimirea-n a lor faţă:
Deşerte idealuri - larg, Abia un braţ pe gât i-a pus
Când valuri află un Dar moartea nu se poate... Şi ea l-a prins în braţe...
mormânt,
Răsar în urmă valuri; Şi pentru cine vrei să mori? Miroase florile-argintii
Întoarce-te, te-ndreaptă Şi cad, o dulce ploaie,
Ei doar au stele cu noroc Spre-acel pământ rătăcitor Pe creştetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.
Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Şi-ncetişor
Dorinţele-i încrede:
- Cobori în jos, luceafăr

blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru şi în
gând,
Norocu-mi luminează!
El tremură ca alte dăţi

În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n

trecut
În mări din tot înaltul:
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru

strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă
simt
Nemuritor şi rece.

Luceafărul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Luceafărul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Luceafărul Şi ţine-n mână un toiag

Şi când în pat se-ntinde Încununat cu trestii.

- Cobori în jos, luceafăr

El tremură ca alte dăţi

Dar nu mai cade ca-n

Trăind în cercul vostru

S-ar putea să vă placă și