Fata babei si fata mosneagului - Ion Creanga

Fata buna, oropsita de mama vitrega. Acesta este motivul pe care a fost
construita povestea Fata babei si fata mosneagului, de Ion Creanga, motiv intalnit
si in basmele populare. Povestea scoate in evidenta antagonismul dintre oamenii
buni, cinstiti si harnici, care-si indeplinesc munca lor cu ravna si cu voie buna, si
cei clevetitori, rai la suflet si lenesi, care dispretuiesc munca si o fac in sila.
Subiectul este construit pe un paralelism care urmareste, prin situatii
antitetice, sa puna in evaluare invatatura morala. Fata mosneagului „era frumoasa,
harnica, ascultatoare si buna la inima... era robace si rabdatoare”. Ea duce tot greul
gospodariei: „fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale; ea dupa gateje
prin padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea, in sfarsit, in toate partile dupa
treaba.... In sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea intr-un
ciur plin de fuse”.
In contrast cu fata mosneagului apare fata babei, care „era sluta, lenesa, tafnoasa si
rea la inima..., cartitoare si nemultumitoare”. Desi fata mosneagului era harnica si
ducea tot greul casei, baba o privea ca pe o „piatra de moara in casa”. Din cauza
persecutiilor mamei vitrege „vazand ca baba si cu fiica sa se voiesc cu orice chip
s-o alunge, saruta mana tata-sau si, cu lacrimi in ochi, porneste in toata lumea”.
Calitatile fetei mosneagului sunt puse in evidenta pe masura ce se deapana firul
povestii. Faptul ca ea este o persoana harnica si frumoasa este remarcat de catelusa
bolnava, de fantana, de cuptor si de par care ii cer sa le ingrijeasca. Toate i se
adreseaza cu aceleasi cuvinte: „Fata frumoasa si harnica”.
Buna la suflet si muncitoare, fata mosneagului ingrijeste cu drag catelusa
bolnava, curata de mal fantana, lipeste si humuieste cuptorul, curata de omizi parul,
spala si hraneste lighioanele Sfintei Duminici. Fiind modesta ea se multumeste cu
cea mai mica si mai simpla recompensa. Rasplata fetei pentru insusirile ei, arata
elevilor roadele muncii sarguitoare si constiincioase. Munca face sa rodeasca mai
imbelsugat pomii produsul muncii este painea coapta si tot prin munca se asigura
un trai fericit si imbelsugat, imaginat in poveste prin lada fermecata din care
izvorasc tot felul de bogatii: „deschizand lada... nenumarate herghelii de cai, cirezi
de vite si turme de oi ies din ea”.
Paralelismul este prezent pe tot parcursul povestirii, in contrast apare fata
babei, care, invidioasa, pleaca sa aduca bogatii mai multe decat adusese fata
mosneagului. Lenesa, urata si rea la suflet, fata babei nici nu vrea sa auda de
rugamintile catelusei, fantanei, cuptorului si parului. Ea nu indeplineste nici una
din muncile pe care le dusese la bun sfarsit sora sa vitrega. Atunci cand este pusa
de Sfanta Duminica sa-si aleaga una din lazi drept rasplata, ea da dovada de lacomie
si alege lada cea mai mare si cea mai frumoasa. Pedeapsa pe care o primeste mama
vitrega si fata ei este binemeritata.
Citind aceasta poveste, elevii inteleg ca oamenii sunt rasplatiti dupa
priceperea si dragostea cu care isi indeplinesc munca, dupa bunatatea, harnicia si
modestia fiecaruia si ajung sa pretuiasca munca, sa aprecieze rezultatele ei si sa
urasca lenea, lacomia, viclenia, invidia si rautatea.