Biblia

*
În vechiul Testament sunt cinci cărți ce formează
Pentateuh-ul: Geneza, Exodul, Leveticul, Numerii
și Deuteronomul. Experții au stabilit că acestea
provin din patru surse diferite.
“Nu numai cărțile din Vechiul Testament își au
originea într-o diversitate de tradiții orale și
literare – spune J. Rices, același lucru se întâmplă
și cu Evangheliile. Ele reprezintă patru relatări
despre viața, moartea și învierea lui Isus, cu
interesante diferențe de perspectivă și detaliu, și
totuși foarte asemănătoare. În cazul primelor trei,
Matei,Marcu și Luca, similitudinile sunt
remarcabile (și în carte profesorul Rices oferă
exemple). Și asta nu doar pentru că autorii sunt în
consens în privința succesiunii multor dintre
evenimente și detalii. Textele lor se aseamănă și
ca structură literară a narațiunii și a frazei,
folosesc chiar aceleași cuvinte sau forme
gramaticale. Aceste analogii sunt atât de izbitoare,
încât te pot face să crezi că există între ele, într-un
fel sau altul, o dependență literară, ca și cum s-ar
fi copiat unii pe alții.”
*
Și mai adaugă: „Savanții au încercat să reconstituie
ceva din istoria tradițiilor orale din spatele
Evangheliilor, dar rezultatul n-a fost prea
încurajator. Perioada transmiterii este scurtă: mai
puțin de 40 de ani au trecut de la moartea lui Isus
până la redactarea Evangheliei lui Marcu. Un
interval prea mic pentru ca treadițiile orale să
capete o formă fixă... e greu de știut ce elemente
din Evanghelia lui Marcu provin din tradiție și care
sunt inventate de Marcu însuși.”
*
Comentariul meu: Recunosc, de la început, că nu
stăpânesc subiectul „Biblia”. Chiar și așa, unele
gânduri mi se plimbă prin cap:
-prima Evanghelie, cea a lui Marcu, a apărut după
anii 70, adică după ce romanii i-au învins cu mare
greutate pe evrei, în lupte ce au durat 7 ani;
-apariția unei fisuri în spiritul credințelor evreiești,
a fost o oportunitate pentru romani de a crea o
scindare, o schismă.
- „Divide et impera”, s-a potrivit și atunci. Cine ar fi
reușit, suub stăpânirea autoritară să scrie ca
manuscris, mai multe exemplare cuprinzând
învățăturile unui evreu, considerat eretic de
preoții evrei? Doar cei care erau la conducere;
-Apariția unei noi religii care despărțea evreul de
evreu, probabil a fost o propagandă bine gândită –
e doar o părere;
-Am citit că după Războiul evreiesc (67-73 d.Ch.),
evreii tradiționali ai Torei, plăteau taxe mai mari
decât cei creștini; primul edificiu religios creștin,
ridicat la Roma, în acei ani, a fost o biserică
finanțată de o domniță dintr-o familie de
patricieni romani;
-Noua credință nu mai cerea “ochi pentru ochi și
dinte pentru dinte” ci, era mult mai blândă, mai
tolerantă: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”
și, dacă acesta îți dă o palmă, „întoarce și obrazul
celălalt”.
*
Poza: un grafitti pe un perete fotografiat, ieri la
greci, mi-am permis să fac o modificare.
Citez din clasici în viață:
“Acu' intuiția zice că ăsta e un cuvânt care poate fi
trecut în dicționarele medicale, ar fi util în multe
diagnostice cre'că... ”