Sunteți pe pagina 1din 5

Am ascultat și citit, acest capitol 21 din Sistemul Maestrului de Ch. Haanel.

--

o poveste, am citit-o în cartea unui indian. Zicea cam așa:

Într-o zi un șef de gară vede un călugăr bătrân așteptând pe peron.Intră în vorbă cu dânsul și simte că acel om este
chiar un bun duhovnic, și-l roagă: -Părinte, zi-mi și mie ceva, dă-mi ceva de făcut ca să-mi fac viața mai bună în fața
lui Dumnezeu.
-Păi încearcă să spui trei zile la rând, numai adevărul.
Așa că șeful de gară s-a apucat de lucrarea dată de părinte.
În a doua zi a sosit un control de la minister, și șeful gării a fost întrebat: -Voi luați bani de la călători? Ținând
promisiunea, omul a răspuns sincer că "da, toată echipa de controlori de tren ia bani și lasă călătorii să meargă pe
blat. Eu zilnic, primesc o parte de la ei".
Ceilalți colegi nu au recunoscut asta, dimpotrivă, l-au acuzat de lucruri grave, pe care omul chiar nu le făcuse. Fiind
mai mulți care spuneau același lucru, au fost crezuți. Iar la procesul care a urmat, șeful de gară a primit 3 luni de
pușcărie și a fost dat afară din serviciu.
În acest timp, soția lui a divorțat de el.
Omul a continuat însă să spună adevărul și după cele trei zile... A ieșit din închisoare, s-a apucat să-și câștige traiul
cum putea... Nici casă nu mai avea, i-o luase nevasta ca să stea cu copiii.
După un an-doi, a primit de la un unchi o mare moștenire. Auzind asta, fosta soție l-a rugat să o primească înapoi.
Omul însă a lăsat o parte din avere la copii, o parte a dat-o săracilor și a oprit și pentru el ceva, ca să nu sufere de
foame sau frig.
Povestea spune că el a continuat să spună adevărul până la sfârșitul vieții și, n-am fi aflat de el, dacă nu ar fi fost
considerat de către oameni un adevărat înțelept. Multă lume venea la el și pleca ostoită la inimă și vindecată la trup
pentru că adevărul care strălucea în el, îi vindeca.
*
întrebare: De ce simbolurile apocalipsei - un înger, un vultur, un taur și un leu - sunt considerate paznicii
adevărului?
--

Rezumatul rezumatului acestei săptămâni / capitol din cartea lui Haanel, este:

Timp de câteva zile, meditează și exprimă-te din perspectiva Adevărului. Bun! Așa o să fac. Dar ce este adevărul? Păi
adevărul nu este o minciună. Așa cum lumina unei lumânări împrăștie întunericul, ne mai putând spune: este beznă, așa și
adevărul împrăștie ne-adevărul. (Aha!, vb cu mine,încep să pricep...) -Bravo!
-Dar, pot exista, ca și în cazul flăcării unei lumânări, adevăruri mai mici?

-Nnnu! Adevărurile parțiale sunt minciuni mai mici.

Cert este că fiecare dintre noi, are un fel de senzor, detector sau, cum să-i mai zic: martor (poate îngerul?) care ne arată,
de cele mai multe ori, adevărul sau calea dreaptă. Chestia este să-l auzi și să-l asculți.

--

Aceste cuvinte fiind spuse la o bere... au valoare cât steaua cu opt raze de pe cutia de Stela Artois.

Charles Haanel oferă drept ajutor în decriptarea Adevărului-adevărat, tăcerea.

Ceva despre tăcere... am să adaug la comentarii.


”Spuneți adevărul când simțiți. Fiți nebuni, fiți aventurieri. Fiți ciudați. Fiți voi înșivă, nu mai este timp și
pentru altceva.” – Richard Gere

Foto: cutia de Stela cu 8 raze


https://ro.scribd.com/document/1810020/Omraam-Mikhael-Aivanhov-Calea-Tacerii

citat>
„De mai multe ori pe zi, acordați mai multe minute acestui proces de introducere a liniștii în organism, închideți ochii, lăsați
gândurile și grijile zilnice deoparte, dirijați-le spre înalt, spre sursele vieții, ce hrănesc întreg universul. Când simțiți că ați
putut orpi șuvoiul de gânduri și de imagini ce vă străbat, pronunțați imediat cuvântul „mulțumesc”. Iată cel mai simplu
cuvânt, care detensionează, căci mulțumint, veți intra în acord cu Cerul, veți ieși din centrul strâmt al propriului eu, intrând
în pacea conștiinței cosmice... Rămâneți cât mai mult timp posibil în această stare de liniște, și când veți reveni la normal,
veți simți că elemente noi și foarte prețioase au pătruns în voi: serenitatea, luciditatea și forța. Și, deoarece respirația este,
de asemenea, un factor de ușurare și armonizare foarte important, pronunțând cuvântul „mulțumesc”, încercați să aveți o
respirație regulată: inspirați aerul foarte profund, și expirați-l foarte lent, până ce plămânii se golesc complet.” P.7