Sunteți pe pagina 1din 32

pagina 1 din 32

Peter Kelder – Ochiul renaşterii

Din partea traducătorului în loc de prefaţă

"Aceasta – e o mare taină:


pe cât de mult ar fi încercat să fie distrus corpul uman
de timp sau boală, intemperii sau supraîndestulare,
îl va renaşte căutătura Ochiului Ceresc,
şi-i va întoarce tinereţea şi sănătatea,
şi forţa vieţii mai mare o va avea”…
Cartea lui Peter Kelder este unica sursă în care se conţine inestimabila informaţie despre
cele cinci practici rituale tibetane, care ne oferă cheia de la poarta unei tinereţi imperceptibil de lun-
gi, a sănătăţii şi a unei uimitoare forţe vitale. Pe parcursul a mii de ani informaţia despre ele a fost
păstrată, în cea mai mare taină, de către călugării unei mănăstiri izolate în munţi.
Au fost descoperite în 1938, atunci când a fost publicată cartea lui Peter Kelder. Dar Occi-
dentul nu era pregătit să asimileze o astfel de informaţie, deoarece abia începea să cunoască realiză-
rile fantastice ale Orientului. Acum, la sfârşitul secolului XX, după ce uraganul informaţiei practice
şi teoretice despre cele mai diverse sisteme ale ştiinţelor ezoterice din est a scuturat planeta, adu-
când revelaţii fantastice şi deschizând o nouă pagină în istoria gândirii omeneşti, a apărut insistenta
necesitate de a trece de la teorie şi filozofie la implementările practice, alegând cele mai efective şi
neobişnuite metode. Fiecare zi ajută de a ridica vălul la tot mai multe şi mai multe aspecte ale cu-
noaşterii ezoterice, dezvăluind omenirii, prin fiecare pas parcurs în această direcţie, noi şi noi gran-
dioase perspective de cucerire a spaţiului şi a timpului. De aceea nu este de mirare că lucrarea lui
Peter Kelder iarăşi a ieşit la suprafaţă din nefiinţa uitării şi că a sosit timpul ei.
De ce? În ce constă originalitatea ei? Doar practicile descrise pe paginile ei nu ne dau sen-
zaţia de ceva complicat, precum afirmă însuşi autorul, ci dimpotrovă sunt accesibile oricărui om…
Din ce cauză aveam nevoie de atâţia ani pentru a accepta lucruri atât de simple şi evidente?
Totul constă în faptul că nu se descriu simple exerciţii fizice de recuperare, dar şi acţiuni ri-
tuale, care întorc înapoi cursul timpului intern. Chiar şi acum, după ce am văzut atâtea minuni, con-
ştiinţa noastră nu poate accepta aceasta. Dar este necesar să constatăm: metoda funcţionează şi
funcţionează anume în acest mod! Bazându-se pe ce? Incredibil! Pe lucruri atât de elementare… De
necrezut!
Dar să nu facem concluzii grabnice, deoarece sacramentalul „tot ceea ce este genial este atât
de simplu” nu a fost anulat de nimeni. Şi unicul criteriu al adevărului în cazul dat (precum şi în ori-
ce alt caz) poate fi doar practica. Acei care o vor încerca, se vor convinge singuri că metoda funcţi-
onează. Oare e chiar atât de important să ştim pe ce se bazează? Comoara fără de preţ a strămoşilor
este destăinuită pentru fiecare din noi. Absolut inofensivă. Accesibilă oricui. Inacceptabil de miste-
rioasă în simplitatea sa. Trebuie doar să întinzi mâna şi să iai. În fiecare zi…Câte zece-douăzeci
minute…Şi gata…Oare e atât de complicat?
Probabil nu este atât de important dacă colonelul Bradford a fost un personaj real sau Peter
Kelder a inventat această istorie doar pentru a ne relata, într-o formă captivantă, despre practicile
unice, transmise lui de către învăţătorul tibetan. Desigur, mulţumim enorm autorului pentru acele
câteva ore plăcute, pe care le vom petrece citind povestirea lui, dar această mulţămire nu se poate
compara cu nimic dacă ne gândim la gratitudinea pe care o simţim pentru el, pentru darul lui – in-
formaţia practică despre „Ochiul renaşterii”, un izvor infinit al tinereţii şi al vitalităţii, care ne este
accesibilă datorită cărţii lui.
pagina 2 din 32
P. Kelder – Ochiul renaşterii

Cartea Întâi
Taina antică a lama tibetani

Povestirea lui Peter Kelder


despre incredibila descoperire
a infinitului izvor al tinereţii, făcută, în munţii Tibetului,
de către colonelul armatei britanice
Sir Henry Bradford.

Primul capitol

Fiecare om ar dori să trăiască mult, dar nimeni nu doreşte să îmbătrânească.

-Johnatan Swift
S-au întâmplat toate câţiva ani în urmă.
Şedeam pe o bancă din parc, citind ziarul de seară. Un domn în etate s-a apropiat şi s-a aşe-
zat alături. După aspect, avea cam şaptezeci de ani. Păr cărunt şi rar, umeri aduşi în faţă, avea un
baston şi mergea cu paşi târâţi. Cine putea intui că, din acel moment, viaţa mea se va schimba în
mod radical?
În scurt timp am intrat în vorbă. Am aflat că interlocutorul meu este un colonel în rezervă al
armatei britanice, şi a slujit, de asemenea, pentru o perioadă de timp, şi în corpul diplomatic regal.
Pe parcursul anilor de exerciţiu militar, acest domn a vizitat toate colţurile posibile şi imposibile
ale lumii. În această zi, Sir Henry Bradford (aşa se prezentase) mi-a povestit câteva istorii captivan-
te din viaţa sa plină de aventuri, cu ajutorul cărora m-a delectat enorm.
Luându-ne rămas bun, am stabilit o nouă întâlnire şi curând relaţiile noastre amicale s-au
transformat în prietenie. Aproape în fiecare zi mă întâlneam cu colonelul la mine sau la el acasă şi,
până noaptea târziu, şedeam în faţa şemineului, ducând pe îndelete discuţii pe cele mai diverse
teme. Sir Henry era o personalitate remarcabilă.
Într-o seară de toamnă, şedeam, ca de obicei, în fotoliile adânci din salonul vilei sale londo-
neze. Afară se auzeau murmurul ploii şi şuieratul pneurilor autovehiculelor de după gardul forjat.
Mai trosnea şi focul din şemineu.
Colonelul tăcea, dar simţeam în comportarea sa o careva încordare internă. De parcă vroia
să-mi zică ceva foarte important pentru el, dar nicidecum nu se putea hotărî de a-mi dezvălui taina.
Astfel de pauze în discuţiile noastre se întâmplau şi mai înainte. De fiecare dată simţeam o curiozi-
tate, dar nu îndrăznisem, până în acea zi, să-l întreb direct cere este motivul neliniştii sale. Acum
însă am simţit că nu era vorba doar de un simplu secret referitor la trecutul lui. Colonelul dorea, vă-
dit, să îmi ceară un sfat sau să-mi propună ceva. Şi atunci am zis:
- Stimate Henry, am observat deja demult că aveţi ceva, ce nu vă dă pace. Şi eu desigur, în-
ţeleg că e ceva foarte, foarte important pentru Dumneavoastră. Dar, de asemenea, pentru mine e
evident faptul că, nu ştiu din ce cauză, doriţi să aflaţi care ar fi părerea mea despre această proble-
mă ce Vă frământă. Dacă Vă reţin doar anumite dubii privitor raţionalitatea faptului de a mă consa-
cra pe mine, om străin, în această taină (căci sunt sigur că în spatele tăcerii Dumneavoastră se as-
cunde o taină), puteţi avea încredere în mine. Despre ceea ce îmi veţi povesti, nu va afla nici un su-
flet viu. Cel puţin până în momentul în care Dumneavoastră însuşi nu mă veţi ruga să povestesc cu-
iva. Şi dacă Vă interesează părerea mea sau dacă aveţi nevoie de sfatul meu, fiţi sigur că voi face
tot ce îmi stă în putere să Vă ajut. Aveţi cuvântul meu de gentilom.
Colonelul a început să vorbească pe îndelete, alegând cu seamă cuvintele:
- Vezi Pete, nu e doar o taină. În primul rând, nu e taina mea. În al doilea rând – nu ştiu cum
s-o abordez în mod adecvat. Şi în al treilea rând, dacă această taină va fi dezvăluită, ea poate să
schimbe direcţia vieţii întregii omeniri. Totodată, o va schimba atât de radical, că nici cele mai în-
drăzneţe fantezii nu ar pute să o reflecte.
pagina 3 din 32
Sir Henry a tăcut un timp.
- Pe parcursul a câţiva ultimi ani ai serviciului meu militar, - continuase el după pauză, -
aveam în subordine o unitate amplasată în munţii din nord-estul Indiei. Prin orăşelul în care se gă-
sea unitatea mea, trecea un drum – calea antică a caravanelor, care duce din India în regiunile inter-
ne, de pe podişul ce se întindea după lanţul de munţi principal. În zilele de piaţă, de acolo, din în-
depărtatele colţuri ale regiunilor interne, în orăşelul nostru sosea o mulţime de oameni. Printre ei
erau şi locuitorii unei localităţi pierdute în munţi. Ca regulă, aceşti oameni veneau într-un mic grup
– opt, zece persoane. Uneori între ei erau şi lama – călugări montani. Mi s-a povestit că acel sătuc
din care veneau aceşti oameni se află la douăsprezece zile depărtare. La aspect, toţi erau foarte pu-
ternici şi rezistenţi, de aceea am ajuns la concluzia că pentru un european nu prea obişnuit cu expe-
diţiile prin munţii sălbatici, o călătorie în părţile acelea ar fi o peripeţie complicată, iar fără ghid –
practic imposibilă, şi calea doar într-o direcţie ar ţine nu mai puţin de o lună. Întrebasem locuitorii
orăşelului nostru şi pe alţi veniţi din munţi unde se află, cu exactitate, locul de unde vin aceşti oa-
meni. De fiecare dată răspunsul era acelaşi: „Întreabă-i pe ei personal”. Şi imediat urma sfatul de a
nu încerca să o fac. Se spunea că oricine începea să se intereseze, în mod serios, de aceşti oameni şi
de sursa legendelor legate de locuri provenienţei lor, mai devreme sau mai târziu, dispărea în mod
misterios. Şi, în ultimii două sute de ani, nimeni din cei dispăruţi nu s-a întors viu. „Alergătorii
munţilor” – Lung-gom-pa sau „Admiratorii vântului” – solii sau cărăuşii de marfă tibetani – poves-
teau, din când în când, despre proaspetele oase omeneşti roase de animalele sălbatice în unul din
îndepărtatele defileuri, nu se cunoştea dacă acest fapt era într-adevăr explicaţia acelor misterioase
dispariţii sau nu. Se spunea că din orăşel, în ultimii douăzeci de ani în acest mod au dispărut nu mai
puţin de cincisprezece persoane, dar au fost găsite doar cinci-şase schelete. Chiar dacă erau oasele
celor dispăruţi, nu se ştia unde se găsesc celelalte persoane.
Colonelul a mai tăcut un timp, apoi mi-a relatat taina ce înconjura veniţii acelei localităţi
muntoase îndepărtate, taină, pe care locuitorii altor regiuni o cunoşteau doar din legenda transmisă,
în şoaptă, din gură în gură şi însoţită de priviri furişate.
Conform acestei legende, undeva în acele ţinuturi era o mănăstire în care locuiau lama şi
deţineau secretul izvorului infinit al tinereţii. În mănăstire ar fi existat ceva, ce povestitorii numeau
„Ochiul Ceresc” sau „Ochiul Renaşterii”. Cel care se posta în faţa „Ochiului” avea norocul de a
descoperi taina izvorului infinit al tinereţii. „Această mare tăinuire există, căci pe cât n-ar fi de dis-
trus de timp şi boală, intemperii sau supraîndestulare, corpul omenesc, va renaşte prin „Ochiul Ce-
resc” şi va regăsi, astfel, tinereţea şi sănătatea, şi o mai mare putere a vieţii.” Astfel glăsuia legenda.
Povesteau chiar, cândva, foarte demult, cam cu trei sute – patru sute de ani în urmă erau bătrâni pe
care lama acelei mănăstiri îi luau cu ei şi care apoi se întorceau în orăşel întineriţi, la aspect având
vârsta ca cei de cel mult patruzeci de ani
Lama acelei mănăstiri deţineau, din vechi timpuri, secretul izvorului infinit al tinereţii. Zi-
ceau, că pe acei care ajungeau în mănăstire, călugării îi consacrau în taina izvorului. Dar să ajungi
încolo nu era aşa de simplu.
Ca şi majoritatea oamenilor, colonelul Bradford a început să simtă povara anilor atunci când
a trecut de patruzeci de ani. Cu fiecare an simţea cum se apropie bătrâneţea, corpul începe să ascul-
te tot mai puţin şi nu era departe ziua fatală când va trebui să se conformeze cu victoria definitivă a
ramolirii bătrâneşti asupra corpului şi minţii care i-au slujit cu o mare fidelitate. Nu e de mirare că
legenda stranie despre izvorul tinereţii i-a stârnit cel mai viu interes. Nefiind incomodat de fricile
reverenţioase caracteristice localnicilor în faţa tabuului tradiţional, el a întrebat pe toţi care puteau
furniza careva detalii, punând, cap la cap, fărâme împrăştiate de informaţie şi, încetul cu încetul,
ajungând la concluzia că în spate se ascunde ceva veridic. Se apropia ziua demisiei lui Sir Henry.
Într-o zi de piaţă colonelul s-a decis să se adreseze direct unui lama din munţi – unul din acei veniţi
din locurile îndepărtate – întrebând despre acel locaş unde se afla izvorul tinereţii. Dar acela nu i-a
putut răspunde nimic clar, deoarece nu cunoştea nici un cuvânt în engleză, iar colonelul cunoştea
doar dialectul din partea de sud al principalului lanţ muntos. Localnicii care cunoşteau acel dialect
montan, pe care colonelul îi lua ca tălmăcitori, se întorceau şi plecau fulgerător, imediat ce se adu-
cea vorba despre izvorul tinereţii. Iar din frânturile de date pe care Sir Henry reuşea să le afle din
acea discuţie, nu reuşea să stabilească o localizare precisă a mănăstirii. Însă la sfârşitul convorbirii
munteanul l-a scrutat pe colonel cu o privire atent-detaşată şi foarte clar a rostit câteva cuvinte, de
pagina 4 din 32
la care părul ulteriorului tălmăcitor s-a ridicat în sus. Cel din urmă s-a făcut sur la faţă, s-a ghemuit
şi a făcut o tentativă de a se amesteca în mulţime (toate astea se întâmplau în mijlocul pieţii ce se
afla la marginea orăşelului). Colonelul a reuşit să-l prindă de mânecă, l-a tras spre sine şi a întrebat:
- Ce a zis lama?
- El zis, că zis lama Kî despre tu… - în sfârşit a stors din sine tălmăcitorul speriat.
Colonelul s-a întors ca să-l întrebe pe muntean cine e lama Kî, dar acela demult dispăruse în
mulţime.
Înarmându-se cu straniul nume al necunoscutului lama precum o cheie, colonelul a început
cu entuziasm o nouă cercetare. Dar dacă până atunci localnicii, relativ uşor, începeau discuţiile des-
pre izvorul tinereţii, acum, de îndată ce auzeau numele magic „lama Kî”, demonstrau o reacţie
identică cu cea a tălmăcitorului speriat până la moarte.
Şi iată că a sosit acea zi de vară când colonelul şi-a luat demisia. Un alt ofiţer a preluat con-
ducerea unităţii şi în dimineaţa următoare Sir Henry urma să plece în Anglia pentru a primi o nouă
numire – slujirea în corpul diplomatic regal. Seara colonelul a plecat să se plimbe prin împrejurimi-
le de lângă orăşel. A dorit să admire, pentru ultima dată, un apus deasupra munţilor, rămânând doar
el şi cerul înstelat. Când s-a întunecat de tot, Sir Henry s-a culcat la pământ. A privit îndelung cerul
şi nici nu a sesizat când a adormit. Deodată a auzit în somn un glas, care a zis lent într-o engleză
corectă:
- Lama Kî-Niam este trimisul lăcaşului. El conduce spre mănăstire pe cei aleşi. El a aflat
despre tine şi te va ţine minte. Să nu ai frică de timp şi să te întorci.
Surprins, colonelul s-a trezit. Stelele licăreau. Orăşelul dormea liniştit la poalele colinei în-
conjurate de măreţii şi întunecaţii munţi.
- Şi atunci ferm am decis ca, în ziua când mă voi pensiona definitiv, mă voi întoarce în
India şi voi face tot posibilul ca să găsesc izvorul tinereţii şi să dezvălui taina „Ochiului
renaşterii”, - şi-a sfârşit povestirea colonelul. – De atunci această idee nu îmi dă pace şi
îmi pare, că, în sfârşit, a sosit timpul să o realizez. Din câte aţi observat, nu există nici o
taină straşnică pe care trebuie să o păstraţi. Eu şi Dumneavoastră nu suntem munteni, ci
nişte gentilomi destul de inteligenţi. Doar că vroiam să Vă povestesc toate acestea pen-
tru a Vă propune să mergem împreună în căutarea izvorului infinit al tinereţii. Iar neho-
tărârea mea se explică prin aceasta: mă îndoiesc mult de faptul că veţi avea o atitudine
serioasă faţă de tot acest misticism. Înţelegeţi-mă corect, nu Vă voi cere insistent de a
participa – să numim lucrurile pe nume – la aventura mea, de aceea cuvântul dat de
Dumneavoastră nu Vă va obliga la nimic. Doar dacă dispuneţi de timp şi Vă interesează,
îmi veţi face o mare plăcere dacă mă veţi însoţi în această călătorie.
Colonelul avea pe deplin dreptate. Desigur prima mea reacţie faţă de povestirea lui a fost o
reacţie tipică faţă de astfel de subiecte, caracteristică oricărui om care gândeşte raţional şi nu am
ezitat să îmi exprim imediat reflecţiile privitor la imposibilitatea existenţei unui astfel de fenomen,
precum e izvorul tinereţii. Pur şi simplu, nu puteam să îmi imaginez ce ar putea fi aceasta. Însă Sir
Henry mi-a insuflat întotdeauna senzaţia unui om deosebit de înţelept şi atât de mult credea în fap-
tul relatat, încât nici nu puteam să mă îndoiesc de veridicitatea atitudinii proprii faţă de povestirea
lui. La un moment dat, chiar mi-a apărut dorinţa de a-l însoţi pe colonel, dar cântărind toate pro şi
contra şi conferind acea importanţă, pe care pe acele vremuri o prezenta cariera mea în ascensiune,
am preferat să refuz. Totuşi nu am tentat să îl conving să rămână. Chiar de încercam să o fac, sunt
sigur că aşfi suferit eşec. Intenţia lui Sir Henry era intenţia unui militar obişnuit să îşi asume toată
responsabilitatea pentru orice pas şi pentru fiecare decizie.
Peste două săptămâni colonelul a plecat.
Amintindu-mi de el, uneori simţeam regrete că nu l-am însoţit la această expediţie. Pentru a
scăpa de acest sentiment din interior, făceam un efort de a mă autoconvinge că este imposibilă
existenţa izvorului tinereţii.
- Prostii, - îmi ziceam, - oare poate o persoană să amăgească bătrâneţea? Doar este un pro-
ces natural şi niciodată, nici într-o parte a pământului, timpul nu a curs înapoi. Trebuie doar să ne
conformăm şi să îmbătrânim frumos. Doar există bătrâni cu aspect plăcut, bătrâneţea cărora e mi-
nunată.
pagina 5 din 32
Dar, undeva în adâncul sufletului, totuşi un gând nu mă lăsa în pace: Şi dacă e posibil? Dacă
izvorul infinit al tinereţii există? Dacă cineva a reuşit să întoarcă timpul înapoi? Doamne, e aproape
imposibil să îţi imaginezi aşa ceva.
Doream atât de mult ca „Ochiul renaşterii” să nu fie doar o legendă frumoasă şi colonelul
Bradford să reuşească să dezvăluie taina lui.
***
Au trecut trei ani. În vâltoarea preocupărilor cotidiene gândurile despre colonel şi visul lui
au trecut pe al doilea plan. Dar odată, întorcându-mă din birou acasă, am găsit prin corespondenţa
mea un plic. Imediat am recunoscut scrisul colonelului.
L-am deschis cu nerăbdare şi am citit scrisoarea. În textul lui se întrezărea o speranţă ames-
tecată cu disperare. Sir Henry scria că s-a lovit de o mulţime de lacune supărătoare, şi că cercetarea
lui mergea foarte încet, dar acum, în sfârşit, îi pare că a rămas doar un pic până va atinge scopul.
Căci, la scurt timp, se va înfăţişa în faţa „Ochiului renaşterii”. Pe plic nu era nici o urmă de adresă a
emitentului, dar m-a bucurat însuşi faptul că colonelul este în viaţă.
Următoarea scrisoare de la colonel a sosit după multe luni. Deschizând-o, am observat că
mâinile îmi tremurau. Scrisoarea conţinea, într-adevăr, o veste fantastică. Sir Henry nu doar a găsit
izvorul tinereţii, dar el se întorcea în Europa şi aducea „Ochiul renaşterii” cu sine! În scrisoare mi-a
scris că va sosi aproximativ peste jumătate de an.
Deci, din ziua când m-am văzut cu colonelul ultima dată au trecut mai mult de cinci ani.
Necontenit, îmi puneam întrebări de acest gen:
- Cum e astăzi Sir Henry? Oare i-a schimbat concepţia despre viaţă „Ochiul renaşterii”? A
reuşit oare bătrânul colonel să oprească timpul intern şi să „frâneze” procesul de îmbătrânire? Oare
când va apărea, va fi la fel cum l-am văzut în ziua despărţirii noastre? Sau poate va fi mai în vârstă
nu cu cinci şi ceva ani ci doar cu un an-doi?
În final, am primit răspunsuri nu doar la acele întrebări ale mele dar şi la multe altele care
mai înainte nici nu puteau să îmi treacă prin gând.
Într-o seară, când şedeam în singurătate în faţa şemineului, a sunat telefonul intern. Când
am răspuns, uşierul mi-a comunicat:
- A sosit colonelul Bradford, domnule.
Am tresărit pe neaşteptate, un val de entuziasm m-a înăbuşit şi am exclamat:
- Să urce imediat!
În câteva secunde s-a auzit soneria apartamentului meu, am deschis larg uşa, dar, cu părere
de rău ... în faţa mea stătea un gentilom zvelt, în floarea vârstei, absolut necunoscut. Observându-
mi nedumerirea, s-a interesat:
- Nu m-aţi aşteptat?
- Nu, Sir. Adică, aşteptam, dar nu pe Dumneavoastră – am răspuns eu pierdut. – Probabil,
domnul care urmează să sosească la mine încă urcă scările.
- Mda, dar eu, sincer să Vă spun, mă aşteptam la o primire mult mai călduroasă, - a zis vizi-
tatorul pe un ton de parcă am fi fost mulţi ani prieteni – priviţi mai atent, oare chiar e necesar să mă
prezint?
Mă urmărea, primind o vădită plăcere cum nedumerirea din ochii mei s-a transformat în
surprindere, surprinderea în mirare, şi, în sfârşit, definitiv uimit, am exclamat:
- Henry?! Dumneavoastră?! Imposibil!!!
Trăsăturile feţei acestui om, într-adevăr, aveau ceva comun cu colonelul Bradford, dar nu cu
acel pe care îl cunoşteam, dar cu acel care a început, în calitate de căpitan, cariera sa militară mulţi-
mulţi ani în urmă! Probabil, aşa arăta, după părerea mea, pe atunci – un domn înalt, cu umerii laţi,
sub un costum gri deschis, ce-i stătea impecabil, se putea ghici o musculatură puternică, o faţă viri-
lă bronzată, păr întunecat des, atins doar la tâmple de cărunţie. Atitudinea degajată, mişcările moi şi
uşoare, nici un baston – nimic din acel bătrân obosit de viaţă pe care îl cunoscusem cândva în parc.
- Sunt eu, eu, - a răspuns colonelul şi a adăugat, - şi, dacă nu mă lăsaţi imediat să intru în sa-
lon, voi crede că manierele Dumneavoastră în aceşti ani s-au schimbat vizibil. În rău.
Nemaiputând să mă reţin, l-am cuprins bucuros pe Sir Henry şi, până a ajunge în faţa şemi-
neului şi a se aşeza în fotoliu, l-am asediat imediat cu o mulţime de întrebări.
- Aşteptaţi, aşteptaţi, - râzând a protestat el, - opriţi-vă, inspiraţi adânc şi ascultaţi. Vă pro-
mit Pete să Vă povestesc totul fără ocolişuri, doar că toate luate rând pe rând.
pagina 6 din 32
Şi el şi-a început povestirea.
***
Ajungând în India, colonelul imediat a plecat spre acel orăşel, unde cândva se disloca unita-
tea lui. După două decenii multe s-au schimbat. Trupele engleze nu mai erau acolo. Dar piaţa şi zi-
lele de iarmaroc au rămas. Ca adineaori, în orăşel soseau de pe drumul cel mare oameni, şi ca şi
înainte, pe deasupra munţilor, plutea duhul legendei despre mănăstirea misterioasă, care păstrează
taina izvorului tinereţii, despre lama în vârstă de două sute de ani, care la aspect aveau nu mai mult
de patruzeci de ani, despre dispariţiile misterioase şi scheletele găsite în defileurile din sălbăticie.
După aproape douăzeci de ani colonelul începea totul de la capăt – întrebări, contacte, efor-
turi de a-i convinge pe localnici să-l ajute în realizarea propriei aventuri. Organizase, una după alta,
expediţii în regiunile montane, dar totul era în zadar. O dată a încercat să urmărească pe acei lama
care soseau la piaţă, atunci când se întorceau acasă. Dar s-a adeverit că era imposibil – lama cunoş-
teau la perfecţie munţii, erau foarte viguroşi şi mergeau atât de repede, încât unui bătrân de şaizeci
de ani îi era imposibil să ţină pasul cu ei.
Convorbirile directe cu ei eşuau, se făceau că nu îl înţeleg, cu toate că negociau cu localni-
cii destul de vioi. Adevărat că fiecare vorbea în dialectul său, dar se înţelegeau între ei de minune.
În urma celor întâmplate, colonelul a hotărât că nu alesese o linie de comportament corectă. Dar în-
ţelegea că este deja târziu să dea înapoi, după atâtea cercetări, în toate împrejurimile s-a zvonit des-
pre bătrânul alb care caută izvorul tinereţii. Din această cauză îşi continua, în mod metodic, cerce-
tarea începută.
Erau momente, când îi părea că totul este pierdut, şi chiar dacă în spatele legendelor despre
„Ochiul renaşterii” există careva fenomen real, tibetanii nu vor accepta niciodată ca un bătrân euro-
pean să pătrundă în inima tainei lor. Dar îşi aminti visul văzut în ultima noapte pe vârful colinei.
Cuvintele ce le auzise atuncea sunau foarte clar în urechile lui. Însă colonelul nu avea deplina certi-
tudine că acel vis ar fi fost ceva mai mult decât un simplu vis. Şi Sir Henry se aruncă cu forţe noi
şi, deja a câta oară, începea totul de la capăt. Peste trei ani de apropiere, continuă şi înceată, i-a apă-
rut senzaţia că este urmărit de cineva. Acest sentiment straniu nu îl lăsa nici în momentele când era
absolut convins că se află în deplină singurătate. Anume atunci mi-a scris prima scrisoare. Iar, după
câteva zile, s-a întâmplat evenimentul care a pus capăt incertitudinii.
Era o zi primăvăratică de piaţă şi dimineaţa colonelul a plecat spre corturile de la periferie
pentru a câta oară să întrebe lumea despre „Ochiul renaşterii”.
Mugeau iacii, pe tonalităţi diverse strigau ceva negustorii, cumpărătorii colindau printre
corturi, cercetând vesela, hăţurile, armele şi alte mărfuri. Colonelul mergea încet prin piaţă, scru-
tând publicul. Deodată a simţit o împunsătură moale în spate. S-a întors dar alături de el nu a văzut
pe nimeni. Însă la douăzeci de metri a văzut un lama înalt, care îl privea insistent. Întâlnindu-se cu
privirile, colonelul iarăşi a simţit împunsătura, dar de această dată în interior. Era o senzaţie de ne-
perceput – de parcă puterea privirii lui lama prin ochi pătrundea în interiorul corpului lui Sir Henry
şi acolo exploda într-o lovitură mută şi moale. Lama i-a făcut semn colonelului.
- Am venit după tine, - a comunicat el într-o engleză destul de decentă, atunci când Sir Hen-
ry s-a apropiat. – Mergem.
- Aşteaptă, trebuie să îmi iau câte ceva din lucrurile mele.
- Am eu tot ceea de ce poţi avea nevoie în timpul călătoriei. Când te vei întoarce, îţi vei re-
găsi toate lucrurile în perfectă ordine. Stăpânul hotelului va avea grijă de ele.
Cu aceste cuvinte Kî-Niam – acesta era chiar el – s-a întors şi a plecat. Şchiopătând şi spri-
jinindu-se pe baston, colonelul l-a urmat.
Nimeni din oamenii ce îi înconjurau nu s-a întors, nimeni nu a privit în urma lor. Colonelul
avea senzaţia, că din momentul când privirea lui s-a întâlnit cu cea a lui lama, pentru cei din jur el a
dispărut – ei pur şi simplu au încetat s-l observe, de parcă explozia privirii lui lama în interiorul
corpului colonelului l-a învăluit într-un ecran netransparent pentru perceperea omenească. Colone-
lul simţea – totul ce el cunoştea, toate relaţiile cu care era obişnuit, toate, ce incorporau importanţa
socială şi experienţa de viaţă a personalităţii (cum se considera el însuşi) au rămas în afară, după
acest ecran invizibil, acolo, între forfota zilei de piaţă.
pagina 7 din 32
Iar în interior – în interior se afla ceva neputincios, lipsit de un punct de sprijin, acel ceva
care urma să-l înveţe de la început cum să trăiască. El îl urmă supus pe lama, de parcă prin aceasta
s-ar fi prins de firul subţire al ultimei speranţe.
Au mers întreaga zi. Când a amurgit, colonelul a observat mirat că nici nu prea obosise. În-
tunericul i-a prins la intrarea într-un defileu îngust.
- Vom înnopta aici, - a declarat Kî. Acestea erau primele lui cuvinte, rostite pe parcursul
unei zile de călătorie. – Iată acolo deasupra treptei este o peşteră. În ea este apă şi mâncare.
Ambii au urcat panta. Peştera nu era adâncă, dar foarte confortabilă. În fundul ei, într-o les-
pede, era cioplit ceva de forma unui pat. Lama Kî a făcut focul şi într-un castronaş, pe care l-a
scos dintr-o fisură adâncă, a fiert nişte ovăs. Apa a luat-o dintr-o gropiţă, situată lângă peretele
peşterii.
Când colonelul a mâncat, lama Kî a coborât din peşteră şi a rupt de pe fundul defileului un
mănunchi de iarbă mirositoare, a înşirat-o pe patul din piatră şi i-a zis colonelului să se culce. Când
acela s-a întins în pat, lama Kî l-a învelit grijuliu cu mantaua lui din stofă aspră arsă de soare de cu-
loare şofran-aurie.
- Vorbeşti nu chiar aşa de rău în engleza – a zis colonelul.
- Am avut timp să învăţ, - spuse evaziv Kî – Şi nu doar engleza.
- Şi demult duci oamenii spre locaş? – s-a interesat colonelul.
- Demult.
- Dar cine a fost lama Kî până la tine?
- Nimeni.
- Da, dar am auzit că lama Kî venea după cei aleşi şi trei sute de ani în urmă.
- Venea.
- Deci cine era lama Kî-Niam până la tine?
- De ce insişti cu această întrebare?
- Doar nu puteai fi tu...
- De ce?
- Tu eşti foarte tânăr! La aspect nu ai mai mult de patruzeci de ani. Trei sute de ani în urmă.
Chiar şi datorită izvorului tinereţii.
Şi aici colonelul a muţit. A început să înţeleagă.
- Dormi, - i-a zis lama Kî, - mâine te voi trezi la răsărit.
Apoi el s-a apucat să facă nişte exerciţii. Colonelul nu putea să îl vadă în întuneric, ador-
mind, doar auzea respiraţia lui ritmică.
Dimineaţa Kî a fiert nişte bob de munte, a hrănit colonelul şi, după aceea, au continuat călă-
toria. La întrebarea colonelului, de ce lama nu mănâncă nimic, acela a răspuns: „Lama niciodată nu
mănâncă pe parcursul călătoriei”. Seara colonelul nu a putut să-l studieze pe lama la lumina focului
ce se stingea. Iar în ziua precedentă de călătorie acela nu şi-a scos niciodată mantaua sa cu glugă.
Acum însă colonelul avea ocazia să-l vadă pe lama Kî fără manta. Purta cizme moi din piele nepre-
lucrată de iac, pantaloni uşori de bumbac şi un pieptar roşu dintr-o stofă stranie. Pielea de culoarea
măslinei netedă şi elastică, liniile ideale ale corpului musculos şi uscăţiv au făcut asupra colonelu-
lui o impresie cutremurătoare. Punându-şi mantaua peste umăr, lama păşea uşor pe pietre şi tăcea.
Colonelul notă cu uimire că nu îi este atât de greu să îl urmeze pe lama. Desigur, acela mergea în-
cet, însă nu într-atât ca Sir Henry cu bastonul său să îl poată urma cu o astfel de uşurinţă. L-a între-
bat pe lama care ar fi cauza.
- Acesta este lucrul meu – de a conduce bătrânii peste munţi la izvorul tinereţii. Acum pute-
rea mea este puterea ta. Dar să te întorci vei putea şi singur.
- Să mă întorc? Dar oamenii zic, că de acolo nu se întoarce nimeni?!
- Oamenii? Prea mult asculţi ce zic oamenii...nu se întorc aceia care doresc să rămână. Însă
tu aparţii unei alte lumi şi, fără îndoială, vei decide să te întorci.
- Şi mă vor lăsa?
- Ai auzit poveşti îngrozitoare? Te-au chemat ca să te înveţe. Dar să pleci sau să rămâi – e
alegerea ta. Nimeni nu ţine pe nimeni, nu ademeneşte pe nimeni prin şiretlicuri sau nu-i fugăreşte
în locaş cu forţa. Tu ai căutat şi ai fost destul de insistent, înseamnă că, într-adevăr, ai nevoie de
pagina 8 din 32
aceasta, ţi-ai asumat răspunderea să te schimbi şi eşti pregătit să mergi până la capăt. Şi e deja de
competenţa noastră privelegiul de a te învăţa cum sa parcurgi această cale....
- Să mă învăţaţi modalitatea? Vrei să spui că „Ochiul Renaşterii” e...
- Vei vedea. Toate la timpul său.
- Spune-mi te rog, cum crezi, voi reuşi să învăţ?
- Şi de ce nu? Sau tu nu eşti ca ceilalţi oameni?
- Şi de voi învăţa eu, voi putea învăţa şi pe alţii?
- Mai întâi învaţă. Cu toate că, dacă e să fim sinceri, noi mizăm pe aceasta foarte mult.
Până în seară nu a fost pronunţat mai mult nici un cuvânt. Au înnoptat într-o peşteră mică,
asemănătoare cu prima. Probabil datorită sutelor de ani de trecere a bătrânilor peste munţi, practica
a fost cizelată până la cele mai mici detalii. Colonelul adormea, ca şi în noaptea precedentă, sub su-
netul respiraţiei ritmice al lui lama făcând exerciţii. Şi iată că într-o zi, deja era mijlocul verii, ei au
ajuns.
Peste două ore după ce au pornit dimineaţa la drum, defileul, pe fundul căruia mergeau de-a
lungul unui râuleţ de munte, a început să se lărgească şi spre miază-zi au ajuns într-o vale îngustă.
Râuleţul în acest loc se lărgea, se bifurca şi făcea câteva bucle. La un cot al lui, colonelul a văzut
un mic sătuc, compus aproximativ din cincisprezece-douăzeci de case mici cu acoperişuri plate, pe
jumate îngropate în coasta înaltă. Din sat spre poduleţul de peste râu cobora o cărare. Pe alt mal că-
rarea trecea valea şi brusc urca în sus, ascunzându-se în pădurea deasă ce acoperea coasta înaltă.
Mai sus, acolo unde pădurea ceda locul stâncilor de piatră golaşe, se vedea ceva asemănător cu o
scară ce ducea spre pereţii mănăstirii, care se amplasa parţial în construcţiile compuse din bucăţi de
piatră cioplită, şi parţial în încăperile săpate direct în stânci, ferestrele întunecate ale cărora se căs-
cau deasupra prăpastiilor stâncoase.
- Iată că am şi ajuns, - i-a zis colonelului lama Kî. – Mai departe vei merge singur. Vezi că-
rarea? Te ridici pe ea direct la mănăstire. Acolo te vor primi.
- Şi tu? Tu unde locuieşti? Oare nu în mănăstire? – s-a mirat Sir Henry.
- Locuiesc peste tot, - a răspuns lama Kî-Niam, arătând cu in gest larg peste înalţii munţi al-
baştri ce înconjurau din toate părţile valea.
Şi, sub văzul surprinsului colonel, a început să se facă transparent şi în ceva timp s-a topit în
inertul aer curat şi cristalin al munţilor.
Să zici că Sir Henri era şocat, e ca şi cum nu ai zice nimic. Pentru a-şi reveni după impresia
lăsată de modalitatea atât de excentrică a lui lama Kî-Niam de a zice „la revedere”, i-a fost necesar
nu mai puţin de un sfert de oră.
Restul drumului i-a luat colonelului toată ziua până în seară. Cărarea urca în sus atât de
abrupt şi aproape peste fiecare 100 de picioare bătrânul era forţat să se oprească pentru a se odihni.
În sfârşit, când în vale a pogărât, îndesindu-se, amurgul mov, colonelul s-a apropiat de peretele mă-
năstirii şi a bătut la o uşa joasă din cherestea.
***
- Exact din acea zi m-am adâncit până peste cap într-o stranie şi, în multe de neînţeles pen-
tru un european, viaţă, într-o mănăstire din Tibet pierdută în munţii sălbatici şi de netrecut, - îşi
continuă povestirea colonelul. – Totul ce am văzut acolo mai curând semăna cu o invenţie ciudată
decât cu o realitate aparţinând acestei lumi. Practicile acelor lama tibetani, cultura lor, felul de trai,
indiferenţa lor totală pentru toate ce veneau din „lumea mare”, o izolare deplină în lumea lor mică,
în care nimic nu se schimba de-a lungul veacurilor – toate acestea sunt greu de perceput pentru o
persoană cu o mentalitate din occident.
În mănăstire trăiau nu chiar aşa de puţini oameni, dar nici bărbaţi, nici femei bătrâni colone-
lul nu a văzut printre ei. Chiar din primele zile ale staţionării lui acolo i s-a lipit temeinic respecta-
bila poreclă de „Străvechiul Domn”. Mulţi ani au trecut din ziua când lama au văzut prin părţile lor
pe cineva atât de bătrân ca Sir Henry.
- Iar pentru unii din ei faptul că omul se poate transforma în aşa hodorog, pe care o prezen-
tam eu atunci, era o descoperire veridică, - povestea colonelul. – Primele două săptămâni mă simţe-
am ca un peşte pe uscat. Mă miram de toate câte le vedeam, şi deseori mai că nu credeam propriilor
ochi.
pagina 9 din 32
Mă pomenisem că noaptea eu pot dormi liniştit un somn veridic şi profund, iar dimineaţa să
mă simt energic şi perfect odihnit. Cu fiecare zi forţele mele se măreau, şi foarte curând am început
să utilizez bastonul doar când mergeam în excursii prin munţi.
- Şi iată că într-o frumoasă dimineaţă am trecut printr-o a doua mare zguduire din cele mai
importante două din viaţa mea. Prima a fost şocul dispariţiei supranaturale a lui lama Kî. Iar a doua
iată care a fost:
În acea zi mi s-a permis pentru prima dată accesul în arhiva manuscriselor vechi. La capătul
celei mai lungi săli am văzut o oglindă, probabil unica din acea regiune. Iar eu până atunci nu îmi
vedeam imaginea din oglindă deja pe parcursul a multor luni. Cu o mare curiozitate m-am îndreptat
spre ea. Imaginaţi-vă însă mirarea mea când am văzut în oglindă ceva de necrezut şi, din punctul de
vedere al unui om civilizat, ceva imposibil. Priveam imaginea mea din oglindă, dar nu mă vedeam
pe mine, ci o persoană mai tânără ca mine cel puţin cu cincisprezece ani! Atâţia ani aveam speranţa
că izvorul tinereţii există cu adevărat, şi iată că acum vedeam în faţa mea confirmarea fizică a reali-
tăţii lui!
Bucuria şi entuziasmul care m-au cuprins în acel moment erau imposibil de descris în cu-
vinte. Iar în zilele ce au urmat, starea mea a mai trecut prin schimbări dramatice. Am dat jos com-
plet, de pe umerii mei, complet greutatea bătrâneţii. Acum nimeni nu mă numea „Străvechiul
Domn” şi toţi lama mă tratau ca pe un egal al lor, care fapt, sincer, mă flata.
Aici povestirea colonelului a fost întreruptă. Au sunat la uşă. Cu o oarecare supărare am
deschis uşa. Erau prietenii mei – soţ şi soţie. Întotdeauna eram bucuros să comunic cu ei, dar, de
data aceasta, vizita lor m-a cam iritat. Am încercat totuşi să nu-mi afişez emoţiile şi foarte amabil
le-am prezentat pe Sir Henry. Am discutat un pic, apoi colonelul s-a ridicat şi a zis:
- Rog să mă scuzaţi, însă trebuie să mă retrag, deoarece astă seară am o întâlnire de afaceri.
Lângă uşă s-a întors şi a zis:
- Dacă nu aveţi nimic împotrivă, Peter, aş dori să Vă invit mâine să luăm prânzul la mine.
Vă promit că, dacă acceptaţi, Vă voi povesti despre „Ochiul renaşterii” şi cealaltă parte care nu am
reuşit să Vă relatez astăzi.
Ne-am înţeles asupra locului şi a orei întâlnirii, apoi colonelul a plecat. Când m-am întors,
soţia prietenului meu s-a interesat:
- Câţi ani are prietenul Dumneavoastră, Pete? Este fermecător, însă e atât de tânăr, căci e
imposibil să fie ofiţer in rezervă. Cu atât mai mult colonel...
- Dar câţi ani credeţi că are?
- Păi, la aspect nici măcar patruzeci. Cu toate că... din discuţia noastră cu el, aş conclude că
nu poate avea mai puţin de patruzeci.
- Nu mai puţin, aceasta la sigur, - evaziv am căzut de acord şi am schimbat subiectul discu-
ţiei pe o altă temă.
Nu vroiam să repet istoria incredibilă despre „Ochiul renaşterii”, cel puţin până când colo-
nelul nu îmi va dezvălui-o până la capăt.
În următoarea zi, după prânzul din restaurant, eu şi colonelul am plecat la el şi, în detalii,
mi-a povestit despre izvorul infinit al tinereţii.

*.*.*

- Când m-am instalat în mănăstire, în primul rând, mi-au expli-


cat că corpul omenesc are nouăsprezece centri energetici, numiţi
„vârtejuri”, - continuase povestirea întreruptă colonelul. – şapte
din ei sunt de bază, iar ceilalţi douăsprezece sunt secundari.
Aceşti vârtejuri reprezintă nişte formaţiuni puternice ale câm-
purilor, invizibile ochiului, dar existente în mod veridic. Ampla-
sarea vârtejurilor secundare corespunde amplasării articulaţiilor
membrelor: şase vârtejuri secundare superioare corespund pozi-
ţiei articulaţiilor umerilor, articulaţiilor coatelor, şi a încheieturi-
pagina 10 din 32
lor mâinilor; cele şase vârtejuri secundare posterioare corespund articulaţiilor bazinului, genunchi-
lor şi gleznelor cu tălpile (Des. 1.) Când picioarele omului sunt amplasate lateral formând un unghi
de deschidere inferior a 90°, vârtejurile genunchilor formează un vârtej mare, care, datorită conţi-
nutului de energie concentrată în el, este aproape identic cu cel a vârtejurilor de bază. Şi, deoarece
o persoană obişnuită foarte rar se află în situaţia când sunt necesare mişcări intense de amplitudă
mare, efectuarea „şpagatului” şi alte exerciţii de acest fel, vârtejurile genunchilor aproape întotde-
auna formează un vârtej, forma spaţială a căruia se schimbă, continuu, în concordanţă cu mişcările
corpului. De acea uneori vârtejului genunchiurilor este atribuit la cele de bază ca unul suplimentar,
al optulea, şi se vorbeşte nu despre nouăsprezece vârtejuri ci despre optsprezece.
Poziţionarea centrilor celor şapte vârtejuri principale este următoa-
rea: primul cel mai de jos– la baza corpului, al doilea – la acelaşi nivel cu
cel mai înalt punct al organului sexual, al treilea – un pic mai jos de ombi-
lic, al patrulea – la mijlocul cutiei toracice, al cincilea – la nivelul bazei
gâtului, al şaselea – între sprâncene în regiunea celui de al treilea ochi, pe
când cel de al şaptelea – reprezintă un con cu baza mai largă îndreptată în
sus şi poziţionat pe creştetul capului (Des. 1.1- 2). Într-un corp sănătos,
aceste vârtejuri se rotesc cu o viteză mare, asigurând cu „prană” sau „forţa
eterică” pentru toate sistemele organismului uman. Însă, când funcţionarea
unuia sau a mai multor vârtejuri este perturbată, fluxul pranei slăbeşte sau
Рис 1.1-2 se blochează... Pe scurt, tulburarea circulaţiei pranei este exact ceea ce noi
numim „boală” sau „bătrâneţe”.
- La o persoană normală, - continuă colonelul, - frontierele externe ale vârtejurilor ies foarte
mult în afara corpului. La cele mai puternice şi dezvoltate în multe privinţe persoane, toate vârteju-
rile se contopesc într-un câmp de formaţiune densă ce se roteşte formând la aspect un gigantic ou
energetic. (Des. 1 – 1.3).
La un om obişnuit tot are as-
pectul unui ou. Doar că densitatea
câmpului este diversă – centrul vârte-
jurilor, după densitate, este diferit la
periferie. (Des. 1 – 1.4).
Da, la un individ bătrân şi bol-
nav, aproape toată energia vârtejurilor
este concentrată lângă centrul lor şi
deseori nu ies în afara corpului. (Des.
1 – 1.5). Cea mai rapidă şi radicală
metodă de restabilire a sănătăţii şi ti-
nereţii constă în redarea vârtejurilor
caracteristicile lor energetice normale.
Pentru a o face, există cinci exerciţii
simple. Mai exact sunt şase, dar al şa-
selea este deosebit şi eu vă voi povesti despre el separat. La moment ne oprim asupra celor cinci
exerciţii, fiecare acţionând benefic, însă plinătatea efectului se atinge doar din îndeplinirea sistema-
tică a tuturor cinci. De fapt, nu sunt doar simple exerciţii, nu în zadar lama
le numesc „mişcări rituale”. Aceste mişcări rituale şi compun simplul sis-
tem al antrenamentului eteric, numele căruia este „Ochiul renaşterii”.
Acum vă voi povesti despre toate mişcările rituale pe rând.
Prima Mişcare Rituală

- Prima mişcare rituală, - continuă Sir Henry povestirea sa, - e foarte


simplă. Se efectuează cu scopul de a oferi rotirii vârtejurilor un moment
adiţional de inerţie. Mai simplu vorbind, cu ajutorul primei mişcări rituale
ca şi cum am accelera vârtejurile, conferindu-le viteză şi stabilitate.
pagina 11 din 32
- Poziţia iniţială pentru prima mişcare rituală: staţi în picioare drepţi cu mâinile întinse late-
ral orizontal la nivel umerilor. Având deja această poziţie, începeţi rotirea în jurul propriei osiei
până veţi simţi o uşoară ameţeală. Este foarte importantă şi direcţia în care vă rotiţi – de la stânga la
dreapta. Cu alte cuvinte, dacă aţi fi in centrul unui cadran de ceas aflat pe podea şi cu faţa în sus, v-
aţi roti în direcţia acelor de ceasornic. (Des. РД - 1). Femeile se rotesc în aceeaşi direcţie.
Pentru marea majoritate de adulţi e de ajuns să se rotească de cinci ori în jurul osiei sale
pentru a simţi ameţeală. Din această cauză, lama recomandă pentru începători să se limiteze doar la
trei ori. Dacă, după efectuarea primei mişcări rituale, veţi simţi nevoia de a vă aşeza sau culca,
pentru a scăpa de ameţeală, în mod obligatoriu ascultaţi-vă această necesitate naturală a corpului
vostru. Eu, la început, procedam anume în acest mod.
- În perioada de început a efectuării mişcărilor rituale este important să nu supradozaţi. Să
fiţi atenţi ca să nu treceţi acea limită, după care o uşoară ameţeală trece în una mai puternică şi e
acompaniată de uşoare accese de greaţă, deoarece practica următoarelor mişcări rituale poate duce
la vomă. Practicând toate cele cinci mişcări rituale, veţi observa cu timpul că puteţi să vă rotiţi în
prima parte tot mai mult şi mai mult fără a ajunge la o ameţeală evidentă.
- În afară de aceasta, pentru a „îndepărta” limita ameţelilor, puteţi folosi metoda larg aplica-
tă în practică de către dansatori şi sportivii patinajului artistic. Înainte de a începe rotaţia, fixaţi pri-
virea pe un punct imobil direct în faţa voastră. Începând rotirea, nu luaţi privirea de la punctul ales
pe cât e posibil. Când însă, din cauza rotirii capului, punctul fixării privirii va pleca din câmpul
vostru de vizualizare, întoarceţi rapid capul anticipând rotirea corpului, şi, pe cât e posibil de repe-
de, iarăşi „prindeţi” cu privirea acel punct imobil. Această metodă de lucru cu utilizarea punctului
de reper permite de a îndepărta considerabil limita ameţirii.
- Când îmi exercitam serviciul militar în India, permanent mă mira cum puteau aşa zişii
„dervişii dansatori”să se rotească fără oprire, ore întregi, într-un dans straniu religios. Cunoscând
prima mişcare rituală mi-am amintit două momente destul de importante: primul – dervişii dansa-
tori se roteau permanent în aceeaşi direcţie, de la stânga la dreapta, după acele ceasornicului, şi al
doilea – toţi ei aveau un aspect puternic şi tânăr – nu se puteau compara cu persoanele de aceeaşi
vârstă.
- Am întrebat pe unul din învăţătorii lama din locaş dacă are vreo legătură practica dervişi-
lor dansatori cu mişcările rituale. Mi-a răspuns că dervişii folosesc în practica lor acelaşi principiu,
însă l-au dus până la absurd. Ca rezultat a hipersolicitării vârtejurilor prin acţiunea corpului, la un
anumit moment apare o tulburare serioasă. Are loc ceva asemănător cu o „explozie internă”, ce are
acţiuni destul de malefice asupra corpului. Dervişii explică această „explozie” ca pe o „iluminarea
psihică” – ceva de genul unei iluminări religioase
dar în majoritatea cazurilor aceasta este o eroare, de-
oarece starea ce rezultă are foarte puţine tangenţe cu
„iluminarea adevărată”.
- Spre deosebire de dervişi, lama, în practica
lor, nu se rotesc niciodată până la completa epuizare,
efectuând mişcarea nu de sute de ori, ci doar zece-
douăsprezece ori, exact atâtea ori cât e necesar, în fi-
ecare caz, anume pentru stimularea vârtejurilor. Ci-
fra maximală de rotaţii pentru o singură dată însă nu
trece de douăzeci şi una de ori.
A doua mişcare rituală
- Imediat după prima mişcare rituală, - conti-
nuă Sir Henry Bradford, - se efectuează a doua miş-
care rituală, care umple vârtejurile cu forţa eterică,
mărind viteza lor de rotire şi conferindu-le stabilita-
te. Efectuarea ei este şi mai simplă decât prima. Po-
ziţia iniţială a celei de a doua mişcări rituale este cul-
cat pe spate. Ar fi optim să staţi culcat pe un covor
gros sau pe ceva destul de moale şi cald. Lama utili-
pagina 12 din 32
zează covoraşele pentru meditare. Este o rogojină groasă din fibre vegetale şi lână de iac. Scopul
principal al covoraşului este de a izola corpul de răceala podelii, cu toate că lama utilizează covo-
raşele şi în timpul practicilor de meditaţie pentru a şedea confortabil, de aici vine şi denumirea de
„covoraş pentru meditaţie”. Lama acordă rolul principal în special meditaţiilor, folosind „Ochiul re-
naşterii” doar ca mijloc pentru a menţine corpul în formă şi asigurându-i acea imensă energie, care
e necesară pentru o meditaţie efectivă.
- A doua mişcare rituală se efectuează astfel: întindeţi mâinile de-a lungul corpului cu dege-
tele unite strâns lipite de podea şi ridicaţi capul lipind cu putere bărbia de piept. Apoi ridicaţi pici-
oarele drepte vertical în sus, fiind atenţi de a nu rupe bazinul de la podea. Dacă puteţi, ridicaţi pici-
oarele nu doar vertical în sus ci şi spre voi până în momentul când simţiţi că bazinul se ridică de la
podea. Scopul principal – să nu îndoiţi picioarele în genunchi. Apoi, încet, întoarceţi la podea capul
şi picioarele. Relaxaţi toţi muşchii şi repetaţi mişcarea încă o dată.
- În această mişcare rituală o mare importanţă o are coordonarea mişcărilor cu respiraţia. La
început expiraţi pentru a scoate tot aerul din plămâni. Pe parcursul ridicării capului şi a picioarelor
urmează să faceţi o lină inspiraţie foarte profundă şi completă, în timpul coborârii lor – tot o astfel
de expiraţie. Dacă aţi obosit şi aţi decis să vă odihniţi un pic între repetări, stăruiţi-vă să păstraţi
acelaşi ritm al respiraţiei, ca şi pe parcursul mişcărilor. Cu cât mai profundă este respiraţia, cu atât
mai înaltă este eficacitatea practicii.
- Unul din lama îmi povestea că a venit în mănăstire foarte bolnav şi slăbit şi nu putea ridica
nici un pic picioarele drepte de la podea. Din această cauză a început prin ridicarea picioarelor în-
doindu-le în genunchi şi abia de putea ridica capul de la podea. Treptat a reuşit să ridice coapsele
cu genunchii în sus, însă gleznele rămâneau în jos. Apoi, datorită antrenamentului zilnic, a învăţat
să îndrepte picioarele îndoite şi să strângă bărbia la piept, la scurt timp, a reuşit să ridice în sus ver-
tical picioarele perfect drepte (Des. РД - 2).
- Şi în genere, acest lama mă surprindea. Când îmi povestea despre păţaniile lui de la înce-
putul practicii, el avea aspectul unui etalon al tinereţii virile şi al puterii, cu toate că ştiam, ca vârstă
era cu mulţi-mulţi ani mai în vârstă ca mine. Dar, sincer vorbind, în admirarea mea faţă de acest om
nu era acea fracţiune de uimire indescriptibilă ce o aveam faţă de lama Kî. După lama Kî, să mă ui-
meşti cu tinereţea şi puterea sau supraomenescul unui bătrân era practic imposibil. Acelaşi lama,
despre care vă povesteam, periodic se distra prin acea, că ducea jos în sătuc fructe din livada mă-
năstirii pentru a le schimba pe lapte de iac. În mănăstire aveau capre, dar acest om prefera laptele
de iac. Si alţi lama îl preferau. Pe semne, altitudinea de la nivelul mării, unde se afla valea noastră,
nu era chiar aşa de mare, deoarece în mica grădină, cultivată de lama pe terasa de jos a mănăstirii,
acoperită cu un strat gros de pământ fertil adus din luncă, creşteau pomi fructiferi scunzi, ce reuşe-
au peste vară să dea o roadă destul de bună. De obicei, lama încărca cu fructe un coş mare (în el în-
căpeau nici mai mult nici mai puţin de o sută de livre de mere mărunte şi pere) şi cu un pas caden-
ţat cobora în jos pe cărare. În sat dădea merele şi aranja în coş câteva ulcioare grele cu lapte, apoi,
tot atât de cadenţat, se ridica înapoi în mănăstire. După câteva luni de trai în mănăstire, în momen-
tul când pentru prima dată m-am decis să îl însoţesc într- o astfel de plimbare, am fost nevoit să mă
opresc nu mai puţin de zece ori pentru a-mi trage răsuflarea. E şi adevărat, mai târziu am fost şi eu
în stare să fac plimbări în sus şi în jos cu aceeaşi uşurinţă, dar aceasta e o altă poveste.

A treia mişcare rituală


- A treia mişcare rituală trebuie efectuată imediat după primele două. Şi, la fel ca şi primele
două este foarte simplă. Poziţia iniţială este de a sta pe genunchi, îi depărtaţi unul de altul la nivelul
bazinului, astfel ca coapsele să fie situate strict vertical. Palmele le amplasaţi pe partea posterioară
a muşchilor coapsei exact sub fese. Apoi aplecaţi capul înainte, lipind bărbia de piept. Aruncând ca-
pul înapoi în sus, bombaţi cutia toracică şi încovoiaţi coloana vertebrală înapoi, sprijinindu-vă un
pic cu mâinile de coapse, după ce vă întoarceţi în poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept. Un pic vă
odihniţi, şi dacă e necesar repetaţi de la început. Aceasta este a treia mişcare rituală a „Ochiului re-
naşterii”(Des. РД - 3).
pagina 13 din 32
- Ca şi a doua mişcare rituală, a treia cere o sincronicitate a mişcărilor cu ritmul respiraţiei.
La început faceţi o expiraţie la fel de profundă şi completă ca la exerciţiul doi. Îndoindu-vă înapoi
urmează să inspiraţi, iar întorcându-vă
în poziţia iniţială – să expiraţi. Profun-
ditatea respiraţiei are o importanţă ma-
joră, deoarece anume respiraţia este ve-
riga de legătură între mişcările corpului
fizic şi dirijarea forţei eterice. Din ace-
astă cauză în timpul efectuării exerciţii-
lor „Ochiul renaşterii” se cere o respira-
ţie cât mai profundă şi completă. Cheia
unei respiraţii profunde şi complete este
în expiraţie. Dacă expiraţia este făcută
complet, la fel de completă va fi şi in-
spiraţie ce urmează natural.
- Am avut ocazia să urmăresc cum
aproximativ cincizeci de lama efectuea-
ză simultan practică „Ochiul renaşterii”. Ca atenţia să nu fie distrasă de la procesele interne ce se
petrec în corpul eteric, ei îndeplineau toate mişcările rituale, în afară de primul, cu ochii închişi.
- Deja de mii de ani, lama au descoperit, că omul poate găsi în interiorul său răspunsurile la
toate misterele de neînţeles ale existenţei. Şi unica metodă veridică este practica, deoarece începând
cu un anumit nivel de complexitate al organizării materiei lumii, intelectul devine neputincios - nu
are mijloacele necesare pentru perceperea întregii complexităţi şi totodată a întregii simplităţi chiar
şi a lumii astrale, nemaivorbind deja de multele lumi de rang mai înalt.
- Totul, din ce este creată această lume în care trăim, îşi are originea în chintesenţa noastră
internă, de aceea viaţa reprezintă întotdeauna propria noastră creaţie. Doar alegerea noastră defineş-
te cum se vor constitui circumstanţele, doar datorită dorinţelor noastre şi deciziilor, luate sau nelua-
te, se formează acele situaţii în care noi ne aflăm. Pentru majoritatea oamenilor din occident, pre-
dispuşi să creadă că totul depinde de nişte forţe ale lumii externe imposibil de controlat prin propria
noastră voinţa, această concepţie este incomprensibilă şi inacceptabilă. Însă lama consideră, că e
viceversa, voinţa personală a omului este, într-adevăr, atotputernică. Totul depinde de nivelul „cu-
noştinţei practice” pe care o deţine omul. Dar cunoştinţa
practică este nu doar informaţia, dar mai exact cunoaşterea
a ceea cum să conduci conştientizat voinţa proprie în mani-
festarea ei nu doar în această lume, ci şi în alte lumi mult
mai „fine”. Acum, printre oameni, se propagă eronata idee
de a confunda cunoaşterea cu informaţia şi informatizarea.
Poţi poseda graţios, în masă, informaţia intelectuală, dar, de
fapt, necunoscând nimic, adică fără a poseda capacitatea de
aplicare a cunoştinţeşor. Poţi cunoaşte, neacumulând mulţi-
mea de informaţie, adică manipulând, în mod practic, voin-
ţa personală pe toate nivelele de manifestare a existenţei.
- Un exemplu notoriu reprezintă starea fizică a corpu-
lui. Majoritatea oamenilor din occident, inclusiv fiziologii
profesionali, savanţii şi intelectualii superinstruiţi sunt ferm
convinşi de ireversibilitatea proceselor de îmbătrânire şi
imposibilitatea restabilirii corpului. Însă practica tuturor
lama, ai căror restabilire este doar etapa primară în dezvol-
tarea fiinţei omeneşti, demonstrează opusul convingerilor
intelectualilor. Deci avem de a face cu o iluzie, totul constă
în capacitatea utilizării mecanismelor ce oferă omului acce-
sul la conducerea conştientizată a voinţei personale.
- Lama, şi în particular locuitorii mănăstirii, unde se
păstrează cunoaşterea despre „Ochiul renaşterii”, efectuea-
pagina 14 din 32
ză, la nivel astral şi eteric, un lucru imens, orientat spre bunăstarea omenirii. Deoarece nivelele mai
fine sunt şi mult mai înalte, având, prin urmare, un caracter regent pentru nivelurile mai brute sau
mai joase, schimbările neînsemnate efectuate la nivelele eterului şi în special la nivelele astrale,
provoacă schimbări globale esenţiale la nivel fizic, cu toate că cer aplicarea a unei mai mici energii
decât ar fi necesară pentru schimbările corespunzătoare nemijlocit la nivel fizic fără aplicarea for-
ţei, ce aparţine nivelurilor mult mai înalte.
- Într-o zi lumea va urma să se trezească uimită şi să admire rezultatele lucrului măreţ, făcut
de adepţii învăţăturilor tainice (printre care se numără şi lama tibetani) în colaborare cu alţii, cu for-
ţe la moment necunoscute omenirii.
Va sosi clipa, când deasupra planetei oamenilor se va aprinde răsăritul unei epoci noi, va fi
clipa naşterii unei noi omeniri. Va apărea noul om, care îşi va controla voinţa şi care va învăţa prin
acţiunile ei conştiente să descopere imensul potenţial ascuns în propriile forţe, trecând prin durere
şi suferinţe pentru a eradica războaiele şi lipsurile din practica acestei planete1.
- Ne aşteaptă încă multe încercări, deoarece aşa zisa „omenire civilizată” se află acum în ne-
cuprinsele adâncuri ale întunericului şi ale celor mai întunecate vremuri dintotdeauna, însă ne sunt
rezervate cele mai bune destine şi viitorul nostru este văzut plin de glorie şi de bucuria ascensiunii
spre culmile spiritului. Şi fiecare persoană, care va decide să facă măcar cel mai mic pas către dez-
voltarea şi descoperirea conştiinţei proprii, un pas către înţelegerea propriului suflet, va contribui
cu micul său ajutor la generala evoluţie a inteligenţei omeneşti, apropiind victoria întregii omeniri
în crâncena luptă pentru o nouă calitate a conştientizării.
- Toate acestea sunt spuse de mine doar pentru a sublinia: practicarea mişcărilor rituale ale
„Ochiului renaşterii” nu e doar un simplu antrenament fizic şi un mijloc de autoîntremare, ci şi
ceva mult mai global – unul din instrumentele de stăpânire a voinţei.

A patra mişcare rituală


- Atunci când pentru prima dată am început a patra mişcare rituală, - povestea colonelul, -
îmi părea foarte complicată. Însă, peste o săptămână de antrenamente, o executam cu aceeşi uşurin-
ţă de care dădeam dovadă la efecturea exercitiilor precedente.
- Pentru executarea celei de a patra mişcări rituale, aşezaţi-vă pe podea, întindeţi picioarele
în faţă cu tălpile poziţionate în părţi la nivelul umerilor. Îndreptând coloana vertebrală, puneţi pal-
mele cu degetele unite între ele pe podea, în părţi, lângă fese. Degetele mâinilor trebuie să fie în-
dreptate înainte. Aplecaţi capul în jos, lipind bărbia de piept.
- Apoi daţi capul pe spate, pe cât e posibil în sus şi în urmă, şi ridicaţi trunchiul în faţă până
la poziţionarea lui pe orizontală. În faza finală, coapsele şi trunchiul trebuie să se afle pe acelaşi
plan orizontal, iar gambele şi mâinile – să fie poziţionate vertical, precum picioruşele unei mese.
Atingând această poziţie, pentru câteva secunde încordaţi toţi muşchii corpului, apoi relaxaţi-i şi re-
veniţi la poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept (Des. РД - 4). Apoi – repetaţi totul de la început.
- În această mişcare punctul cheie este respiraţia. Iniţial, expiraţi. Ridicându-vă şi, dând ca-
pul pe spate, efectuaţi o inspiraţie lină şi adâncă. În timpul încordării muşchilor – reţineţi respiraţia,
iar când coborâţi la poziţia iniţială – expiraţi complet. În timpul odihnei dintre repetări – menţineţi
acelaşi ritm al respiraţiei.
- Înainte de a pleca din mănăstire, - continuă povestirea sa colonelul, - lama-învăţătorii mi-
au spus, că trebuie să transmit învăţătura primită acelor persoane care vor dori să se familiarizeze
cu ea, dar, nici într-un caz, să o nu transform într-o sursă de îmbogăţire proprie. Este exact acelaşi
lucru pe care mi l-a spus şi lama Kî. Din această cauză am hotărât să călătoresc un timp prin India,
şi, ca probă, să ofer în câteva oraşe mari lecţii de practicare a „Ochiului renaşterii” – pentru doritori
indieni sau chiar englezi. Chiar din primele zile ale predării mele am avut de înfruntat, cu primii
mei ucenici, o problemă care îmi părea de nerezolvat pe atunci. Elevii englezi şi americani, care
erau aproximativ cincisprezece la număr, au început să mă întrebe, cât îmi datorează pentru studii.
Când le-am spus că sunt un om cu o stare financiară destul de satisfăcătoare şi ţin aceste lecţii nu
pentru a câştiga bani, câţiva din ei au încetat să mai vină la mine. Cei care au rămas însă nu au con-
1
Cred ca este important să ţinem con de faptul că cartea „Ochiul Renaşterii” a fost scrisă de P. Kelder înaintea celui de-
al doilea război mondial.
pagina 15 din 32
tenit să îmi ceară să fixez mărimea costului de studii. Un domn în etate mi-a explicat, că, luând lec-
ţii la mine gratis, se simte dator şi acest fapt îi provoacă permanent o senzaţie de disconfort intern.
Conform tuturor aparenţelor, aceeaşi senzaţie o simţeau şi ceilalţi ucenici ai mei. Eram într-o pro-
fundă confuzie şi nu îmi imaginam cum să rezolv această problemă, când, într-o zi, plimbându-mă
seara de-a lungul râului, am văzut pe un învăţător-yoghin indian înconjurat de ucenici. Şi atunci m-
a luminat o idee: iată pe cine trebuia să întreb cum tradiţia soluţionează astfel de probleme. Datorită
unuia dintre ucenici, care şi-a oferit ajutorul de translator, m-am adresat către guru – astfel sunt nu-
miţi în India învăţătorii-yoghini – şi l-am rugat să mă ilumineze. „Văd în faţa mea ochii unui om
înţelept, - mi-a răspuns guru, - şi nu înţeleg de ce nu poţi găsi soluţia unei probleme atât de simple.
Dascălii tăi ţi-au dat instrucţiuni de a nu transforma această învăţătură în sursa unei îmbogăţiri, dar
oare ei ţi-au interzis de a primi plata pentru învăţarea celora care simt necesitatea interioară de a
achita costul lecţiilor? „Guru-varta” şi „guru-dakshina” – astfel numesc cei înţelepţi mulţumita, pe
care ucenicii recunoscători o aduc învăţătorului, răsplatind în acest mod, cel puţin simbolic, pentru
tot ceea ce el le dă. Şi dacă învăţătorul nu primeşte mulţumita, atunci el ori procedează incorect, ori
dă de înţeles ucenicului că, în careva fapt, nu i-a justificat încredere şi urmează să plece. Lasă fieca-
re să aducă ceea ce doreşte, în acea cantitate pe care o consideră justă. Astfel, ei vor înceta să sufere
din cauza senzaţiei de a fi dator, satisfăcându-şi necesitatea de a te mulţămi corespunzător posibili-
tăţilor lor şi acelei importanţe pe care o are pentru ei învăţătura ce le voi oferi. Vezi, totul e foarte
simplu. Aceasta este tradiţia şi nu e necesar să o încalci. Dacă consideri că ai dreptul de a da oame-
nilor ceea ce posezi, trebuie să le acorzi acelaşi drept şi lor. În caz contrar, va apărea o nedreptate şi
fiecare nedreptate are, în aceeaşi măsură, un efect malefic asupra karmei profesorului şi a karmei
ucenicului. Or, puţini sunt predestinaţi de a fi binefăcători, iar karma de a fi binefăcător în mod me-
rituos este apanajul celor aleşi. L-am mulţămit pe guru şi, cu o mare uşurare, m-am îndreptat spre
camera mea din hotel. Din acea zi problema achitării nu am mai avut-o. Am adus în clasă o vază, în
care orice doritor putea pune atât cât considera de cuviinţă. Şi nimeni, nici chiar eu, nu ştia cine şi
cât a pus în ea. Iar banii pe care mi-i aduceau ucenicii îi utilizam achitând chiria pentru încăperea în
care ţineam lecţiile.
- Să ne întoarcem însă la cea de-a patra mişcare rituală, - a zis Sir Henry. – În grupele mele
erau mulţi bătrâni, care, nu ştiu din ce cauză, considerau, că, dacă ei nu vor putea chiar de la înce-
put să facă integral cea de-a patra mişcare rituală, nu vor reuşi niciodată nimic. Eram pus în situa-
ţia de a irosi o mulţime de timp şi efort pentru a-i convinge de a încerca să facă aşa cum reuşesc.
Atunci când ei, pur şi simplu, au început să se apropie maximal de forma dorită, succesul nu a în-
târziat să sosească şi peste o lună de practică, nimeni nu mai avea probleme în efectuarea celei de-a
patra mişcări rituale.
- Îmi amintesc cum în Kalkuta o grupă era compusă, aproximativ două treimi, doar din bă-
trâni. Majoritatea din ei nu doar ca nu puteau ridica trunchiul orizontal în cea de-a patra mişcare ri-
tuală, dar abia de putea să-şi dezlipească fesele de la podea. Ceilalţi membri ai grupului – bărbaţi şi
femei de vârstă medie şi tinerii – efectuau această mişcare rituală cu uşurinţă, cea ce îi jena foarte
mult pe bătrâni şi îi făcea să se simtă inferiori. La urma urmei, am fost nevoit să divizez grupul în
două şi să predau separat bătrânilor. Chiar la prima lecţie a „grupului vârstnic” am menţionat că nu
este esenţială efectuarea perfectă a mişcării, ci regularitatea încercărilor insistente. Le-am comuni-
cat că eu pot efectua cincizeci de repetări a celei de a patra mişcări rituale şi nu simt nici cea mai
mică oboseala, ceea ce am şi demonstrat imediat pentru a le înlătura orice dubiu. Şi apoi am mai
adăugat că eu, când am început însuşirea acestui exerciţiu, aveam aceeaşi problemă ca şi oricare
dintre ei. Şi ei m-au crezut. Din acea zi, această grupă a devenit una dintre cele mai bune în ceea ce
priveşte viteza de ameliorare a rezultatelor.
- Unica diferenţă între tinereţe şi bătrâneţe, sănătate şi boală constă în diferenţa regimului
de funcţionare a vârtejurilor. Este suficient să readuci vârtejurile în ordine şi bătrânul iarăşi va înti-
neri.

A cincea mişcare rituală


- Deci am ajuns şi la a cincea mişcare rituală, - anunţă colonelul. – Poziţia iniţială repre-
zintă sprijinirea corpului culcat şi încovoiat. Corpul se sprijină pe palme şi pe buricele degetelor de
la picioare. Genunchii şi bazinul nu ating podeaua. Vârfurile degetelor, lipite, ale mâinilor sunt ori-
pagina 16 din 32
entate strict înainte. Distanţa dintre palme este puţin mai largă de nivelul umerilor. Distanţa dintre
tălpi, de asemenea.
- Începem mişcarea prin ridica-
rea capului, insistând de a-l da pe
spate. Apoi trecem într-o poziţie a
corpului, care are aspectul unui un-
ghi ascuţit, cu vârful orientat în sus.
Simultan, mişcând gâtul, lipim băr-
bia de piept. Fiţi atenţi ca picioarele
să rămână drepte, iar mâinile drepte
şi trunchiul să fie în acelaşi plan. În această poziţie copul pare a fi îndoit
în jumătate din zona bazinului. Şi atât. După aceasta, ne întoarcem în poziţia iniţială – sprijin culcat
şi încovoiat – şi executăm totul de la început (Des. РД - 5).
- După o săptămână de practicare, această mişcare devine cea mai simplă dintre toate cele
cinci. După ce vă obişnuiţi cu ea, atunci când reveniţi la poziţia iniţială, să încovoiaţi spatele înapoi
cât mai mult posibil, dar nu din contul regiunii lombare, ci îndreptând umerii şi bombând la maxim
pieptul. Să nu uitaţi însă ca genunchii şi bazinul nu trebuie să atingă podeaua. Suplimentar, introdu-
ceţi în exerciţiu şi o pauză în timpul căreia încordaţi maximal toţi muşchii în ambele poziţii – cea
iniţială şi cea de vârf.
Schema respiraţiei la cea de-a cincea mişcare rituală este un pic neobişnuită. Începeţi cu o
expiraţie profundă când staţi sprijinit culcat şi încovoiat, faceţi o inspiraţie adâncă, pe cât e posibil,
atunci când vă „puneţi” corpul în jumătate. Reuşiţi să faceţi o respiraţie, aşa numită, paradoxală.
Când vă întoarceţi în poziţia iniţială, faceţi o expiraţie completă. Atunci când vă opriţi în punctul
iniţial şi cel de vârf, pentru a face pauza cu încordarea muşchilor, reţineţi respiraţia pentru câteva
secunde, corespunzător după inspiraţie şi după expiraţie.
- Oriunde, unde am predat mişcările rituale „Ochiul renaşterii”, - continuă povestirea sa Sir
Henry, - la început le numeau exerciţii izometrice. Parţial este adevărat, deoarece unul din aspectele
acţiunii lor constă în extinderea corpului, redându-i elasticitate şi mărind tonusului general al muş-
chilor. Dar scopul principal nu constă în aceasta. Efectul-cheie al „Ochiului renaşterii” se manifestă
în acţiunea lui asupra caracteristicilor dinamice ale vârtejurilor corpului fin.

- Într-o persoană tânără şi sănătoasă, caracteristicile dinamice ale tuturor celor şapte
vârtejuri sunt identice şi corespund armonios cu acele ale vârtejurilor secundare. În corpul fin al
unei persoane obişnuite de vârstă medie, vârtejurile principale se rotesc divers, armonia între ele
fiind dezechilibrată. Despre o armonie între vârtejurile principale şi secundare în acest caz deja nici
nu mai poate fi vorba. De fapt, aceasta este cauza principală a dereglării procesului schimbului de
substanţe ce duce la dezechilibrul sărurilor şi la diverse afecţiuni ale articulaţiilor. Dezacordul
ulterior în caracteristicile dinamice ale vârtejurilor şi pierderea lor de energie duce la dezvoltarea în
organismul fiinţei umane a unor patologii serioase şi provoacă îmbătrânirea părţii fizice.
***
Colonelul a tăcut. Părea că povestirea lui a luat sfârşit. Atâta timp cât vorbea, în mintea mea
s-au acumulat o mulţime de întrebări, pe care am şi început să le pun, profitând de tăcerea lui.
- De câte ori e necesar de a repeta fiecare mişcare rituală? – a fost prima mea întrebare.
- La început, - răspunse colonelul, - vă recomand să efectuaţi fiecare mişcare de trei ori con-
secutiv o dată pe zi. Păstraţi acest ritm pentru o săptămână. Apoi, fiecare săptămână, adăugaţi câte
două repetări. Astfel, pe parcursul celei de a doua săptămâni efectuaţi câte cinci repetări ale fiecărei
mişcări rituale, pe parcursul celei de a treia – câte şapte, pe parcursul celei de a patra – câte nouă şi
astfel până când veţi ajunge la repetările zilnice de douăzeci şi una de ori /21/. Dacă efectuarea tu-
turor exerciţiilor într-o aşa cantitate creează dificultăţi, puteţi să le divizaţi în câteva runde şi să le
efectuaţi în două sau chiar trei episoade. Dar fiecare episod trebuie în mod obligatoriu să includă
toate cele cinci mişcări rituale strict în ordinea corespunzătoare. A schimba ordinea mişcărilor ri-
tuale „Ochiul renaşterii”, precum şi a le distribui în timp este interzis. Spre exemplu, în loc de
un antrenament matinal, să zicem, de douăzeci şi una de repetări ale fiecărei mişcări, puteţi face
pagina 17 din 32
două – una de dimineaţă şi alta de seară, efectuând, de exemplu, zece repetări dimineaţa şi unspre-
zece seara. Sau trei antrenamente, a câte şapte repetări fiecare, dimineaţa, la amiază şi seara.
- Deseori apar probleme legate, în special, de efectuare a primei mişcări rituale – rotirea în
jurul propriei osii. Dacă vă veţi ciocni de ele, să nu disperaţi şi să nu vă grăbiţi. Faceţi atâtea rotaţii,
câte rezistaţi. Va trece ceva timp şi veţi învăţa, fără careva dificultate, să efectuaţi toate cele două-
zeci şi una de rotaţii prescrise. Un ucenic de-al meu a avut nevoie de un an pentru aceasta. Celelalte
patru mişcări rituale nu îi cauzau probleme, de aceea le efectua de douăzeci şi una de ori, iar prima
o deprindea treptat. Asupra rezultatelor nu a avut nici o influenţă, iar peste un an a reuşit perfect să
se rotească în jurul osiei sale atâtea ori câte era necesar.
- Există persoane care nu sunt capabile să se rotească nici măcar o dată în jurul osiei lor, de-
oarece au aparatul vestibular foarte slăbit. În acest caz, se recomandă de a efectua, pe parcursul pri-
melor patru – şase luni, celelalte patru mişcări rituale, începând cu a doua, iar prima - de omis. Iar
după expirarea acestui termen – treptat se încearcă de a executa şi prima mişcăre.
- În ce perioadă a zilei este mai eficient antrenamentul? – am întrebat.
- Dimineaţa sau seara. Cel mai bine – la răsărit şi la apus. Dar dacă aveţi mult de lucru şi nu
reuşiţi să vă treziţi până la răsărit, nu disperaţi. Puteţi efectua partea matinală a mişcărilor rituale
atunci când vă este mai comod, important să o faceţi până la amiază, deoarece după amiază începe
partea de seară. Dar la acest regim se trece treptat, începând cu o rundă completă de mişcări o dată
pe zi – dimineaţa sau seara. După ce practicaţi „Ochiul renaşterii” a câte douăzeci şi una de ori oda-
tă pe zi, pe parcursul a minim patru luni, puteţi începe cu a doua rundă, începând cu trei ori şi exact
ca la început, mărind cu două repetări în fiecare săptămână. Desigur, puteţi să nu vă opriţi la efec-
tuarea a douăzeci şi una de repetări, ajungând la treizeci şi şase, şaptezeci şi două sau chiar până la
o sută opt/108/, însă pentru aceasta trebuie să aveţi o motivaţie foarte serioasă, deoarece, în acest
caz, nu se va trata deja doar de grija pentru propria sănătate, ci de o practică de dezvoltare spiritua-
lă.
- Sunt oare importante în aceeaşi măsură toate cele cinci mişcări rituale? – m-am interesat.
- Desigur, - răspunse colonelul. – Una fără alta nu funcţionează atât de eficient. Cum deja
am menţionat, în cazuri excepţionale, temporar se poate exclude prima mişcare, dar celelalte patru
se efectuează doar împreună. Însă şi prima trebuie să fie însuşită cât mai curând. În cele mai excep-
ţionale cazuri, se poate exclude din antrenament una din cele patru mişcări finale. Dar numai atunci
când nu există vreo posibilitate de a o efectua, dar şi aceasta să fie temporar. Cu stăruinţa corespun-
zătoare în efectuarea a celorlalte exerciţii posibile, şi acea mişcare care părea imposibilă, la început,
cu timpul, va putea fi realizată.
- Un alt moment important: nici într-un caz nu acceptaţi supraefortul şi oboseala! Ele pot
duce doar la rezultate negative. Toate mişcările vor fi efectuate în corespondenţă cu propriile posi-
bilităţi, conform reuşitei, treptat mărind-le numărul şi apropiindu-le de forma ideală. Timpul şi răb-
darea, în acest caz, sunt aliaţi fideli. Nu am avut încă ucenici care nu ar fi putut, în final, după mul-
te antrenamente, să ajungă la practicarea exerciţiilor în forma desăvârşită.
- Ei bine, - am zis, - dar dacă din anumite motive persoana nu poate efectua deloc una din
cele cinci mişcări rituale. De exemplu, în urma unei traume a coloanei vertebrale sau din cauza pi-
erderii braţului ori piciorului?
- Am avut şi astfel de cazuri. Desigur, dacă există o careva posibilitate de a trece obstacolul,
de exemplu inventând un dispozitiv special sau fiind ajutat de cineva, este de dorit să fie aplicate şi
practicate toate cele cinci mişcări. Însă, dacă e ceva ieşit din comun şi nu există o altă soluţie, se
efectuează doar ce e posibil. Căci se ştie: „Ochiul renaşterii” este o metodă foarte puternică şi efici-
entă şi, de aceea, chiar anumite părţi ale ei funcţionează separat. Această afirmaţie poate fi demon-
strată şi pe exemplul dervişilor dansatori. Dacă cei tineri trădează, aparent, semne de epuizare din
cauza cantităţii excesive de rotaţii, atunci cei mai în vârstă, mai temperaţi în practicarea rotaţiilor,
ating o imensă forţă, rezistenţă şi vitalitate. Prin urmare, chiar şi practicarea doar a unui element al
mişcării rituale „Ochiul renaşterii” poate fi benefică. Fiecare să facă partea maximă din ce îi este
accesibil, neajungând la epuizare, şi totul va fi perfect.
- Iar dacă o persoana mai practică şi un alt tip de sport sau de antrenament fizicopsihologic
– căci „Ochiul renaşterii”, pe câte înţeleg, se referă la o asemenea categorie de metode practice –
pagina 18 din 32
urmează să-l continue sau este forţată să-l abandoneze? Oare „Ochiul renaşterii nu acţionează în
contradicţie cu alte tipuri de practici?
- Nici într-un caz, - a răspuns cu fermitate Sir Henry. – Dacă practicaţi şi altceva – conti-
nuaţi spre binele vostru. „Ochiul renaşterii” doar vă va ajuta şi mai mult, mărind, în mod considera-
bil, eficacitatea antrenamentelor voastre de bază. Chiar şi lama utilizează această practică ca pe una
auxiliară. Pentru ei „Ochiul renaşterii” este un fel de bază energetică pentru practicile meditative şi
antrenamentele mult mai complexe şi sofisticate. În lăcaş soseau oameni simpli şi lama nu doar din
sud-vest, de unde venisem şi eu, dar şi din nord, din est – de pretutindeni. Şi unii din lama aduceau
cu ei practicile lor personale – arte marţiale foarte complexe, diverse tehnici de yoga tibetană, prin-
tre ei erau şi pictori, erau şi copiatori de manuscrise... Toţi erau bineveniţi în mănăstire, toţi erau in-
struiţi, şi tuturor „Ochiul renaşterii” le ajuta să atingă noi înălţimi în arta lor personală. Sunt con-
vins, orice sistem construit armonios contribuie la menţinerea tinereţii şi a forţelor. Iar datorită
practicii „Ochiul renaşterii”, la acestea se adaugă şi corecţia caracteristicilor dinamice ale vârtejuri-
lor.
- Gândiţi-vă Henry, nu aţi omis nimic? – rugasem eu.
- Probabil mai sunt două lucruri care pot avea însemnătate. Vă amintiţi, menţionasem că în
intervalul dintre repetările mişcărilor rituale trebuie să continuaţi să respiraţi în acelaşi ritm ca şi în
timpul practicii. Dar dacă nu simţiţi dificultăţi, intervalele între repetările aceleiaşi mişcări rituale
nu au rost, efectuaţi mişcările ca pe un continuu episod. Însă, între fiecare două mişcări rituale,
pauza este necesară. Şi nu doar o simplă pauză. Trebuie să staţi în picioare drepţi, puneţi mâinile
pe talie şi efectuaţi câteva respiraţii line complete, urmărind atent, între timp, senzaţiile care apar în
corp şi concentrând atenţia pe partea corpului care se află în abdomen la nivelul ombilicului. Mai
devreme sau mai târziu, veţi simţi neapărat curgând prin corp în timpul inspiraţiei fluxurile de pra-
nă. Iar peste un timp, probabil veţi începe a vedea vârtejurile. Respirând în pauzele dintre mişcări,
încercaţi, în timpul expirării, să vă relaxaţi la maxim şi să simţiţi cum prana „deteriorată”, împreună
cu finele blocaje întinate şi bolnăvicioase, iese din corp, fiind eliminată de fluxurile pranei „proas-
pete”, care soseşte în corp în timpul inspiraţiei.
- Al doilea moment, care poate fi de mare ajutor: procedurile cu apă de după practicarea
„Ochiului renaşterii”. Cel mai bine e să faceţi un duş cald sau doar un pic răcoros. S-ar putea, la fel,
să vă frecaţi întregul corp cu un prosop înmuiat în apă caldă şi apoi să vă ştergeţi complet pentru a
vă usca. După practicare este strict interzis duşul răcoritor sau cu atât mai mult cel cu apă
rece. Şi încă un moment: niciodată să nu faceţi baie cu apă rece sau duş, stropiri sau ştergeri
până în momentul, când frigul pătrunde adânc în corp, deoarece toate acestea vor distruge
considerabil structura eterică pe care o restabileşte practicarea mişcărilor rituale. Nici înainte
de antrenament, nici după, nici în altă perioadă. Şi chiar dacă până la antrenament sau în altă peri-
oadă procedurile scurte şi superficiale cu apă rece pot fi folosite pentru o generală călire a corpului,
atunci imediat după antrenament ele sunt strict interzise, deoarece pot declanşa schimbări patologi-
ce, care, având arsenalul vostru accesibil de mijloace la îndemână, pot deveni ireversibile. De acea,
dacă nu aveţi posibilitatea de a primi, imediat după antrenament, proceduri cu apă caldă, aşteptaţi
ca corpul să se răcească şi, doar după cel puţin o oră de pauză, să vă folosiţi de apa rece.
Eram încântat de toate cele spuse de Sir Henry, dar scepticismul caracteristic unui om inte-
lectual având mentalitatea occidentală nu îmi dădea pace, din când în când şoptindu-mi cu neîncre-
dere de undeva din adâncul conştiinţei:
- Nu domnule, ceva aici nu se leagă. E imposibil să fie atât de simplu.
Iată de ce nu am putut să mă abţin şi să nu întreb:
- Pentru Dumnezeu, scuzaţi Henry, însă nu mă lasă senzaţia, că totuşi îmi ascundeţi ceva.
Oare să fie într-adevăr totul atât de simplu?
- Ceva mai simplu nu există, Vă asigur, Pete. E necesar doar să practici sistematic mişcările
rituale, începând cu trei repetări ale fiecărei şi treptat ajungând la douăzeci şi una pe zi. E accepta-
bilă o omitere nu mai mare de o dată pe săptămână, nici într-un caz mai multe. Dacă însă o călăto-
rie sau o altă cauză va întrerupe practicarea mai mult de două zile pe săptămână, toate rezultatele
atinse vor fi în pericol. În cazul unei pauze de durată, apare riscul ca corpul dumneavoastră să înce-
apă a se degrada cu o viteză mai mare decât cea pe care o aveaţi înainte de începerea practicii.
pagina 19 din 32
- Spre fericire, marea majoritate a celor care încep a practica „Ochiul renaşterii”, la scurt
timp observă că nu doar e util, dar şi foarte plăcut. Senzaţia mobilizării, a puterii şi a disponibilităţii
de a înfrunta cu toate forţele necesare orice problemă, îl inspiră atât de mult pe cel ce practică miş-
cările rituale, întrucât el aşteaptă cu nerăbdare momentul rezervat pentru următoarele exersări. Şi,
la urma urmei, pentru efectuarea celor cinci mişcări rituale în volumul lor complet sunt necesare
doar cincisprezece - douăzeci de minute! Iar o persoană bine antrenată le face toate în doar opt –
zece minute! Şi dacă ziua voastră este într-atât de aglomerată cu afaceri, şi nu puteţi să găsiţi nici
aceste câteva minute, atunci, pur şi simplu, sculaţi-vă puţin mai devreme şi culcaţi-vă un pic mai
târziu. Aceasta nu vă va schimba cu mult ritmul, doar câteva minute…
- Cele cinci mişcări rituale, despre care v-am relatat, sunt destinate restabilirii rapidă a să-
nătăţii şi tonificarii generale a organismului. Dar schimbarea aspectului vostru exterior
depinde de un şir întreg de factori. Cred că exemplul meu este destul de convingător
pentru a demonstra că, totuşi, o astfel de metamorfoză este posibilă. Or, la exterior, par
de două ori mai tânăr decât sunt în realitate. E adevărat?
Nu i-am răspuns nimic în faţa evidenţei.
- Păi, - continuă colonelul, - nu e nici un secret, unii au înfăţişarea de bătrân la patruzeci, iar
alţii par tineri şi la şaizeci. Factorii-cheie sunt reprezentaţi de starea psihologică şi de intenţia de a
rămâne tânăr. Dacă dumneata înşuţi, uitând de vârsta voastră cronologică, vă simţiţi tânăr, vârsta
voastră biologică va începe să se „ajusteze” determinările autoconştiinţei voastre, şi cei din jur vă
vor percepe ca pe o persoană tânără. Începând a practica „Ochiul renaşterii”, am făcut totul ce a
fost posibil pentru a înlătura complet din conştiinţa mea propria imagine a unei persoane bătrâne şi
ramolite. În loc de aceasta, mi-am format imaginea internă proprie a unui gentilom în floarea vâr-
stei. Apoi am suplimentat această formă mentală cu un conţinut energetic, exprimat prin intermedi-
ul unei intenţii inflexibile de a fi tânăr şi puternic. Intenţia a mărit puterea voinţei. Iar rezultatul –
iată-l, îl aveţi în faţa ochilor.
- Pentru mulţi, o astfel de transformare a autoconştiinţei este una dintre cele mai grele sar-
cini, deoarece majorităţii oamenilor le este extrem de greu să se rupă din lanţurile schemelor men-
tale deja formate. Credeţi-mă, există atâtea fiinţe omeneşti, care nu o pot face nici sub ameninţarea
morţii. Nu le ajunge energie pentru a-şi forma intenţia. Au fost învăţaţi de a crede ferm că trupul
omenesc este programat să îmbătrânească, să se ramolească şi să piară. Practicarea „Ochiului re-
naşterii” le oferă energia necesară. Pe neaşteptate pentru ei înşişi, încep să se simtă tot mai energici
şi mai energici. Şi încep a crede în posibilitatea renaşterii. Iar în continuare: totul ţine de tehnică.
Atitudinea faţă de vieţă începe radical să li se schimbe, iar, peste un timp, şi cei din jur încep să
perceapă aceste persoane într-o perspectivă diversă. Când o astfel de persoană aude: „O, domnule,
arătaţi atât de tânăr!” sau „Doamnă, sunteţi încântătoare”, ultimele obstacole din calea metamorfo-
zei sunt distruse praf, iar intenţia devine inflexibilă şi, în lumea oamenilor, nu rămâne nimic inac-
cesibil voinţei acestei persoane.
- Şi atât? – mă interesasem.
- Nu, nu e totul, - pe aceeaşi tonalitate şi cu un zâmbet misterios, mi-a răspuns colonelul. –
Am pomenit doar despre doi factori. În realitate sunt trei.
- А-а-а, - m-am amintit eu, - nu mi-aţi povestit încă despre cea de-a şasea mişcare rituală.
Chiar la început, dacă nu mă înşeală memoria, aţi menţionat despre ea, aşa e?
Exact! A şasea mişcare rituală reprezintă cel mai important factor pentru cei care au intenţia
de a-şi schimba aspectul şi de a arăta mai tineri decât sunt în realitate. Acest exerciţiu este cunoscut
în yoga indiană sub denumirea „Uddiana-bandha”. Neapărat Vă voi povesti despre el, doar că nu
acum.
Capitolul doi
Şi nu poate fi liber acel, care este sclavul trupului său
- Lucius Annaeus Seneca
Au trecut aproximativ trei luni din ziua întoarcerii lui Sir Henry Bradford din India. În acest
răstim s-au întâmplat multe evenimente. Eu însumi am început să practic „Ochiul renaşterii” ime-
diat din ziua în care colonelul mi-a povestit despre el. Rezultatele nu s-au lăsat de aşteptat. Eram
foarte mulţumit. Aproape tot timpul colonelul era ocupat cu organizarea afacerilor sale, restabilirea
pagina 20 din 32
relaţiilor care se întrerupseseră în timpul lipsei sale, şi cu crearea unei afaceri noi, căci acum forţe
pentru a munci avea în exces. Din această cauză, după acea memorabilă zi, când am descoperit
esenţa „Ochiului renaşterii”, nu ne-am mai văzut destul de mult timp. Când în sfârşit Sir Henry m-a
sunat, începusem cu entuziasm să-i povestesc cât de vizibil s-a schimbat, doar după câteva săptă-
mâni de practicare, starea mea energetică şi statutul psihologic. De asemenea, i-am comunicat că
sunt mult mai mult decât mulţămit de rezultate şi chiar şi ultimele fărâme de îndoială au dispărut,
fără urmă, din conştiinţa mea.
Eram într-atât de însufleţit, încât jinduiam neapărat să împărtăşesc minunatul secret al izvo-
rului tinereţii cu toţi cei cărora acestă experienţă putea fi de ajutor. De aceea, la sfârşitul convorbirii
noastre, i-am pus colonelului următoarea întrebare:
- Ascultaţi, Henry, care ar fi atitudinea Voastră faţă de propunerea de a profesa însuşirea
mişcărilor rituale „Ochiul renaşterii” pentru doritori, aici, în Londra?
- Nu e rea ideea, - a răspuns el, - cu mare plăcere m-aş apuca de aceasta, dar cu respectarea
a patru condiţii. Prima, în grup să fie aproximativ un număr egal de femei şi de bărbaţi, care, pe cât
e posibil, să reprezinte toate straturile societăţii – de la sfera de acţiune a profesioniştilor intelectua-
li de rang înalt până la cea a casnicelor şi a muncitorilor necalificaţi. Desigur, ar fi bine să impli-
căm şi pe cineva din aristocraţie, dar mă tem că, iniţial, aceasta va fi destul de complicat, mai ales
ţinând cont de compoziţia atât de pestriţă a grupului. În al doilea rând, grupul să fie compus din
persoane cu o vârstă nu mai mică de cincizeci de ani. Partea de sus a limitei de vârstă nu se fixează:
dacă veţi reuşi să găsiţi un bătrân centenar, aş fi foarte fericit. Desigur, practica „Ochiul renaşterii”
este benefică, indiscutabil, şi pentru cei tineri, însă doresc ca prima grupă să aibă o valoare indica-
tivă, din această cauză insist să se respecte cea de-a doua condiţie. Şi apoi, cei tineri mai au timp la
dispoziţie, nu atât de mult pe cât cred ei, dar… În al treilea rând, numărul membrilor grupului să nu
depăşească cincisprezece persoane. Şi a patra, să nu existe o taxă fixă. Acel care va dori să achite
studiile, să plătească atât cât va considera de cuviinţă. Dacă suma acumulată nu va acoperi cheltuie-
lile de închiriere a localului, voi compensa eu din mijloacele mele diferenţa, căci, slavă Domnului,
le am îndeajuns.
Sincer vorbind, a treia condiţie a colonelului m-a decepţionat un pic. Deja îmi imaginam o
sală spaţioasă, plină de o mulţime de lume, practicând cu zel „Ochiul renaşterii”. Să schimb ceva
însă nu am putut şi am acceptat toate cele patru condiţii ale colonelului.
De curând am reuşit să formez un grup ce corespundea tuturor acelor cerinţe care le înainta-
se Sir Henry şi cursurile au început. Chiar de la început am înţeles că ideea noastră e sortită succe-
sului. Colonelul ţinea câte o lecţie de iniţiere pe săptămână şi dădea „temă pentru acasă” fiecărui
membru al grupului conform posibilităţilor sale individuale. Deja peste două săptămâni mi se păru-
se că observ semne vădite de ameliorare a situaţiei la câţiva membri ai grupului. Colonelul însă ce-
rea ca noi să nu discutăm între noi rezultatele obţinute, şi, din această cauză, nu aveam posibilitatea
de a-mi verifica veridicitatea. După o lună de exersări, colonelul a pus capăt acestei incertitudini.
El a propus să organizăm ceva asemănător cu o şedinţă de grup, în cadrul căreia fiecare să aibă
oportunitatea de a-şi împărtăşi propriile observări şi de a primi răspunsuri la întrebările care-l preo-
cupă.
Toţi membrii grupului, fără excepţii, relatau despre văditele îmbunătăţiri ale stării sănătăţii
şi ale tonusului. Aspectul exterior al multora s-a schimbat spre bine. Dar cel mai mare progres l-a
avut cel mai în vârstă dintre ucenicii colonelului: un bătrânel plăcut şi uscăţiv de şaptezeci şi cinci
de ani. La a zecea săptămână, toţi membrii grupului efectuau toate cele cinci mişcări rituale în can-
titatea deplină – a câte douăzeci şi una de ori. Toţi susţineau că se simt nu doar mai sănătoşi, dar şi
mai tineri. Unii susţineau, în glumă, că nu mai ziceau nimănui câţi ani au într-adevăr. În legătură cu
aceasta mi-am amintit cum cineva, chiar la începutul lecţiilor, îl întrebase pe colonel câţi ani are şi
acesta a răspuns că preferă să nu discute despre vârsta sa până la sfârşitul celei de-a zecea săptă-
mâni de exersări. Termenul indicat de către Sir Henry a sosit, iar el continua să tacă şi să nu dezvă-
luie membrilor grupului vârsta sa. Eu însă mi-am luat un aer, de parcă nu am nici cea mai vagă idee
despre aceasta. Atunci cineva a propus să se facă un fel de concurs: să scrie fiecare pe o bucată de
hârtie câţi ani crede că are colonelul, iar apoi adevărul va fi afişat şi se va vedea a cui ipoteză a fost
cea mai corectă. Aşa şi am făcut şi, în momentul când Sir Henry a intrat în sală, toate hârtiuţele cu
cifrele presupuse au fost deja colectate.
pagina 21 din 32
Când i-am povestit colonelului ce am întreprins, el a rugat:
- Fiţi amabil, Pete, daţi-mi acele foiţe mie. Este destul de interesant ce impresie obiectivă
îşi formează oamenii despre vârsta mea. Iar apoi voi anunţa tuturor câţi ani am în reali-
tate.
A luat hârtiile şi a început să citească în glas cifrele. Cu fiecare variantă nouă, expresia feţii
colonelului se făcea tot mai mulţumită. Toţi membrii grupului au decis: colonelul are circa patru-
zeci sau un pic mai mult de patruzeci de ani.
- Deci, doamnelor şi domnilor, consider de datoria mea să vă exprim cea mai profundă recu-
noştinţă pentru complimentele atât de plăcute la adresa mea, - a zis colonelul, terminând citirea
presupunerilor. – Şi deoarece aţi fost cu toţii sinceri cu mine, voi fi nevoit să vă plătesc cu aceeaşi
monedă şi fără ocolişuri să vă destăinui – anul acesta împlinesc şaptezeci şi trei.
În sală a coborât o linişte mortală. Un bătrân de şaptezeci şi trei de ani care părea să fie de
două ori mai tânăr? Inacceptabil! După ceva timp, când a trecut starea de şoc primară, au început să
curgă şuvoi întrebările.
- Cum aşa, de ce rezultatul atins de Dumneavoastră este atât de diferit în comparaţie cu ce
am obţinut noi? – acesta era sensul majorităţii din ele.
- Întâi de toate, - răspunse colonelul, - nu uitaţi că practic „Ochiul renaşterii” nu doar un
singur an, iar voi toţi îl exersaţi doar de zece săptămâni. Chiar şi urmând acest regim al exersărilor
care îl aveţi acum, peste doi ani veţi vedea schimbări mult mai esenţiale. Dar nu e tot. Căci nu vă
povestisem despre practicarea „Ochiului renaşterii” până la sfârşit. Cunoaşteţi cele cinci mişcări ri-
tuale, care restabilesc sănătatea şi forţa vitală. Aduc, de asemenea, schimbări evidente în aspectul
persoanei, permiţându-i să arate mai tânără decât este în realitate. Dar, pentru a aduce corpul într-o
stare perfectă şi pentru a-l întineri considerabil, mai există şi a şasea mişcare rituală. Până acum nu
v-am povestit nimic despre ea, deoarece fără însuşirea preventivă a celor cinci şi obţinerea rezulta-
telor considerabile după practicarea lor, efectuarea celei de-a şasea mişcări rituale este fără sens.
- Şi, în afară de aceasta, practicarea celei de-a şasea mişcări rituale nu dă rezultate fără anu-
mite restricţii, destul de semnificative, legate de modul de viaţă şi, în particular, de viaţa sexuală.
Odată ce a început practicarea celei de-a şasea mişcări rituale şi a introdus schimbările necesare în
comportamentul cotidian, persoana trebuie să respecte pentru totdeauna acest stil de viaţă. La fel ca
şi în cazul primelor cinci mişcări rituale, pauza nu trebuie să depăşească o zi. Încetarea practicării
în acest caz are urmări foarte rapide şi chiar distructive. Din această cauză nu vă voi povesti acum
despre cea de-a şasea mişcare rituală, dar vă voi propune să vă gândiţi, pe parcursul unei săptă-
mâni, la avertizările mele. Acei care se vor hotărî să continue învăţătura pot să vină la lecţia urmă-
toare. Pentru cei care doresc să se limiteze la cele cinci mişcări rituale, cursul de studii a luat sfâr-
şit.
Peste o săptămână în sala de exerciţii au apărut cinci persoane. Colonelul zise că până la ca-
păt doreşte să meargă o treime din grup – este foarte bine, în India niciodată nu a avut un indice
atât de înalt.
În continuare ne-a explicat că mişcarea rituală suplimentară rearanjează şi schimbă starea
energiei sexuale a persoanei. Şi, ca rezultat, nu doar mintea, ci şi tot corpul se schimbă calitativ.
Adevărul este că pentru aceasta trebuie să limitezi raţional ceea ce majoritatea oamenilor doresc să
limiteze cât mai puţin posibil – viaţa sexuală.
Apoi Sir Henry ne-a povestit cum se efectuează cea de-a şasea mişcare rituală a practicii
„Ochiul renaşterii”.

A şasea mişcare rituală

- Partea majoră din energia liberă a unei fiinţe omeneşti obişnuite, - explică colonelul, - este
reprezentată de energia sexuală – energia sferei de reproducere. Marea majoritate de oameni cu
uşurinţă o cheltuieşte, în timpul actului sexual, pentru propria plăcere. Iată de ce deseori, când apa-
re necesitatea de a folosi energia liberă în scop de apărare sau în lupta pentru supravieţuire, ea nu
mai există în organism. Şi acolo, unde avem o atitudine mai raţională a omului faţă de forţa vitală,
organismul câştigă cu uşurinţă boala. În caz contrar, el pierde lupta cu ea, fiind forţat, în scopul de-
păşirii factorilor fatali, să micşoreze forţa unor funcţii vitale şi importante, dar nu critice în acel
pagina 22 din 32
moment, compensând, astfel, pe baza energiei lor, insuficienţa celei cheltuite iraţional. Condiţiona-
te de aceasta, tulburările şi greşelile funcţionale se acumulează treptat. Când însă cantitatea lor tre-
ce in calitate, ele se ancorează şi se fixează în codul genetic. Iraţionala şi nedemna utilizare, faţă de
fiinţele conştiente, a propriei energii este principala cauză a marii majorităţi de nenorociri personale
şi interumane, deoarece toate acestea se răsfrâng negativ nu doar în plan fizic, ci şi în plan psihic,
nu doar asupra indivizilor în parte, ci şi asupra întregilor naţiuni. La sigur, nici nu poate fi vorba
despre rearanjarea şi transformarea calitativă a energiei libere – sexuale – atunci când este irosită în
mod necontrolat. Persoanele îşi fixează singure limita pe care nu o pot depăşi în dezvoltarea.
Din prostie sau dintr-o neînţeleasă nebunie iresponsabilă, oamenii benevol se agaţă de partea lor
animalică, condamnându-se la o dependenţă înrobită faţă de această parte joasă a propriei naturi.
- Pentru a deveni „supraom” – şi de fapt aceasta este unica şi normala demnă calitate a vieţii
unui om adevărat – e necesar de a învăţa cum se economiseşte energia sexuală, de a o concentra în
corp şi a o „transmuta”, orientând-o din cel de-al doilea vârtej în toate celelalte, şi în special – în ul-
timele două de sus. Dar prin aceasta să avem grijă să nu lipsim cel de-al doilea vârtej complet de
energia liberă, deoarece din el energia pleacă, automat, şi în cel mai de jos – primul vârtej, respon-
sabil de construcţia carcasei corpului fizic - aparatului locomotor, adică a oaselor, a muşchilor şi a
tendoanelor. Energia liberă trebuie să fie repartizată armonios între vârtejuri, în mod natural „îm-
pletindu-se” în rotaţiile lor. Pentru a ajunge la aceasta, este necesară respectarea unor anumite regu-
li ale abstinenţei sexuale, despre care vom vorbi mai târziu.
- A ridica forţa vitală în sus e simplu. Dar pentru a o face, trebuie să o aveţi. Aceasta explică
cauza principală a eşecurilor, care pe parcursul a sute de ani îi urmăreau în Orient pe mulţii căută-
tori ai „elixirului nemuririi”. Căci, în tradiţiile occidentale ale ordinelor religioase, exista practica
abstinenţei forţate – inhibarea agresivă în sine a dorinţei sexuale. Încercând în acest mod de a su-
pune energia sexuală, adepţii pur şi simplu distrugeau bazele vitalităţii corpului. Există doar o sin-
gură cale de a poseda cel mai puternic şi nărăvaş aspect al puterii din om – energia lui sexuală, care
se manifestă prin pasiunea iubirii – cea mai de netrecut din dorinţele umane, maximal de a o dez-
volta şi apoi de a o transmuta. Nici inhibarea, nici favorizarea ei nu duc la nimic. Prima nu permite
puterii de a se dezvolta, a doua – o împrăştie fără rost. Şi în primul, şi în al doilea caz, omul rămâne
în pierdere, deoarece îşi iroseşte posibilitatea de a acumula energia liberă şi a o aplica conştient.
- Transmutarea forţei sexuale lama o efectuează prin
intermediul celei de a şasea mişcări rituale. Se practică
doar atunci când în corp se simte prezenţa dorinţei sexua-
le, care semnalizează despre prezenţa unei cantităţi sufici-
ente de energie liberă. Cea de-a şasea mişcare rituală con-
stă în următoarele: stând drept în picioare faceţi o inspira-
ţie adâncă, contractaţi sfincterul anal, sfincterul vezicii uri-
nare, încordaţi muşchii bazinului şi părţii de jos a peretelui
abdomenului, iar apoi rapid vă înclinaţi, rezemaţi mâinile
în şolduri şi intensiv expiraţi prin gură producând sunetul
„Ha-a-a-a-ah-h-h”, stăruiţi-vă să eliminaţi din plămâni tot
aerul, inclusiv şi pe cel aşa numit restant, după aceasta trageţi cât mai tare abdomenul din contul ri-
dicării încordate în sus a diafragmei şi relaxării peretelui din faţă al abdomenului şi vă îndreptaţi.
Bărbia pe parcursul acestei mişcări trebuie să fie lipită de gropiţa suprasternală, palmele se află pe
talie. Menţinând poziţia cu abdomenul tras în interior cât mai mult timp posibil – atâta timp pe cât
vă permite reţinerea respiraţiei, relaxaţi diafragma, ridicaţi capul şi inspiraţi adânc foarte calm
(Des. РД - 6). Restabilind respiraţia, repetaţi. De obicei, pentru a redirecţiona energia liberă şi a
„dizolva” dorinţa sexuală apărută, sunt de ajuns trei repetări. De dorit să nu efectuaţi mai mult de
nouă repetări ale celei de-a şasea mişcări rituale într-o singură dată.
- Ca antrenament, cea de-a şasea mişcare rituală se face o dată pe zi într-o singură rundă cu
nu mai mult de nouă repetări. Însuşirea se face treptat, începând cu trei repetări şi adăugând săptă-
mânal câte două. „Implementarea” practică a acestui exerciţiu este posibilă oriunde şi oricând cu
condiţia ca stomacul şi intestinnul să nu fie prea plin şi, de asemenea, ca să fie prezent semnalul
corporal al dorinţei sexuale ivite. Mai mult ca atât, cel care a însuşit mişcarea a şasea rituală, efec-
tuează calm cu uşurinţă o expiraţie pe deplin completă fără a se apleca şi fără a atrage atenţia. Iată
pagina 23 din 32
de ce practicarea transformării energiei sexuale în forţă vitală este valabilă oriunde şi oricând, în
orice moment, când se atestă apariţia în corp a dorinţei sexuale.
- Există doar o singură diferenţă între un om obişnuit sănătos, puternic, inteligent şi un su-
praom, care deţine puterea magică şi capacitatea de a utiliza după propria dorinţă calităţile speciale
ale conştientizării, ce-i deschide calea în perceperea lumilor paralele. Ea constă în atitudinea com-
plet opusă faţă de propria energie liberă. Un om obişnuit o lasă în vârtejurile de jos în forma energi-
ei sexuale, care îşi caută ieşirea în sexul de dragul plăcerii, prin aceasta irosindu-se permanent. As-
tfel, cât de înalt ar fi potenţialul energetic al unui om obişnuit, el este determinat în general de pute-
rea caracteristicii animalice, incapabile de a schimba calitativ caracterul aparenţelor fiinţei umane.
Pentru a ridica conştientizarea la un nivel mai înalt şi de a dezvolta trăsăturile pur umane prezente
în ea, e necesar de a stoca mult mai multă energie decât poate încorpora în sine un complex compus
din cele două vârtejuri de jos. A o face e posibil doar printr-o singură metodă – ridicând energia li-
beră din centrii de jos în sus şi eliberând astfel pe cele mai de jos pentru acumularea unei noi „por-
ţii”. Ridicând forţele, caracteristicile ei se schimbă, ea devine mai fină datorită schimbării caracte-
risticilor frecvenţelor. Frecvenţele caracteristice forţei libere pompate din ea şi prezente în vârtejul
al doilea, se măresc. Datorită acesteia „porţia” de energie ce se ridică ca şi cum se comprimă şi
„pomparea” energiei în sus deschide în faţa fiinţei omeneşti perspective de perfecţionare într-ade-
văr de neimaginat.
- Deseori, povestind despre izvorul tinereţii, mi-l amintesc pe dl Leon, care a plecat într-o
inadmisibil de îndepărtată şi riscantă călătorie şi s-a întors cu nimic. Aşa şi nu a găsit izvorul tinere-
ţii nici în Himalaia, nici în Tibet, nici în China, nici în alte regiuni exotice. Însă putea să îl găsească
fără a ieşi din Paris. Şi cum deja ne e cunoscut (aşa e?) izvorul nesecat al tinereţii noastre este în
permanenţă cu noi. Şi sunt necesare doar oarecare cunoştinţe şi o anumită disciplină pentru a ne în-
văţa cum să-l utilizăm2.
- Totodată e necesar să ţinem minte următorul lucru: pentru ca izvorul tinereţii să devină
un aspect veridic al fiinţei noastre, este absolut necesar de a obţine în corp apariţia unei do-
rinţe sexuale active şi puternice. Încercarea de a transmuta energia liberă, care e puţină sau
nu e deloc, duce la inevitabila autodistrugere. De aceea unei persoane care nu sesizează o ne-
cesitatea acută în satisfacerea sexuală practicarea celei de-a şasea mişcări rituale îi este strict
interzisă. Mai întâi de toate, trebuie să obţineţi o restabilire a unui înalt potenţial sexual prin inter-
mediul celor cinci mişcări rituale şi doar după aceasta să treceţi la transformarea în fiinţe suprao-
meneşti.
Dar mai există încă un moment, care explică de ce nu sunt aşa de mulţi supraoameni. De ar
fi fost totul atât de simplu, atunci ei ar fi trebuit să mişune în jur pe această planetă, neştiind
unde să aplice forţele lor dezlănţuite. Nu observăm însă aşa ceva. Care e cauza? Explicaţia
constă în faptul că a atinge un stadiu nou prin intermediul transmutării energiei sexuale e
posibil doar în cazul când interesul pentru sex este complet epuizat. Aici, nici într-un caz,
nu trebuie să greşiţi, amăgindu-vă sau supraestimând starea proprie. Doar acel, care într-
adevăr a epuizat pentru sine sexul ca aspect al cunoaşterii existenţei umane, poate să
efectueze cu succes trecerea într-un nou stadiu al conştientizării. Însă acela, pentru care
relaţiile sexuale încă mai prezintă un anumit interes ca sursă a plăcerii sau ca un aspect ne-
explorat până la sfârşit al părţii animalice a vieţii omeneşti, nici într-un caz nu are voie să
utilizeze careva practici de transmutare. Autoamăgirea aici este mortală, deoarece inevitabil
va duce la aceea că energia liberă redirecţionată nu va fi asimilată de vârtejurile de mai sus
şi, în loc de a dezvolta armonios fiinţa omenească, doar va acutiza lupta sa internă şi con-
flictele interne, care mai devreme sau mai târziu vor distruge inevitabil psihicul individului
din interior, impunându-l să piară din cauza bolilor fizice incurabile sau distrugând trăsătu-
rile umane ale conştiinţei lui cu ajutorul tulburărilor psihice şi aruncându-l în vâltoarea in-
fernală ale propriilor pasiuni animalice. Aici e foarte importantă maxima puritate cristalină
internă şi maxima sinceritate cu sine însuşi. Acel care doreşte să treacă limita, trebuie să cu-
2
O descriere destul de generală, însă care ne oferă o anumită percepere despre esenţa proceselor ce au loc. E necesar să
adăugăm, nu e vorba despre procese lineare, toate transformările, inclusiv şi ridicarea vibraţiilor, au loc în ordin expo-
nenţial sau prin interdependenţe graduale. Din această cauza „volumul” energetic sumar al celor cinci vârtejuri superi-
oare e cu mult, practic la infinit, mai mare decât a celor două de jos.
pagina 24 din 32
noască spre ce se îndreaptă. Şi trebuie să ştie că niciodată nu va putea să se întoarcă de aco-
lo înapoi.
- De acea vreau, încă o dată, să vă avertizez: de însuşirea celei de-a şasea mişcări rituale se
poate apuca acel care simte că a epuizat complet pentru sine tot ceea ce poate oferi sexul şi,
prin urmarre, nu mai are nevoie de el. Nici într-o formă: aparentă, tăinuită sau mediată de
alte manifestări psihologice.
- Pentru marea majoritate a oamenilor normali, refuzarea, în mod natural, a activitatăţii se-
xuală, este pur şi simplu inadmisibilă. Din această cauză, foarte, foarte puţini pot practica cea de-a
şasea mişcare rituală. Uneori, în unele situaţii, practicarea primelor cinci mişcări schimbă, cu tim-
pul, ordinea priorităţilor, şi, posibil, unii vor putea trece acel hotar în dezvoltarea propriei conştiin-
ţe, după care se află libera alegere. Dacă aceasta se întâmplă, următorul pas va fi luarea deciziei de
a schimba propria viaţă. Hotărârea se ia o singură dată. Pentru totdeauna. Nici o ezitare, nici o pri-
vire înapoi3.

Capitolul trei
Pentru a lungi viaţa scurtează raţia
- Benjamin Franklin
Pe parcursul a zece săptămâni Sir Henry a încetat să mai frecventeze consecutiv toate lecţii-
le şi venea doar atunci când apărea vreo întrebare care cerea explicaţii din partea lui. Una din între-
bări a fost cea despre alimentaţie. În una din zile am invitat colonelul să vină şi să ne ilumineze pri-
vind tot ce e permis de mâncat, ce nu e de dorit, ce e interzis, în ce cantităţi şi în care perioadă a
zile e mai bine să ne alimentăm ş.a.m.d.
- În mănăstire nu existau probleme legate de alegerea produselor alimentare, - începuse co-
lonelul. – Însăşi orânduirea vieţii din mănăstire garanta că fiecare din locatarii ei să se alimenteze
în mod optimal. Fiecare lama face o parte din lucrul comun. Împreună produc totul ce e necesar
pentru viaţă. Utilizează, în măsura posibilităţilor, tehnologii cât mai primitive. Chiar şi pământul
este afânat manual. Lama ar fi putut utiliza sapa sau plugul, dar ei consideră că contactul direct cu
pământul este mult mai important decât înalta eficienţă a muncii.
- Lama sunt preponderent vegetarieni. Dar nu de tot. Utilizează în alimentaţie lapte şi pro-
duse lactate şi, din când în când, şi ouă în cantităţi reduse. Însă carnea mamiferelor, păsărilor şi cea
de peşte ei nu mănâncă.
- Lama nu fac exces în alimentaţie – pur şi simplu nu au posibilitatea de a alege. Produsele
întrebuinţate de ei sunt întotdeauna naturale şi integrale, dar la o mâncare lama consumă doar un
tip de produse. Este foarte important. Niciodată la o trapeză lama nu amestecă produsele care sunt
din diverse categorii. Dacă dimineaţa mănâncă terci din orz, atunci dejunul său se va limita doar la
acel terci. Dacă sunt bobi de munte – atunci doar bobi, dacă fructe – atunci doar fructe, legume cru-
de – atunci doar legume crude, legume fierte – atunci doar legume fierte, lipii din făină de orz,
atunci doar lipii din făină de orz făcute pe apă.
- De la sine înţeles, sunt departe de a vă propune să vă limitaţi astfel propria raţie. Chiar nici
nu insist ca să excludeţi din ea carnea şi peştele. Dar vă sugerez să nu amestecaţi la luarea unei
mese produsele ce sunt din diverse categorii. Ca exemplu, vă propun să folosiţi în mâncare carbohi-
draţii, legumele, fructele separat de carne de vită, de pasăre şi peşte. Dacă doriţi, puteţi combina câ-
teva tipuri de carne. Utilizarea untului, ouălor, caşcavalului cu carne nu vor aduce o mare daună, e
admisibil şi a bea un pic de ceai sau cafea, însă nu combinaţi, nici într-un caz, toate acestea cu ceva
dulce sau feculent – bomboane, budincă, prăjituri.
- Uleiurile vegetale şi untul se combină cu orice tip de mâncare. Laptele se combină cel mai
bine cu carbohidraţii. Cafeaua sau ceaiul nu trebuie combinate cu produsele lactate, adaosul de lap-

3
Exact ca în poveste – de te întorci, pieri. Doar acel care este capabil să facă un astfel de pas, poate să mizeze că va de-
veni maestru – veritabilul posesor al puterii, în faţa căreia e deschisă orice cale, şi voinţa căruia nu cunoaşte înfrângeri.
Fiecare pas al acestei persoane duce, inevitabil şi permanent, spre succes, indiferent ce ar face sau ce scopuri şi-ar pro-
pune. Dar oricare, chiar şi cea mai mică abatere sau un singur gând la o privire înapoi, chiar şi o mică dorinţă de a se
întoarce pentru a privi înapoi, îl poate distruge pentru totdeauna.
pagina 25 din 32
te sau frişcă le transformă în otravă, însă adaosul unei cantităţi mici de zahăr nu dăunează atât de
mult.
- Pe parcursul perioadei petrecute în mănăstire am aflat lucruri interesante despre întrebuin-
ţarea în mâncare a ouălor. Oul întreg este mâncat de un lama doar după ore lungi de muncă fizică
grea. Dar nu mai mult de un ou pentru o singură dată. Şi le fierb moi. În schimb, din când în când
(în medie o dată pe zi), fiecare lama mănâncă un gălbenuş de ou crud. Albuşul îl fierb, îl fărâmiţea-
ză şi îl dau la găini. La început credeam că lama irosesc un produs alimentar atât de preţios, dar
apoi mi-au explicat, că după părerea lor, albuşul de ou se asimilează în corpul omenesc doar atunci
când ţesutul muscular necesită o alimentaţie intensă. În gălbenuşuri însă se conţin substanţe impor-
tante, care, într-o cantitate mică, trebuie să pătrundă continuu în organism.
- O mare importanţă lama acordă ceremoniei de luare a mesei. La ei nu se obişnuieşte să se
mănânce în grabă şi să se vorbească la masă. În timpul mesei ei sunt întotdeauna concentraţi şi tă-
cuţi. Se consideră, că mestecarea minuţioasă a mâncării are o importanţă majoră în asimilarea ei.
De aceea, ei se conduc de principiul: „Mâncarea solidă – să o beai, mâncarea lichidă – să o mes-
teci”. Îmi spuneau că e necesară crearea unei obişnuinţe de a mesteca orice mâncare până la consis-
tenţa unei paste lichide omogene, care să se prelingă, aproape de sine stătător, prin esofag în stomac
când este efectuată mişcarea de înghiţire.
- Ca băutura este percepută doar apa curată, pe care o beau încet cu înghiţituri mici. Orice
alt lichid, chiar şi ceaiul verde şi cu atât mai mult laptele, nu este considerat băutură ci mâncare,
asupra cărora se răsfrâng aceleaşi reguli de mestecare.
- Când am întrebat despre ceai sau cafea, mi s-a spus că fiecare decide singur pentru sine, să
le întrebuinţeze sau nu, bazându-se pe reacţiile propriului organism. Dacă reacţia nu este chiar plă-
cută, este necesar de a le exclude din raţie. Dar, în orice caz, a adăuga lapte sau frişcă în ceai şi ca-
fea e interzis. Învăţătorii mei consideră că utilizarea băuturilor tonifiante, precum ceaiul sau cafe-
aua, uneori este justificată, însă e important ca utilizatorul lor să fie un văzător şi să poată exact de-
pista şi, ce este şi mai important, evidenţia, din întregul spectru al puterilor, acel tip de energie pe
care aceste produse o introduc în sistemul fin al organismului omenesc. Atunci există posibilitatea
unei conştiente repartiţii a energiei şi evitarea pierderii ei de sub control. Cu părere de rău, în majo-
ritatea cazurilor, această condiţie nu este îndeplinită, utilizatorul ceaiului şi al cafelei nu are nici o
idee despre ce se întâmplă şi cum să distribuie optimal rezultatul. Iată de ce, mai devreme sau mai
târziu, dependenţa de cafea şi de ceai forte se răsfrânge distructiv asupra funcţionării umane a con-
ştiinţei şi a corpului.
Capitolul patru
Un organism bolnăvicios slăbeşte mintea.
- Jean Jacques Rousseau
Colonelul Bradford se pregătea să plece în Statele Unite şi, înainte de plecare, ni s-a adresat
pentru ultima dată.
Stătea în faţa noastră – zvelt, puternic şi tânăr. Când l-am întâlnit pentru prima dată după în-
toarcerea din Tibet, a produs asupra mea impresia unui om perfect în toate privinţele. Şi nu în zadar
se zice că perfecţiunea nu are limite. Acum arăta şi mai impresionant.
- Mai întâi de toate, - spuse Sir Henry, - aş vrea să cer scuze doamnelor care se află aici, de-
oarece ceea ce intenţionez să spun se adresează în mare măsură domnilor. Nu are nici o legătură cu
însemnătatea celor cinci mişcări rituale, care sunt la fel de benefice atât pentru femei, cât şi pentru
bărbaţi. Dar, deoarece eu fac parte din reprezentanţii sexului masculin, din această cauză există
unele momente specifice, care aş dori să le împărtăşesc în special bărbaţilor.
- Mai întâi de toate, vorba e despre vocea bărbătească. Cu toţii aţi auzit nu odată timbrul
înalt tremurător al bătrânilor. Există o legătură directă între tonalitatea vocii şi starea individului.
Ridicarea tonalităţii şi apariţia tremurului în glas atestă, unilateral, distrugerea corpului slăbit. Per-
miteţi-mi să vă explic din ce cauză.
- Între vârtejul al doilea – cel sexual – şi cel de-al cincelea – al gâtului - există o legătură di-
rectă. Desigur, toate vârtejurile sunt interconectate nemijlocit şi sunt reprezentate unul prin altul,
însă conexiunea acestor două este deosebită. Din această cauză tremurul şi ridicarea tonalităţii vocii
masculine este indicatorul direct al slăbirii celui de-al doilea vârtej. Pentru a readuce în normă ca-
pagina 26 din 32
racteristicile dinamice ale vârtejului doi şi cinci, este îndeajuns de a practica cele cinci mişcări ri-
tuale. Însă există şi posibilitatea accelerării acestui proces. Tot de ce este nevoie pentru aceasta e
voinţa. E necesar doar de a pronunţa toate sunetele pe o tonalitate joasă, mai suculentă şi plină pe
cât e posibil. Pentru acei, a căror voce deja a suferit schimbări considerabile din cauza vârstei, ace-
asta poate deveni o veritabilă provocare. Iar rezultatele practicii merita ca ea să fie acceptată. Con-
ştient, timbrul jos al vocii foarte curând va schimba caracterul curgerii proceselor vibraţiilor, legate
de rotirea celui de-al cincelea vârtej. Vârtejul va deveni mai complet şi va începe să se rotească mai
rapid. În consecinţă, se vor schimba inevitabil şi caracteristicile celui de-al doilea vârtej. Lama uti-
lizează acest principiu în lucrul cu mantrele. De fapt, relevant nu este atât conţinutul mantrei cât
structura vibraţiilor ei. Iată de ce nu e prea important ce veţi alege ca sunete de antrenament, este
important principiul – faceţi efortul de a obţine un răsunet jos şi plin şi o rezonanţă a vocii în cap şi
în coşul pieptului. Apropo, femeile, ale căror voce cu vârsta devine mai joasă şi grosolană, pot utili-
za această metodă, dar viceversa, pentru a întoarce vocii răsunetul înalt tineresc şi sonor.
- Mii de ani în urmă au fost descoperite caracteristicile vibraţiilor perfecte ale mantrei
„OM”. Atât bărbaţii, cât şi femeile pot beneficia enorm în urma repetării ei corecte. Bărbaţii trebuie
să le pronunţe cu un timbru cât mai jos, iar femeile, cu unul cât mai înalt. De dorit, ca repetarea să
fie făcută de câteva ori în fiecare dimineaţă. E foarte bine, dacă aveţi posibilitatea de a repeta
„OM”, de asemenea, câteva ori ziua şi seara
- Pentru a pronunţa corect mantra „OM”, inspiraţi maximal profund şi apoi expiraţi încet
scoţând cu vibrare sunetul „O-O-O-O...”, la sfârşit el trece pe scurt timp în „U-U-U-U...”, concomi-
tent ridicându-se din coşul pieptului spre gât, iar apoi se transformă într-un lung „M-M-M-M...”,
vibraţiile căruia trec cât mai sus posibil în mijlocul capului. Se pot efectua multe unde lungi ale su-
netului „OM” doar dintr-o singură expiraţie. Acest exerciţiu simplu armonizează caracteristicile di-
namice ale tuturor celor şapte vârtejuri principale. Şi pe parcurs nu e necesar de a ne lăsa pasionaţi
nici de însuşi procesul cântării mantrei, nici de încărcătura ei semantică, deoarece însemnătatea
principală constă în caracteristicile vibraţiilor mantrei şi în ceea ce ea ne permite să facem cu gla-
sul.
- Cu aceasta, probabil, se sfârşeşte tot ceea ce intenţionam să vă povestesc despre vârtejurile
eterice ale corpului uman şi cele mai simple metode de a lucra cu ele. Ne-a rămas să discutăm doar
un singur aspect al practicii „Ochiul renaşterii”, care însă are o însemnătate deosebită.
- Imaginaţi-vă ca s-ar putea lua un bătrân ramolit, „extirpând” personalitatea lui din corpul
în degradare şi să îl „plantăm” într-un corp tânăr şi sănătos, care are vârsta de, să zicem, douăzeci şi
cinci de ani. Vă asigur că, în noul corp, bătrânul va rămâne tot bătrân. Şi dependenţa de slăbiciunea
lui va distruge foarte repede noul corp.
- Majoritatea oamenilor care îmbătrânesc, plângându-se de incomoditatea care le cauzează
bătrâneţea, mint cu neruşinare, în primul rând lor înşişi. Le place să fie bătrâni şi umili, le place
să-şi încurajeze slăbiciunile personale, le place să le fie milă de ei înşişi. Şi acel care, într-adevăr,
vrea să rămână tânăr, trebuie să găsească curajul de a-şi recunoaşte acest fapt. Iar apoi să refuze de-
finitiv atitudinea faţă de sine şi comportamentul caracteristic bătrâneţii. Nu a şi-o imagina, ci a o
refuza categoric. Momentul-cheie în toate acestea este intenţia. Atât timp cât reîntoarcerea tinereţii
pentru voi este un vis irealizabil, o aşa zisă poveste frumoasă din rândul visurilor dulci, sunteţi sor-
tiţi eşecului. Imediat ce veţi începe a şti că totul este realizabil şi veţi putea să vă formaţi în sine o
intenţie de a obţine rezultatul, prima înghiţitură din izvorul nesecat al tinereţii va fi făcută. În conti-
nuare – acţionează tehnica. V-am învăţat cea mai simplă metodă de realizare a acestei intenţii. Cum
se ştie deja, cele mai efective chestii întotdeauna sunt foarte simple. Din această cauză, totul ce se
cere din partea voastră – e practicarea continuă.
Intenţia inflexibilă şi practicarea insistentă fac minuni. Deoarece noi suntem, cu toţii, fiinţe
divine veridice, capabile de orice avânt.

"Capitolul pierdut"
Ediţia originală din 1939 a cărţii lui Peter Kelder „Ochiul renaşterii” sfârşeşte cu finalul ca-
pitolului patru. Cu toate acestea, după opt ani, în 1947, textul cărţii a fost revăzut şi suplimentat
prin adăugarea capitolului cinci cu denumirea „Mantram – Magia Conştiinţei”, dar, din motive ne-
cunoscute, nici o copie a publicaţiei din 1947 nu s-a păstrat şi doar în 1994 o carte a fost găsită
pagina 27 din 32
printre hârtiile personale ale autorului.
În publicaţia dată, pentru prima dată, sunt incluse toate schimbările care au fost făcute în
publicaţia din 1947, incluzând capitolul cinci, acel capitol, care, odată descoperit, a fost numit „Ca-
pitolul pierdut”.

Capitolul Cinci: Mantram – Magia Conştiinţei


"Tot ce ia naştere în cap,
se bazează pe Conştiinţă
şi e modelat tot de Conştiinţă."
Pāli Canon. 500-250 î. e. n.
Tipurile manipulărilor corporale

Dându-şi seama o dată despre existenţa a unora sau a altor senzaţii, ce însoţesc trecerea prin
corp a fluxurilor de prană, omul învaţă treptat să le observe şi să-şi găsească mişcările proprii, indi-
viduale, şi manipulările, cu ajutorul cărora e posibil de a le direcţiona şi a le fortifica. Anume pe
baza unor astfel de observări ale diferitor acţiuni fizice şi ale urmărilor lor bioenergetice au fost ela-
borate multiple stiluri şi şcoli de exersări psihofizice, precum cele orientale, la fel şi cele occidenta-
le. Pentru ca ele să ia forma tradiţiilor stabilite yoghine, dao şi ale altor tipuri de practici, au fost
necesare milenii. Însă datorită stocării cantităţii imense de informaţie şi a selecţiei minuţioase a ce-
lor mai efective căi, ca urmare, s-au format tehnici care acţionează impecabil şi, în urma unei utili-
zări corecte, duc la rezultatul exact planificat. Cu ele ne vom întâlni în cartea dată. Acum însă să
cercetăm procedeele cele mai elementare, ce ne permit să „umplem” formele exerciţiilor cu senzaţi-
ile fluxurilor de prană. Toate manipulările descrise mai jos trebuie îndeplinite având coloana verte-
brala strict în poziţie verticală.
1. Înainte să încercaţi de a efectua manipulările
descrise mai jos, se recomandă de a „fixa”
aspectul corporal al atenţiei pe punctul aşa
numitului al „treilea ochi” – trikuta, care
este una din principalele adhare – „deschide-
rea corpului fin”. Prin aceste deschideri este
efectuat schimbul de prană al omului cu me-
diul înconjurător. Pentru a fixa atenţia pe tri-
kută, amplasaţi buricele degetului mare al
mânii drepte în aşa mod pe mijlocul frunţii,
încât degetele mânii cu palma deschisă spre
faţă să fie îndreptate în jos. Apăsând cu de-
getul fruntea, faceţi o rotaţie pe un arc de o
sută optzeci de grade schimbând poziţia pal-
mei în direcţia indicată de degete. Neatingând fruntea cu celelalte degete, reveniţi la poziţia ini-
ţială. Repetaţi de 3-9 ori (Des. 0-1)
2. Mişcarea rotativă încordată a umerilor înainte şi înapoi. Pentru a atinge efectul maximal, e de
dorit să efectuaţi, rapid şi puternic, câteva cercuri într-o direcţie. Mişcarea trebuie să fie încor-
dată, amplitudinea ei – maximă. Observaţi senzaţiile care apar în regiunea creştetului capului,
feţei, cefei, gâtului, suprafeţei spatelui, a părţii din faţă şi din spate a şoldurilor. Efectuând miş-
carea dată cu umărul drept sau stâng consecutiv, puteţi intensifica fluxu-
rile pranei în partea corespunzătoare acorpului. Pentru o mai mare efica-
citate, mişcările umerilor trebuie făcute sincronizându-le cu o inspiraţie
moale dar destul de intensivă după o completă expiraţie. Relaxaţi-vă şi
urmăriţi atent senzaţiile care apar în corp.
3. Mişcări rotative cu ochii. Reţinând respiraţia relaxată la o semi-expiraţie
sau la o incompletă inspiraţie, rotiţi, cu insistenţă, ochii după şi contra

Рис 0-2
pagina 28 din 32
acelor de ceasornic, atingând la maxim periferia câmpului vizual. Faceţi trei-nouă cercuri în fie-
care direcţie (Des. 0-2). Pe parcurs, urmăriţi senzaţiile care apar în interiorul şi pe suprafaţa ca-
pului, în partea de sus a spinării, în umeri, mâini şi picioare.
[Cei bolnavi de glaucom sau cu predispoziţia spre tensiunea intraoculară ridicată, trebuie să
manifeste o deosebită atenţie. Ar fi mai indicat de a lăsa încercarea acestei metode până atunci,
când cu ajutorul practicilor descrise în capitolele acestei cărţi, boala va fi învinsă. Dând dovadă de
o vădită insistenţă şi încredere în sine, acele timpuri vor veni destul de repede. Până atunci, puteţi
efectua celelalte metode descrise aici.]
Relaxaţi-vă şi urmăriţi senzaţiile ce apar în corp.
4. Inspiraţia întretăiată. Lipiţi vârful limbii de gingia de sus un pic mai sus de baza dinţilor din
faţă. Aduceţi ochii la mijloc şi ridicaţi-i în sus, de parcă aţi încerca să vă uitaţi la mijlocul frun-
ţii proprii. Fixaţi atenţia pe linia imaginară, ce trece de la rădăcina nasului spre creştetul capu-
lui. Expiraţi un pic de aer, inspiraţi şi opriţi respiraţia, urmărind senzaţiile. Inspiraţi încă un pic
şi iar opriţi-vă. Repetaţi până când plămânii se vor umple la maximum. Încet expiraţi şi rela-
xaţi-vă, urmărind senzaţiile.
[Cei bolnavi de hipertensiune şi boli ale inimii trebuie să fie extrem de atenţi cu această
metodă]
5. Blocarea limbii. Poziţia ochilor şi atenţia fixată exact ca în metoda precedentă. Respiraţia libe-
ră. Deplasaţi încet vârful limbii pe cerul gurii de la dinţii din faţă până la cerul gurii moale cât
mai adânc spre gâtlej şi înapoi. Urmăriţi, pe parcurs, senzaţiile din interiorul capului şi ale părţii
superioare a corpului. Această metodă este una din cele mai eficace. Şi e absolut inofensivă.
Toate aceste metode sunt foarte simple şi se califică în categoria celor necondiţionat active.
Dacă după numeroase încercări rezultatul dorit nu este atins, nu disperaţi. Cauza poate fi impurita-
tea excesivă a canalelor corpului energetic, în urma căreia fluxurile de prană sunt foarte slabe şi nu
sunt percepute de organele de simţ. Dar ele există, în caz contrar corpul nu ar putea să trăiască. În
această situaţie, urmează să începeţi practicarea sistematizată conform metodelor descrise în aceas-
tă carte, din când în când revenind la încercările de a învăţa sesizarea fluxurilor de prană cu ajutorul
unuia sau al mai multor metode propuse mai sus. Ajungând la un anumit nivel de curăţenie al cor-
pului fin, succesul va sosi neapărat.
În afară de aceste metode descrise mai sus, există o mulţime de alte mişcări simple şi mani-
pulări, ce permit sesizarea fluxurilor de prană şi a învăţă cum acestea să fie utilizate.
La moment însă memorizaţi următoarele:
Eficacitatea unui exerciţiu „plin”, adică a acelui pe parcursul efectuării căruia omul
simte fluxurile de prană, este cel puţin cu un nivel mai înalt decât un exerciţiu „gol” – a for-
mei goalei ce corespunde mişcării „sportive” a corpului, lipsite de conţinutul psiho-energetic.
O abordare corectă a însuşirii şi a efectuării formei clasice a oricărui exerciţiu oriental, mai
devreme sau mai târziu, întotdeauna inevitabil, duce la descoperirea, de către practician, a sensului
său veridic şi a naturii sale energetice, transformându-se dintr-un procedeu de antrenament fizic
într-un mijloc de dirijare a conştiinţei. La acest nivel, potenţialul de tămăduire al metodelor tradiţi-
onale ale antrenamentului psihofizic este, într-adevăr, fantastic.
Acel care a învăţat să redistribuie conform propriei voinţe prana în sistemul corpului fin,
primeşte în mâinile sale cea mai puternică armă de luptă cu bolile, deoarece îmbogăţirea intenţiona-
tă cu prană a locurilor bolnave şi generalele „exersări cu prană” ale organismului sunt în stare să
facă minuni chiar şi (pare) în cele mai disperate cazuri.
____________________________________
Din când în când, noi primeam mesaje scurte, dar interesante de la colonelul Bradford. Fă-
cea lecţii în grup, ici şi colo prin întreaga lume, şi nu se reţinea mult timp nicăieri. Odată am primit
o scrisoare destul de lungă. Conţinea informaţie nouă şi ne era adresată nouă.
Titlul scrisorii „Mantram – Magia Conştiinţei” ne-a stârnit o oarecare curiozitate, deoarece
cuvântul Mantram era necunoscut multor din noi, cu toate că unii îşi aminteau că au văzut deja
acest cuvânt prin presă. Scrisoarea colonelului relata:
pagina 29 din 32
„Este o deosebire între cuvintele Mantra şi Mantram. Ambele sunt luate din sanscrită de la
cuvântul ce înseamnă Instrumentul Gândului. Deosebirea este doar că Mantram semnifică instru-
mentul gândului, iar Mantra este fără sunet.
Totul constă în faptul, conştientizaţi aceasta sau nu, că vă creaţi şi vă formaţi viaţa voastră
prin gândurile voastre. Toate lucrurile, care devin parte a realităţii voastre fizice, la început sunt
create în conştiinţa voastră, Din, aşa numita, materie primară: gând. Şi utilizând puterea acestuia, a
Instrumentului Gândului, puteţi utiliza Mantram, formându-vă viaţa aşa cum doriţi să o vedeţi.
“Acum, pentru a utiliza Mantram în propriul beneficiu, trebuie să vă înţelegeţi, mai întâi,
natura conştiinţei şi mecanizvele ei funcţionale. În zilele noastre noţiunea de Subconştiinţă este uti-
lizată foarte des, dar rareori se ştie ce înseamnă aceasta. În loc de subconştient, lama întrebuinţează
cuvântul care s-ar traduce Supra-conştiinţă – conştiinţă de un ordin mai înalt. Lucrul supraconştiin-
ţei constă în a prelua gândul (sau formaţiunea gândului), care reprezintă energia primară, şi a-i da
formă fizică în lumea materială.
Despre aceasta putem scrie o mulţime de cărţi, dar acum trebuie să ţineţi minte un lucru im-
portant:
Supraconştiinţa voastră este o slugă care arde de nerăbdare să vă îndeplinească orice ordin
în forma unui gând. Atunci când creaţi o idee, daţi deja un ordin. Sluga voastră o îndeplineşte prin
materializarea ei în lumea fizică, acolo unde gândurile devin obiecte şi evenimente ale vieţii voas-
tre. Realitatea fizică este oglinda gândurilor voastre. Schimbaţi-vă gândurile şi veţi putea schimba
imaginea din oglindă. Cu alte cuvinte, vă veţi schimba viaţa.
Acest lucru, foarte simplu pentru mulţi oameni, devine o adevărată piatra de încercare.
Ei ne relatează cazurile nefaste sau chiar tragice din viaţa lor şi refuză să creadă că ei înşişi
au putut să le creeze prin propriile gânduri. Dar, dacă ei ar urmări cu atenţie şirul propriilor gându-
rilor, ar vedea că gândurile negative înfruntă pe cele pozitive. Într-un anumit moment vă veţi spune
„Vreau să fiu fericit!”, dar în următorul moment veţi aduce mii de cauze de a fi nefericit: munca
plină de stres, timpul urât de afară, chinurile cu facturile, obezitatea, vecinii gălăgioşi, întârzierea la
o întâlnire, şi aşa mai departe. Deci, atunci când vă puneţi directiva de a fi fericit, gândurile voastre
lucrează extra-program la crearea situaţiei exact inverse.
Iar Mantram este acea metodă, pe care o puteţi utiliza pentru consolidarea gândurilor voas-
tre şi ridicarea lor la nivelul celor mai înalte şi benefice dorinţe. Pentru a începe utilizarea acestui
instrument puternic, trebuie să clarificaţi mai întâi ce trebuie să „vă livreze viaţa”. Iată un exerciţiu
foarte simplu care vă va ajuta să o faceţi. Vă va lua doar câteva minute, aşa că, vă recomand să-l re-
petaţi lunar. Aşezaţi-vă şi alcătuiţi o listă a lucrurilor pe care le visaţi/doriţi.
În listă nu trebuie să fie lucruri care ar fi trebuit să le doriţi. Enumeraţi visurile/dorinţele
voastre, incluzând totul ce vă vine în minte în acest moment.
Acum verificaţi cu atenţie lista şi întrebaţi-vă CE poate să vă ofere realizarea visurilor (do-
rinţelor) voastre enumerate. Exact ACEASTA şi trebuie să fie scopul vostru. Scrieţi aceste realizări
sau înfăptuiri tot aici, în listă.
De exemplu, dacă aţi scris, „Vreau un serviciu bun”, semnifică probabil, că doriţi într-ade-
văr tot ceea ce poate oferi un serviciu bun. Poate doriţi să primiţi satisfacţia creativă, punând aptitu-
dinile şi talentul vostru în serviciul societăţii. Poate aţi dori să lucraţi într-o atmosferă caldă şi prie-
tenoasă.
Ceea ce doriţi să primiţi, trebuie să fie exprimat în emoţii. Emoţiile sunt fructele dulci şi
amare ale trăirilor vieţii. Ele şi sunt recompensa pe care noi ne străduim să o primim în această via-
ţă. Atunci când veţi părăsi această lume, veţi lăsa toate bunurile materiale, însă emoţiile voastre vă
vor însoţi permanent. Aşa deci alegeţi cu atenţie ce aţi dori să aveţi ca tovarăş permanent de drum.
pagina 30 din 32
Acum revedeţi lista voastră de dorinţe şi realizări. Citiţi totul, de sus în jos, şi cât timp faceţi
aceasta, căutaţi două-trei cuvinte sau fraze care ar uni toate astea. La început ar părea imposibil.
Dar cum numai veţi cerceta mai atent, veţi vedea grupuri de dorinţe şi realizări care, la prima vede-
re, nu se aseamănă, dar sunt toate îndreptate spre un scop comun. Divizaţi dorinţele voastre în
două, trei grupuri de acest fel şi găsiţi cuvântul sau fraza care include în sine totul. De exemplu,
dacă doriţi o casă mai bună, o maşină scumpă şi haine noi, scopul comun din toate acestea reiese
de a fi Bunăstarea şi Belşugul.
Acum ar trebui să aveţi o imagine clară a dorinţelor voastre fundamentale, aşa că adunaţi-le
toate împreună şi formulaţi-le într-o listă succintă. Ea trebuie să fie scurtă, preciză şi să aibă un ca-
racter pozitiv. De exemplu, „Eu doresc Fericire, Putere şi Prosperitate, imediat!” Şi veţi primi.
Când lista este pronunţată cu voce, ea se transformă în Mantram, sau explicând mai clar, în instru-
mentul, care îl puteţi utiliza pentru a pune Supraconştiinţa în acţiune.
A dori Putere este o dorinţă bună, aceasta poate să vă aducă sănătate, rezistenţă şi energie
corpului vostru fizic. Iar, la nivel mental, aceasta vă va oferi puteri pentru a deveni maestrul propri-
ei vieţi. Ordinul vostru „imediat” comunică Supraconştiinţei când doriţi ca aceasta să se întâmple:
ACUM. Ea dă ordin Supraconştiinţei de a acţiona imediat, implementând dorinţele voastre în viaţă.
Acum aveţi Mantram şi îl puteţi utiliza fără mari dificultăţi. Simţiţi puterea propriei voci şi
vorbiţi astfel, de parcă ordonaţi unu spirit magic să îndeplinească tot ceea ce doriţi. Trebuie doar să
pronunţaţi în glas Mantram, cu ferma convingere că totul se va îndeplini. Doar atât!
Pronunţaţi Mantram-ul vostru înainte de somn, noaptea şi dimineaţa când vă treziţi. Strădu-
iţi-vă ca repetarea Mantram-ului, la intervale egale de timp pe parcursul întregii zile, să devină o
obişnuinţă. Puterea Mantram-ului se măreşte dacă îl veţi pronunţa cu convingere fermă în faţa
oglinzii, privind în imaginea propriilor ochi. Pe parcursul întregii zile, urmăriţi atent ce vorbiţi
şi ce gândiţi. Fiţi perseverenţi, nu admiteţi gânduri negative sau cuvinte care pot intra în conflict cu
ordinile date Supraconştiinţei. Aceste gânduri pot neutraliza puterea pozitivă a Mantram-ului.
Atunci când le observaţi, opriţi-vă, inspiraţi adânc şi revocaţi gândurile şi cuvintele negative, din
nou pronunţând Mantram-ul cu ferma convingere. Desigur, puteţi să fiţi în prezenţa altor oameni şi
nu puteţi, pe neaşteptate, să ziceţi „Eu doresc Fericire, Putere şi Prosperitate, imediat!” În acest caz,
v-aş recomanda să folosiţi Mantra. Trebuie doar să repetaţi Mantra în gând, creând imaginile cuvin-
telor în conştiinţa proprie. Mantra care nu e alimentată de puterea vocii nu e atât de efectivă ca un
Mantram pronunţat, dar, cel puţin, tot va aduce un rezultat bun. Indiferent de faptul dacă folosiţi
Mantram sau Mantra, important e să memorizaţi următorul lucru: atunci când ordonaţi Supraconşti-
inţei voastre, trebuie să vă concentraţii doar pe rezultatul final. Niciodată nu încercaţi să dictaţi Su-
praconştiinţei modul în care trebuie să-şi înfăptuiască minunile sale. Supraconştiinţa este mult mai
deşteaptă şi ingenioasă decât vă puteţi imagina. Dacă a început ceva, nu va ceda niciodată şi nu va
abandona ce a început, deoarece cunoaşte că există zeci de mii de căi de a atinge rezultatul dorit.
Dacă, prin gândurile proprii şi prin ideile preconcepute, veţi încerca să indicaţi Supraconştiinţei
cum să-şi efectueze lucrul, doar îi veţi limita posibilităţile şi veţi înnoda puterea Magiei care ar pu-
tea fi în completă în desfăşurare. Supraconştiinţa noastră reprezintă un lucru minunat: ea obţine o
mare satisfacţie, lucrând la realizarea tuturor dorinţelor noastre. Visurile, dorinţele – sunt o putere
foarte mare şi atunci când le folosiţi pentru a pune Supraconştiinţa în acţiune, ea va fremăta de plă-
cere, implementând visurile voastre cordiale în modul cel mai neaşteptat.
Încă un lucru pe care trebuie să îl ştiţi – zona Supraconştiinţei nu analizează gândurile
voastre până a începe implementarea lor. Ea nu face diferenţă între durere şi plăcere, îndurerare
sau succes, tristeţe sau bucurie. Mai exact, Supraconştiinţa nu are sentimente sau emoţii plăcute sau
neplăcute. Scopul ei este de a transforma gândurile sau programarea mentală în materie. Toate gân-
durile şi stările emotive, bune şi rele. Supraconştiinţa nu ar fi putut să îşi exercite funcţia dacă mai
întâi de toate ar fi trebuit să analizeze gândurile voastre, şi cele bune, şi cele rele, vesele sau triste,
veritabile sau inutile.
Vă dezvălui deci un secret uimitor, care poate permite fiecăruia să obţină tot ce visează:
pagina 31 din 32
Schimbaţi gândurile voastre (programarea voastră mentală), şi vă veţi schimba viaţa. Dacă vă
gândiţi la ceva minunat, la ceva ce vă provocă emoţii pozitive, Supraconştiinţa voastră va inunda
viaţa cu toate aceste lucruri, în locul tuturor lucrurilor şi evenimentelor neplăcute din viaţa voastră.
Supraconştiinţa este un lucru neobişnuit, dar ea nu poate folosi gândurile care nu sunt ali-
mentate cu vizualizări. Prin urmare, pentru eficacitate, Mantram-ul vostru trebuie să sune pentru
vouă înşivă cu un sens plin de însemnătate. Ca să fiţi convinşi, că este aşa, trebuie să ţineţi cont de
două lucruri:
Prima: este important ca Mantramul vostru să vă urmeze în mişcările evolutive. Atunci
când simţiţi că, în rezultatul creşterii personale, scopurile voastre s-au schimbat, introduceţi schim-
bările necesare şi în Mantram-ul vostru, care le va oglindi.
Doi: Mantram-ul vostru trebuie spus în limba pe care o posedaţi la perfecţie (sau în limba
maternă). Aduc acest exemplu, deoarece unii învăţători orientali răspândesc Mantrame care sunt
bune pentru oamenii orientali sau pentru cei care vorbesc limbile orientale. Însă aceste Mantrame
sunt inutile pentru oamenii care nu înţeleg aceste limbi. Chiar dacă vi se explică sensul acestor cu-
vinte, ele sunt doar o aberaţie pentru Supraconştiinţa voastră şi, ca rezultat, scopul nu va fi atins.
Cu toate acestea există o excepţie. Un cuvânt deosebit, venit din orient, are un efect magic
asupra Supraconştiinţei şi, totodată, asupra creerului şi a sistemului nervos central. Cuvântul OM.
Ceea ce îl face deosebit nu e cuvântul în sensul sunetului, şi nici ceea ce înseamnă. Preţiozitatea
este în vibraţia tonalităţii. Toţi acei care vor folosi OM în contextul vibraţiei, vor beneficia indife-
rent de limba pe care o vorbesc. Succesul va depinde doar de gradul de pregătire a persoanei pentru
a primi vibraţii de o astfel de putere şi înălţime. Utilizarea lui OM, o voi numi al şaptelea ritual,
poate duce persoanele, pregătite pentru aceasta, să obţină rezultate excepţionale. Cu o intonaţie co-
rectă, frecvenţa vibraţiei are un puternic efect stimulator asupra glandei pineale – epifizei, care este
conectată cu cel de-al şaptelea centru superior (Sahasrara). Iar, dacă viaţa voastră personală nu este
concentrată asupra planului superior, nu trebuie să începeţi stimularea Epifizei.
Exact ca şi seminţa care nu poate creşte pe un teren arid, astfel şi vibraţiile de un nivel supe-
rior nu pot să se dezvolte într-o conştiinţă care nu este pregătită pentru a le primi. Nu încercaţi să
practicaţi al şaptelea ritual până când primele cinci nu au sistematizat componentele fizice şi minta-
le. Vibraţiile voastre trebuie să fie destul de înalte, în sensul că deja nu mai întrebuinţaţi droguri, al-
cool şi tutun. Pregătindu-vă de al şaptelea ritual, ţineţi cont de dietă. Ea nu trebuie să conţină grăsi-
mi şi substanţe care conţin zahăr, deoarece zahărul este vărul alcoolului. Amidonul tot e dăunător
dacă nu este mestecat minuţios. Dacă amidonul a trecut, cu bine, prima parte a procesului digestiv
în cavitatea bucală, atunci în cantităţi mici nu este dăunător. Îndeosebi de importantă este mărirea
cantităţii de apă pe care o folosiţi. O persoană de talie medie trebuie să bea 3 litri de apă pură. Dacă
sunteţi de talie mai mică sau mai mare, beaţi corespunzător mai puţin sau mai mult. Nu începeţi să
beţi imediat toată această cantitate. Măriţi cantitatea apei utilizate treptat timp de 60 zile. Apa nu
doar că va ajuta să cureţe organismul vostru de impurităţi, ea este de asemenea şi un conductor per-
fect al electricităţii şi al vibraţiilor sonore. Utilizaţi cantitatea maximă de apă timp de minim o lună,
şi doar după aceasta vă puteţi permite să începeţi al şaptelea ritual, aşteptând rezultate bune. Pentru
practicarea ritualului staţi pe podea sau aşezaţi-vă într-un fotoliu comfortabil. Relaxaţi-vă total, dar
nu vă gârboviţi. Îndreptaţi şi ţineţi sus bărbia voastră, astfel încât coardele vocale să nu fie incomo-
date de nimic. Aţi putea chiar şi să vă culcaţi pe spate pe un pat rigid sau pe podea, dacă doriţi, însă
nu puneţi nimic sub cap. Altfel, capul va veni în faţă şi va strânge coardele vocale.
Sunetul OM se pronunţă exact ca în cuvântul POM. Pentru a obţine intonaţia corectă la pro-
nunţarea acestui sunet magic, începeţi cu o inspiraţie adâncă, dar nu umpleţi plămânii până la limi-
tă. Apoi cu o voce plină scoateţi sunetul O-O-O... Maxilarul vostru să fie deschis pe jumătate. Bu-
zele să fie rotunjite, limba trasă şi să se afle în partea de jos a gurii, dar un pic ridicată la rădăcină.
Menţineţi sunetul O-O-O timp de 5 secunde. Apoi, continuând sunetul, închideţi şi relaxaţi maxila-
rul şi buzele, relaxaţi limba, aducând-o în poziţie plată, concomitent formând sunetul M-M-M... şi
pagina 32 din 32
menţineţi-l pentru 10 secunde. La sunetul O-O-O, să simţiţi rezonanţa în piept, iar la sunetul M-M-
M, rezonanţa sunetului trebuie simţită în nas. Dacă totul este făcut corect, două sunete formează o
consonanţă într-un sunet pozitiv O-O-O-M-M-M-M...... Când terminaţi, relaxaţi-vă, faceţi 1-2 in-
spiraţii profunde, înainte de a începe iar. Repetarea exerciţiului trei-patru ori consecutiv este dea-
juns. Nu exageraţi, dacă simţiţi o uşoară ameţeală sau o slăbiciune, opriţi-vă. După un interval de o
oră repetaţi încă de câteva ori. La început să nu repetaţi ritualul mai mult de 10 ori pe zi, chiar dacă
nu simţiţi slăbiciune sau ameţeală. Stimularea intensă a epifizei nu este recomandată începătorilor.
Va fi mai bine dacă nu veţi pronunţa Mantram pe parcursul celui de al şaptelea riual. Ritualul trebu-
ie îndeplinit atunci când conştiinţa este liniştită şi liberă de gânduri. Cu toate acestea puteţi combi-
na cu succes ritualul cu Mantra: atunci când pronunţaţi O-O-O... pe parcursul a 5 secunde menţineţi
conştiinţa voastră în linişte şi pace, apoi când treceţi la sunetul M-M-M... pe parcursul a 10 secunde
repetaţi mantra voastră în gând de câteva ori. Mantra trebuie pregătită din timp şi poate fi identică
cu Mantram-ul vostru. Mantra se pronunţă în gând, sub formă de ordin, cerând executarea scopuri-
lor voastre principale. Verificaţi ca mantra sa nu conţină gânduri negative şi cuvinte care ar putea
anula puterea pozitivă a mantrei voastre.
Este un ritual foarte puternic prevăzut pentru adulţi. Persoanelor mai tinere de 21 ani nu li
se recomandă de a practica cel de-al şaprelea ritual. Această practică îşi manifestă cel mai puternic
efectul asupra persoanele care au atins vârsta când înţelepciunea începe să se maturizeze în inimă.
În general, la persoanele vârstnice progresul ridicării vibraţiilor se manifestă mult mai pu-
ternic decât la tineri. Acest rezultat se explică prin faptul că ei nu sunt distraşi de iluziile lumii ma-
teriale, unde satisfacţiile zboară atât de rapid, ca şi frunzele uscate purtate de vânt. Ei ştiu că daruri-
le adevărate ale vieţii se află nu în exterior,ci în lumea din interiorul nostru.
Înţelepţii antichităţii – Oamenii Luminii/ Iluminaţii (probabil e vorba despre o civilizaţie
antică) - foloseau al şaptelea ritual pentru ridicarea vibraţiilor conştiinţei şi ale corpului fizic. De
asemenea, această tehnică era folosită de ei în călătoriile prin alte lumi. Efectuând la fel, veţi merge
înainte pentru obţinerea tinereţei conştiinţei, tinereţei corpului însoţiţi de darul înţelepciunii. În în-
cheiere, vă invit să răspundeţi chemării şi să începeţi totul imediat. Chiar dacă aţi obţinut un pro-
gres enorm şi aţi realizat multe, nimic nu se compară cu ce vă aşteaptă, atunci când veţi începe că-
lătoria în interiorul vostru (autocunoaşterea). Începând aceasta călătorie şi văzând toate acele lu-
cruri minunate, care se află doar la distanţa unei mâni întinse, nimic nu vă va face să vă în-
toarceţi înapoi.
Cu plăcere,
Colonelul Bradford