Reţele telurice

Reţelele telurice acoperă întreaga suprafaţă a Pământului. Ele sunt considerate emisii
electromagnetice, dar de fapt nu pot fi detectate cu aparatele pentru măsurarea câmpurilor
electrice sau magnetice, ci numai prin metode radiestezice. Nu se cunoaşte mecanismul care le
generează, însă se consideră, axiomatic, contrar unor tipare fizice, naturale, că ar fi ziduri
energetice ce izvorăsc din subsol, de la o adâncime nicăieri specificată.

Există fel de fel de explicaţii şi de definiţii, precum:

- „Reţeaua Hartman este un tip particular de radiaţii,

cauzate de fenomene termice şi de presiune din interiorul
pământului, ce, ajunse la suprafaţă sub influenţa magnetismului
pământului, se aliniază sub forma unor pereţi verticali, a unor
benzi de radiaţii în formă de tablă de şah” (scrie Alina Tudor în
„Impact” din 14.05.2006, citând pe bioenergoterapeutul Ana
Popescu din Craiova.
- cei de la AIM Group sunt de părere că: „radiaţiile
Hartmann sunt radiaţii nocive datorate unor anomalii terestre”.
- într-un articol despre Feng Shui, generat de Fundaţia Română Qitaky, se spune: „radiaţii
Hartman (generate de masa de lavă fierbinte din centrul Pamântului)”.
- fizicianul Ancu Dincă, membru ANATECOR, explică, puţin ambiguu, confuz, că „sunt zone
de întâlnire a plăcilor tectonice, zone cu stress geo-dinamic, zone cu seismicitate crescută sau cu
aglomerări de minerale feroase; în geobiologie sunt numite "zone de iritare", unde s-au constatat
schimbări în sistemul imunitar al organismului, cauzate de vibraţii distructive”.
- tot un fizician, Vasile Stratulat, citat de Gheorghe Brătescu în articolul „Enigme elucidate”,
„a demarat un şir de cercetări şi calcule matematice, descoperind o stare a naturii necunoscută
ştiinţei până acum (!). El a calculat că Terra are o structură de cristale fluide, pe care le-a denumit
"LIBE". Aceste structuri se bazează pe proprietatea materiei Pământului de a forma o reţea
energetică, constituită din benzi energetice ce acoperă planeta pe toată suprafaţa. Intersecţiile
acestor benzi formează noduri şi au polarităţi alternative. În centrul nodurilor sunt molecule sau
atomi ce intră în componenţa aerului aflat în atmosferă". Deci în noduri, s-a calculat: e aer ! Ba mai
mult de atât: „Fenomenele atmosferice, precum fulgerul, tunetul, tornadele, albastrul cerului,
aurora boreală, "Fata morgana" etc. sunt datorate reţelei Stratulat”. S-au lămurit şi astea !

Totuşi, având în vedere că:

- instrumentele radiestezice indică proporţional o apropiere de banda determinată,
- polaritatea benzilor alternează,
- nu toţi radiesteziştii determină aceeaşi lăţime a benzii,
- dimensiunile variază în funcţie de proprietăţile superficiale ale solului,
reţelele telurice pot fi considerate, cu bună aproximaţie, unde superficiale, periodice (sinusoidale,
triunghiulare, etc.), staţionare, de-a lungul a două direcţii perpendiculare, generate la suprafaţa
solului. Similar modurilor de propagare în spaţiu a undelor electromagnetice: E (electric, vertical) şi
H (magnetic, orizontal).
Acest mod de lucru oferă un instrument matematic, dar nu explică imaginile reflectate la
etajele superioare ale clădirilor înalte.

Reţele telurice cunoscute poartă numele celor ce le-au descoperit şi le-au studiat: Hartmann,
Curry, Peyré, Palm, Romani, Wismann, Airaudi, cele mai importante fiind primele două, respectiv
Hartmann şi Curry (reţeaua Stratulat nu prea este pomenită).

Cât despre modul în care sunt luate în considerare aceste reţele, spectrul variază de la
negarea fenomenului sau indiferenţă până la exagerare, chiar alarmism (în stil gazetăresc: „radiaţii
care otrăvesc”, „radiaţii ucigaşe”). Sigur că exagerările nu rezolvă problema emisiilor telurice, dar
nici nepăsarea nu este o rezolvare, mai ales că studiile au demonstrat efectul negativ al acestora.
 Reţeaua Hartmann (1950 - 1952; primul grid global, gridul Hartmann,
reţeaua globală, reţeaua H, reţeaua universală ...)

A fost descoperită prin observarea comportamentului şoarecilor de

laborator ce se aşezau grupaţi de-a lungul unor fâşii, de fapt benzile reţelei.
Benzile sunt orientate aproximativ N-S E-V şi ecartamentul N-S este de 2
m, iar cel E-V de 2,5 m. Lăţimea benzilor orizontale (paralele, E-V) este de 20
cm, iar cele verticale (meridiane, N-S) de 21 cm. Teoretic.

Dimensiunile variază mai ales în funcţie de

parametrii solului, formele de relief, fazele Lunii şi
prezenţa apei, dar şi zidurile, pereţii, câmpurile
electromagnetice, maşinile grele, emisiile radioactive
(radon, thoron, actinon, gaze produse prin
dezintegrarea radioactivă a radiului, toriului şi
respectiv a actiniului). Variaţiile dimensiunilor se
încadrează într-o marjă de 10%.
La 4 ecartamente orizontale şi la 5 verticale,
adică la 10 m x 10 m, benzile sunt mai largi şi
formează reţeaua dublă, lăţimea benzilor duble fiind
de 42 cm. De asemenea există benzi mai înguste
decât cele ale reţelei principale, numite benzi
intermediare.

Atât benzile duble, cât şi cele intermediare se

formează pe multiplii şi submultiplii dimensiunilor
reţelei Hartmann principale. Un studiu pe armonici
(fa = n x f), subarmonici (fs = f : n), interarmonici (fi ≠
n x f, nu este multiplu întreg), unde staţionare, se
poate face numai la un ochi de reţea ales, dat fiind
variaţiile dimensiunilor şi implicit a lungimii de undă.
Pentru lungimea de undă λN = 4 m (două
ecarturi N-S), frecvenţa fN = c / λ = 75 MHz (unde c =
3 x 108 m/s, viteza luminii) şi pentru λE = 5 m (două
ecarturi E-V), fE = 60 MHz.
Reţelele telurice se situează în zona undelor
metrice. Frecvenţa de rezonanţă C13 este de 75
MHz.

Reţeaua Curry (1950)

Are benzile orientate la 450 faţă de cele

Hartmann, adică au o orientare NE-SV,
diagonalele fiind orientate precum benzile
Hartmann: N-S, respectiv E-V. Acesta este motivul
pentru care reţeaua Curry se mai numeşte reţea
diagonală. Laturile sunt egale.
 Dimensiunile au o marjă mult mai mare, ecartamentul variind între 3 şi 20 m, benzile având
lăţimi de 40 – 60 cm.

Reţeaua Peyré (1937)

Orientare N-S, E-V, ecartament 6 – 8 m, laturi egale. Variază cu latitudinea.

Dr.Hartmann o considera ca fiind de fapt o reţea H cu 4 ecarturi N-S şi 3 ecarturi E-V.

Reţeaua Romani

Orientare N-S, E-V, ecartament 1 – 1,5 m, laturi egale. Considerată ca jumătate de reţea H.
Activitate neglijabilă, greu detectabilă.

Reţeaua Wismann (Wissmann)

Reţea diagonală de ecart 11 m, laturi egale, lărgimea benzii de 0,5 m.

Zonele active sunt benzile (vărfurile formei de undă) şi foarte active intersecţiile acestora,
nodurile. Cea mai activă reţea este Hartmann.
Efectul negativ al reţelei Hartmann este prezent la intersecţia a două benzi (noduri; nu toate
cu aceeaşi nocivitate dat fiind că benzile sunt polarizate, alternate, efecte majore resimţindu-se la
intersecţiile benzilor de aceeaşi polaritate) şi este mai mare dacă se suprapune cu o bandă Curry,
un curs de apă subterană sau cu discontinuităţi ale solului. Şi câmpurile electromagnetice
amplifică efectul emisiei Hartmann.
Efectul unui nod H este amplificat dacă peste el se suprapune o bandă Curry; se numeşte
punct activ. Punctul stea este suprapunerea a două noduri: Hartmann şi Curry.
Trebuie remarcat faptul că efectul este cumulat în timp (10 – 15 ani) şi nu generează cancer,
cum se afirmă, ci generează blocaje ori obturări ale fluxurilor vitale, ceea ce, în mod normal, duce
la modificarea energetică, fizică (organică) şi funcţională a echilibrului organismului la unul sau
mai multe nivele, fizic şi subtile, deci la apariţia proceselor patologice. Prin modul de acţiune,
emisiile geopatogene sunt factori generatori favorabili de apariţie ai celulei atipice ca dereglare
informată a unui echilibru precar.
Cercetările au dus la concluzia că o bună majoritate din bolnavii de cancer s-au situat în unul
din cele două cazuri: patul pe nod sau biroul pe nod. Dar cercetările nu pot da informaţii despre
toţi cei ce dorm sau lucrează pe câte un nod. Sau pe un nod combinat cu alt element patogen.
Prin urmare, e bine să fie găsite elementele de nocivitate telurică, şi nu numai, să se aplice
remediile recomandate de specialişti, dar terbuie evitate exagerările care pot duce la blocaje şi
dereglări mult mai grave: cele mentale.
Este în firea omului ca ceea ce nu percepe cu simţurile să nege, să declare că nu există, dar
nici undele gravitaţionale nu se pot vedea sau măsura, şi totuşi există. Cert este că pe noduri H se
doarme prost ...

Manifestări concrete

- la om, în primă fază: somn agitat, oboseală, stress, coşmaruri, disfuncţii, randament scăzut
la muncă şi rezultate proaste la învăţătură;
- albinele sunt agresive şi hiperactive dacă stupul este plasat pe un nod Hartmann; remediul
este mutarea stupului;
- insecte, păsări folosesc reţelele ca direcţie de orientare;
- peştii dintr-un acvariu aşezat pe un punct stea nu ocupă zona nocivă şi sănătatea lor are de
suferit; când acvariul se va muta, peştii se vor găsi în tot volumul acestuia şi starea de sănătate se
va îmbunătăţi;
- caii sunt sensibili, semnalându-se cazuri de pareză legate de puncte stea aflate în boxe;
- bovinele sunt şi ele sensibile dacă dorm pe zone nocive, capătă comportamente bizare,
taurii devin agresivi;
 - la păsările de curte se remarcă o mortalitate crescută la bobocii sub influenţe geopatogene;
- plantele se ofilesc pe linii H sau pe noduri H;
- arborii cu trunchiul strâmb sunt sub influenţe geopatogene;
- şoarecilor le convin benzile H; pisicile se aşează şi dorm foarte bine pe nodurile H (a nu se
confunda cu locul favorit de somn de la picioarele stăpânului; aceea este o zonă de comunicare
energetică între om şi teluric).

Contracararea efectelor nocive

Spaţiile cele mai nocive ale reţelelor telurice sunt nodurile H, punctele active şi punctele stea;
în primul rând acestea trebuie găsite şi evitate; cele mai semnificative măsuri de contracarare a
efectelor lor sunt cele provenite din adâncul vremurilor (menhir, triskel levogir). Foarte bune
remedii sunt şi cele numerologice (numerologia, radionica nu se regăsesc printre definiţiile
dicţionarelor româneşti, cât despre radiestezie sau geobiologie, termenii ar mai trebui pieptănaţi !),
magneţi, cristale, electronice, radionice. Piramida redistribuie emisiile Hartmann (şi le ecranează),
dar este deosebit de periculoasă când este utilizată de către începători. Există multe alte
contramăsuri, având la bază principii de o mare diversitate, dar pentru ca un remediu să fie
eficient, trebuie determinat cu precizie, de către un specialist, care este cel mai potrivit dintre
acestea şi unde trebuie el să fie optim amplasat.

Cât despre cele câteva articole apărute având ca subiect emisiile foarte nocive din Bucureşti,
nu trebuie să ne alarmăm, să fim pesimişti sau să răspândim zvonuri false. Sunt aceleaşi emisii ca
peste tot pe glob, dar cele din Bucureşti sunt amplificate de o vastă reţea subterană de tuneluri
(ale metroului, cele ce leagă clădirile importante precum Casa Presei, Arcul de Triumf, Palatul
Victoria, Mitropolia, Casa „din deal” care a fost cândva a „poporului”, ministere, gări, mici clădiri
„anonime”, stadioane şi altele), de două fâşii aluvionare generate de cele două râuri şi de
câmpurile transportului electric de suprafaţă (acum însă, spre binele locuitorilor capitalei, acesta
este paralizat de către exportatorii de şină de oţel, piatră cubică şi borduri de granit şi de cei ce ne
reabilitează permanent). Dar pentru toate există remedii !

Gabriel Sabin Mateucă

www.energobiologie.ro