Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALGEBRĂ LINIARĂ,
GEOMETRIE ANALITICĂ
ŞI DIFERENŢIALĂ
Control ştiinţific:
lector dr. Ilie Ristea
Redactor:
Prof. dr. ing.
Tehnoredactare computerizată:
Tudor Boacă
Director editură:
Prof. dr. ing. Şerban Vasilescu
Adresa:
Editura Universităţii din Ploieşti
Bd. Bucureşti 39, cod 2000
Ploieşti, România
Tel. 0244-57 31 71, Fax 0244-57 58 47
CUPRINS
Prefaţă…………………………...……………………………………….. 7
1. Spaţii liniare……………………………………………………………… 9
2. Operatori liniari……………………..…………………………….………… 61
Anexă…………………………………...……………..………………...…. 281
Bibliografie………………………...…...……………..………………...…. 295
Notaţii……………………….....……...………………...…………………. 297
Index…………………………...…………...…………...…………………. 299
PREFAŢĂ
(x + y ) + z = x + ( y + z ) , (∀) x, y, z ∈ V ;
(∃) 0V ∈ V astfel încât x + 0V = 0V + x = x, (∀) x ∈V ;
a1)
x + y = y + x , (∀) x, y ∈V ;
a3)
(α + β )x = αx + βx , (∀) α , β ∈ K , (∀) x ∈V ;
b1)
α ( x + y ) = αx + αy , (∀) α ∈ K , (∀) x, y ∈V ;
b2)
nota aceste elemente prin litere ale alfabetului grec (α , β , γ ,...) sau prin litere ale
alfabetului latin (x, y, z, u, v,…). Elementele corpului K se numesc scalari; vom
neutru faţă de adunarea din K îl vom nota cu 0 K (atunci când nu există pericol de
confuzie acest element îl vom nota cu 0).
i) 0 K x = 0V , (∀) x ∈V ;
ii) α ⋅ 0V = 0V , (∀) α ∈ K ;
iii) (− 1) ⋅ x = − x , (∀) x ∈V ;
iv) Dacă α ∈ K , α ≠ 0 K şi x ∈V astfel încât α x = 0V , atunci x = 0V ;
v) Fie x, y ∈V şi (∀) α ∈ K , α ≠ 0 K . Dacă α x = α y , atunci x = y .
Demonstraţie. i) 0 K ⋅ x = (0 K + 0 K ) ⋅ x = 0 K ⋅ x + 0 K ⋅ x ⇒ 0 K ⋅ x = 0V .
ii) α ⋅ 0V = α ⋅ (0V + 0V ) = α ⋅ 0V + α ⋅ 0V ⇒ α ⋅ 0V = 0V .
iii) 0V = 0 K ⋅ x = (1 + (− 1)) ⋅ x = 1 ⋅ x + (− 1) ⋅ x = x + (− 1) ⋅ x ⇒ (− 1) ⋅ x = − x .
iv) Deoarece α ≠ 0 K , α este inversabil, deci putem scrie:
x = 1 ⋅ x = (α -1α )⋅ x = α −1 ⋅ (α ⋅ x ) = α −1 ⋅ 0V = 0V .
v) 0V = α ⋅ x + (− α ⋅ x ) = α ⋅ x + (− α ⋅ y ) = α ⋅ x + α (− y ) = α ⋅ ( x − y ) = 0V .
Din α ≠ 0 K şi iv) rezultă x − y = 0V , deci x = y .
x = ( x1 , x2 ,L, x n ) , xi ∈ R , i = 1, n .
1.11. EXERCI II 11
x + y = ( x1 + y1 , x2 + y 2 ,L, xn + y n ) , (∀) x, y ∈ R n ,
În raport cu aceste legi de compoziţie R n este un spaţiu liniar real, numit spaţiul
A + B = (α ij + β ij )i =1,m
j =1, n
α A = (α aij )i =1,m , α ∈ K .
j =1, n
În raport cu aceste legi de compoziţie mulţimea M m,n ( K ) este spaţiu liniar peste
(f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) , (∀) f , g ∈ C [a, b] ,
l ( R ) = {( xn )n∈N x n ∈ R , n ∈ N },
l (C ) = {( xn )n∈N x n ∈ C , n ∈ N }.
12 1. SPA II LINIARE
Dacă x = ( x n )n∈N , y = ( y n )n∈N sunt două şiruri de numere reale (sau complexe),
x + y = ( x n + y n )n∈N
α x = (α xn )n∈N , α ∈ R (sau C ) .
i) x + y ∈ M , (∀) x, y ∈ M ;
ii) α x ∈ M , (∀) α ∈ K , (∀) x ∈ M .
∑a x j = 0 , i = 1, m , aij ∈ R , i = 1, m , j = 1, n .
n
j =1
ij
mai sus sub forma matriceală. Pentru aceasta fie A = (aij )i =1,m , j =1,n matricea
scalar (număr real) sunt soluţii ale sistemului.
Demonstraţia acestei afirmaţii se face cu uşurinţă dacă scriem sistemul de
A ⋅ X = 0 Rm .
Dacă X 1 = (x11 x12 L x1n ) t şi X 2 = (x12 x22 L xn2 ) t sunt două soluţii ale
sistemului, atunci:
A( X 1 + X 2 ) = AX 1 + AX 2 = 0 R m ,
A(αX 1 ) = α ( AX 1 ) = 0 R m .
∑a x j = bi , i = 1, m ,
n
j =1
ij
A⋅ X = B .
14 1. SPA II LINIARE
Dacă X 1 = (x11 x12 L x1n ) t şi X 2 = (x12 x22 L xn2 ) t sunt două soluţii ale sistemului,
atunci:
A( X 1 + X 2 ) = AX 1 + AX 2 = B + B = 2 B ≠ B ,
2.4. Definiţie. Dacă M 1 şi M 2 sunt subspaţii ale spaţiului liniar V peste K, atunci
mulţimea
M 1 + M 2 = {x + y x ∈ M 1 , y ∈ M 2 }
α z1 = α x1 + α x2 ∈ M 1 + M 2 ,
1.11. EXERCI II 15
M 1 + M 2 = {( x1 , x2 , 0 ) x1 , x2 ∈ R }.
2.6. Observaţie. i) Intersecţia unui număr oarecare de subspaţii liniare ale lui V
ii) Dacă A ⊂ V este o mulţime nevidă, atunci există cel puţin un subspaţiu liniar
este un subspaţiu liniar al lui V, fapt ce rezultă cu uşurinţă din propoziţia 2.5.
al lui V care conţine A. Într-adevăr, acest subspaţiu poate fi luat chiar spaţiul
liniar în sine.
2.7. Definiţie. Dacă A este o mulţime nevidă din spaţiul liniar V, atunci
intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ale lui V ce conţin mulţimea A se numeşte
subspaţiul liniar generat de A.
{ }
2.8. Definiţie. Dacă A este o mulţime nevidă din spaţiul liniar V, mulţimea:
L( A) = α 1 x1 + α 2 x 2 + L + α n x n n ∈ N ∗ , xi ∈ A , α i ∈ K , i = 1, n
vectorilor x1 , x 2 ,L, xn .
2.9. Observaţie. Acoperirea liniară a unei mulţimi este subspaţiul liniar al lui V
M = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R }.
M1 + M 2 = M1 ⊕ M 2
x = x1 + x2 , x1 ∈ M 1 , x 2 ∈ M 2 .
M 1 = {( x1 , 0 , 0) x1 ∈ R }, M 2 = {( 0 , x2 , 0) x2 ∈ R },
M = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R }.
i) M 1 ∩ M 2 = { 0V };
ii) M 1 + M 2 = M 1 ⊕ M 2 .
{ }
atunci suma acestora este un subspaţiu liniar al lui V:
M 1 + M 2 + L + M n = x1 + x 2 + L + x n xi ∈ M i , i = 1, n .
notăm
M1 + M 2 + L+ M n = M1 ⊕ M 2 ⊕L⊕ M n .
{ }
2.15. Exemple. i) Fie în V = R 3 = ( x1 , x 2 , x3 ) xi ∈ R , i = 1,3 subspaţiile liniare:
M 1 = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R },
M 1 = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R },
M 1 = {(0,0, x3 ) x3 ∈ R },
A s = ⎜ (aij + a ji )⎟ ∈ M ns ( R ) ,
⎛1 ⎞
⎝2 ⎠ i , j =1,n
A a = ⎜ (aij − a ji )⎟ ∈ M na ( R ) .
⎛1 ⎞
⎝2 ⎠ i , j =1,n
α 1 x1 + α 2 x2 + L + α n xn = 0V
implică α 1 = α 2 = L = α n = 0 .
O mulţime care nu este liniar independentă se numeşte liniar dependentă.
S = { e1 = ( 1 , 0 , L , 0 ) , e 2 = (0 , 1 , 0 , L , 0 ) , L , e n = ( 0 , 0 , L , 1 ) }
α1 + α 2 + α 3 = 0
α 1e a + α 2 e b + α 3 e c = 0
α 1e 2 a + α 2 e 2 b + α 3 e 2 c = 0 .
∑α xij = 0 , i = 1, n .
m
j =1
j
Fie A = (xij )i =1,n , j =1,m matrice acestui sistem. Sistemul de mai sus are numai soluţia
j =1
= 0V implică : ∑ ⎜ ∑ α ij β i ⎟ x j = 0V ,
∑β y
⎛ ⎞
i = 1, n + 1 . Combinaţia liniară nulă
n +1 n n +1
i =1 j =1 ⎝ i =1 ⎠
i i
∑α β i = 0 , j = 1, n .
n +1
i =1
ij
Acest sistem liniar şi omogen are şi soluţii nebanale deoarece are mai multe
necunoscute decât ecuaţii. De aici rezultă că vectorii y1 , y 2 ,L, y n +1 sunt liniar
dependenţi.
4.4. Observaţie. Se poate arăta că orice spaţiu liniar diferit de spaţiul nul admite
o bază ( pentru demonstraţia acestui rezultat vezi, de exemplu, [12], pag.124).
4.5. Propoziţie. Fie V un spaţiu liniar finit generat. Atunci toate bazele lui V au
acelaşi număr de elemente.
B = {1, t , t 2 ,L, t n t ∈ R }.
B = I i , j ; i = 1, m , j = 1, n ,
iv) Dacă V este un spaţiu liniar complex, atunci spaţiul RV care coincide cu V ca
grup aditiv şi cu înmulţirea cu numere reale definită exact ca în V, se numeşte
x = x1e1 + x2 e2 + L + xn en , xi ∈ K , i = 1, n .
iv) dacă M este un subspaţiu propriu al lui V atunci dim M < dim V .
generatori al lui V;
deci M 1 + M 2 ⊆ L(S ) . De aici şi din incluziunea inversă stabilită mai sus rezultă
M 1 + M 2 = L (S ) .
p + q − r vectori.
Acum, pentru a încheia demonstraţia, este suficient să remarcăm că S conţine
4.13. Propoziţie. Dacă V este spaţiu liniar de dimensiune finită, atunci orice
subspaţiu liniar al său are cel puţin un complement.
f i = ci1e1 + ci 2 e2 + L + cin en
…………………………….
…………………………….
f n = c n1e1 + cn 2 e2 + L + cnn en .
j =1 i =1
i
∑ ⎜⎝ ∑ c α
⎛ ⎞
⎟ e j = 0Vn .
n n
j =1 i =1 ⎠
ij i
∑c α = 0 , j = 1, n .
n
i =1
ij i
Acest sistem are doar soluţia banală dacă şi numai dacă det C ≠ 0 .
1.11. EXERCI II 27
x j = ∑ cij y i , j = 1, n .
n
i =1
j =1 i =1
x = ∑ yi f i = ∑ y i ∑ cij e j = ∑ ⎜ ∑ cij yi ⎟ e j .
n n n
⎛ n n
⎞
i =1 i =1 j =1 j =1 ⎝ i =1 ⎠
x j = ∑ cij y i , j = 1, n
n
i =1
X B = Ct X B 1 ,
sau
X B 1 = (C t ) X B .
−1
Din această formulă deducem că în timp ce vectorii bazei noi se scriu în funcţie
de vectorii bazei vechi cu ajutorul elementelor matricei C, coordonatele unui
D( x, y ) = { z ∈V z = λ x + (1 − λ ) y , λ ∈ K }.
x, y ∈ E , x ≠ y ⇒ D ( x, y ) ⊂ E .
M + x0 = { x + x0 x ∈ M }.
6.4. Propoziţie. Mulţimea E ⊂ V este varietate liniară dacă şi numai dacă există
un subspaţiu liniar M ⊂ V şi x0 ∈V astfel încât: E = M + x0 .
M = E − x0 = { x − x0 x ∈ E} .
⎛1 1 ⎞
y1 + y 2 = x1 + x 2 − 2x0 = 2⎜ x1 + x 2 ⎟ − x0 − x0 .
⎝2 2 ⎠
x1 + x 2 ∈ E ; în plus din
1 1
Deoarece E este varietate liniară rezultă
λ ⎜ x1 + x 2 ⎟ + (1 − λ )x0 ∈ E , (∀) λ ∈ K ,
2 2
⎛1 1 ⎞
λ=2
⎝2 2 ⎠
pentru obţinem
f : V → W astfel încât:
7.1. Definiţie. Spaţiile V, W se numesc izomorfe dacă există o aplicaţie bijectivă
i) f ( x + y ) = f ( x ) + f ( y ) , (∀) x, y ∈ V ;
ii) f (λ x ) = λ f ( x ) , (∀) x ∈ V , (∀) λ ∈ K .
7.2. Propoziţie. Fie V, W două spaţii liniare peste acelaşi corp al scalarilor K şi
f : V → W un izomorfism. Atunci:
i) f (0V ) = 0W ;
ii) dacă x1 , x 2 ,L, x r sunt liniar independente în V atunci f ( x1 ), f ( x2 ),L, f ( xr )
sunt liniar independente în W.
7.3. Propoziţie. Două spaţii liniare finit dimensionale peste acelaşi corp al
scalarilor sunt izomorfe dacă şi numai dacă au aceeaşi dimensiune.
i =1 i =1
i =1
i =1
f ( x + x ′) = f ⎜ ∑ xi ei + ∑ xi′ei ⎟ = ∑ ( xi + xi′ ) f i = f ( x ) + f ( x ′) ,
⎛ n n
⎞ n
⎝ i =1 i =1 ⎠ i =1
f (λ x ) = f ⎜ ∑ λ xi ei ⎟ = λ ∑ xi f i = λ f ( x ) ,
⎛ n ⎞ n
⎝ i =1 ⎠ i =1
i =1
1.11. EXERCI II 31
i) ϕ (x, x ) ≥ 0 , (∀) x ∈V ; ϕ ( x, x ) = 0 ⇔ x = 0V ;
ii) ϕ ( x1 + x2 , y ) = ϕ ( x1 , y ) + ϕ ( x 2 , y ) , (∀) x1 , x2 , y ∈V ;
iii) ϕ (λ x, y ) = λ ϕ ( x, y ) , (∀) x, y ∈ V , (∀) λ ∈ K ;
iv) ϕ ( x, y ) = ϕ ( y, x ) , (∀) x, y ∈V .
unitar pentru K = C .
< x, y1 + y 2 > = < y1 + y 2 , x > = < y1 , x > + < y 2 , x > = < y1 , x > + < y 2 , x > =
= < x, y1 > + < x, y 2 > , (∀) x, y1 , y 2 ∈V ;
i =1 i =1
i =1
Fie aplicaţia:
i =1
( )
rezultă că seria ∑ xi y i este convergentă deci
∞
Deoarece xi yi ≤ xi + y i
1 2 2
i =1
ϕ este bine definită, În plus, ϕ verifică axiomele i)-iv) din definiţia produsului
2
liniar C[a, b] al funcţiilor reale continue pe [a, b] , peste corpul numerelor reale.
a
< x, y >
Inegalitatea ce trebuie demonstrată se obţine din inegalitatea de mai sus dacă
luăm λ =
< y, y >
.
i) ψ ( x ) ≥ 0 , (∀) x ∈ V ; ψ ( x ) = 0 ⇔ x = 0V ;
ii) ψ ( x + y ) ≤ ψ ( x ) + ψ ( y ) , (∀) x, y ∈ V ;
iii) ψ (λ x ) ≤ λ ψ ( x ) , (∀) x ∈V , (∀) λ ∈ K .
i) x ≥ 0 , (∀) x ∈V ; x = 0 ⇔ x = 0V ;
ii) x + y ≤ x + y , (∀) x, y ∈V ;
iii) λ x ≤ λ ⋅ x , (∀) x ∈V , (∀) λ ∈ K .
x ∞
= max xk ,
k =1, n
= ∑ xk ,
n
x
k =1
= ∑ xk
1
n
2 2
x .
k =1
2
ψ 1 ( x ) = sup x(t ) , ψ 2 ( x ) = (∫ x (t ) dt )
1
b 2
t∈[a ,b ]
a
2
,
34 1. SPA II LINIARE
8.7. Definiţie. Un spaţiu liniar peste care s-a definit o normă se numeşte spaţiu
liniar normat.
8.8. Definiţie. Spunem că şirul ( x n ) n∈N ∗ converge către x ∈V dacă pentru orice
ε > 0 există N (ε ) ∈ N ∗ astfel încât xn − x < ε , (∀) n ≥ N (ε ) .
Dacă şirul ( x n ) n∈N ∗ converge către x ∈V spunem că acest şir converge în normă
către x şi notăm acest fapt prin lim x n = x sau prin xn ⎯⎯→
⋅
x.
n→∞
8.9. Definiţie. Spunem că şirul ( x n ) n∈N ∗ este şir Cauchy în V dacă pentru orice
ε > 0 există N (ε ) ∈ N ∗ astfel încât xn − xm < ε , (∀) m, n ≥ N (ε ) . Dacă orice şir
Cauchy în V converge către un element din V, spunem că V este un spaţiu liniar
normat complet sau un spaţiu Banach.
ψ : V → R , ψ ( x ) = x = < x, x >
este o normă pe V.
Axiomele i), iii) se obţin imediat din axiomele produsului scalar. Pentru a
verifica axioma ii) a normei avem:
x + y =< x + y, x + y > = < x, x > + < x, y > + < y, x > + < y, y > =
2
= x 2
+ y 2
+ 2 Re < x, y > ≤ x 2
+ y 2
+ 2 < x, y > ≤
≤ x 2
+ y 2
+2 x ⋅ y =( x + y ) 2
,
i =1
x = ⎜ ∑ xi ⎟ , x = ( x1 , x 2 ,L, x n ) ∈ K n .
⎛ n 2 ⎞ 2
1
⎝ i =1 ⎠
i =1
x = ⎜ ∑ xi ⎟ , x = ( x1 , x 2 ,L, x n ) ∈ K n .
⎛ n 2⎞2
1
⎝ i =1 ⎠
x = ⎜ ∑ xi ⎟ , x = ( xi ) i∈N ∗ ∈ l 2 .
⎛ ∞ 2 ⎞ 2
1
⎝ i =1 ⎠
( ) , (∀) x, y ∈V .
8.13. Propoziţie. Dacă V este un spaţiu prehilbertian, atunci:
i) x + y + x− y =2 x + y
2 2 2 2
i) d ( x, y ) = 0 ⇔ x = y ;
ii) d ( x, y ) = d ( y, x ) , (∀) x, y ∈V ;
iii) d ( x, y ) ≤ d ( x, z ) + d ( z , y ) , (∀) x, y, z ∈V .
Un spaţiu liniar peste care s-a definit o distanţă se numeşte spaţiu metric.
Un spaţiu prehilbertian V este un spaţiu metric, deoarece aplicaţia
d ( x, y ) = x − y = < x − y , x − y > , (∀ ) x, y ∈ V ,
⎧1 , i = j
< xi , x j > = ⎨
⎩0 , i ≠ j , (∀) i, j ∈ I .
⎧1 , i = j
δ ij = ⎨
⎩0 , i ≠ j ,
ii) dacă dimV = n atunci orice sistem ortogonal format din n vectori este bază;
i) orice sistem ortogonal de vectori nenuli este liniar independent;
iii) x + y = x + y , (∀) x, y ∈V , x ⊥ y .
2 2 2
x+ y =< x + y, x + y > = < x, x > + < x, y > + < y, x > + < y, y > =
2
= x + y
2 2
.
38 1. SPA II LINIARE
i =1
< z , e j > = < x, e j > − < y, e j > = < x, e j > − < x, e j > = 0 , j = 1, p , deci vectorul z
este perpendicular pe L (e1 , e2 ,L , e p ) . Cum y ∈ L(e1 , e2 ,L , e p ) rezultă z ⊥ y .
Dacă aplicăm acum teorema lui Pitagora, obţinem:
Inegalitatea
∑ < x, e > ≤ x
p
2 2
,
i =1
i
x − y1 = ( x − y ) + ( y − y1 ) = x− y + y − y1 ≥ x− y
2 2 2 2 2
.
9.8. Definiţie. i) Dacă {ei }i∈I este un sistem ortonormat în spaţiul prehilbertian V,
atunci numerele < x, ei > , i ∈ I se numesc coeficienţii Fourier ai vectorului
x ∈V , după sistemul ortonormat {ei }i∈I .
ii) Dacă V este un spaţiu prehilbertian real şi x, y ∈ V sunt nenuli, atunci numărul
ϕ ∈ [0, π ] , definit prin
< x, y >
cos ϕ =
x ⋅ y
1.11. EXERCI II 39
g1 = f1 ,
g 2 = f 2 − λ21 g1 , λ21 ∈ K .
< f 2 , g1 >
λ21 =
< g1 , g1 >
.
L( g1 , g 2 ) = L( f1 , f 2 ) .
Presupunem că am determinat p − 1 vectori g 1 , g 2 ,L, g p −1 cu proprietăţile:
ii) L (g 1 , g 2 ,L , g p −1 ) = L ( f 1 , f 2 ,L, f p −1 ).
i) g 1 , g 2 ,L , g p −1 sunt ortogonali;
Fie
g p = f p − λ p1 g 1 − λ p 2 g 2 − L − λ p , p −1 g p −1 .
ei = gi i ∈ N •
1
gi
L(g1 , g 2 ,L, g p −1 ) şi
i =1 i =1
i) < x, y > = ∑ xi y i ;
n
i =1
= ∑ xi ;
n
2 2
ii) x
i =1
x1 y1 + x 2 y 2 + L + x n y n
cos ϕ =
x12 + x 22 + L + x n2 y12 + y 22 + L + y n2
.
i =1 j =1 i =1 j =1 i =1
=< x, x > = ∑ xi xi = ∑ xi .
n n 2
2
ii) x
i =1 i =1
i =1
x = ∑ xi ei = ∑ xi ei + ∑x e = x ′ + x ′′ , x ′ ∈ M , x ′′ ∈ M ⊥ ,
n p n
i =1 i =1 i = p +1
i i
de unde rezultă că E n = M + M ⊥ .
Pentru a arăta unicitatea subspaţiului M ⊥ cu proprietăţile de mai sus, fie M 1⊥
astfel încât M ⊥ M 1⊥ şi E n = M ⊕ M 1⊥ . Pentru x1 ∈ M 1⊥ , din E n = M ⊕ M ⊥
42 1. SPA II LINIARE
rezultă x1 = x1′ + x1′′ , x1′ ∈ M , x1′′ ∈ M ⊥ , descompunerea fiind unică. În plus x1 este
perpendicular pe M deci pe x1′ . Atunci:
0 = < x1 , x1′ > = < x1′ + x1′′, x1′ > = < x1′ , x1′ > + < x1′′, x1′ > = x1′
2
,
x = x′ + x′′ , x′ ∈ M , x′′ ∈ M ⊥ .
vectorului x pe M este:
x = ∑ < x, ei > ei ,
p
i =1
d ( x, M ) = x′′ = x − x′ .
Fie bazele ortonormate B = { e1 , e2 ,L, en }, B ′ = { e1′ , e′2 ,L, e′n } în spaţiul euclidian
En şi C = (ci j )i , j =1,n ∈ M n ( K ) matricea de trecere de la baza B la baza B′ . După
cum am văzut, det C ≠ 0 .
Dacă ei′ = ∑ cik ek , e′j = ∑ c jl el , atunci:
n n
k =1 l =1
1.11. EXERCI II 43
δ ij =< ei′, e′j > = < ∑ cik ek ,∑ c jl el > = ∑∑ cik c jl < ek , el > =
n n n n
k =1 l =1 k =1 l =1
= ∑∑ cik c jl δ kl =∑ cik c jk , i, j = 1, n .
n n n
k =1 l =1 k =1
C ⋅C = In ,
t
( )
unde:
C = c ji
t
i , j =1, n
.
iii) Deoarece baza B este ortonormată iar matricea de trecere este unitară avem:
44 1. SPA II LINIARE
k =1 l =1 k =1 l =1 k =1 l =1
ik
= ∑ cik c jk = δ i j , i, j = 1, n ,
n
k =1
1.11. EXERCIŢII
v = α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 + α 4 v 4 .
α 1 +α 2 =5
α 1 − α 2 + 2α 3 =1
α4 =2
α2 + α4 =5
⎛1 1 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜1 −1 1 0⎟
C =⎜
0 0⎟
⎜⎜ ⎟
.
1 1 ⎟⎠
0 1
⎝0 0
2) Fie mulţimea:
⎧ ⎛ x 0 y⎞ ⎫
M = ⎨ A A =⎜⎜ ⎟⎟ , y = u − v ; x, y, u , v ∈ R ⎬ ⊂ M 2, 3 ( R ) .
⎩ ⎝u v 0 ⎠ ⎭
⎛ 2 3 5⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 3 4 7⎠
⎛ x 0 u − v⎞ ⎛ x 0 u1 − v1 ⎞
Rezolvare. Fie A = ⎜⎜ ⎟⎟ , A1 = ⎜⎜ 1 ⎟∈ M , α ,β ∈ R.
⎝u v 0 ⎠ ⎝ u1 v1 0 ⎟⎠
⎛ α x + β x1 α u + β u1 − (α v + β v1 )⎞
Atunci: α A + β A1 = ⎜⎜ ⎟⎟ ∈ M deci
0
⎝ α u + β u1 α v + β v1 ⎠
M este un subspaţiu liniar în M 2, 3 ( R ) . Fie B = { E1 , E 2 , E3 , E 4 , E5 , E6 } unde:
0
⎛1 0 0⎞ ⎛ 0 1 0⎞ ⎛0 0 1⎞
E1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , E 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , E3 = ⎜⎜ ⎟⎟ ,
⎝ 0 0 0⎠ ⎝ 0 0 0⎠ ⎝ 0 0 0⎠
⎛ 0 0 0⎞ ⎛ 0 0 0⎞ ⎛ 0 0 0⎞
E 4 = ⎜⎜ ⎟⎟ , E5 = ⎜⎜ ⎟⎟ , E6 = ⎜⎜ ⎟⎟ ;
⎝1 0 0⎠ ⎝ 0 1 0⎠ ⎝0 0 1⎠
46 1. SPA II LINIARE
A = x E1 + u (E3 + E 4 ) + v (− E3 + E5 )
b) Fie M 1 = L (E 2 , E5 , E6 ) şi A ∈ M ∩ M 1 ; atunci
este deci o bază în M.
⎛ 0 a 0⎞ ⎛ x 0 u − v ⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 0 b c ⎠ ⎝ u v 0 ⎠
⎛ 2 3 5⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = α 1 E1 + α 2 (E3 + E 4 ) + α 3 (− E3 + E5 ) + α 4 E 2 + α 5 E5 + α 6 E6
⎝ 3 4 7 ⎠
⎛ 2 3 5⎞ ⎛ 2 0 5⎞ ⎛ 0 3 0⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ = A1 + A 2 , A1 ∈ M , A 2 ∈ M 1 .
⎝ 3 4 7⎠ ⎝ 3 − 2 0⎠ ⎝ 0 6 7⎠
{f ( x ) = 1 , f ( x ) = x − x }
arate că sistemul de vectori
, f 2 ( x ) = (x − x 0 ) , L , f n ( x ) = (x − x 0 )
2 n
0 1 0
α 0 f 0 + α 1 f1 + L + α n f n = 0 P n ( R ) ,
α 0 f 0 ( x ) + α 1 f1 (x ) + L + α n f n ( x ) = 0 , (∀) x ∈ R .
j =0
p ( x ) = b 0 + b 1 ( x − x0 ) + b 2 ( x − x0 ) + L + b n ( x − x0 ) , (∀ ) x ∈ R ,
2 n
p = p (x 0 ) f 0 + p ′(x 0 ) f1 + p ′′(x 0 ) f 2 + L + p ( n ) (x 0 ) f n .
1 1 1
1! 2! n!
care are soluţia c11 = −27 , c12 = 9 , c13 = 4 . Procedând analog şi cu celelalte două
egalităţi obţinem în final:
⎛ − 27 9 4 ⎞
⎜ ⎟
C = ⎜ − 71 20 12 ⎟ .
⎜ − 41 9 8 ⎟
⎝ ⎠
5) Fie sistemul:
x1 + 2 x 2 + 3 x3 + 10 x 4 = 0
5 x1 + 4 x2 + 3 x3 + 2 x 4 = 0
3 x1 + 2 x 2 + x3 − 2 x 4 = 0 .
Rezolvare. a) Matricea sistemului are rangul doi astfel încât mulţimea soluţiilor
sistemului este:
M = {(α + 6β , − 2α − 8β ,α , β ) α , β ∈ R }.
O soluţie oarecare x a sistemului se poate pune sub forma: x = α v1 + β v2 unde
v1 = (1, − 2 ,1, 0 ) , v 2 = (6 , − 8 , 0 ,1) . Vectorii v1 ,v2 generează subspaţiul M şi sunt
< v 2 , g1 > 22 11 ⎛ 7 2 11 ⎞
< g 2 , g1 > = 0 obţinem λ 21 = = = şi g 2 = ⎜ , − , − , 0 ⎟ . În
< g1 , g1 > 6 3 ⎝3 3 3 ⎠
final luăm e1 =
1
g1 =
1
(1, − 2 ,1, 0) , e2 = 1 g 2 = 1 (7 , − 2 , − 11, 0) .
g1 6 g2 174
conduc la sistemul:
x1 − 2 x2 + x3 =0
6 x1 − 8 x2 + x4 = 0 ,
(19 , − 22 , 5 , 58) .
29
e4 =
1
4234
− x1 + 2 x2 + x3 = 0
x1 + 2 x2 + 3x3 = 0 ,
M ⊥ = {(− α ,−α ,α ) α ∈ R }.
g1 = < g1 , g1 > = (∫ d t ) = 2 ,
> = (∫ t d t ) =
1
1 2
−1
g2 = < g2 , g2
1
1 2 2 2
−1
,
3
⎡ 1⎛ 1⎞ ⎤
g 3 = < g 3 , g 3 > = ⎢ ∫−1 ⎜ t 2 − ⎟ d t ⎥ =
1
2 2
2 2
⎣⎢ ⎝ 3 ⎠ ⎦⎥
,
3 5
⎡ 1 ⎛ 3 3 ⎞2 ⎤ 2 2 2
g 4 = < g 4 , g 4 > = ⎢ ∫−1 ⎜ t − t ⎟ d t ⎥ =
1
⎢⎣ ⎝ 5 ⎠ ⎥⎦
.
5 7
e1 = g1 =
1 1
,
g1 2
e2 = g2 =
1 3
t,
g2 2
3 5 ⎛ 2 1⎞
e3 = g3 = ⎜t − ⎟ ,
1
g3 2 2⎝ 3⎠
5 7⎛ 3 3 ⎞
e4 = g4 = ⎜t − t ⎟ .
1
g4 2 2⎝ 5 ⎠
[ ]
următoarea formulă:
Pn (t ) = n
1 dn 2
(t − 1) n .
2 ⋅ n! d t n
P0 (t ) = 1 , P1 (t ) = t , P2 (t ) = t 2 − , P3 (t ) = t 3 − t .
3 1 5 3
2 2 2 2
Γ(e1 , e2 ,L, e p ) =
< e1 , e2 > < e2 , e 2 > L < e p , e 2 >
M M L M
< e1 , e p > < e2 , e p > L < e p , e p >
{
se numeşte determinantul Gram al sistemului de vectori ei ∈ E n , i = 1, p . Să se }
{
arate că sistemul de vectori ei ∈ E n , i = 1, p } este liniar independent dacă şi
numai dacă Γ(e1 , e2 ,L, e p ) ≠ 0 .
necunoscutele α i , i = 1, p :
său este diferit de zero. Cum determinantul acestui sistem este Γ (e1 , e2 ,L , e p ) ,
Sistemul de mai sus are numai soluţia banală dacă şi numai dacă determinantul
i =1
i =1
i
Γ(e1 , e2 ,L, e p ) ≠ 0 şi sistemul de mai sus are soluţie unică; soluţia sistemului se
e1 , e2 ,L, e p . Cum vectorii e1 , e2 ,L, e p sunt liniar independenţi rezultă
x′ = ∑ < x, ei > ei .
p
i =1
d ( x, M ) = inf x − y .
y∈M
x− y = ( x − x′) + ( x′ − y ) = x − x′ + x′ − y ≥ x − x′
2 2 2 2 2
.
d ( x, M ) = x − x′ = x′′ .
De aici obţinem:
d ( x, M ) = x′′ = < x − x′, x − x′ > = < x − x′, x > − < x − x′, x′ > =
2 2
i =1
sau:
Γ(x, e1 , e2 ,L, e p )
din care obţinem:
d ( x, M ) =
Γ(e1 , e2 ,L, e p )
2
.
a) S1 = {( x1 , x2 , x3 ) x3 = 0 };
b) S 2 = {( x1 , x2 , x3 ) x1 + x2 − 2 x3 = 0 };
c) S 3 = {( x1 , x2 , x3 ) x1 + x2 − 2 x3 = 1 };
d) S 4 = {(x , x , x ) x + x22 − 2 x32 = 0 ; }
{ }
2
e) S 5 = ( x1 , x 2 , x3 ) xi > 1 , i = 1, 3 .
1 2 3 1
1.11. EXERCI II 55
a) v1 = (1, 2 , 0 ) , v2 = (1,1,1 ) , v3 = (− 1, 0 , − 2 ) ∈ R 3 ;
b) v1 = sin t , v2 = cos t , v3 = 1 ∈ C ( R ) ;
c) v1 = sin 2 t , v2 = cos 2 t , v3 = 1 ∈ C ( R ) ;
d) v1 = e a t , v2 = e b t , v3 = e c t ∈ C ( R ) , a ≠ b ≠ c ≠ a ;
e) v1 = 1 + t , v2 = 1 − t + t 2 , v3 = 3 + t + t 2 ∈ P2 ( R ) ;
⎛1 0⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛1 0 ⎞ ⎛1 1⎞
f) v1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , v 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , v3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , v4 = ⎜⎜ ⎟ ∈ M 2 (R ) .
⎝ 0 2⎠ ⎝ 0 1⎠ ⎝1 2 ⎠ ⎝1 1⎟⎠
B = {v1 , v 2 , v3 , v 4 }:
a) v1 = ( 1,1, 0 , 0 ) , v2 = ( 1, − 1, 0 ,1 ) , v3 = ( 0 , 2 , 0 , 0 ) , v 4 = ( 0 , 0 ,1,1 ) ;
b) v1 = ( 1,1,1,1 ) , v2 = ( 1,1, − 1, − 1 ) , v3 = ( 1, − 1,1, − 1 ) , v 4 = ( 1, − 1, − 1,1 ) ;
c) v1 = ( 1,1, 0 ,1 ) , v 2 = ( 2 ,1, 3 ,1 ) , v3 = ( 1,1, 0 , 0 ) , v4 = ( 0 ,1, − 1, − 1 ) .
⎧ ⎛ x 0 y⎞ ⎫
c) M = ⎨ A = ⎜⎜ ⎟⎟ x, y, z ∈ R ⎬ ⊂ M 2, 3 ( R ) .
⎩ ⎝ y z 0⎠ ⎭
{
a) S1 = e 1 , e }
,L, e an t ai ∈ R , i = 1,n , ai ≠ a j , i ≠ j ;
b) S 2 = {e a t , t e a t , t 2 e a t ,L, t n e a t a ∈ R}.
a t a2 t a3 t
,e
a) U = { u1 = ( 2 , 3 , − 1 ) , u 2 = ( 1, 2 , 2 ) , u 3 = ( 1,1, − 3 ) },
V = { v1 = ( 1, 2 ,1 ) , v 2 = ( 1,1, − 1 ) , v3 = ( 1, 3 , 3 ) } în R 3 ;
b) U = { u1 = ( 1,1, 2 , − 1 ) , u 2 = ( 0 , − 1, − 1, 2 ) , u 3 = ( − 1, 2 ,1, − 3 ) } ,
V = { v1 = ( 2 ,1, 0 ,1 ) , v 2 = ( − 2 , − 1, − 1, − 1 ) , v3 = ( 3 , 0 , 2 , 3 ) } în R 4 .
a) B = { f1 = ( 1, 0 ,1 ) , f 2 = ( 1, 0 , − 1 ) , f 3 = ( 1,1, 0 ) } ⊂ R 3
B′ = { g1 = ( 1,1,1 ) , g 2 = ( 1,1, 0 ) , g 3 = ( 1, 0 , 0 ) } ⊂ R 3 , x = ( 2 , 5 , 7 ) ;
b) B = { f1 = 1 + t , f 2 = 1 − t 2 , f 3 = 1 } ⊂ P2 ( R )
B′ = { g1 = 1 + t + t 2 , g 2 = t , g 3 = 1 + t } ⊂ P2 ( R ) , x = 1 − t + t 2 ;
⎧ ⎛ 1 1⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1⎞ ⎛ 1 0 ⎞⎫
c) B = ⎨ f1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , f 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , f 3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , f 4 = ⎜⎜ ⎟⎟⎬ ⊂ M 4 ( R ) ,
⎩ ⎝ 1 1 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠⎭
1.11. EXERCI II 57
⎧ ⎛1 0⎞ ⎛0 1⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 0 0 ⎞⎫
B ′ = ⎨ g1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , g 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , g 3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , g 4 = ⎜⎜ ⎟⎟⎬ ⊂ M 4 ( R ) ,
⎩ ⎝ 0 1 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ − 1 0 ⎠ ⎝ 1 2 ⎠⎭
⎛ 2 3⎞
x = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ 1 5⎠
a) < x , y > = x1 y1 + x2 y 2 + x3 y3 , x, y ∈ R 3 ;
b) < x , y > = x1 y 1 + x2 y 2 + x3 y 3 , x, y ∈ C 3 ;
c) < f , g > = ∫a f (t )g (t )d t , (∀) f , g ∈ C [a, b] = { f : [a, b] → R , f continuã } ;
b
x1 + 2 x 2 + 3 x3 + 10 x 4 = 0
5 x1 + 4 x2 + 3 x3 + 2 x 4 = 0
3 x1 + 2 x 2 + x3 − 2 x 4 = 0 .
x1 − x4 + x6 = 0
x1 − x3 + x5 =0
x1 − x 2 + x5 − x 6 = 0
x 2 − x3 + + x6 = 0
x1 − x 4 + x5 = 0.
S⊥
x = ( 1,1,1,1,1,1 ) pe S ⊥ .
Să se afle complementul ortogonal şi să se proiecteze vectorul
19) Fie l 2 ( R ) spaţiul liniar al şirurilor de numere reale x = ( xn ) n∈N ∗ pentru care
i =1
{x, y, z} ⊂ l 2 (R ) unde ⎛ 1 ⎞
x = ⎜ n −1 ⎟
⎛ 1 ⎞
, y = ⎜ n −1 ⎟
⎛ 1 ⎞
, z = ⎜ n−1 ⎟
⎝ 2 ⎠ n∈N ∗ ⎝ 3 ⎠ n∈N ∗ ⎝ 4 ⎠ n∈N ∗
.
2 n −1
n∈ N .
0 2n
∗
x = ( 1, 2 , 3 ) pe subspaţiile liniare M şi M ⊥ .
1.11. EXERCI II 59
vi ≥ ei , (∀ ) i = 1, m ;
b) au loc relaţiile:
x ∈ [0 ,1]
f (x ) = 1 , g (x ) = ⎨
⎧x ,
⎩2 − x , x ∈ (1, 2] .
3 x1 − x2 − x3 + x4 = 0
x1 2 x2 − x3 − x4 = 0 .
f (x ) = x ,
⎧ x , x ∈ [0,2]
g (x ) = ⎨
⎩2 − x , x ∈ (2,4] .
60 1. SPA II LINIARE
f (t ) = 1 , g (t ) = t .
x1 − x4 + x6 = 0
x1 − x3 + x5 =0
x1 − x 2 + x5 − x 6 = 0
x2 − x3 + x6 = 0
x1 − x 4 + x5 = 0.
2. OPERATORI LINIARI
i) U ( x + y ) = U ( x ) + U ( y ) , (∀) x, y ∈V ;
ii) U (λ x ) = λ U ( x ) , (∀) x ∈V , (∀) λ ∈ K .
U : C 1 [a, b ] → C [a, b] , U ( f ) = f ′
U : C [a, b] → R , U ( f ) = ∫a f (t ) d t ,
b
y = ( y1 , y 2 ,L, y m ) ∈ R m . Fie: X = ( x1 x2 L x n ) , Y = ( y1 y 2 L y m ) .
t t
62 2. OPERATORI LINIARI
A( X 1 + X 2 ) = AX 1 + AX 2 ⇒ U ( x1 + x2 ) = U ( x1 ) + U ( x 2 ) ,
A(λ X 1 ) = λ AX 1 ⇒ U (λ x ) = λ U ( x ) ,
U (α x + β y ) = α U ( x ) + β U ( y ) , (∀) x, y ∈ V , (∀) α , β ∈ K .
α y1 + β y 2 = α U (x1 ) + β U ( x2 ) = U (α x1 ) + U (β x2 ) = U (α x1 + β x2 ) ,
i =1
i =1
x = ∑ xi ei , y = ∑ yi ei ∈Vn , α , β ∈ K , avem:
n n
i =1 i =1
U (α x + β y ) = ∑ (α xi + β yi ) f i = α ∑ xi f i + β ∑ yi f i = α U ( x ) + β U ( y ) ,
n n n
i =1 i =1 i =1
i =1
operatorul T este:
T ( x ) = T ⎜ ∑ xi ei ⎟ = ∑ xi T (ei ) = ∑ xi f i = U ( x ) .
⎛ n ⎞ n n
⎝ i =1 ⎠ i =1 i =1
i =1 i =1
(U 2 o U 1 )(x ) = U 2 (U 1 (x )) , x ∈V .
Operatorul compus U : V → W ′ , U = U 2 o U 1 este evident un operator liniar; el
se mai numeşte produsul operatorilor U 1 şi U 2 .
Operatorul U : V → W se zice inversabil dacă este injectiv. În acest caz,
operatorul U −1 : U (V ) → V definit prin U −1 ( y ) = x ⇔ U ( x ) = y se numeşte
Dacă U ∈ L(V ,W ) este inversabil, atunci inversul său este un operator liniar.
inversul operatorului U .
U −1 (α y1 + β y 2 ) = U −1 (α U ( x1 ) + β U ( x2 )) = U −1 (U (α x1 + β x2 )) =
= α x1 + β x 2 = α U −1 ( y1 ) + β U −1 ( y 2 ) ,
de unde rezultă liniaritatea operatorului U −1 .
KerU = { x ∈V U ( x ) = 0W }.
ImU = {U ( x ) x ∈V }.
U (α x + β y ) = α U ( x ) + β U ( y ) = 0W ,
deci α x + β y ∈ KerU .
ii) Deoarece ImU = U (V ) , afirmaţia rezultă din propoziţia 1.4, ii).
ii) KerU = { 0V }.
i) U este injectiv;
i =1
⎝ i =1 ⎠ i =1 i = p +1 i = p +1
66 2. OPERATORI LINIARI
α p +1e p +1 + α p + 2 e p + 2 + L + α n en ∈ KerU .
α p +1e p +1 + α p + 2 e p + 2 + L + α n en = α 1e1 + α 2 e2 + L + α p e p .
α 1U (e1 ) + α 2U (e2 ) + L + α pU (e p ) = 0W ,
α 1e1 + α 2 e2 + L + α p e p = 0V .
sunt liniar independenţi, deci dim ImU ≥ n . Din teorema 2.5 avem dim ImU ≤ n
deci dim ImU = n .
iii ) ⇒ iv) . Fie y ∈ U (Vn ) ; atunci există vectorul x = ∑ xi ei ∈Vn astfel încât
n
i =1
dim U (Vn ) = n rezultă că {U (e1 ) , U (e2 ) ,L, U (en ) } este bază în U (Vn ) .
i =1
iv ) ⇒ i ) . Dacă iv) este adevărată atunci dim U (Vn ) = dim ImU = n şi cu teorema
2.5 rezultă dim KerU = 0 , deci KerU = { 0V } şi U este injectiv.
U (e j ) = ∑ aij f i , j = 1, n .
m
i =1
i =1
68 2. OPERATORI LINIARI
U ( x ) = U ⎜⎜ ∑ x j e j ⎟⎟ = ∑ x j U (e j ) = ∑ x j ⎜ ∑ aij f i ⎟ =
⎛ n ⎞ n n
⎛ m ⎞
⎝ j =1 ⎠ j =1 j =1 ⎝ i =1 ⎠
⎛ n ⎞
= ∑ ⎜⎜ ∑ aij x j ⎟⎟ f i = ∑ y i f i ,
m m
i =1 ⎝ j =1 ⎠ i =1
unde
y i = ∑ aij x j , i = 1, m .
n
j =1
j =1 i =1
y i = ∑ aij x j , i = 1, m .
n
j =1
j =1 i =1
y i = ∑ aij x j , i = 1, m .
n
j =1
Y = A ⋅ X ⇔ y = U (x ) .
A(α 1 X 1 + α 2 X 2 ) = α 1 A ⋅ X 1 + α 2 A ⋅ X 2 .
De aici rezultă:
U (α 1 x1 + α 2 x2 ) = α 1 U ( x1 ) + α 2 U ( x 2 ) ,
3.2. Definiţie. Matricea A = (aij ) i =1,m ; j =i ,n din teorema 3.1 se numeşte matricea
deci operatorul U este liniar.
⇔ rangA = n .
v) Dacă operatorilor U 1 ,U 2 ∈ L (Vn ,W m ) li se ataşează matricele A1 , A2 atunci
operatorului sumă i se ataşează matricea A1 + A2 iar operatorului λ U 1 , λ ∈ K i
se ataşează matricea λ A1 , afirmaţii ce se verifică cu uşurinţă.
vi) Operatorii U 1 ,U 2 ∈ L (Vn ,W m ) sunt egali dacă şi numai dacă matricele ataşate
lor în două baze arbitrare din B şi B ′ sunt egale.
vii) Operatorului identitate pe Vn , I ∈ L (Vn ) , I ( x ) = x , (∀) x ∈Vn i se ataşează
într-o bază oarecare din Vn matricea unitate din M n ( K ) .
Remarcă. Din izomorfismul acestor spaţii liniare rezultă că spaţiul L (Vn ,W m ) are
dimensiunea m ⋅ n .
A = A2 A1 ∈ M p , n ( K ) .
i =1 k =1 k =1
⎝ i =1 ⎠ i =1 i =1 k =1
k =1 ⎝ i =1 ⎠ k =1 i =1
adică A = A2 A1 .
B = (C t ) A C t ,
−1
U (e j ) = ∑ a kj ek , j = 1, n ,
n
k =1
U ( f i ) = ∑ b ji f j , i = 1, n ,
n
j =1
f i = ∑ cij e j .
n
j =1
k =1 j =1 k =1 k =1 ⎝ j =1 ⎠
C t B = A C t ⇒ B = (C t ) A C t .
−1
⎛ n ⎞
U 1 ( f i ) = ∑ b ji f j = ∑ b ji ∑ c jk ek = ∑ ⎜⎜ ∑ b ji c jk ⎟⎟ ek , i = 1, n ,
n n n n
j =1 j =1 k =1 k =1 ⎝ j =1 ⎠
V = KerU ⊕ ImU .
U ( y ) = U ( x − U ( x )) = U ( x ) − U (U ( x )) = U ( x ) − U 2 ( x ) = U ( x ) − U ( x ) = 0V ,
x = y + U ( x ) ; y ∈ KerU , U ( x ) ∈ ImU ,
U ( y ) − U (0V ) = U ( y ) < ε .
U ( x − x0 ) < ε ⇒ U ( x ) − U ( x0 ) < ε ,
Reciproc, fie U continuu în x0 ∈V şi ε > 0 dat. Atunci există δ > 0 astfel încât
adică U este continuu în x0 .
U ( y ) = U ( x − x0 ) = U ( x ) − U ( x0 ) < ε ,
4.5. Propoziţie. Operatorul U ∈ L (V,W ) este mărginit dacă şi numai dacă este
continuu.
2.7. EXERCI II 75
δ
încât U (x ) ≤ 1, (∀) y ∈V cu y ≤ δ . Fie x ∈V , x ≠ 0V şi y = x.
2 x
δ ⎛ δ ⎞ δ
Deoarece y = avem 1 ≥ U ( y ) = U ⎜⎜ x ⎟⎟ = U ( x ) , de unde rezultă
2 ⎝2 x ⎠ 2 x
U (x ) ≤ x . Afirmaţia din propoziţie are deci loc cu M = . Pentru a
δ δ
2 2
i =1
= ⎜ ∑ xi ⎟ atunci xi ≤ x
⎛ n 2 ⎞
, i = 1, n şi
1
⎝ i =1 ⎠
2
considerăm norma euclidiană x 2 2
⎝ i =1 ⎠ i =1 i =1 i =1
1 2
α x 1≤ x 2
≤ β x 1.
76 2. OPERATORI LINIARI
Se poate arăta că pe un spaţiu liniar finit dimensional orice două norme sunt
α x ≤ x 2
≤β x .
U = sup U ( x )
x =1
x =1
unde rezultă U = 0 L (V ,W ) .
ii) Fie U 1 ,U 2 ∈ L(V ,W ) operatori liniari continui. Atunci:
U 1 + U 2 = sup (U 1 + U 2 )( x ) = sup U 1 ( x ) + U 2 ( x ) ≤
x =1 x =1
= U1 + U 2 .
obţinem
⎛ 1 ⎞
U ( x ) = x ⋅ U ⎜⎜ x ⎟⎟ ≤ x ⋅ sup U ( y ) = x ⋅ U ,
⎝ x ⎠ y =1
⎛ x ⎞
U ⎜⎜ ⎟ ≤ M , (∀) x ∈V , x ≠ 0 V ,
⎟
⎝ x ⎠
de unde deducem U ≤ M .
iv) U = sup U ( x ) . Într-adevăr, din definiţia normei unui operator liniar avem
x ≤1
U ≤ sup U ( x ) .
x ≤1
⎛ 1 ⎞
U ( x ) = x ⋅ U ⎜⎜ x ⎟⎟ ≤ x ⋅ U ≤ U ,
⎝ x ⎠
deci sup U ( x ) ≤ U .
U ≤ U1 ⋅ U 2 .
Uk ≤ U , k ∈ N ∗ atunci U k +1 = U k o U ≤ U ⋅ U ≤ U
k k k +1
, (∀) n ∈ N ∗ .
că . Prin
inducţie după n rezultă că U n ≤ U
n
∞ i =1, n
i =1
∞ i =1, m
i =1 i =1 j =1
şi:
i =1, m j =1
U = sup U ( x ) ≥ U (~
x ) = max ∑ aij ~x j ≥ ∑ ai 0 j ~x j = ∑ ai 0 j = L ,
n n n
x =1 i =1, m j =1 j =1 j =1
de unde rezultă U ≥ L .
U ∈ L (Vn ,W m ) este:
Din cele două inegalităţi obţinute rezultă că norma operatorului liniar
U = max ∑ aij .
n
i =1, m j =1
= ∑ y i . Atunci:
m
y
i =1
1
i =1 i =1 j =1 j =1 i =1 j =1, n i =1 j =1
= x ⋅ max ∑ aij .
m
1 j =1, n i =1
U ≤ max ∑ aij = L .
m
j =1, n i =1
j ≠ j0 şi ~
x j 0 = 1 . Atunci ~ = 1 , U (~
x ) = ∑ ai j 0 f i şi
m
x
i =1
1
U = sup U ( x ) ≥ U (~
x ) = ∑ ai j 0 = L ,
m
x =1 i =1
de unde rezultă U ≥ L .
Norma operatorului liniar U este în acest caz:
U = max ∑ ai j .
m
j =1, n i =1
80 2. OPERATORI LINIARI
Remarcă. Din cele două cazuri studiate mai sus deducem că norma unui operator
liniar pe spaţii finit dimensionale este dată de matricea ataşată operatorului liniar
A = max ∑ aij ,
n
i =1, m j =1
sau
A = max ∑ ai j .
m
j =1, n i =1
A⋅ B ≤ A ⋅ B .
f ( x ) = ∑ α i xi , (∀) x = ∑ xi ei ∈Vn .
n n
i =1 i =1
i =1
⎝ i =1 ⎠ i =1
reprezintă
i =1
i =1
i =1
i =1
arbitrari în K obţinem:
82 2. OPERATORI LINIARI
f (α x + β y ) = A ⋅ (α X + β Y ) = α A ⋅ X + β A ⋅ Y = α f ( x ) + β f ( y ) ,
5.5. Teoremă. Dacă Vn este un spaţiu liniar peste K şi Vn∗ este dualul său atunci:
dimVn∗ = dimVn = n .
i =1
i =1 i =1
şi deci dimVn∗ = n .
f i (e j ) = δ ij , i, j = 1, n .
5.7. Definiţie. Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este o bază în Vn atunci baza din Vn∗ ,
{ }
B ∗ = f1 , f 2 ,L, f n f i (e j ) = δ ij , i, j = 1, n se numeşte bază duală.
2.7. EXERCI II 83
5.8. Teorema lui Riesz. Dacă E n este un spaţiu euclidian de dimensiune n atunci
pentru orice funcţională liniară f : E n → K există un vector unic x0 ∈ E n astfel
încât f ( x ) = < x, x0 > , (∀) x ∈ E n şi f = x0 .
f (x )
pentru x ∈ E n luăm y = x −
f (z )
z atunci avem :
f (x )
f ( y ) = f (x ) − f (z ) = 0 ,
f (z )
f (x ) f (x )
0 = < y, z > = < x − z , z > = < x, z > −
f (z ) f (z )
2
z ,
adică
f (x )
= < x, z > ,
f (z )
2
z
f (z )
f ( x ) = < x, 2
z >.
z
f (z )
Luăm acum x0 = 2
z şi obţinem f ( x ) = < x, x0 > .
z
Pentru a demonstra unicitatea lui x0 fie x0′ ∈ E n astfel încât
f ( x ) = < x, x0′ > , (∀) x ∈ E n . Atunci avem < x, x0 − x0′ > = 0 , (∀) x ∈ E n . Pentru
x = x0 − x0′ obţinem x − x0 = 0 , adică x0 = x0′ .
2
inegalitatea:
astfel încât:
ceea ce implică U ∗ (α 1 y1 + α 2 y 2 ) = α 1U ∗ ( y1 ) + α 2U ∗ ( y 2 ) .
Pentru a demonstra unicitatea, fie operatorul U 1 ∈ L (E n ) astfel încât
∗
U 1∗ = U ∗ .
de unde rezultă U = U ∗ .
i =1 i =1
⎛ n ⎞ ⎛ n ⎞
< U ( x ) , y > = < ∑ ⎜⎜ ∑ aij x j ⎟⎟ ei , ∑ y k ek > = ∑∑ ⎜⎜ ∑ aij x j ⎟⎟ y k < ei , ek > =
n n n n
i =1 ⎝ j =1 ⎠ k =1 i =1 k =1 ⎝ j =1 ⎠
⎛ n ⎞
= ∑ ∑ ⎜⎜ ∑ aij x j ⎟⎟ y k δ ik =∑ ∑ aij x j y i =
n n n n
i =1 k =1 ⎝ j =1 ⎠ i =1 j =1
j =1 ⎝ i =1 ⎠ j =1 ⎝ i =1 ⎠ k =1
i) (U 1 + U 2 ) = U 1∗ + U 2∗ , (∀) U 1, 2 ∈ L (E n ) ;
6.5. Propoziţie. Dacă E n este un spaţiu euclidian real sau complex atunci:
∗
ii) (U 1 o U 2 ) = U 2∗ o U 1∗ , (∀) U 1, 2 ∈ L (E n ) ;
∗
2.7. EXERCI II 87
iii) (U ∗ ) = U , (∀) U ∈ L (E n ) ;
∗
pentru orice x, y ∈ E n .
ii) < (U 1 o U 2 )( x ) , y > = < U 1 (U 2 ( x ) ) , y > = < U 2 ( x ) , U 1∗ ( y ) > =
= < x , U 2∗ (U 1∗ ( y )) > = < x , (U 2∗ o U 1∗ )( y ) > = < x , (U 1 o U 2 )( y ) > , (∀) x, y ∈ E n .
iii) < U ( x ) , y > = < x , U ∗ ( y ) > = < U ∗ ( y ) , x > = < y , (U ∗ ) ( x ) > =
∗
6.10. Propoziţie. U ∈ End (E n ) este hermitic dacă şi numai dacă matricea ataşată
lui într-o bază ortonormată în E n este hermitică.
operatori din End (E n ) sunt egali dacă şi numai dacă matricele ataşate lor în
Demonstraţie. Pentru a demonstra propoziţia este suficient să constatăm că doi
U ( x ) = x , (∀) x ∈ E n .
< U (x ) , U ( y ) > = [U (x ) + U ( y ) − U (x ) − U ( y ) + i U (x ) + i U ( y ) −
]
1 2 2 2
− i U (x ) − i U ( y ) =
4
[ ]=
2
= U (x + y ) − U (x − y ) + i U (x + i y ) − i U (x − i y )
[ ]
1 2 2 2 2
4
= x+ y − x− y +i x+i y −i x−i y = < x , y >.
1 2 2 2 2
KerU = {0 En }.
n
iii) Dacă U ∈ End (E n ) este unitar atunci el este inversabil şi U −1 este unitar. Într-
adevăr, dacă U este unitar el este injectiv deci inversabil. Atunci:
U −1 ( y ) = x = U ( x ) = y , (∀) y ∈ E n .
i =1 i =1
< e j , el > = < U (e j ) , U (el ) > = < ∑ aij ei , ∑ a kl ek > = ∑∑ aij a kl < ei , ek > =
n n n n
i =1 k =1 i =1 k =1
i =1 k =1 i =1
adică A A∗ = I n = A∗ A .
i =1
Atunci:
j =1 l =1 j =1 l =1
j =1 l =1
90 2. OPERATORI LINIARI
A At = At A = I n ).
dacă matricea ataşată lui într-o bază ortonormată este ortogonală (adică
Ta : E n → E n , Ta ( x ) = x + a , (∀) x ∈ E n ,
i) Ta o Tb = Tb o Ta = Ta +b , (∀) a , b ∈ E n ;
6.17. Propoziţie. Fie E n un spaţiu euclidian. Atunci:
ii) T0 = I ;
iii) (∀) a ∈ E n , Ta este un operator inversabil şi (Ta ) = T− a ;
−1
6.18. Definiţie. Dacă E n este un spaţiu euclidian real, o funcţie surjectivă care
păstrează distanţa euclidiană se numeşte izometrie.
R (α x + β y ) = α R ( x ) + β R( y ) , (∀) x, y ∈ E n , (∀) α , β ∈ K .
T ( x ) = 2 x′ − x , (∀) x ∈ E n ,
92 2. OPERATORI LINIARI
2.7. EXERCIŢII
a) U : R 3 → R 3 , U ( x ) = ( x2 + x3 , x3 + x1 , x1 + x 2 ) , x = ( x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 ;
determine matricea ataşată operatorului liniar respectiv în baza canonică:
b) U : R 3 → R 3 , U ( x ) = ( x 2 + x3 , x3 + x1 , x1 + x2 + 1) , x = ( x1 , x 2 , x3 ) ∈ R 3 ;
c) U : R 3 → R 3 , U ( x ) = (x22 , x3 , x1 ) , x = ( x1 , x 2 , x3 ) ∈ R 3 .
⎛0 1 1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜1 0 1⎟ .
⎜1 1 0⎟
⎝ ⎠
2.7. EXERCI II 93
y1 = x 2 + x3
y 2 = x1 + x3
y 3 = x1 + x2
b) U ( x + y ) = ( x2 + y 2 + x3 + y3 , x3 + y 3 + x1 + y1 , x1 + y1 + x 2 + y 2 + 1) ,
U ( x ) + U ( y ) = ( x 2 + y 2 + x3 + y3 , x3 + y 3 + x1 + y1 , x1 + y1 + x 2 + y 2 + 2 )
deci U nu este liniar.
U ( x + y ) = (x22 + y 22 + 2 x 2 y 2 , x3 + y 3 , x1 + y1 ) ,
c) Operatorul nu este liniar deoarece:
U ( x ) + U ( y ) = (x 22 + y 22 , x3 + y3 , x1 + y1 ) .
⎛− 2 1⎞
⎜ ⎟
1
A=⎜ 1 −2 1⎟.
⎜ 1 1 − 2 ⎟⎠
⎝
⎛1 1 1 ⎞
⎜ ⎟
C = ⎜1 1 0 ⎟ .
⎜1 0 0 ⎟
⎝ ⎠
⎛0 1⎞
B = (C )
⎜ ⎟
2
t −1
AC = ⎜ 0 − 3 0⎟ .
⎜0 0 − 3 ⎟⎠
t
− 2 x1 + x 2 + x3 = 0
x1 − 2 x2 + x3 = 0
x1 + x 2 − 2 x3 = 0 .
Sistemul de mai sus este compatibil simplu nedeterminat ţi are soluţia generală:
− 2 x1 + x 2 + x3 = y1
x1 − 2 x 2 + x3 = y 2
x1 + x2 − 2 x3 = y3
ImU = {( y1 , y 2 , y3 ) y1 + y 2 + y3 = 0}.
⎛ 2 − 11 6 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 1 − 7 4⎟ .
⎜ 2 −1 0⎟
⎝ ⎠
U ( x ) = ⎜ x1 + x2 − x3 , x1 − x 2 + x3 ,− x1 + x 2 + x3 ⎟ .
⎛2 2 1 2 1 2 1 2 2 ⎞
⎝3 3 3 3 3 3 3 3 3 ⎠
y1 = x1 + x2 − x3
2 2 1
3 3 3
y 2 = x1 − x2 + x3
2 1 2
3 3 3
y 3 = − x1 + x 2 + x3 .
1 2 2
3 3 3
Deoarece determinantul matricei acestui sistem este diferi de zero, sistemul are
soluţia unică
x1 = y1 + y 2 − y3
2 2 1
3 3 3
x 2 = y1 − y 2 + y3
2 1 2
3 3 3
x3 = − y1 + y 2 + y3 .
1 2 2
3 3 3
Rezolvare. Căutăm U : C n → C n astfel încât < U ( x ), y > = < x,U ∗ ( y ) > , pentru
orice x, y ∈ C n . Avem < U ( x ) , y > = < i x , y > şi cum < i x , y > = i < x , y > =
= < x , i y > = < x , − i y > rezultă U ∗ ( y ) = −i y .
U 1 ( x ) = ( x1 , x1 + x 2 , x1 + x2 + x3 ) ,
U 2 ( x ) = ( x2 − x3 , x3 − x1 , x1 − x2 ) ,
U 3 = ( x ) = ( x1 + x 2 + x3 , x2 + x3 , x3 ) ,
U 1 ( x ) = ( x1 + x 2 + x3 ,− x1 − x 2 − x3 ,2 x1 + 2 x2 + 2 x3 ) ,
U 1 ( x ) = ( x 2 + x3 ,2 x1 + 2 x 2 ,− x 2 − x3 ) .
F = {F1 , F2 , F3 , F4 } unde:
Să se determine matricele ataşate acestui operator în baza canonică şi în baza
⎛ 1 1⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1⎞ ⎛1 0⎞
F1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , F1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , F1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , F1 = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ 1 1 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠
⎛ 3 2 0⎞
⎜ ⎟
a) A = ⎜ − 1 0 0 ⎟ ;
⎜ 0 0 0⎟
⎝ ⎠
⎛ −1 2 3⎞
⎜ ⎟
b) A = ⎜ − 2 2 − 6 ⎟ .
⎜ − 2 2 − 6⎟
⎝ ⎠
⎛ 27 27 ⎞ ⎛1 0 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
18
A1 = ⎜ − 21 − 14 − 21 ⎟ , A2 = ⎜ 0 0 0 ⎟
⎜ − 12 − 8 − 12 ⎟ ⎜ 0 0 − 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
sunt proiecţii.
⎛ 0 1 0⎞ ⎛ 0 − 2 0⎞
⎛0 1⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
a) A = ⎜⎜ ⎟⎟ ; b) A = ⎜ 0 0 1 ⎟ ;c) A = ⎜ 0 0 3⎟ .
⎝ 0 0⎠ ⎜ 0 0 0⎟ ⎜0 0 0 ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝
⎛ − sin ϕ 0 cos ϕ ⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 0 0 ⎟
⎜ cos ϕ 0 sin ϕ ⎟
1
⎝ ⎠
este ortogonal.
98 2. OPERATORI LINIARI
(
a) U 1 ( x ) = x1 + x2 − 2 x3 , x1 + x2 + 2 x3 , 2 x1 − 2 x 2 , )
ortogonali:
1
⎛ 2 2 ⎞
2
b) U 2 ( x ) = ⎜⎜ x1 − x1 + x2 + x3 , x1 − x 2 + x3 ⎟⎟ ,
2 2 2 2 2 2 1
⎝ 2 3 ⎠
x3 ,
2 6 3 6 3 3
c) U 3 ( x ) = (x1 + x2 + x3 + x4 , x1 + x2 − x3 − x4 , x1 − x2 + x3 − x4 , x1 − x2 − x3 + x4 ) .
1
2
⎛1 + i i ⎞
11) Fie U : C 2 → C 2 endomorfismul definit prin matricea A = ⎜⎜ ⎟⎟ în
⎝ 1 3 − i ⎠
baza canonică a spaţiului C . Să se determine operatorii hermitici U i : C → C 2 ,
2 2
⎛ 4 3− i⎞
12) Să se arate că operatorul U : C 2 → C 2 definit de matricea A = ⎜⎜ ⎟
⎝3 + i 2 ⎟⎠
este un operator hermitic.
3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
U ∈ End( Vn ) este caracterizat prin matricea ataşată lui într-o bază oarecare din
Fie Vn un spaţiu liniar peste corpul K. Aşa cum am văzut, operatorul
U (x ) = λ x .
M λ = { x ∈V U (x ) = λ x }
M λ 1 ∩ M λ 2 = { 0V } ;
iii) Vectorii proprii ai lui U corespunzători la valori proprii distincte sunt liniar
independenţi.
α 1 x1 + α 2 x2 + L + α k +1 xk +1 = 0V .
3.7. EXERCI II 101
α 1λ1 x1 + α 2 λ2 x2 + L + α k +1λk +1 xk +1 = 0V .
⎛ n ⎞
∑ ⎜ ∑ ij j ⎟ i ∑ λ xi ei .
⎜ ⎟ =
n n
i =1 ⎝ j =1 ⎠
a x e
i =1
∑a x j = λ xi , i = 1, n ,
n
j =1
ij
sau
a n1 x1 + a n 2 x2 + L + (a nn − λ ) xn = 0 .
LLLLLL LLLL LLLL
(A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) .
(A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) .
(A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) are soluţii
nebanale dacă şi numai dacă det ( A − λ I n ) = 0 ; rezultă că λ ∈ K este valoare
2.3. Observaţie. i) Sistemul caracteristic
are gradul n rezultă că ecuaţia caracteristică P (λ ) = 0 are n rădăcini reale sau (şi)
complexe, deci orice matrice A∈ M n (C ) are n valori proprii.
iii) Matricea A∈ M n ( R ) poate să nu aibă valori proprii. Privită însă ca matrice
din M n (C ) ea are cel puţin o valoare proprie (din C). În acest caz vectorii proprii
corespunzători valorii proprii λ ∈ C \ R aparţin complexificatului lui R n , pe care
l-am notat C R n .
⎛ a11 0 ⎞
⎜ ⎟
0 L
⎜ 0 a 22 L 0 ⎟
A=⎜
L L L⎟
⎜ ⎟
.
⎜ 0 0 L a nn ⎟⎠
L
⎝
Atunci din definiţia matricei ataşate unui operator liniar avem U (ei ) = aii ei ,
i = 1, n , deci vectorii ei , i = 1, n , sunt vectori proprii ai endomorfismului U,
asociaţi valorilor proprii aii , i = 1, n .
Reciproc, dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este o bază în Vn formată din vectori proprii ai
lui U corespunzători valorilor proprii λi , i = 1, n , atunci U (ei ) = λi ei , i = 1, n ,
deci matricea ataşată lui U în baza B = { e1 , e2 ,L, en } este matricea diagonală:
⎛ λ1 0 0⎞
⎜ ⎟
L
⎜ 0 λ2 0⎟
A=⎜
L L⎟
L
⎜ ⎟
.
⎜0 0 L λn ⎟⎠
L L
⎝
⎛λ0 ⎞
⎜ ⎟
0 L 0
⎜0 λ0 ⎟
A=⎜ ⎟,
L 0
⎜ ⎟
⎜0 L λ 0 ⎟⎠
M M L M
⎝ 0
3.7. EXERCI II 105
i =1
unde
demonstrată.
ma (λ ) = m g (λ ) , (∀) λ ∈ σ (U ) .
106 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
{ }
B = e1 , e2 ,L, em 1 , em 1 +1 ,L, em 2 ,L, em p −1 +1 ,L, em p , ∑ mi = n ,
p
{ } { }
i =1
Vn = M λ 1 ⊕ M λ 2 ⊕ + L ⊕ M λ p .
{ }
ii) Fie B = e1 , e2 ,L, em 1 , em 1 +1 ,L, em 2 ,L, em p −1 +1 ,L, em p , ∑ mi = n baza din
p
⎛ λ1 0 0 ⎞
⎜ ⎟
L
⎜ 0 λ2
= D(λ ) ,
L 0 ⎟
Q AQ = ⎜
L L⎟
−1
⎜ ⎟
⎜0 0 L λ p ⎟⎠
L L
⎝
( )
p
( )
rang A − λ j 0 I n > n − m j 0
(A − λ I ) X = 0
j n M n ,1 ( K ) , j = 1, p
Q −1 A Q = D (λ ) .
la baza B = B1 ∪ B2 ∪ L ∪ B p este C = Q t .
⎛0 1 1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜1 0 1⎟ .
⎜1 1 0⎟
⎝ ⎠
− 2x 1 + x 2 + x 3 = 0
x 1 − 2x 2 + x 3 = 0
x 1 + x 2 − 2 x 3 = 0.
M λ 1 = {(α , α , α ) α ∈ R }
x1 + x 2 + x3 = 0
M λ 2 = {(− α − β , α , β ) α , β ∈ R },
bază este:
⎛2 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 −1 0⎟ .
⎜0 0 − 1⎟⎠
⎝
110 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
⎛ 1 −1 1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜2 2 − 1⎟ .
⎜ 1 −1 2⎟
⎝ ⎠
− x1 − x 2 + x3 = 0
2 x1 − x3 = 0
x1 − x2 = 0.
M λ 1 = {( α , α , 2 α α ∈ R ) },
P ( A) = (− 1) A n + α n −1 A n −1 + L + α 1 A + I n = 0 M n ( K ) .
n
3.7. EXERCI II 111
( A − λ I n )( A − λ I n )+ = det ( A − λ I n ) I n = P(λ ) I n
şi ( A − λ I n ) este o matrice de polinoame de grad n − 1 . Rezultă că reciproca
+
− Bn −1 = α n I n , A Bn −1 − Bn − 2 = α n −1 I n ,L, A B1 − B0 = α 1 I n , A B0 = α 0 I n .
P( A) = α n A n + α n −1 A n −1 + L + α 1 A + α 0 I n = 0 M n ( K )
⎛λ 0 0 L 0 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜1 λ 0 L 0 0⎟
⎜0 1 λ L 0 0⎟
J m (λ ) = ⎜ ⎟ ∈ M m , m (K ) .
⎜M M M M M M⎟
⎜0 0 0 L λ 0⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 L 1 λ⎟
⎝ ⎠
112 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
⎛ J 1 (λ ) 0 ⎞
⎜ ⎟
J 2 (λ ) L
0 L
B(λ ) = ⎜
⎜ 0 0 ⎟
M ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 ( ) ⎟
M M M
⎝ 0 L J s λ ⎠
Se numeşte matrice sub forma canonică Jordan o matrice bloc diagonală J care
are pe diagonală blocuri Jordan cu scalari eventual diferiţi.
i) Vn = M ⊕ W ;
invariante pentru U, astfel încât:
N1 ⊂ N 2 ⊂ L ⊂ N s = N s +1 = L ,
R 1 ⊃ R 2 ⊃ L ⊃ R s = R s +1 = L .
( )
Fie x ∈ N k , k ∈ N ∗ . Atunci U k ( x ) = 0V n şi U k +1 ( x ) = U (U k ( x )) = U 0V n = 0V n ,
deci N k ⊂ N k +1 . În plus, din U k ( x ) = 0V n rezultă U k −1 (U ( x )) = 0V n deci
U ( x ) ∈ N k −1 ⊂ N k , (∀) x ∈ N k . De aici rezultă că U ( N k ) ⊂ N k .
Fie acum y ∈ Rk , k ∈ N ∗ ; există deci x ∈Vn astfel încât U k ( x ) = y . Atunci:
U ( y ) = U (U k ( x )) = U k (U ( x )) ∈ R k , deci U (R k ) ⊂ R k . În plus, din U k ( x ) = y
avem y = U k ( x ) = U k −1 (U ( x )) ∈ R k −1 , deci R k ⊂ R k −1 .
3.7. EXERCI II 113
(M ) = { 0V n } rezultă
M + W este directă şi cum dim M + dim W = n rezultă Vn = M ⊕ W .
ii) Fie U 1 : M → V n , U 1 ( x ) = U ( x ) , (∀) x ∈ M . Deoarece U
U 1s ( x ) = U s ( x ) = 0 V n , (∀) x ∈ M deci U 1s este nilpotent de indice s.
s
notăm W (U ) .
4.6. Propoziţie. Fie Vn spaţiu vectorial peste K, U ∈ End(Vn ) , v ∈Vn astfel încât
U k −1 (v ) ≠ 0V n şi U k (v ) = 0V n , k ∈ N ∗ , W = L(v ,U (v ),U 2 (v ),L,U k −1 (v )) . Atunci:
114 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
⎛0 0 L 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜1 0 L 0 0⎟
⎜0 1 L 0 0 ⎟ ∈ M k (K ) .
⎜ ⎟
⎜M M L M M⎟
⎜0
⎝ 0 L 1 0 ⎟⎠
α 1U k −1 (v ) + α 2U k (v ) + L + α kU 2 k − 2 (v ) = 0Vn .
Deoarece U k (v ) = U k +1 (v ) = L = U 2 k − 2 (v ) = 0V n şi U k −1 (v ) ≠ 0V n rezultă α 1 = 0 .
Aplicăm egalităţii α 2U (v ) + α 3U 2 (v ) + L + α kU k −1 (v ) = 0Vn endomorfismul U k −2
şi obţinem: α 2U k −1 (v ) + α 3U k (v ) + L + α kU 2 k −3 (v ) = 0Vn . La fel ca în primul caz
rezultă α 2 = 0 . Repetând acest procedeu obţinem α 1 = α 2 = L = α n = 0 deci
sistemul B = {v ,U (v ),U 2 (v ),L,U k −1 (v )} este liniar independent. În plus B este şi
U ( x ) = x1U (v ) + x 2U 2 (v ) + L + xkU k (v ) =
= x1U (v ) + x 2U 2 (v ) + L + x k −1U k −1 (v ) ,
U 1 : Vn → Vn , U 1 = U + λ I V n .
⎛λ 0 0 L 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜1 λ 0 L 0 0⎟
⎜0 1 λ L 0 0⎟
⎜ ⎟.
⎜M M M M M M⎟
⎜0 0 0 L λ 0⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 L 1 λ⎟
⎝ ⎠
U 1 (e1 ) = λ e1 + e2 ,
U 1 (e2 ) = λ e2 + e3 ,
U 1 (ek −1 ) = λ ek −1 + ek ,
LLLLLLL
U 1 (ek ) = λ ek
deci şi pentru U, din modul cum a fost definit operatorul T j . Dacă I M (T j ) este
operatorul identitate pe M λ j , atunci operatorul U j = T j + λ j I M (T j ) este restricţia
~ ~
( )
Fie acum λ ∈ σ U j ; atunci există x ∈ M (T j ) , x ≠ 0V n astfel încât U j ( x ) = λ x şi
( )
T j ( x ) = (λ − λ j ) x . Ultima egalitate implică λ − λ j ∈ σ T j şi cum σ T j = { 0 } ( )
~ ~
~ ~ ~
⎛ A1 0 ⎞
A = ⎜⎜ ⎟ , A ∈ M p (K ) , A 2 ∈ M n− p (K ) .
⎝0 A 2 ⎟⎠ 1
P(λ ) = (− 1) (λ − λ1 ) (λ − λ2 ) m 2 L(λ − λ p ) m p , ∑ mi = n .
p
n m1
i =1
( ) o (U − λ I ) ( )
operatorii liniari şi matricele ataşate lor obţinem:
sau încă
Pi o Qi = Qi o Pi = 0 End (Vn ) , i = 1, p .
3.7. EXERCI II 117
atunci:
i) M λ j ⊂ M j , j = 1, p ;
λ
(T (x ))
m j
;
ii) Fie x ∈ M
λj m j
( x ) = 0V n m j +1
şi T j (x ) = 0V n = Tj
m j
T j (x ) ∈ M
; atunci T j deci
este invariant pentru T j ; în plus, dacă x ∈ M
j
λj λj λj
atunci U ( x ) = T j ( x ) + λ j x ∈ M
. Rezultă că M
λj λj
(λ − λ2 ) m 2 L(λ − λ p ) m p , ∑ mi = n ,
, deci M este invariant pentru U.
caracteristic al endomorfismului U, Pi (λ ) = (λ − λi ) , Qi (λ ) = P (λ ) : Pi (λ ) ,
i =1
H 1 (U ) o Q1 (U ) + H 2 (U ) o Q2 (U ) + L + H p (U ) o Q p (U ) = I Vn .
Q1 (U )( z1 ) = −Q1 (U )( z 2 ) − Q1 (U )( z 3 ) − L − Q1 (U )(z p )
= 0Vn ,
2 Vn 2
deoarece z 2 ∈ M = Ker (U − λ 2 I Vn )
λ2
n
(
Qi (U )( z1 ) = (− 1) (U − λ 2 I Vn )
m2
o L o (U − λ p I Vn )
mp
)(U − λ I ) m1
(z1 ) =
= 0 V n , i = 2, p ,
1 Vn
ii) dim M (U − λ i I Vn ) = m i , i = 1, p ;
iii) M (U − λ i I Vn ) = M , i = 1, p .
λi
Demonstraţie. i) Fie P (λ ) = (− 1) (λ − λ 1 ) (λ − λ ) L (λ − λ p ) ∑m = n.
p
n m1 m2 mp
,
i =1
2 i
( ) , j = 1, p .
ataşată lui U are forma bloc diagonală
⎛ A1 0 ⎞
A = ⎜⎜ ⎟ , A ∈ M n (K ) , A 2 ∈ M n−n (K ) .
⎝0 A 2 ⎟⎠ 1 j j
P (λ ) = PU~ (λ ) ⋅ PU~ (λ ) .
j1 j2
( )
~ ~
De aici rezultă că U j1 , U j2 au valori proprii; în plus, ca la punctul i), rezultă că
U j1 are doar valoarea proprie λ j . Să arătăm că λ j ∈ σ U j2 . Presupunem contrar
şi fie x ∈ W (T j ) , x ≠ 0V n astfel încât U j 2 ( x ) = λ j x . Atunci: U − λ j I V n ( x ) = ( )
~ ~
{ }
~
P (λ ) = Pj (λ )Q j (λ ) = (λ − λ j ) Q j (λ ) = (− 1) (λ − λ j ) j PU~ (λ ) ,
m j n n
rezultă că dim M (T j ) = n j = m j .
2
λj
= Ker T j ( ) ⊂ M (T ) şi cum λj
= dim M (T j ) rezultă că
M (T j ) = M
m j
iii) Avem M dim M
, j = 1, p .
j
λj
multiplicităţi m j , j = 1, p , ∑m = n , T j = U − λ j I Vn , M = KerT j j , j = 1, p
λj
p
m
j =1
j
{0 }⊂ M
Demonstraţie. Cu propoziţia 4.3 şi teorema 4.12 avem:
{ }
alege p1 vectori u1 , u 2 ,L, u p 1 în KerT js \ KerT js −1 astfel încât ei să fie liniar
independenţi şi L u1 , u 2 ,L, u p 1 ⊕ KerT js −1 = KerT js = M
λj
. Acest lucru se poate
( )
realiza de exemplu prin completarea unei baze din KerT js −1 până la o bază în
KerT js . Să arătăm că vectorii T jk (u1 ), T jk (u 2 ),L, T jk u p 1 sunt liniar independenţi
şi { ( )} { }
L T jk (u1 ), T jk (u 2 ),L, T jk u p 1 ∩ KerT js − k −1 = 0 V n , k = 1, s − 1 . Pentru a
( )
α 1T jk (u 1 ) + α 2T jk (u 2 ) + L + α p 1T jk u p 1 = 0 V n .
demonstra prima parte a afirmaţiei, fie combinaţia liniară nulă
( )
Atunci T jk α 1u 1 + α 2 u 2 + L + α p 1 u p 1 = 0 V n deci
α 1u 1 + α 2 u 2 + L + α p 1 u p 1 ∈ L{T j
k
(u1 ),L, T jk (u p 1 )}∩ KerT js −k −1 = {0 V n }.
Din afirmaţia de mai sus rezultă α 1u 1 + α 2 u 2 + L + α p 1 u p 1 = 0 V n şi cum vectorii
u1 , u 2 ,L, u p 1 sunt liniar independenţi obţinem α 1 = α 2 = L = α p 1 = 0 .
{ ( )}
Pentru a demonstra a doua parte a afirmaţiei fie vectorul
( )
Atunci u = α 1T jk (u 1 ) + L + α p 1T jk u p 1 şi T js − k −1 (u ) = 0 V n . De aici rezultă că
( )
α 1T js −1 (u 1 ) + L + α p 1T js −1 u p 1 = 0 V n , fapt ce implică α 1 = α 2 = L = α p 1 = 0 şi
122 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
{T j
k
(u1 ), T jk (u 2 )L, T jk (u p 1 )} ⊂ KerT js −1 \ KerT js −2
deoarece T js −1 (T j (u i )) = T js (u i ) = 0 V n , i = 1, p1 şi T js − 2 (T j (u i )) = T js −1 (u i ) ≠ 0 V n ,
{ ( )}
i = 1, p1 .
Din cele demonstrate mai sus rezultă că T jk (u1 ), T jk (u 2 )L, T jk u p 1
{ ( )}
sistem liniar independent şi L T jk (u1 ), T jk (u 2 )L, T jk u p 1 ∩ KerT js −2 = 0 V n Atunci
este un
( )
p1 + d s −2 ≤ d s −1 deci p1 ≤ d s −1 − d s − 2 = p 2 . Completăm o bază a lui KerT js −2 cu
vectorii T j (u1 ), T j (u 2 ),L, T j u p 1 , u p 1 +1 ,L, u p 2 ∈ KerT js −1 \ KerT js − 2 până la o bază
a lui KerT js −1 (menţionăm că vectorilor T j (u1 ), T j (u 2 ),L, T j u p 1 , care sunt în ( )
număr de p1 li s-au adăugat în această etapă p 2 − p1 vectori).
{ ( ) ( ) ( )}∩ KerT { }
Vectorii obţinuţi sunt liniar independenţi şi:
L T j2 (u1 ), L, T j2 u p 1 , T j2 u p 1 +1 ,L, T j2 u p 2 j
s −3
= 0Vn .
( )
KerT js ∋ u1 , u 2 ,L, u p 1 ;
KerT js −1 ∋ T j (u1 ), T j (u 2 ),L, T j u p 1 , u p 1 +1 ,L, u p 2 ;
KerT js − 2 ∋ T j2 (u1 ), T j2 (u ),L, T (u ), T (u ),L, T (u ), u
2
p 1 +1 p 2 +1 ,L, u p 3 ;
( ) ( ) ( )
2 j p1 j j p2
( ) ( )
T j u p s − 2 +1 ,L, T j u ps −1 , u p s −1 +1 ,L, u p s .
}
s −2
up2 j p2 j p2 p s − 2 +1 j p s − 2 +1 p s −1 , T j u ps −1 ,
u p s −1 +1 ,L, u p s
~
scalarul λ j pe diagonală, bloc ce conţine p1 celule Jordan de ordin s, p 2 − p1
matricea ataşată operatorului U , conform corolarului 4.8, este un bloc Jordan cu
proprii în corpul K atunci există o bază în V n faţă de care matricea ataşată lui U
are forma canonică Jordan.
m j , j = 1, p , ∑m = n , T j = U − λ j I Vn , M = KerT j j , j = 1, p atunci cu
λj
p
m
j =1
j
valori proprii).
atunci baza B j căutată a subspaţiului M λ j este formată din vectorii proprii liniar
independenţi corespunzători valorii proprii λ j .
ii) Dacă dim M λ j < m j atunci se calculează numărul de celule Jordan
corespunzătoare valorii proprii λ j (acesta este egal cu multiplicitatea geometrică
a valorii proprii λ j ) şi apoi se determină vectorii principali asociaţi, care sunt în
număr de m j − dim M λ j . Aceasta se poate realiza prin utilizarea metodei din
demonstraţia teoremei 4.13 în modul următor. Fie u ∈ KerT j = Ker (U − λ j I n ) .
atunci din teorema 4.13 rezultă T (v1 ) ∈ KerT j deci T (v1 ) = v ∈ KerT j . Dacă X 1
(A − λ I )X = 0 (
rezolvă succesiv sistemele liniare:
(A − λ I )X = X ,
j n M n ,1 K ) ,
(A − λ I )X = X ,
j n 1
j n 2 1
LLLLLLLLL
3.7. EXERCI II 125
bază B j în M λ j .
5.1. Propoziţie. Valorile proprii ale unui operator hermitic U ∈ End(E n ) sunt
reale.
126 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
Demonstraţie. Fie U ∈ End(E n ) hermitic; atunci < U ( x ), y > = < x,U ( y ) > , (∀)
x, y ∈ E n . Fie λ ∈ σ (U ) şi x un vector propriu corespunzător acestei valori
proprii, adică U ( x ) = λ x , x ≠ 0 E n . Din propoziţia 6.19 capitolul 2, rezultă
< x ,U ( x ) > ∈ R iar din egalitatea U ( x ) = λ x obţinem λ x = < x ,U ( x ) > , deci
< x ,U ( x ) >
2
λ= 2
∈R.
x
< x ,U ( x ) >
λ= 2
.
x
< U ( x1 ) , x2 > = λ 1 < x1 , x 2 > , < x1 , U ( x2 ) > = λ 2 < x1 , x 2 > (unde am folosit
înmulţirea scalară a primei egalităţi cu x2 şi a celei de-a doua cu x1 rezultă:
5.4. Teoremă. Dacă U ∈ End(E n ) este hermitic atunci există o bază ortonormată
în E n formată din vectori proprii ai lui U. Matricea ataşată lui U în această bază
este matrice diagonală.
deci U ( x ) ∈ M 1⊥ .
Fie acum U 1 : M 1⊥ → M 1⊥ restricţia lui U la subspaţiul M 1⊥ . Operatorul U 1 astfel
definit este hermitic. Faţă de produsul scalar din E n , M 1⊥ este un spaţiu euclidian
de dimensiune n − 1 ; din ipoteza de inducţie rezultă că există o bază
B1 = { x 2 , x3 L, x n } ortonormată în M 1⊥ formată din vectori proprii ai lui U 1
E n = M 1 ⊕ M 1⊥ = L( x1 ) ⊕ L( x 2 ,L, x n ) şi cum
x1 ⊥ xi , i = 2 , n rezultă că B = { x1 , x2 , x3 L, xn } este bază ortonormată în E n .
(deci şi ai lui U). Avem
Faţă de această bază matricea ataşată lui U este diagonală, având pe diagonală
valorile proprii ale lui U.
< U (x ) , x > ≤ U (x ) ⋅ x ≤ U ⋅ x = U ,
2
de unde rezultă M ≤ U .
Să stabilim acum inegalitatea M ≥ U ; din această inegalitate şi din cea de mai
sus va rezulta M = U . Pentru început să constatăm că U fiind autoadjunct,
teorema 6.19, capitolul 2 ne dă < U ( x ) , x > ∈ R , (∀) x ∈ H .
⎛ 1 ⎞ 1
< U ⎜⎜ x ⎟⎟ , x> = < U (x ) , x > ≤ M .
1
⎝ ⎠
2
x x x
[ ] [ ]
1
4
≤ M x+ y + x− y = x + y .
1 2 2 M 2 2
4 2
M⎡ ⎤
≤ ⎢ x + U (x ) ⎥ = M .
U (x )
2
1
2 ⎢ ⎥⎦
2
i =1
x = ⎜ ∑ xi ⎟ şi
⎛ n 2⎞
1
⎝ i =1 ⎠
2
U (x ) = ∑ x U (e ) = ∑λ x e = ∑ λi ≤ λi0
n 2 n 2 n 2 2
2 2 2
xi x ,
i =1 i =1 i =1
i i i i i
unde λ i 0 este valoarea proprie de modul maxim a lui U. Din această inegalitate
U = λi0 .
i =1
⎛ n ⎞ ⎛ n ⎞
U (x ) = < ∑ ⎜⎜ ∑ aij x j ⎟⎟ ei , ∑ ⎜⎜ ∑ aij x j ⎟⎟ ei > =
n n
i =1 ⎝ j =1 ⎠ i =1 ⎝ j =1 ⎠
2
⎛ n n ⎞ n ⎛ n n ⎞
= ∑ ⎜⎜ ∑∑ aij x j aik xk ⎟⎟ = ∑ ⎜⎜ ∑∑ aij aik x j ⎟⎟ x k =
n
i =1 ⎝ j =1 k =1 ⎠ k =1 ⎝ j =1 i =1 ⎠
=< (U U )( x ) , x > .
∗
< U (x ) , x > ≤ U (x ) x ≤ U = U = λ i 0 , x = 1.
2
( )
x
egalitatea
< U (x ) , y > =
1
[<U (x + y ) , x + y > − < U (x − y ) , x − y >] +
+ i [<U ( x + i y ) , x + i y > − < U ( x − i y ) , x − i y >] ,
4
expresiile din paranteze sunt reale. Permutând locurile lui x şi y vom avea:
=
1
[<U (x + y ) , x + y > − < U (x − y ) , x − y >] −
− i [<U ( x + i y ) , x + i y > − < U ( x − i y ) , x − i y >] =
4
= < U (x ) , y > .
De aici obţinem:
< U (x ) , x >
λ max = λ n = sup = sup < U ( x ) , x > ,
x ≠0 x =1
2
x
< U (x ) , x >
λ min = λ 1 = inf = inf < U ( x ) , x > .
x ≠0 2 x =1
x
Demonstraţie. Fie B = {e1 , e2 ,L, en } bază în E n formată din vectori proprii ai lui
U şi x = ∑ xi ei ∈ E n . Atunci:
n
i =1
de unde obţinem
< U (x ) , x >
λ min ≤ 2
≤ λ max .
x
< U (x ) , x >
2
= λ max ,
x
iar dacă x este vector propriu corespunzător valorii proprii λ min = λ 1 atunci
< U (x ) , x >
2
= λ min .
x
< U (x ) , x > ⎛ x ⎞ x
= < U ⎜⎜ ⎟ x > = < U (x ) , x > , x = 1 ,
⎟, ′ ′ ′
⎝ ⎠
2
x x
deci
< U (x ) , x >
sup = sup < U ( x ) , x > .
x ≠0 x =1
2
x
i =2
3.7. EXERCI II 133
< U (x ) , x >
λ 2 = min = min < U ( x ) , x > .
x≠ 0E 2 x =1
x x ⊥e 1
x ⊥e 1
n
< U (x ) , x >
λ j = inf sup = inf sup < U ( x ) , x > ,
M ∈M j x∈M 2 M ∈M j x∈M
x≠0E
x x =1
n
unde
x = ∑ xi ei şi
n
i= j
< U (x ) , x >
De aici rezultă 2
≤ λ j , (∀) x ∈ M 0
x
< U (x ) , x >
λ j = sup .
x∈M 0
2
x
x≠0E
n
< U (x ) , x >
λ j ≤ sup , (∀) M ∈ M j .
x∈M
2
x≠0E
x
i =1
De aici rezultă
U = sup U ( x )
x =1
y = U ( x ) ⇔ Y = A X şi:
U = sup U ( x ) = sup A X ,
x =1 x =1
3.7. EXERCI II 135
A = sup A X .
x =1
A B ≤ A ⋅ B ; A n = A , (∀) A , B ∈ M n ( K ) ,
n
matriceală.
= ∑ xi atunci
n
6.2. Observaţie. Dacă pe K n luăm norma x
i =1
1
A = max ∑ aij ,
n
j =1, n i =1
A = max ∑ aij .
n
i =1, n j =1
∑a Ak ; a k ∈ K , Ak ∈ M n ( K ) , (∀) k ∈ N
∞
iii) Seria de matrice se numeşte
k =0
k
k =0
ρ ( A) = max { λ , λ ∈ σ ( A) }
136 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
A = ρ ( A ∗ A) ,
A = ρ ( A) .
∑
6.5. Propoziţie. Fie seria de puteri peste C
∞
a kx k
= a 0 + a1 x + a 2 x 2 +L+ a n x n +L
k =0
∑a
∞
A k = a 0 I n + a1 A + a 2 A 2 + L + a n A n + L
k =0
k
Demonstraţie. Fie r > 0 astfel încât A < r < R . Atunci seria numerică
∑a ∑
∞ ∞
r k este absolut convergentă, deci seria de numere reale pozitive ak r k
k =0 k =0
k
ak Ak = ak ⋅ Ak ≤ ak ⋅ A < ak ⋅ r k
k
k =0
∑ ak Ak ≤ ∑ ∑
n+ p n+ p n+ p
S n+ p − S n = ak Ak < ak r k .
k = n +1 k = n +1 k = n +1
∑
∞
Cum seria a k r k este convergentă, şirul sumelor sale parţiale este convergent
k =0
3.7. EXERCI II 137
deci este şir Cauchy. Atunci din ultima inegalitate rezultă că şirul (S n )n∈N este şir
Cauchy în M n (C ) şi cum acest spaţiu este complet rezultă că (S n )n∈N este un şir
∑a
∞
convergent, deci A k este convergentă.
k =0
k
k =0
(− 1) n A n + α 1 A n−1 + α 2 A n−2 + L + α n I n = 0 M n (C )
de unde obţinem
A n = (− 1) α 1 A n −1 + (− 1) α 2 A n − 2 + L + (− 1) α n I n
n −1 n −1 n −1
∑a
∞
A k este un şir de polinoame de matrice deci este un şir de elemente
e =∑
∞
= 1+ + +L+ +L.
x xk x x2 xn
k =0 k! 1! 2! n!
∑ k! A
∞
1
6.8. Definiţie. Suma seriei k
se numeşte exponenţiala matricei A şi notăm
k =0
eA =∑
∞
A = I n + A + A2 + L + An + L .
1 k 1 1 1
k =0 k ! 1! 2! n!
Fie diag (λ 1 , λ 2 ,L, λ n ) matricea cu toate elementele egale cu zero, mai puţin cele
de pe diagonala principală care sunt egale cu λ 1 , λ 2 ,L, λ n .
= I n ; e λ I n = e λ I n , (∀) λ ∈ C .
( ).
n (K )
⎛ 1 L 0⎞
⎜ 1 ⎟
0 0
⎜ L 0⎟
⎜ 1! ⎟
1 0
⎜ 1 ⎟
= e λ ⋅⎜
J r (λ )
L 0⎟ .
1
1
⎜ ⎟
e
2! 1!
⎜ M M M M M⎟
⎜ 1 L 1 ⎟⎟
⎜ (r − 1)! (r − 2)! (r − 3)!
1 1
⎝ ⎠
=∑ λ j , j = 1, n .
∞
λj 1 k
e
k =0 k !
⎛ k ⎞
e A+ B = ∑ ( A + B ) k = ∑ 1 ⎜⎜ ∑ k ! A j B k − j ⎟⎟ .
∞ ∞
k = 0 k ! ⎝ j = 0 j !(k − j )!
1
k =0 k ! ⎠
De aici obţinem:
⎛ ⎞
1 ⎜ k k! j m ⎟ ⎛ ∞ 1 j ⎞ ⎛ ∞ 1 m ⎞
=∑ ⎜ ∑ A B ⎟ = ⎜⎜ ∑ A ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ∑ B ⎟⎟ = e A ⋅ e B .
∞
A+ B
k = 0 k ! ⎜ j , m = 0 j !m ! ⎟ ⎝ j =0 j ! ⎠ ⎝ m =0 m ! ⎠
e
⎝ j +m=k ⎠
− A şi obţinem:
e A ⋅ e − A = e A+ ( − A ) = e = In .
0n
C −1e A C = C −1 ⎜⎜ ∑ A k ⎟⎟ C = ∑ C −1 A k C = ∑ (C −1 A C ) = e C A C .
⎛ ∞ 1 ⎞ ∞
1 ∞
1 −1
⎝ k =0 k ! ⎠
k
k =0 k ! k =0 k !
= e λ Ir + Hr = e λ Ir e Hr = e λ e Hr .
J r (λ )
e
140 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
În plus avem
⎛0 0 L 0 0 0⎞
⎛0 0 L 0 0⎞ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜0 0 L 0 0 0⎟
⎜1 0 0⎟ ⎜1 0 O M M M⎟
Hr = ⎜0 ⎟
1 O M M , Hr = ⎜ ⎟ , L, H rr = 0 M (C ) ,
0
⎜ ⎟ ⎜0 1 O 0 0 0⎟
2
⎜M M O 0 0⎟ ⎜M M K 0 0 0 ⎟⎟
r
⎜0 ⎟ ⎜
⎝ 0 K 1 0⎠ ⎜0
⎝ 0 L 1 0 0 ⎟⎠
⎛ 1 L 0⎞
⎜ 1 ⎟
0 0
⎜ L 0⎟
⎜ 1! ⎟
1 0
= ∑ H rk = ⎜
r −1
⎜ 1 ⎟
L 0⎟ .
Hr 1 1
1
⎜ ⎟
e
k =0 k ! 2! 1!
⎜ M M M M M⎟
⎜ 1 L 1 ⎟⎟
⎜ (r − 1)! (r − 2)! (r − 3)!
1 1
⎝ ⎠
e t A = In +
1
(t A) + 1 (t 2 A 2 ) + L + 1 (t k A k ) + L ;
1! 2! k!
(e ) = A + 1 t A2 + 1 t 2 A3 + L + 1 t k −1 Ak + L
(k − 1)!
d tA
dt 1! 2!
⎛ ⎞
= A ⎜⎜ I n + t A + t 2 A 2 + L + t A + L⎟⎟ = A e t A
(k )!
1 1 1 k k
⎝ 1! 2! ⎠
7. EXERCIŢII
⎛ 3 2 − 2⎞
⎜ ⎟
2
⎜ 2 3 −2 2⎟
A=⎜
2 −2 2⎟
⎜⎜ ⎟⎟
.
3
⎝ − 2 2 2 3 ⎠
− x1 + x 2 + x3 − x 4 = 0 .
M = {(α + β − γ , α , β , γ ) α , β , γ ∈ R },
− x1 + x 2 + x3 − x 4 = 0
x1 + x 2 + x3 + x4 = 0 .
− x1 + x 2 + x3 − x 4 = 0
x1 + x 2 + x3 + x4 = 0
x1 + x2 − x3 − x 4 = 0 .
3 x1 + x 2 + x3 − x 4 = 0
x1 + 3x2 − x3 − x 4 = 0
x1 − x2 + 3x3 + x4 = 0
x1 − x2 + 3x3 + 3x 4 = 0 .
⎛5 0⎞
⎜ ⎟
0 0
⎜0 0⎟
B=⎜
0⎟
5 0
⎜⎜ ⎟
.
0 0 − 3 ⎟⎠
0 0 5
⎝0
⎛ 1 −1 −1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ − 3 − 4 − 3⎟ .
⎜ 4
⎝ 7 6 ⎟⎠
S = {(0 , α , − α ) α ∈ R },
x1 + x2 + x3 = 0
x1 + 2 x2 + x3 = 0
4 x1 + 7 x2 + 4 x3 = 0
S = {(α , 0 , − α ) α ∈ R }.
KerT2 = {(α , 0 , − α ) α ∈ R },
KerT22 = {(2α − β , α , β ) α , β ∈ R }
KerT23 = KerT22 .
x1 + x 2 + x3 = α
x1 + 2 x 2 + x3 = 0
4 x1 + 7 x 2 + 4 x3 = −α
Sistemul de mai sus este compatibil pentru orice valoare α ∈ R şi are soluţia
3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
⎛ 0 − 3 1⎞
⎜ ⎟
Q=⎜ 1 0⎟
⎜ − 1 1 − 1⎟
1
⎝ ⎠
⎛ −1 0 0⎞
⎜ ⎟
Q AQ = ⎜ 0 2 0 ⎟ .
−1
⎜ 0 1 2⎟
⎝ ⎠
λ 1 = −1 : v1 = ( 0 , 1, − 1) ;
-se determină, ca mai sus, un vector propriu corespunzător valorii proprii
⎛ − 1 − 1 − 1 ⎞ ⎛ − 3⎞ ⎛ 1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v2 = T2 (v3 ) = ⎜ − 3 − 6 − 3 ⎟ ⋅ ⎜ 1 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ ;
⎜ 4
⎝ 7 4 ⎟⎠ ⎜⎝ 1 ⎟⎠ ⎜⎝ − 1⎟⎠
{v1 , v3 , T2 (v3 )} .
-baza în raport cu care endomorfismul U are forma canonică Jordan este
⎛3 − 4 2⎞
⎜ ⎟
0
⎜4 − 5 − 2 4⎟
A=⎜
3 − 2⎟
⎟⎟
.
⎜⎜
0 0
⎝ 0 0 2 − 1 ⎠
3.7. EXERCI II 145
KerT1 = {(α , α ,α , α ) α ∈ R },
respectiv
KerT12 = {(α , β , α , β ) α , β ∈ R }
⎛2 − 4 2 ⎞ ⎛ 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
0
⎜4 − 6 − 2
T1 (v1 ) = ⎜
4 ⎟ ⎜ 2⎟
=
2 − 2⎟ ⎜ 2⎟
⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
0 0
⎝ 0 0 2 − 2 ⎠ ⎝ 2⎠
pentru λ 3 = λ 4 = −1 ne dau:
KerT2 = {(α , α ,0 ,0 ) α ∈ R },
KerT22 = {(α , β ,0 ,0 ) α , β ∈ R },
⎛1 0⎞
⎜ ⎟
0 0
⎜1 0⎟
Q AQ = ⎜
0 −1 0⎟
−1
1 0
⎟
,
⎜⎜
0 1 − 1⎟⎠
0
⎝0
unde:
⎛1 2 1 4⎞
⎜ ⎟
⎜0 2 0 4⎟
Q=⎜
2 0 0⎟
⎟
.
⎜⎜
2 0 0 ⎟⎠
1
⎝0
⎛ 1 0⎞
⎜ ⎟
1 1
⎜ −1 3 0 1⎟
A=⎜
−1 0 −1 1⎟
⎟
.
⎜⎜
⎝ 0 −1 −1 1 ⎟⎠
KerT = M λ = {(α , β ,− β , α − 2 β ) α ∈ R },
KerT 2 = {( x1 , x 2 , x3 , x 4 ) − x1 + x2 − x3 + x4 = 0 },
KerT 3 = M λ = R 4 .
⎛1 0 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜1 1 0 0⎟
Q AQ = ⎜
1 1 0⎟
−1
⎟
,
⎜⎜
0 0 1 ⎟⎠
0
⎝0
unde
⎛1 0 − 2 1⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 −1 − 2 0⎟
Q=⎜
0 −1 2 0⎟
⎟
.
⎜⎜
⎝0 0 2 1 ⎟⎠
5) Să se calculeze e A t unde
⎛2 2 3⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 0 3 − 1⎟ .
⎜0 0 4 ⎟⎠
⎝
k =0
n
Cayley-Hamilton rezultă că matricea A se scrie ca o combinaţie liniară de
f ( A) = ∑ f (λ j ) .
(λ − λ1 )L (λ j − λ j −1 )(λ j − λ j +1 )L (λ j − λn )
n
j =1 j
f ( A) = ∑ Z j f (λ j ) ,
n
j =1
f ( A) = e A t = Z 1 e 2 t + Z 2 e 3 t + Z 3 e 4 t .
2 Z 1 + 3Z 2 + 4 Z 3 = A
Z 1 + 2 Z 2 + 3Z 3 = A − I 3
4 Z 1 + 9 Z 2 + 16 Z 3 = A 2 ,
Z1 = A − A + 6I 3 ,
1 2 7
Z 2 = − A + 6 A − 8I 3 ,
2 2
2
Z 3 = A 2 − A + 3I 3 .
1 5
2 2
e At = Q eQ
−1 ( A t )Q
Q −1 ,
⎛1 2 1⎞
⎜ ⎟
Q = ⎜0 1 − 2⎟
⎜0 0
⎝ 2 ⎟⎠
6) Să se calculeze e A t unde
⎛ 1 −1 −1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ − 3 − 4 − 3⎟ .
⎜ 4 6 ⎟⎠
⎝ 7
e At = Q eQ
−1 ( A t )Q
Q −1 ,
⎛ 0 − 3 1⎞
⎜ ⎟
Q=⎜ 1 0⎟ .
⎜ − 1 1 − 1⎟
1
⎝ ⎠
Deoarece
⎛ −1 0 0⎞
⎜ ⎟
Q AQ = ⎜ 0 2 0 ⎟
−1
⎜ 0 1 2⎟
⎝ ⎠
formula e A t = Q e Q
−1 ( A t )Q
Q −1 (vezi şi propoziţia 6.9, vi)) ne dă:
150 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
⎛ 1 1 ⎞ ⎛ e -t 0 ⎞ ⎛ 0 − 3 1⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
2 0
= Q e Q ( A t )Q Q −1 = ⎜ − 1 − 1 − 1 ⎟ ⋅ ⎜ 0 0 ⎟⋅⎜ 1 0⎟ =
−1
⎜ − 2 − 3 − 3⎟ ⎜ 0 e 2 t ⎟⎠ ⎜⎝ − 1 1 − 1⎟⎠
e At e2t 1
⎝ ⎠ ⎝ e2t
⎛ 2e 2 t − 3e -t + 4e 2 t e -t − e 2 t ⎞
⎜ ⎟
= ⎜ − e2t 3e -t − 3e 2 t − e -t + e 2 t ⎟ .
⎜ − e2t
⎝ 6e -t − 7e 2 t − 2e -t + 2e 2 t ⎟⎠
⎛ 3 2 0⎞ ⎛ 4 6 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
a) A = ⎜ 2 0 0⎟ ; b) A = ⎜ − 3 − 5 0 ⎟ ;
⎜ 0 0 − 1⎟ ⎜ − 3 − 6 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 7 4 − 1⎞ ⎛ 1 −1 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
c) A = ⎜ 4 7 − 1⎟ ; d) A = ⎜ 3 − 3 6 ⎟ ;
⎜− 4 − 4 4 ⎟⎠ ⎜ 2 − 2 4⎟
⎝ ⎝ ⎠
⎛ − 3 − 7 − 5⎞ ⎛ 0 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
1
e) A = ⎜ 2 3⎟; f) A = ⎜ 0 0⎟ .
⎜ 1 2 ⎟⎠ ⎜ − 2 − 2 − 1⎟
4 2
⎝ 2 ⎝ ⎠
⎛2 1⎞
⎜ ⎟
0 0
⎜0 0⎟
A=⎜
2 − 2⎟
2 0
⎜⎜ ⎟
6 ⎟⎠
0 0
⎝1 0 −2
⎛ 7 1⎞ ⎛ 4 6 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
4
a) A = ⎜ 4 7 − 1⎟ ; b) A = ⎜ − 3 − 5 0 ⎟ ;
⎜− 4 − 4 4 ⎟⎠ ⎜ − 3 − 6 1⎟
⎝ ⎝ ⎠
⎛ 3 2 0⎞ ⎛ 1 −1 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
c) A = ⎜ 2 0 0⎟ ; d) A = ⎜ 3 − 3 6 ⎟ ;
⎜ 0 0 − 1⎟ ⎜ 2 − 2 4⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 0⎞ ⎛ − 3 − 7 − 5⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
2
e) A = ⎜ 0 0⎟ ; f) A = ⎜ 2 3⎟.
⎜ − 2 − 2 − 1⎟ ⎜ 1 2 ⎟⎠
2 4
⎝ ⎠ ⎝ 2
⎛ 1 3⎞ ⎛ 0 1 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
3
a) A = ⎜ − 1 6⎟; b) A = ⎜ − 4 4 0 ⎟ ;
⎜ 2 − 14 − 9 ⎟ ⎜ 0 0 2⎟
9
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 2 −1 2⎞ ⎛ − 4 − 7 − 5⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
c) A = ⎜ 5 − 3 3⎟; d) A = ⎜ 2 3⎟;
⎜ −1 0 − 2⎟ ⎜ 1 1 ⎟⎠
3
⎝ ⎠ ⎝ 2
⎛ 5 1 − 1 − 1⎞
⎜ ⎟
⎜ 1 5 − 1 − 1⎟
e) A = ⎜
1 1 3 − 1⎟
⎟⎟
.
⎜⎜
⎝ 1 1 − 1 3 ⎠
⎛ − cos ϕ 0 sin ϕ ⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 0 0 ⎟ ,ϕ ∈R,
⎜ sin ϕ 0 cos ϕ ⎟
1
⎝ ⎠
⎛ 0 0 −1⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 0 0 − 2⎟
⎜ −1 − 2 0 ⎟⎠
⎝
152 3. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
⎛ 4 6 0⎞ ⎛ 1 −1 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
a) A = ⎜ − 3 − 5 0 ⎟ ; b) A = ⎜ 3 − 3 6 ⎟ ;
⎜ − 3 − 6 1⎟ ⎜ 2 − 2 4⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 0 − 2⎞ ⎛ 4 − 5 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
c) A = ⎜ 0 0 0 ⎟; d) A = ⎜ 5 − 7 3 ⎟ ;
⎜− 2 0 4 ⎟⎠ ⎜ 6 − 9 4⎟
⎝ ⎝ ⎠
⎛ 0 1 0⎞ ⎛ 2 0 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
e) A = ⎜ − 4 4 0 ⎟ ; f) A = ⎜ − 2 1 0 ⎟ ;
⎜ − 2 1 2⎟ ⎜ 3 1 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 3 −1 0 0⎞ ⎛ 3 −1 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
0
⎜1 0⎟ ⎜ − 4 −1 0⎟
g) A = ⎜ h) A = ⎜
0 5 − 3⎟ 1⎟
1 0 0
⎟⎟
;
⎟
.
⎜⎜ ⎜⎜
0 ⎟⎠
3 7 1 2
⎝ 4 − 1 3 − 1 ⎠ ⎝ − 17 − 6 − 1
4. FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE
iii) În cazul unei aplicaţii biliniare definită pe un spaţiu liniar complex, condiţia
iv) din definiţia 1.1 se înlocuieşte cu condiţia:
U ( x, y ) = U ( y, x ) , (∀) x, y ∈ Vn .
U ( x, y ) = U ( y, x ) , (∀) x, y ∈Vn
se numeşte hermitică.
154 4. FORME BILINIARE. FORME P TRATICE
1.4. Exemple. i) Orice produs scalar real (complex) este o formă biliniară
i =1 j =1
i =1 j =1
(d f )(x )(x, y ) = ∑∑ ∂2 f
( x 0 ) xi y j ,
n n
j =1 ∂ xi ∂ x j
2
i =1
0
U ( x, y ) = ∑∑ aij xi y j , aij ∈ R , i , j = 1, n ,
n n
i =1 j =1
i =1 j =1
i =1 j =1
U ( x, y ) = U ⎜⎜ ∑ xi ei , ∑ y j e j ⎟⎟ = ∑∑ xi y jU (ei , e j ) = ∑∑ aij xi y j ,
⎛ n n
⎞ n n n n
⎝ i =1 y =1 ⎠ i =1 j =1 i =1 j =1
i =1 j =1
i =1 j =1
U = X t AY .
U (α x + β y , z ) = (α X + β Y ) A Z = α X t A Z + β Y t A Z =
= αU ( x, z ) + β U ( y , z ) ,
t
i =1 j =1
B = C AC t .
156 4. FORME BILINIARE. FORME P TRATICE
f i = ∑ cij e j , i = 1, n .
n
j =1
Atunci:
= ∑∑ cik c jl a kl = ∑ ⎜ ∑ cik a kl ⎟ c jl , i, j = 1, n ,
n n n
⎛ n ⎞
k =1 l =1 l =1 ⎝ k =1 ⎠
de unde rezultă B = C A C t .
B = C AC t .
i =1 j =1
U ( x, y ) = ∑ ⎜ ∑ aij xi ⎟ y j = 0 .
n
⎛ n ⎞
j =1 ⎝ i =1 ⎠
∑a xi = 0 , j = 1, n .
n
i =1
ij
demonstrată.
{ }
Remarcă. Din teorema de mai sus rezultă că U este nedegenerată dacă şi numai
dacă KerU = 0Vn .
U (ei , e j ) = 0 , i ≠ j , i, j = 1, n .
Vn se numeşte ortogonală în raport cu forma biliniară simetrică U dacă
1.14. Observaţie. Dacă baza B = {e1 , e2 ,L, en } este ortogonală în raport cu forma
158 4. FORME BILINIARE. FORME P TRATICE
U ( x, y ) = ∑ aii xi y i .
această bază este:
n
i =1
2.2. Observaţie. Dacă A = (aij )i , j =1,n este matricea ataşată formei biliniare U în
Forma biliniară U care defineşte forma pătratică F se numeşte polara lui F.
⎛ n ⎞ n n
F ( x ) = U ( x, x ) = U ⎜⎜ ∑ xi ei , ∑ y j e j ⎟⎟ = ∑∑ aij xi x j =
n
⎝ i =1 j =1 ⎠ i =1 j =1
= ∑ xi ∑ aij x j = X t A X .
n n
i =1 j =1
Matricea A din formula de mai sus se numeşte matricea ataşată formei pătratice
în baza B; această matrice coincide cu matricea polarei U.
Demonstraţie. Fie A = (aij )i , j =1,n matricea ataşată formei pătratice într-o bază
oarecare din Vn . Atunci:
F ( x + y ) = ∑∑ aij ( xi + y i ) (x j + y j ) =
n n
i =1 j =1
= F ( x ) + 2U ( x, y ) + F ( y ) ,
i =1 j =1 i =1 j =1 i =1 j =1
4.4. EXERCI II 159
de unde rezultă:
U ( x, y ) =
1
[F (x + y ) − F (x ) − F ( y )].
2
M ⊥ = { y ∈Vn U ( x, y ) = 0 , (∀) x ∈ M }
se numeşte complementul ortogonal al lui M în Vn faţă de U.
U (ei , y ) = 0 , i = 1, p se scriu:
j =1
∑ y U (e , e ) = 0 , i = 1, p .
n
j =1
j i j
F ( x ) = ∑ a i xi2 , a i ∈ R , i = 1,n .
n
i =1
F ( x ) = U ( x, x ) = ∑ aii xi2 .
n
i =1
inducţie după dimensiunea spaţiului. Pentru n = 1 baza căutată este formată dintr-
polara U are aceeaşi proprietate. În acest caz vom demonstra teorema prin
U ( x, y ) =
1
[F (x + y ) − F (x ) − F ( y )] = 1 [U (x + y, x + y ) − U (x, x ) − U ( y, y )]
2 2
α 1e1 + α 2 e2 + L + α n en = 0 , α i ∈ R , i = 1, n .
4.4. EXERCI II 161
M ⊕ W = Vn , M ∩ W = {0Vn }.
U ( f k , f h ) = 0 , k ≠ h , k , h = p + 1, n ,
D(λ ) = Q −1 A Q .
B = C A C t = Q t A Q = Q −1 A Q = D(λ ) .
F ( x ) = ∑ λ i ( xi′ ) , x = ∑ xi′ei .
n n
2
i =1 i =1
i =1 j =1
F ( x ) = a x + 2∑ a1k x1 xk + ∑∑ aij xi x j =
n n n
2
k =1 i =2 j =2
11 1
Fie baza B ′ = { f1′, f 2′,L, f n′} obţinută din baza B cu ajutorul matricei de trecere:
⎛ 1 a1n ⎞
⎜− − L − ⎟
a12
⎜ a11 a11 ⎟
C =⎜ 0 0 ⎟.
a11
⎜ ⎟
1` L
⎜ M M ⎟
⎜ 0 1 ⎟⎠
M M
⎝ 0 L
i =1
aplica procedeul de mai sus. Astfel, după cel mult n − 1 paşi se obţine o bază
B = { e1 , e2 ,L, en } faţă de care F are expresia canonică
F ( x ) = α 1 y12 + α 2 y 22 + L + α n y n2 , x = ∑ y i ei , α i ∈ C , i = 1, n .
n
i =1
f1′ = f1 + f 2 , f 2′ = f1 − f 2 , f i′ = f i , i = 3, n ,
x1 = x1′ + x ′2
x 2 = x1′ − x 2′
xi = xi′ , i = 3, n ,
164 4. FORME BILINIARE. FORME P TRATICE
F ( x ) = ∑∑ aij′ xi′x′j .
n n
i =1 j =1
Y = A1 X , A1 ∈ M n (C ) .
C = (A1−1 ) .
t
Δ1 = a11 , Δ 2 = , L, Δ n = det A
a11 a12
a 21 a 22
sunt nenuli atunci există o bază B ′ = { e1′ , e2′ ,L, e′n } faţă de care expresia formei
pătratice este:
Δ i −1
F (x ) = ∑ (xi′ ) 2 ,
n
i =1 Δi
4.4. EXERCI II 165
unde Δ 0 = 1 şi x = ∑ xi′ei′ .
n
i =1
e1′ = c11e1 ,
e′2 = c12 e1 + c 22 e2 ,
e3′ = c13 e1 + c 23 e2 + c33 e3 ,
L LLLLLL L LL
e′j = c1 j e1 + c2 j e2 + L + c jj e j
L LLLLLL L LLL
e′n = c1n e1 + c2 n e2 + L + cnn en .
U (e′j , ei ) = 0,
U (e′j , e j ) = 1 ; j = 1, n , i = 1, j
a11c1 j + a12 c2 j + L + a1 j c jj = 0
a 21c1 j + a 22 c2 j + L + a 2 j c jj = 0
LLLLLLLLLLLLL
a j1c1 j + a j 2 c2 j + L + a jj c jj = 1 .
a11 L a1, j −1 0
0 Δ j −1
c jj = ⋅ =
1 a 21 L a 2 , j −1
Δj M Δj
.
M M 0
a j ,1 L a j , j −1 1
k =1
Dacă i = j obţinem:
k =1
Pentru i > j din simetria formei biliniare U rezultă U (e′j , ei′ ) = U (ei′ , e′j ) = 0 .
Δ i −1
F (x ) = ∑ ( xi ) 0
′ Δ = = ∑ xi′ei′ .
n n
i =1 Δ i
2
; 1 , x
i =1
Δ1 = a11 , Δ 2 = , L, Δ n = det A .
a11 a12
a 21 a 22
α 1 a1i + α 2 a 2 i + L + α p a pi = 0 , i = 1, p .
U (α 1e1 + α 2 e2 + L + α p e p , ei ) = 0 , i = 1, p .
U ( α 1e1 + α 2 e2 + L + α p e p , α 1e1 + α 2 e2 + L + α p e p ) = 0 .
α 1e1 + α 2 e2 + L + α p e p = 0
Δ i −1
F (x ) = ∑ (xi′ ) 2
n
i =1 Δi
Δ i −1
> 0 , i = 1, n . Deoarece Δ 0 = 1 > 0 din
Δi
şi cum F este pozitiv definită rezultă
Δ i −1 Δ
Reciproc, dacă Δ i > 0 , i = 1, n atunci > 0 , i = 1, n şi din F ( x ) = ∑ i −1 ( xi′ )
n
Δi i =1 Δ i
2
pătratice F.
Demonstraţie. Fie B = { e1 , e2 ,L, en }, B ′ = { e1′ , e2′ ,L, e′n } două baze în Vn faţă de
i =1 j =1 j =1
F ( x ) = ∑ xi2 − ∑x
p p+q
2
i =1 i = p +1
i
în baza B şi respectiv
4.4. EXERCI II 169
F ( x ) = ∑ ( xi′ ) − ∑ (x′ )
p′ p ′ + q′
2 2
i =1 i = p ′ +1
i
{ }
deducem că dim M + dim M ′ = p + n − p′ > n . Rezultă că subspaţiul M + M ′ nu
este sumă directă de subspaţii şi deci M ∩ M ′ ≠ 0 V n .
Fie ~x ∈ M ∩ M ′, ~
x ≠ 0 . Atunci
Vn
şi astfel
F (~
x ) = ∑ xi2 ≥ 0 , F (~
x ) = − ∑ ( xi′ ) ≤ 0 .
p n
2
i =1 i = p′ +1
4.4. EXERCIŢII
⎛0 5⎞
⎜ ⎟
2
A = ⎜ 2 − 3 − 2⎟
⎜5 − 2 0 ⎟⎠
⎝
x1 + 2 x2 + 5 x3 = 0
2 x1 − 2 x 2 − 2 x3 = 0
5 x1 − 2 x 2 + x3 = 0
⎛ 1 2 1 ⎞
f1′ = f1 = ⎜ − ,− ⎟,
1
⎝ 6 6⎠
,
f1 6
⎛ 1 1 ⎞
f 2′ = f2 = ⎜ ⎟,
1
⎝ 2 2⎠
,0,
f2
⎛ 1 1 1 ⎞
f 3′ = f3 = ⎜ − ⎟,
1
⎝ 3 3 3⎠
, ,
f3
⎛ 1 ⎞
⎜− − ⎟
1 1
⎜ 3⎟
Q = col ( f1′, f 2′, f 3′) = ⎜ −
⎜ 1 ⎟
6 2
3⎟
2
0
⎜ 1 ⎟⎟
6
⎜⎜ 1 1
⎟
⎝ 6 2 3⎠
⎛ −1 0 0⎞
⎜ ⎟
C AC = Q AQ = Q AQ = ⎜ 0 5 0⎟.
−1
⎜ 0 0 − 7⎟
t t
⎝ ⎠
x1′ +
x1 = − x2′ − x3′
1 1 1
6 2 3
X = Q X ′ ⇔ x2 = − x1′ + x′
2 1
6 3
x3 = x1′ + x2′ + x′
1 1 1
6 2 3
y1 =
x1 + x2
1 1
x1 = y1 + y 2 2 2
x 2 = y1 − y 2 ⇔ x2 = x1 − x2 ,
1 1
x3 = y 3
y 3 = x3
2 2
172 4. FORME BILINIARE. FORME P TRATICE
F ( x ) = ( y1 + y3 ) − y 22 − y32 =
2
⎛1 ⎞ ⎛1 1 ⎞
= ⎜ x1 + x2 + x3 ⎟ − ⎜ x1 − x2 ⎟ − x32 =
2 2
1
⎝2 ⎠ ⎝2 2 ⎠
= ( x1′ ) − ( x ′2 ) − ( x3′ ) ,
2
2 2 2
unde
x1′ = x1 + x 2 + x3
1 1
2 2
x 2′ = x1 − x 2
1 1
x3′ = x3 .
2 2
Pentru a determina baza în raport cu care forma pătratică are expresia canonică
găsită, fie matricea
⎛1 ⎞
⎜ 1⎟
1
⎜2 ⎟
A1 = ⎜ 0⎟ .
2
−
⎜2 ⎟
1 1
⎜0 0 1⎟
2
⎜ ⎟
⎝ ⎠
C = (A1−1 ) .
t
⎛ 1 1 0⎞
⎜ ⎟
C = ⎜ 1 −1 0⎟
⎜ −1 −1 1⎟
⎝ ⎠
e1′ = c11e1
e′2 = c12 e1 + c 22 e2
e3′ = c13 e1 + c 23 e2 + c33 e3 .
U (e′j , ei ) = 0 , i < j
U (e′j , e j ) = 1 , j = 1, 3 ,
sistemul
e1′ = e1 = ( 1, 0 , 0 )
⎛ 4 1 ⎞
e′2 = − e1 − e2 = ⎜ − , − , 0 ⎟
4 1
9 9 ⎝ 9 9 ⎠
⎛ 8 4 1 ⎞
e3′ = − e1 − e2 + e3 = ⎜ − , − , ⎟
8 4 1
81 81 81 ⎝ 81 81 81 ⎠
Δ0
F (x ) = (x1′ ) 2 + Δ1 (x2′ ) 2 + Δ 2 (x3′ ) 2 = (x1′ ) 2 − 1 (x1′ ) 2 + 1 (x1′ ) 2 .
Δ1 Δ2 Δ3 9 81
a) F ( x ) = x1 x2 + 2 x1 x3 + 2 x 2 x3 ;
b) F ( x ) = x12 − 2 x1 x2 − 2 x1 x3 − 2 x2 x3 ;
c) F ( x ) = 17 x12 + 14 x22 +14 x32 − 4 x1 x2 − 4 x1 x3 − 8 x2 x3 ;
d) F ( x ) = 2 x1 x 2 − 6 x1 x3 − 6 x 2 x3 + 2 x3 x 4 ;
e) F ( x ) = 3 x12 + 6 x22 + 3 x32 − 4 x1 x2 − 8 x1 x3 − 4 x2 x3 .
Dacă ne alegem un punct din spaţiu în care considerăm trei drepte perpendiculere
două câte două şi pe aceste drepte stabilim un sens de parcurgere atunci putem
asocia fiecărui punct din spaţiu un sistem ordonat de trei numere, numere care se
numesc coordonatele carteziene ale punctului considerat. În cele ce urmează, în
loc de a spune că aceste trei numere precizează poziţia punctului în spaţiu vom
spune că ansamblul acestor numere este chiar un punct al spaţiului. În acest fel
identificăm punctele spaţiului fizic cu elementele spaţiului aritmetic de
dimensiune trei.
{(x , x , x ) x ∈ R, i = 1, 3 }.
ordonate de numere reale
E3 = 1 2 3 i
scalari α ∈ R prin:
x + y = ( x1 + y1 ,x2 + y 2 ,x3 + y 3 ) ,
176 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
α x = (α x1 ,α x2 ,α x3 ) .
1.4. Observaţie. Un vector tangent v p = ( p,v ) se compune deci din punctul său
de aplicaţie p şi din partea sa vectorială v; v p se mai numeşte vector legat în
punctul p.
v p + w p = (v + w ) p ,
α v p = (α v ) p .
1.10. Propoziţie. Dacă V este un câmp vectorial pe E 3 atunci există şi sunt unice
funcţiile reale v1 , v 2 , v3 definite pe E 3 astfel încât
V ( p ) = (v1 ( p ), v 2 ( p ), v3 ( p )) p =
= v1 ( p )(1,0,0 ) p + v2 ( p )(0,1,0 ) p + v3 ( p )(0,0,1) p =
= v1 ( p )U 1 ( p ) + v2 ( p )U 2 ( p ) + v3 ( p )U 3 ( p ) , (∀) p ∈ E 3 ,
∑v U
3
deci câmpurile vectoriale V şi sunt egale.
i =1
i i
Fie p = ( p1 , p 2 , p3 ) , q = (q1 , q 2 , q3 ) ∈ E 3 .
p ⋅ q = p1 q1 + p 2 q 2 + p3 q3 .
178 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
(α p + β q ) ⋅ r = α p ⋅ r + β q ⋅ r , (∀) p, q, r ∈ E 3 , (∀) α , β ∈ R ,
r ⋅ (α p + β q ) = α r ⋅ p + β r ⋅ q , (∀) p, q, r ∈ E 3 , (∀) α , β ∈ R ;
ii) simetrie
p ⋅ q = q ⋅ p, (∀) p, q ∈ E 3 ;
p ⋅ p ≥ 0, (∀) p ∈ E 3 , p⋅ p = 0 ⇔ p = 0 .
p = ( p ⋅ p) = ( p + p + p )
1 1
2 2 2 2
2
1 2 3 .
d ( p, q ) = p − q = [( p − q ) + ( p 2 − q 2 ) + ( p3 − q3 ) ].
1
2 2 2 2
1 1
vp ⋅wp = v ⋅w .
v p ⋅ w p = v ⋅ w ⋅ cosθ , θ ∈ [ 0, π ].
Doi vectori se numesc ortogonali dacă produsul lor scalar este egal cu zero. Un
vector de lungime unu se numeşte versor.
5.8. EXERCI II 179
v = (v ⋅ e1 ) e1 + (v ⋅ e 2 ) e 2 + (v ⋅ e 3 )e 3 .
v = α 1e1 + α 2 e 2 + α 3 e 3 .
v = (v1 , v2 , v3 ) = ∑ viU i ( p ) .
3
i =1
i =1 i =1
U1 ( p) U 2 ( p) U 3 ( p)
v × w = v1 v2 v3 .
w1 w2 w3
v × w = − w × v , (∀) v , w ∈ T p (E 3 ) .
v×w = v ⋅ w − (v ⋅ w ) .
2 2 2
v ⋅ (v × w ) = v1
v1 v2 v3
v2 v3 = 0
w1 w2 w3
ii) Avem:
⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠
2 2 2
v
+ v2 w1 + v2 w3 + v3 w1 + v3 w2 − 2(v1v 2 w1 w2 + v1v3 w1 w3 + v2 v3 w2 w3 ) =
= (v 2 w3 − v3 w2 ) + (v3 w1 − v1 w3 ) (v1 w2 − v 2 w1 ) = v × w
2 2 2 2 2 2 2 2
2 2 2 2
.
− (v ⋅ w )
sin θ =
2 2 2
v w
v ⋅ w
v × w = v ⋅ w ⋅ sin θ .
u ⋅ (v × w ) = v1
u1 u2 u3
v2 v3 .
w1 w2 w3
D( x1 , x2 , x3 ) ⎛ ∂ϕ ⎞
J= = det ⎜ i (θ1 ,θ 2 ,θ 3 )⎟ ≠ 0 , (θ1 ,θ 2 ,θ 3 ) ∈ D ′ ,
D(θ1 ,θ 2 ,θ 3 ) ⎜ ∂θ
⎝
⎟
⎠ i , j =1, 3
(2)
j
θ i = ψ i ( x1 , x 2 , x3 ) , i = 1, 3 (3)
Fie vectorii
∂ϕ
gα ( x ) = = ∑ i (θ1 ,θ 2 ,θ 3 )U i ( x ) , α = 1,3
∂x
∂θ α i =1 ∂θ α
3
(5)
⎛ ∂ϕ ⎞ ⎛ ∂ϕ 2 ⎞ ⎛ ∂ϕ 3 ⎞
hα ( x ) = gα ( x ) = ⎜⎜ 1 ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ , α = 1, 3
2 2 2
⎝ ∂θ α ⎠ ⎝ ∂θ α ⎠ ⎝ ∂θ α ⎠
(6)
Eα ( x ) = gα ( x ), α = 1, 3 .
1
(7)
hα
θ1 = r ∈ (0, + ∞ ) , θ 2 = θ ∈ (0, 2π ) , θ 3 = z ∈ R
x1 = r cosθ
x 2 = r sin θ
x 3 = z.
hr ( x ) = g r ( x ) = 1 , hθ ( x ) = gθ ( x ) = r , hz ( x ) = g z ( x ) = 1 ,
E r ( x ) = U 1 ( x ) cosθ + U 2 ( x )sin θ
Eθ ( x ) = −U 1 ( x )sin θ + U 2 ( x )cosθ
E z ( x ) = U 3 ( x ).
θ1 = r ∈ (0, + ∞ ) , θ 2 = θ ∈ ( 0, π ) , θ 3 = ϕ ∈ (0, 2π )
x1 = r sin θ cos ϕ
x 2 = r sin θ sin ϕ
x3 = r cosθ .
∂x
gr (x ) = = U 1 ( x )sin θ cos ϕ + U 2 ( x )sin θ sin ϕ + U 3 ( x ) cosθ
∂r
∂x
gθ ( x ) = = U 1 ( x )r cosθ cos ϕ + U 2 ( x )r cosθ sin ϕ − U 3 ( x )r sin θ
∂θ
∂x
gϕ ( x ) = = −U 1 ( x )r sin θ sin ϕ + U 2 ( x )r sin θ cos ϕ ,
∂ϕ
hr ( x ) = g r ( x ) = 1 , hθ ( x ) = gθ ( x ) = r , hϕ ( x ) = gϕ ( x ) = r sin θ ,
E r ⋅ Eθ = Eθ ⋅ Eϕ = Eϕ ⋅ E r = 0 .
{(x , x ) x ∈ R, i = 1, 2 }.
de numere reale
E2 = 1 2 i
θ1 = r ∈ (0, + ∞ ) , θ 2 = θ ∈ ( 0, 2π )
x1 = r cosθ
x 2 = r sin θ .
∂x
gr (x ) = = U 1 ( x )cos θ + U 2 ( x )sin θ
∂r
gθ ( x ) = = −U 1 ( x )r sin θ + U 2 ( x )r cos θ .
∂x
∂θ
hr ( x ) = g r ( x ) = 1 , hθ ( x ) = gθ ( x ) = r
E r ( x ) = U 1 ( x ) cosθ + U 2 ( x )sin θ
Eθ ( x ) = −U 1 ( x )sin θ + U 2 ( x )cos θ .
În cele ce urmează vom considera aplicaţii ale lui E 3 în el însuşi care păstrează
distanţele între puncte. Transformări de acest tip ale spaţiului euclidian E n au
fost considerate în paragraful 2.6, unde au fost prezentate principalele proprietăţi
ale acestora. În acest paragraf vom detalia aceste proprietăţi în cazul spaţiului
euclidian E 3 .
d (F ( p ), F (q ) ) = d ( p, q ) , (∀) p, q ∈ E 3 .
d (H ( p ), H (q ) ) = d (F (G ( p ) ), F (G (q ) )) = d (G ( p ), G (q ) ) = d ( p , q ) ,
Ta ( p ) = p + a , (∀) p ∈ E 3 .
d (Ta ( p ), Ta (q ) ) = d ( p + a , q + a ) = ( p + a ) − (q + a ) = p − q = d ( p, q ) ,
q1 = p1 + a1
q2 = p2 + a2
q3 = p3 + a3 .
Ta o Tb = Tb o Ta = Ta +b
(Ta o Tb )( p ) = Ta (Tb ( p )) = Ta ( p + b ) = p + b + a = Ta +b ( p ) ,
(Tb o Ta )( p ) = Tb (Ta ( p )) = Tb ( p + a ) = p + a + b = Ta +b ( p ) .
4.5. Exemplu. Rotaţia în jurul unei axe. Înainte de a introduce rotaţia lui E 3 în
jurul unei axe să spunem câteva cuvinte despre o izometrie importantă a lui E 2 .
Izometriile lui E 2 se definesc la fel ca izometriile lui E 3 . Afirmaţiile din
C : E 2 → E 2 , C ( p ) = q , p = ( p1 , p 2 ) , q = (q1 , q 2 ) ,
astfel încât
188 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
q1 = p1 cosθ − p 2 sin θ
q 2 = p1 sin θ + p 2 cosθ .
Dacă C (u ) = v şi
v1 = u1 cosθ − u 2 sin θ
v2 = u1 sin θ + u 2 cosθ
atunci
= d ( p, u ) ,
2 2 2
( p 2 + p 2 )cosθ = cosθ .
cu
q⋅ p
( p1 + p2 )
cos α = = 1 2 2 2
q ⋅ p
⎛ cosθ − sin θ ⎞
A = ⎜⎜ ⎟.
⎝ sin θ cosθ ⎟⎠
q1 = p1 cosθ − p 2 sin θ
q 2 = p1 sin θ + p 2 cosθ
q3 = p3 .
5.8. EXERCI II 189
⎛ cosθ − sin θ 0⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ sin θ cosθ 0⎟ .
⎜ 0 1 ⎟⎠
⎝ 0
⎛1 0 ⎞
⎜ ⎟
0
A = ⎜ 0 cosθ − sin θ ⎟
⎜ 0 sin θ cosθ ⎟⎠
⎝
⎛ cosθ 0 − sin θ ⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 0 0 ⎟.
⎜ sin θ 0 cosθ ⎟⎠
1
⎝
Mai mult, se poate arăta că orice rotaţie a lui E 3 este caracterizată de o matrice
de forma
C ( p ) ⋅ C (q ) = p ⋅ q, (∀) p, q ∈ E 3 .
C ( p) = C( p)⋅ C ( p) = p ⋅ p = p , (∀) p ∈ E 3 ,
2 2
d (C ( p ), C (q )) = C ( p ) − C (q ) = C ( p − q ) = p − q ,
δ jl = e j ⋅ el = C (e j )⋅ C (el ) = ⎛⎜ ∑ α ij ei ⎞⎟ ⋅ ⎛⎜ ∑ α kl e k ⎞⎟ = ∑ α ijα il , j , l = 1, 3 ,
3 3 3
⎝ i =1 ⎠ ⎝ k =1 ⎠ i =1
At ⋅ A = I 3 = A ⋅ At .
pentru C ( p ) şi C (q ) , obţinem
C ( p ) ⋅ C (q ) =
1
(C ( p ) + C (q ) − C ( p ) − C (q ) = )
( )
2 2
C( p + q) − C( p = q) =
4
=
1
( )
2 2
p + q − p − q = p ⋅ q , (∀) p, q ∈ E 3 ,
4
=
1 2 2
p′ = ∑ ( p ⋅ e i ) e i .
m
i =1
PrM ( p ) = ∑ ( p ⋅ e i ) e i .
m
i =1
Pentru p, q ∈ E 3 şi α , β ∈ R
α p + β q ∈ E 3 ne dă
formula de mai sus aplicată punctului
192 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
PrM (α p + β q ) = ∑ ((α p + β q ) ⋅ ei ) ei = α ∑ ( p ⋅ ei ) ei + β ∑ (q ⋅ ei )e i =
m m m
= α PrM ( p ) + β PrM (q ) ,
i =1 i =1 i =1
F = 2 PrM − I .
m = 2.
{ }
Demonstraţie. Fie e i i = 1, m bază ortonormată în M pe care o completăm
i =1 i =1
obţinem q = F ( p ) = 2 p′ − p = ∑ pi e i − ∑pe
m 3
de unde rezultă că:
i =1 i = m +1
i i
qi = pi , i = 1, m , q j = − p j , j = m + 1, 3 .
⎛I 0 ⎞
A = ⎜⎜ m ⎟,
⎝0 − I 3−m ⎟⎠
specia întâi sau a doua după cum 3 − m este par sau impar.
5.8. EXERCI II 193
M = {x = ( x1 , x 2 , x3 ) ∈ E 3 x1 + x2 + x3 = 0}.
M ⊥ = {x = ( x1 , x 2 , x3 ) ∈ E 3 x1 = x 2 = x3 }.
Complementul ortogonal al acestui subspaţiu este
⎧ x1 + x2 + x3 = 0
⎨
⎩ x1 − p1 = x2 − p 2 = x3 − p3 .
p1′ = − − , p 2′ = − 1 + 2 − 3 , p3′ = − 1 − 2 + 3 ,
2 p1 p 2 p3 p 2p p p p 2p
3 3 3 3 3 3 3 3 3
q1 = − − , q 2 = − 1 + 2 − 3 , q3 = − 1 − 2 + 3 .
p1 2 p 2 2 p3 2p p 2p 2p 2p p
3 3 3 3 3 3 3 3 3
⎛ 1 2⎞
⎜ − − ⎟
2
⎜ 3 3⎟
A = ⎜−
2⎟
3
− .
⎜ 3 3⎟
2 1
⎜ 2 1⎟
3
⎜− − ⎟
2
⎝ 3 3 3⎠
⎛ q1 ⎞ ⎛ α 11 α 12 α 13 ⎞ ⎛ p1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ q 2 ⎟ = ⎜ α 21 α 22 α 23 ⎟ ⋅ ⎜ p 2 ⎟ .
⎜ q ⎟ ⎜α ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 3 ⎠ ⎝ 31 α 32 α 33 ⎠ ⎝ p3 ⎠
F ( p ) = (T o C )( p ) = C ( p ) + a
sau
qi = ∑ α ij p j + a j , i = 1, 3 .
3
j =1
⎛ q1 ⎞ ⎛ α 11 α 12 α 13 ⎞ ⎛ p1 ⎞ ⎛ a1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
= α
⎜ 2 ⎟ ⎜ 21 α α 23 ⎟ ⋅ ⎜ p 2 ⎟ + ⎜ a 2 ⎟ .
⎜ q ⎟ ⎜α ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
q
⎝ 3 ⎠ ⎝ 31 α 32 α 33 ⎠ ⎝ p3 ⎠ ⎝ a3 ⎠
22
⎛ q1 ⎞ ⎛ α 11 α 12 ⎞ ⎛ p1 ⎞ ⎛ a1 ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ ,
⎝ q 2 ⎠ ⎝ α 21 α 22 ⎠ ⎝ p 2 ⎠ ⎝ a 2 ⎠
unde A = (α ij )i , j =1, 2 este o matrice ortogonlă. În cazul unei rotaţii plane matricea
A este ( α fiind unghiul de rotaţie)
⎛ cos α − sin α ⎞
A = ⎜⎜ ⎟,
⎝ sin α cos α ⎟⎠
⎛ cos 2α sin 2α ⎞
A = ⎜⎜ ⎟ , tgα = k .
⎝ sin 2α − cos 2α ⎟⎠
5.8. EXERCI II 195
În capitolul I, paragraful 1.6 am definit varietăţile liniare ale unui spaţiu liniar şi
am arătat că o mulţime E a unui spaţiu liniar este o varietate liniară dacă şi numai
dacă există un subspaţiu liniar M şi un vector a astfel încât E = M + a . M se
numeşte subspaţiul director al varietăţii liniare E. Dimensiunea unei varietăţi
În cele ce urmează vom studia varietăţile liniare ale lui E 3 . Cum dim E 3 = 3 ,
liniare este egală cu dimensiunea subspaţiului său director.
varietăţile liniare ale lui E 3 diferite de E 3 sunt de dimensiune unu sau doi.
(d ) = M + a
(d ) = {λ u + a λ ∈ R}.
x1 = t u1 + a1
x2 = t u 2 + a2
x3 = t u 3 + a3 .
x1 = λ u1 + a1
x2 = λ u 2 + a2 (1)
x 3 = λ u 3 + a 3 , λ ∈ R,
5.3. Observaţie. i) Dacă numerele reale u1 , u 2 , u 3 sunt nenule atunci ecuaţiile (1)
se pot scrie sub forma:
x1 − a1 x2 − a 2 x3 − a3
= = . (3)
u1 u2 u3
Din cele de mai sus rezultă că ecuaţiile parametrice ale dreptei determinată de
punctele a şi b sunt:
x1 = a1 + λ (b1 − a1 )
x 2 = a 2 + λ (b2 − a 2 )
x3 = a3 + λ (b3 − a3 ), λ ∈ R .
(4)
x1 − a1 x 2 − a 2 x3 − a3
= =
b1 − a1 b2 − a 2 b3 − a3
. (5)
5.8. EXERCI II 197
aparţin aceste puncte. Atunci există numerele reale nenule λ1 şi λ2 astfel încât
b − a = λ1 u , c − a = λ2 u . Aceste egalităţi implică liniar dependenţa vectorilor
b − a şi c − a . Reciproc, dacă vectorii b − a , c − a sunt liniar dependenţi atunci
⎛ b1 − a1 b2 − a 2 b3 − a3 ⎞
⎜⎜ ⎟
⎝ c1 − a1 c2 − a2 c3 − a3 ⎟⎠
M = Sp{u, v} = {λ u + μ v λ , μ ∈ R}
(P ) = M + a = {λ u + μ v + a λ , μ ∈ R} (6)
este un plan.
x = a + λ u + μ v , λ, μ ∈ R (7)
x1 = a1 + λ u1 + μ v1
x2 = a2 + λ u 2 + μ v2 (8)
x3 = a 3 + λ u 3 + μ v3 .
x ∈ (P ) .
x1 = a1 + λ u1 + μ v1
x2 = a2 + λ u 2 + μ v2 (9)
x3 = a 3 + λ u 3 + μ v3 , λ , μ ∈ R .
x1 − a1 x2 − a2 x3 − a 3
u1 u2 u3 = 0 , (10)
v1 v2 v3
⎛ u u2 u3 ⎞
rang ⎜⎜ 1 ⎟ = 2.
⎝ v1 v 2 v3 ⎟⎠
w1 = , w2 = 3 , w3 = 1
u2 u3 u u1 u u2
.
v2 v3 v3 v1 v1 v2
(x − a)⋅ w = 0 . (12)
w1 x1 + w2 x2 + w3 x3 + w = 0 . (13)
x1 − a1 x2 − a2 x3 − a 3
b1 − a1 b2 − a 2 b3 − a3 = 0 , (14)
c1 − a1 c2 − a2 c3 − a 3
x1 x2 x3 1
= 0.
a1 a2 a3 1
(15)
b1 b2 b3 1
c1 c2 c3 1
+ + −1 = 0 .
x1 x2 x3
(16)
a b c
5.6. CONICE
Vom impune condiţia ca a112 + a122 + a 222 ≠ 0 , adică în expresia lui F cel puţin unul
din coeficienţii termenilor de gradul doi este diferit de zero.
+ − 1 = 0 , a, b > 0 .
x12 x22
a2 b2
+ + 1 = 0 , a, b > 0
x12 x22
a2 b2
− − 1 = 0 , a, b > 0
x12 x22
a2 b2
iv) Ecuaţia
+ = 0 , a, b > 0
x12 x 22
a2 b2
este verificată numai de origine. De aceea conica din acest exemplu se numeşte
punct dublu.
v) Ecuaţia
− = 0 , a, b > 0
x12 x 22
a2 b2
(d1 ) : x1 − x2 = 0 , (d 2 ) : +
x1 x 2
= 0.
a b a b
x 22 − a 2 = 0 , a > 0
202 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
x 22 − 2 px1 = 0 , p > 0 .
X t AX + 2 B t X + a33 = 0 .
⎛ a11 a13 ⎞
⎜ ⎟ ⎛A B⎞
a12
D = ⎜ a 21 a 23 ⎟ = ⎜⎜ t ⎟.
a33 ⎟⎠
⎜a a33 ⎟⎠ ⎝
a 22
⎝ 31
B
a32
K= + +
a11 a12 a11 a13 a 22 a 23
.
a 21 a 22 a31 a33 a32 a33
X = CX ′ + X 0
5.8. EXERCI II 203
F ( x1′ , x ′2 ) = X ′ t A X ′ + 2 B t X ′ + a~33 ,
~ ~ ~
unde
A = C t AC ,
~
(1)
B = C t AX 0 + C t B ,
a~33 = F (x10 , x 20 ) = X 0t AX 0 + 2 B t X 0 + a33 .
~
(2)
(3)
~ ⎛⎜ A B⎞
⎟.
D = ⎜ ~t
~ ~
⎝B a~33 ⎟⎠
(4)
Fie matricea
⎛ c11 x10 ⎞
⎛C X0 ⎞ ⎜ ⎟
c12
S = ⎜⎜ ⎟ = ⎜ c 21 x 20 ⎟ .
⎝0 1 ⎟⎠ ⎜
1 ⎟⎠
c 22 (5)
⎝ 0 0
D = S t DS .
~
(6)
PA (λ ) = λ2 − I ⋅ λ + δ
PD (λ ) = λ3 − Tr (D )λ2 + K ⋅ λ − Δ .
Dacă D ∈ [D ] atunci au loc relaţiile (1)-(4), (6) stabilite în observaţia 6.4. Din
~
relaţia (1) deducem:
{U (d ) , i = 1, 3}.
i Cum rangul unei matrice este egal cu numărul maxim de
coloane (linii) liniar independente, rezultă că matricele D şi S t D au acelaşi rang.
Raţonamente asemănătoare ne duc la concluţia că şi matricele D şi S t DS au
acelaşi rang. La fel se arată că matricele A şi C t AC au acelaşi rang.
X ′ t AX ′ + 2(X 0t A + B t )X ′ + a~33 = 0,
X ′ t AX ′ − 2(X 0t A + B t )X ′ + a~33 = 0.
(X t
A + B t )X ′ = 0,
pentru orice punct x ′ = ( x1′ , x′2 ) astfel încât F (x10 + x1′ , x 20 + x ′2 ) = 0 . Acest fapt
0
avem AX 0 + B = 0 şi
206 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
6.11. Observaţie. Din propoziţia de mai sus rezultă că putem avea următoarele
⎛a a13 ⎞
Ae = ⎜⎜ 11 ⎟
a 23 ⎟⎠
a12
⎝ a 21 a 22
este egal cu 1. Din condiţia a112 + a122 + a 222 ≠ 0 rezultă că rangA = 1 şi deci
sistemul AX + B = 0 este compatibil nedeterminat. Conica are o infinitate de
centre de simetrie. Spunem în acest caz că conica (γ ) are o dreaptă de centre.
iii) δ = 0 şi rangul matricei Ae este egal cu 2. În acest caz sistemul AX + B = 0
este incompatibil şi conica nu are centre de simetrie.
X = X′+ X0
X ′t AX ′ + 2 B t X ′ + a~33 = 0 ,
~
unde:
x10 = ⋅ x20 = − ⋅ 11
1 a12 a13 1 a a13
δ a 22 δ a 21
, .
a 23 a 23
5.8. EXERCI II 207
Atunci:
1 ⎛ ⎞ Δ
a~33 = ⋅ ⎜⎜ a13 ⋅ 12 − a 23 ⋅ + a33 ⋅ δ ⎟⎟ = .
a a13 a11 a13
δ ⎝ a 22 a 23 a 21 a 23 ⎠ δ
Δ
X ′t AX ′ + = 0.
δ
K= +
a11 a13 a 22 a 23
.
a31 a33 a32 a33
⎛ a11 0 ⎞
~ ⎜ ⎟
a12
D = ⎜ a 21 0 ⎟,
⎜ 0 a~33 ⎟⎠
a 22
⎝ 0
deducem
K = (a11 + a 22 ) ⋅ a~33 .
~
Obţinem astfel:
a~33 =
1 a11 a13
.
a11 a31 a33
a~33 =
1 a 22 a 23
.
a 22 a32 a33
⎛ a a13 ⎞
a11 ⋅ Δ = a11 ⎜⎜ a31 12 − a32 ⎟ = −(a13 a12 − a 23 a11 )2 .
a 23 ⎟⎠
a13 a11
⎝ a 22 a 23 a 21
= 0,
a11 a13
a 21 a 23
=0
a12 a13
a 22 a 23
egalitate care implică din nou rangAe = 1. Cum a11 şi a 22 nu pot fi simultan nuli
conica nu are centru. Reciproc, dacă conica nu are centru, atunci rangA = 1 ,
rangAe = 2 , deci dacă a11 ≠ 0 atunci
≠ 0,
a11 a13
a 21 a 23
≠0
a12 a13
a 22 a 23
şi Δ ≠ 0 .
Δ
λ1 ( x1′′) + λ2 ( x′2′ ) + = 0.
δ
2 2
(7)
210 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
Demonstraţie. Fie (x10 , x20 ) centrul de simetrie al conicei. Aşa cum am văzut
(observaţia 6.12) translaţia X = X ′ + X 0 ne conduce la conica de ecuaţie:
Δ
X ′t AX ′ + = 0.
δ
Fie λ1 , λ2 valorile proprii ale matricei A, v1 = (v11 ,v21 ) , v 2 = (v12 ,v22 ) vectori
proprii ortonormaţi corespunzători acestor valori proprii şi matricea ortogonală
⎛v v12 ⎞
C = ⎜⎜ 11 ⎟.
⎝ v21 v22 ⎟⎠
Deoarece
⎛λ 0⎞
C t AC = C −1 AC = ⎜⎜ 1 ⎟,
⎝0 λ2 ⎟⎠
Δ
λ1 ( x1′′) + λ2 ( x′2′ ) + = 0,
δ
2 2
6.16. Observaţie. Fie (γ ) o conică cu centru şi (x10 , x20 ) centrul său. Atunci
I) Conice nedegenerate ( Δ ≠ 0 )
(x1′′)2 + (x′2′ )2 − 1 = 0 ;
Δ Δ
λ1δ λ 2δ
(x1′′)2 −
( x ′2′ )
2
−1 = 0 .
Δ Δ
−
λ1δ λ 2δ
λ1 ( x1′′) + λ2 ( x2′′ ) = 0 .
2 2
( )( )
λ1 x1′′ + − λ2 x ′2′ ⋅ λ1 x1′′ − − λ2 x ′2′ = 0 .
⎛C 0⎞
S = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ 0 1 ⎠
212 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
( )
PD~ (λ ) = det D − λI 3 = det[S t (D − λI 3 )S ] = det S t ⋅ det (D − λI 3 ) ⋅ det S =
Matricea S este ortogonală. Polinomul caracteristic ataşat lui D este:
~
= det (D − λI 3 ) = PD (λ ) ,
PD (λ ) = λ3 − Tr (D )λ2 + K ⋅ λ − Δ
X = CX ′ + X 0 ,
(x2′′ )2 + K2 = 0. (8)
I
X ′ t AX ′ + a~33 = 0 ,
⎛v v12 ⎞
C = ⎜⎜ 11 ⎟.
⎝ v21 v 22 ⎟⎠
5.8. EXERCI II 213
I ( x′2′ ) + a~33 = 0 .
2
~
În urma acestor transformări matricea D (observaţia 6.4, formula 4) este
⎛0 0 0 ⎞
~ ⎜ ⎟
D = ⎜0 I 0 ⎟,
⎜ 0 0 a~ ⎟
⎝ 33 ⎠
iar suma minorilor diagonali de ordinul doi ai acesteia este K = I ⋅ a~33 . Cum K
~
(x2′′ )2 + K2 = 0.
I
(x′2′ )2 − 2 −
Δ
x1′′ = 0 . (9)
I3
⎛v v12 ⎞
C = ⎜⎜ 11 ⎟.
⎝ v21 v 22 ⎟⎠
⎝ I ⎠
~
⎝
Cu ajutorul translaţiei
a~232 − Ia33
unde x = , x2 = −
a~23
2 I ⋅ a~13
0 0
1 , ecuaţia conice devine:
I
~
Matricea D (observaţia 6.4) este
⎛ 0 0 a~13 ⎞
~ ⎜ ⎟
D=⎜ 0 I 0 ⎟
⎜ a~ 0 0 ⎟⎠
⎝ 13
~ 2
(a~13 )2 = − Δ ≠ 0 .
I
(x2′′ )2 ± 2 −
Δ
x1′′ = 0 . (12)
I3
5.7. CUADRICE
Vom impune condiţia ca a112 + a 222 + a332 + a122 + a132 + a 232 ≠ 0 , adică în expresia lui
F cel puţin unul din coeficienţii termenilor de gradul doi este diferit de zero.
punctelor x = ( x1 , x2 , x3 ) ∈ E 3 cu proprietatea că F ( x1 , x 2 , x3 ) = 0 .
7.1. Definiţie. Se numeşte cuadrică sau suprafaţă de ordinul doi mulţimea
X t AX + 2 B t X + a 44 = 0 .
⎛ a11 a14 ⎞
⎜ ⎟
a12 a13
⎜a a 24 ⎟ ⎛ A B⎞
D = ⎜ 21 =⎜ ⎟.
a34 ⎟ ⎜⎝ B t a 44 ⎟⎠
a 22 a 23
⎜ 31 ⎟
⎜a a 44 ⎟⎠
a a32 a33
⎝ 41 a 42 a 43
216 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
J= + +
a11 a12 a11 a13 a 22 a 23
,
a 21 a 22 a31 a33 a32 a33
K = suma minorilor diagonali de ordinul trei ai matricei D ,
L = suma minorilor diagonali de ordinul doi ai matricei D.
X = CX ′ + X 0
unde
A = C t AC t ,
~
(1)
B = C t AX 0 + C t B ,
a~44 = F (x10 , x20 , x30 ) = X 0t AX 0 + 2 B t X 0 + a 44 .
~
(2)
()
(3)
~ ⎛⎜ A B⎞
D = ⎜ ~t ⎟.
~ ~
⎝B a~44 ⎟⎠
(4)
Fie matricea
⎛ c11 0⎞
⎜ ⎟
c12 c13
⎛C 0 ⎞ ⎜ c 21 0⎟
S = ⎜⎜ t ⎟=
1 ⎟⎠ ⎜ c31 0⎟
c22 c 23
⎝ X0 ⎜ 0 ⎟
. (5)
⎜x 1 ⎟⎠
c32 c33
⎝ 1 x 20 x30
5.8. EXERCI II 217
D = S t DS .
~
(6)
7.7. Definiţie. Spunem că punctul x 0 = (x10 , x20 , x30 ) este centru de simetrie al
cuadricei (Σ ) dacă odată cu orice punct al cuadricei şi simetricul său faţă de x 0
7.8. Observaţie. Simetricul punctului x 0 + x ′ = (x10 + x1′ , x20 + x 2′ , x30 + x3′ ) faţă de
aparţine cuadricei.
7.9. Propoziţie. Punctul x 0 = (x10 , x20 , x30 ) este centru de simetrie al cuadricei (Σ )
de ecuaţie F (x1 , x 2 , x30 ) = 0 dacă şi numai dacă (x 0
1 , x 20 , x30 ) este soluţie a
sistemului:
AX + B = 0 .
7.13. Observaţie. Fie (Σ ) o cuadrică având centrul (x10 , x 20 , x30 ) şi fie translaţia
X = X′+ X0 .
()
În urma aceste translaţii (Σ ) este echivalentă cu cuadrica Σ căreia i se ataşează
~
matricea
~ ⎛A ⎞
D = ⎜⎜
( )
0 ⎟
⎟.
0
⎝ ⎠
0 0
0 F x , x , x
~
obţinem
5.8. EXERCI II 219
λ1 ( x1′′) + λ2 ( x′2′ ) + = 0.
2 2 K
(8)
J
(x1′′)2 + L
= 0,
I2
λ1 ( x1′′) + λ2 ( x ′2′ ) − 2 −
Δ
⋅ x3′′ = 0 .
2 2
(x1′′)2 − 2 −
K
⋅ x2′′ = 0 .
I
a) Cuadrice nedegenerate
a1) Elipsoidul:
x1 = ar sin θ cos ϕ
x 2 = br sin θ sin ϕ
x3 = cr cosθ ,
x1 = a sin θ cos ϕ
x 2 = b sin θ sin ϕ
x3 = c cosθ ,
unde θ ∈ [ 0, π ] , ϕ ∈ [ 0, 2π ) .
+ − 2 x3 = 0 , a > 0, b > 0 .
x12 x 22
a2 b2
− − 2 x3 = 0 , a > 0, b > 0 .
x12 x22
a2 b2
222 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
b) Cuadrice degenerate
b1) Conul
+ − 1 = 0, a > 0, b > 0 .
x12 x 22
a2 b2
+ + 1 = 0, a > 0, b > 0
x12 x22
a2 b2
− − 1 = 0, a > 0, b > 0 .
x12 x 22
a2 b2
x 22 − 2 px1 = 0, p > 0.
− = 0, a > 0, b > 0 .
x12 x 22
a2 b2
+ = 0, a > 0, b > 0 .
x12 x 22
a2 b2
5.8. EXERCI II 223
x12 − a 2 = 0, a > 0 .
x12 + a 2 = 0, a > 0 .
x12 = 0 .
5.8. EXERCIŢII
5 x12 − 4 x1 x 2 + 2 x 22 − 16 x1 + 4 x 2 − 22 = 0 .
Rezolvare. Deoarece
⎛ 5 − 2 −8 ⎞
⎛ 5 − 2⎞ ⎜ ⎟
A = ⎜⎜ ⎟⎟ , D = ⎜ − 2 2 ⎟,
⎝− 2 2⎠ ⎜−8 2 − 22 ⎟⎠
2
⎝
(x1′′)2 + 6(x′2′ )2 − 36 = 0 .
Conica este o elipsă de semiaxe a = 6, b = 6 . Centrul de simetri al conice se
obţine prin rezolvarea sistemului:
10 x1 − 4 x 2 − 16 = 0
− 4 x1 + 4 x2 + 4 = 0.
224 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
Soluţia acestui sistem este: x10 = 2, x20 = 1 . Dacă efectuăm translaţia (vezi
observaţia 6.12)
x1 = x1′ + 2
x 2 = x 2′ + 1
cu ajutorul rotaţiei
⎛ 2 ⎞
⎜ − ⎟
⎛ x1′ ⎞ ⎜ 5 ⎟ ⋅ ⎛⎜ x1′′ ⎞⎟ .
1
⎜⎜ ⎟⎟ =
⎝ x′2 ⎠ ⎜ 1 ⎟ ⎜⎝ x2′′ ⎟⎠
5
⎜ ⎟
2
⎝ 5 5 ⎠
⎛ 2 ⎞
⎜ − ⎟
⎛ x1 ⎞ ⎜ 5 ⎟ ⋅ ⎛⎜ x1′′ ⎞⎟ + ⎛⎜ 2 ⎞⎟ .
1
⎜⎜ ⎟⎟ =
⎝ x2 ⎠ ⎜ 1 ⎟ ⎜⎝ x 2′′ ⎟⎠ ⎜⎝ 1 ⎟⎠
5
⎜ ⎟
2
⎝ 5 5 ⎠
x1′′ = x1 + x2 −
1 2 4
5 5 5
x ′2′ = − x1 + x2 +
2 2 3
.
5 5 5
x1 + 2 x 2 = 4
− 2 x1 + x 2 = −3.
5.8. EXERCI II 225
x12 − 2 x1 x2 + x22 − 4 x2 + 6 = 0.
(x′2′ )2 − 2 x1′′ = 0 .
⎛ 1 − 1⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ −1 1⎠
efectuarea rotaţiei
⎛ 1 ⎞
⎜ ⎟
⎛ x1 ⎞ ⎜ 2 ⎟ ⋅ ⎛⎜ x1′ ⎞⎟ ,
1
⎜⎜ ⎟⎟ =
⎝ x2 ⎠ ⎜⎜ − 1 ⎟ ⎜⎝ x′2 ⎟⎠
2
⎟
1
⎝ 2 2⎠
(x1′ )2 + 2 x1′ − 2 x ′2 + 3 = 0 .
⎛ 2⎞ ⎛ 5 2⎞
⎜ x1′ + ⎟ − 2 ⎜ x′2 − ⎟ = 0.
2
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 2 ⎠ ⎝ 4 ⎠
226 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
x1′ = x1′′ −
2
2
x ′2 = x ′2′ +
5 2
.
4
x1 = x1′′ + x ′2′ +
1 1 3
2 2 4
x2 = − x1′′ + x ′2′ + .
1 1 7
2 2 4
x12 + 2 x1 x2 + x22 + 2 x1 + 2 x 2 − 4 = 0 .
(x2′′ )2 − 5 = 0.
2
(d1 ) : x′2′ − 10
= 0 , (d 2 ) : x ′2′ +
10
= 0.
2 2
x1 = x1′′ + x ′2′ −
1 1 1
2 2 2
x2 = − x1′′ + x ′2′ − .
1 1 1
2 2 2
x1′′ = x1 −
1 1
x2
2 2
x ′2′ = x1 + x2 +
1 1 1
,
2 2 2
(d1 ) : x1 + x2 + 1 − 5 = 0 , (d 2 ) : x1 + x2 + 1 + 5 = 0 .
Aceste ecuaţii se pot obţine direct, observând că ecuaţia iniţială a conicei se poate
(x + x )( )
scrie, printr-o descompunere în factori, sub forma:
1 2 + 1 − 5 x1 + x2 + 1 + 5 = 0.
⎛ 1 − 1 − 1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ − 1 − 1 − 1⎟
⎜ −1 −1 1⎟
⎝ ⎠
(x′′) 2
+ 2( x2′′ ) − 2( x3′′) −
2 2 33
= 0.
8
x12 − x 22 + 5 x32 + 6 x1 x3 + 4 x2 x3 + 8 x1 + 4 x2 + 2 x3 − 1 = 0 .
⎛1 0 3⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 0 −1 2⎟
⎜3 2 5 ⎟⎠
⎝
⎛ 2 4 ⎞
determinăm mai întâi vectorii proprii ortonormaţi ai matricei A , corespunzători
valorilor proprii determinate mai sus. Aceştia sunt: ⎜ ⎟,
1
⎝ 21 21 21 ⎠
, ,
⎛ 1 2 1 ⎞ ⎛ 3 1 ⎞
⎜− ,− ⎟, ⎜ ,− ,− ⎟.
2
⎝ 6 6 ⎠ ⎝ 14 14 ⎠
,
6 14
După rotaţia
⎛ 3 ⎞
⎜ − ⎟
2 1
⎛ x1 ⎞ ⎜ 14 ⎟ ⎛ x1′ ⎞
⎜ ⎟ ⎜ 2 ⎟ ⎜ ⎟
21 6
⎜ x2 ⎟ = ⎜ − − ⋅ ⎜ x ′2 ⎟ ,
14 ⎟ ⎜ ⎟
1 2
⎜x ⎟ ⎜
⎝ 3⎠ 1 ⎟⎟ ⎝ x3′ ⎠
21 6
⎜⎜ 4 1
− ⎟
⎝ 21 6 14 ⎠
⎛ 2 ⎞ ⎛ 7 ⎞ ⎛ 7 ⎞
7⎜ x1′ + ⎟ − 2⎜ x′2 + ⎟ + 14 ⎜⎜ x3′ + ⎟ = 0.
2 2
⎝ 21 ⎠ ⎝ 2 6⎠ ⎟
⎝ 4 2 ⎠
5.8. EXERCI II 229
Translaţia
x1′ = x1′′ −
2
21
x ′2 = x ′2′ −
7
2 6
x3′ = x3′′ −
7
,
4 2
ne conduce la ecuaţia redusă precizată mai sus. Izometria prin care se obţine
ecuaţia redusă este:
⎛ 3 ⎞ ⎛ 2 ⎞
⎜ − ⎟ ⎜ x1′′ − ⎟
2 1
⎛ x1 ⎞ ⎜ 14 ⎟ ⎜ 21 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ 2 ⎟ ⎜ 7 ⎟
21 6
⎜ x2 ⎟ = ⎜ − − ⎟ ⋅ ⎜ x 2′′ − ⎟.
1 2
⎜x ⎟ ⎜ 14 ⎟ ⎜ 2 6⎟
⎝ 3⎠ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 7 ⎟
21 6
⎜ − ⎟ ⎜ x 3′′ − ⎟
4 1
⎝ 21 6 14 ⎠ ⎝ 4 2⎠
4 x12 + 5 x 22 + x32 + 4 x1 x3 + 4 x1 + 2 x3 − 4 = 0 .
⎛ 4 0 2⎞
⎜ ⎟
A = ⎜0 5 0⎟
⎜2 0 1⎟
⎝ ⎠
este egal cu 2 iar rangul matricei D ataşată cuadricei este egal cu 3. Conform
( x1′′)2 + ( x2′′ )2 − 1 = 0 .
Cuadrica este un cilindru circular cu axa de simetrie axa 0x3 .
230 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
1) Fie p ∈ E 3 , v1 , v 2 , v 3 ∈ T p (E 3 ) .
i) Să se verifice identitatea lui Jacobi:
v1 × (v 2 × v 3 ) + v 2 × (v 3 × v1 ) + v 3 × (v1 × v 2 ) = 0 .
v1′ = v 2 × v 3 , v ′2 = v 3 × v1 , v 3′ = v ×v
(v1 , v 2 , v 3 ) (v1 , v 2 , v 3 ) (v1 , v 2 , v 3 ) 1 2
1 1 1
⎛ cosθ sin θ ⎞
C = ⎜⎜ ⎟ , θ ∈ (0,2π ) .
⎝ sin θ − cosθ ⎟⎠
Să se arate că:
a) transformarea T este o izometrie;
b) T este o simetrie faţă de dreapta ce trece prin origine şi face cu axa 0 x1 un
θ
unghi egal cu .
2
⎛ 2 2⎞
⎜ ⎟
1
⎜ 3 3⎟
A=⎜ − ⎟.
3
⎜ 3 3⎟
1 2 2
⎜ 2 1⎟
3
⎜− ⎟
2
⎝ 3 3 3⎠
Se cere:
5.8. EXERCI II 231
a) 11x1 − 24 x1 x 2 + 4 x 2 + 2 x1 + 16 x 2 + 11 = 0 ;
2 2
b) x1 − 2 x1 x 2 + 2 x 2 − 4 x1 − 6 x 2 + 3 = 0 ;
2 2
c) x1 − 2 x1 x 2 − 2 x 2 − 4 x1 − 6 x 2 + 3 = 0 ;
2 2
d) 5 x1 + 4 x1 x 2 + 8 x 2 − 32 x1 − 56 x 2 + 80 = 0 ;
2 2
e) 6 x1 x 2 + 8 x 2 − 12 x1 − 26 x 2 + 11 = 0 ;
2
f) x1 + x 2 + 2 x1 x2 + 3 x1 + x 2 = 0 .
2 2
a) x1 + 3 x 2 + 4 x 2 x3 − 6 x1 + 8 x 2 + 3 = 0 ;
2 2
b) 7 x1 + 6 x 2 + 5 x3 − 4 x1 x 2 − 4 x 2 x3 − 6 = 0 ;
2 2 2
232 5. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
c) 4 x1 + 2 x 2 + 3 x3 + 4 x1 x3 − 4 x 2 x3 + 6 x1 + 4 x 2 + 8 x3 + 2 = 0 ;
2 2 2
d) x 2 − x3 + 4 x1 x 2 − 4 x1 x3 − 6 x1 + 4 x 2 + 2 x3 + 8 = 0 ;
2 2
e) 4 x1 + 2 x 2 + 3 x3 + 4 x1 x3 − 4 x 2 x3 + 8 x1 − 4 x 2 + 8 x3 = 0 ;
2 2 2
f) 7 x1 + x 2 + x3 + 8 x1 x 2 + 8 x1 x3 − 16 x 2 x3 − 22 x1 + 8 x 2 − 10 x3 + 16 = 0 ;
2 2 2
g) x1 + x 2 − 2 x1 x 2 − 2 x 2 − 2 x3 + 1 = 0 .
2 2
6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ
A CURBELOR
I (α ) = { α (t ) t ∈ I }
α −1 ( p ) = { t ∈ I α (t ) = p}.
iii) Fie drumul α : [0,2π ] → E 3 , α (t ) = (2a cos 2 t , a sin 2t ,2a sin t ) , a > 0 şi
Imaginea acestui drum se numeşte elicea cilindrică.
1.9. Observaţie. Două drumuri diferite pot avea aceeaşi imagine. Într-adevăr
drumurile
α 1 : ⎢0, ⎥ → E 3 , α (t ) = (t , t ,0 ) ,
⎡ 1⎤
⎣ 4⎦
α 2 : [0,1] → E 3 , α (t ) = (t − t 2 , t − t 2 ,0)
sunt diferite (drumul α 1 este simplu iar α 2 nu) dar au aceeaşi imagine şi anume
⎧ ⎡ 1 ⎤⎫
mulţimea ⎨( x, x,0 ) x ∈ ⎢0. ⎥ ⎬ .
⎩ ⎣ 4 ⎦⎭
ii) Dacă ϕ : [a, b] → [a1 , b1 ] este homeomorfism atunci ϕ −1 : [a1 , b1 ] → [a, b ] este
homeomorfisme inverse care sunt realizate de funcţii strict descrescătoare.
homeomorfism.
iii) Compunerea a două homeomorfisme este un homeomorfism.
iv) Prin compunerea a două homeomorfisme din aceeaşi clasă se obţine un
homeomorfism direct iar prin compunerea a două homeomorfisme din clase
diferite se obţine un homeomorfism invers.
Fie drumurile α : I → E 3 , α 1 : I 1 → E 3 .
α (t ) = (α 1 o ϕ ) (t ) , (∀) t ∈ I .
236 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
α (t ) = (α 1 o ϕ ) (t ) = ((α 2 o ϕ1 ) o ϕ ) (t ) = (α 2 o (ϕ1 o ϕ )) (t ) =
= (α 2 o ϕ~ ) (t ) , (∀) t ∈ I .
Din observaţia precedentă rezultă că relaţia între drumuri definită mai sus este
reflexivă, simetrică şi tranzitivă, deci este o relaţie de echivalenţă. Dacă
α : I → E 3 , α 1 : I 1 → E 3 sunt drumuri astfel încât α 1 este echivalent cu α vom
spune că drumurile α şi α 1 sunt echivalente şi vom nota acest fapt prin α ~ α 1 .
p = α (t 0 ) = (α 1 o ϕ ) (t 0 ) = α 1 (t1 ) = q ∈ I (α 1 ) ,
Curba definită de drumul din exemplul 1.4 i) se numeşte elicea cilindrică iar
curba definită de drumul din exemplul 1.4 ii) se numeşte curba lui Viviani
6.4. EXERCI II 237
x1 = x1 (t )
x 2 = x2 (t )
x3 = x3 (t ) , t ∈ I
Curba lui Viviani definită de drumul din exemplul 1.4 i) este o curbă închisă.
238 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
α (t ) = (α 1 o ϕ )(t ) , (∀) t ∈ I .
α (t ) = (α 1 o ϕ )(t ) , (∀) t ∈ I .
∫ α ′(t ) dt = ∫ α 1 (t ) dt .
b b1
a a1
l (α ) = ∫ α ′(t ) dt .
b
a
6.4. EXERCI II 239
l ( p1 p2 ) = ∫ α ′(t ) dt .
t2
t11
1.25. Exemplu. Fie curba (α ) definită de drumul din exemplul 1.4. Lungimea
acestei curbe este:
l (α ) = ∫
2π
r 2 sin 2 t + r 2 cos 2 t + b 2 dt = 2π r 2 + b 2 .
0
tangent la curba (α ) în p.
nenul; el aparţine spaţiului tangent la E 3 în punctul p şi se numeşte vector
ψ (t ) = ∫ α ′(τ ) dτ .
t
t0
adică
ϕ ′(ψ (t )) = , (∀) t ∈ I .
α ′(t )
1
α ′′′(t ) = β ′′′(ψ (t ))ψ ′ 3 (t ) + 3β ′′(ψ (t ))ψ ′(t )ψ ′′(t ) + β ′(ψ (t ))ψ ′′′(t ) , t ∈ I . (3)
Din (1) rezultă că vectorii α ′(t ) şi β ′(s ) , s = ψ (t ) sunt paraleli, deci vectorul
t (s ) = β ′(s ) (4)
1 ⎡ ψ ′′(t ) ⎤
β ′′(s ) = α ′′(t ) − α ′(t )⎥ , s = ψ (t ) ,
ψ ′ (t ) ⎣
⎢ ψ ′(t ) ⎦
2
(5)
rezultă că vectorii α ′(t ) , α ′′(t ) sunt liniar independenţi dacă şi numai dacă
β ′′(s ) ≠ 0 , s = ψ (t ) .
Din (1) şi (2) obţinem
x1 − x1 (t 0 ) x 2 − x 2 (t 0 ) x3 − x3 (t 0 )
(T ) : = =
x1′ (t 0 ) x 2′ (t 0 ) x3′ (t 0 )
. (8)
2.8. Observaţie. Vom nota planul normal al curbei regulate (α ) într-un punct al
său cu simbolul (Π n ) . Ecuaţia planului normal al curbei în punctul p = α (t 0 )
este:
s := ψ (t ) = ∫ α ′(τ ) dτ = r 2 + b 2 t , t ∈ R ,
t
⎛ ⎞
β (s ) = ⎜⎜ r cos ⎟⎟ , s ∈ R .
1 1 b
⎝ r 2 + b2 r 2 + b2 r +b ⎠
s, r sin s, 2 2
s
⎛ ⎞
t (s ) = β ′(s ) = ⎜⎜ − 2 ⎟⎟ .
r s r s b
⎝ r +b r +b r +b r +b r + b2 ⎠
2
sin 2 2
, 2 2
cos 2 2
, 2
De aici obţinem:
1 ⎛ ⎞
β ′′(s ) = ⎜ − r cos
2 ⎜
− ⎟⎟
s s
r +b ⎝ r 2 + b2 r 2 + b2 ⎠
2
, r sin , 0
şi
β ′′(s ) =
r
r + b2
2
.
s := ψ (t ) = ∫ α ′(τ ) dτ = u12 + u 22 + u 32 t = u t .
t
⎛ u ⎞
β (s ) = ⎜⎜ a1 + s, a 2 + 2 s, a3 + 3 s ⎟⎟ , s ∈ R .
u1 u
⎝ u u u ⎠
t (s ) = β ′(s ) =
1
u.
u
244 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
ii) Vom nota planul osculator al curbei regulate (α ) într-un punct al său cu
de parametrizarea curbei.
x1 − x1 (t 0 ) x 2 − x2 (t 0 ) x3 − x3 (t 0 )
(Π o ) : x1′ (t 0 ) x 2′ (t 0 ) x3′ (t 0 ) = 0 .
x1′′(t 0 ) x 2′′ (t 0 ) x3′′(t 0 )
(10)
(Π o ) : m ( x1 − x1 (t 0 )) + n ( x 2 − x 2 (t 0 )) + p ( x3 − x3 (t 0 )) = 0 . (12)
6.4. EXERCI II 245
x1 − x1 (t 0 ) x2 − x2 (t 0 ) x3 − x3 (t 0 )
(N ) : ~ = = . (14)
m n~ ~
p
curbei în punctul p = α (t 0 ) .
dreapta ce trece prin acest punct şi este perpendiculară pe planul osculator al
2.17. Observaţie. Vom nota binormala curbei regulate (α ) într-un punct al său
cu simbolul (B ) . Deoarece un vector director al planului osculator este vector
director al binormalei ecuaţiile binormalei sunt (în ipoteza m ≠ 0 , n ≠ 0 , p ≠ 0 ):
x1 − x1 (t 0 ) x 2 − x2 (t 0 ) x3 − x3 (t 0 )
(B ) : = = . (15)
m n p
punctul p = α (t 0 ) este:
(Π r ) : ~ ( x − x (t )) + n~ ( x − x (t )) + ~
m 1 1 0 2 2 0 p ( x3 − x3 (t 0 )) = 0 . (16)
q = α (t1 ), t1 > t 0 putem defini aceste drepte şi în acest punct; dreptele nu vor avea
tangenta, normala principală şi binormala. Dacă luăm acum pe curbă un alt punct
Y (t ) = ( y1 (t ), y 2 (t ), y3 (t ))α (t ) = ∑ y i (t ) U i (α (t )) .
e
i =1
6.4. EXERCI II 247
i =1
Y (t ) = ( y1 (t ), y 2 (t ), y3 (t ))α (t ) = ∑ y i (t ) U i (α (t )) ,
e
i =1
Z (t ) = ( z1 (t ), z 2 (t ), z 3 (t ))α (t ) = ∑ z i (t ) U i (α (t ))
e
i =1
atunci produsul scalar al acestor două câmpuri vectoriale defineşte o funcţie reală
pe I a cărei derivată este:
′ 3
(Y (t ) ⋅ Z (t ))′ = ⎜ ∑ ( y i (t )z i (t ))⎟ = ∑ y i′ (t )z i (t ) + ∑ yi (t )z i′ (t ) ’
⎛ 3
⎞ 3
⎝ i =1 ⎠
= Y ′(t )Z (t ) + Y (t )Z ′(t ) , t ∈ I .
i =1 i =1
ii) Fie Y un câmp vectorial derivabil pe curba (α ) astfel încât norma sa este
constantă, adică există o constantă c > 0 astfel încât Y (t ) = c, (∀) t ∈ I . Atunci
prin derivarea identităţii Y (t ) ⋅ Y (t ) = c 2 , (∀) t ∈ I obţinem:
Y ′(t ) ⋅ Y (t ) = 0, (∀) t ∈ I .
şi vectorul
b ( s ) = t ( s ) × n( s ) = (β ′(s ) × β ′′(s ) ) , s ∈ I1 .
β ′′(s )
1
(19)
t (s ) = β ′(s ) , s ∈ I 1 ,
n( s ) = β ′′(s ) , s ∈ I 1 ,
β ′′(s )
1
6.4. EXERCI II 249
b (s ) = (β ′(s ) × β ′′(s ) ) , s ∈ I1 ,
β ′′(s )
1
t (s ) = n(s ) = b(s ) = 1 , s ∈ I 1 .
Fie funcţia
2.28. Definiţie. Formulele (20), (23), (24) se numesc formulele lui Frenet.
⎛ t ′(s ) ⎞ ⎛ 0 k (s ) 0 ⎞ ⎛ t (s ) ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ n′(s )⎟ = ⎜ − k (s ) τ (s ) ⎟ ⋅ ⎜ n ( s ) ⎟ , s ∈ I 1 .
⎜ b′(s ) ⎟ ⎜ 0 − τ (s ) 0 ⎟⎠ ⎜⎝ b(s ) ⎟⎠
0
⎝ ⎠ ⎝
⎛ ⎞
β (s ) = ⎜⎜ r cos ⎟⎟ , s ∈ R .
1 1 b
⎝ r 2 + b2 r 2 + b2 r 2 + b2 ⎠
s, r sin s, s
β ′′(s ) =
r
r + b2
Deoarece în exemplul 2.10, i) am găsit că , rezultă pentru
r
r + b2
2
. Deoarece
1 ⎛ ⎞
β ′′(s ) = ⎜ − − ⎟⎟
r 2 + b 2 ⎜⎝
s s
r +b r +b ⎠
r cos 2 2
, r sin 2 2
, 0
⎛ ⎞
n(s ) = ⎜⎜ − cos 2 − ⎟⎟ .
s s
⎝ r + b2 r 2 + b2 ⎠
, sin , 0
−
r s r s b
r 2 + b2 r 2 + b2 r 2 + b2 r 2 + b2 r 2 + b2
sin cos
= − cos − sin
s s
r +b r + b2
2 2 2
0 =
−
1 s 1 s
r 2 + b2 r 2 + b2 r 2 + b2 r 2 + b2
sin cos 0
= 2
b
r + b2
.
τ (s )
=
k (s )
b
Raportul dintre curbura şi torsiunea acestei curbe este .
r
formulele:
t (s ) = β ′(s ),
n (s ) = β ′′(s ),
β ′′(s )
1
b ( s ) = t ( s ) × n (s ) , s ∈ I 1 .
k (s ) = β ′′(s ) s ∈ I 1 ,
τ (s ) = b(s ) ⋅ n′(s ).
În unele aplicaţii sunt însă utile formule care utilizează pentru calculul acestor
mărimi o parametrizare oarecare a curbei.
t 0 ∈ I şi ψ (t ) = ∫ α ′(τ ) dτ .
t
t0
Atunci:
252 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
t (s ) = α ′(t ) ,
α ′(t )
1
(25)
b (s ) = α ′(t ) × α ′′(t ) ,
α ′(t ) × α ′′(t )
1
(26)
n( s ) = b ( s ) × t ( s ) , (27)
α ′(t ) × α ′′(t )
k (s ) =
α ′(t )
3
, (28)
τ (s ) =
(α ′(t ) ,α ′′(t ) ,α ′′′(t )) , s := ψ (t ) , t ∈ I .
α ′(t ) × α ′′(t )
2
(29)
ortogonali:
α ′(t ) × α ′′(t )
k (s ) = β ′′(s ) = β ′(s ) × β ′′(s ) =
α ′(t )
3
.
Formula (27) este evidentă. Pentru obţinerea formulei de calcul a torsiunii (29)
utilizăm (22) şi obţinem:
k ′(s )
Cum n′(s ) = [ t ′(s )]′ = − 2 t ′(s ) + t ′′(s ) formula precedentă ne dă:
k (s ) k (s ) k (s )
1 1
Pentru a obţine formula (29) este suficient să utilizăm în această relaţie formulele
(7) şi (28).
6.4. EXERCI II 253
2.33. Propoziţie. Dacă curbura unei curbe Frenet este identic nulă atunci
imaginea curbei se află pe o dreaptă.
obţinem α 1′ (t ) = (3t 2 u1 ,3t 2 u 2 ,3t 2 u 3 ) , α 1′′(t ) = (6tu1 ,6tu 2 ,6tu 3 ) . Deoarece aceşti
vectori sunt liniar dependenţi, curbura curbei (α 1 ) este nulă deci imaginea acestei
curbe se află pe dreapta (α ) .
2.35. Definiţie. O curbă se numeşte plană dacă imaginea sa este conţinută într-un
plan.
2.36. Propoziţie. O curbă Frenet este curbă plană dacă şi numai dacă torsiunea în
orice punct al curbei este egală cu zero.
de unde obţinem
Ultimele două relaţii ne spun că vectorii α ′(t ), α ′′(t ), t ∈ I sunt paraleli cu planul
(π ) . Atunci b(s ), s ∈ I1 este un vector constant, ceea ce implică b′(s ) = 0, s ∈ I1
deci τ (s ) = 0, s ∈ I 1 .
Reciproc, dacă τ (s ) = 0, s ∈ I 1 versorul binormalei este constant b(s ) = b0 , s ∈ I 1 .
γ (s ) = β (s ) + n(s ) , s ∈ I 1 . Atunci
1
f : Ω → E 2 , f ( x1 , x 2 , x3 ) = ( f1 ( x1 , x 2 , x3 ), f 2 ( x1 , x2 , x3 )) .
6.4. EXERCI II 255
Z f = {(x1 , x2 , x3 ) ∈ Ω f1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 , f 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 }
Cf = {(x , x , x ) ∈ Ω
1 2 3 }
rang J f ( x1 , x2 , x3 ) < 2 ,
⎛ ∂f1
⎜ (x1 , x2 , x3 ) ∂f1 (x1 , x2 , x3 ) ∂f1 (x1 , x2 , x3 )⎞⎟
J f ( x1 , x2 , x3 ) = ⎜ 1
∂x ∂x 2 ∂x3 ⎟.
⎜ ∂f 2 ∂f 2 ∂f 2
⎜ ∂x ( x1 , x2 , x3 ) ∂x ( x1 , x2 , x3 ) ∂x ( x1 , x2 , x3 )⎟
⎟
⎝ 1 2 3 ⎠
⎛a c1 ⎞
rang ⎜⎜ 1 ⎟=2
c 2 ⎟⎠
b1
⎝ a2 b2
f ( x1 , x 2 , x3 ) = (a1 x1 + b1 x2 + c1 x3 + d1 , a 2 x1 + b2 x 2 + c2 x3 + d 2 ) .
a1 x1 + b1 x 2 + c1 x3 + d1 = 0
a 2 x1 + b2 x2 + c 2 x3 + d 2 = 0 .
256 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
x1 = x10 + a t
x 2 = x20 + b t
x1 = x30 + c t , t ∈ R .
(x1 , x2 , x3 )
∂f1 0 0 0
(x1 , x2 , x3 )
∂f1 0 0 0
∂x2 ∂x3
≠ 0.
(x1 , x2 , x3 )
∂f 2 0 0 0
(x1 , x2 , x3 )
∂f 2 0 0 0
ii)
∂x2 ∂x3
Atunci există o vecinătate deschisă V1 a lui x10 , o vecinătate deschisă V2 a lui x 20 ,
o vecinătate deschisă V3 a lui x30 şi funcţiile unice ϕ : V1 → V2 , ψ : V1 → V3 de
f ( x1 , ϕ ( x1 ),ψ ( x1 )) = 0 , (∀) x1 ∈ V .
Z f ∩ W = {( x1 , ϕ ( x1 ),ψ ( x1 )) x1 ∈ V1}.
f1 ( x1 , x 2 , x3 ) = 0
f 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0
este un punct critic al lui f nu putem afirma că Z f nu este local imaginea unui
drum regulat.
(
f ( x1 , x2 , x3 ) = x12 + x22 + x32 − 4a 2 , (x1 − a 2 ) + x22 − a 2 .
2
)
Mulţimea Z f a zerourilor acestei funcţii este mulţimea soluţiilor sistemului:
x12 + x 22 + x32 − 4a 2 = 0
(x1 − a )2 + x22 − a 2 = 0 .
(30)
obţinem condiţia sin ϕ 0 = cos θ 0 . De aici deducem că cos ϕ 0 = sin θ 0 , astfel încât
putem scrie:
(x 0
, x 20 , x30 ) = (2a cos 2 θ 0 , a sin 2θ 0 , 2a sin θ 0 )∈ I (α ) .
⎛ 2 x1 2 x3 ⎞
J f ( x1 , x 2 , x3 ) = ⎜⎜ ⎟,
⎝ 2( x1 − a ) 2 x2 0 ⎟⎠
2 x2
6.3. CURBE ÎN E 2
I (α ) = { α (t ) t ∈ I }
x1 = x1 (t )
x 2 = x2 (t ) , t ∈ I
x1 = a cos 3 t
x2 = a sin 3 t , t ∈ [0,2π ] , a > 0.
Figura 1. Astroida
Figura 2. Cardioida
6.4. EXERCI II 261
3) Cicloida este curba plană descrisă de un punct situat pe un cerc de rază r care
se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă. Ecuaţiile parametrice ale
cicloidei sunt:
x1 = r (t − sin t )
x 2 = r (1 − cos t ) , t ∈ R .
Figura 3. Cicloida
4) Fie un punct fix situat în planul unui cerc la distanţa a de centrul cercului.
Cercul de rază r se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă. Curbele descrise
astfel de punctul considerat se numesc trohoide. Ecuaţiile parametrice ale unei
trohoide sunt:
x1 = rt − a sin t
x 2 = r − a cos t , t ∈ R , a > 0 .
x1 =
2at 2
1+ t 2
x2 = ,t∈R.
2at 3
1+ t 2
x1 = = , t ∈ R \ {− 1} , a > 0 .
3at 3at 2
t3 +1 t3 +1
, x 2
a (1 − t 2 ) a t (1 − t 2 )
x1 = , x2 = ,t∈R , a > 0.
1+ t 2 1+ t 2
Z F = {( x1 , x 2 ) ∈ D F ( x1 , x 2 ) = 0 }
⎧ ⎫
C F = ⎨ ( x1 , x2 ) ∈ D (x1 , x2 ) = 0, ∂F (x1 , x2 ) = 0 ⎬ .
∂F
⎩ ∂x1 ∂x 2 ⎭
⎛ ∂F ⎞
Pentru p = ( x1 , x2 ) ∈ D vectorul gradF = ⎜⎜ (x1 , x2 ), ∂F (x1 , x2 )⎟⎟ se numeşte
⎝ ∂x1 ∂x2 ⎠
2
gradientul funcţiei F; el aparţine spaţiului tagent la E în punctul p. Înseamnă că
mulţimea C F este formată din punctele din D în care gradientul lui F se
anulează. Punctele în care cel puţin una dun derivatele parţiale ale lui F nu se
anulează se numesc puncte regulate.
funcţiei F (vezi exemplele de mai jos) există însă un drum α în E 2 astfel încât
spune numai că este o mulţime închisă din E 2 . Pentru alegeri convenabile ale
F : R2 → R , F ( x1 , x2 ) = x12 + x22 − 1
α : [0, π ] → E 2 , α (t ) = (cos t , sin t ) . Se constată cu uşurinţă că Z F = I (α ) . Un alt
3.3. Exemple. i) Fie şi drumul
F ( x1 , f ( x1 )) = 0 , (∀) x1 ∈ [− 1, 1].
zerourilor lui F: I (α 1 ) ∪ I (α 2 ) = Z F .
Se constată că reuniunea imaginilor acestor drumuri coincide cu mulţimea
Demonstraţie. Deoarece (x10 , x 20 )∉ C F cel puţin una din derivatele parţiale ale lui
F calculate în (x10 , x 20 ) este diferită de zero. Putem presupune, pentru a face o
F ( x1 , ϕ ( x1 ) ) = 0 , (∀) x1 ∈ V1 .
Z F ∩ W = {( x1 , ϕ ( x1 ) ) x1 ∈ V1 }.
F ( x1 , x 2 ) = 0
local (adică într-o vecinătate a punctului (x10 , x20 )) imaginea unui drum regulat.
drum regulat. Dacă este un punct critic al lui f nu putem afirma că Z f nu este
Z F = {( x1 , x 2 ) ∈ R 2 x1 = x 2 }.
x1 = x1 (t )
x 2 = x 2 (t ) , t ∈ I .
ii) Reprezentarea implicită; curba este dată prin ecuaţia carteziană implicită:
F ( x1 , x 2 ) = 0 .
G f = {(t , f (t ) ) t ∈ I }.
x 2 = f ( x1 ), x1 ∈ I
x1 = f (θ ) cosθ ,
x 2 = f (θ )sin θ .
r = k θ , k > 0, θ ≥ 0
rθ = a , a > 0
6.4. EXERCI II 269
r = ce kθ , c > 0, k > 0
tangent la curba (α ) în p.
nenul; el aparţine spaţiului tangent la E 2 în punctul p şi se numeşte vector
x1 − x1 (t 0 ) x2 − x 2 (t 0 )
(T ) : =
x1′ (t 0 ) x 2′ (t 0 )
. (1)
x′2 (t 0 )
m=
x1′ (t 0 )
. (2)
de unde deducem:
curbă în punctul p = α (t ) = β (s ) .
3.15. Definiţie. Vectorul dat de formula (6) se numeşte versorul normalei la
(α ) cu proprietăţile:
Am obţinut prin construcţia de mai sus două câmpuri de vectori t, n pe curba
t (s ) ⋅ n (s ) = 0 , s ∈ I 1 ,
t (s ) = n(s ) = 1 , s ∈ I 1 .
272 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
⎛ x1′ (t ) x′2 (t )⎞
C= ⎜⎜ ⎟⎟
α ′(t ) ⎝ − x 2′ (t ) x1′ (t ) ⎠
1
n′(s ) = −k (s ) t (s ) , s ∈ I 1 . (9)
3.19. Observaţie. Formulele lui Frenet se pot scrie sub forma matriceală:
6.4. EXERCI II 273
⎛ t ′(s ) ⎞ ⎛ 0 k (s ) ⎞ ⎛ t (s ) ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ , s ∈ I 1 .
⎝ n′(s )⎠ ⎝ − k (s ) 0 ⎠ ⎝ n(s )⎠
Pentru a obţine formula de calcul a curburii este suficient acum să utilizăm (6),
(7) şi (10):
f ′′(t )
k (t ) = ,t∈I .
[1 + f ′ (t )]
3
(13)
2 2
x1 = f (θ ) cosθ ,
x 2 = f (θ )sin θ ,
274 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
f 2 (θ ) + 2 f ′(θ ) − f (θ ) f ′′(θ )
k (θ ) =
[ f (θ ) + f ′ (θ )]
3
. (14)
2 2 2
Fx′1 (x10 , x 20 )
f ′(x ) = −
Fx′2 (x10 , x 20 )
0
,
[ ]
1
(x10 , x20 ). Formula pentru calculul curburii unei curbe dată sub forma implicită se
În ultima egalitate toate derivatele parţiale ale funcţiei F sunt calculate în punctul
obţine prin înlocuirea expresiilor lui f ′(x10 ) şi f ′′(x10 ) de mai sus în formula (13):
1 2
[ Fx′2 + Fx′2 ]
3
. (15)
2 2 2
1 2
(x10 , x20 ).
Precizăm că toate derivatele care apar în formula (15) se calculează în punctul
6.4. EXERCIŢII
b ( s ) = t ( s ) × n (s ) = ⎜ − , 0 , − ⎟ .
⎛ 3 4⎞
⎝ 5 5⎠
Din propoziţia 2.37 deducem că suntem în cazul unei curbe plane cu imaginea
= 1 . Centrul cercului este punctul
1
situată pe un cerc de rază
k0
p = β (s ) + n(s ) = (0 , 1 , 0 ) .
1
k0
276 6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A CURBELOR
t∈R.
α ′(t ) = (3 − 3t 2 ,6t ,3 + 3t 2 ) ,
α ′′(t ) = (− 6t , 6 , 6t ) ,
α ′′′(t ) = (− 6 , 0 . 6) ,
α ′(t ) × α ′′(t ) = 18(t 2 − 1, − 2t , t 2 + 1),
(α ′(t ) × α ′′(t )) ⋅ α ′′′(t ) = 216 ,
α ′(t ) = 3 2 (t 2 + 1) ,
α ′(t ) × α ′′(t ) = 18 2 (t 2 + 1) .
(1 − t 2 , 2t ,1 + t 2 ) ,
2 (t + 1)
t=
1
(t 2 − 1, − 2t , t 2 + 1) ,
2
2 (t + 1)
b=
1
(− 2t ,1 − t 2 , 0),
2
n = b×t = 2
1
t +1
3(t + 1)
k =τ = 2
1
2
.
s := ψ (t ) = ∫ α ′(τ ) dτ = ∫ 3 2 (τ 2 + 1)dτ = 2 (t 3 + 3t ) .
t t
0 0
6.4. EXERCI II 277
curbei. Explicitarea lui t ar duce însă la calcule complicate (ar trbui utilizate
formulele lui Cardano).
t = α′, n = α ′′ , b =
α ′′ (α ′,α ′′,α ′′′) .
α ′ × α ′′ , k = 2 , τ = 2
α ′′ c α ′′
1 1 1
c α ′′
2
c c
Rezolvare. Prima formulă este evidentă. Condiţia α ′(t ) = c > 0, (∀) t ∈ I este
echivalentă cu α ′(t ) ⋅ α ′(t ) = c 2 , (∀) t ∈ I . Dacă derivăm ultima identitate,
obţinem α ′(t ) ⋅ α ′′(t ) = 0 , (∀) t ∈ I , deci vectorii α ′ şi α ′′ sunt ortogonali. De aici
se obţine a doua formulă. Din ortogonalitatea vectorilor α ′ şi α ′′ şi din
proprietăţile produsului vectorial obţinem α ′ × α ′′ = c α ′′ . Formula a treia este
acum evidentă. Ultimele două formule se obţin din (28) şi (29) în care utilizăm
identitatea α ′ × α ′′ = c α ′′ .
α : R → E 2 , α (t ) = ( t , t 3 ) , t ∈ R .
1) Să se determine curbura curbei plane avînd reprezentarea parametrică
t′ = ω × t,
n′ = ω × n,
b′ = ω × b .
a) α : R → E 3 , α (t ) = ( p 1 + tu 1 , p 2 + tu 2 , p 3 + tu 3 ) , pi , ui ∈ R , i = 1, 3 ;
3) Să se calculeze curbura curbelor având următoarele reprezentări parametrice:
x1 (t ) = e t cos t ,
x 2 (t ) = e t sin t ,
x3 (t ) = e t , t ∈ R .
x1 (t ) = p p 2 − q 2 cos t
x2 (t ) = q p 2 − q 2 (1 + sin t )
x3 (t ) = p 2 + q 2 (1 + sin t ) , t ∈ [0,2π ] , 0 < q < p.
Să se arate că:
i) imaginea curbei aparţine paraboloidului eliptic 2 + 2 = 2x3 ;
x12 x 22
p q
ii) curba este un cerc, calculând curbura şi torsiunea curbei.
⎛ t4 t3 t2 ⎞
7) Fie curba (α ) de reprezentare parametrică α : I → E 3 , α (t ) = ⎜⎜ , , ⎟⎟ . Se
⎝4 3 2⎠
cere:
x1 (t ) = a(sin t + cos t ) ,
x 2 (t ) = a(sin t − cos t ) ,
x 3 = be − t , t ∈ R a > 0 , b > 0 ,
Ox2 atunci d ( p, q ) = 2a .
Dacă p şi q sunt punctele de intersecţie al normalelor la curbă cu axele Ox1 şi
x1 (t ) = a(sin t + cos t )
x 2 (t ) = a(sin t − cos t ) , t ∈ [0,2π ] , a > 0,
i) x1 (t ) = a cos t ,
x 2 (t ) = b sin t , t ∈ [0,2π ] , a > 0 , b > 0.
ii) x1 (t ) = a cos 3 t ,
x 2 (t ) = a sin 3 t , t ∈ [0,2π ] , a > 0 .
iv) x1 (t ) = at cos t ,
x2 (t ) = at sin t , t ∈ (0,+∞ ) , a > 0 .
x1 (t ) = t ,
x 2 (t ) = t 4 − t + 3 , t ∈ R ,
x1 (t ) = 3at 2 ,
x 2 (t ) = 2at 3 , t ∈ R , a > 0.
x1 (t ) = e t cos t ,
x 2 (t ) = e t sin t , t ∈ (0,+∞ ) .
x1 (t ) = a cos t ,
x 2 (t ) = b sin t , t ∈ [0,2π ] .
x1 (t ) = 1 + t 2 ,
x 2 (t ) = t ,
x3 (t ) = t 3 , t ∈ R .
x1 (t ) = a sin 2 t ,
x 2 (t ) = a sin t cos t ,
x3 (t ) = a cos t , t ∈ [0,2π ] ,
Fie K un corp comutativ. În cele ce urmează, prin corpul K vom înţelege unul
dintre corpurile R (corpul numerelor reale) sau C (corpul numerelor complexe).
⎛ a11 L a1n ⎞
⎜ ⎟
a12
⎜ a 21 L a2n ⎟
⎜ M L M ⎟
a 22
⎜ ⎟
⎜a L a nn ⎟⎠
M
⎝ n1 an 2
⎛ a11 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 21 ⎟ ∈ M n ,1 ( K )
⎜a ⎟
⎜ ⎟
⎜a ⎟
M
⎝ n1 ⎠
Unei matrice A de tip m × n putem să-i asociem sistemul ordonat de vectori linie
din M 1,n ( K ) :
282 ANEX
l i = (ai1 ai 2 L ain ) , i = 1, n
⎛ a1 j ⎞
⎜ ⎟
⎜ a2 j ⎟
c j = ⎜ ⎟ , j = 1, n .
⎜ ⎟
⎜a ⎟
M
⎝ nj ⎠
1.2. Definiţie. Două matrice A = (aij )i =1,m , B = (bij )i =1,m de acelaşi tip se zic egale
j =1, n j =1, n
1.3. Definiţie. Se numeşte suma matricei A = (aij )i =1,m cu matricea B = (bij )i =1,m ,
j =1, n j =1, n
1.4. Definiţie. Se numeşte matrice nulă de tip m × n matricea care are toate
elementele egale cu zero şi notăm această matrice cu 0 M m ,n ( K ) .
j =1, n
λ A = (λ aij )i =1,m .
j =1, n
j =1, n
A.2. SISTEME DE ECUA II LINIARE 283
j =1, n
de regula:
j =1, p k =1
⎛ 1 n ⎞
σ = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ σ (1) σ (2 ) σ (3) L σ (n )⎠
2 3 L
ε (σ ) = (− 1)
inv (σ )
.
σ ( j ) − σ (i )
ε (σ ) = ∏ j −i
.
1≤i < j ≤ n
det A = ∑ ε (σ )a σ ( ) a σ (
σ ∈S n
1 1 2 2 ) L a nσ (n )
det A =
a 21 a 22 L a2n
.
M M L M
a n1 a n 2 L a nn
i , j =1, n
Uneori det A se mai notează prescurtat A sau aij .
2) Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci
determinantul matricei este nul.
3) Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau coloane) între ele obţinem o
matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
4) Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său
este nul.
d=
a 21 a 22 L a2n
.
M M L M
a n1 a n 2 L a nn
aij în determinantul d.
A.2. SISTEME DE ECUA II LINIARE 285
care s-a obţinut din d prin înlocuirea liniei j cu linia i. Cum d ′ are două linii
egale, din proprietatea 4) a determinanţilor rezultă d ′ = 0 . Egalitatea (2) se obţine
acum dezvoltând determinantul după linia j cu ajutorul formulei (1).
d = a1 j δ 1 j + a 2 j δ 2 j + L + a nj δ nj . (3)
AB = BA = I n ,
A −1 =
1
(aij+ )i , j = 1, n
det A
Dacă j = i atunci din formula (1), care dă dezvoltarea determinantului după linia
i, obţinem bii = 1 . Dacă j ≠ i din corolarul 1.14 (formula (2)) obţinem bij = 0 .
A −1 = A+ .
1
det A
x1 = , x 2 = 2 , L, xn = n ,
d1 d d
d d d
unde
d1 = , di =
b2 a 22 L a2n a 21 L a 2,i −1 b2 a 2 ,i −1 L a 2 n
,
M M L M M M M M M L M
bn an 2 L a nn a n1 L a n ,i −1 bn a n ,i −1 L a nn
a11 a12 L b1
dn =
a 21 a 22 L b2
.
M M L M
a n1 a n 2 L bn
AX = B . (5)
A + = (δ ji )i , j =1,n , δ ij = (− 1) d ij deducem:
i+ j
⎜ ∑ b j δ j1 ⎟ ⎛⎜ d1 ⎞⎟
⎛ n ⎞
⎜ jn=1 ⎟ ⎜d ⎟
X = A −1 B = ⎜ ∑
⎜ b j δ j 2 ⎟⎟ ⎜ 2 ⎟
= ⎜ d ⎟,
1 d
d ⎜ j =1 ⎟ ⎜ M ⎟
⎜ n M ⎟ ⎜d ⎟
⎜⎜ ∑ b j δ jn ⎟⎟ ⎜ n ⎟
⎝ j =1 ⎠ ⎝d ⎠
sau
x1 = , x 2 = 2 , L, xn = n .
d1 d d
j =1, n
1) 0 ≤ rangA ≤ min(m, n ) ;
proprietăţi ale rangului unei matrice:
2) rangA = rangA t ;
30 rangul unei matrice nu se modifică prin permutarea liniilor sau coloanelor
matricei;
4) rangul unei matrice nu se schimbă dacă înmulţim o linie (sau coloană) cu un
scalar nenul din K;
A.2. SISTEME DE ECUA II LINIARE 289
⎛ a11 L a1r ⎞
⎜ ⎟
a12
⎜a L a2r ⎟
B = ⎜ 21
L M ⎟
a 22
⎜ ⎟
⎜a L a rr ⎟⎠
M M
⎝ r1 ar 2
Cum det B ≠ 0 , pentru rezolvarea acestui sistem putem aplica regula lui Cramer
290 ANEX
⎛ a11 a1 j ⎞
⎜ ⎟
a12 L a1r
⎜ a 21 a2 j ⎟
M =⎜ M M ⎟,
a 22 L a 2 r
⎜ ⎟
M L M
⎜ a r1 a rj ⎟
⎜a aij ⎟⎠
ar 2 L a rr
⎝ i1 ai 2 L air
ai1α 1 + ai 2α 2 + L + air α r = 0 .
α1 α2 αr
aij = − a i1 − ai 2 − L − a = 0 , (∀) i = 1, m
α α α ir
α1 α2 αr
cj = − c1 − c2 − L − c = 0 , (∀) i = 1, m .
α α α r
1.24. Corolar. Determinantul unei matrice pătratice este nul dacă şi numai dacă
una dintre liniile (respectiv coloanele sale) este o combinaţie liniară de celelalte
soluţia banală x1 = x2 = L = xn = 0 .
Se constată cu uşurinţă că orice sistem omogen este compatibil deoarece admite
⎛ a11 b1 ⎞
⎜ ⎟
a12 L a1n
⎜a b2 ⎟
A e = ⎜ 21
M ⎟
a 22 L a2 n
⎜ ⎟
.
⎜a bm ⎟⎠
M M M M
⎝ m1 a m 2 L a mn
∑c x =b.
n
(3)
i =1
i i
b = ∑ ξ i ci ,
n
i =1
b = c1α 1 + c 2α 2 + L + c nα n .
U : M n ,1 ( K ) → M m ,1 ( K ) astfel:
j =1, n
A.2. SISTEME DE ECUA II LINIARE 293
U ( x ) = A x , (∀) x = ( x1 x 2 L x n ) ∈ M n ,1 ( K ) .
t
(4)
cu n − rangA .
2.4. Teoremă. Subspaţiul liniar al soluţiilor sistemului (2) are dimensiunea egală
Cum dim ImU = dim L(c1 , c 2 ,L, c n ) = rangA , rezultă dim KerU = n − rangA şi
teorema este demonstrată.
2.5. Corolar. Un sistem liniar omogen are numai soluţia banală dacă şi numai
dacă n = rangA .
2.6. Definiţie. Numim sistem fundamental de soluţii al unui sistem liniar omogen
orice bază a subspaţiului liniar al soluţiilor acestui sistem.
2.9. Corolar. Fie m = n . Sistemul (1) are o soluţie unică dacă şi numai dacă
294 ANEX
det A ≠ 0 . În acest caz soluţia sistemului (1)se obţine cu regula lui Cramer.
{ }
soluţiilor sistemului (1), în cazul în care aceste este compatibil, este:
S = x0 + α 1ξ1 + α 2ξ 2 + L + α r ξ r α i ∈ R , i = 1,n .
⎛ a11 L a1r ⎞
⎜ ⎟
a12
⎜a L a2 r ⎟
M = ⎜ 21
L M ⎟
a 22
⎜ ⎟
⎜a L a rr ⎟⎠
M M
⎝ r1 ar 2
are rangul r. În acest caz det M se numeşte minor principal al sistemului (1).
Asociem sistemului (1) sistemul:
1. Bălan, V., Algebră liniară, geometrie analitică, Editura Fair Partners, Bucu-
reşti, 1999.
2. Blaga, A.P., Lectures on Classical Differential Geometry, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, 2005.
3. Brânzănescu, V., Stănăşilă, O., Matematici speciale, Editura All, Bucu-
reşti, 1998.
4. do Carmo, M., Differenţial Geometry of Curves and Surfaces, Prentice
Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1976.
5. Colojoară, I., Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
6. Cruceanu, V., Elemente de algebră liniară şi geometrie, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
7. Démidovitch, B., Maron, I., Eléments de calcul numérique, Éditions
Mir, Moscou, 1979.
8. Gibson, C.G., Elementary Geometry of Differentiable Curves. An
Undergraduate Introduction, Cambridge University Press, Cambridge,
2001.
9. Grigore, Gh., Lecţii de analiză numerică, Tipografia Universităţii Bucu-
reşti, 1990.
10. Horn, R. A., Johnson C.R., Analiză matricială, Editura Theta, Bucu-
reşti, 2001.
11. Ianuş, S., Curs de geometrie diferenţială, Editura Universităţii Bucureşti,
1981.
12. Ion, D. I., Nicolae, R., Algebra, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucu-
reşti, 1981.
13. Kühnel, W., Differenţial geometry. Curves, Surfaces, Manifolds, American
Mathematical Society, 2005.
14. Miron, R., Geometrie analitică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976.
15. Năstăsescu, C., Niţă C.,Vraciu, C., Bazele algebrei, Vol. 1, Editura
Academiei, Bucureşti, 1986.
16. Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
296 BIBLIOGRAFIE
V spaţiu liniar
Vn spaţiu liniar de dimensiune n
H spaţiu Hilbert
K corp comutativ
R corpul numerelor reale
Rn spaţiul liniar aritmetic de dimensiune n
C corpul numerelor complexe
M n (K )
L ( A)
spaţiul liniar al matricelor de ordinul n cu elemente din K
acoperirea liniară a mulţimii A
A = (aij )i =1,m
0V elementul neutru al spaţiului liniar V
j =1, n
matrice cu m linii şi n coloane
At transpusa matricei A
A∗ adjuncta matricei A
A+ reciproca matricei A
TrA urma matricei A
det A determinantul matricei A
rangA rangul matricei A
C 1 [a, b]
[a, b]
spaţiul liniar al funcţiilor reale continue, cu derivata continuă pe
C (R)
P( R )
spaţiul liniar al funcţiilor reale continue de o variabilă reală
Pn ( R )
spaţiul liniar al polinoamelor
L2 [a, b ]
spaţiul liniar al polinoamelor de grad cel mult n
l (R )
spaţiul liniar al funcţiilor de pătrat integrabil
l (C )
spaţiul liniar al şirurilor de numere reale
T p (E 3 )
spaţiul liniar al şirurilor de numere complexe
GL (R n )
spaţiul tangent la E 3 în punctul p
O (R n )
grupul liniar pe R n
SO (R n )
grupul ortogonal pe R n
grupul special ortogonal pe R n
298 NOTA II
card(S )
L(V ,W ) spaţiul liniar al operatorilor liniari U : V → W
numărul de elemente ale mulţimii S
σ (U )
ImU imaginea operatorului liniar U
spectrul operatorului U
ε (σ ) signatura permutării σ
eA exponenţiala matricei A
Γ(e1 , e2 ,L, en )
sumă directă de subspaţii liniare
determinantul Gram al vectorilor e1 , e2 ,L, en
⋅ modulul
⋅ norma
⎯⎯→⋅
convergenţa în normă
min valoare minimă
max valoare maximă
inf margine inferioară
sup margine superioară
INDEX