Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Minciuna este de la diavolul, despre care spune Sf. Scriptură că este „tatăl minciunii” (Ioan
8,44), iar Dumnezeu este adevărul, precum Însuși Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Eu sunt
Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6). Așadar, cel care minte se desparte de Dumnezeu și se unește
cu diavolul, cu sfaturile lui.
Minciuna este de trei feluri: minciuna cu gândul, minciuna cu cuvântul, minciuna cu viața.
MINCIUNA CU GÂNDUL
Cel care minte cu gândul este cel care e stăpânit de bănuială. Unul ca acesta, dacă vede
două persoane vorbind, gândește: „Sigur despre mine vorbesc!” Dacă acele persoane încetează să
vorbească, spunde:„Sigur de aceea au încetat pentru că m-au văzut pe mine!” Astfel, la tot pasul
bănuiește. Iar dacă vreodată se întâmplă să i se adeverească bănuiala, atunci el este în mare
pericol, deoarece va fi mereu înclinat să creadă bănuielilor lui și astfel îl prinde vrăjmașul de minte
și îl conduce cum vrea el.
MINCIUNA CU CUVÂNTUL
Minte cu cuvântul acela care în loc să spună: „Mi-a fost lene să mă trezesc la masă”,
spune: ”M-am simțit rău și nu am putut veni la masă”; în loc să spună: ”Poftesc cutare lucru”,
spune: ”Am o neputință și am nevoie de cutare lucru ca să-mi facă bine.” În loc să-și ceară iertare
pentru ceva ce a greșit, spune o mulțime de minciuni ca să scape de ceartă și să nu se smerească.
În general, motivele pentru care minte cineva cu cuvântul sunt: ca să-și împlinească pofta,
ca să câștige ceva, ca să nu se smerească.
Minte cu viața lui acela care caută să pară altceva decât este în realitate. Acest fel de
minciună se mai numește FĂȚĂRNICIE.