Studiu de caz limba romana

INTRODUCERE:
Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru de
iradiere Franța. Este o mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca
principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. Este o
concepție opusă idealismului, potrivit căruia lucrurile există independent de faptul că sunt
percepute sau nu.
Temele romanelor realiste includ parvenitismul, avariția, imoralitatea, singurătatea etc., iar
motivele – parvenitul, avarul, zgârcitul. Compoziția este obiectivă, naratorul este omniscient și
omniprezent. Subiectele sunt inspirate din realitate. Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri,
iar conflictele sunt de natură socială, psihologică, politică etc. Personajele întruchipează mai
multe categorii sociale, complex caracterizate, reprezintă tipuri umane. Structura unor astfel de
opere literare este închisă. Se utilizează tehnica detaliului și se accentuează relația dintre mediu
și personaj.
Realismul literar românesc a fost inaugurat în proză și dramaturgie de către scriitorii pașoptiști
(Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) și postpașoptiști (Nicolae Filimon,
Bogdan Petriceicu Hasdeu). Acest stil a fost adoptat și folosit în operele lor de scriitori români
precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George Călinescu și Marin Preda.
Trăsăturile realismului literar:
Povestea prezentată printr-o perspectivă obiectivă;
Naratorul este omniscient și omniprezent;
Povestea se petrece într-un loc real, cunoscut;
Tonul încearcă să fie cât mai impersonal și neutru;
Verosimilitate;
Preferința acută către detalii, pentru ca mediul să fie redat conform realității
Importanța descrierii statutului social;
Prezentarea moravurilor unei epoci;
Personajele sunt tipice, prezentate în situații obișnuite;
Fiecare personaj în parte are o trăsătură definitorie, care ajută la diferențierea personajelor;
Cele mai întâlnite teme sunt: parvenirea, egoismul, imoralitatea și singurătatea;
Drama și comedia sunt speciii narative preferate;
· Lipsa personajelor magice, cu puteri sau întruchipări ciudate;
ENIGMA OTILIEI:
Absolvent al Liceului cu Internat din Iasi, Felix (care rămăsese orfan după ce-i murise și
tatăl),venise la tutorele său necunoscut, intenționând să urmeze Facultatea de Medicină. Primit in
bătrâna casă din strada Antim, tânărul se integrează vieții puțin ciudate din acest spațiu,
cunoscând întreaga familie și modul său de viață. Alcătuită din două ramuri, familia lui Costache
Giurgiuveanu este reprezentativă pentru burghezia bucuresteană a începutului de secol: autorul
descrie cadrul material al existenței (case, interioare), relațiile familiale si sociale, jocul de
interese (care au ca mobil banii), înfățișarea oamenilor, aspecte ale Bucureștiului de atunci.
Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu,
cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, familia lui Costache
este reprezentativa pentru burghezia bucuresteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul
material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca
mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atu nci. Toate aceste aspecte l-au
determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este "o fresca din viata
burgheziei bucurestene".In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla
mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica
sa vitrega - Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate, din curtea alaturata,
de familia Aglaei.Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, dar
teama de Aglae si propria avaritie il impiedica; in compensatie, decide sa-i lase fetei, o casa
(ridicata, evident, cu cheltuieli cat mai mici). In acest scop, isi procura materiale ramase de la
demolari pe care le depoziteaza in curte, apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea
cladire).
Din pricina efortului, Costache este lovit de apoplexie., prilej pentru familia Aglaei de a ocupa
"militareste" casa, in asteptarea decesului.Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un
scurt episod "conjugal") recapatandu-si sanatatea, desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca
sa-I sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii.De familia lui Costache s-a atasat si Leunida
Pascalopol,. mosier bogat si fin, indragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment (pe jumatate
patern, pe jumatate viril) si al serilor petrecute, la joc de carti, in casa lui Giurgiuveanu,
Pascalopol accepta prezenta intregului clan.Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de
Aglae (al carei sot - Simion Tulea - este un fel de "anexa" ciudata, prelungita in mezinul familiei
- Titi - la fel de ciudat); si, cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze, inainte de a fi dus la
ospiciu), nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel; deosebirea consta doar
in "obiectul" maniei: casatoria. Singura care "se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica), a
carei placiditate va fi folosita, mai tarziu, ca pretext de divort.in aceasta lume a rautatii si a
mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre cei doi inocenti (Felix si Otilia). Studenti amandoi (el
la Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura, umbrita doar de intrigile lui
Stanica si de temerile Iui Felix.Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis:
lovit din nou de dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i fura banii ascunsi sub
saltea, provocand moartea batranului.Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix), Otilia
(a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol.Din epilog aflam ca Felix a
devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Dupa razboi,
revazandu-l pe Pascalopol, Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete
sufleteasca), dar ca ea ramasese o mare enigma.
Publicat in 1938, romaul „Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice, fiind al 2-lea
roman dintre cele 4 scrise de G. Calinescu.
Aceasta opera literara este un roman realist cu elemente moderniste, apartinand prozei
interbelice. De asemenea este si un roman balzacian, social si citadin.
Este un roman prin amploarea actiunii desfasurate pe mai multe planuri narative, cu un conflict
complex, la care participa mai multe personaje.
Este un un roman realist prin: tema, structura (inchisa), specificul secventelor descriptive,
realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismul clasic, al balzacianismului prin spiritul
critic si polemic si prin elemente ale modernitatii.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a (nonfocalizata). Viziunea
„dindarat” presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, dar
conditia impersonalitatii este incalcata. Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele
sale, si omniprezent controleaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile
existentei personajelor, dar acestea actioneaza automat, ca niste marionete. Desi adopta un ton
obiectv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura sa de spectator si comentator la
comediei umane reprezentate, cu instantele narative. Naratorul se ascunde in spatele mastilor
sale, care sunt personajlele, fapt dovedit de limbajul uniformizat.
Așadar, Otilia trăia într-o societate patriarhală în care orice ar fi făcut o femeie, în orice domeniu
al vieții, oricum rămânea inferioară social și politic față de bărbat. De aici putem deduce trei
lucruri:

1) opiniile Otiliei cu privire la rostul femeii nu sunt decât o internalizare a opiniei generale
despre femei în societatea patriarhală.

2) căsătoria ei cu Pascalopol nu este decât o adaptare la societatea patriarhală, în care femeile nu

aveau nicio posibilitate de independență profesională și financiară. Așadar singurul mod în care
aceasta putea trăi concomitent siguranța financiară și un tip de libertate, în care de exemplu să își
poată explora interesele, era sub protecția unui bărbat bogat.

3) Cu toate că naratorul este omniprezent și obiectiv, acesta este creat de un autor care făcea
parte dintr-un context social și istoric plin de prejudecăți sexiste care se transferă și în roman și
nu sunt contracarate niciunde.
Sexismul se manifestă atunci când despre femei se vorbește la general ca despre o categorie
uniformă de oameni care ar avea o esență anume, folosită drept argument pentru a le
desconsidera și menține în inferioritate.
NUNTA IN CER:
„Nuntă în cer”, un roman de dragoste fascinant, despre imposibilitate comunicării într-un cuplu,
despre frica de abandon, despre încercarea disperată de a găsi alinarea și plenitudinea sufletească
prin intermediul femeii. Eliade a surprins momente pure și calde de iubire și plenitudine și a ales
momentul potrivit pentru tragic și dramatism.
Ideea generală se focusează asupra unor confesiuni rostite în şoaptă, destăinuiri intime ce descriu
frânturi de viaţă petrecute în Bucureşti, romanul prinde în paginile sale destinul frământat a două
cupluri marcate de o iubire stranie şi neliniştitoare, o unică și tulburătoare dragoste ce i-a marcat.
Subiectul începe într-o cabană, la munte, unde doi bărbați întâlniți la vânătoare vorbesc despre
”marea dragoste”, care le-a schimbat definitiv cursul vieții și i-a făcut suferinzi, o iubire pe cât de
unică pe atât de distrugătoare, ca mai apoi să se adeverească prin ironia sorții că acei doi
interlocutori, Andrei Mavrodin și Barbu Hasnaș, vorbeau de una și aceeași femeie, Ileana(Lena).
Două povești, o singură iubire. Tocmai această împletire a istorisirii, naturalețea povestirii atrag
cel mai tare.
Portretul Lenei, realizat din linii de o mare puritate, este unul dintre cele mai tulburătoare
portrete feminine din proză românescă, unul dintre acele chipuri ce-l urmăresc pe cititor multă
vreme după ce a închis cartea.
Finalul romanului îi suprinde pe cei doi bărbaţi, care, privind retrospectiv, constată cu resemnare
că Lena (Ileana) probabil a murit. I-au oferit un final tragic pentru ca ei înșiși să poate merge mai
departe, împăcați pe calea vieții lor actuale