Radu Greceanu

Radu Greceanu (n. cca. 1655/1660 – d. ante 9 iulie 1725) a fost un cronicar muntean, autor
al cronicii oficiale a lui Constantin Brâncoveanu.
Logofătul Radu Greceanu, împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte,
alături de stolnicul Constantin Cantacuzino și cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa
(directorul Academiei grecești din Constantinopol) și al lui Sevastos Kymenites (directorul
școlii grecești din București) la traducerea Bibliei de la București — prima ediție integrală în
limba română a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusă după textul Septuagintei și a
apărut la 1688. Apariția ei a reprezentat un moment important în procesul de dezvoltare a
limbii române literare iar răspândirea ei pe întregul teritoriu locuit de români a contribuit la
impunerea graiului muntenesc ca bază a limbii române literare.

Biografie
Radu Greceanu s-a născut în satul Greci situat în județul Vlașca (în prezent localitatea se
află pe teritoriul județului Dâmbovița). Părinții săi au fost - se presupune - proprietari de
condiție modestă, nemenționați drept purtători de ranguri în documentele vremii.
Soția sa, Ecaterina, era fiica lui Ivașco Băleanu.
Unica funcție deținută de Greceanu de-a lungul vieții a fost aceea de simplu logofăt, nu de
vel logofăt, cum a susținut în mod eronat Ștefan D. Grecianu, responsabil pentru ediția din
1906 a cronicii.
Cunoștea profund limba și întreaga cultură grecească. S-a ocupat timp de peste un deceniu
de traducerea și tipărirea unor lucrări de cult, acțiune inițiată de domnitorul Șerban
Cantacuzino, al cărui program politic urmărea întărirea ortodoxismului în zona Balcanilor
drept armă împotriva turcilor.
În 1693, Radu Greceanu devine cronicarul oficial al domniei lui Constantin Brâncoveanu,
calitate păstrată până la sfârșitul tragic al domnitorului în 1714. Portrivit cercetătoarei Aurora
Ilieș, este plauzibilă ipoteza surghiunului lui Radu Greceanu în Asia Mică drept consecință a
fidelității sale față de domnitor.
Cert este că la 9 iulie 1725 fiica lui, Maria, afierosea Mânăstirii Stravropoleos o bucată din
locul caselor ce le moștenise de la părinți, întru pomenirea sufletelor lor.
Rămășițele lui Radu Greceanu se află în Cimitirul Bellu din București, după ce până în 1991
un mausoleu a fost ridicat la cimitirul Mănăstirii Cernica, care îi adăpostea osemintele.

Cronica sa oficială, menită să consfințească domnia lui Constantin Brâncoveanu, cu titlul

elocvent “Începătura istoriii vieții luminatului și prea creștinului domnului Țării Rumânești, Io
Constantin Brâncoveanu Basarab voevod” a fost proiectată pentru zece ani (1688-1698),
când scrie o predoslovie. Pastrată în douazeci si doua de copii manuscrise, cronica a avut
două versiuni: una oficială, în patruzeci și opt de capitole, inclusă în compilatia ceruta de
Ștefan Cantacuzino elogiind domnia lui Brancoveanu, tipărită întâi de N. Balcescu; cealalta,
revizuita pentru perioada 1699-l707 din dispoziția domnului, intrucat cronica se arătase prea
îngăduitoare cu adversarii săi politici, a fost continuată, în același stil vehement, pana în
1714; aceasta versiune, singura integrala, transmisa intr-o transcriere de la 1730-1740,
atribuita sertiarului Grigore Greceanu, ruda a cronicarului, a fost păstrată cu grijă, timp de
câteva decenii, de urmașii familiei lui Brancoveanu, fiind tipărită numai în 1961.

Mare elenist, beneficiind de lecturi suficiente, Radu Greceanu va fi în primul rând un iubitor
al cărții și mai puțin un creator. Cronica sa demonstrează acest lucru, incercand sa propună
chipul unui erou structurat deseori după modele livrești.

Opere
● Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod
● Letopisețul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în Țara
Românească, manuscris care s-a pierdut.