Intre trofeele de război, pe care împăratul Traian le

luase de la daci, vedem figurată pe Columna lui Traian

şi o ancoră, ca simbol al unei marine de război.
Această imagine ne indică că dacii avură şi o mică
flotilă pentru supravegherea ţărmurilor de la Dunăre şi
Marea Neagră, un fel de Liburnae, construite după
modelul piraţilor din Ilyria, sistem pe care, mai târziu, îl
adoptară şi romanii pentru flotila lor de Dunăre.
Insă o marină destinată anume pentru operaţiunile de
război, dacii nu au avut, precum nu au avut nici chiar
romanii o flotă stabilă de război, până în timpurile
imperiului.
Dacii purtau războaiele lor în Peninsula Balcanică ori în
Panonia în timp de iarnă şi atunci treceau peste
Dunărea îngheţată cu caii lor cei repezi şi cu carele lor
încărcate cu provizii şi maşini de război, şi tot iarna se
întorceau înapoi.
In această privinţă, scrie istoricul Florus, care trăise în
timpurile lui Traian şi Adrian: "Incă începând din timpurile
regelui Cotison (contemporan al lui August), de câte ori
gheaţa de pe Dunăre împreuna cele 2 ţărmuri, dacii
treceau de ceastălaltă parte şi devastau ţinuturile
vecine".
Tot astfel, scrie Dio Cassiu[s], că în timpul lui August,
dacii, trecând peste Istrul îngheţat, începură să prădeze
Panonia .
In fine, mai aflăm la Ovidiu următorul pasaj:
„îndată ce vânturile cele reci ale crivăţului îngheţară
Istrul, barbarii inamici,
cu caii lor cei repezi,
năvălesc asupra ţinuturilor de
dincoace (Moesia)".
A existat, însă, pe Dunăre,
încă din timpuri foarte vechi, o
mulţime considerabilă de
luntrii făcute din o singură
bucată de lemn (lotce,
monoxyle), destinate pentru
trebuinţele locuitorilor de la
ţărmuri, în care, însă, nu
încăpeau mai mult de 4-6
oameni.

„In timpurile lui Alexandru cel Mare, scrie Arrian,

se afla pe Istru o mulţime de luntrii făcute din o singură
bucată de lemn (monoxyle), de care se foloseau locuitorii
de pe lângă ţărmuri, unii pentru pescuit, alţii pentru
comunicat şi mulţi ca să poată face prădăciuni."
 In timp de război se foloseau adeseori şi aceste
monoxyle pentru trecerea trupelor.
„în expeditia ce o întreprinse Alexandru cel Mare asupra
geţilor, scrie Arrian, trupele macedonene trecură
dincoace de Dunăre, unele pe corăbiile ce veniseră de
la Bizanţ, dar care erau puţine, altele pe lotcele sau
monoxylele ce se aflau în regiunile acestea; iar pentru
restul trupelor, Alexandru dete ordin să umple cu paie
pieile pe care dormeau soldaţii şi să le folosească astfel
ca luntrii pentru trecerea râului. "