in ziua de 7 iunie a anului 49 ien.

s-a dat la Dyrrachium(Dures)prima batalie dintre cei doi pretendenti la tronul

Romei,incheiata cu victoria lui Pompeius,care,comform traditiei,a fost proclamat de armata sa imperator.Era si
firesc ca in asemenea conditii Burebista sa incheie o alianta militara cu biruitorul.In acest scop el a trimis pe grec
Acornion,consilierul si prietenul sau,la Pompeius.In cadrull intilniri care a avut loc la Heralceea
Lyncensis(Bitolia)in Macedonia s-a perfectat alianta militara respectiva.Documentul care a imortalizat aceasta
realitate este inscriptia de la Dionysopolis.Este vorba de un decret al acestei cetati emis in anul 48ien in cinstea lu
Acornion,fiul lui Dionysios,care a bine meritat recunostinta concetatenilor sai pt servicii deosebite aduse in
imprejurari pe care expunerea de motive din document le precizeaza.Sapata in greceste pe o placa de
marmura ,inscriptia a fost descoperita in orasul Balcic acum 8 decenii si se pastreaza la Muzeul arheologic din
Sofia.In ce priveste misiunea diplomatica a lui Acornion la Pompei,inscriptia mentioneaza:``Si fiind el trimis ca s
de catre regele Byrebistas(Byrameistas)la imperatorul roman Cnaeus Pompeius ,fiul lui Cnaeussi intilnind-ul pe
acesta in Macedonia,la Heraclea Lyncestis(en tois peri Heracleah ten epi tu Lyku)a dus la capat nu numai treburil
regelui,cistigind buna dispozitie a romanilor fata de rege,dar si pt patria sa a negociat cu frumoase rezultate.``
Comfirmind informatiile lui Strabondespre amploarea prestigiului lui Burebista,acest text epigrafic ne ofera stiri
deosebit de pretioase ,care nu se gasesc in niciuna din scrierile pastrate de la autori antici.Astfel,sint inedite
relatarile despre un predeceor de al lui Burebista,despre o resedinta a sa cu numele Argedavadespre iernarea lui
C.Antonius la Dionysopolis,despre negocierile lui Burebista cu Pompeius si despre insesi raporturile regelui get c
cetatile pontice.
cursul evenimentelor a fost insa potrivnic lui Pompeius,aliatul lui Burebista.Desi initial a suferit un esec,Caesar a
reusit sa-si refaca fortele in timp scurt si la 9 august 48 ien. a angajat o noua batalie la Pharsalus (Farsala)cu
armatele lui Pompeius,inainte ca Burebista sa poata interveni cu armata sa in Macedonia.In aceste conditii,Caesa
obtinut o izbinda decisiva ,chiar daca unele trupele lui Pompeius au fost infrinte abia in anul 45 ien. la Munda.
Roma nu vedea cu ochi buni existenta si autoritatea statului dac in sud-estul Europei.De aceea Caesar,dupa ce la
invins pe Pompeius a elaborat un plan ``pt ai tine in friu pe daci care se raspindisera in Tracia pina la
Pont``,concretizat in concentrarea in Macedonia a unei armata formate din 16 legiuni si 10000 de cavaleristi. Gin
lui Caesar era sa puna la punct o expeditie de mari proporti pt a desfinta statul dac.
La planurile expansioniste ale lui Caesar ,Burebista a replicat ridicarea puteri militare a statului dac .Cind pregati
militare a celor doi adversari erau in toi ,doua atentate de factura similara au pus capat in acelas an, 44ien.,vietii
ambilor oponenti,asa incit o confruntare militara nu a mai avut loc.Caesar a fost ucis in senat de catre complotisti
condusi de Brutus si Cassius,iar Burebista ``a pierit din pricina unei rascoale ,mai inainte ca romani sa trimita o
armata impotriva lui``,scria Strabon.
Burebista reprezinta una din cela mai luminoase personalitati din istoria poporului roman.Prin tot ce a gindit si
infaptuit marele rege a depasit limitele epoci ,insciinduse in galeria celor mai reprezentative figuri ale
antichitatii.Traditia organizari stalale din spatiul carpato-danubiano-pontic se leaga de Burebista.el a dat nastere u
stat ce se intindea de la Olbia pina la Apolonia si de la Haemus pina-n Carpatii nordici.Sadoveanu spunea ca se
simte``onorat de a fi coboritor din bastinasii care erau sub obladuirea vechiului nostru rege Burebista``.
Opera sa va deveni simbol al luptei romanilor pt unitate.Cei mai de seama domnitori si principi romani si-au urzi
planuri pe simbolul vehii Dacii,pe care planuiau sa o reconstitue.Mihai Viteazul,a devenit primul fauritor,in anul
1600,a unirii celor trei tari romane ale caror teritori au alcatuit odinioara Dacia.

BATALIILE ARMATEI DACE PT APARAREA TARI IMPOTRIVA ROMANILOR

SI STAPINIREA LINIEI DUNARII

Evolutia situatiei politico-strategice a fost de asa natura ca in scurt timp Roma a reusit sa-si extinda dominatia
asupra unui spatiu imens ,incepind lupta pt incorporarea in hotarele sale a teritoriilor geto-dacice din cimpia tisei
in aria geografica dintre Dunare si mare,creindu-se un grav pericol pt insasi existenta Daciei.
 CONTINUITATEA STATULUI DAC SI A ARMATEI SALE
Actiunile de aparare a tariiimpotriva imperiului roman au fost complexe si de lunga durata.
Forta armatei geto-dace a fost determinate de faptul ca dupa perioada de glorie a lui Burebista daci si-au mentinu
statalitatea.Posibilitatile de riposta au fost asigurate de faptul ca statul dac si-a continuat existenta fiind condus de
catre unul din principali sai fondatori -Deceneu,care a fost atit vicerege cit si consilier al marelui Burebista inca d
anul 80 ien., dupa moartea regelui el concentrind in miinile sala atit puterea militara cit si cea religioasa.Strabon
frapat de ``prestigiul exceptional al marelui preot ,in acelasi timp profet si asociat al regelui``caruia Burebista ii
daruise o ``putere aproape regala ``si care ``de un timp fusese socotit zeu.``In 1554 ,in Cronica Generala,Alfonso
Sibio vorbea cu fervoare de Zamolxen,de Baruista si de consilierul sau Dicinea.
cu toate tendintele centrifuge ale unor triburi, statul dac s-a mentinut ,iar marele preot Deceneu a devenit primul
urmas la tronul Daciei.
Nu poate fi exclusa ipoteza ca impartirea statului dac sa facut in perioada ce ia urmat lui Deceneu.Strabon consid
ca ``Astfel de impartiri sint vremelnice si se schimba cind intr-un fel cind in altul.``
Poporul dac nu a dus lipsa de conducatori energici si intelepti,fapt ce a asigurat stabilitatea statului .Acest fept est
reliefat si prin aceea ca in 130 de ani au guvernat 4 regi, dintre care Scorillo patru decenii.Iordanes scria:``Dupa
moartea lui Dicineus ,dacii au avut aproape aceeasi veneratie si pe Comosicus ,care era tot asa de iscusit.Acesta e
considerat si rege si preot suprem si judecator ,datorita priceperi sale si impartea poporului dreptatea ca ultima
instanta.Parasind si acesta viata ,sa urcat pe tron Corillus care a condus timp de patru zeci de ani popoarele sale d
Dacia.``Chiar unii din conducatorii actiunilor impotriva romanilor in cimpia Dunarii,pe care uni istorici ii conside
conducatori de state formate dupa moartea lui Burebista ,nu este exclus sa fi apartinut puteri centrale pe care o
reprezentau.Este vorba de Scorilo,Duras-Diurpaneus,de Cotiso,DicomesRholes,Dapyxsi Ziraxes etc.De
alminteri ,chiar Strabon referinduse la posibilitatile armatei dace afirma ca daci puteau sa ridice o armata de peste
400000de oameni cea ce depaseste efectivul populatiei nintr-o anumita zona.
Existenta statului dac si dupa moartea marelui rege a dat posibilitate poporului dac sa se afirme politic si militar i
sud estul Europei.Aprecierea conform careia atunci cind Decebal a luat conducerea statului nu mai era considerat
unificator este un fapt istoric.Pe drept cuvint ``Trecutul luminos de aproape doua veacuri lumina acum si calea
regelui Decebal``.
Regatul dac era la vremea aceea singura putere europeana capabila sa tina piept cu Imperiul roman,dupa peste 10
de ani de inflorire .Si nu era de mirare fiindca la 513 ,cind Roma stapinea citeva sate pe malul Tibrului ,``parintii
nostri de la Dunare formau un neam mare ,puternic,care tinea calea in Balcani celui mai mare monarh al
Asiei ,Darius al lui Histaspe``.In acest sens se poate considera ca lupta impotriva Romei a inceput in anul 168ien
ciund Perseu ,regele Nacedoniei a cerut ajutor 10000 de calareti si 10000 de pedestrasi impotreiva romanilor.Ace
fapt atesta potentialul militar al dacilor si o dorinta de asi uni eforturile cu ale altor popoare pt a opri expansiunea
romana.Vazind dorinta de dominatie a Imperiului roman daci sau preocuoat de intarirea capacitatilor lor militare
a putea face fata fortelor romane superioare pe plan militar.Se pot aduce ca argumente alianta cu Mithiades al Vl
Eupator din sec al ll ien si actiunile purtate la sud de Dunare a unei grupari dace in colaborare cu scordisci din 10
105 ien,respinsa de Marcus Rufus si cea din anul 74 ien ,respinsa doar pina la Dunare de Caius Seribonius Curio,
fara sa treaca fluviul in Codrii Daciei.
Amploarea luptelor a crescut in momentul in care ostile romane au atins hotarele Daciei la sud de Dunare si la ve
in Cimpia Panoniei.Ajunsi la malurile fluviului romani priveau cu groaza la cetatea de munti si padurile fara sfirs
ale Daciei .Scriitorul latin Lucius Annaneus Florus scria:``Dacii traiesc nedezlipiti de munti.De acolo sub
conducerea lui Cotiso,obisnuesc sa coboare si sa pustiasca tinuturile vecine ,ori de cite ori Dunarea ,inghetata de
,isi unea malurile.Imparatul August a hotarit sa indeparteze aceasta populatie ,de care era foarte greu sa te
apropii.Asfel a trimis pe Lentulus,si i-a alungat pe malul de dincolo;dincoace au fost asezate
garnizoane.Astfel ,atunci dacii n-au fost infrinti ,ci doar respinsi si imprastiati.``
Continuarea luptelor aveau un caracter logic ,obiectiv determinat de faptul ca romani ocupasera teritoriul dac de l
sud de Dunare.Acest lucru sa intimplat insa in aproape doua sute de ani .Astfel stind lucrurile dacii erau nevoiti s
inceapa lupta de intregire.O suta de ani de la August pina la traian dacii sau luptat sa-si recapete teritoriile din
vremea lui Burebista.Legiuni intregi au fost batute si desfintate .Nu intimplator se spunea ca :``pt briul de argint a
Dunarii lupta avea sa fie tot asa de cumplita si fara crutare ,ca si cea pt briul de aur al Rinului.Primele cuceriri
romane aveau sa fie teritoriile dobrogene si coloniile grecesti de acolo.
Actiunile ofensive ale dacilor de recucerire a teritoriilor ocupate de romani au avut loc pe trei fronturi:in Panonia
sud de Dunare si in Dobrogea.Astfel ,in 29-28ien o armata daco bastarna a trecut la iutiala Dunarea dar a fost opr
de ostile lui Licinius Crassus.In 6 ien o alta grupare de acelasi fel a fost respinsa de Caecina Severus,pt ca
incursiunea din 11-12 en sa fie oprita de Cornelius Lentulus A. Aelius Catus comandantul militar al Moesiei.La
sfirsitul sec.1ien daci au incercat sa recucereasca teritoriile panonice.In 11-10 ei au patruns in zona respectiva dar
fost respinsi de fortele conduse de Agrippa si de cele ale lui Marcus Vinicius fiind urmariti ``pe Mures in sus ,pin
inima Daciei``.
Un paradox a facut ca romani sa ceara si ajutorul dacilor .Generalul Crassus a cerut spijin regelui dac Rholes pt a
infringe rezistenta bastarnilor germanici ,Octavian acordindu-i titlul onorific de ``prieten si aliat al romanilor``.
Vazind forta dacilor romani au trecut la inconjurarea tarii si consolidarea pozitiilor ocupate.In anul 6en au
constituit ,pe malul Dunarii un comandament numit Praefectura civitatiam Moesiae et Ttreballiae.Se cunosc de
asemenea campaniile lui Octavianus Augustus si cele ale imparatului Flavius Domitianus care a reusit sa patrund
Dacia carpatica ,dar fara sa poata supune poporul ei.
In noua ordine politico-strategica ,Roma era nevoita sa tina seama de puterea militara a Daciei si sa intretina
anumite tipuri de raporturi cu aceasta.Dorind sa asigure linistea frontierelor sale Imperiul Roman a acceptat sa
plateasca subsidii regilor geto-daci.In timpul domniei lui Vespasian si dupa aceea si a fiului sau imperiul a pastrat
acelasi tip de relatii clientelare ,cu statul dac, asigurindusi timp de circa 15 ani pacea.Pe masura treceri timpului
dorinta de recucerire a teritoriilor pierdute si de limitare a puterii Romei ripostele dacilor au devenit mai frecvent
mai viguroase.Decebal a incercat sa refaca regatul lui Burebista.``Era dreptul lor .Caci,de la valea Moraviei si pin
la malul Pontului prieten,davele dace se tineau lant.Icoana raspindirii natiuni noastre pe pamint stramosesc se ara
si in aceasta parte ar fi fost aceeasi cu cea dacica acum 2000 de ani``.

PRIMUL RAZBOI DACO-ROMAN

Continuare a luptelor intinse pe citeva secole ,primul razboi daco-roman din anii 85-87 en a cuprins doua campan
distincte .In prima din ele ,care poate fi denumita si sud-dunareana ,ostirea daca a actionat sub conducerea lui
Duras-Diurpaneus,unul din mari continuatori ai luptei antiromane din perioada dintre Burebista si Decebal.Lui ``
fost dat sa redeschida,printr-un prolog,marea epopee a razboiului daco-roman``.Preocupat de soarta tari ,Duras
urmarea cu atentie concentrarea de forte ,de la granitele sale,menita sa declanseje ofensiva pt largirea frontierelor
imperiului.Pt a preintimpina acest lucru ,in iarna anilor 85-86 ,a trecut fluviul in fruntea unei puternice grupari d
soc .Acest lucru a dus la destabilizarea intregului sistem de conducere din Moesia prin distrugerea a numeroase
burguri ,castre si garnizoane romane.Prin atacul surprinzator ,daci ,au reusit sa provoace importante pierderi uma
si materiale romanilor.Insusi generalul Sabinus a pierit in acele crincene lupte.Practic intreaga Moesie a ramas la
discretia dacilor.In aceasta situatie ,imparatul T. Flavius Domitianus a pornit ``cu oaste impotriva dacilor``cum ne
informeaza Doi Casius.in cursul anului 86 el a concentrat in Moesia o armata puternica sub comanda lui Corneliu
Fuscus care impreuna cu Tunisulanus Vettanianus,succesorul lui Sabinus,si au reusit sa respinga armata daca dinc
de fluviu ,neindraznind insa sa o urmareasca.Pierderile suferite de romani au fost atit de grele incit a fost nevoie d
mai bine de un an pt organizarea unei campanii in nord de Dunare.In acelasi timp Moesia a fost impartita in doua
provinci ,Superior si Inferior ,delimitate de riul Ciabrus,la vest de Oescus,fiecare din ele cu cite doua legiuni ,pus
fiecare sub conducerea unui legatus Augusti pro praetore de rang consular.
In acest timp in Dacia ,``Duras ,care domnise inainte ,lasase lui Decebal de buna voie domnia`` ,intocmai cum o v
preda mai tirziu Nerva lui Traian ,care in timpul campaniilor anterioare se dovedise ``foarte priceput la planurile
razboi``.Primul act al noi domni dace fusese de a trimite solii de pace imperiului roman.Aflind ca Roma refuza
pacea Decebal a trimis din nou solia ,in bataie de joc cerind :``ca va incheia pace cu Domitian daca fiecare roman
da doi oboli anual dacilor.Iar daca nu va primi aceasta propunere ,Decebal spunea ca va duce mai departe razboiu
ca romani vor avea de indurat mari nenorociri.``
Adoua campanie a razboiului daco-roman din anii 85-87 en ii avea ca canducatori pe Domitian ,la romani si pe
Decebal ,la daci.facind o paralele ,A.D. Xenopol zicea:``Imperiul era mare dar regele sau mic;al dacilor era restri
insa era condus de un geniu``.Domitian ,folosind Moesia ca baza de operatiuni ,a concentrat acolo forte numeroa
cu care sa inainteze prudent si sa treaca Dunarea pe un pod de vase.In vara anului 87 romani au trrecut Dunarea
sub comanda lui Cornelius Fuscus .Surprinsi de lipsa de reactie a dacilor ,care nu au atacat fortele romane, genera
a dat ordin inaintarea pe valea Oltului spre ``cuibul regilor daci``,Muntii Orastiei.
Decebal avea sa se dovedeasca la inaltimea imprejurarilor istorice,intinjind-ule romanilor o cursa care si-a probat
deplin eficienta.el a organizat o ambuscada strategica la Turnu Rosu,lasind invadatorisa patrunda cit mai adinc in
teritoriul necunoscut pt ei ,pt ai obliga sa dea lupta in conditii total nefavorabile.In acel moment daci au executat
un atac concentric prin surprindere.Ca urmare fortele romane au suferit o infringere decisiva .Daci au reusit sa
captureze, pe linga o mare parte din oastea inamica si mai multe insemne militare ,intre care si steagul Legiuni a
Alaudae.In acea batalie pierea de sabia dacilor generalul roman Caius Sabinus.Aceasta victorie a fost consolidata
o viguroasa urmarire a trupelor aflate in retragere si de patrunderea la sud de Dunare pe o distanta apreciabila a u
importante forte dace.
Primul razboi daco-roman sa incheiat cu o rasunatoare victorie a dacilor ,condusi de Decebal ,si cu un adevarat
dezastru pt armatele romane .Regele dac a dovedit ca stapinea la perfectie arta de a invinge un inamic mai bine d
si mai numeros.Acest lucru ia sporit prestigiul ,autoritatea si faima in intreaga Europa.
RAZBOAIELE DACO-ROMANE DIN ANII
89,101-102 SI 105-106

Epilog al indelungatelor lupte dintre cele doua puteri ale lumii antice,Dacia si Imperiul roman,razboaiele din
89,101-102 SI 105-106,se constitue in evenimente care si-au depasit epoca istorica ,prin profundele lor implicati
polituco-strategice.Confruntarea lor capata o insemnatate continentala pt ca :``Decebal ,regele dac ,nu este doar
regele dacilor;el reprezinta frontul barbar in fata puterii militare a Romei.A-l ataca,a-i ocupa citadela transilvana
domina cimpiile dunarene ,insemna a sarima acest front,Astfel ,cele doua expeditii ale lui Traian capata o
insemnatate de istorie generala ,in loc de a fi o actiune eroica intr-un cerc strict limitat.``
STATUL DAC SI PUTEREA SA MILITARA
La inceputul primului mileniu statul dac a cunoscut o perioada de dezvoltare social-economica si culturala care a
stat la baza puteri sale militare .Regatul dac se infatisa ca o autentica putere a lumii antice ,capabila sa infrunte
Imperiul roman.Resursele de expresie a puteri lor militare isi aveau sorgintea in unitatea neamului geto-
dac.Izvoarele antice sint unanime in a arata ca in momentul in care Decebal a luat conducerea dacilor,``nu il mai
vedem ca pe Burebista supunind triburile vecine pt a constitui un mare imperiu ,ci ,bazat pe puterea unei domnii
mari si intinse ,el ataca indata provinciile transdunarene ,chiar si legiunile romane.``
Statul lui Decebal a avut ,pe linga unitatea politica ,economica si sociala ,o pronuntata unitate in plan militar.``Sta
lui Decebal ,ca si statul lui Burebista ,nu erau deloc la fel cu statele mobile alcatuite din diferite popoare de la
Dunare si de la Rhin.Acestia erau nu numai pastori ,dar mai ales agricultori ,cu o viata asezata ,cu un sistem socia
politic destul de vechi si temeinic``.
Decebal ,cu viziunea sa de mare conducator,a adoptat un numar de masuri menite de a ridica potentialul militar in
perspective confruntarilor viitoare.Populatia tarii ,care numara peste jumatate de milion de oameni ,fara ai socoti
cei aflati in teritoriile ocupate de romani,oferea largi posibilitati de alcatuire a unei armate numeroase.Baza era
taranimea care`` alcatuia oastea viteaza a lui Decebal,marele erou al dacilor``.
Decebal a organizat un sistem militar in care o parte din nobili erau numiti comandanti de grupari ,cealalta parte
avind sarcina de a se ocupa de bunul mers al agriculturi.efectivele armatei ajungeau la peste 100000 de oameni.
analiza razboaielor daco-romane se impune atentiei prin statutul sau antologic,epopeic.``Ceea ce ia facut nemurit
pe daci si la ridicat pe Decebal in rindul oamenilor de seama ai antichitatii a fost crincenul razboi purtat de ei ,pt
apara tara si poporul sau ,opunind romanilor o impotrivire atit de cerbicoasa``. El se ridica impotriva unei puteri
imense ,aflata in culmea gloriei sale ,unei armate cu o indelungata traditie ccu o experienta de razboi acumulata p
mai multe teatre de actiuni militare ,din Eurapa ,Asia si Africa si cu o pregatire fara repros.remarcabila personalit
politica si abil diplomat Decebal,reuseste sa-si ralieze vecinii organizind o armata de o disciplina aproape
romana.De pe asemenea poziti el le vorbeste romanilor``cind ca implorator al paci ,cind ca egal,pro pari``.