MARELE REGE BUREBISTA

(82-44 î.e.n.)

Singurele surse directe, descrieri și imagini pe care le avem despre regele

Burebista se găsesc în - Strabon: Geografia VII.3.5, VII.3.11 și XVI.2.39;
Iordanes: Getica XI 67; și inscripția găsită la Balcic în Bulgaria ce se găsește azi
în Muzeul Național din Sofia, și care este un decret din partea conducătorilor
Orașului Dionysopolis pentru Acornion.

Marele rege Burebista S-a născut la Argedava şi a fost căsătorit cu o

Preoteasă a templului lui Zalmoxis.
 
Dacă ţinem cont că aceste Preotese erau pregătite în Şcoala de
spiritualitate din Carpaţi numită în acea vreme „Şcoala zalmoxiană”, dacă mai
adăugăm faptul că ele nu se puteau căsători decât cu Preoţi, absolvenţi şi ei ai
aceleiaşi Şcoli, putem deduce un fapt extraordinar şi nesemnalizat de către nici
unul din cronicari vremurilor trecute: Regele Burebista a fost el însuşi
absolvent al acestei Şcoli, era deci şi Preot, discipol al Marelui Preot
Deceneu, conducătorul din acea vreme al Şcolii.

De altfel, trebuie spus aici că mulţi dintre conducătorii acestui neam au

fost instruiţi în tinereţe, din punct de vedere spiritual, la vestita Şcoală de Iniţiere
din Carpaţi. Toţi aceştia îşi spuneau IO. Adică. Oameni ai Iubirii.
 
Strabon, geograf şi istoric grec (a trăit cu aproximaţie între anii 63 î.d.H şi
26 d.H sau, după unii, între 60 î.d.H şi 21 d.H). El scria despre Burebista
(Burebeistas – în traducere „nemaipomenitul”) şi epoca lui în cartea
sa Geografia:

„Boerebistas (Burebista), bărbat get, luând conducerea neamului său, a

ridicat pe oamenii aceștia ticaloşiti  (înrăiţi) de nesfarșitele războaie și i-a
îndreptat prin abstinență și sobrietate și ascultare de porunci (prin întoarcerea
la credinţa străveche, la valorile şi principiile zalmoxiene, foarte
asemănătoare de altfel celor hristice de astăzi), aşa încât, în câţiva ani, a
întemeiat o mare stăpânire şi a supus geţilor cea mai mare parte din
populaţiile vecine; ba a ajuns să fie temut chiar şi de romani pentru că trecea
Istrul fără frică, prădând Tracia pâna in Macedonia și Iliria, iar pe celţi, cei
ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii,  i-a pustiit cu totul, iar pe boiii de sub
1
conducerea lui Critasiros, precum și pe taurisci, i-a nimicit cu
desăvarşire…” Strabon, Geographica.
 

Burebista devine rege în jurul anului 82 î.Hr. În scurt timp el reuşeşte,

ajutat de marele preot Deceneu, sa unească toate triburile geto-dace, dând
naştere unui stat puternic. Unirea s-a făcut pe doua căi: pe cale paşnică sau pe
cale războinică. 

Campaniile lui Burebista

În 60-59 î.Hr. Burebista duce o campanie victorioasa împotriva celţilor

care ameninţau Dacia dinspre nord-vest.

După 55 î.Hr. Burebista supune cetăţile greceşti de pe malul Marii Negre,

de la Olbia până la Apollonia. Unele cetăţi au fost supuse paşnic (Tyras, Tomis,
Callatis, Dionysopolis, Apollonia), altele prin lupta. Stăpânirea oraşelor greceşti
a avut o mare importanţă economică pentru statul dac.

Campaniile de pe ţărmul Marii Negre duc la retragerea sciţilor pe valea

Donului, de unde au venit iniţial.

După 48 î.Hr. Burebista a purtat lupte victorioase cu celţii din nord-vestul

şi sud-vestul Daciei (menţionate de Strabon). 

Unificarea tuturor geto-dacilor sub acest regatul uriaş a al lui Burebista

avut loc pe mai multe planuri:
 
- social: populaţia, în marea ei majoritate formată din păstori, agricultori,
negustori, se ridica la cca 1. 000. 000. de oameni;
 
- administrativ: Burebista conducea  cu mai multă sau mai puţină forţă,
iar Deceneu era cel care-l sprijinea cu înţelepciune şi inteligenţă, având de
partea lui tot poporul închinător şi drept credincios Celui Unic.
 
- militar: avea la dispoziţie o armată ce însuma peste 200.000 de ostaşi
bine antrenaţi fizic şi tactic, bine pregătiţi din punct de vedere moral, pentru ei
iubirea de neam şi de pământ fiind sfântă.
 
- economic: aceasta înfloreşte pe vremea sa în toate ramurile ei, comerţul
atingând cote nemaintâlnite până atunci; acest ultim aspect îl determină pe

2
Burebista, la îndemnul lui Deceneu să bată monedă, adică să toarne monezi din
aur şi argint, fapt dovedit prin unele descoperiri arheologice dar care, din păcate,
nu au fost înfăţişate publicului larg.
 
- juridic – moral - religios: în vremea lui Burebista au apărut
vestitele Legi Belagine  sau Legile Frumoase ce alcătuiesc un cod de conduită
ce izvorăşte din Învăţătura lui Zalmoxes cu care de altfel se şi confundă,
Învăţătură ce a fost consolidată apoi după circa 900 de ani de către Zalmoxis.

Statul lui Burebista

Stăpânirea lui Burebista se întindea, la mijlocul secolului I î.Hr., de la

Dunărea Mijlocie şi Morava (vest), Munţii Balcani (sud), Marea Neagra, Bug
(est), Carpaţii nordici (nord). 

O inscripţie grecească îl numeşte pe Burebista "cel dintâi şi cel mai mare

dintre regii din Tracia".

După Strabo, Burebista putea ridica o armata de 200.000 de oameni. 

Zona Munţilor Orăştiei

Zona Munţilor Orăştiei, numiţi şi Munţii Şureanu, au reprezentat centrul

economic, politic şi spiritual al Daciei. Cogaionon (sau Kogaion, Kogaionon),
"Muntele Sacru", este identificat de istorici şi arheologi cu Dealul Grădiştei, cu
o înălţime de 1200 m. 

Sistemul de fortificaţii din zona Munţilor Orăştiei a fost realizat în timpul

domniei lui Burebista. Acesta cuprindea: cetăţi: Sarmizegetusa, Costeşti,
Blidaru, Piatra Roşie, Căpâlna; şi aşezări: Costeşti, Fata Ceţii, Fetele Albe.
Zidurile cetăţilor au fost construite după o tehnica specifică, pe care o numim
murus dacicus. 

Politica externa 

În 48 î.Hr. Burebista se amestecă în războiul civil de la Roma dintre

Caesar şi Pompeius. Burebista îşi acordă sprijinul lui Pompeius în schimbul
recunoaşterii statului său. Ajutorul său nu mai ajunge la Pompeius, care este
învins de Caesar. 

3
 Caesar intenţionează să-i pedepsească pe daci şi se pregăteşte să
pornească război împotriva lui Burebista. Expediţia nu mai are loc pentru că
Caesar este asasinat la 15 martie 44 î.Hr.

 
După scurt timp Burebista va avea aceeaşi soartă, fiind de asemenea
asasinat. Presupunem că a existat un complot al nobililor. 

Dacia după moartea lui Burebista

După moartea lui Burebista, întinsa stăpânire a acestuia se împarte în

patru, apoi în cinci regate mai mici. Cetăţile greceşti de pe ţărmul Marii Negre şi
triburile celtice nu mai recunosc autoritatea statului dac.

Deceneu este rege peste statul aflat în zona Munţilor Orăştiei. Aşadar,
Deceneu are funcţiile de rege, mare preot şi judecător suprem. "Muntele Sacru"
(Kogaionon) devine reşedinţa regală - Sarmizegetusa Basileion. Deceneu ridică
noi sanctuare la Sarmizegetusa.

Astfel, putem vorbi despre o continuitate statală în zona Munţilor Orăştiei.

După Deceneu au domnit la Sarmizegetusa următorii regi: Comosicus, Scorilo,
care a domnit timp de 40 de ani, Duras, care a condus o expediţie la sud de
Dunăre. 
Alţi regi daci despre care există informaţii au fost: Dicomes, rudă cu
Burebista, a condus un regat între Carpaţi şi Nistru; Dapyx, Zyraxes - în
Dobrogea; Roles, Cotiso - în Muntenia. 

Prin faptele sale, Burebista apare ca o personalitate complexă. El a fost

întemeietorul statului dac, unificatorul pe plan politic al lumii geto-dacice,
creatorul sistemului de fortificaţii din Munţii Orăştiei, apărătorul independentei
Daciei, regele care a înţeles comandamentele vremii sale şi care a ştiut să
găsească mijloacele cele mai potrivite pentru a-şi atinge scopurile politice. Intr-
un cuvânt, el trebuie privit ca un om politic clar văzător şi ca un mare
comandant, iar epoca sa ca una din cele mai importante din trecutul istoric al
poporului nostru.