Statul geto-dac unificat – opera lui Burebista

Statul unificat geto-dac a fost format de Burebista până în anii 60 î. Hr.,

reușind, în scurt timp, să aducă sub ascultarea sa „cea mai mare parte din
populațiile vecine”, precum a spus și Strabon în „Geographia”.
Înaintea stăpânirii lui Burebista, statele geto-dacice erau situate între
Carpați și Nistru. Ele erau sub un continuu pericol cauzat de expansiunile
romane în direcția Dunării și Mării Negre. Conform documentului „Istoria
romană” de Dio Cassius, „dacii trimiseseră mai înainte vreme soli la Caesar, dar
nu căpătaseră nimic... și trecuseră de partea lui Antonius, unde erau
dezbinați....unii au ajuns prizonieri și au fost puși apoi să se lupte cu suebii”.
Situația dacilor a început să se îmbunătățească datorită „nucleului unificator”
situat în sudul Transilvaniei, din regiunea Munților Orăștiei, unde domnea
Burebista. Prin intermediul caracterului său ambițios și impunător, prin
exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, acesta a reușit să unifice,
într-un stat puternic, „cea mai mare parte din populațiile vecine”. Această
integrare a fost realizată atât pe cale diplomatică, cât și pe cale militară. În
perioada anilor 60-55 î. Hr., el a realizat niște expediții în urma cărora a cucerit
triburile boilor și tauriscilor, orașul Olbia și coloniile grecești din țărmul vest-
pontic. De asemenea prin anii 60 î. Hr., a învins triburile celtice, extinzând
astfel hotarul apusean al Daciei până dincolo de Dunărea Mijlocie, spre nord
ajungând până în Carpații Păduroși, spre sud, până la munții Haemus și spre
răsărit, până la gura Bugului Meridional.
În concluzie pot afirma că statul geto-dac unificat a fost o operă a lui
Burebista, devenind conform documentului „Geographia” de Strabon, un stat de
temut chiar și de romani.