După părerea mea, scrisul este o artă ce oglindește sufletul
și gândurile umane, un tezaur al culturii și un simbol al inteligenței. Pe de o parte, corectitudinea expunerii în scris a unei persoane redă nivelul de educație și cultură a acesteia. Un individ rafinat, înfățișează gândurile sale printr-un vocabular variat și literar, folosind deosebite figuri de stil și imagini artistice, citând diferite opere a marilor oameni de creație. În sfârșit, creația sa devine o întruchipare a erudiției sale, a pasiunii față de frumusețea unui limbaj ireproșabil și pur și a dragostei sale față de țara sa. Pe de o altă parte, scrierea incorectă și exprimarea greșită suportă conceptul defăimării și lipsei de respect. Prin intermediul cuvintelor, omul poate însufleți fanteziile ce dansează în memoriile sale la nesfârșit. Ilustrarea lor printr-o scriitură agramată, neglijentă sau ilizibilă generează ideea degradării nu doar a unei persoane, ci a întregului său popor. Cel mai bun exemplu ar fi modul de vorbire al cetățeanului de rând din Republica Moldova. Felul său de a scrie și a vorbi este schimonosit, majoritatea cuvintelor sale având greșeli gramaticale foarte simple, precum eliminarea unei cratime sau folosirea rusismelor în scrierile sale. Acest fapt formează o imagine tristă de nepăsare față de propria limbă, și propria cultură. Prin urmare, deși măiestria scrisului este dificil de însușit, aceasta poartă un rol crucial în viața unui om. Ea trebuie studiată și aplicată pe parcursul întregii vieți, pentru a-ți manifesta respectul și mândria ta față de cultura și istoria poporului tău.