Sunteți pe pagina 1din 7

Statul dac în timpul lui Burebista

Conform spuselor lui Strabon, Burebista(82 î.Hr-44 Î.Hr) a fost un


lider politic și militar impresionant, al ținuturilor locuite de geto-daci:
„Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul
Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și
ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a
supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie
temut chiar și de romani.
A fost un lider și un strateg militar de succes,a unit triburile geto-
dacice și alături de Deceneu,care era “mâna lui dreaptă”,au introdus o
serie de măsuri administrative care au avut un rol important pentru
stabilitatea statului.
A reusit să îndepărteze pericolul celțiilor,înfrângerea bastarnilor în
Est și cucerirea cetăților grecești de pe malul Pontului Euxin,ajungân la o
extindere uriașă,In Est până la Pontul Euxin,în Vest până la Dunăre in
Câmpia Panonică,M-ții Balcani în Sud și zona Balarusului în nord.

Politica Internă

Mâna sa dreaptă în timpul domniei a fost marele preot Deceneu.


Cu ajutorul lui, Burebista a realizat transformări politice interne și a
convins geto-dacilor că preotul este capabil să interpreteze voia lui
“Dumnezeu”, ceea ce a ajutat la educarea supușilor săi. Nucleul statului
era situat în sudul Transilvaniei, în regiunea munților Orăștiei
(Sarmizegetusa).
Barierele naturale protejau bine această localitate și aici erau
stabilite rezerve considerabile de resurse materiale. Centrul puterii a fost,
de asemenea, foarte bine fortificat și spațiul în 150 km pătrați transformat
într-o cetate puternică. Prin intermediul centrului, el controla direct toate
ținuturile cucerite.
Sub subordonarea regelui se afla o armată mare, s-au construit
temple și creat un întreg sistem de fortificații în munții Orăștiei și cetăți în
alte zone ale Daciei. Acest sistem de cetăți era important nu numai pentru
a respinge amenințările din exterior, ci și pentru a întări stăpânirea regelui
în interiorul țării.
Aristocrația a avut o influență semnificativă asupra politicii țării,
inclusiv în forțele armate. Preoții erau de obicei aleși dintre membrii
aceleiași aristocrații. Autoritățile Daciei, ca și altele, încasau taxe de la
triburile locale. Moneda a fost bătută pentru că cea existentă nu mai era
suficientă pentru comerț, fapt pe care arheologia îl confirmă cu
certitudine
Campaniile împotriva celților

Campaniile militare nu au avut caracter de


cucerire,motivele campaniilor militare erau din motive
politice,pentru securitatea granitelor statului si pentru a lua
inapoi teritoriile native geto-dacice.
El nu dorea un stat mare,in care sa fie mai multe
popoare,ci un stat care sa aibe teritoriile si omogen etnic.
Amenintarea celtica era cea mai apropiata de statul
dac,considerand ca boiii si tauriscii se stabilisera inca de prin sec
III in zona Tisei,care s-au extins peste teritoriile locuite de geto-
daci in vechime
Celtii au fost un popor de origine indo-europeana,aparuta
in sec IV,cand au fost date primele urme al lor in zona
Transilvaniei

Se presupune ca primul conflict a fost in jurul anului


70,cand un atac pornit la Argedava a fost realizat prin
surprinderea triburilor,dupa ce au trecut fluviul Istru,i-au
nimicit,devenindu-le aliati.
După nuirea triburilor geto-dacice,disupunand de o forta
militare care “ar fi fost depsita doar de armata Romană”,a avut o
campanie fuletaroare impotriva Celtiilor,condusi de
Cristasiros,pe care I-a invins in zona Bratislavei.
Rezultatul a fost migratie intregului popor in vestul
Europei,mai ales in zona Galiei.
Campania împotriva coloniilor grecești de la Pontul Euxin

Campania lui Burebista din anul 55 î.Hr. împotriva cetăților de la


Pontul Euxin nu poate fi înțeleasă decât pe fondul vacuumului de putere
cauzat de căderea lui Mitridates al VI-lea Eupator și de retragerea lui
Pompei din Orient, precum și ca o consecință a revoltei reușite din anii
62-61 î.Hr. împotriva lui Caius Antonius Hybrida.

Mitridates al VI-lea Eupator a fost regele regatului pontic și unul


dintre principalii dușmani ai Romei. Sub controlul său se aflau coloniile
grecești de la vest de coasta Mării Negre: Sciția Mică (Dobrogea Antică),
Tomis, Olbia, Tyras etc.
In anii 73-72,cetatile grecesti pontice,fiind protejate de
Mitriades,sunt cucerite de Roma,sub conducerea lui Marcus
Terentius Varro Lucullus,Mitriades fiind scos de pe scara potlica a
regiunii de vest a Marii Negre.
Dupa o rascoala a populatie impotriva guvernatorului
Macedoniei,Caius Antonius Hybrida,a organizat o expeditie
impotriva greciilor,fiind infranti de greci si de aliatii
acestora,Bastarzii,langa Histria.
La scurt timp Mitriades moare,iar acest lucru nu l-a bucurat oe
Burebista,deoarece era revoltat datorita expansiunii pe care
Republica Romana o avusese si amenintarile directe asupra statului
sau. In acest context,Burebista a decis ca trebuie sa fie capturat
Pontul.
In 55 I.Hr,a avut loc prima campanie,cucereste Olbielul,fiind
distrus si jefuit,iar tauro-scitii din acea zona au fost invinsi de rege.
Dupa aceasta cucerire,armata lui Burebista a cucerit Tyrasul
Cea de-a doua etapă a campaniei asupra cetăților pontice a
pornit din zona Dobrogei și s-a finalizat prin cucerirea
cetăților Histria, Tomis, Mesembria, Dionysopolis, până
la Apollonia Pontica. Devenind astfel cel dintâi și cel mai mare
dintre regii din Tracia, cum îl numește o inscripție greacă dedicată
lui Acornion din Dionysios
Relațiile cu Imperiul Roman

Cresterea statului dac si datorita aliantei lor su Suebii,a fost


privita cu teama de Roma,doarece puteau crea o alianta greu de
invins.Acest lucru l-a facut pe Cezar sa ceara atribuirea provinciilor
Galiei Cisalpine si Illyriei,de undea putea sa tina Suebii si Dacii sub
obesrvatie,pentru a putea preveni un atac.Asta a crezut Roma,ca
exista o alianta din cauza expansiunii statului dac,insa Burebista mai
degraba era concentrat in zona de Sud-Est,unde pericolul roma se
contura tot mai clar

Dupa moartea lui Crassus,intr-o lupta din 53 impotriva


regatului Partilor,triumviratul a cazut iar Cezar si Pompei au incepus
sa-si dispute tot mai accentuat puterea,primul conflict dintre cei doi
fiind incheiat cu victoria lui Pompei.Din cauza confilctelor dintre cei
doi la sud de Dunare,neputand sa ramana indiferent,mai ales dupa
cucerirea Pontului Euxin,stia ca are nevoie de a obtine de la Roma
recunoastere noilor hotare ale statului,asa ca a trebuit sa se alieze cu
unul dintre cei doi. Din cauza ca Cezar era recunoscut ca avand o
politica de expansiune,nu putea sa tolereze existenta unei structuri
atat de puternice precum Roma,in schimb,Pompei dovedise ca era
adeptul unei politici de organizare de unui sistem de state aliate,mai
ales dupa campaniile sale din Orient,astfel Burebista a decis sa il
sprijine pe Pompei.
La 9 August,48 i.Hr,s-a desfasurat batalia de la Pharsalus,care
a dus la infrangerea definitiva a lui Pompei.Dupa infrangerea lui
Pompei,cucerirea Daciei si Partiei a devenit o obsesie pentru
Cezar,insa asasinarea lui Cezar de catre senat a dus la anularea
atacului.

Moartea lui Burebista

Data exacta nu este cunoscuta,insa,probabil a fost in aceasi


perioada cu asasinarea lui Cezar.
Se spune ca acesta ar fi murit in urma unei revolte a
aristocratiei,care nu a fost multumita de politica de centralizare pe
care o avea Burebista,fiind vazuta ca o amenintare asupra propriilor
privilegii.
Dupa moartea sa,regatul a fost destramat in 4 regate mai
mici,iar pe vremea lui Augustus deja in 5,doar centrul de la
Sarmizegetusa a ramas intacta,care era sub controlul lui Deceneu

„Burebista a fost răsturnat în urma unui complot pus la cale împotriva


lui de o mână de oameni, mai înainte ca romanii să trimită împotrivă-i o
expediție. Urmașii lui s-au dezbinat, dezmembrând țara în mai multe
regiuni. Chiar și acum, când Caesar Augustus a trimis oștire împotriva
lor, ei se aflau împărțiți în cinci regiuni, mai înainte erau în patru.
Negreșit aceste diviziuni teritoriale se fac după împrejurări și apar când
într-un fel, când într-altul.”
Citat din Strabon

Succesorii ui Burebista

Deceneu(44 I.Hr-27 I.Hr)

Inainte de a ajunge la conducere,a fost preot,intelept si sfatuitor al lui


Burebista

A devenit rege al Getilor in anul 44,reformand pontificatul


zamolxian,a stabilit locuinta preotilor lui Zamolxe pe muntele Cogeon.A
impartit pe Geti in ordinul Pileatilor(fiindreprezentantii al aristocratiei) si
ordinul Comatilor(fiind oamenii de rand).Este printre primii care a
inlaturat cultul bahic si dionisiac,fiind asociat cu vita de vie si cu
orgii,opunandu-se viguros asupra intrarii a cultelor straine in Dacia
Deceneu a înfăptuit o profundă reformă socială și religioasă a
poporului geto-dac, celebră în lumea antică. A impus sobrietatea și
cumpătarea, a cerut poporului ascultarea de porunci ca efect al educației
prin dreptate, geții fiind recunoscuți, după Herodot, ca fiind cei mai
drepți dintre traci.
Cotiso

A fost un rege dac care a stăpânit în zona munților


dintre Banat și Oltenia, cu o oarecare aproximație, de la începutul
domniei lui Augustus (27 î.Hr.) și despre care autorul antic Florus ne
spune acesta obișnuia să atace garnizoanele romane aflate pe teritoriul
din sudul Dunării, atunci când aceasta era înghețată. După victoria
lui Octavian în războaiele civile, romanii au luat măsuri de pedepsire a
regelui dac, decapitându-l și transportând capul acestuia la Roma unde a
fost arătat mulțimii ca asigurare că armata romană nu va mai fi atacată de
armata dacă.

Scorilo

A fost rege al dacilor pe timpul când împăratul Octavian (27


î.Hr. - 14 d.Hr.) a început să conducă Imperiul Roman, și a domnit după
spusele lui Iordanes, vreme de 40 de ani. A fost predecesor, poate chiar
frate al lui Duras-Diurpaneus. Se crede că era tatăl lui Decebal.
În timpul lui, dacii voiau să atace Imperiul Roman sfâșiat de
războaiele civile de după moartea împăratului Octavianus, dar Scorilo i-a
oprit, convingându-i atât prin fapte cât și prin vorbe că greșesc. În
prezența poporului, el a pus doi câini, ce reprezentau cele două tabere
romane aflate în război civil, să se lupte, apoi le-a arătat un lup, care îi
simboliza pe daci. Câinii au renunțat în a se lupta între ei și l-au atacat pe
lup. Astfel a reușit să demonstreze dacilor că dacă ei îi vor ataca pe
romani, aceștia vor înceta să se războiască între ei, și mai mult, se vor uni
împotriva dușmanului din afară.

Decebal(87-106)

Dacia s-a aflat la apogeul puterii sub regele Decebal,acesta reusind sa


restranga Regatul lui Burebista,sa il uneasca din nou,noul stat era mult
mai puternic si mai bine organizat
In timpul lui Decebal,Dacia era in tinsa astfel:
-la Nord pana la Carpatii Padurosi
-in Est pana la Pontul Euxin
-In Sud pana la Muntii Balcani
-in Vest pana la Dunarea Mijlocie

Inca din primi ani de domnie,Decebal se confrunta cu o situatie


dificila. Roma a organizat prima campanie impotriva Daciei,sub
conducerea lui Domitian,trimitand o armata condusa de Cornelius
Fuscus,Decebal ii atrage intr-o cursa cat treceu printr-un
defileu.Comandantul cade in lupta si sunt dusi prizonieri la
Sarmizegetusa
In anul 88,Roma ataca din nou Dacia,prin banat,Decebal
asteptandu-i in defileul de la Tapae,incheindu-se cu victoria Romanilor.
Incheie o pace care I-a avantajat
In perioada lui Traian,conflictele au reaparut. In 101 armata
condusa de imparat,ataca cu 13-14 legiuni. Are din nou loc o batalie la
Tapae,incheiata cu victoria romană.Decebal a pierdut si bataliile de la
Nicopolis si de la Adamclissi. In 102,incheie o pace rusinoasa cu
Roma,care i-au impus sa distruga zidurile,sa cedeze teritorii si sa renunte
la politica externa
In 105,porneste o noua ofensiva a armatei romane,care il sileste pe
Decebal sa se retraga in Muntii Orastie. Dupa cucerirea a mai multor
cetati,romanii asediaza Sarmizegetusa iar Decebal,impreuna cu cateva
capetenii,reusesc sa fuga,fiind insa urmarit de romani. Pentru a nu cadea
in mainile romanilor,Decebal se sinucice,fiind atestata de stela funerara
de la Filippi a lui Tiberius Claudius Maximul,ofiterul care i-a adus
imparatului Traian capul si mana dreapta a lui Decebal la Ranisstorum

 Ion Horațiu Crișan, Burebista și epoca sa, Editura enciclopedică română, 1975
Decebal și Traian, Dumitru Tudor, Editura Științifică și Enciclopedică,1977

S-ar putea să vă placă și