Dreptul International Privat Roman by Claudiu-Paul Buglea

Titlul 1
PARTEA GENERALA
Scanned with CamScanner

CAPITOLUL 1
ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL
INTERNATIONAL PRIVAT
eitate
1. Elementul de extran
Dreptul international privat’, cunoscut in alte sisteme de drept si

laws)’,
sub denumirea de Dreptul conflictului de legi (The conflict of
din faptul ca
ca disciplina de studiu, prezinta o particularitate constand
extraneitate.
studiaza raporturile juridice de drept privatCu)element de
Elementul de extraneitate — este acea arte a raportului juridic
aflati in strainatate‘sau\sub incidenta unei legi aine. E\(nu) este un
obiect) al raportului
element nou (al patrulea dupa: subiecte, continut,
trei elemente.
juridic, putandu-se regasi in oricare din aceste
Astfel:
Atura_ Cy) subi e i_raport
©elementu r
juridic, de exemplu pentru per soanele fizice:
cetatenia uneia/ambelo
sau resedinta, re ligi a (in anu mit e sisteme de drept); iar
parti, domiciliul comert;
litatea sau fondul de
pentru persoane juridice: sediu, nationa
af ic e, a sé ved ea: LP. Filipescu, Drept international

' Pentru analize mono gr
re st i 200 6; D.A . Sit aru , Drept international privat,
Bu cu
privat, Ed. Universul Juridic, | prive, edition 2009,
Bucuresti, 2000; ? D. Gutmann, Droiteditiinternationa
Ed. Lumina Lex, x, Bucuresti, on, Dalloz 1999; G. Goldstein,
t in te e
rnational prive, 13
Dal loz ; J. De rr up pe , Dr oi
ve, ies edi tio ns Yv on Bla is Inc.,1998; Chelshire,
l pri
E. Groffier, Drait internationa ern ati ona l law , fo ur te en th edition, Oxford University
North and 8;Fawc ett, Private D.intMi
ino , la n, Co rs o di dir itto internazionale privato, a
Press, 200 T. Ballar o Mil ani , 20 08 ; B. Barel, S. rie “o
dizione, Casa edi tri ce Dot t, An to ni
A. Giu ffr e Editore, L me ditions
privato, Dot t.
reve Diritto internazionale at io na l pr iv e quebecois, 4e edition,
Le
te rn
Gtoffier, Precis de Droi
t in
Di
Yvon Blais Inc., 1990 of laws , Old Bail ey Pres s, London 7 199
2 A se vedea: I. Brown, Conflict :
lict of lows , twel th edit ion, London Sweet sa ity Press, 1994
The conf Cambridge oe bine -0 ©9- 1992.
teeta
and Morris, ond edit ion,

G. Coll ier, Conf lict of laws , sec g
Conf lict of Laws, St- Paul, Minn., West Publishin
Scol es, P. Hay ,
scenic itech
aE,

8 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN
= xlementul de extraneitate poate si vizeze obiectul_raportului

jjuridic, de exemplu un bun (ca obiect derivat al raportului juridic) care
se afla in strainatate; oo
si, in sfarsit, in legdtura cu continutul ra ortului uridic, ele-
mentul de extraneitate se poate materializa, dupa caz, in: — in ceea ce
priveste un act juridic — locul incheierii actului juridic sau locul
executarii contractului; — iar in ceea ce priveste un fapt juridic — locul
savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului.
2. Conflictul de legi
in cazul in care, intr-un raport juridic apare un element de extra-

neitate pentru cel care trebuie sa solutioneze aspectele care tin de acel
raport se naste o problema specifica: conflictul de legi.
Acesta e pasibil de doua definitii:
— 0 definitie stiintifica: conflictul de legi este{institutialcare apare
in cazul in care intr-un raport juridic exist un element de extraneitate
si care const in aceea ci acelui raport juridic ii devin susceptibile
de a
ise aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand
unor state
diferite;
~— 0 definitie metaforica: conflictul de legi este acea problema
care
se pune in mintea celui care urmeaza si solutioneze
un litigiu constand
in intrebarea: Care sistem de drept urmeaza a se aplica?
De exemplu, avem un contract de vanzare-cumparare
incheiat
intre o parte romana — vanzator si o parte german’ — cumparator.
Contractul Se incheie la Bucuresti, marfa urmand a se
livra in
Germania. Intre parti apare un conflict/litigiu legat
de neexecutarea
obligatiei de catre partea germana. Instanta romana este sesizata.
Intrebarea principala este: ce lege urmeaza si aplice
aceasta?
Elementele definitorii ale conflictului

~ de legi
{dW izvorul conflictului de legi: elementul de
extraneitate;
conflictul de legi NU trebuie si ne duca cu gandul la un conflict
de suveranitate intre state. Acest tip de conflict‘nyare nicio legatura cu
Dreptul International Public.

ss
Titlul I. Partea generald

9
Astf el, ,,conflictullegi’”de(in legi

ma ncur
sinuntag,,co eric) trebuie
” (termen genapli
s de sensul cA se pot ca ambele
inteleasd drept
sisteme de drept). Si spunem acest lucru deoarece importanta este
t, normele
susceptibilitatea aplicarii a cel putin doua sisteme de drep
materiale (aflate in concurs) puténd contine uneori chiar aceeasi
|
reglementare.
desi conflictul se
t de refinut este faptul ca, emele
Foarte importan de. drept Jale S
i ee
numeste de legi, acest concurs exista intre (sist

statelor respective.
Conflictul urmeaza a fi solutionat prin prisma sistemului de drept
al instanfei sesizate.
j e
3. Raporturile juridice de drept international privat
Conflictul de legi poate sa se nasca numai in legatura cu un raport

juridic de drept (privah) Numai in raporturile juridice de drept privat
judecatorul national’poate pplica o lege straina. /
Ramurile in care pot aparea conflicte de legi:
‘— Dreptul comertului international;
,— Dreptul transporturilor;
'—Dreptul civil;
\—Dreptul familiei;
— Dreptul comercial;
— Dreptul muncii;
\— Dreptul procesual civil.
Aceste domenii de reglementare le gasim prevazute in art. 2557
alin. (2) din Cartea a VIl-a a noului Cod civil, carte intitulata
Dispozitii de Drept International Privat: ,,in intelesul prezentei carti,
taporturile de drept international privat sunt raporturile civile,
comerciale, precum si alte elemente de drept privat cu_element de
extraneitate’. Per a contrario, raporturile de drept public (drept
administrativ, drept penal, procedura penala, drept fiscal, drept
financiar) fu) dau nastere la conflicte de legi, Geg)uneori si in aceste
Taporturi juridice pot interveni elemente de extraneitate.
Raporturile de drept public, exemplu, cele de drept penal,
Procedura penala, financiar, administrativ, dau nastere la conflicte
elemente de
de legi, dar si in aceste raporturi juridice pot exista
extraneitate.

CAPITOLUL 2
RELATIA DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL
SI ALTE RAMURI DE DREPT
in a analiza raportul dintre dreptul international privat roman si
alte materi ale dreptului intern sau ale dreptului international,
trebuie
si pornim inevitabil de la faptul ci, asa cum am stabilit
in debutul
acestei prezentari, dreptul international privat se distin
ge printr-o
trasatura de baza, nemaiintalnita la alte ramuri si
anume, el este un
drept conflictual.
Acest lucru inseamni ca, de regula scopul
sau este ca prin inter-
mediul unor norme specifice, normele conflictuale,
si rezolve con-
flictele de legi, prin trimiterea inspre normele materiale din sistemele
de drept susceptibile de a se aplica,
acestea din urma solutionand pe
fond raportul juridic cu element de extrane
itate.
In continuare, 0 sa incercim 0 ana
lizé pe scurt a relatiei dintre
dreptul international privat si anumit
e ramuri de drept.
Pt toate as
Diferenta esentiala, care pectele dreptului privat.
pare a rezulta dintr-o an
celor doud ramuri de drept,
est
alizi a denumirii
; ee e ace ea ca dre
Taporturi de drept privatt intern, pe ivi
eri F la
cand dre ee Clvil nals-ar ref privat s-ar
ocupa de reglem entarea mai vasta a ansambluly;
privat, care mai mult au in co ilor ept
mponenta lor un

1
Titlul I. Partea generala
e dice
erial, scopul sau evident fiind acela de a studia normel juri
re gu ve rn ea za ra po rt ur il e ju ri di ce de dr ept civil intern, dreptul
ca l un drept conflictual, un drept de
cipa
international privat este in prin
lictele de legi prin
‘mitere, scopul sau fiind acela de a rezolva conf e
‘ndicarea sistem ului de drept material ce urmeaz4 sa guvernez
raportul juridic.
2. Dreptul international privat si dreptul comertului

international
Urmitoarea comparatie pe care incercém sa o realizam este cea

dintre dreptul international privat si dreptul comertului international.
Comparatia aceasta trebuie cu atat mai mult facuté cu cat pentru
foarte multi nespecialisti, dar si specialisti, exista riscul de a crede ca
cele doua discipline se suprapun.
Confuzia despre care facem vorbire, este generaté de doua
aspecte, mai mult formale, care pentru o persoana neavizata ar putea sa
reprezinte un argument in a le considera concurente:
Qastfel, primul element ar fi dat de faptul ca ambele sunt ramuri
ale dreptului privat;
© al doilea element, este oferit de cuvantul international din
denumire.
In ceea ce priveste primul element, acesta reprezinta o simpla
legitura care nu este cu nimic deosebita fata de legatura dintre dreptul
international privat si orice alta ramura a dreptului privat intern: drept
civil, drept comercial, dreptul familiei, dreptul transporturilor s.a.m.d.
Pe de alta parte, caracterul international al celor doua ramuri de
drept reprezinta intr-adevar o asemanare, dar una care se limiteaza la
faptul ca in principiu, raportul juridic care intra in obiectul de studiu al
fiecireia dintre cele doud ramuri are in continutul s4u un element de
extraneitate’,
a Diferenta jmensa dintre cele doua ramuri, care ar trebui si elimine
orice dubiyj in legaturi cu faptul ci acestea s-ar putea suprapune in
Pentru analiza elementului de extraneitate legat de raportul de dreptul co-

Merfului international, a se vedea D.A. Sitaru, Dreptul comerfului
international - Tratat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008 p. 12.

reglementare, este aceeasi ca si diferenta pe care ace am
particularizat-o, dintre dreptul international privat si dreptul civil.
Astfel, si in cazul acestor doua ramuri, trebuie sa spunem ca
dreptul international privat ramane un drept conflictual, oferind solutii
doar in ceea ce priveste identificarea legii aplicabile, pe cand aa
comertului international este un simplu drept materia), format fiind din
norme juridice care solutioneaza pe fondul lor raporturile de drepty|
comertului international.
Putem totusi identifica o corelatie logica intre ele, constand jn
faptul ca, in cazul unui raport juridic de dreptul comertului inter.
- national, care prin el insusi este un raport de drept privat cu element de
| extraneitate, se naste evident un conflict de legi, in sensul cA trebuie
| identificata, atunci cand nu existd o conventie internationala uniforma
care sa reglementeze pe fond respectivul raport, sistemul
de drept
aplicabil. In acest moment intervine dreptul international
privat care,
prin normele sale conflictuale, va fi cel care va identifica
sistemul de
drept ce va reglementa raportul de dreptul comertului
international.
3. Dreptul international privat si dreptul

international
public
Inevitabilé pare comparatia care trebuie

si fie facutd intre doua
ramuri, care cel putin din punct de ved
ere etimologic par foarte ase-
manatoare: este vorba de dreptul
international privat si dreptul
international public.
Singura asemAnare dintre cele doua ramuri
este dati de caracterul
international al raporturilor juridice care intra in
celor doua ramuri.
obiectul de studiu al
de drept privat, al doilea se refers la raporturi

le juridice de drept
public. Subiectele acestor Taporturi juridi
ce sunt tot al
diferite in sensu!
ca, in timp ce in cazul dreptului_inte
rnatio
pubna
licl, raporturile
Juridice se nasc intre state si organi
tii tionale guyernamentale,
in cazul dreptului international privat, Taportul se naste intre subiecte
ce se afla pe pozitie de egalitate juridica, chiar si
statul care intervine

Titlul I. Partea generala 13
ca parte intr-un asemenea raport, comporténdu-se ca un simplu subiect
de drept privat.
Pe de alta parte, o mare diferenta intre cele doua ramuri de drept,
este aceea ci spre deosebire de dreptul international public care
datorita izvoarelor sale’ de baza reprezentate de tratatele si cgnventiile
internationale, are_un_caracter (pur interstatal, dreptul international
privat este o ramurd a dreptului inter a fiecdrui stat, el avandu-si in
principal izvorul in actele normative interne ale statului respectiv.
4, Dreptul international privat si diferite discipline

de drept public intern
Desi la prima vedere intre dreptul international privat si ramurile

dreptului public intern cum ar fi dreptul penal, dreptul administrativ
sau dreptul financiar, nu pare a exista vreo interferenta, totusi trebuie
analizate comparativ pentru a identifica posibile elemente de legatura.
in principiu, desi raporturile de drept public pot, la randul lor, sa
contina un element de extraneitate, ce le-ar putea face asemanatoare
raporturilor de drept international privat, acestea{qu)pot insa da nastere
la conflicte de legi deoarece in legatura cu acestea, instanta sesizata, in
cazul
_nostru_judecatorul
ostru judecat roman, va a fi tinut
tinut intotdeauna
7 si A _apliceice
normele materiei proprii, Intotdeauna, intr-un raport
de drept public,
a ee aD care actioneaza de pe pozitia de subor-
donare juridicé fata de cel de-al doilea subiect al raportului juridic.
Spre exemplu, in cazul in care un strain savargeste o infractiune sau o
contraventie pe teritoriul RomAniei, el va intra intr-un raport juridic, de
drept penal sau administrativ, dupa caz, cu statul roman. In legatura cu
un asemenea raport, chiar daca se constata foarte simplu existenta
elementului de extraneitate dat de cetatenia celui care a savarsit
infractiunea sau contraventia, acesta flind savarsita pe teritoriul
Roméniei, legea aplicabila va fi intotdeauna legea romana’.
—
"A se vedea R. Miga Besteliu, Drept international. Introducere in dreptul

international public, Ed. All, Bucuresti, 1997, p. 11 si urm.
” A se vedea C. Mitrache, Drept penal romdn, Partea generald, Ed. Sansa,
Bucuresti, 1995, p. 49-58.

Totusi, asa cum spuneam se poate stabili o corelatie intre aceste
discipline de drept public si drept international privat, atunci cand, spre
exemplu, avem de-a face cu declansarea raspunderii civile delictuale
generate de fapta penala a unui cetatean strain care creeazd prejudicij
civile pentru un cetdtean roman sau pentru un alt cetatean strain. {n
aceasta situatie, in timpul derularii procesului penal se poate pune
problema laturii civile care declanseaza un raport de drept interna-
tional privat si implicit intrebarea: ce lege va guverna raportul juridic
delictual, intrebare la care va trebui inevitabil sa raspunda dreptul
international privat prin normele sale conflictuale.

CAPITOLUL 3
IZVOARELE DREPTULUI INTERN
ATION
PRIVAT TONAL
Fiecare ramura de drept are la bazi un ansamblu de acte

mative esentiale care contin principalele norme juridice care inte.
reseaza respectiva ramura. Dreptul international privat este,
la randul
sau, o ramura a dreptului privat rom4n. Avand aceasta triisfiturd, nici el
nu poate sa faca nota discordanta in sensul cd, la randul sau isi extrage
seva din diferite izvoare de drept.
Fiind o ramura de drept care vizeaza un raport juridic cu element
de extraneitate, fapt ce-i confera si acel caracter de internationalitate,
dreptul international privat are un set de izvoare de drept interne, dar si
un set de izvoare externe.
1. Izvoare interne
in legaturi cu izvoarele interne, pana la aderarea Roméniei la

Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, situatia era mai simpla, putand
vorbi de cele doua mari categorii traditionale in sistemul de drept al
oricirui stat, respectiv actele normative si acolo unde este cazul,
uzantele si practica judiciara sau arbitrala de drept international privat.
Aderarea la Uniunea European a creat o dilema, usor de rezolvat,
credem noi si anume, daca actele normative extrem de numeroase si
importante pentru dreptul international privat, elaborate de organele
legislative ale Uniunii, Ca)aplicabilitate direct’ @i)universala in statele
izvoare
membre, ar trebui sa fie considerate izvoare internationale sau
interne ale dreptului international privat dintr-un stat membru. ;
Parerea noastra este cd regulamentele europene care intereseaza
ale
dreptul international privat trebuie considerate izvoare interne
dreptului international privat roman.

1.1. Actele normative ca izvoare interne
Actele normative ca izvoare interne ale dreptului international

privat roman pot fi, la randul lor, subclasificate in':
= izvoare specifice
> izvoare nespecifice.
I. Izvoare specifice
Pana la 1 octombrie 2011, in materia Dreptului international
privat romén, principalul act normativ special in materie era Legea nr.
105/1992 privind raporturile de drept international privat roman?,
Acest act normativ reprezenta, in fapt, instrumentul juridic de bazi,
unde regiseam ansamblul normelor conflictuale, adica a normelor
juridice de trimitere, de fixare, sau altfel spus, a normelor
care rezolva
conflictele de legi nascute ca urmare a aparitiei in cadrul
unui raport
Juridic de drept privat a unui element de extraneitate,
norma con-
flictuala indicdnd care dintre sistemele de drept in
prezent urmeaza si
solutioneze pe fond raportul juridic de drept privat
cu element de
extraneitate.
Odata cu aderarea RomAniei la Uniunea European,
pe teritoriul
Roméniei au devenit aplicabile automat anumite
reglementari euro-
pene de aplicatie imediata si obligatorie, multe
dintre acestea inter-
ferandu-se cu materia dreptului international privat.
devenit aplicabile in sistemul nostru Altfel spus, au
juridic Regulamentele europene
care contin dispozitii speciale de drept international privat,
unifica in anumite materii sistemele prin care se
europene de norme conflictuale.
_ Prin intrarea in vigoare a noului Cod civil s-a facut
un pas foarte
important pentru Dreptul international privat roman si anume, faptul
ca acesta preia in continutul sau dispozitiile
fostei legi cadru in materie,
respectiv
domeniu. Legea nr. 105/1992, aducand si anumite viziuni noi in
' Pentru aceasta subclasificare, a se vedea D.A. Sitaru

» Op. cit., p. 59.
? Publicata in M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.

si dreptul international roman tocmai pentru ca, la randul sau, preia in

Cartea a VIl-a, dispozitiile din vechea Lege nr. 105/1992, privind
procesul civil international.
Pe de alta parte, asa cum spuneam, exista o serie de regulamente
europene care intereseaza Dreptul international privat, atét din
perspectiva aplicarii sale efective pe teritoriul RomAniei cu cazuistica
relevanta, cat si din perspectiva compararii cu modul in care aceleasi
norme juridice au fost implementate, devenind izvor de practica
judiciara pe teritoriul unor alte state membre ale Uniunii Europene.
Principalele acte normative comunitare la care ma voi referi in
continuare vor fi:
- Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al
consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma J)’;
- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea ‘aplicabila
obligatiilor necontractuale (Roma I)’;
- Regulamentul (VE) nr. 1259/2010 de punere in aplicare a unei
forme de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului
si separarii de corp (Roma II)’;
- Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de
insolvent’;
- Regulamentul (CE) nr. 1215/2012 privind competenta, recu-
noasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala’;
noasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matri-
moniala si in materia raspunderii parintesti’;
- Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competenta, legea apli-
cabila, recunoasterea si executarea hotarérilor judecatoresti si
cooperare in materia obligatiei de intretinere’;
- Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competenta, legea
aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si
' Publicat in JO L 177, 4.7.2008.

? Publicat in JO L 199, 31.7.2007.
3 Publicat in JO L 343, 29.12.2010.
‘ Publicat in JO L 160, 30.6.2000.
> Publicat in JO L 351, 20.12.2012, p. 1.
® Publicat in JO L 338, 23.12.2003.
7 Publicat in JO L 007, 10.01.2009.

acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiuni sj

privind crearea unui certificat european de mostenitor . oe
Aparitia acestor regulamente europene a fost rodul unei mai vechi
dorinte manifestate la nivel european, si anume 0 unificare a dreptului
privat’. Si cand spunem drept privat trebuie si avem in vedere de fapt
dreptul civil in sens larg cu toate ramurile de drept ce intra in
componenta sa.
Era evident ca acest deziderat european va fi foarte greu de
realizat atat timp cat, de principiu, orgoliile multor state europene,
dublate de inconveniente de ordin doctrinar, dar si ca sistem de drept,
sunt aproape imposibil de conciliat.
Prin urmare, s-au facut incercari de unificare mai ales la
nivel
contractual, aici interesele partenerilor contractuali de a avea 0
legislatie cat mai unitara.
Daca la nivelul realizarii unui Cod civil unic european’,
pasii
realizati sunt destul de timizi, la nivelul obtinerii unor norme
conflictuale unice incdt mai multe domenii
ale dreptului privat,
speranta de unificare pare a nu mai fio simpla
utopie.
Astfel, cat mai multe domenii ale dreptului
privat, cu elemente de
extraneitate, elemente care genereaza
conflicte de legi, au inceput sa
dobandeasca reglementari unitare prin crearea unei
Curopene. Regulamentele la care legislatii coerente
fac referire in aceast4 prezentare
Teprezinté exact materializarea
acestei tendinte la nivelul Uniunii
Europene din care si Romania face
parte. Aceste reglementari, putem
Spune, fac parte acum si din legislatia
Izvoare ale dreptului international noastra, mai Precis, constituie
privat roman.
Astfel, aici prezint cu titlu de
exemplu, unele dintre cele mai
portante regulamente curopene im-
cu aplicabilitate in domeniul dreptului
’ Publicat in JO L 201, 27.07.2012.
? A se vedea: Making Euro
pean Private Law , Gouv
Fabrizzio Cafaggi and Muir- ernance Design, Edited
Watt, 2008; The Harm onisat by
Edited by Mark Van Hoecke ion of European Private Law
and F Tacols
Ost, Oxford-Portland Oregon ,
private international law: harmon 2000: ~»EU
ization of laws” Petar
Publishing 2006. Stone ed. Edward Elg
ar
Hesselink, E.H. Hondius, C.E. du

Perron, J.B.M. V Acai
Martinus Nijhoff Publisher-Dordrecht ankamp, M.W.
Code — The way forward, Hugh Colli

international roman, urmdnd sé le dezvolt prezentarea in fiecare
domeniu in care ele sunt izvoare de baza.
Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al
consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (RomaD',
reprezinta unul dintre cele mai importante acte normative de la nivelul
Uniunii Europene cu un impact deosebit la nivelul reglementarii de
drept international privat si, implicit, cu o relevanté extrem de prag-
matica la nivelul dreptului privat, mai precis la nivelul a tot ce
inseamna raport juridic obligational izvorat dintr-un contract.
Legislatia actuala a Romaniei, mai precis noul Cod civil prin art.
2640 arata ca legea aplicabilé obligatiilor contractuale se determina
potrivit reglementarilor dreptului comunitar. Cu alte cuvinte, noul Cod
civil este cel care ne trimite la regulamentul Roma 1. Doar in materiile
care nu intra sub incidenta reglementarilor europene, sunt incidente
dispozitiile Codului civil din domeniul actului juridic civil, tehnica
juridica folosité de legiuitorul rom4n fiind aceea de incorporare a
legislatiei europene in dreptul intern.
Acelasi lucru se intampla si intr-un alt domeniu la fel de important
cum este cel al obligatiilor izvorate din fapte juridice. In acest domeniu
a devenit aplicabil, odata cu aderarea RomAniei la Uniunea Europeana,
Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obligatiilor
necontractuale (Rowal” ‘
a acestui regulament: Rome 1 Regulation: The Law

1 Pentru o prezentare
Leible (Eds);
Applicable to Contractual Obligations in Europe, Franco Ferrari, Stefan
Set-off and the
Yearbook of International Private Law vol VIII 2006: Ulrich Magnus:
tion, third edition,
Rome I Proposal; The European Private International Law Of Obliga
Richard Plender and Michael Wilderspin, Thomson Reuters, 2009.
Law, vol IX 2007;
2.6 analiza detaliata in: Yearbook of International Private
ractuale:
comentariile diferite asupra impactului Roma II privind obligatiile necont
and its Limitations in the Rome II; Peter Huber/
Th.M. DeBoer: Party Autonomy
on Article 5 of the Rome
Martin Illmer, International Product Liability. A commentary
Restricting Free
II Regulation; Michael Hellner, Unfair Competition and Acts
Regulation; Thomas Kadner
Competition. A Commentary on Article 6 of the Rome II
e to the Environment A
Graziano, The Law Applicable to Cross-Border Damag
Commentary on Article 7 of the Rome II Regulation; Bart Volders, Culpa in
12 of the Rome I
Contahendo in the Conflict of Laws. A Commentary on Article
Rome II and Other International
Regulation; Georgina Garriga, Relationship between
Rome II Regulation, Symeon C.
Instruments; A Commentary on Article 28 of the

Si sub acest aspect, noul Cod civil prin art. oer somes ne
trimite la dispozitiile dreptului Uniunii Europene folosin _ a “lasi
Procedeu ca cel utilizat pentru reglementarea raporturilor juri ice
igati izvorate din contracte.
ene ade eatin de alte acte normative te este cy
relevanté in domeniul dreptului international privat, Regu amentul
nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) privind competenta, recunoast
erea si
executarea hotardrilor in materie civildi si comerciala,
reglementeaza,
dupa cum ji spune si numele, anumite aspecte de o
maxima importanta
pe téramul dreptului international privat, mai
precis in ceea ce priveste
Regulamentul nr. 1215/2012 nu se
aplicé in materie fiscal,
vamala, administrativa, precum
nici in materia arbitrajului. In
priveste competenta, Regulamentul ceea ce
stabileste o competenta generala
derogari de la aceasta, Precum $i sj
anumite competente speciale in
domenii determinate,
Pentru ca o hotirare Judecato
reasca straina si aiba autori
« lucru judecat pe teritoriul Ro tate de
mé niei, este necesar ca acea ho
fie recunoscuta in Romania. tarare si
Recunoasterea poate fi Sol
\ Principala sau pe cale inci icitatd pe cale
dentala.
O hotarare Pronuntata in
tr-un stat membru $i care
in statul in cauza este
pusd in executare este executorie
intr-un alt stat membru
intre pértile Interesa atunci
€xecutorie in statul resp te, a fost declarata
ectiv.
De retinut este ins4
faptul ca acest regu
cum o facea si vech lam ent european, la
iy| regulament 44 fel
deosebire de celelalt /2001 (Bruxelles
e dou a pe care le 1), spre
numai daca partile “am amintit, are apli
litigante ay natio cabilitate
Uniunii Europene, nalitatea statelor me
in ceea ce priveste mbre ale
felor, dar si in ceea Stabilirea Competentei
ce Priveste recunoaste instan-
unor hotardri judecatore rea gj {
st i Pronunfate in
recunoasteri se cer tr-
pe teritorju| altui st
at membru!,
Symeonides, Rome II:

A Centriste Critique;
Of Obligation, third The
edition, Richard Plende European Private International Law
Reuters, 2009. r and Michael] Wilderspin, ‘Thoms
on
Brussels I Regulation
, edited by Ulrich ,
European Law Publisher 2007. Magnus, Peter Mankow
ski, Sellier.
€

in ceea ce priveste situatiile nereglementate de acest regulament,

respectiv litigiile intre subiecte de drept privat, din Romania si dintr-un
stat nemembru al Uniunii Europene, in acest moment situatia este
reglementata de noul Cod de procedura civila, in Cartea a VII-a.
in concluzie, in ceea ce priveste noua reglementare de drept
international privat, ea se regaseste, in acest moment, in noul Cod civil
si noul_Cod de procedura civila, care preiau in foarte mare parte
dispozitiile vechii Legi_nr. 105/1992, la care mai aduc, evident,
anumite elemente noi.
IL. zvoare.nespecifice
a) Principalul act normativ care, desi nu este dedicat in totalitate
dispozitiilor de drept international privat, poate si trebuie sa fie
considerat un izvor al dreptului international privat, este reprezentat de
Constitutia Romaniei, revizui ta 7
in 2003
Consideram Constitutia un izvor important si pentru dreptul
international privat roman, ca de altfel pentru toate celelalte ramuri de
drept, deoarece in ea regasim reglementate aspecte importante ce
intereseaza dreptul international privat, cum ar fi, cetatenia (art. 5),
romanii din strainatate (art. 7), cet&tenii romani in strainatate (art. 17),
cetatenii straini si apatrizii (art. 18), libera circulatie (art. 25), dreptul
de proprietate privata (art. 44) 5.a.m.d.
b) Alaturi de Constitutie, in categoria izvoarelor nespecifice, intra
o paleta larga de alte acte normative, de mai mica importanta si care,
lor,
de principiu, intereseaza alte ramuri de drept, dar au in continutul
intereseaza
dupa caz, fie norme conflictuale, fie norme materiale care
si dreptul international privat’.
2. Izvoare externe
privat sunt formate

Izvoarele externe ale dreptului international
din conventiile internationale @uzantele internationale.
si completata prin Legea de

: Constitutia din 21 noiembrie 1991 a fost modificat’
31 octombrie 2003.
revizuire nr. 429/2003, republicata in M. Of. nr. 767 a dinS' e vedea D.A. Sitaru, op. cit.,
normative,
s Pentru acest set vast de acte
P. 61-62.

AT ROMAN
22 DREPTUL INTERNATIONAL PRIV
2.1. Conventiile internationale
de con ven tii le int ern ati ona le ca izvoare externe ale
Cand vorbim in sensul lor
rpretam ins
dreptu lui international privat, trebuie sa le inte
d atat con ven tii le mul til aterale, cat $1 tratatele
larg, adicd cuprinzdn ;
bilaterale. a in
alta part e, con ven tii le internationale se pot clasific
Pe de
continutul lor, in:
functie de normele juridice care intra in conflictuale;
contin norme
xonventii internationale care
;
$1,
contin norme materiale.
Seonventii internationale care
e includ.norme.contlictuale
2.1.1. Conventiile.internationale.car
me conflictuale sunt, in
Conventiile internationale care includ nor
de a crea un pachet unitar
principiu, rodul dorintei statelor semnatare,
de norme conflictuale, care in final ar
avea ca efect eliminarea in
e sistemele de norme
respectivele domenii a posibilelor diferente intr
Aceste conventii
conflictuale prezente in legislatiile respectivelor state.
doar norme
pot fi incheiate pentru a cuprinde in continutul lor
uri si
conflictuale, lucru mai rar intalnit, dar pot fi incheiate in alte scop
sa contina, disparat, diferite norme conflictuale.
Dorintele statelor de a desivarsi asemenea demersuri prin regle-
mentarea de norme conflictuale unitare, prin intermediul de conventii
internationale, nu au fost intotdeauna incununate de succes, domeniile
dreptului international privat reglementate prin asemenea conventii
internationale fiind extrem de restrans, rezolvarea conflictelor de legi
nascute in domeniile nereglementate prin conventii internationale ra-
mAand4nd tot la competenta reglementarilor interne de drept interna-
tional privat’.
Intra in categoria acestor conventii, de exemplu: Conventia de la

Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de legi in
1 fn acest sens, Y. Loussouarn, P. Bourel, op. cit., p. 19 si urm

materie de casatorie'; Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru

reglementarea conflictelor de legi si de jurisdictii in materie de divort
si de separate de corp’; Conventia de la Haga din 4 iulie 1905 pentru
reglementarea conflictelor de legi relative la efectele cisatoriei asupra
drepturilor $i datoriilor sotilor in raporturile lor personale si asupra
averilor sotilor’; Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de
vanzare international de marfuri, incheiata la Viena la 11 aprilie 1980*.
Daca in legatura cu primele conventii enumerate, rezulta din chiar
titlul lor c& se incearcé o unificare, pe diferite domenii specifice
dreptului familiei, a normelor conflictuale aplicabile, in cazul Con-
ventiei de la Viena din 1980, este foarte clar ca suntem in prezenta
unei conventii care are ca scop o reglementare la nivel material, a unui
contract special cum este cel de vanzare-cumparare de méarfuri.
Enumerarea ei in categoria conventiilor ce contin norme conflictuale
fiind datorata faptului ca in continutul ei se regasesc (sd norme
conflictuale’.
2.1.2. Conventiile internationale.care.contin.nonne materiale
Pe de alta parte, pot intra in categoria conventiilor internationale

ce pot fi considerate izvoare externe ale dreptului international privat
iile
roman, chiar dacd existé o controversa in acest sens°, si convent
internationale care Ges) contin exclusiv norme materiale, acestea
intereseazi diferite domenii specifice ale dreptului international privat.
in aceasti categorie conventii internationale, precum:
Intra
tutelei
Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea
din 3 iunie 1904, publicat in
1 Ratificaté de Romania prin Decretul-lege nr. 873
M. Of. nr. 49 din 3 iunie 1904.
1904.
2 Ratificaté de RomAnia prin acelasi Decret-lege din
1007 din 28 februarie 1912,
3 Ratificata de Romania prin Decretul-lege nr. .
1912.
publicat in M. Of. nr. 261 din 28 februarie a in
nia a ader at la Conv enti a de la Viena prin Legea nr. 24/1991, publicat
4 Romf
M. Of. nr. 54 din 19 martie 1991.
vind dreptul si pretentia unui
42 stabileste o norma conflictua. la pri
* Spre ex., art. .
. .
tert intemeiatd pe proprietate intelectuala Filipescu, op. cit.,
priv ire la cont rove rsel e din doctrina, I.P. Filipescu, A.I.
°Cu
p. 35.

Evident este faptul ca, si aceasta categorie de acorduri interna-

tionale, vor putea fi considerate ca reprezentind izvoare externe ale
dreptului international privat doar in masura in care, reglementarile
care intra in continutul lor, vizeaz4 in mod direct aspecte de drept
international privat, sau doar colateral, ating aspect specific acestei
ramuri de drept.
Fac parte din aceasta categorie, in principal tratatele de asistenta
juridicé — care contin nu numai norme conflictuale, ci si reglementari
materiale, dar si conventiile privind vizele de calatorie, cele privind
recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti, conventiile
consulare.
De regula, tratatele de asistenté juridica reglementeaza asistenta
juridica pe care statele semnatare, prin organele lor, inteleg sa si-o
ofere in cauzele civile, familiale si penale’.
Serviciile care se acorda reciproc de partile contractante se refer,
de regula, la activititi legate de derularea diferitelor procese, vizand
aspecte ca: intocmirea si transmiterea de acte sau transmiterea probelor
solicitate de instantele celuilalt stat semnatar, realizarea de expertize si
cercetiri locale, efectuarea de perchezitii si sechestre, interogarea
partilor, audierea martorilor, expertilor si altor persoane.
In ceea ce priveste aspecte ce tin de conditia juridica a strainilor,
dispozitiile tratatelor prevad de principiu, reglementari care confera
cetatenilor celuilalt stat parte la acord, statutul national, adica acelasi
regim juridic pe care i-] acorda propriului cetafean.
Tratamentul egal se aplicd atat persoanelor fizice, cetateni ai
statului cocontractant, cat si persoanelor juridice constituite de
nationalii celuilalt stat pe teritoriul sau.
Tocmai din cauza faptului c4 inca nu sunt suficiente conventii
internationale care si reglementeze la nivel universal, si unitar in
de alte
acelasi timp, aspectele de drept international privat, alaturi
Haga de drept
state, Romania a acceptat Statutul Conferintei de la
Of. nr. 54
international privat prin Legea nr. 25/1991 (publicata in M.
din 1 august 1991).
internationale in materie penald, Ed.

1A se vedea si Gh. Mateut, Conventiile
Servo-Sat, Arad, 1997, p. 7 si urm.

minorilor'!; Conventia de la Haga din 4 iulie 1905 privitoare la

interdictie si la masurile de protectie analoage’; Conventia privind
procedura civila, incheiati la Haga la 1 martie 1954’, Conventia
asupra cetateniei femeii cdsatorite, incheiata la New York la 29
ianuarie 1957‘; Conventia cu privire la drepturile copilului, incheiata
la New York la 20 noiembrie 1989°; Conventia privind consimf{a-
mantul la cdsatorie, varsta minima pentru cdsatorie si inregistrarea
casatoriilor, incheiata la New York la 10 decembrie 1962°: Conventia
europeana in materia adoptiei de copii, incheiataé la Strasbourg la 24
aprilie 1967’; Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in
materia adoptiei internationale, incheiaté la Haga la 29 mai 1993°.
Conventia cu privire la recunoasterea atestatelor obtinute in invata-
mAntul superior in statele din regiunea Europei, adoptata la Lisabona
la 11 aprilie 1997°; Acordul european privind persoanele participante
la procedura in fata Curtii Europene a Dreptului Omului, adoptat la
Strasbourg la 5 martie 1996'”.
Cum spuneam, cand ne referim la conventii internationale, trebuie
sa avem in vedere alaturi de conventiile multilaterale si acordurile
incheiate strict in relatia dintre doua state semnatare.
' Ratificaté de Roménia prin Decretul-lege nr. 873 din 3 iunie 1904, publicat in
M. Of. nr. 49 din 3 iunie 1904.
* Ratificaté de Roménia prin Decretul-lege nr. 1007 din 28 februarie 1912,
publicat in M. Of. nr. 261 din 28 februarie 1912.
* Ratificd in Roménia prin Decretul nr. 81 din 16 martie 1971, publicat in
Buletinul Oficial nr. 37 din 16 martie 1971.
4 Romania a aderat la Conventia de la New York prin Decretul nr.
339 din 22
septembrie 1960, publicata in Buletinul Oficial nr. 20 din 22 septembrie
1960.
Ratificataé de Romania prin Legea nr. 18/1990, republicata in M. Of. nr.
314 din
13 iunie 2001.
° Ratificat’ de Romnia prin Legea nr. 116 din 15 decembrie 1992, publicata in
M. Of. nr. 330 din 24 decembrie 1992.
7 Romania a aderat la Conventia de la Strasbourg prin Legea nr. 15/ 1993,
publicatd in M. Of. nr. 67 din 31 martie 1993.
8 Ratificaté de Romania prin Legea nr. 84/1994, publicata in M. Of. nr. 298 din
21 octombrie 199 4. .
9 Ratificata de RomAnia prin Legea nr. 172/1998, publicata in M. Of. nr. 382 din
7 octombrie 1998. ; o.
10 Ratificat de Romania prin Legea nr. 33/1999, publicata in M. Of. nr. 88 din 2
martie 1999.

Scopulacestei Conferinte, asa cum reiese din articolul 1, este de a
actiona pentru unificarea progresiva a dreptului_ international privat,
rezultatul acestui demers al statelor semnatare fiind acela de a reusi o
armonizare a dreptului international privat prin incheierea a cat maj
multor conventii internationale elaborate sub egida acestei Conferinte.
2.2. Uzantele internationale

Posibile izvoare ale dreptului international privat pot fi repre-
zentate si de uzantele internationale.
Uzanta, cunoscuti si sub denumirea de cutumé, este acea practica
sociala, care prezinti un inalt grad de vechime, repetabilitate $i sta-
bilitate, aplicata intre un numar nedefinit de parteneri, de regula intr-o
anumiti zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate. Ea
contine, de asemenea, pe l4nga elementul obiectiv reprezentat de
practica sociala, si un element subiectiv ce consté in convingerea
partilor ca trebuie respectata la fel ca legea’.
Uzantele internationale pot fi considerate izvoare ale dreptului
international doar in cazul in care intereseaza aceasta disciplina, prin
faptul cé interpreteazi sau completeaza niste dispozitii juridice de
drept international privat.
"A se vedea pentru o definire si analiza a uzantelor inter

nationale in dreptul
comertului international, D.A. Sitaru, Dreptul Comerfului International - Tratat, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p.137 si urm, iar pentru cutuma in dreptu!
international public, R. Miga-Besteliu, op. cit., p. 47 si urm.

CAPITOLUL 4
CONTINUTUL DREPTULUI INTERNATIONAL

PRIVAT
uale
1. Normele conflict
uale’
1.1. Definitia normei conflict
e
Solutionarea conflictului de legi se face cu ajutorul unei norm
a conflictuala.
spec ifice de drept international privat numitd norm
Norma conflictualé, cunoscuta si sub denumirile de norma de
icé apartinand
trimitere sau norma de fixare este acea norma jurid
tioneaza conflictul de
exclusiv dreptului international privat si care solu
de drept in prezent este
legi in sensul ca indica care dintre sistemele
dic.
apli cabil cu privire la un anumit raport juri
de drept sunt norme
Normele juridice apartinand celorlalte ramuri
materiale, care pot fi:
—norme de drept material;
—norme de drept procesual. nu
ire de normele materiale,
Normele conflictuale, spre deoseb
ul jur idi c pe fon dul sau , ci num ai arati sistemul de
carmuiesc raport
drept aplicabil.
ctu ala est e dec i 0 no rma de fixare sau de trimitere,
Norma confli
no rm el e mat eri ale car e dau solutia pe fondul litigiului.
spre deosebire de
e pre ciz at fap tul ca no rm el e conflictuale se aplica cu
in plus, trebui and intr-un final aplicarea
rm el or ma te ri al e, in fl ue nt
precidere no
acestora.
Avem astfel o succesiune logica: care indica sist em
ul de
con fl ic tu al e
mai intai se aplica normele cautat,
sesizata va indica in sistemu 1
drept aplicabil, iar apoi instanta fond.
acea norma materiala care va solutiona litigiu 1 pe
fi er , Dr oi t In te rn at io nal Prive, Les Editions

n, E. Grof
1A se vedea G. Goldstei
Yvon Blais, 1998, p. 57-81.

materiale
Spunem ca normele conflictuale influenteazi normele
a
deoarece, in functie de sistemul de drept spre care trimite norm
conflictual, solutia pe fondul litigiului poate fi diferita.
1.2. Structura normei conflictuale
Norma conflictual este prin ea insdsi o norma juridica. Astfe]

incat, atunci cand incerciém sa analizim structura unei norme con-
si pornim acest demers de la a observa structura unej
flictuale, trebuie
Chorme juridice obisnuité Astfel, o norma juridica contine:
(— ipoteza;
{ —dispozitie;
— sanctiune.
Norma conflictuala are insa o structura putin aparte, prin denu-
mirile elementelor componente. Acestea sunt:
a) continutul normei conflictuale;
b) legatura normei conflictuale.
ipoteza
a) Continutul normei conflictuale — reprezinta de fapt
juridice la
normei adica acea parte care indica, categoria de raporturi
care norma respectiva se refera.
ozitia unei
b) Lega&tura normei conflictuale — coincide cu disp
ictuale care
norme juridice obignuite si este acea parte a normei confl
in conti-
indicd sistemul de drept aplicabil raportului juridic ce intra
nutul normei conflictuale.
Legatura normei conflictuale este cea care plaseaza raportul
juridic (confinutul) in sfera unuia sau celuilalt sistem de drept in
prezentad. Legatura se materializeaz printr-un element concret cate
se numeste PUNCT DE LEGATURA.
1.3. Exemple de norme conflictuale
__~ Art. 2572 alin. (1) NCC — in materia persoanei fizice — »stal®
civilA si capacitatea persoanei fizice sunt carmuite de legea *
national, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel”.
a
Aceasta prevedere exista inainte, dar putin diferit si in Legea nr.
105/1992 in art. 11 — ,,starea, capacitatea si relatiile de familie ale
persoanei fizice sunt cérmuite de legea sa nationald, daca prin legi
speciale nu se prevede altfel”.
Continutul acestei norme conflictuale este dat de sintagma ,,starea
civilé si capacitatea persoanei fizice”. Legatura acestei norme
conflictuale este definita de formularea ,,sunt cérmuite de legea sa
nationala”, adicé este indicat sistemul de drept aplicabil. Punctul de
legitura al normei conflictuale este elementul concret prin care se
matrializa legatura acesteia, iar in cazul aceastei norme, pentru a
identifica punctul de legatura, avem nevoie de aplicarea unui text de
lege din partea generala a noului Cod civil, respectiv art. 2568, care
spune ca, ,,legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are
persoana fizica sau, dupa caz, legea statului a carui nationalitate o are
persoana juridica”. Punctul de legatura in sistemul de drept romanesc
este cetatenia.
— Art. 2580 alin. (1) NCC — in materia persoanei juridice —

»Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa
nationala”.
o Continutul: statutul juridic al persoanei juridice;
© Legitura: legea sa nationala;
© Punctul de legatura: il gisim in art. 2571 NCC — »Persoana
juridicd are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit,
potrivit actului constitutiv, sediul social”, ceea ce inseamna
ca punctul
de legaturd in acest caz este sediul social. Nu este de
ajuns sa spunem
pentru Persoana juridica ,,nationalitate” pentru ca nu clarificam
Situatia. Corect este sa spunem ,,sediul social” pentru cd acesta
situeaza Persoana juridica si, in fapt, stabileste nationalitatea acesteia
i Concret,
- Art. 2613 NCC — ip materia bunurilor — ,,pose
sia, dreptul de
Proprieta
" te si celelalte drep turi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de
oerant Teale sunt carmuite de legea locului unde bunurile
sunt situate
au se afla afaré numai dac& prin dispozitii speciale se prevede
altfel”.
© Confinut: posesia, dreptul de proprietate si cele
Teale eto, lalte drepturi

30 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT
ROMAN
te
Legatu/imobi
(bunur©i mobile legea loculuj
ra: le), ului unde acestea sunt situate sau se afl
© Punctul de legatura: locul situdrii bunului sau unde se afla buny]
ne x Art. 2.586 alin. 1).

( — in materia casatoriei — ,,conditiile de fong
Tute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationals
a fiecdruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii cdsatoriei”. .
© Continut: conditiile de fond cerute pentru incheierea cAsatorie;-
o Legatura: legea nationala a fiecdruia dintre viitorii soti la mo.
mentul celebrarii casatoriei;
o Punctul de legatura: cetatenia celor doi viitori soti.
1.4. Clasificarea normelor conflictuale
(1.4. 1) Normele conflictuale se clasificd in primul rand in functie

de ramurile de drept din care fac parte raporturile ce intra
in continutul normei conflictuale
Din acest punct de vedere, putem spune ca avem norme con-

flictuale in materia dreptului civil, comercial, familiei, muncii, pro-
prietatii intelectuale, transporturilor $.a.m.d.
De asemenea, in cadrul acestor materii mai largi putem regasi
norme conflictuale in domenii mai restraénse, cum sunt normele con-
flictuale cu privire la persoane, bunuri, succesiuni, casatorie, divort,
act juridic, fapt juridic etc.
(1.4.2)Normele conflictuale, se pot clasifica si in functie de

~~ legdtura normei
in functie de legatura normei conflictuale avem:

denu-
— norme conflictuale cu trimitere directa, cunoscute si sub
mirea de norme conflictuale unilaterale;
derate $1
—norme conflictuale cu trimitere dubla sau generala consi
norme conflictuale bilaterale.
), sunt cele
Normele conflictuale cu trimitere directa (unilaterala
aneitate indica in mod
care in cazul unui raport juridic cu element de extr
una cel al forului.
direct sistemul de drept aplicabil, care este intotdea

31
in cadrul dreptului roman, avem ca exemplu dispozitia din
art. 2576 din noul Cod civil, care in alin. (3) precizeaza ca ocrotirea
impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savarsite in
Romania, este asigurata potrivit legii rom4ne.
Normele conflictuale cu trimitere dubla sau indicare generala sunt
acele norme conflictuale la care trimiterea nu se realizeazi in mod
direct c&tre un anumit sistem. fn cazul lor, din legatura normei con-
flictuale se creeaza circumstante de aplicare atat a sistemului de drept
al forului, cat si a sistemului de drept strain. in cazul lor, punctul de
a
legatura ne ajutd, in concret sa evidentiem legea normal competenta sa

se aplice.
Acestea reprezinta regula in orice sistem de norme conflictuale,
exemplele fiind multiple.
Astfel, ar fi in materia persoanei fizice, art. 2572, din noul Cod
civil, ,,starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt cérmuite de
legea sa nationala” sau in materia bunurilor, art. 2613 alin. (1) NCPC:
,Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra
bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de legea locului
unde acestea sunt situate sau se afla, afara numai daca prin dispozitii
speciale se prevede altfel.”
1.5. Sistemul de drept caruia ti apartin normele conflictuale
Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei

sesizate. Sistemul de drept al instantei sesizate poarta denumirea de
LEGEA FORULUI (lex fori).
Aceasta regula se justificé prin urmatoarele argumente:
(1) (argumentul ce tine de) forta juridica a normei conflictuale,
normele conflictuale fiind de regula imperative, judecdtorul trebuie sa
le aplice ca atare.
© normele conflictuale trebuie s4 apartina legii forului deoarece in
acest moment numai legea instantei sesizate este cea cunoscuta in timp
ce legea ce ar urma sa se aplice pe fondul litigiului va fi identificata
ulterior doar dupa aplicarea normei conflictuale.
argumentul/principiul, este cel generat de adagiul ,,cine alege
instanta alege si dreptul” (qui eligit judici elegit jus).

32
DREPTUL INTERNATIONAL
PRIVAT ROMAN
aplicabilitatea normei confli

ctuale striine.
(2) In cazul arbitrajului international ad-
hoc nu exist& O lex fori
astfe incat arbitrii vor aplica legea des
emnati de normele conflictuale
pe care ei le vor considera potrivite in speta.
Trebuie precizat faptul ca partile pot alege doar

legea care si le
guverneze raportul juridic pe fond, nu si normel
e conflictuale.
2. Normele materiale
Desi, normele materiale nu sunt specifice dreptulu

i international
privat, totusi existaé domenii in care acestea au, la randul lor, 0
importanta deosebita pe taramul dreptului internationa
l privat.
Normele materiale sunt cele care solutioneaza problemele pe
fond, fapt ce le deosebeste in mod esential de norm
ele conflictuale,
Care asa cum au fost prezentate au ca unic scop, rezo
lvarea conflictului
de legi prin indicarea sistemului de drept ce urmeazi,
prin normele
sale materiale sa rezolve problema pe fondul sau.
In functie de domeniile in care normele materiale intervin
, acestea
pot fi clasificate in norme de drept material substantial
$i norme de
drept procesual’.
Avem astfel, norme materiale care reglementeaza aspecte de fond
cum sunt cele din noul Cod de procedura civila, privind conditia
juridica a strdinului ca parte in proces, dar avem si alte norme
materiale, extrem de importante, in partea speciali a C&rtii a VIl-a a
noului Cod civil, prin care sunt calificate importante institutii ale
dreptului international privat roman’,
I A se vedea j , op. cit,
it. p.38. p. 38.
D.A. Sitaru
2 A se vedea, cu titlu de exemplu, Norma juridicd prevazuta .in art. 2570 prin, care se
defineste, pentru prima data in sistemul nostru de drept, notiunea de resedinta obisnuita.

33
De asemenea, norme materiale de drept procesual de data aceasta,
gasim in Cartea a VIl-a a noului Cod de procedura civila. Aceste
norme reglementeaza in detaliu aspecte cum sunt competenta instantelor
romane sau cele ce tin de recunoasterea unor hotarari judecatoresti.
'
3, Normele de aplicatie imediata
Spre deosebire de normele conflictuale care sunt norme de trimi-
tere ce nu dau solutia pe fond, normele de aplicatie imediata sunt
norme materiale. Ele apartin, totusi, Dreptului International Privat
datorita consecintelor pe care le produc.
3.1. Definitia normelor de aplicatie imediata
Normele de aplicatie imediaté sunt acele norme materiale care

apartin sistemului de drept intern al statului forului care, dat fiind
gradul lor inalt de imperativitate, se aplica imediat unui raport juridic
cu elemente de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un anu-
mit punct de legatura cu fara forului, excluzand in acest fel conflictul
de legi si, implicit, aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale.
- Exemple de norme de aplicatie imediata: Art. 19 din Legea
nr. 105/1992 — forma incheierii c4satoriei este supusa legii locului in
care se celebreazai aceasta — alin. (1). Casatoria care se incheie in fata
agentului diplomatic sau functionarului consular al Roméniei este
supusi conditiilor de forma ale legii rom4ne — alin. (3). Casatoria unui
cetdfean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor
locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functio-
narului consular fie al Roméniei, fie al statului celuilalt viitor sot —
alin. (2).
Actualmente, in art. 2587 NCC, este desemnata legea aplicabila
formei cdsatoriei — forma este supusa legii locului in care aceasta se
Pentru reglementarea normelor de aplicatie imediata, sau necesara in dreptul din

International Prive...,
Quebec si Canada, a se vedea G. Goldstein, E. Groffier, Droit
Op. cit., p. 90-111.

34 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN '
celebreazi. Cisatoria care se incheie in fata agentului diplomatic say '
consular al RomAniei este supusd legii romAnesti.
Articolul din NCC nu mai prevede o dispozi tie corespondent;
celei din vechiul alineat (2) al art. 19 din Legea nr. 105/1992.
’
Alin. (2) din Legea nr. 105/1992 era considerat o norma de aplj.
catie imediatd, deoarece stabilea un principiu potrivit caruia, Casdtoria
unui cetifean romén aflat in strainatate poate fi incheiata doar in fata :
j :
autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor diplomatic
sau functionarilor consulari fie ai RoméAniei, fie ai statului celuilalt
viitor sof. . ;
ca stabileste in mod
Aceasti norma este o norma materiala pentru
a unui cetitean-
concret autoritatea competenti s4 oficieze cisatori
roman in strainatate.
t privat, ceea ce
Casatoria reprezinté un raport juridic de drep
, trebuie s§
inseamna ci atunci cand contine un element de extraneitate
cea care
i se aplice o norma conflictuala, iar norma conflictuala era
trebuia sa ne indice sistemul de drept aplicabil.
ele con-
Prin urmare, cum casatoria se incheia in strainadtate, norm
, ca
flictuale aplicabile erau cele ce apartineau sistemului de drept strain
sistem de drept al forului. Aceste norme conflictuale urmau sa indice
normele materiale competente in ceea ce privea forma incheierii
casatoriei.
Cu toate acestea, legiuitorul roman de la 1992 considera casatoria
cetitenilor rom4ni in strainatate drept o problema de maxima impor-
tanta si, prin urmare, a reglementat-o printr-o norma materiala direct,
norma ce se aplica cu prioritate in fata normelor conflictuale. Aceasta
norma de aplicatie imediata impiedica o cdsatorie confesionala inche-
iaté de un cetatean roman in strainatate.
Interpretarea pe care o putem da la momentul actual este aceea ca
noul legiuitor din 2010 $i 2011 fu)a mai reglementat aceasta exceptie,
prin urmare putem considera ca se acorda dreptul cetateanului roman
s4 incheie casatorii confesionale, sau sa incheie o casatorie in fata
oricarei autoritati.

35
e
3.2. Elementele definitorii ale normelor de aplicati
imediata
lementele definitorii ale normelor de aplicatie imediata sunt:

(a) sunt norme materiale, per a contrario nu sunt norme conflictuale;
)) aparfin sistemului de drept romanesc;
¢) sunt imperative in sensul ca partil pot deroga;
\d) ele se aplica imediat unui raport juridic cu element de extra-
neitate atunci cand acel raport juridic are G@m)punct de legatura cu tara
forului; |
‘e) norma de aplicatie imediata inlaturé norma conflictuala, inla-
turand astfel intreg rationamentul conflictual si se aplica imediat fara
ca cineva sa isi puna problema acestui rationament.
de
3.3. Comparatie intre normele conflictuale si normele
aplicatie imediata
Asemanari:
4ndoua apartin sistemului de drept al instantei sesizate.
amandoua vizeazd raporturile juridice cu element de extra-
ului.
neitate, raporturi ce au un punct de leg&tura cu tara for
a conflic-
Deosebirea esentiala const in faptul ca in timp ce norm
diata este o /
tuali este o norma de trimitere, norma de aplicatie ime
zei. é
norma materiala, care da o solutie imediata, pe fondul cau

juridic, ale Casatoriei
, mostenirii, iar
Olegatura Poate fi ex
primata prin termeni ca
Sediul social, locul si cetatenia, domiciliul,
tuarij bunului etc.
Aceste notiuni care intr
a in structura normei co
aceleasi acceptiuni in diferitele sist nflictuale nu ay
eme de drept.
De exemplu in dreptul an
glo-saxon Prescriptia este
problema de procedura, nu considerati 0
de fond ca in dreptul romanesc.
Tocmai din cauza acestor dif
erente de perceptie din sistemel
drept susceptibile a se aplica, devi e de
ne necesara CALIFICAREA
TUTIEI JURIDICE. INSTI-
Tocmai datorita importantei aceste
i institutii juridice, noul Cod
Civil, in art.2558 trateaza pe larg institutia calificrii in 5
alineate.
Calificarea poate fi definita in doua modalitati:
pornindu-se de la normele conflictuale ciitre starea de fapt; ;
8 pornindu-se dinspre raportul juridic inspre norma conflictuali.
Avem astfel, doua tipuri de definitii: o
1. Calificarea este operatiunea logico-juridica deisn a
sensului exact $i complet al notiunii juridice care intra in continutul si
1GG. Goldstein, E. i Groffier, , Droit International Prive, Les Editions Yvon Blais,
1998, p. 128-162.

legadtura normei conflictuale, pentru a vedeadaca) un raport juridic,
adica o situatie de fapt concreta, se include’sauynu in acele notiuni.
2. Calificarea apare ca interpretare a unui raport juridic pentru a
vedea in continutul sau in legatura carei norme conflictuale intra.
2. Conflictul de calificari
Conflictul de calificari este acea situatie care apare atunci cAnd o

notiune din continutul sau din legatura normei conflictuale are intele-
suri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui
raport juridic.
Un exemplu privind conflictul de calificari este dat de speta lider
in domeniu (data de instantele franceze la sfarsitul secolului 19)
TESTAMENTUL OLANDEZULUI.
Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. Codul
civil olandez din acel moment interzicea cetatenilor olandezi sa faca
testamente olografe si prevedea aceasta interdictie si pentru testa-
mentele intocmite in strainatate. Dupa decesul persoanei respective a
aparut un litigiu intre succesorii acestuia. Problema s-a pus in fata
instantelor franceze care au avut de rezolvat in prima faz problema
calificarii notiunii de testament olograf. Instantele au constatat ca
dreptul olandez si francez dadeau interpretari diferite notiunii de
testament olograf. Astfel, in dreptul francez, testamentul olograf era
calificat ca o problema de forma, de exteriorizare a vointei si, fiind o
problema de forma, era supus legii locului unde s-a intocmit testa-
mentul. in schimb, dreptul olandez califica aceasti notiune ca o pro-
blema de capacitate a persoanei fizice, de capacitate a testatorului.
Fiind o problema de capacitate, ea urma sa fie supusa legii nationale a
testatorului, in cazul nostru legea cetateanului olandez astfel incat ar fi
urmat sa se aplice legea olandeza.
De modul cum se solutiona problema calificarii depindea solutia
pe fond. Astfel, daca era calificata ca o problema de forma, conform
dreptului francez, era supus legii locului incheierii testamentului
(Legea franceza) care considera testamentul valabil.
In schimb, daca ar fi fost interpretaté ca o problema de capacitate
@ cetaéteanului olandez atunci ar fi fost supus legii nationale a

testatorului, iar dreptul olandez interzicea intocmirea testamentuluj
olograf chiar gsi in strainatate astfel incat testamentul ar fi fost declarat
nul urm4nd a se aplica dispozitiile mostenirii legale .
3. Efectele calificarii
Calificarea produce efecte diferite dupa cum este vorba de conti-

nutul sau legatura normei conflictuale.
Astfel, cfnd obiectul calificarii este reprezentat de continutul
normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului de calificarj
determina insdsi norma conflictuala aplicabila, asadar determina
sistemul de drept aplicabil si implicit situatia pe fond.
Atunci cand calificarea priveste legatura normei conflictuale, |
modul de solutionare a conflictului nu influenteaz4 norme conflictuale,
dar influenteaza sistemul de drept aplicabil si solutia pe fond.
4. Legea dupa care se face calificarea
— exista o regula si anumite exceptii.
4.1. Regula
Art. 2558 NCC ne precizeaza regula privind

calificarea prin |
alin. (1): cand determinarea legii aplicabile
depinde de calificarea ce |
urmeaza a fi data unei institutii de drept sau
unui raport juridic, se ia in |
considerare calificarea stabilita de legea romana.
!
. Traducénd aceasta regula intr-un principiu
general, regula este ca, |
in general, calificarea se face dupa legea inst
antei sesizate, adica dupa |
lex fori.
|
In sprijinul acestei reguli se aduc anumite argumente:
' Pentru aceastd speta a se vedea: Y. Loussouman, P. Bourel, Droit international |

prive, %-e, ed. Dalloz, 1996, p. 194-195; H. Batiffol, P. Lagarde, Droit international
—
prive, Paris, 1971, Tome I, p. 347-348. |

Titlul L Partea generala 39
Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei

sesizate. Este firesc atunci ca nofiunile normei conflictuale sa fie
interpretate tot dupa acelasi sistem de drept. _ a
Exist4 un principiu care spune ca: aceluia ii apartine interpretarea
care a edictat normele de drept (ejus est interpretari cujus est
ndere).
° B _ legea forului este cunoscuté in momentul in care
urmeazi a se face calificarea. Legea aplicabild pe fond raportului
juridic (lex causae) nu e cunoscuta in acest moment, ci ea urmeaza a fi
stabilitd in urma calificarii si trimiterii operate de noul Cod.
4.2. Exceptii
De la aceasta regula, alineatele urmatoare ale art. 2558 NCC

instituie anumite exceptii:
— Alin. (2) prevede ca, in caz de retrimitere, calificarea se face
dup legea straina a instantei care a retrimis; \sox2 ks
— Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina
potrivit legii locului unde acestea se afl4 sau sunt situate;
— Cazul in care avem de a face cu institutii juridice necunoscute
legii forului — aceste institutii vor fi reglementate dupa sistemul de
drept care le cunoaste si prin urmare care le recunoaste.

CAPITOLUL 6
CONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR
CONFLICTUALE SI INSTITUTIA RETRIMITERII
1. Notiunea de conflict de norme conflictuale
Exist acest tip de conflict atunci cand sistemele de drept in pre-

zenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite.
Se numeste conflict in spatiu deoarece normele conflictuale din
sistemele de drept in prezenta coexista in spatiu. Conflictul in spatiu al
normelor conflictuale este un conflict sau pozitiv sau negativ.
Conflict POZITIV existé atunci c4nd fiecare norma conflictuala
trimite la propriul sau sistem de drept. De exemplu, se pune o pro-
blema de stare civild (varsta pentru cdsatorie) a unui cetatean roman cu
domiciliul in Marea Britanie. Daca este sesizaté instanta engleza
aceasta va aplica normele conflictuale din propriul sau sistem de drept.
fn Marea Britanie starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt
guvernate de legea domiciliului.
Daca insa este sesizata o autoritate romana, aceasta va aplica
norma conflictuala romana care va trimite la legea cet&teniei (norma
materiald romana). {n acest caz, fiecare norma trimite la propriul sau
sistem de drept. Conflictul pozitiv nu duce la retrimitere. Acesta se
solutioneaza, in principiu, de catre fiecare autoritate prin aplicarea
propriului sistem de drept.
Conflict NEGATIV de norme conflictuale exista in cazul in care
niciuna dintre normele conflictuale in prezenta nu trimite la propriul
sau sistem de drept, ci fiecare trimite la dreptul celuilalt stat sau la
sistemul de drept al unui stat tert.
Astfel, prima conditie a retrimiterii este dati tocmai de existenta
acestui conflict negativ. Aceasta este o conditie necesara, dar nu sl
suficienté deoarece mai trebuie intrunita si o a doua conditie ce tine de
sensul trimiterii pe care norma conflictuala a forului o face la un

sistem de drept strain. Trimiterea pe care o face la un sistem de drept

strain poate fi in doua sensuri:
@ o trimitere numai la normele materiale ale sistemului de drept
strain, caz in care se va aplica dreptul material strain fara a exista posi-
bilitatea retrimiterii.
2.) sensul trimiterii poate fi la intregul sistem de drept strain adica
si lanoile coduri straine. In acest caz poate interveni retrimiterea.
Sensul trimiterii este stabilit de catre dreptul forului, fiind in
ultima instanté o problema de calificare —, iar alin. (1) art. 2559 NCC
intitulat ,,Retrimiterea” prevede cA ,,legea straind cuprinde dispozitiile
de drept material, inclusiv normele conflictuale”. Cu alte cuvinte,
sistemul nostru de drept accepta faptul cA se trimite la intregul sistem
de drept strain.
in concluzie, pentru a exista retrimitere trebuie intrunite doud
conditii cumulative:
A. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale;
| B. normele conflictuale ale forului sa trimita la intregul sistem de
e |drept strain (norme materiale + norme conflictuale).
2. Definitia retrimiterii
Retrimiterea este acea situatie juridica aparuta in cazul in care

norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in
intregul sau, asadar inclusiv la normele sale conflictuale, iar sistemul
de drept strain prin normele sale conflictuale in materie nu primeste
trimiterea ci fie trimite inapoi la dreptul forului, fie mai departe la
legea unui stat tert’.
Retrimiterea este o operatie logico-juridicd ce are loc exclusiv in
mintea judecatorului sau autoritatii. Ea NU trebuie confundata cu
declinarea de competent.
Si in materia retrimiterii avem o speta lider, Speta FORGO — un
cetatean bavarez a trait cel mai mult timp in Franta unde nu a dobandit
"A se vedea: T.R. Popescu, Drept international privat, Ed. Romfel, Bucuresti,
1995, p. 71-81; D.A. Sitaru, op. cit., p. 86-87; LP. Filipescu, A. Filipescu, op. cit.,
p. 94-110.

i

doar un domiciliu de
ins nici cetatenia, nici domiciliul legal, avind
ne mobiliara impor- |
fapt in Franta. La moartea sa a lasat o succesiu
fata instantelor:
tant’, iar rudele colaterale dup& mamé au intentat in
franceze a actiunii in revendicarea succesiunii.
va fi
in fata instantei s-a pus problema dupa ce sistem de drept succ
uale franceze e- |
solutionat’ succesiunea. Potrivit normei conflict
el incat se
siunea mobiliard era supusa legii cet&teniei defunctului astf
tatat insd c& in |
trimitea la dreptul bavarez. Instanta francez4 a cons
orm céreia succe-
dreptul bavarez exista o norma conflictualé conf
de fapt al defunctului. 4
siunea mobiliara era supusa legii domiciliului
Cu alte cuvinte, dreptul francez a trimis lasistemul de drept strain |
(cel bavarez), dar acesta nu a primit trimiterea, trimitand jnapoi.
sfera |
Solutia pe fond in aceasti speti: conform legii franceze
le |
radelor era mult mai restrans& ca in dreptul bavarez astfel incat rude
i, |
colaterale care introdusesera actiunea nu erau considerate succesor
astfel incét succesiunea devenind vacant urma sa fie culeasa de statul |
pe teritoriul caruia se aflau bunurile.
3. Felurile retrimiterii: |
— retrimiterea de gradul I (retrimitere simpl4 sau trimitere inapoi) |

intervine atunci cand norma conflictualé trimite la dreptul forului; i
~ retrimitere de gradul II (retrimitere complex sau trimitere mai |
departe) este acea forma a retrimiterii care apare atunci cand norma |
conflictuala straina trimite la dreptul unui stat tert.
4. Retrimiterea in dreptul roman

4.1. Reguld. Retrimiterea de gradul I este adm
isa in dreptul
roman
Retrimiterea este reglementatd in art. 2559

NC C. fnainte o rega- |
seam in art. 4 din Legea nr. 105/1992,
paren retnanies
Art. 2559 alin. (1) NCC arata ci le gea straina cupr

inde dispozitiile
de drept material, inclusiv normele co nflictuale, iar in ali
n. (2) se arat&

ci, daca legea straina retrimite la dreptul roman, sau la dreptul altui
stat, se aplicd legea romana daca nu se prevede in mod expres altceva,
Din analiza acestui text de lege, constatim ca, pe de o parte,
sistemul nostru de drept admite retrimiterea de gradul I, adica admite
trimiterea pe care norma conflictualé straina o face inspre dreptul
ae eie ath parte, observam insa si ca sistemul de drept romanesc

nu admite retrimiterea de gradul II, deoarece se considera ca exist un
E risc si anume, riscul unor trimiteri succesive.
Retrimiterea facuté de legea straina catre dreptul unui stat tert
| ramane fara efect. Potrivit alin. (2) din art. 2559 NCC si in cazul
; retrimiterii de gradul I, cat si in cazul retrimiterii de gradul II, care a
: ramas fara efect, pe fond urmeaza a se aplica legea romana.
Potrivit alin. (2) din art. 4 din Legea nr. 105/1992, se prevedea
eS
faptul ca retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este

eS
fara efect. Nu se preciza ca se va aplica legea romana. Interpretarea

ee
corecta a acestui text de lege era ca in situatia in care

norma
ES
conflictuala straina la care norma conflictualé romana trimisese

nu a
ages
primit trimiterea, ci a trimis mai departe la legea

unui stat tert,
trimitere ramasa fara efect dupa cum spune legea,
TL
insemna ca urmau
sa se aplice normele materiale straine.
Astfel s-ar putea considera ci sub acest aspect,
a
reglementarea
anterioara era mai corectd decAt reglementarea
actual facuta prin
dispozitiile NCC, deoarece, din punct
de vedere logic, a nu admite
retrimiterea, indiferent de forma ei, echivaleaza
cu faptul ca acceptim
a
ca norma conflictuala a trimis doar la normel

a
e materiale, nu si la cele
conflictuale,
ae
Orin pentru acceptarea retrimiterii de

gradul I:
Timiterea facuta de norma confli
ee
ctuala romana la un sistem de

oe strain este o oferta facut acestuia de a se aplica si nu o obliga
tie.
i Oe
mn ptul strain prin normele sale conflictu

Primeste trimiterea, Ci trimite inapoi ale nu
ata
, se va tine cont de aceasta soluti

NAAI doilea arg ument tine de unitatea sistemulu
e;
Unitatea Consta in faptul cA dac i de drept strain.
i norma conflictuala romana
&eneric la legea straina, la trimite
sistemul de drept strain, acest
sistem trebuie

privit intotdeauna in ansamblul sau, adic incluzfnd ataét normele
materiale, cat si normele conflictuale;
—)Admiterea retrimiterii de gradul I da satisfactie ambelor sisteme |
de drept in prezenfa, oferindu-le posibiliatea de a isi folosi propriile
norme conflictuale.
4.2. Exceptii de la admiterea retrimiterti
Totusi, potrivit NCC, retrimiterea de gradul I nu este admisa in

anumite situatii (ceea ce inseamn4 ca nu tinem cont de normele
conflictuale din legea straina):
— Alin. (3) al art. 2559 NCC arata ca legea straina, la care norma
conflictualé rom4na a trimis, nu cuprinde si normele ei conflictuale:
in cazul in care partile au ales legea straina aplicabila (adic
intr-un contract partile au determinat prin vointa lor pe baza prin-
cipiului autonomiei de vointd, ca aplicabil un sistem de drept, chiar
daca ele nu au prevazut expres, se considera ca trimiterea s-a facut
doar la normele materiale);
@) in cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si
obliga iilor extracontractuale;
In alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale
la cafe Romania este parte, de dreptul Uniunii Europene
sau de lege.

RENT ERESCHEE-ENRES
<ToREERTER
CAPITOLUL 7
APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE'
fn timpul derularii rationamentului conflictual, instanta sesizata,

aplicand in mod corect norma conflictualé romana, poate sa constate
fie ci aceasta trimite la legea romAné, fie la un sistem de drept strain.
in prima situatie, judecatorul sau arbitrul va aplica legea romana
ca lex causae comportandu-se ca in cazul unui raport juridic fara
element de extraneitate.
in schimb, atunci cand norma conflictualé rom4né trimite la un
sistem de drept strain ce urmeaza a se aplica fondului problemei, apar
anumite probleme specifice.
fn acest caz, dreptul strain urmeaza a se aplica tocmai datorita
faptului ci norma rom4na trimite la el, neaplicarea acelui sistem
insemnand de fapt o neaplicare a normei conflictuale romane.
fn cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem
strain, acel sistem de drept este privit in totalitatea izvoarelor sale de
drept si, prin urmare, vor trebui aplicate toate izvoarele de drept ale
acelui sistem.
1. Titlul cu care este aplicat dreptul strain in Romania
Spre deosebire de alte sisteme de drept, exemplu cel francez,

englez, american, unde dreptul strain este considerat un element de
fapt’, in conceptia juridica romaneasca actuala dreptul strain la care
a conflictuala romana a trimis este considerat un element de
ept.
: G. Goldstein, E. Groffier, op. cit., p. 224-250.

J. Fawcett and J. Carruthers, P. North in Cheshire, North & Fawcet: Private
International Law, fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 111-121; EF.
Scoles, P. Hay, Conflict of Laws, second edition, West Publishing Company- 1992,
p. 48 si urm.
*D.A. Sitaru, op. cit., p. 98.

e
DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN
|
46
cq si
elasi titlu eB
Asadar, dreptul strain este aplicat in Romania cu ac . |
, d mai multe consecinfe Juridice |
onal, de aici decurgan
dreptul natisonal,
importante:
r |
1.1. Cine poate invoca legea straina in fata autoritafilo
forului?
este consideraté un element de |

Datoriti faptului cd legea straina
instanfa de judecai si
cat
drept, ea poate fi invocata atat din oficiu de
de partea interesati. Astfel, instanta de judecata, in puntem eru roluluj |
si e in discutia |
v (art. 22 NCPC), poate invoca din oficiu
acti
apli care a unei legi stra ine cand norma conflictuala straina a |
partilor
trimis la ea. .
erativa (regula in |
Cand norma conflictuali rom&na este imp
este chiar obligata sa |
materia normelor conflictuale), instanta romana
invoce dreptul strain cand norma conflictuala trimite la el.
Pe de alta parte, orice parte interesata poate invoca in fata |
instantei un drept strain in temeiul principiului disponibilitatii.
in sistemele de drept care considera dreptul strain un element de |
fapt, invocarea legii straine in fata instantelor forului poate fi facut
numai de partea interesata, in timp ce instan{fa nu are obligatia de a |
aplica o norma straina.
Concluzie: Dreptul roman imbina sub aspectul invocarii legii
ote, w ee
partilor.
1.2. Cui incumba sarcina probei? |

In sistemele de drept care privesc dreptul strain ca un element de |
fapt, sarcina probei continutului legii straine revine in exclusivitat
e
parti interesate.
Spre deosebire de acele sisteme de drept, in dreptul roman |
sarcina probei legii straine se imparte intre judecator si parti.
|
Prin urmare, instanta de judecata, datoriti faptului ch
sistemul
nostru considera dreptul strain egal in tratament,
dreptului roman si,

prin urmare, obligatoriu in a se aplica (atunci cand norma conflictuala

romana trimite la el), precum si in temeiul principiului rolului activ, va
trebui sd depuna toate diligentele pentru aflarea continutului si
intelesului, corecte si complete ale legii straine.
in realizarea acestui demers, instanta poate dispune, chiar si din
oficiu, administrarea tuturor mijloacelor de proba pe care le considera
adecvate.
Sub acest aspect exista totusi o mare deosebire intre dreptul strain
si dreptul national, consténd in aceea ca, pentru dreptul strain, nu se
aplicé prezumtia cd judecatorul cunoaste legea (jura novit curia), in
sensul ca, desi este obligat si depuna toate diligentele pentru aflarea
continutului legii straine, nu este prezumat a-1 cunoaste.
Pe de alta parte, sarcina probei legii straine nu incumba exclusiv
judecatorului, ci e impartita intre acesta si parti. In acest sens, gasim
art. 2562 NCC care in alin. (1) arataé — continutul legii straine se
stabileste de instanta judec&toreascé prin atestari obtinute de la
organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un
alt mod adecvat, iar alin. (2) prevede faptul ca partea care invoca o
lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
Interpretarea legii straine la care norma conflictuala romana a
trimis se face in principiu dupa regulile de interpretare existente in
respectivul sistem de drept. Acest lucru echivaleaza de fapt cu o
calificare secundara care reprezenta una din exceptiile de la calificarea
dupa lex fori.
1.3. Care sunt cdile de atac in cazul gresitei interpretdri sau

aplicari a legii strdine?
in demersul sau de a interpreta si aplica o lege straina, instanta

romana se poate afla in situatia ca, din motive diverse, si o
interpreteze sau sd o aplice in mod eronat. in acest caz, partea
nemultumita va avea la indemAné aceleagi cai de atac aplicabile pentru
aplicarea gresité a dreptului national cu o singura exceptie.
Astfel, calea de atac ordinara a apelului (art. 466-482 NCPC) se
poate aplica si pentru gresita aplicare a legii straine. De asemenea, pot
fi aplicate si caile extraordinare de atac: recurs (art. 483-502 NCPC),

INT ERNATIO
NAL PRIVAT ROMAN ||
DREPTUL
48 |
3
revizuire (art. 509-51
(art. 503-508 NCPC),
contestatie in anulare
re cu rs ul in in te re su l le gi i, care este inclus de
NCEin ceea ce prives te in cat egoria ,Dispozitiilor privind
|
oc ed ur a Cl vila
noul Cod de pr ‘are uni tare” acesta nu este o cale de atac |
pr ac ti ci ju di c
asigurarea unei
*
la sean pa ilor.
514 NCPC, doar procurorul general al Parchetului : de
de |
Pe alta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea |

ver rey Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie |
colegiile de conduce re ale curtilor de apel, precum $i |

si Justitie, |
Avocatul Poporului au indatorirea sA ceara Inaltei Curti de Casatie $i
care au fost |
Justitie si se pronunte asupra problemelor de drept
toresti. _
solutionate diferit de instantele judeca
are efect asupra
Decizia se pronunta numai in interesul legii, si nu
te procese.
hotararii examinate sau asupra situatiei partilor din aces
Din analiza acestor dispozitii legale rezulta ca recursul in interesul |
pentru
legii nu poate fi promovat pentru gresita aplicare a legii straine
urmatoarele argumente:
a) rolul instantei supreme este acela de a asigura interpretarea si
aplicarea unitara a legii romane pe intreg teritoriul (ari, iar nu a legii _
straine, a carei unitard interpretare cade in sarcina autoritatilor |
competente din statul respectiv;
(b))din moment ce solutiile date de [CCJ nu au efect asupra |
hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor —
din respectivele procese rezulta cA nu exista interesul direct al partilor —
de a solicita promovarea acestui recurs.
Ih schimb, recursul in interesul legii poate fi promovat pentru
gresita interpretare/aplicare a normei conflictuale romane.
2. Mijloacele de proba a legii strain

e
Legea romana, noul Cod civil, con
sacra libertatea instantei si a
partilor in ceea ce priveste +:
strine. i eeee oe 3 ; alegerea
a mijloacelor de probax a legiiis

ul I. P a r t e a g enerala
Titl aS
unui expert sau printr-un alt mod adecvat”. Aceeasi reglementare se

regasea $i in art. 7 alin. (1) din Legea nr. 105/1992.
Mijloacele de proba sunt:
— directe: constand din culegeri de drept si jurisprudenti;
— indirecte: procurate fie de la autoritatile competente din statul
strain, fie de la diferite organisme reprezentative ale acestuia, din
Romania.
Astfel, ca mijloace de proba provenite de la autoritatile statului
strain s-au utilizat certificate eliberate de Ministerul Justitiei din statul
strain, certificate de cutuma sau alte atestari provenite de la notari
publici, Camera de Comert etc.
Dintre sursele de documentare procurate pe plan intern pot fi date
ca exemplu: certificatele eliberate de ambasadele sau consulatele
statelor respective in RomAnia sau informatiile de la organizatiile de
cult corespondente din Roménia.
Noul Cod civil mentioneaza expres posibilitatea dovedirii legii
straine prin apelarea la expertiza. Daca se apeleaza la avizul unui
expert, proba va fi dispusa si administrata conform legii romane ca
orice alta proba in fata instantelor nationale.
In ceea ce priveste forta probanté a mijloacelor de proba din
strainatate, de principiu, aceste mijloace de proba trebuie asimilate
celor prevazute de legea romana, adica beneficiaza de aceeasi forta
probanta.
Instantele romne nu sunt abilitate in principiu sa ia legatura cu
instantele statului strain sau cu ambasadele sau alte organisme/institutii
de reprezentare, ci trebuie sA ceara sprijinul Ministerului Justitiei care
va contacta aceste institutii/ organisme prin Ministerul Afacerilor
Externe.
Romfnia este parte la Conventia Europeana in domeniul infor-
mari asupra dreptului strain (Londra — 7 iunie 1968) si la Protocolul
Aditional la aceasta Conventie (Strasbourg — 15 martie 1978)’.
' Conventia prevede obligatia statelor membre de a-si transmite
reciproc informatii privind dreptul lor. Informatiile se vor transmite
Printr-un organ national de legatura pe care fiecare stat si-1 desemneaza.
b ' Roménia a aderat in 1991 prin H.G. nr. 153/1991, publicati in M. Of. nr. 63
is/1991,

Cererea trebuie sé emane de la o instanté judecdtoreasca si sa se
dovedeasca existenté unui proces pe rol. Raspunsul trebuie sa fie
obiectiv si impartial urm4nd s& confind texte de lege, dar si lucrari
doctrinare $i comentarii explicite.
Statul solicitat poate refuza informatia atunci cand interesele sale
sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau atunci
cand considera ca raspunsul ar fi de natura si aduca atingere securitatii
sau suveranitatii sale.
Raspunsul la cerere trebuie dat in limba statului solicitat.
3. Consecintele imposibilitatii de probare a legii stra

ine
Conform alin. (3) al art. 2562 NCC se spune ca, ,,iIn cazul
imposibilitatii de a stabili intr-un termen rezonabil continutul
legii
straine, se va aplica legea rom4na”. Alin. (3) al art. 5 din
Legea nr.
105/1992 spunea altfel: in cazul imposibilitatii de a stabi
li continutul
legii stréine se va aplica legea rom4na”. Fata
de reglementarea
anterioara, noul Cod civil aduce in plus
stabilirea unui termen
rezonabil.
Aceasta imposibilitate de probare trebuie
sa fie una absoluta, in
sensul ca“a instins| anta trebuie sA faci
dova da ca s-au depus toate diligentele
pentru identificarea continutului legii
stréine. O simpla dificultate de
probare a legii straine, generata

—
(in cazul in care legea straina nu poate fi dovedita intr-un termen

rezonabil, se aplicé prezumtia simpla exprimata in adagiul: qui eligit
iudicem eligit ius, adica cine alege instanta alege si dreptul.
Instanta de judecata, atét timp cat legiuitorul nu o face, este cea
care va stabili ce inseamna termenul rezonabil. Daca imposibilitatea de
probare a continutului legii straine este cauzata de faptul ca instanta
romana nu a depus toate diligentele pentru a afla continutul legii
straine, cel care se considera vatamat in drepturile sale prin aplicarea
legii romane poate ataca solutia prin intermediul cailor de atac.
Daca imposibilitatea este cauzata de statul solicitat, cel care se
considera vatamat in drepturile sale prin aplicarea legii romAne poate
angaja raspunderea statului solicitat (raspundere civil delictuala).

se
egii straine”
nla trimite la un
C — intitulat ‘ctuala romana
in cazul
stabileste ca
p
sistem strain, in
te
situatii, prevazu
Astfel, aplicarea a
nal roman,
ublica de drept internatio
/ @ incalca ordinea stpraina respectiva a devenit competenta prin
| (2) Daca a lege
.
fra udarea legii romane ie
ar t. 25 65 N C C ad au ga o alta si
992,
Fata de Legea nr. 105/1 ti co l es te in ti tu lat ,,inlaturarea
cest ar
exc iongld pentru ca a ta ca: ,in mo d ex ce pt io na l aplicarea |
i” si ara
exceptionala a aplicarii legi ua la ro ma na a trimis, poate fi
norm a co nf li ct
legii straine la care r_ ca uzei, raportul juridic are o
din ca uz a ci rc um st an te lo
inlaturata daca Astfel, se poate inlatura
rte in de pa rt at a cu ac ea st a leg e”.
legatura foa
ain d da ca ac ea st a are 0 le ga tu ra fo ar te indepartata cu raportul
legea str
cui pe cea la care norma
Junie in aceasta situatie, legea care 0 va inlo
dic are legaturi le
conflictual a trimis va fi legea cu care raportul juri
stranse? S-ar putea crea incertitudini aici.
oe el oee stiu
Ge ma
stareacivild capacitatea
persoa
per ne , prprececumum
soanei
te 2 alees, pertu cf partil
sisi afunel eacfndcareparearlel
ste leg gaturile cele mai stranse cu
e
buiie
gsi treebu sa .
raportul juridic
acestora. s4 se respecte autonomia de voin{é a
P. North in | Cheshire
Cheshire, North & Fawcet: Pri
Oxford University Press, 2008, p. Dis mernational Law, fourteenth edition,

MAS IVAP ee ww) PO’ JANI aes
Titlul I. Partea generala r db tute / 53
I, ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL

1. Notiunea de ordine publica de drept international privat!
Ordinea publica de drept international privat roman este formata

din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman
aplicabile in raporturile juridice( cu element de extraneitate”. La aceasta
modalitate de a analiza ordinea juridicd trebuie si adaugim si
prevederile art. 2564 alin. (2) NCC — ,,legea straina incalcd ordinea
publica de drept international privat roman si atunci c4nd contravine
principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii Europene si drepturilor
fundamentale ale omului”. Dreptul Uniunii Europene este drept intern /
'.
deja in cazul statului roman.
Sub aspect procedural, ordinea publica de drept international
privat roman se materializeaza prinéxceptiaide ordine publica de drept
international privat. ~
2. Elementele definitorii ale ordinii publice de drept

international privat roman
2.1. Continutul notiunii de ordine publica de drept
international privat roman
Continutul notiunii de ordine publica de drept international privat

este reprezentat de principiile fundamentale ale dreptului roman, ale
dreptului Uniunii Europene si ale drepturilor fundamentale ale omului.
Acesta este un continut abstract, dar in concret el este stabilit in
doua moduri:
_ Ge reguld, continutul/intelesul. notiunii.este.determinat de citre
instanta de judecata. Aceasta va fi cea care va stabili cand o norma din
Sistemul de drept rom4nesc sau european consacr4 un principiu juridic
fundamental fie al statului roman, fie al Uniunii Europene, astfel incat
incalcarea de catre legea straind normal competenta in speté poate sa
Justifice inlaturarea ei de la aplicare.
Pentru o definitie a ordinii publice, G. Goldstein, E. Groffier, op. cit., p. 266.

D.A. Sitaru, op. cit., p. 108.

(in al doilea rand, legiuitorul poate stabili explicit anumite norme
ii
juridice a caror incalcare constituie un(teme? pentru invocarea ordin
pentru
publice de drept international privat rom4n si, implicit,
a acelor
inldturarea de la aplicare a legii straine competente
ot on te:
norme juridice,
© sod og tie Reo yay akaune
, py
“x aycettt le dor. —— ‘emp.
2.2. Invocarea ordinii publice
Ordinea publica, se exprima pe plan procedural prin exceptia de
ordine publica. Aceasta este 0 exceptie de fond care poate fi invocata
in principiu in limine litis (pana la prima zi de infatisare) de catre
oricare parte interesatasad de catre instanta din oficiu.
in cazul in care exceptia este admisa, constatandu-se ca legea
straind vine in contradictie cu ordinea public’ romana, se impiedica
producerea pe teritoriul RomAniei a efectelor legii straine. Trebuie insa
( retinut faptul ca aceasta solutie a instantei(nu pfecteaza legea straina in
q ) continutul ei, aceasta ramanand aplicabila atat in statul de provenienta,
« | ct si pe teritoriul altor state a cdror ordine publicd nu-i cenzureaza
\ aplicarea.
3. Caracterele ordinii publice de drept international privat

roman!
3.1. Din punct de vedere(spatiah ordinea publica are un
caracter national
/ Din punct de vedere spatial, ea are un caracter national in sensu

l
ca ea se interpreteazi (prin) prisma sistemului de drept roman (in cazul
nostru). Fiecare stat are propriile sale reglementari imper
ative care
formeaza ordinea publica de drept international
privat a statului
respectiv.
'D.A. Sitaru, op. cit., p. 116-117.

3.2. Din punct de vedere(temporal, ordinea publica de drept

international privat are intotdeauna un caracter actual
Din punct de vedere temporal, ordinea publica de drept interna-

tional privat are intotdeauna un caracter actual in sensul ca se tine
seama de ordinea publicd din momentul pronuntarii unei hotararp iar
nu de ordinea publicé in momentul incheierii raportului juridic.
3.3. Din punct de vedere material/pe fond, ordinea publica

are un caracter de exceptie de la regula
Din punct de vedere material/pe fond, ordinea publicd are un

caracter de exceptie de la regula ca legea straina normal competenta
trebuie sa se aplice in raport juridi¢ cu element de extraneitate. De la
acest caracter de exceptie se genereazd anumite consecinte:
ordinea publica este de stricta interpretare in sensul ca ea(au)
poate fi interpretata extensiv{
ci humai restrictiv;
ordinea publica de drept international privat roman impiedica
producerea pe teritoriul RomAniei €
juridic respectiv produce(si alte efecté) acelea vor fi recunoscute si(/ ®

executate.
4. Comparatie intre ordinea publica de drept intern si

ordinea publica de drept international privat roman
Comparatia dintre cele dou institutii este mai mult decat necesara
datoritd asemnarilor dintre ele, fapt ce ne-ar putea determina sa nu le
intelegem actiunea diferita.
4.1, Aseman ari
Astfel, ele se aseamania prin faptul ca, pe de o parte, isi extrag.

Confinutul din principiile de drept intern al statului.

ROMAN
icarea unei legi, cu preci-
Pe de alta parte, ambele cenzureaza apl icare legea
ern inlatura de la apl
zarea ca ordinea publica de drept int
Gay ) alt fel spu s cen zur eaz a act ele_juridice ale partilor, care
partilor,
constituie legea acestora.
4.2. Deosebiri
Totusi, asa cum spuneam, ele se deosebesc din doua puncte de

vedere:
(din punctul de vedere al sferelor de aplicare;
din punctul de vedere al scopului.
42.) Cele dou institutii au sfere de aplicare diferite, in sensul ca,

ordinea publicé de drept international privat roman are o sfera mai
restransi decat ordinea publicd de drept intern. Prin urmare, putem
constata c&(nv tot ce este ordine publica de drept intern este de ordine
publica si in dreptul international privat.
Statele reglementeaz4 mult mai strict raporturile juridice de drept
intern, unde se limiteazd autonomia de vointa a partilor, care este
extrem de vasta.
fn raporturile juridice de drept international privat, statul nu mai
exprima aceeasi fermitate in ceea ce priveste impunerea propriilor
norme de ordine publica, deoarece in acest caz sistemul de drept al
forului intra in corelatie cu un alt sistem de drept, astfel incat se
doreste 4 corelare ¥ acestora, elimindndu-se pe cat posibil elementele
ce le-ar face de neconciliat.
in materia prescriptiei extinctive, ‘existenta terinie-
lore prescriptie extinctiva este de ordine public’ in dreptul intern
(partile nu pot declara jmprescriptibile drepturi pe care legea le
considera prescriptibile), (dar) pu_sunt de ordine publica in dreptul
vO De ordine publica, si inainte de intrarea in
nu durata tenmenuli i era existen{a unul termen de prescriptie,
Prescriptie extinctiva este de ering Sai

CONCUTS EU un interes privat (un es
dine publicaaren intereseegeneraferme n us
l intra in
pentru ca tine de interesul general obstesc

protejat (care este siguranta circuitului civil) care este superior

interesului creditorului.
inalt exemplu: in dreptul intern este de ordine publica faptul ca
donatia_trebuie.s4_fie incheiaté in forma autentica. Aceasté masura
instituita il favorizeaza pe donator, fiind o masura de protectie pentru
acesta, acestuia incercand a i se atrage atentia ca donatia este un act cu
titlu gratuit de o importanté foarte mare, in schimbul bunului donat
neintrand nimic in patrimoniul donatorului.
42.2) Au scopuri diferite. Astfel, ordinea publicd de drept intern

are ca scop impiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt
contrare acestor norme. Prin urmare, ea este cea care limiteaza
autonomia de vointa a partilor in raporturile juridice de drept privat
intern.
Pe de alta parte, ordinea publica de drept international privat
roman are ca finalitate impiedicarea aplicarii pe teritoriul statului
forului_a efectelor unei legi straine, normal competente sa se aplice
raportului juridic respectiv. Asadar, ea exprima limitele aplicarii legii
straine in tara forului.
Prevederile ordinii publice de Drept International Privat roman
pot fi cuprinse atét in acte normative pot fi extrase si din practica,
astfel incat, judecatorul este cel care fixeaza continutul ordinii publice
de drept international privat.
(n
exemplipeste in art. 2586 NCC in materia conditiilor de fond
ale incheierii cdsatoriei: ,,conditiile de fond cerute pentru incheierea
casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii
sofila momentul celebrarii cisatoriei”.
o Alin. (2) al acestui articol arata ca acd una din legile straine
astfel determinate prevede un impediment la casatorie, care potrivit
dreptului roman este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie
(libertatea de a incheia o cisatorie este de ordine publica), acel
vitor set " fi inlaturat cain, tac in cazul in care unul dintre
statului oman” as toe roman, (gi) casatoria se incheie pe teritoriul
romin’ In (de eee atunci cand este competenta instanta
‘hootipet ya i p istaneza prevede un impediment la casitorie
u legea romana).

5. Efectele ordinii publice
Ordinea publica de drept international privat are doua efecte:

(SJE fectul negativ consta in faptul ca se inlatura de la aplicare
legea straind la care norma conflictuala romana trimisese. In acest
sens, art. 2564 alin. (1) NCC precizeaza ca ,,aplicarea legii straine se
inlatura @aca) incalcd ordinea publica de drept international privat
roman” si imediat art. 2564 alin. (1) teza a doua creeaza gi efectul
pozitiv.
(- Efectul pozitiv este 0 consecintd fireascd a primului efect, in
sensul ca odata inlaturata legea la care norma conflictuala trimisese,
trebuie stabilita legea care s4 guverneze raportul juridic respectiv. in
acest sens, articolul 2564 alin. (1) teza a doua NCC prevede cA ,,in
Pcazul inlaturarii aplicarii legii straine se va aplica legea romana”.
6
6. Sfera notiunii de ordine publica de drept international

privat roman
Sferele notiunii de ordine publica difera in functie de cadrul

conflictului in care se aplica. Astfel, ordinea publica poate fi invocata
cadrul conflictului de legi in spatiu, (fie)in cadrul conflictului de
legi in timp si spatiu.
> Conflictul de legi in spatiu se creeaza in momentul nasterii,
modificarii sau stingerii unui raport juridic atunci cand cu privire_la
acel raport juridic sunt susceptibile de aplicare doud sau mai multe
sisteme de drept diferite. Acesta este conflictul la care ne-am referit
pana acum (sunt susceptibile de aplicare cel putin doua legi diferite).
(Se numeste conflict in spatiu pentru cd cele doua sisteme de drept
susceptibile de aplicare coexist in spatiu.
> Conflictul de legi in timp si spatiu se creeaza in cazul in care un
raport juridic s-a nascut sub incidenta unui anumit sistem de drept, Van
ulterior se cere ca efectele sa fie recunoscute intr-un alt stat.
Acest conflict se considera a fi in_spatiu pentru ca sistemele de
drept coexistd_in spatiu, si este si in timp deoarece intre momentul

nasterii raportului juridic( si momentul in care se cer_
a fi. recunoscute
efectele acelui raport juridic trece o anumita perioa
de timp
da. —
Sfera ordinii publice este diferité in cazul celor doua tipuri de
conflicte de legi.
! Astfel, in ceea ce priveste ordinea publica ce vizeaza conflictul
de
legi in spatiu, constatém ca are mai multe situatii de aplicare. De
aceea
putem spune ca sfera ordinii publice este mai larga pentru conflictul de
legi in spatiu decat in cazul conflictului de legi in timp si
spatiu. Cu
alte cuvinte, nu toate principiile care sunt de ordine publica atunci
cénd sunt invocate in cadrul conflictului de legi in spatiu (momentul
nasterii/ modificarii/ stingerii unui raport juridic) sunt
de ordine
publica si atunci cand privesc drepturi deja dobAndite in strai
natate.
/ &xempleO casatorie intre o romanca si un cetatean strain
dintr-un stat al carui sistem de drept permite casaitoria
poligama, iar
acesta mai este casdtorit in tara saynu)se poate incheia
in Romania. fn cd
acest caz, \conflictul de legi este in spatiu) si ofiterul
de stare civila
roman, incercand sa aplice legea straina, cons
tata ca aceasta contravine | 4
principiilor de ordine publica din Romania, astfe
l incAt o inlocuieste in
aplic are, cu cea romana, care nu permitea casatoria.
> Daca insi aceleasi doua persoane s-au cisit
orit in statul sotului
poligam, sofia romanca solicitd ulterior si i se recu
noasca in ed
Roménia efectele patrimoniale(gi)nepatrimoniale
ale acelei_casatorii, i yn
aceste efecte vor fi Fecunoscute. In acest ca
zt-conde
flTegi
ictuera lin
tmp sl Spafiu,) punandu-se problema recunoasterii drepturilor
‘ (rm 4
obandite de un cetatean romAn
in strainatate.
_ Din cele de mai sus rezulta c& ordinea
publica de drept interna-
Honal privat roman are trei sfere de cuprinder
e cu intinderi variabile:
¢¢a mai larga) ordinea publica de drept
intern;
“POI, ordinea publica in cazul conflictu
lui de legi in spatiu;
ordinea publica in cazul conflictului de
legi in spatiu si timp.

Il. FRAUDA LA LEGE iN DREPTUL INTERNATIONAL
PRIVAT!
1. Notiune
Art. 2564 alin. (1) teza intéi NCC prevede ca aplicarea legii
strdine se inlétura dacd legea respectiva a devenit competenta: prin
fraudarea legii romane. i,
Frauda la lege in dreptul international privat este acea situatie Care
se produce atunci cAnd partile unui raport juridic folosesc intr-un Scop
fraudulos sau ilicit un Mmijloo de drept international privat si fac
aplicabil acelui raport juridic alt sistem de drept decat cel care ar fi fost
nu exista frauda respectiva.
competent daca
2. Modalitatile de fraudare a legii
De regula, sunt doua modalitati:

2.1. Transformarea unui raport juridic de drept intern in
unul de drept international privat
In aceasta situatie, intr-un_raport juridic de drept intern care

mod normal nu ar trebui si aiba un element
in
de extranei tate, se
introduce in mod fraudulos un. element nou
care da-nastere. in mod
artificial unui conflict de legi, care atrage apli
carea normei conflictuale
normal competente, care va trimite la un alt sist
em de drept decat
dreptul intent care ar fi fost in mod firesc compet
ent a se aplica acelui
rapo ic.
(Un exemplp foarte des utilizat este
ce] al unei societati care prin
elementele ej esentiale, care o iden
tifica (nationalitate, sediu, fond
comert) ar avea o personalitate de
Juridica romana si, implicit, ca
societatis, legea romana, dar asociatii lex
stabilesc prin actul constitutiv ca
sediul s4 fie situat in strainatate in‘scopulde a
eluda legile fiscale
roménesti. ~
' G. Goldstein, E. Groffier, op. cit., p. 250-26

6.

Prin schimbarea sediului, declanseazi un conflict de legi, ele-

mentul de extraneitate fiind dat de sediul social aflat in strainatate.
Aplicarea normei conflictuale normal competente (/ex societatis) va
face aplicabil acelei societati comerciale dreptul strain in detrimentul
celui roman care ar fi fost firesc a se aplica.
2.2. Schimbarea punctului de legdturd intr-un raport de

drept international privat preexistent
De data aceasta avem un raport juridic (cu) un element de

extraneitate, deci este un raport de drept international priva
t. Partile
schimba insa in mod fraudulos punctul de legatura facd
nd aplicabil
acelui_raport juridic. prin intermediul normei conflictuale apli
cabile
pentru noul punct de legatura un alt sistem de drept
decat cel normal
competent conform normei conflictuale initiale.
(Exemplu: un cetitean strain isi schimba ceta
tenia doar pentru a
avea electele noii cetatenii, fraudand astfel legea competen
ta.
3. Conditiile fraudei la lege in dre ptul int

ernational privat:
(trebuie intrunite cumulativ)
a) existenfa unei manifestari de vointé

al partilor in sensul
deplasarii punctului de legatura privitor
la un anumit raport juridic. Cu
alte cuvinte, frauda la lege implica
o activitate volitiva a partilor
Taportului juridic, o activitate frauduloasa de schimbare
legatura, a punctului de
Frauda la lege poate interveni numai
care sunt aplicabile norme in cazul raportului juridic la
conflic tuale cu puncte de legatura
Sau variabile adic cu puncte de mobile
legatura ce pot fi deplasate. Nu
punctele de legatura sunt mobile. toate
Exista puncte de legatura fixe.
Puncte de legatura cu titlu de exemplu, ar fi: cet
Zomiciliul persoanei fizi atenia si
ce, sed iul persoanei juridice,
/exemplele ar fi: locul produc iar pentru cele
erii unui delict, locul sit
oun imobil; uarii unui
_ Bb) folosirea de catre parti
a unui mijloc de drept intern
Privat care prin e] insusi este licit. De exemplu, oper ational
atiunea de stabilire

ROMAN
wae . . ees insasi, ea
a sediului social in strdinatate este o operatiune licité prin ¢a
devenind ilicita doar datorita scopului in care este facuta. equate
c) scopul urmarit de parti sa fie ilicit. Frauda la Se artilor).
existenta acestui element subiectiv (intentia aarp: nofttial
Scopul urmirit de parti este inlaturarea sistemulu! i alt sistem de
competent sa se aplice si atragerea ca aplicabil a ints o incdlcare
drept, ceea ce inseamnd ca frauda la lege ooo etemulu de drept
indirect’ a normei conflictuale a forului si deci, a SIS
ap li ce ra po rt dic
jurriidi
ului i ju iv. ttatului este
aectiv.
norm al co mp et en t si se i
. Caracterul ilici
d) obtinerea unui rezultat ilicit . 4 tul urmrit #-8nsi
dat de caracterul ilicit al scopului, De regula, cael cel are
citres-arparifi aplicat
realizat de daca favorab
este maisistem it PEAT ermal competent.
ul de drept no
fi obtinut
4, Sanctiunea fraudei la lege

7
in functie de obiectul fraudei avem doua situatii:
in;
— este fraudat dreptul roman in favoarea unul drept stra
— este fraudat dreptul strain in favoarea dreptului romanesc.
4.1. Este fraudat dreptul roman in favoarea unui drept

Strain
Art. 2564 alin. (1) NCC prevede ca ,,inliturarea legii straine va

opera atunci cAnd a devenit competenta prin frauda. {n cazul inlaturarii
aplicarii legii straine se va aplica legea romana”.
_ De aici rezulti ca sanctiunea fraudei la lege in dreptul
International privat roman implica doua
efecte:
(2 unul negativ, consténd in inlaturarea
legii straine deveniti
competenta prin frauda;
©Qunul pozitiy, reprezentat de aplicarea
in subsidiar a legii romane
In mod concret, pe planul
a ul juridic fraud i
parti, efectul negativ al sanctiunii .
fraudej la
doua situatii:

(1) inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Astfel,

actul juridic incheiat in strainadtate sau sub incidenta unei legi straine
este considerat ca inexistent in fata autoritatilor rom4ne. Dar actul
ram§ne valabil in strainatate.
2.) declararea nulitatii actului juridic de catre instantele judeca-
_~ i romane. in aceasta situatie actul juridic respectiv nu va mai
produce efecte nici in tara, nici in strainatate.
Frauda la lege trebuie sanctionaté chiar si in situatiile in care
problema fraudei apare in sfera unui contract, adicaé acolo unde
functioneaza autonomia de vointa a partilor deoarece ceea ce este
sanctionat este intentia frauduloasa (fraus omnia corrumpit), iar nu
simpla incalcare a normei conflictuale romane competente a se aplica.
4.2. Este fraudat dreptul strain in favoarea dreptului

romdanesc'
Nici Legea nr. 105/1992 si nici noul Cod civil nu reglementeaza

aceasta situatie astfel incat s-a pus problema. daca sevva mai sanctiona
frauda la lege.
“Concluzia a fost ca frauda la lege trebuie sanctionataé. Vor opera
aceleasi sanctiuni.
Argumente:
— dreptul strain este considerat un element de drept si, prin
urmare, trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie;
— prin fraudarea dreptului strain normal competent a se aplica se
fraudeaza implicit norma conflictuala romana care ar fi trimis la el;
— ceea ce se sanctioneaza este frauda.
5. Domeniile in care poate interveni frauda la lege
Existé anumite domenii predilecte in care a intervenit frauda la

lege.
Ataét Legea nr. 105/1992, cat si noul Cod civil au prevazut
anumite reglementari care incearca s4 indeparteze sau cel putin sa
diminueze posibilitatea fraudei la lege in acele domenii.
' A se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 131.

\S
Aceste domenii sunt:

a) statutul persoanei fizice (starea civila, capacitatea
si relatiile de
familie ale persoanei fizice). Frauda in acest domeniu constd, de
regula, in faptul cé persoana fizicd isi schimba
in mod fraudulos
cetatenia/domiciliul/resedinta).
! fo ? Avemo speta lider: speta Bertola. Doi soti italieni
care domiciliay
in Bucuresti au introdus o actiune in divort in
fafa instantei_romAne.
Aplicénd norma /ex patriae, instanta romana
le-a respins actiunea
deoarece legea italiana la care norma conflictuala
roman trimisese, ny
permitea divortul. In aceasta Situatie, cei doi soti
italieni au indeplinit
condifiile care, potrivit legij italiene, duceau la pierderea
cetateniej
italiene _devenind apatrizi. Ulterior,) au_introdus
din nou actiune de
divortin fata instantelor romane care, de data aceasta, le-a
fost admisa
deoarece, fiind apatrizi, instanta le-a aplicat legea romana
ca lege a
domiciliului lor comun, lege ce permitea divortul!,
,
Legea nr. 105/1992 a prevazut un mic remediu in
art. 22: daca
sotii au o lege nationald comuna sau un domiciliu
comun, acea lege
nationalé comuna carmuieste divortul chiar in cazul
in care unul dintre
soti isi schimba cetatenia sau domiciliul. Noul Cod civil insa, in
materia desfacerii casatoriei, a divortului, vorbeste
in art, 2927, despre
faptul ca ,,sotii pot alege de comun acord una din urmatoarele
legi
aplicabile divorfului [...}”. .
b) statutul organic al persoanei juridice. In cazul
acesta, o
societate comercial isi plaseazi sediul, adica punctul
de legatura,
intr-un paradis fiscal. Noul Cod civil in art. 2571
alin. (2) spune ca yi
cazul in care o persoana juridicd isi are sediile in mai multe
state se va
lua in considerare legea sediului real, adicd
centrul principal de
conducere si gestiune”,
¢) regimul juridic al bunurilor mobile. Un bun
din patrimoniul
cultural national este transferat fraudulos
in strainatate, intr-un stat in
care nu exista restrictii in legatura cu
bunul Tespectiv. Atat Legea nr.
105/1992 anterior, cat si actualmente noul Cod civil
in art. 2617
precizeaza: »constituirea, transmiterea
sau stingerea drepturilor reale
asupra unui bun care si-a schimbat asezarea,
continua sa fie carmuite
. | LP. Filipescu, A.L. F ilipescu, Tra

tat de drept international privat, Ed,
Juridic, Bucuresti, 2007,
p. 121. Universul

65
loc ulu i un de ace sta se afla in momentul cand s-a produs
de legea
tul jur idi c car e a gen era t, mo di ficat sau a stins dreptul respectiv”.
fap
emplu, in Romania
d) forma exterioara a actului juridic. Spre ex
heie contractul de donatie
donatia este act autentic si atunci partile inc aftie. .
intr-o tari unde forma autentica nu este ceruta pentru don
5/1992 si
in art. 2639 alin. (3) NCC se reia solutia din Legea nr. 10
bila fondului actului juridic
se arata ca in cazul in care legea aplica
lemna, nicio alta
impune sub sanctiunea nulitatii o anumita forma so
re o asemenea
lege pentru care partile pot si opteze, nu poate sa inlatu
i.
cerinta indiferent de locul incheierii actulu
6. Comparatie intre frauda la lege in dreptul international

privat si alte institutii juridice
6.1. Comparatie cu frauda_la lege in dreptul intern
in dreptul intern existé frauda la lege atunci cand partile la un

anumit raport juridic fara element de extraneitate aplica o dispozitie
legala prin deturnarea ei de la scopul firesc pentru care a fost edictata
de legiuitor eludand astfel prevederile unei alte legi interne imperative,
care le este insa defavorabila.
Cele doua institutii se aseamana prin faptul c4 trebuie sa inde-
plineasca aceleasi conditii:
- uni de Yoina partilor;
—un mijloc
— dar un scop si un rezultat({lici)
Exista insi deosebiri sub urmatoarele aspecte:
_ 1. sub aspectul obiectului fraudei, in timp ce in cazul dreptului
international privat partile fraudeaz4 un sistem de drept in favoarea
altui sistem de drept, in dreptul intern se fraudeaza o lege interna in
favoarea unei alte legi interne.
2. mecanismul fraudarii difera in sensul ca in dreptul intern se
eee continutul faptic al raportului juridic facand astfel aplicabila o
ne schintg Juridica, in timp ce, in cazul dreptului international privat,
tee a Continutul faptic conflictual, ceea ce duce la aplicarea unui
stem de drept decat cel care ar fi fost competent.

IN TE RN ATIONAL PRIVAT ROMAN |
DR EPTUL
66
'
da la le ge si or dinea publica
au
6.2. Comparatie intre fr
de drept internasional privat |
fi aptul ca sun t reg lem ent ate prin lege drept |
le se aseam4na prin emelor d e drept normal com.
la aplicare a sist
ani - inlaturare de
cauza.
petente sd se aplice in mul tet pun ctet e veder:e:
dede vedere |
s din mai
Ele se deosebesc in car ii legii: in timp ce la
l de ve de re al cau zei nea pli
_ din punctu
leg e cau za nea pli car ii legi i este de natura subiectiva constand
frauda la publica
ivi tat ea fra udu loa sa a par til or, in cee a ce priveste ordinea
in act ura obiectiva,
plicarii este de nat
de drept international privat, cauza nea
de drept ale statului
legea strain incalc4nd principiile fundamentale
forului;
= din punctul de vedere al sanctiunii aplicabile: in timp ce la
a
) frauda la lege sanctiunea consti in inopozabilitatea actului in fat
autoritatilor romane sau, dup caz, nulitatea actului juridic respectiv, la
ordinea publica de drept international privat sanctiunea consta in
inliturarea efectelor legii straine si aplicarea in locul ei a legii forului;
— din punctul de vedere al rolului instantei judecdtoresti: la
ordinea publici de drept international privat instantele judecatoresti
trebuie si cunoasca continutul legii straine pentru ca numai in acest |
mod pot sa isi dea seama in ce masur legea straina incalca principiile |
fundamentale ale dreptului forului, deci rolul instantei este mai
important decat la frauda la lege unde nu este necesar ca legea straina |
sa fie cunoscuté de instanta in continutul sau, deoarece legea va fi
inlaturata pentru ca s-a ajuns la aplicarea sa prin frauda.
6.3. Comparatie intre frauda-la-lege-si.simulatie'

Asemanéri: ambele implici un acord de vointé al partilor. Prin
acest acord, in ambele cazuri 4 artifc icial un
trey”
legi.: Mijl 1 S€ Cree
oacele folosite: sunt prin inselartif
ele aza e licit e i de
anumiti conflict
1
Pentru un studiu al
d
Ocirind $i jurisprudenta,
fri w oe . fei a se vedea F.A. Baias,
si Simulaia - studiu de
Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti,
4 simula
2003

Deosebiri:
— in cazul fraudei la lege existé un singur act juridic respectiv
actul juridic fraudulos; simulatia presupune doua acte juridice: un act
ascuns, dar real (contra inscrisul) si un act aparent, dar mincinos;
- cea mai importanta deosebire: frauda la lege implica o opera-
tiune materialé efectiva de deplasare a punctului de legaturd de sub
incidenta unui sistem de drept sub incidenta altui sistem de drept; la
simulatie operatiunea este fictiva adicd este exprimata prin actul
aparent, dar contrazisa prin contrainscris.
=> Astfel,ca exempl¥; 0 societate are toate elementele sale juridice in
Romania (nationalitatea asociatilor, organele de conducere si control),
dar isi fixeaza in mod efectiv sediul in alt stat. Prin aplicarea normei
conflictuale lex societatis acelei societati ti va deveni aplicabil sistemul
de drept strain, de la locul unde si-a stabilit sediul, desi in principal
activitatea societatii se desfasoara in Romania. fn aceste Situatii ne
aflam in fata fraudei la lege pentru ca sediul social din strain3tate desi
e real, efectiv, nu e serios.
ats (insa atun¢} cand o societate declara prin statutul siu ca are
sediul
in strainatate, dar centrul principal de conducere si gestiune a activitatii
sale statutare este in Romania, inseamna ca sediul din strainatate
este
doar fictiv, sediul real fiind in Romania. fn acest caz Situatia juridica
este aceea a simulatiei prin fictivitate; este suficient si se indeparteze
actul aparent, dar mincinos (statutul societatii) pentru a
rezulta
adevarata situatie juridica: existenta sediului real in Romania.
‘
—la frauda la lege scopul este ilicit, la fel si rezultatul; simulatia:
Scopul poate fi gi licit
~— din punct de vedere al consecintelor pe care cele doua institutii
le au: La frauda la lege — nulitatea actului igi va produce
efectele astfel
neat actul respectiv (fu)
va fi considerat valabil nici intre parti. La
imulatie: contrainscrisul este valabil intre parti si fata de succesor
universali ii lor
si cu titlu universal.

CAPITOLUL 9
CT UL DE LE GI iN TI MP $I SP AT IU
CONFLI R DO BA ND ITE
(RES PE CT AR EA DR EP TU RI LO
iNTR-O TARA STRAINA)
in timp si spatiu’
1, Notiunea de conflict de legi
l de legi in tim p si spa tiu se naste in momentul in care
_s Conflictu
efectele unui raport nascut, modificat (s sav) stins sub incidenta unui
mit sis tem de dre pt se cer ult eri a
or fi recunoscute pe teritoriul altui
anu
a acelui stat’.
stat, in conformitate cu legislati
alte cuv int e, dac é ana liz am conflictul de legi din perspectiva
Cu recu-
dreptului roman, conflictul in timp si spatiu pune problema
a a uno r dre ptu ri cAs tig ate intr-o alta tara. insusi
noasterii in Rom ani
l, in ‘art. 256 7 reg lem ent eaz a aceasta forma de conflict
noul Cod civi
rea drepturilor castigate”.
de legi sub titulatura de ,,Recunoaste
, drepturile castigate in tara
Potrivit textului de lege respectiv
ain d sun t res pec tat e in Rom ani a, cu. exceptia cazului in care sunt
str roman.
(ontraré)ordinii pub lice in dreptul international privat
cele doua sisteme de drept
Acest conflict este in spatiu pentru ca
uia s-au nascut drepturile si cel
in prezenta (cel strain sub incidenta car
a fi recunoscute) coexista din
roman in cadrul caruia drepturile se cer
punct de vedere spatial. mo-
timp, pentru ca intre
Conflictul de legi este, de asemenea, in
incidenta legii straine si
mentul nasterii raportului juridic respectiv sub
momentul in care efectele acelui raport juridic se cer a fi
recunoscute
in Romania, se scurge o anumita perioada de timp.
Goldstein, E. Groffier, , DroitDroit Internati ti Yvon Blais,i

1998,
1
G. iaeoit International Prive, Les Editions
A se vedea alte definitii, in .P. Filipescu, A. Filipescu, op. cit., p. 131-133.

2. Conflictul de legi in timp si spatiu se deosebeste de

conflictul de legi in spatiu
Fiind cele mai importante conflicte de legi specifice dreptului

international privat, ele trebuiesc privite in paralel pentru a reusi 0 cat
mai clara departajare. Conflictul de legi in spatiu, este conflictul de
legi primordial, cel care se naste odatd cu intrebarea clasic& pentru
dreptul international privat, respectiv, care lege va guverna nasterea,
modificarea sau stingerea unui anumit Taport juridic, in timp ce
conflictul de legi in timp gi spatiu, are ca intrebare de baza, aceea de a
sti daca efectele nascute sub incidenta unei legi vor fi recunoscute si pe
teritoriul altui stat, de catre legea acestuia.
Asemanarile dintre ele consta din faptul cd ambele sunt
conflicte
in spatiu, in sensul ca cele doua sisteme de drept ce se
afla in concurs,
coexista spatial.
Deosebirea consta in elementul temporal. La conflictul
de legi in
spatiu conflictul apare in momentul nasterii, modificarii,
stingerii
raportului. in cazul conflictului de legi in timp gi spatiu,
concursul de
legi apare dupa momentul nasterii, modificarii, stingerii
raportului
juridic respectiv, atunci cAnd drepturile dobandite in strainata
te se cer a
fi recunoscute in tara.
Ca exemplu, daca un cetitean roman si un cetatean englez
vor sa
se casatoreascé in Romania se pune problema ce lege
va guverna
conditiile incheierii cais&toriei (conflict de legi in spatiu).
Daca acelasi
cetafean roman se cdsitorise deja cu un cetatean strain
in strainatate iar
Sofia, cettean roman, vine in Roménia apoi si cere
pensie de
intretinere de la sot (recunoasterea efectelor
casatoriei) suntem in
Prezen{a unui conflict de legi in timp si spatiu.

IVAT ROMAN
70 DREPTUL INTERNATIONAL PR
3. Formele conflictului de legi in timp si spatiu
ul de drept intern al
3.1. Raportul juridic se naste in sistem
str ain far a ca in mo me nt u [na sterii sale sa
unui stat
onal privat,
aibd vreo legdturd cu dreptul internati pturilor ce
a dre
ulterior solicitandu-se recunoastere
, pe teritoriul
intra in continutul respectivulul raport
Roméaniei
c are un ele men t de ext raneitate chiar
3.2. Raportul juridi erior efectele sale se
nas ter ii sal e, iar ult
din momentul
invocd in Romania
situatii:
Aceasti a doua forma implicé doua ac esta era un raport
(a) in momentul nasterii raportului juridic, desi
ern ati ona l pri vat in sen sul ca ave a in continutul sau
juridic de drept int §ania;
un element de extraneitate , nu exista nicio legatura cu Rom
i juridic respectiv exista
chiar din momentul nasterii raportulu
national/romén.
un element ce facea legatura cu dreptul
lor
4, Conditiile recunoasterii in Romania a drepturi
dobandite in strainatate
Art. 2567 NCC arata ca ,,drepturile cAstigate in tara straina sunt

respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii
publice de drept international privat roman”. Din analiza acestui
articol, putem extrage cel putin doua conditii pentru respectarea
acestor drepturi:
4.1. Dreptul sa fie legal ndscut in straindtate
Dreptul sa fie legal nascut in strainatate, in sensul ca trebuie sa fi

respectat in totalitate dispozitiile legii straine care fi era aplicabila. Per |
a contrario, un drept ce nu e valabil in fara unde s-a nascut nu va vutes |
fi recunoscut nici in Romania. P |

Aceasta conditie implica doua consecinte:

— un drept valabil nascut in strainatate va produce, in principiu, in
Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste. Exemplu,
unei societati constituita pe teritoriul unui stat strain, cu respectarea
legislatiei competente, i se vor recunoaste pe teritoriul RomAniei, toate
calitatile si atributele consacrate de legislatia statului sub incidenta
careia s-a nascut;
— un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania
mai multe efecte decat in tara de origine. De ex.: reprezentanta unei
firme strdine in RomAnia nu va putea sa sAvarseascA mai multe acte
juridice decat cele pe care societatea mami le poate face in tara de
sediu chiar daca legislatia romaneasca ar conferi, de principiu, unei
reprezentanfe mai multe aptitudini.
4.2. Drepturile dobandite in strdindtate sd nu fie contrare

ordinii publice
Drepturile dobandite in strainatate s4 nu fie contrare ordinii

publice de drept international privat roman. Daca un drept dob4ndit in
strainatate este contrar ordinii, efectele vor fi impiedicate a se produce
pe teritoriul Romaniei. Aceasta a doua conditie reiese cu claritate din
teza a doua a articolului 2567, dedicat acestei materii.
Legea romana este si mai drasticaé atunci cand raportul juridic
nascut in strainadtate a avut incd din momentul nasterii sale o legatura
cu dreptul roman. Drepturile dobdndite in strainatate nu vor fi
recunoscute in Romania daca privesc starea civil si capacitatea unui
cetajean rom4n caruia i s-a aplicat alta lege decét cea romana, iar
drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform legii romane’.
Cu alte cuvinte, daci dreptul s-a ndscut sub incidenta unei legi
strdine care nu a aplicat dreptul rom4n in ceea ce priveste starea si
capacitatea persoanei fizice, acel drept nu va fi recunoscut in Roménia.
Totusi, drepturile dobandite sub incidenta unei legi straine vor fi
Tecunoscute dacd nu difera de ceea ce insasi legea romana ar fi
acordat.
—_—_—,.
: Pentru argumentare a se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 145-146.

CAPITOLUL 10
CONFLICTUL MOBIL DE LEGI
1. Notiunea conflictului mobil de legi'
Alaturi de celelalte conflicte de legi specifice dreptului interna-

tional privat, analizate anterior, un alt conflict de legi este conflictul
mobil de legi.
Conflictul mobil de legi este acea situatie juridicd ce apare atunci
cind, ca urmare a deplasarii punctului de legdtura al unei norme
conflictuale, raportul juridic la care norma conflictualé respectiva se
aplicd, este supus succesiv la doua sisteme de drept diferite.
doi cetateni straini (sotul francez — sotia suedeza) se
casatoresc in Germania in 2005, traiesc in acea tara pana in 2008, cand
vin in Romania dobandind cetatenia romana. Conflictul mobil de legi
consta in intrebarea: Efectele cdsatoriei, de dupa schimbarea punctului
de legatura, vor fi guvernate de legea germana sau de legea romana?
2. Comparatie intre conflictul mobil de legi si alte tipuri de

conflicte de legi
2.1. Conflictul mobil si conflictul de legi in timp si spatiu
Asemanari: ambele presupun coexistenta fn spatiu a

doua sisteme
de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu
privire la acelasi
raport juridic.
Deosebiri importante: in cazul conflictului de
legi in timp si spatiu
nu exista o schimbare a punctului de legatura
si nici a legii aplicabile
cl numai se cer a fi recunoscute efectele unui
raport juridic nascut
intr-o tara strain3.
' G. Goldstein, E. Groffier, op. cit., p. 215-222.

ritlul I. Partea generala 73
La conflictul mobil are loc o deplasare a punctului de legatura

ceea ce indica © schimbare a legii aplicabile raportului juridic.
2.2. Conflictul mobil si conflictul in timp al legilor interne

ale unui stat
in ambele situatii cu privire la un anumit raport juridic se aplicd

succesiv doua legi.
Deosebiri: conflictul de legi din dreptul intern apare atunci cand o
lege interna dispare, iar aceasta este inlocuita cu alta lege interna. La
conflictul mobil se schimba sistemul de drept, cele doua sisteme de
drept continudnd sa existe.
3. Domeniile in care poate aparea conflictul mobil de legi
Conflictul de legi nu poate interveni decdt acolo unde norma

conflictuala are punct de legatura mobil. Conflictul mobil poate aparea
in principal pentru urmatoarele puncte de legatura:
©in cazul cet&teniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat
“conflictul mobil se poate naste in raporturile ce privesc starea, capa-
citatea si relatiile de familie;
Cediul unei persoane juridice;
@cul situarii unui bun mobil.
. Conflictul mobil de legi nu poate aparea referitor la regimul |
Juridic al imobilelor sau delictelor.
°
4. Solutionarea conflictului mobil

de legi
Nici Legea nr. 105/1992 si nici noul Cod civil nu contin o

Teglementare generala, astfel incat conflictele mobile vor fi solutionate
de la caz la caz,
Solutii:
Qlegea veche ultraact
iveaza;
Olegea noua retroact
iveaza ;

t
PRIV. AT ROMAN
74 DREPTUL INT ERNATIONAL
schimbarii punctului de
©)legea veche se aplicd pana la momentul
vigoare legea noua,
legaturd, iar din acel moment intra in
Ose aplicd legea mai favorabila.
Exemple:
4.1. Solutie - legea veche ultraactiveaza

ele exemple:
tru prima solutie noul Cod civil ofera urmatoar
—Yin[In immateria casatoriei — art. 2596 NCC — Legea
dintej
resesedis
sotilor continua s§
obignuite comune sau legea cetafenie1 comune a
reglementeze efectele cdsatoriei in cazul in care unul dintre ei isi
schimba, dupa caz, resedinta sau cetatenia. Daca ambii soti isi schimba
resedinta sau cetdtenia, legea comuna a noii resedinte comune sau a
noii cetatenii se aplica regimului matrimonial numai pentru viitor daca
sotii nu au convenit altfel si in niciun caz nu poate prejudicia drepturile
tertilor. Cu toate acestea, daca sotii au ales legea aplicabila regimului
matrimonial, ea ramane aceeasi chiar daca sotii isi schimba resedinta
obisnuita sau cetatenia.
— in materia stabilirii filiatiei copilului din cdsatorie — art. 2603
NCC - Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care la
data la care s-a nascut carmuieste efectele generale ale casatoriei
parintilor sai. €xempli In momentul nasterii copilului, parintii aveau
resedinta stabiliti in Germania. Problema este atunci cand se
tagdduieste paternitatea de catre sotul mamei. Daca se schimba
resedinta, se schimba si punctul de legatura. Judecatorul cand va
judeca tagada paternitatii va solutiona in sensul ca va dispune
ultraactivarea legii, caci filiatia se stabileste, in acest caz, dupa legea
care carmuieste casatoria parintilor la data nasterii copilului.
— In materia stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei — art.
2605 alin. (1) NCC — Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste
potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale. Ne
intereseaza stabilirea paternitatii fata de tata.’ Exemply! problema este
ca instanta care va judeca cererea de stabilire a filiatiei va aplica legea
olandeza, legea inifiala, sau legea romAnd, care s-ar aplica pentru ca
mama a schimbat cetatenia copilului in cea romana? Se aplica legea
olandeza.

4.2. Solutie - legea noua retroactiveaza
in ceea ce priveste retroactivitatea legii noi,

avem un exemplu in
materia succesiunii. Astfel, art. 2633 NCC,
legii statului pe teritoriul caruia Mostenirea este supusd
defunctul a avut la data mortii
res
edinta obi
snuita.
4.3. in majoritatea cazurilor, solutia este cea similard

rezolvarii conflictului de legi in timp al normelor
interne ale unui stat
in majoritatea cazurilor, solutia este cea similara rezolvarij

conflictului de legi in timp al normelor interne ale unu
i stat, in sensul
capana la schimbarea punctului de legatura, raport
ul este guvernat de
legea veche, legea noua urmand a reglementa resp
ectivul raport din
momentul schimbarii punctului de legatura.
in materia
uzucapiunii, articolul 2.616 aratd ca
uzucapiunea este cArmuité de legea statului unde
bunul se afla la
inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop.
In cazul in care bunul a fost adus intr-un alt stat (are loc
schimbarea punctului de legatura), unde se implineste durata
termenului de uzucapiune, posesorul poate cere sa se aplice legea
acestui din urmi stat, oe reunite, cu incepere de la data
deplasarii bunului in ac e Stat, toate conditiile
cerute de mentionata
lege.
4.4. In anumite situatii se aplica principiul legii mai

favorabile
— in materia Stabilirea majoratului — art. 2575 NCC — apartenenta

Petsoanei la o alti le ge nationala @uyjaduce atingere major
dobandit potrivit legii care fi era anterior atului
aplicabila.
In materia stabilirii filiatiei copilului din
afara cAsatoriei — in cazul
in care copilul are mai mult
favorabila, -» gy} a6 e cetafenii se aplica legea
05 (tT care fi este mai

@aca)ppare O situatie de conflict mobil pe care noul Cod civil nu o
reglementeaza, se considera ca acel conflict trebuie solutionat prin
aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de
legi in timp din/dreptil intern romafi> pana la momentul schimbarii
punctului de legatura se va aplica legea veche, far’ dupa schimbare,
legea noua.

IVAT ROMAN
70 DREPTUL INTERNATIONAL PR
3. Formele conflictului de legi in timp si spatiu
ul de drept intern al
3.1. Raportul juridic se naste in sistem
str ain far a ca in mo me nt u [na sterii sale sa
unui stat
onal privat,
aibd vreo legdturd cu dreptul internati pturilor ce
a dre
ulterior solicitandu-se recunoastere
, pe teritoriul
intra in continutul respectivulul raport
Roméaniei
c are un ele men t de ext raneitate chiar
3.2. Raportul juridi erior efectele sale se
nas ter ii sal e, iar ult
din momentul
invocd in Romania
situatii:
Aceasti a doua forma implicé doua ac esta era un raport
(a) in momentul nasterii raportului juridic, desi
ern ati ona l pri vat in sen sul ca ave a in continutul sau
juridic de drept int §ania;
un element de extraneitate , nu exista nicio legatura cu Rom
i juridic respectiv exista
chiar din momentul nasterii raportulu
national/romén.
un element ce facea legatura cu dreptul
lor
4, Conditiile recunoasterii in Romania a drepturi
dobandite in strainatate
Art. 2567 NCC arata ca ,,drepturile cAstigate in tara straina sunt

respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii
publice de drept international privat roman”. Din analiza acestui
articol, putem extrage cel putin doua conditii pentru respectarea
acestor drepturi:
4.1. Dreptul sa fie legal ndscut in straindtate
Dreptul sa fie legal nascut in strainatate, in sensul ca trebuie sa fi

respectat in totalitate dispozitiile legii straine care fi era aplicabila. Per |
a contrario, un drept ce nu e valabil in fara unde s-a nascut nu va vutes |
fi recunoscut nici in Romania. P |

Aceasta conditie implica doua consecinte:

— un drept valabil nascut in strainatate va produce, in principiu, in
Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste. Exemplu,
unei societati constituita pe teritoriul unui stat strain, cu respectarea
legislatiei competente, i se vor recunoaste pe teritoriul RomAniei, toate
calitatile si atributele consacrate de legislatia statului sub incidenta
careia s-a nascut;
— un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania
mai multe efecte decat in tara de origine. De ex.: reprezentanta unei
firme strdine in RomAnia nu va putea sa sAvarseascA mai multe acte
juridice decat cele pe care societatea mami le poate face in tara de
sediu chiar daca legislatia romaneasca ar conferi, de principiu, unei
reprezentanfe mai multe aptitudini.
4.2. Drepturile dobandite in strdindtate sd nu fie contrare

ordinii publice
Drepturile dobandite in strainatate s4 nu fie contrare ordinii

publice de drept international privat roman. Daca un drept dob4ndit in
strainatate este contrar ordinii, efectele vor fi impiedicate a se produce
pe teritoriul Romaniei. Aceasta a doua conditie reiese cu claritate din
teza a doua a articolului 2567, dedicat acestei materii.
Legea romana este si mai drasticaé atunci cand raportul juridic
nascut in strainadtate a avut incd din momentul nasterii sale o legatura
cu dreptul roman. Drepturile dobdndite in strainatate nu vor fi
recunoscute in Romania daca privesc starea civil si capacitatea unui
cetajean rom4n caruia i s-a aplicat alta lege decét cea romana, iar
drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform legii romane’.
Cu alte cuvinte, daci dreptul s-a ndscut sub incidenta unei legi
strdine care nu a aplicat dreptul rom4n in ceea ce priveste starea si
capacitatea persoanei fizice, acel drept nu va fi recunoscut in Roménia.
Totusi, drepturile dobandite sub incidenta unei legi straine vor fi
Tecunoscute dacd nu difera de ceea ce insasi legea romana ar fi
acordat.
—_—_—,.
: Pentru argumentare a se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 145-146.

CAPITOLUL 10
CONFLICTUL MOBIL DE LEGI
1. Notiunea conflictului mobil de legi'
Alaturi de celelalte conflicte de legi specifice dreptului interna-

tional privat, analizate anterior, un alt conflict de legi este conflictul
mobil de legi.
Conflictul mobil de legi este acea situatie juridicd ce apare atunci
cind, ca urmare a deplasarii punctului de legdtura al unei norme
conflictuale, raportul juridic la care norma conflictualé respectiva se
aplicd, este supus succesiv la doua sisteme de drept diferite.
doi cetateni straini (sotul francez — sotia suedeza) se
casatoresc in Germania in 2005, traiesc in acea tara pana in 2008, cand
vin in Romania dobandind cetatenia romana. Conflictul mobil de legi
consta in intrebarea: Efectele cdsatoriei, de dupa schimbarea punctului
de legatura, vor fi guvernate de legea germana sau de legea romana?
2. Comparatie intre conflictul mobil de legi si alte tipuri de

conflicte de legi
2.1. Conflictul mobil si conflictul de legi in timp si spatiu
Asemanari: ambele presupun coexistenta fn spatiu a

doua sisteme
de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu
privire la acelasi
raport juridic.
Deosebiri importante: in cazul conflictului de
legi in timp si spatiu
nu exista o schimbare a punctului de legatura
si nici a legii aplicabile
cl numai se cer a fi recunoscute efectele unui
raport juridic nascut
intr-o tara strain3.
' G. Goldstein, E. Groffier, op. cit., p. 215-222.

ritlul I. Partea generala 73
La conflictul mobil are loc o deplasare a punctului de legatura

ceea ce indica © schimbare a legii aplicabile raportului juridic.
2.2. Conflictul mobil si conflictul in timp al legilor interne

ale unui stat
in ambele situatii cu privire la un anumit raport juridic se aplicd

succesiv doua legi.
Deosebiri: conflictul de legi din dreptul intern apare atunci cand o
lege interna dispare, iar aceasta este inlocuita cu alta lege interna. La
conflictul mobil se schimba sistemul de drept, cele doua sisteme de
drept continudnd sa existe.
3. Domeniile in care poate aparea conflictul mobil de legi
Conflictul de legi nu poate interveni decdt acolo unde norma

conflictuala are punct de legatura mobil. Conflictul mobil poate aparea
in principal pentru urmatoarele puncte de legatura:
©in cazul cet&teniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat
“conflictul mobil se poate naste in raporturile ce privesc starea, capa-
citatea si relatiile de familie;
Cediul unei persoane juridice;
@cul situarii unui bun mobil.
. Conflictul mobil de legi nu poate aparea referitor la regimul |
Juridic al imobilelor sau delictelor.
°
4. Solutionarea conflictului mobil

de legi
Nici Legea nr. 105/1992 si nici noul Cod civil nu contin o

Teglementare generala, astfel incat conflictele mobile vor fi solutionate
de la caz la caz,
Solutii:
Qlegea veche ultraact
iveaza;
Olegea noua retroact
iveaza ;

t
PRIV. AT ROMAN
74 DREPTUL INT ERNATIONAL
schimbarii punctului de
©)legea veche se aplicd pana la momentul
vigoare legea noua,
legaturd, iar din acel moment intra in
Ose aplicd legea mai favorabila.
Exemple:
4.1. Solutie - legea veche ultraactiveaza

ele exemple:
tru prima solutie noul Cod civil ofera urmatoar
—Yin[In immateria casatoriei — art. 2596 NCC — Legea
dintej
resesedis
sotilor continua s§
obignuite comune sau legea cetafenie1 comune a
reglementeze efectele cdsatoriei in cazul in care unul dintre ei isi
schimba, dupa caz, resedinta sau cetatenia. Daca ambii soti isi schimba
resedinta sau cetdtenia, legea comuna a noii resedinte comune sau a
noii cetatenii se aplica regimului matrimonial numai pentru viitor daca
sotii nu au convenit altfel si in niciun caz nu poate prejudicia drepturile
tertilor. Cu toate acestea, daca sotii au ales legea aplicabila regimului
matrimonial, ea ramane aceeasi chiar daca sotii isi schimba resedinta
obisnuita sau cetatenia.
— in materia stabilirii filiatiei copilului din cdsatorie — art. 2603
NCC - Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care la
data la care s-a nascut carmuieste efectele generale ale casatoriei
parintilor sai. €xempli In momentul nasterii copilului, parintii aveau
resedinta stabiliti in Germania. Problema este atunci cand se
tagdduieste paternitatea de catre sotul mamei. Daca se schimba
resedinta, se schimba si punctul de legatura. Judecatorul cand va
judeca tagada paternitatii va solutiona in sensul ca va dispune
ultraactivarea legii, caci filiatia se stabileste, in acest caz, dupa legea
care carmuieste casatoria parintilor la data nasterii copilului.
— In materia stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei — art.
2605 alin. (1) NCC — Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste
potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale. Ne
intereseaza stabilirea paternitatii fata de tata.’ Exemply! problema este
ca instanta care va judeca cererea de stabilire a filiatiei va aplica legea
olandeza, legea inifiala, sau legea romAnd, care s-ar aplica pentru ca
mama a schimbat cetatenia copilului in cea romana? Se aplica legea
olandeza.

4.2. Solutie - legea noua retroactiveaza
in ceea ce priveste retroactivitatea legii noi,

avem un exemplu in
materia succesiunii. Astfel, art. 2633 NCC,
legii statului pe teritoriul caruia Mostenirea este supusd
defunctul a avut la data mortii
res
edinta obi
snuita.
4.3. in majoritatea cazurilor, solutia este cea similard

rezolvarii conflictului de legi in timp al normelor
interne ale unui stat
in majoritatea cazurilor, solutia este cea similara rezolvarij

conflictului de legi in timp al normelor interne ale unu
i stat, in sensul
capana la schimbarea punctului de legatura, raport
ul este guvernat de
legea veche, legea noua urmand a reglementa resp
ectivul raport din
momentul schimbarii punctului de legatura.
in materia
uzucapiunii, articolul 2.616 aratd ca
uzucapiunea este cArmuité de legea statului unde
bunul se afla la
inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop.
In cazul in care bunul a fost adus intr-un alt stat (are loc
schimbarea punctului de legatura), unde se implineste durata
termenului de uzucapiune, posesorul poate cere sa se aplice legea
acestui din urmi stat, oe reunite, cu incepere de la data
deplasarii bunului in ac e Stat, toate conditiile
cerute de mentionata
lege.
4.4. In anumite situatii se aplica principiul legii mai

favorabile
— in materia Stabilirea majoratului — art. 2575 NCC — apartenenta

Petsoanei la o alti le ge nationala @uyjaduce atingere major
dobandit potrivit legii care fi era anterior atului
aplicabila.
In materia stabilirii filiatiei copilului din
afara cAsatoriei — in cazul
in care copilul are mai mult
favorabila, -» gy} a6 e cetafenii se aplica legea
05 (tT care fi este mai

@aca)ppare O situatie de conflict mobil pe care noul Cod civil nu o
reglementeaza, se considera ca acel conflict trebuie solutionat prin
aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de
legi in timp din/dreptil intern romafi> pana la momentul schimbarii
punctului de legatura se va aplica legea veche, far’ dupa schimbare,
legea noua.

| Titlul 2
PARTEA SPECIALA

CAPITOLUL 1
NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND STAREA

CIVILA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE
1. Determinarea legii aplicabile
in materia starii civile si capacitatii persoanei fizice’, regula este

cA aceste aspecte sunt carmuite de legea sa nationalé daca prin
dispozitii speciale nu se prevede altfel [art. 2572 alin. (1) noul Cod
civil].
Continutul acestei norme conflictuale este format din: ,starea (i)
capacitatea persoanei fizice””. Notiunea de nationalitate a persoanei
fizice este reglementata in art. 2568 NCC, care arata ca ,,legea
nationala este legea statului a carui cet&tenie o are persoana fizica”.
Aceasta lege poarti numele de /ex patriae, cetatenia fiind prin urmare
punctul de legatura pentru aceasta norma conflictuala.
Noul Cod civil mai precizeaza in art. 2569 ca determinarea
proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carei
cetiitenie se invoca (altfel spus, calificarea notiunii de cetatenie se va
face potrivit lui lex fori).
Art. 2569 alin. (2) NCC precizeaza ca daca o persoana are mai
multe cetitenii, se va aplica legea statului de care este cel mai strans
legata, in special prin resedinta sa obisnuita. Pana la intrarea in vigoare
a noului Cod civil aproape peste tot unde se vorbea despre legea
si doar
nationala, Legea nr. 105/1992 ne trimitea cu gandul la cetitenie
in subsidiar se opta pentru domiciliu sau resedinté ca puncte de
legatura pentru legea nationala’.
stud ii gene rale in vec hea reg lem ent are romana, a se vedea O. Capatana,
"Ca
demiei, Bucuresti, 1969.
Regimul persoanelor straine in Romdnia, Ed. Aca
in dreptul francez, a se vedea:
Pentru legea aplicabila statutului personal si urm.
D. Gutmann, Droit International Prive, 6¢ edit ion, Dalloz, 2009, p. 129
legii rom4ne pentru cetdtenie ca element de
ae Pent ru arg privind optiunea
umenteonal
identificare a legii nati e a se vedea: T.R. Popescu, Drept international privat,

Acum ideea noului Cod civil ne apare putin mai moderné, bazata pe
ideea globalizarii si liberei circulatii a persoanelor, care duce la optiunea
pentru un punct de legatura ce trebuie sa fie mult mai mobil, solutia
fiind aceea de a se opta cAt mai mult pentru regedinta obisnuita’.
Totusi in materia starii civile si a capacitatii persoanei fizice
legiuitorul a ramas ins conservator, pastrand vechea reglementare ce
impunea ca punctul de legatura sa fie cetatenia. Dar chiar si in aceasta
materie, s-a facut ins un prim pas in sensul ca, atunci cand o persoana
are mai multe cet&tenii, varianta subsidiara imediata a devenit aceea ca
elementul de legatura care sa stabileascd nationalitatea unei persoane,
care are cel putin doua cetatenii din care niciuna romana, sa fie
reprezentat de resedinta obisnuita a acelei persoane persoanei.
Tot art. 2568 alin. (3) NCC arat’ ca in cazul persoanei care nu are
nicio cetatenie — apatrid — trimiterea la legea nationala este inteleasa ca
fiind facut la legea statului unde acesta are resedinta obisnuita. Alin.
(4) arati cA aceste prevederi sunt aplicabile $i refugiatilor potrivit
dispozitiilor speciale si conventiilor internationale la care Romania
este parte.
In concluzie, in acest moment, regula in sistemul nostru de drept
este aceea cA punctul de legatura pentru legea nationala a persoanei
fizice in ceea ce priveste starea civila si capacitatea persoanei fizice
este cetatenia. In subsidiar, se va aplica legea resedintei obisnuite.
Consacrand o importanta sporita acestei institutii juridice, noul
Cod civil, face un pas important definind in art. 2570 notiunea de
resedinta obisnuita in sensul ca resedinta obisnuita este in statul in care
persoana fizica igi are locuinta sau asezarea principala chiar daca nu a
indeplinit formalitatile de inregistrare. Pentru determinarea locuintei
sau asezarii principale vor fi avute in vedere acele circumstante
principale si profesionale care indica legaturi durabile cu acel stat sau
intentia de a stabili astfel de legaturi cu acel stat. Dovada resedintei
obisnuite se face cu orice mijloc de proba.
Ed. Romfel, Bucuresti, 1994, p. 160-161; LP. Filipescu, Drept international privat, vol.
II, Ed. Actami, Bucuresti, 1995, p. 23-24. ,
1 Pentru reglementarea englezi a domiciliului sau regedinfei, a se vedea J.
Fawcett and J. Carruthers, P. North in Cheshire, North & Fawcet: Private
International Law, fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 153-199.

Titlul II. Partea speciald 81
2. Domeniul de aplicare a legii statutului persoanei fizice!
Domeniul de aplicare reprezinta stabilirea materiilor juridice care

intra in continutul normei conflictuale respective adici prin domeniul
de aplicare se determina ce institutii de drept si ce raport juridic intra
in continutul acelei norme conflictuale.
Determinarea domeniului de aplicare a unei norme conflictuale
este o problema de calificare a normei conflictuale respective si ea se
va face dupa legea instantei sesizate.
Legea forului ne araté materiile care se subsumeaza statutului
civil al persoanei fizice.
Institutiile juridice care intra in domeniul de aplicare a legii
statutului persoanei fizice sunt:
&. starea civila a persoanei fizice este reprezentaté de ansamblul
elementelor personale care izvorasc din acte si fapte de stare civila si
de care legea leagd anumite efecte specifice care servesc pentru
identificarea pers fizice in familie si in sogietate.
Sunt supuse normei conflictualeex patriae)urmatoarele calitati
care intra in continutul starii civile:
@in ceea ce priveste numele, noul Cod civil, in art. 2576, arata ca
numele persoanei fizice este cArmuit de legea sa nationala;
Qin ceea ce priveste filiatia, $i anume daca persoana are filiatia
stabilité sau nu, daca este copil din casatorie sau din afara cAsatoriei,
tuturor acestor aspecte fiindu-le aplicabila legea nationala;
On ceea ce priveste casatoria, legea persoanei fizice ne va spune
daca 0 persoand este cAs&toria, sau necasatorita, divortata etc.;
—spspecte ce tin de calitatea de a fi adoptat si, implicit, calitatile de
adoptat respectiv adoptator;
ceeasi lege personala vorbeste si despre rudenie si afinitate.
? intra sub incidenta legii nationale aspectele privind intocmirea
actelor si faptelor de stare civild, aceste aspecte fiind probleme _de
forma a_actului vor fi supuse legii locului intocmirii actului (locus
regit actum).
" A se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 167-172.

aA
MAN
DREPTUL INTERNATIONAL PRIV. AT ROMA
82 fl 7
3. Capacitatea civila a persoanei fizice
Cand vorbim de capacitatea persoanei fizice, trebuie sa avem

vedere cele doud componente ale acesteia: capacitatea de folosinta g
capacitatea de exercitiu. .
, fn ceea ce priveste capacitatea de folosinta, trebuie precizat cd,
atat inceputul, cat si incetarea capacitafii de folosin{a sunt guvernate dg
legea nationala a persoanei fizice, ; — o ;
Tratéind capacitatea de folosinta, trebuie implicit sa analizim si
incapacitatile de folosinfé care reprezinta exceptii si trebuie expres
prevazute de lege.
Pentru a identifica legea ce urmeazi si guverneze Incapacitatile
trebuie distins dupa mai multe aspecte.
Astfel, dupa natura incapacitatilor avem:
— incapacitati cu caracter de sanctiune civili.— de ex.:
decaderea
din drepturile pdrintesti. Aceasti incapacitate este supusa legii
jationale a persoanei in cauza;
— incapacitati cu caracter de masuri de ocrotire.
Acestea se impart in doua subcategorii: incapacitati
de folosinti
absolute; incapacitati de folosinta relative.
Incapacitatile de folosinta absolute Opereaza
intre persoana
incapabila si toate celelalte peroane nedeterminate.
Acests inoapacitit
f supuse legii nationale a persoanei incapabile deoarece ele
revazute de lege in considerarea particularitatilor sant
j ilului.
Incapacitatile de folosinta relative opereaza
intre incapabil si alte
persoane determinate. Aceste incapacitati sun
t legate de-un-actjuvdi
sino tudde o a i
pationaleci_ upuse legii
legii actului_jur. (Legii contractului/actului;
successionis). sau Jex
Gx) incapaciae minorului de a dispune prin tes
donafié in favoarea tutorelui tament sau
sau; incapacitatea medicului/preotului/
farmacistului de a Primi donati
i sav legate de la persoana
tratat-o de ultima boala (de pe care a
care a murit).
Aceste incapacitati sunt supuse legii .
testamentului. gli donatiei sau, dupa~ caz, legilws
A P 8

Titlul II. Partea speciala 83
Pe de alta parte, capacitatea de exercitiu este, la randul ei, supusa
legii nationale a persoanei fizice. Aceasta guverneazi inceputul,
continutul capacitatii de exercitiu, incapacitatile de exercitiu si
incetarea capacitatii de exercitiu.
Tot legea nafionala guverneaza sanctiunea incdlcdrii incapacititii
de exercitiu: In acest sens, legea nationala ne arata cazurile de nulitate,
felurile nulitafii, persoanele care pot invoca nulitatea si conditiile in
care poate fi invocata.
4. Exceptia de la aplicarea legii personale normal

competente cu privire la capacitatea persoanei fizice
Teoria interesului national
(Noul Cod civil reglementeaza aceasta exceptie in art. 2579 sub
denumirea de ,,ocrotirea tertilor’’)
S-a pornit de la o speta lider: spta LIZARDI (1869). Un cetatean

mexican care locuia la Paris a cumparat de la un bijutier francez
bijuterii de mare valoare pe care urma sa le plateascd prin mai multe
cambii pe care le-a emis cu acea ocazie. Cand la scadenta bijutierul a
prezentat cambiile, Lizardi (cetdteanul mexican) a invocat nulitatea
contractului de vanzare-cumparare araténd ca la data incheierii
respectivului contract, desi el era capabil potrivit legii franceze, nu era
totusi capabil potrivit legii nationale (mexicane). Instantele franceze au
fost sesizate cu nulitatea contractului de vanzare-cumparare pentru
incapacitate bazati pe o lege straina. Aplicdnd lex patriae, instanta
francezi urma sa facd aplicarea dreptului mexican, drept care il
considera pe Lizardi incapabil. Instantele franceze ins4 nu au facut
aplicarea legii mexicane considerand ca aceasta situatie ar leza
interesele nationalului francez deoarece s-ar prejudicia un cetatean
francez de buna-credinté in momentul incheierii actului.
Instantele franceze au inlaturat de la aplicare lex patriae si au
aplicat dreptul francez conform cdruia cetateanul mexican avea
capacitate de exercitiu, instituindu-se astfel aceasti exceptie de la
aplicarea legii personale normal competente!.
" A se vedea H. Batiffol, P. Legarde, Droit international prive, Tome II, Librairie
Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1993, p. 111 si urm; J.P. Niboyet, Manuel
de droit international prive, Paris, 1928, p. 712 si urm.

———e
In art. 2579 NCC, se precizeazd ca persoana care, potrivit legij

sale nationale, este lipsité de capacitate sau are capacitate de CXEIcitiy
restrénsa nu poate sa opund aceasta cauza de nevaliditate celui care a
socotit-o cu bund-credin{a ca fiind deplin capabild in conformitate cy
legea locului unde actul a fost intocmit. Aceasté regula nu se aplicg
actelor juridice referitoare la familie, mostenire i transmitereg
imobilelor.
Conditii pentru aplicarea teoriei interesului national

persoana sa fie lipsita de capacitate de exercitiu potrivit legij
sale nationale, lex patriae, dar sa fie capabila potrivit legii forului
;
actul sa fie intocmit in tara forului;
8 cocontractantul local sa fi fost de buna-credinta.
Acesta si nu fi
cunoscut si in mod rezonabil nici si nu fi putut
cunoaste cauza de
nevalabilitate, adica incapacitatea strainului;
anularea actului sa fie de natura a produce un prejud
iciu nejus-
tificat cocontractantului national.
Daca aceste patru conditii sunt intrunite, lex
patriae va fj
inlaturata $i in locul ei se aplica lex loci actus (legea
locului incheierij
actului).
Pentru aceasta teorie in literatura de specialitate s-au
incercat mai
multe explicatii:
— unii autori au incercat si o asimileze unei situati
i de ordine
publica, dar consideram cA nu suntem in prezenta
unei exceptii de
ordine publicd pentru ca nu suntem in prezenta unui
efect al legii
straine;
— un alt argument porneste de la necunoasterea
scuzabila a legii
straine de catre cetateanul national;
~ de asemenea s-a mai incercat argume
ntarea acestei teorii
por nind de la ideea imbogiatirii fara justé cau
za a cetafeanului strain;
— ideea erorii comune $i invincibile (error
communis Jacit jus).
Concluzia este insi ca legea romana
a avut ca Scop ocrotirea
bunei-credinte, aceasta aparénd ca
temei al acestei teorii in dreptul
roman’.
' A se vedea si D.A. Sitaru, op. cit., p. 172

.

CAPITOLUL 2
NORME CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANELE
JURIDICE!
1. Determinarea legii aplicabile
Art. 2580 NCC precizeazi ca ,,statutul organic al persoanei

juridice este cArmuit de legea sa nationala”. Continutul acestei norme
conflictuale este reprezentat de statutul organic al persoanei juridice,
iar legatura normei conflictuale este legea nationala a persoanei
juridice. Aceasta lege, ca lege aplicabila, este cunoscuta sub denumirea
societatis.
de legea societatii sau lex
Determinarea notiunii de persoand juridicaé (fiind o creatie
juridica) este o problema de calificare a continutului normei
conflictuale, calificare care se va realiza dupa /ex fori (legea instantei
sesizate). In cazul in care ex fori va fi legea romana trebuie si vedem
ce intelege legea romana prin persoana juridica si trebuie identificate
criteriile de determinare a nationalitatii persoanei juridice conform
dreptului roman. Trebuie sa ne uitém in partea generala a noului Cod
civil unde vom gisi un criteriu comun de determinare a nationalitatii $i
anumite criterii speciale.
Pe de o parte, avem art. 2568 NCC, care arata ca ,legea nationala
este legea statului a carui nationalitate o are persoana juridica”. Art.
2571 califica notiunea de nationalitate si spune ca ,,persoana juridica
are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a constituit sediul
social”. .
Prin urmare, in dreptul romén criteriul general pentru stabilirea
nationalitatii este dat de sediul social al persoanei juridice. Sediul
de consti-
social al persoanei juridice este cel stabilit potrivit actului
O. Cap afa nd, Regimul pe siraine a

1 A se vede a, ca stud iu gene ral,
éni a, Ed. Aca dem iei , Bucu rest i, 1969 ; LP. Filipescu, op. cit., p. 255-279; 0.
Rom
Sitaru, op. cit., p. 177-187.

tuire a persoanei juridice. Cu alte cuvinte, sediul stabilit este sediy|

statutar. | ; _.
Acest sediu statutar trebuie si indeplineasca doua condifil:
1. sa fie serios; per a contrario, daca nu este serios, este fraudulos,
actul constitutiv urmand a fi anulat sau lipsit de efecte juridice;
2. sa fie real, adica sa nu fie fictiv, adicd s4 nu existe o simulatie
prin fictivitate. o
Criteriul sediului social pentru persoana juridica este validat si de
cele doud acte normative fundamentale in materia persoanelor juridice:
Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, si O.G. nr. 26/2000
privind asociatiile si fundatiile.
fn dreptul anglo-saxon, in ceea ce priveste stabilirea nationalitatij
persoanei juridice avem teoria incorporarii: persoanele juridice ay
nationalitatea statului unde s-au inregistrat.
Criterii speciale pot fi stabilite prin acte normative speciale. Un
exemplu ar fi determinarea nationalitatii dupa criteriul controlului.
In acest sens, se considera ca o persoana juridica are nationalitatea
statului de pe al carui teritoriu se exercité controlul asupra acelei
persoane juridice.
De regula, controlul se apreciazd dupa cet&tenia/nationalitatea
asociatilor, provenienta capitalului social sau cet&tenia/nationalitatea
organelor de conducere.
Criteriul controlului in dreptul roman este intalnit in unele con-
ventii internationale la care RomAnia este parte. Astfel de reglementari
sunt:
— Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea
diferendelor relative la investitii intre state si persoanele altor state
(Romania a aderat in 1975): o societate comerciald este considerata
straind daca asupra ei se exercité un anumit control de catre interes¢
straine!;
— Acordul dintre Romania gi Israel din 1999 pentru promovarea $1
protejarea reciproca a investitiilor: 0 societate comerciala este consi-
derata straind daca este controlati de pe teritoriul celuilalt stat.
1 . z ogee .
. Pentru 0 analiza a dispozitiilor acestei conventii, a se vedea C.P. Buglea,
Solutionarea diferendelor dintre state si comercianti de alté nationa
litate, Ed.
Hamangiu, Bucuresti, 2006.

Titlul If. Partea speciala 87
Art. 2571 alin. (2) NCC — prevede o situatie speciald data de

imprejurarea cA o societate comerciala are sedii in mai multe state:
daca existé sedii in mai multe state, determinand pentru a identifica
nationalitatea persoanei juridice este sediul real”. Sediul real este
definit in alin. (3) al aceluiasi articol — prin sediul real se intelege locul
unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii
statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate
potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.
O alta problema legata direct de persoana juridica si reglementatd
de dreptul international privat este legea aplicabila statutului organic al
sucursalelor gi filialelor. Raspunsul la aceastA intrebare se gaseste in
art. 2580 alin. (2) si (3) NCC, care arata cd statutul juridic al sucursalei >
infiintata de catre persoana juridicd intr-o alta tara este supus legii7
nationale a persoanei juridice respective. Se intémpla acest lucru
deoarece sucursala nu are personalitate juridica, fiind doar o prelungire
a personalitatii juridice a societtii mama. in schimb, statutul organic »)
al filialei va fi supus legii statului pe al carui teritoriu aceasta
si-a |
stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei
~
juridice care a infiintat-o.
O alta problema interesaté este de a sti ce lege va guverna
fuziunea unor persoane juridice? Legea aplicabila fuziunii
unor
persoane juridice de nationalitati straine. In acest sens, art, 2584 NCC
arata ca fuziunea unor persoane juridice de nafionalitati diferite poate
fi realizaté dacd sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute
de
legile nationale aplicabile statutelor lor organice.
“
Desi in legatura cu o alti problema legati de legea aplicabila in
cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice, nu
avem o
reglementare in Cod, cum de altfel nu o aveam nici in Legea nr.
105/1992, totusi in literatura de specialitate se considera
ca si aici ar
trebui aplicata prin analogie reglementarea de la fuziunea
persoanelor
Juridice, in sensul ca trebuie indeplinite conditiile din cele doua
sisteme de drept in prezenta.
Art. 2582 NCC mai vorbeste si despre institutia recunoasteri
i
Persoanei juridice straine in Romania. Sub acest aspect,
alin. (1) arata
ca persoanele juridice straine@uscop patrimonial constituite in
statul a
carui nationalitate o au, sunt recunoscute de plin drept in Romania.
Iar

> |
alin. (2) araté ci persoanele juridice straine Gira) scop patrimonial pot fj
recunoscute in Romania pe baza aprobarii ‘prealabile a Guvernului,
prin hotiraére judecdtoreascé (cumulativ), sub conditia reciprocitag,
dac& sunt valabil constituite in statul a cdrui nationalitate o au, ig
scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale gj
economice din Romania.
J Efectul recunoasteriipeste acela cd o persoana juridica straina care
este recunoscutii beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea
statutului ei organic. Pe de alté parte, persoana juridicd straing
recunoscuta in Roménia isi desfasoara activitatea pe teritoriul tari in
conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatij
economice, sociale, culturale sau de alta natura.
2. Domeniul legii aplicabile statutului organic al persoanei

juridice
Vor fi reglementate de legea persoanei juridice urmatoarele

aspecte ce tin de statutul organic al persoanei juridice, asa cum sunt
prevazute in articolul 2581 din Codul civil:
Chapacitatea persoanei juridice;
Cand vorbim despre capacitatea persoanei juridice, trebuie si
avem in vedere cele doua aspecte ce intra in continutul acestei notiuni,
si anume capacitatea de folosinté@)capacitatea de exercitiu.
> Astfel, in ceea ce priveste capacitatea de folosinté, in domeniul
legii statutului intra elementele constitutive ale persoanei juridice,
modalitatile de constituire, continutul capacitatii de folosint, incapa-
citatile de folosinté, limitele capacitatii de folosinta, incetarea
persoanei juridice.
-> in legatura cu capacitatea de exercitiu a persoanei juridice,
intereseazi aspecte privind constituirea si atributiile organelor de
conducere, relatiile intre organele de conducere si persoana juridica $i
relatiile intre organele de conducere si terti.
©modul de dobandire/pierdere a calitatii de asociat;
©ilrepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat;
©modul de alegere si functiile organelor de conducere;
Creprezentarea persoanei juridice prin organele proprii;

C©yaspunderea persoanei juridice si a organelor sale fata de terti;

Qnodificarea actelor constitutive; a
Orspecte ce tin de dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.
3. Legea aplicabila falimentului
Aplicabil in acest domeniu este Regulamentul (CE) 1346/2000

privind insolventa,
Potrivit articolului 4 din Regulament, insolventei ii este aplicabila
legea tarii unde s-a deschis procedura insolventei. Aceasté lege
determina toate etapele specifice procedurii insolventei: declansare
a
acesteia, desfasurarea si inchiderea acesteia.
Domeniu de aplicare a legii falimentului*
Cconditii pentru ca o persoana si fie declarat’ in faliment;
©ccriteriul de fond care justifica falimentul (incetarea
in fapt a
platilor);
asurile prealabile falimentului;
ategoriile de persoane care pot cere falimentul;
©categoriile de persoane care sunt implicate in proce
dura fali-
mentului;
Oefectele falimentului asupra capacitatii de exercitiu a debi
-
torului;
©efectele falimentului asupra drepturilor creditor
ilor cu privire la
bunurile debitorului si cu privire la actele juridice
incheiate de debitor;
Qefectele lichidarii;
©raspunderea membrilor din organele de
conducere ale societatii
falit
e pentru starea de faliment;
Aspectele privind procedura vor fi trat
ate in partea destinatad
Procesului civil international.

CAPITOLUL 3
NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND BUNURILE
1. Determinarea legii aplicabile statutului real

ry
Cand vorbim despre bunuri, trebuie s4 avem in vedere o teorie

generala a acestora, adic ansamblul reglementarilor care configureaz4
statutul acestora. Trebuie si avem prin urmare in vedere toate
aspectele ce vizeaza bunurile, inclusiv clasificarile acestora.
Din acest punct de vedere, trebuie si intelegem notiunea de bun
in
sens larg, incluzAnd aici atat bunurile in sensul lor strict, cat si
drepturile care se exercita asupra lor’.
Toate aceste aspecte formeaza statutul real.
Traditional, in legislatia romaneasca, statutul real a fost supus
legii locului situarii bunului (/ex rei sitae sau lex situs)’.
Aceasta regula este prevazuta expres in art. 2613 alin. (1) NCC
conform c&ruia ,,posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi
reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de
legea locului unde acestea sunt situate sau se aflé, afara numai daca
prin dispozitii speciale se prevede altfel”.
Confinutul acestei norme conflictuale este format din toate
aspectele, care cum spuneam, contureaza statutul real, respectiv toate
aspectele legate de bunuri, inclusiv drepturile care se exerciti asupra
acestora.
' A se vedea in literatura de specialitate romA

neasca: C. Hamangiu, I.
Rosseti- Balanescu, Al, Baicoianu, Tratat de
drept civil roman, vol. I, p. 864 si urm;
Gh. Beleiu, Drept civil roman, Bucuresti, 1992,
p. 94; A. Ionascu, Drept civil. Partea
generald, Bucuresti, 1963, p. 58 si urm; G.N.
Lufescu, Teoria generald a drepturilor
reale, Bucuresti, 1974, p. 91 si urm.; I. F ilipescu, Drep
t civil. Dreptul de proprietate $i
alte drepturi reale, Bucuresti, 1993,
p. 28 si urm.
? Pentru reglementarea din dreptul britanic, a se vedea J. Fawcett and J.
Carruthers, P. North in Cheshire, North & Fawcet: Private International
fourteenth edition, Oxford University Law,
Press, 2008, p. 1225 si urm.

9]
Titlul II. Partea speciala
Al doilea element al oricdrei norme conflictuale, respectiva

legatura, este reprezentatd in acest caz de trimiterea spre legea locului
unde acestea sunt situate sau se afla.
Si, in sfarsit, punctul de legatura este diferit, in functie de situatia
in care avem de a face cu bunuri imobile sau mobile. Astfel, in cazul
bunurilor imobile, punctul de legatura care ne indica in concret legea
aplicabila, este dat de locul unde bunul este situat, in timp ce in cazul
bunurilor mobile, de locul unde acestea se afla.
Ratiunea aplicarii legii locului situarii, sau aflarii bunului, consta
in faptul ca aceasta lege asigura realizarea a cel putin trei principii
fundamentale in materie:
©principiul teritorialitatii/suveranitatii care consta in interesul
statului de a guverna prin norme proprii regimul juridic al bunurilor
aflate pe teritoriul sau, avind in vedere faptul ca bunurile reprezinta
valori sociale deosebit de importante;
©principiul generalitatii — legea locului situarii bunului asigura
aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe acelasi
teritoriu;
})principiul sigurantei circuitului civil privind bunurile fati de
parti/terti’.
Aplicarea legii situarii bunului (/ex rei sitae) este o solutie
traditionala in dreptul romn. Fostul art. 2 alin. (1), C. civ., abrogat
prin Legea nr. 105/1992, araté ca numai imobilele aflate pe teritoriul
Roméniei sunt supuse legii romane, chiar posedate de straini.
2. Domeniul legii aplicabile statutului real”
Legea statului pe teritoriul cdruia bunul se afl sau este situat,

carmuieste:
~ bunurile asupra cdrora pot exista drepturi reale si clasificarea
acestor bunuri in functie de criteriile admise de legea respectiva;
— drepturile reale care pot exista asupra bunurilor;
A se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 189.

In ceea ce priveste domeniul de aplicare a lui /ex rei sitae, in dreptul francez, a
se vedea D. Gutmann, Droit International Prive, 6e edition, Dalloz, 2009, p. 195-200.

—~
— modurile si conditiile de constituire, transmitere si stingere ,
drepturilor reale. ae
Aici trebuie facuta o distinctie: . .
Pe de o parte, modurile specifice sau originare de transmitere ,
drepturilor reale — uzucapiunea, traditiunea, accesiunea - precum Si de
stingere a drepturilor reale sunt supuse legii situarii bunului.
Pe de alta parte, modurile nespecifice de transmitere a bunurilor —
contractul si testamentul — vor fi supuse legii locului situarii bunuly
sau altor legi, dupa cum este vorba de aspectele lor reale ori de alt;
natura decat reale.
— confinutul drepturilor reale, adicé prerogativele ‘pe care dreptu-
rile reale le confera titularilor lor, precum si modul de exercitare a
acestor prerogative.
Sub acest aspect, /ex rei sitae va guverna cel putin urmatoarele
elemente: — pe de o parte, atributele sau prerogativele pe care aceste
drepturi le confera titularului lor, precum gi limitele acestora; — pe de
alta parte, modul de exercitare a prerogativelor pe care drepturile reale
le confera precum si dreptul de urmarire, dreptul de preferinté al
creditorilor cu garantii reale.
— tot sub incidenfa acestei legi intra si mijloacele de aparare a
drepturilor reale, numite si actiuni reale (spre exemplu regimul juridic
aplicabil actiunii in revendicare);
— posesia si actiunile posesorii;
— obligatiile propter rem, acestea reprezenténd un accesoriu al
dreptului real.
in schimb, obligatiile scriptae in rem sunt supuse legii situarii
t bunului pentru aspectele reale si legii actului juridic din care izvorasc
aceste obligatii pentru celelalte aspecte care nu sunt reale,
— intra sub incidenta acestei legi modul de urmirire si de
executare silita asupra bunurilor.
— sub anumite aspecte si formele de publicitate asupra bunului.
Art. 2626 NCC care arata ci formele de publicitate realizate in
orice mod referitoare la bunuri, sunt supuse legii aplicabile
la data si
locul unde se indeplinesc. Dupa cum constatim, prevederile
acestui
articol nu plaseazi direct formele de publicitate
in sfera legii locului
situarii bunului, ci in sfera legii locului unde acele
forme se intocmesc

(locus regit actum). Cu toate acestea insa, practic, legea locului unde
se indeplinesc formele de publicitate coincide cu cea a locului situarii
bunului despre care se face publicitatea. Mai mult decat atat, alin. (2)
al art. 2626 NCC precizeaza clar ca in ceea ce priveste formele de
publicitate referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde f
acesta se gaseste situat, chiar daca temeiul juridic al nasterii, transmi- -
terii, restrangerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a
constituit prin aplicarea altei legi. ~
3. Exceptiile de la aplicarea statutului real pentru anumite

categorii de bunuri
Anumite bunuri, datorita naturii lor specifice sau a pozitiei in care

se afld, nu vor fi supuse legii locului situarii lor, ci unei alte legi
aplicabile’.
3.1. Bunurile aflate in curs de transport
Conform art. 2618 NCC, bunul aflat in curs de transport este

supus legii statului de unde a fost expediat, afara numai daca:
a) partile interesate au ales, prin acordul lor, o alta lege, care
devine astfel aplicabila;
b) bunul este depozitat intr-un antrepozit sau pus sub sechestru in
temeiul unor masuri asiguratorii sau ca urmare a unei vanzari silite, in
aceste cazuri fiind aplicabila, pe perioada depozitului sau sechestrului,
legea locului unde a fost reasezat temporar;
c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind in
acest caz supus legii sale nationale.
3.2. Mijloacele de transport
Regimul juridic al acestora este guvernat de art. 2620-2621 NCC.

Astfel, in ceea ce priveste legea aplicabila, se prevede faptul ca aspecte
"A se vedea pentru vechea reglementare, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit.,
p. 308-316; D.-A. Sitaru, op. cit., p. 196-199.

—
cum sunt constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor rea},
asupra unui mijloc de transport sunt supuse: .
a) legii pavilionului pe care il arboreaza nava sau legii statului de
inmatriculare a aeronavei;
b) legii aplicabile statutului organic al intreprinderii de transpoy
pentru vehiculele feroviare gi rutiere din patrimoniul ei.
Legea astfel identificata se aplica de asemenea:
a) bunurilor aflate in mod durabil la bord, formandu-i dotarea
tehnica;
b) creantelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asis.
tenta tehnicd, intretinerea, repararea sau renovarea mijlocului de
transport.
Legea pavilionului navei sau statului de inmatriculare a aeronavej
carmuieste indeosebi:
a) puterile, competentele si obligatiile comandantului navei say
aeronavel;
b) contractul de angajare a personalului navigant, daca partile nu
au ales o alta lege;
c) raspunderea armatorului navei sau intreprinderii de transport
aerian pentru faptele si actele comandantului si echipajului;
d) drepturile reale si de garantie asupra navei sau aeronavei,
precum si formele de publicitate privitoare la actele prin care se consti-
tuie, se transmit $i se sting asemenea drepturi.
3.3. Titlurile de valoare
in categoria titlurilor de valoare intra: actiunile sau obligatiunile,

nominative sau la purtator, si titlurile reprezentative asupra marfurilor.
Astfel, conform art. 2.622, emiterea de actiuni sau obligatiuni,
nominative sau la purtator este supusa legii aplicabile statutului orga-
nic al persoanei juridice emitente.
Conditiile si efectele transmiterii unei actiuni sau obligatiuni vor
fi supuse:
a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente,
cat priveste titlul nominativ;
b) legii locului de plata a titlului la ordin;

c) legii locului unde se afla titlul la purtator in momentul trans-
miterii, in raporturile dintre posesorii succesivi, precum si dintre
acestia si tertele persoane.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste titlurile reprezentative asupra

méarfurilor, noul Cod face aplicarea principiului autonomiei de vointa,
in sensul ca aceste titluri vor fi guvernate de legea mentionata expres
in cuprinsul respectivului titlu de valoare.
Legea desemnaté de citre parti, stabileste dacd respectivul
intruneste conditiile spre a fi un titlu reprezentativ al marfii pe care o
specifica.
in lipsa manifestarii de vointa in alegerea legii aplicabile, natura
titlului se determina potrivit legii statului in care isi are sediul
intreprinderea emitenta.
Daca titlul reprezinté marfa, legea care i se aplica, in calitatea sa
de bun mobil, carmuieste drepturile reale referitoare la marfa pe care
o
specifica.
3.4. Drepturile asupra creatiei intelectuale (art. 2624-2625

NCC) ”
Drepturile de creatie intelectuala, intra in categoria bunurilor

mobile necorporale.
in categoria drepturilor de creatie intelectuala intra cele doua mari
categorii de drepturi, respectiv: drepturile de autor; drepturile
de
proprietate industriala.
Pornind de la aceasta distinctie, si noul Cod stabileste in mod
distinct legea ce urmeaza sa le guverneze.
Astfel, in ceea ce priveste drepturile de autor, noul Cod civil arati
ca nasterea, continutul si stingerea drepturilor de autor asupra unei
opere de creatie intelectualé sunt supuse legii statului unde aceasta a
fost pentru intdia oaré adusa la cunostin{a publicului prin publicare,
reprezentare, expunere, difuzare sau in alt mod adecvat.
Atunci cAnd operele de creatie intelectuala nu ajung la cunostinta
publicului, vor fi supuse legii nationale a autorului.

Ay
96 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROM
=
lor de Prop riet a,
lar pe de alta parte, art. 2.625, in materia drepturi
dreptului de Proprie,
industriala araté cA, nasterea, continutul si stingerea
tate industrialé sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul, oy;
de inregistrare
inregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau
3.5. Drepturile de crean{a
Drepturile de creanfi, care din punct de vedere al clasificarjj

bunurilor in mobile si imobile, sunt incadrate in categoria bunuriloy
mobile incorporale, se considera cA sunt supuse, de regula, legij
izvorului lor, fie faptul juridic (delictul de exemplu);
3.6. Bunurile apartinand unui stat, dar aflate pe teritoriul

altui stat.
Bunurile apartinand unui stat, dar aflate pe teritoriul altui stat sunt
supuse in principiu legii statului caruia fi apartin ca urmare a princi-
piului imunitatii statului si a bunurilor sale.
3.7. Bunurile cuiturale scoase ilicit de pe teritoriiltinui stat
Bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt

Supuse unui statut special prevazut de doua conventii internationale la
care Roménia este parte, conventii care contin si dispozitii de drept
international privat.
~ Astfel, Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate

pentru
interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de
import, export si
transfer de proprietate a bunurilor culturale,
adoptaté de Conferinta
Generala UNESCO, Ia Paris la 14 noiembrie 1970 (Romania a aderat
prin Legea nr. 79/1993, publicaté in M.
Of. nr. 268/] 993), prevede ca
statele parti la Conventie se angajeaza
sa ia masuri adecvate pentru a
sechestra $l restitui la cererea statului
de origine, orice bun cultural

Statele parti la Conventie se angajeaza ca in cadrul legislatiei lor
sa admité actiunea in revendicare a bunurilor culturale furate, intro-
dusa de proprietarul legitim sau in numele acestuia.
~> Conventia UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau
exportate ilegal, adoptata la Roma la 24 iunie 1995, ratificata de
Romania prin Legea nr. 149/1997 (publicaté in M. Of. nr. 176 din 30
iulie 1997), prevede ca posesorul unui bun cultural furat trebuie sa il
restituie, iar un bun este considerat furat daca aceasta calificare este
conforma cu legislatia statului de unde bunul provine. Rezulta ca,
calificarea bunului ilicit se va face potrivit legii acelui stat si nu
conform legii statului unde bunul se afld in momentul litigiului (se
impiedica astfel frauda la lege care s-ar putea realiza prin mutarea
punctului de legatura pentru a face aplicabila alta lege)!.
Toate informatiile de mai sus se refera la bunuri privite ut singuli/
individual.
Universalitatile de bunuri au un regim special din perspectiva
dreptului international privat:
— universalitatile de bunuri mobile/imobile apartin unei persoane
fizice deoarece pot avea ca izvor doar succesiunea, sunt supuse legii
aplicabile succesiunii;
~ transmiterea de bunuri in universalitatea lor (patrimoniu sau
fractiune de patrimoniu) intre persoane juridice deoarece opereazi ca
efect al reorganizarii, sunt supuse legii personale a persoanei juridice
reorganizate.
4. Legea aplicabila cambiei, biletului la ordin si cecului
Noul Cod civil reglementeaza in capitolul VII, apartinand Cartii a

Vil-a, in mod special, legea aplicabila cambiei, biletului la ordin si
cecului, fara a le incadra intr-o categorie anume a dreptului privat.
Acestea sunt tratate in literatura de specialitate in materia dreptului
comercial rezervata titlurilor de valoare sau titlurilor de credit.
in principiu, prin intermediul acestor instrumente, se realizeaza
anumite plati, la termen, pentru niste obligatii ce intra in continutul
" A se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p. 198.

erite Conta it one sa
unor raporturi juridice ce-si au izvorul in dif
eeforme ea ss
comerciale. Faptul ca ele realizeaza de fapt, 0 See
le detine, le
echivaleaza cu o creditare a celui care
ol . a
i redit .
urilor, aceste EL pot fj
“s oe punctul de vedere al clasificarii bun
ile incorp .
incadrate la randul lor in categoria bunurilor mob
4.1. Conditiile de valabilitate ale tittului de credit *

4.1.1. Legea aplicabild conditiilor de fond
fn ceea ce priveste capacitatea persoanei care doreste . ‘

angajeze prin cambie, bilet la ordin sau cec, aceasta este a de
legea sa nationala, adica potrivit dreptului roman, de legea cetateniei
ersoane.
wee Thos art. 2647 din noul Cod civil, considera ca angajamentul pe
care o persoana si-l ia prin cambie, bilet la ordin sau cec, va fi valabil,
chiar dacé persoana respectiva nu este capabild potrivit legii sale
* nationale, dar este capabila de legea statului pe teritoriul caruia
respectiva persoana si-a dat semnatura.
Aceasta dispozitie din noul Cod civil este aseman&toare reglemen-
tarii teoriei interesului national, care reprezinta, la randul ei, o exceptie
de la legea personald normal competenta a se aplica persoanei
fizice.
Toate celelalte conditii de fond ale fiecarui angajame
nt rezultat
din titlu . vor fi sup use conform principiului plur
alitatii, legii locului,
adic legii locului fiecarei semnaturi2.
4.1.2. Legea aplicabild conditiil

or de formd
Angajamentele asumate prin
cambie, bilet la ordin sau cec
considerate valabile sub as pect , sunt
formal, dac& inde
forma ale legii statului und plinesc conditiile de
© angajamentul a fost subscris,
Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman,€ in eddreptul comercial Toman a se vedea

di
Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 179 si ah “ a VIll-a, revazuta $i addugita, Ed.
D.A. Sitaru, op. cit., p. 424,

Mergand pe aceeasi idee pe care am remarcat-o si in materia

formei actelor juridice, unde pentru a salva actul din punct de vedere
formal, s-au oferit mai multe legi care pot valida din punct de vedere
actul, si in cazul acestor instrumente, legiuitorul rom4n a oferit si alte
variante care sé poata confirma din punct de vedere formal vala-
bilitatea lor.
Astfel, teza a doua a art. 2648 alin. (1), prevede in materie de cec,
ca acesta este valabil din punct de vedere formal, si daca indeplineste
conditiile de forma prevazute de legea locului platii.
De asemenea, 0 alta modalitate de salvare a acestora este
data de
reglementarea potrivit careia, un angajament chiar nevalabil potrivit
legii statului unde a fost subscris, sau in materia cecului $i potrivit
legii
locului platii, nu va invalida un angajament ulterior, dacd se
confor-
meaza legii statului unde se subscrie angajamentul ulterior.
4.2. Valorificarea‘dreptului nascut din titlul-de credit:
Noul Cod civil incearcé s4 reglementeze legea aplic

abila unor
probleme ce se nasc din neplata cambiei, biletului la ordin
sau cecului.
Astfel, in legatura cu actiunea in regres pe care posesorul
titlului o
are la indem4na, art. 2649 prevede ca termenele stabilite pentru
exercitarea actiunii de regres sunt determinate, fata de orice
semnatar,
de legea locului unde titlul a luat nastere.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste protestul, potrivit Codului,
forma si termenele de protest, cat si conditiile de forma
ale unor acte
hecesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor in mate
rie de
cambie, bilet la ordin sau cec sunt stabilite de legea statul
ui unde
trebuie intocmit procesul sau un alt act necesar.
4.3. Cambia $i biletul ta ordin
Dupa ce noul Cod a reglementat legea aplicabila conditiilor de

valabilitate si mijloacelor de valorificare, pentru toate categoriile de
titluri, realizeazai o departajare in ceea ce priveste analiza intre cambie
si biletul la ordin, pe de o parte, si cec, pe de alta parte.

ROMAN
in cup rin sul a pat ru art ico le, 26 51 -2 654, sunt reglementate
Astfel,
legile aplicabile:
— efectelor obligatiilor;
— dobandirii creantei;
—acceptarii cambiei;
celor doua titluri.
— pierderii sau furtului
ectelor obligatiilor
4.3.1. Legea aplicabild ef
gi
ran d, efe cte le ob li ga ti il or acceptantului unI ei cambii
in primul ului unde aceste
semnatarului unui bilet la or din
sunt supuse legii loc
titluri sunt platibile.
le produc semnaturile celorlalti
Pe de alta parte, efectele pe care
prin cam bie sau prin bile t la ord in sunt determinate de legea
obligati
urile.
statului pe teritoriul caruia au fost date semnat
faptul ca pentru
Din analiza celor doua dispozitii legale, rezulta
executare a
prima situatie legiuitorul opteaza pentru legea locului de
} titlurilor (lex loci solutionis), in timp ce pentru efectele care se nasc
pentru semnatarii ulterior se opteaza pentru legea locului semnarii,
ceea ce echivaleaza cu lex loci actus.
4.3.2. Legea aplicabild dobdndirii creantei
Potrivit art. 2652, legea locului unde titlul a fost constituit

stabileste daca posesorul cambiei doband
we ge
este creanta
fa care a dat loc
emisiunii titlului.
ee
4.3.3, Legea aplicabild acceptarii cambiei
, Legea statului unde este platibila cambia, stabileste dacd accep-

area poate fi restransa la o parte din sum, precum si daca posesorul
titlului este obligat s4 primeasca o plata partiala (art. 2653) °

4.3.4. Legea aplicabild in caz de pierdere sau de furt
in sfarsit, legiuitorul reglementeaza din punct de vedere al

dreptului international privat si situatia creata de pier
derea sau furtul
titlurilor. Astfel, masurile ce pot fi luate in caz de pierdere sau
de furt
vor fi cele stabilite de legea statului unde cambia sau
biletul la ordin
sunt platibile.
4.4. Gecul »
In ceea ce priveste cecul, noul Cod incearcé

si reglementeze
anumite aspecte importante, identificdnd pentru
fiecare in parte legea
aplicabila.
4.4.1. Persoanele asupra carora poate fi tras un

cec
Persoanele asupra c&rora poate fi tras un cec sunt dete

rminate de
legea statului unde cecul este platibil.
Totusi, desi potrivit legii aplicabile, cecul este nul pent
ru ca nu a
fost tras asupra unor persoane indreptatite, obligati
ile ce decurg din
semnaturile puse pe titlu in alte state, ale caror
legi nu cuprind o
asemenea restrictie sunt valabile (art. 2656).
4.4.2. Legea aplicabild efectelor obligati

ilor
Potrivit art. 2657, efectele obligatiilor ce decurg din cec vor

fi
Suvernate de legea statului pe al cdrui teritoriu
Tespectivele
au fost subscrise
obligatii.
4.4.3. Domeniul de apli

care
In domeniul de aplicare a legii statului unde cecul este platibil

intr urmitoarele aspecte:

a) daca titlul trebuie tras la vedere sau dac& poate fi tras la up

datarii;
anumit termen de la vedere, precum si efectele post
b) termenul de prezentare; ;
ificat, confirmat sau vizat sj
c) dac& cecul poate fi acceptat, cert ;
—
care sunt efectele produse de aceste mentiuni;
obligat s4 primeasca 9
d) daca posesorul poate cere si daca este
plata partiala; . ;
,,platibil
e) dac& cecul poate fi barat sau poate si cuprinda clauza
le acestei barari,
in cont” ori o expresie echivalenta si care sunt efecte
clauze sau expresii echivalente;
i $i care
f) daca posesorul are drepturi speciale asupra provizionulu
este natura lor;
g) daca trigatorul poate sa revoce cecul sau si facé opozitie la
plata acestuia;
h) masurile care pot fi Iuate in caz de pierdere sau de furt al
cecului;
i) dacé un protest sau o constatare echivalentaé este necesara
pentru conservarea dreptului de regres impotriva girantilor, traga-
torului si celorlalti obligati.” (art. 2658).

f * Rigu lam. €60).2012 otal
CAPITOLUL 4
NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND
MOSTENIREA
1. Determinarea legii aplicabile mostenirii
In acest domeniu, art. 2633 din noul Cod civil precizeaza ca

mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a
avut la data mortii sale resedinta obisnuita. Ca principiu general,
trebuie retinut faptul cA notiunea care desemneaza legea aplicabila
mostenirii este aceea de lex succesionis.
Cu caracter istoric', fostul art. 66 din Legea nr. 105/1992 supunea
mostenirea unor legi diferite in functie de obiectul ei, astfel.
Pentru bunurile mobile, oriunde acestea se aflau, mostenirea era
guvernata de legea nationala pe care persoana decedata o avea la data
mortii. Lex patriae era data de cetatenia persoanei respective. Se facea
astfel aplicarea principiului bunurile mobile urmeaza persoana.
Prin urmare, prin compararea celor doud reglementiari, putem
constata ca modificarea principala realizaté de NCC este aceea ca, in
ceea ce priveste punctul principal de legatura_ pentru norma con-
flictuala, acesta nu mai este dat de cetatenia,(ci
de ultima resedinta
obisnuité a defunctului.
Totusi, art. 2634 oferd persoanei posibilitatea de a alege ca
aplicabila mostenirii in ansamblul ei legea statului a carui cetatenie o
are,
O a doua mare diferenta, pe care o remarcém, este aceea ca spre
deosebire de reglementarea veche, care trata diferit bunurile imobile si
bunurile mobile din masa succesorala”, facdndu-le aplicabile si legi
"Pentru vechea reglementare, a se vedea IP. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit.,
P. 412-421; D.-A, Sitaru, op. cit., p. 200-208. . ed
a Pentru o analizd detaliati a compunerii masei succesorale, a se vedea
M. Eliescu, Mostenirea si devolugiunea in dreptul Romdniei, Ed. Academici Romane,

diferite, noul Cod nu mai face aceasta distinctie, ci tratandu-le pe toate

in mod unitar, ca parti ale patrimoniului defunctului, le face aplicabila,
asa cum am spus, legea ultimei regedinfe a defunctului, (Sau) legeg
cetateniei acestuia fn cazul in care acesta si-a manifestat in mod expres,
optiunea pentru aceasta din urma lege.
Posibilitatea ca o persoandé s4 poaté si aleagd legea care sj.j
guverneze succesiunea, exista atunci cAnd persoana respectiva poate s§
realizeze o declaratie speciala cu privire la legea aplicabilé succesiunij,
Evident, aceasta situatie se refera la varianta in care persoang
respectiva nu a realizat chiar un testament. in situatia in care realizeaza
un testament, de fapt incheie un act juridic unilateral pe care va putea
si fl supund in principiu legii alese in mod independent de catre
autorul actului.
Alin. (2) al art. 2634 precizeaza ca existenta si validitatea consim-
fam4ntului declaratiei de alegere a legii aplicabile sunt supuse legij
alese pentru caérmuirea succesiunii.
x In ceea ce priveste conditiile de forma pe care respectiva decla-
ratie trebuie sa le indeplineasca, acestea sunt cele prevazute de legile
pe care Codul le prevede pentru validitatea formala a testamentului
insusi.
¥ Aceeasi lege va carmui $i conditiile de forma pentru modificarea
sau revocarea respectivei declaratii.
In ceea ce priveste conditiile de forma necesare pentru validitatea
testamentului’, acestea sunt reglementate de art. 2635 din NCC care
precizeaza ca intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt
considerate valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile
fie la data cand a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data
decesului testatorului, conform oricareia din urmatoarele legi:
Clegea national a testatorului;
Bucuresti, 1966, p. 19 si urm.; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul
Juridic, Bucuresti, 2002, p. 13 si urm.
Pentru reglementarea francez4, a se vedea, D. Gutmann, Droit International
Prive, 6e edition, Dalloz, 2009, p. 204-205; pentru reglementarea din Quebec,
E. Groffier, Precis de Droit International Prive Quebecois, 4e edition, Les Editions
Yvon Blais, 1990, p. 162-173; si Marea Britanie, J. Fawcett and J. Carruthers, P. North
in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law, fourteenth edition, Oxford
University Press, 2008, p. 1263 si urm.

105
Ohegea resedintei obisnuite a acestuia;
Olegea locului unde testamentul a fost intocmit, modificat sau
revocat, . o, ;
©) legea locului situarii imobilului care formeaza obiectul
testamentului,
egea instantei sau a organului care indeplineste procedura de
transmitere a bunurilor mostenirii.
Si noul Cod civil la fel ca si vechea Lege nr. 105/1992 contine oO
reglementare foarte generoasd in ceea ce priveste legea aplicabila
formei testamentului. Altfel spus, testamentul va fi valid din punct de
vedere formal daca indeplineste cel putin conditiile prevazute de una
dintre cele 5 enumerate. Ideea este de a salva pe cat posibil testamentul.
Aceste aspecte sunt privite din punct de vedere spatial.
Sub aspect temporal, testamentul este considerat valabil daca
respecta conditiile de forma din una din legile amintite aplicabile fie la
data cand testamentul a fost intocmit, fie)la data decesului testatorului.
Ideea generald este de a se da curs vointei testatorului astfel incat
testamentul sa fie valabil sub toate aspectele astfel incat el si poata sa
isi produc efectele pentru care a fost intocmit.
In ceea ce priveste legea ce urmeaza si guverneze conditiile de
fond necesare pentru validitatea unui testament, constatém ca noul
Cod nu mai contine reglementarea din articolul 68 din Legea nr.
105/1992, care oferea libertate atestatorului de a supune transmiterea
prin mostenire a bunurilor sale altei legi decét legea statului de
cetafenie a persoanei decedate, cu precizarea cA nu putea sa alature
dispozitiile imperative ale respectivei legi.
Nemaiaparand un asemenea text de lege in noua reglementare, in
materia testamentului, duce la o interpretare simpla in sensul ca toate )
aspectele de fond ce nu tin de persoana defunctului, €i de legea + |
succesiunii, vor fi guvernate exclusiv de legea ultimei resedinte } e
obisnuite a defunctului.
Totusi, aceasta interpretare desi corecti datorita lipsei oricarui text
care ar oferi O libertate testatorului in a alege legea aplicabila testa-
de ca act Juridic unilateral, intra putin in contradictie cu
4 oe nate mai sus care vorbeste despre declaratia de alegere
Bl cetateniei ca lege ce urmeaza a guverna mostenirea.

IN T ER NA TI ON AL PRIVAT ROMAy
106 DREPTUL —
at e sa de a Oo de cl ar atie prin care
rsoana po
Or, atat timp cat o pe co ns id er cA poate ca prin acty
su cc es iu ne a,
aleaga legea ce v a guverna emmenea pentru legea
re pr ez en ta t de te st am en t, sa4 opteze de as ase
juridic en ta ra . Singura dilema ny,
de vo lu ti un ea te st am
care sd guverneze
ace ea dac a, pri n int erm edi ul testamentului se va putea opt,
ram ane i obis.
detrimentul legii resedinte
exclusiv pentru legea cetateniei in
actului juridic unilatera}
nuite sau, aplicdind reglementarea din materia orul actului sj
i, adicd aut
respectiv art. 2637, autorul testamentulu e doua, (legea
poata sa stabil easca o cu totu 1 alta lege decdt cel
i), pentru a guverna conditiile
resedintei obisnuite sau legea cetatenie
de fond ale actului juridic.
unui act juridic,
Astfel, principalele conditii de valabilitate ale
i vor fi tratate astfel:
implicit conditiile de valabilitate ale testamentulu
t va fi guvernata de legea
—> capacitatea de a dispune prin testamen
de legea sa nationala, lex
care se aplicé persoanei fizice, adica
personalis.
e absolute sunt supuse tot
>> In ceea ce pri iveste incapacitatile, cel
vor fi guvernate de legea
legii nationale iar incapacitatile relative
succesiunii.
tim4nt vor fi supuse tot legii
—> consimtiméntul $i viciile de consim
si in ceea ce priveste obiectul
succesiunii. Acelasi lucru se va intimpla
testamentului, dar si cauza acestuia.
2. Domeniul de aplicare al lui lex succesionis

conflictuale
Potrivit art. 2636, legea desemnata de catre normele
pentru a guverna succesiunea, se va aplica
prezentate mai sus,
urmatoarelor aspecte:
Qromentu! si locul deschiderii succesiunii.
ub acest aspect{/ex succesioniy) ne va indica care este momentul
deschiderii succesiunii, dar si locul deschiderii succesiunii.
©un al doilea aspect important este reprezentat de persoanele c¢
au vocatie succesorala.
Lex succesionis) ne va indica aceste persoane deoarece vocatia
succesorala este una din conditiile esentiale pentru a putea veni la
mostenire.

©ot in legatura cu subiectele care vin la mostenire, un alt aspect

ce intra sub incidenta acestei legi este reprezentat de calitatile cerute
pentru a mosteni: capacitatea succesorala respectiv lipsa nedem-
nitatilor succesorale.
Capacitatea succesorala, adicé existenta calitatii de subiect de
drept la data deschiderii succesiunii, va fi supusa lui[lex_succesionis,)
iar nu legii nationale tocmai pentru faptul cd aceasta notiune este
calificata drept o conditie esentiala pentru a mosteni.
In ceea ce priveste nedemnitatea succesorala, legea succesiunii ne
va indica, care sunt cazurile in care existé nedemnitate succesorala,
modurile in care opereaza nedemnitatea si efectele acesteia.
©hun alt aspect ce intra sub incidenta acestei legi este exercitarea
posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct.
On alt aspect este dat si de dreptul de optiune succesorala cu
toate aspectele ce tin de conditiile si de efectele acestui drept.
Astfel, sub aspectul conditiilor,(ex succesionis|ne va spune cine
sibilii, termenul de prescriptie pentru exercitarea dreptului de optiune

succesorala $i care sunt actele cu valoare de optiune succesorala.
~> in ceea ce priveste, pe de alta parte, efectele dreptului de optiune
succesorala, vom regasi in (/ex succesionis \efectele acceptarii, dar si
efectele renuntarii la succesiune. Sub acest aspect, al dreptului de
optiune succesorala, trebuie precizat faptul cag@uyntra sub incidenta lui /
[lex
succestonis)aspectele de procedura legate de optiunea succesorali, INU
cum ar fi spre exemplu inventarierea_bunurilor succesiunii care in |
sistemul nostru de drept sunt supuse iuiller fori}
Onn alt aspect foarte important din materia succesiunii este
intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral.
Qn sfarsit, tot sub incidenta lui [ex
succesionis)intra si drepturile
statului asupra succesiunii vacante’.
Ode asemenea, sub incidenta legii succesiunii intra conditiile de
fond ale testamentului, modificarea si revocarea unei dispozitii
testamentare, precum si incapacitatile speciale de a dispune sau de a
primi prin testament.
; "Un comentariu al acestei probleme a se vedea in I. Macovei, Drept

international privat, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011, p.
250-251.

IVAT ROMAN
108 DREPTUL INT ERNATIONAL PR
oo
partajul succesora)
. .
@Qhn sfarsit, in domeniuillegii succesiunii intra si

menea, si
fn ceea ce priveste succesiunile, existé, de ase
regulament european, respectiv Regulament UE nr. 65 0/2012, care sq
aplicd insi doar de la 17 august 2015, privind competenta, lege,
aplicabilé, recunoasterea si executarea hotarGrilor judecdtorestnii 5gj
acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiu
privind crearea unui certificat european de mostenitor.
in acest Regulament avem Cap. III care se numeste Legea
aplicabila. Primul articol al acestui capitol prevede ca orice lege
mentionaté se aplicd indiferent daci este sau nu legea unui stat
membru, precizare ce echivaleazi cu conferirea unui caracter de
aplicare universala regulamentului.
Ca regula generala, ca sub rezerva cazului in care exista dispoziti
contrare, legea aplicabilaé succesiunii, in ansamblul sau, este cea a
statului in care defunctul isi avea resedinta obisnuité in momentul
decesului. Se observa deci faptul ci reglementarea din noua legislatie
romaneasca, coincide sub acest aspect, cu reglementarea europeani,
inca neaplicabila.
Daca totusi, toate circumstantele cazului indica in mod clar ca in
momentul decesului defunctul avea in mod evident o legatura mai
strans4 cu un alt stat dec4t statul unde isi avea resedinta obisnuita, cu
titlu de exceptie, legea aplicabilé succesiunii este legea acelui stat.
~=> Pe de alta parte, art. 22 din Regulament, confera, la randul sau,
unei persoane libertatea de alege ca legea care sa se aplice succesiunili
sale in ansamblul sau, sa fie legea statului a carui cetatenie o detine in
momentul alegerii legii sau la data decesului.
=) In sfarsit, art. 30 prevede ca in cazul in care legea statului in care
sunt situate anumite bunuri imobile, anumite intreprinderi sau alte
categorii speciale de bunuri, contine norme speciale care din motive
economice, familiale sau sociale stabilesc restrictii _privind
succesiunile, sau care afecteazd succesiunile in ceea ce priveste acelé
bunuri, acele norme speciale se aplicd succesiunii in masura in care it
temeiul legii acelui stat respectivele norme sunt aplicabile indiferent
de legea aplicabila succesiunii.
Cu alte cuvinte, constatém ca legiuitorul european doreste ©
atunci cand existé anumite dispozitii in materia imobilelor, sub acelé
aspecte, legea locului unde se afla acele imobile va fj legea aplicabilé
succesiunii.

5Roshuseat (ce) 598 )20
-0ROMA
8
CAPITOLUL 5
ACTELE JURIDICE
1. Obiectul analizei
Prezentul material isi propune sa analizeze aspecte ce tin de legea

aplicabila actelor juridice unilaterale, dar $i contractelor. Demersul
acestei analize, se structureazi pe doua planuri:
— pe de o parte, analiza reglementarii din legislatia roman
easca,
vizand actul juridic unilateral si anumite contracte ce
nu intra sub
incidenta regulamentelor europene;
— pe de alta parte, analiza reglementarii europene
din materia
contractelor.
Prin urmare, in acest domeniu trebuie sa
avem in vedere doud
reglementari:
— in primul rand trebuie avute in vedere
dispozitiile noului Cod
civil’ in materia actului juridic unilateral
si a contractelor ce nu sunt
reglementate la nivelul Uniunii Europene.
Ca tehnicd de redactare a acestor aspect
e in noul Cod, aceasta nu
este prea reusitd, avand in vedere fap
tul ca reglementarea se regaseste
in cuprinsul a doua capitole, si anu
me: Capitolul V , Actul juridic”,
Tespectiv in Capitolul VI denumit:
»Obligatiile”.
Consider neinspirati aceasti teh
nica deoarece s-ar intelege,
tra
ratatar
reaea in Capitole difi erite, ci ac din
tul juridic in general nu ar fi
Insusi izvor de obligatii, prin el
acestea parand a-si gasi
Contacte si alte fapte Juridice Sursa, doar in
(in sens restrans) licite sau
- iar pe de alta parte Regu ilicite,
legea aplicabila obligatiilor
la me nt u CE) nr. 593/2008 privind
contractuale (Roma I”/
Competenta Regulamentul ’,
ui European in aceast
Conferita de insusi i materie este
noul Cod civil, acesta
trimiténd in mod direct la el.
1
,Republic:at 4in M. Of.
nr. 505 din 15 iulie 20
Publicat in JO L 177, 11.
4.7.2008

ROMAn
=—
Astfel, art. 2640 NCC arata ca legea aplicabila obligatiilor co),
itay
tractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului Comun
tehnica juridicd folosité de legiuitorul roman fiind aceea de jy,
corporare. . ;
fn materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor europene
Codul arati ca sunt incidente dispozitiile din domeniul actului juridic,
fn ceea ce priveste noul Cod civil, acesta preia in linii mayj
dispozitiile din vechea Lege nr. 105/1992, care avea, la randul ei, dou
capitole dedicate acestor probleme, Capitolul VII ,,Actul juridic”,
respectiv Capitolul VIII, dedicat »Obligatiilor contractuale sj
ool
extracontractuale”’.
Aderarea Rom§niei la Uniunea Europeani, in ianuarie 2007, a dus
evident, in mod indirect la golirea de continut a Capitolului VII din
lege, in sensul cd, acesta desi nu a fost abrogat, dispozitiile din
continutul sau au fost inlocuite cu cele din regulamentele europene ce
vizau pe de o parte, obligatiile contractuale si pe de alta parte,
obligatiile extracontractuale.
Noul Cod civil, nu a facut altceva decat s4 rezolve aceasta situatie,
in sensul c4, pe de o parte a reglementat el aspectele ce tin de actul
juridic unilateral, si pe de alta parte, a trimis, asa cum am aratat putin
mai inainte, in ceea ce priveste obligatiile izvorate din contract la
reglementarea europeand in materie, in cazul nostru Regulamentul nr.
593/2008.
In ceea ce priveste reglementarea europeani, aceasta s-a dezvoltat
ca urmare a faptului ca, de foarte mult timp s-a incercat realizarea unei
unificdri a normelor conflictuale in aceasta materie extrem de impot-
tanta pentru practicieni, si anume materia obligatiilor contractuale.
Un pas important la nivel european in realizarea acestui demers 4
fost facut in anul 1980, odata cu adoptarea Conventiei de la Roma,
privind legile aplicabile obligatiilor contractuale’.
' Pentru reglementarea din vechea lege a se vedea LP. Filipescu, A.I. Filipesc
Tratat de drept international privat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 320-366
si ne Drept internagional privat - Tratat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000,
p. 222-298.
* P. Lagarde, Le nouveau droit international prive des contrats apres |'entrée &"
vigueur de la Convention de Rome du 19 juin 1980, Rev. Crit. DIP 1991, p. 287 ets: /:
Fouyer, Entrée en viguer de la Convention de Rome du 19 juin 1980 sur la loi

11
Prevederile cuprinse in Conventia de la Roma au fost preluate in
noul Regulament nr. 593/2008, Regulament (CE) care a inceput sa se
aplice din 17 decembrie 2009, moment din care a inlocuit insasi
Conventia de la Roma in ceea ce priveste legea aplicabila obligatiilor
contractuale. Tocmai datorité faptului cd, asa cum am spus, acest
regulament a preluat reglementarea din Conventia de la Roma, el este
cunoscut in literatura de specialitate si in practica, sub denumirea de
,Regulamentul Roma Yr’.
Trebuie sa analizam distinct:
— legea aplicabila formei actului juridic;
— legea aplicabila conditiilor de fond al actului juridic.
2. Legea aplicabila formei actului juridic
Sub acest aspect, art. 2639 NCC precizeaza: ,,conditiile de forma

ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul”.
Acest lucru se refera la actul juridic unilateral’ pentru ca in ceea
ce priveste contractul reglementarea se giaseste in art. 11 din
Regulamentul Roma 1, care prevede cA un contract este valabil din
punct de vedere al formei sale, daca indeplineste conditiile prevazute
de legea care reglementeaza fondul sau.
Prin urmare se constata cd noul Cod preia reglementarea
traditional din dreptul roman, respectiv pe cea care o regaseam si in
Legea nr. 105/1992, atat in materia actului juridic unilateral, cat si
in
applicable aux obligations contractuelles, JDI 1991 p. 601 ets; J. Fawcett and
J. Carruthers, P. North in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law,
fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 667-6
69; J.G. Collier, Conflict of
Laws, second edition, Cambridge University Press, 1994, p.
181-213; A.V. Dicey,
JHC, Morris, The Conflict of Laws, thelfth
edition, Sweet & Maxell, 1993,
p. 187-1284; T. Ballarino, D. Milan in Corso di Dirito
Internazionale Privato, terza
edition, Casa Editrice Dott. Antonio Milani, 2008,
(CEDAM) p. 227-233.
P. Lagarde et A. Tenenbaum, De la convention de Rome au regle
ment Rome I,
Rev. crit. DIP 2008, p. 727 ets.; S. Comeleup, La loi
applicable aux obligations
Contractuelles, Transformation de la Convention de Rome en reglement
communautaire Rome I, JCP 2008. doctr. 205.
0 A se vedea LP. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 320-332 si
D.A. Sitaru, op.
M., p. 210-221; A.V. Dicey, J.H.C. Morris, op. cit., 1993, p. 1255-
1258.

—
materia contractului. De asemenea, observim c&, de principiu, ca
regula generala, de traditie in spatiul European, si Regulamenty
opteaz4 pentru aceeagi solutie, si anume aceea ca forma contractelor si
fie stabilité de aceeasi lege care fi guverneaza si fondul.
Aceasta optiune este fireasca, si se intemeiaza pe ideea ca, un act
juridic este de dorit sa fie reglementat in mod unitar, de aceeasi lege,
atat in ceea ce priveste fondul, cat si forma necesara pentru Vala.
bilitatea acestuia.
in subsidiar, noul Cod civil prin alin. (2) din acelasi art. 2639,
precizeazé ca actul juridic unilateral se considera totusi valabil din
punct de vedere al formei daca indeplineste conditiile prevazute
de una
dintre urmatoarele legi:
— Legea locului unde a fost intocmit;
— Legea cetateniei sau legea resedintei obisnuite a pers
oanei care
l-a consimtit;
— Legea aplicabila potrivit- dreptului international
privat al
autoritatii care examineaza validitatea actului juridic.
Cu alte cuvinte, se observa intentia legiuitorului de a
salva actul
juridic unilateral, chiar daca, spre exemplu, legea care guverna
fondul
risca s4-l invalideze din punct de vedere formal. Astfel, acest
act va
putea totusi s& fie valid daca va indeplini conditiile de fond din cel
ufin una din cele trei legi enuntate mai sus.
Totusi, in cazul in care legea care guvemeaza fondul actului
impune sub sanctiunea nulititii o anumiti forma solemn, niciuna
din
cele trei legi nu poate sa inliture acea cerint4, indiferent de
locul
intocmirii actului.
Aceeasi tendinté de salvare a contractului,
de data aceasta, s¢
observa si in reglementarea europeana.
Astfel, si in materie contractual, Regulamentul nr. ;
arata ca un contract va fi valabil sub aspectul 593/2008
formei, chiar daca 0U
'D. Gutmann, Droit International Prive,

home 1 Regulation: F. Ferrari, 6e edition, Dalloz, 2009, p. 237-240;
$. Leible The Law Applicable to. Contractdl
Obligations in Europe; Yearbook
of International Private Law vol.
Magnus, Set-off and the Rome I Pro VIII 2006: U:
posal; The European Private Intern
emia third edition, Richard Plender and Michael ational Law Of
Wilderspin, Thomson Reutel

113
respecta conditiile prevazute de legea care ii guverna fondul si atunci

cand indeplineste una din urmatoarele legi:
— atunci cand ambii semnatari se afla pe acelasi teritoriu legea
locului unde se incheie contractul respectiv;
— cand cocontractantii sau reprezentatii acestora se afld in tari
diferite, legea nafionala a cel putin unuia dintre cocontractanti sau
legea {arii in care la data respectiva, isi are resedinta obisnuita oricare
din parti;
— in cazul unui contract care are ca obiect un drept real imobiliar
sau un drept de locatiune asupra unui imobil, legea tarii in care este
situat imobilul cu conditia cA de la acele dispozitii s4 nu se poata
deroga prin conventii.
Domeniul de aplicare a legii formei actului juridic

Legea formei, indiferent care ar fi ea, determind urmitoarele
elemente in legatura cu forma actului juridic:
Forma in care trebuie exteriorizat actul juridic in sensul de
negotium.
Din acest punct de vedere, legea formei ne va indica:
(CYaca actul trebuie sau nu si imbrace o forma scrisa;
©atunci cAnd este cerutd, care e caracterul acelei forme (ad
validitatem/ad probati onem);
(© daca la contractele reale este necesara remiterea materialA a
| bunului.
Q) Care sunt conditiile de redactare a actului juridic in sensul de
inscris. Legea ne indica daca inscrisul trebuie sd cuprinda mentiun
i
speciale (multiplu exemplar, mentiunea bun si aprobat).
Care sunt formele ce trebuie indeplinite pentru actele autentic
e
$1 Care sunt persoanele competente sa dreseze (sa real
solemn.
izeze) un act
@)Mijloacele de proba a actelor juridice. Sub aces
t aspect, legea
formei actului juridic reglementeaza:
‘ forta probanta si admisibilitatea inscrisurilor ca mijloace
de
proba preconstituite;
daca actul are putere doveditoare pana la inscri
proba contrara; erea in fals/la

—
_—are este importanta datei inscrisului sub semnatura Privata/dacy

inscrisul respectiv are caracter de inceput de dovada scrisa.
5. Admisibilitatea probei testimoniale;
Legea formei ne va spune, pe de o parte daca e admisa (sau Nu) sj
in ce conditii, si pe de altaé parte dacé proba cu martori e admis;
peste/impotriva continutului unui inscris.
6. Durata de valabilitate a unui act juridic cand e limitat in timp.
7. Sanctiunea aplicabila in cazul in care se incalca 0 conditie de
forma.
8. Conditiile de forma ale conventiei asupra probelor.
3. Legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic
Noul Cod civil si Regulamentul nr. 593/2008 prevad ca in ce

priveste conditiile de fond ale actului juridic unilateral, respectiv
contractului, se aplica mai intai legea aleasa de parti pentru a guverna
fondul actului (legea vointei partilor/lex voluntatis)'.
Cu alte cuvinte, pornindu-se de la principiile de baza ale dreptului
privat si anume, principiul autonomiei de vointa, se extinde acest
principiu si pe taramul dreptului international privat conferindu-se
libertate deplina partilor in a alege legea pe care o considera cea mai
adecvata sé guverneze conditiile de fond ale actului.
Daca partile nu au desemnat o lege aplicabila, actul juridic va fi
plasat in sfera unui anumit sistem de drept dupa anumite criteril
obiective.
Exista, prin urmare, doua situatii:
— partile au ales legea;
— partile nu au ales legea.
3.1. Lex voluntatis
Temeiul juridic al legii vointei partilor
' A se vedea, pentru vechea reglementare, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, oP. cits
p. 334 si D.A. Sitaru, op. cit., p. 222 si urm; A.V. Dicey, J.H.C. Morris, op. cit., 199%,
p. 1248-1254.

Lex voluntatis este expresia pe planul dreptului international

privat a principiului autonomiei de vointa a partilor sau a principiului
libertatii contractuale.
Din moment ce Codul civil permite partilor si determine conti-
nutul actului juridic incheiat, este firesc ca atunci cand actul juridic
contine un element de extraneitate, si se permita partilor sa aiba
aceeasi posibilitate in ce priveste alegerea legii aplicabile.
Principiul autonomiei de vointé se aplica si actelor juridice
unilaterale, cat $i contractelor, astfel noul Cod civil in alin. (1) al art.
2637 precizeaza clar: conditiile de fond ale actului juridic unilateral
sunt stabilite de legea aleasa de catre autorul sau. Jar art. 3 alin. (1) din
Regulamentul nr. 593/008 din materia contractelor, arata cd, contractul
este supus legii alese prin consens de citre parti’.
3.1.1. Izvorul lui lex voluntatis
Din punct de vedere teoretic s-a pus problema care ar fi izvorul lui
lex voluntatis.
Exista o controversa daca lex voluntatis isi are izvorul in ea insasi

sau izvorul lui lex voluntatis este legea care permite partilor sa aleaga
legea aplicabila. Concluzia normala este ca izvorul vointei partilor
deriva din lege deoarece noi spunem ca partile pot sa aleaga legea
pentru c4 norma conflictuala din sistemul de drept national confera
aceasta libertate partilor, trimiténd pe taramul dreptului international
privat la sistemul de drept pe care partile l-au ales.
_ 3.1.2. Modalitdtile de exprimare
Sub acest aspect at&t noul Cod civil, cat si regulamentul Roma 1
precizeaza ca alegerea legii aplicabile contractului sau actului juridic
_ trebuie sa fie expresa ori sA rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia
"H. Heiss, Party Autonomy, in Rome 1 Regulation: The Law Applicable to

Contractual Obligations in Europe, Franco Ferrari, Stefan Leible (Eds), ed. Sellers,
2009, p. 1-16.

116 DREPTUL INTERNATIO
NAL PRIVAT RO
sau din circumstante [te
za a doua a alin. (1) art
Roma 1 si alin. (2) al art. 26 . 3 din re gulamenty
37 NCC]. Art. 74 din Le
Spunea in aceasta materie ex gea nr. 105/195,
act a celasi lucru. Situ
acest caz. atia este Clara q
Rezulta astfel ca in dreptul
partile isi
roman exist doua mo
pot exprima vointa in vederea dalitati prin cape
legii aplicabil e. Exista astfe]
— alegere expresa; o.
— alegere tacita.
3.1.2.1. Alegerea expresa
gii se face fie prin inserarea

a unei clauze speciale de ale in acel contrac,
gere, fie printr-un acord separa
partile fl incheie!, t pe care
Aceasté conventie prin care
partile desemne aza expres legea_
aplicabila se numeste clauza de aleg
ere. (pactum de lege utenda/clauz
de electio juris)
. q
Daca clauza de alegere e cuprinsa
in contractul principal se pune
problema raportului dintre aceasti clauzi
si contractul principal.
Raportul consté in faptul cA aceasta cla
uza beneficiazd de o
autonomie relativa? ceea ce genereaza doua idei:
a) faptul ca existd o legatura intre clauzi $i cont
ract;
b) pentru ca este vorba de o autonomie inseamna
c4 sub anumite
aspecte regimul juridic al clauzei de alegere este diferit fata de
cel al
contractului principal.
Ambele idei prezinti anumite consecinte:
a) legatura dintre clauza si contract se exprima prin urmiatoarele
elemente:
1. pe planul dreptului international privat, aceasta legatura reiese
din faptul ca atat clauza, cAt si contractul sunt supuse aceleias
i legi; _
2. anumite cauze de nevalabilitate pe fond ale contractului
principal atrag si nevalabilitatea clauzei.
1 EF, Scoles, P. Hay, Conflict of Laws, second edition, West Publishing

, 1992, p. 657 si urm. . |
ee Sitar, op. cit., p. 226-227; A.V. Dicey, J.H.C. Morris, op. cit., 1993
p. 1248-1254.

Exemple: — daca partile au fost incapabile la incheierea con-
tractului principal, erau implicit incapabile si in ce priveste inserarea
clauzei de alegere pentru ca in ambele situatii existd acte de dispozitie.
— daca consimtaméantul a fost viciat la contract, implicit viciul
exista $i asupra clauzei de alegere. (cazuri de nulitate convergenta).
b) pe de alta parte, clauza de alegere este autonoma fata de
contract, ceea ce inseamna ca sub anumite aspecte va avea un regim
juridic distinct de cel al contractului principal.
Exemple:
— rezolutiunea/rezilierea contractului pentru neexecutare nu
afecteaza valabilitatea clauzei;
— anumite cauze de nulitate nu sunt convergente, afecteaza doar
contractul nu si clauza de alegere, de exemplu necompetenta organului
care a intocmit contractul afecteazi doar contractul, nu si clauza
de
alegere.
Instantele judecaitoresti/de arbitraj desemnate de parti sa judece un
litigiu cu privire la acel contract dupa un anumit sistem de drept
vor fi
competente sa pronunte rezolutiunea/nulitatea contractului in temeiul
clauzei de alegere.
Autonomia clauzei rezulté si din faptul ca exceptia de ordine
publica este diferita in cazul contractului si in cazul clauzei.
3.1.2.2. Alegerea tacita

Atunci cand partile nu au ales in mod expres legea ce va guve
rna
fondul actului juridic', e posibil ca Jjudecatorul/arbitrul comp
etent in
solutionarea litigiului sa extraga vointa partilor folosindu-
se de
anumite elemente subiective. Acestea pot exprima o alege
re taciti a
legii aplicabile.
Pot exista anumiti indici subiectivi intrinseci contractului’,
care
pot indica o anume vointi a partilor in a opta pentru o anum
ita lege.
Acesti indici sunt oferiti de anumite elemente care rezul
ti din contract
si care pot fi:
"Pentru o prezentare a acestei situatii in legislatia quebecana

a se vedea: E.
Groffier, Precis de Droit International Prive Quebecois,
Blais, 1990, p. 185-190. 4e edition, Les Editions Yvon
*D.A. Sitaru, op. cit, p. 228-229,

118 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAy
—,
de catre parti a unor notiuni juridice sau a Unor

/—\utilizarea
institutii juridice specifice numai unui anumit sistem de drept. Aces
lucru poate fi un indiciu ca partile au dorit s4 localizeze respectivy
contract sub incidenta acelui sistem de drept;
“= referirea partilor la o uzant& care actioneaza numai intr-o
anumita tara plaseaza contractul in acel sistem de drept;
— incheierea contractului intr-o anumita limba poate fi un indiciy,
dar nu unul foarte puternic;
— alegerea de catre parti a instantei dintr-un anumit stat pentru
solutionarea litigiului este o prezumtie slaba in ce priveste alegerea de
catre parti a legii aplicabile pentru ca in dreptul international privat
existi foarte des situatia ca instantele si aplice un sistem de drept
strain.
Existé si elemente extrinseci contractului care rezulta din vointa
partilor exprimata ulterior incheierii contractului. De exemplu, dupa
incheierea contractului, partile incheie un act aditional in care fac
referire la legea unui anumit stat. Acesta poate fi un indiciu ca partile
au inteles sa aplice acea lege si contractului principal.
3.1.3. Intinderea vointei partilor
Regulamentul in art. 3 alin. (1) teza a doua, dar gi art. 2637 alin.
(3) din NCC prevad ca partile pot alege legea aplicabila intregului
contract sau numai unei anumite parti a contractului. Rezulta, prin
urmare, c&é e posibil ca partile sa aplice legi diferite pentru diferite
aspecte ale aceluiasi contract.
Aceasta posibilitate trebuie utilizati cu multa prudenta pentru ca
existé riscul ca acele legi sA continad solutii diferite si diferite
care sa guverneze intregul act juridic.

De asemenea, Regulamentul dar si NCC ofera posibilitatea 04
ulterior incheierii contractului si hotirascd supunerea acestuia unel
alte legi decat anterioara stabilita la momentul incheierii contractului,
cu mentiunea ca legea nou aleasa nu poate aduce atingere validitatii
formei contractului stabilita conform art. 11 din Regulament, si 0
poate afecta in mod negativ drepturile tertilor.

Titlul I. Partea speciald 119
3.1.4, Limitele libertdtii de alegere a legii aplicabile
in principiu, nici NCC si nici Regulamentul nr. 593/2008 nu

prevad limite ale libertatii de alegere, astfel incat partile pot alege ca
aplicabila contractului orice lege a oricdrui stat, chiar si o lege care nu
are nicio legatura cu contractul respectiv.
Exist totusi anumite limite ale vointei partilor care rezulta
din
alte principii si pot fi clasificate in: :
— limite generale care sunt date de principiile generale ce rezul
ta
din ordinea publica si frauda la lege;
Sub acest aspect este important faptul ci Regulamentul face
trimitere atat la ordinea publica a statului membru, cat si la dispozitiile
imperative ale dreptului Uniunii Europene, atunci cand legea aleasa de
parti este cea a unui alt stat nemembru.
— limite speciale care decurg din aplicarea unor alte reguli de
drept’.
Spre exemplu, partile au ales ca aplicabila contractului lor o lege
care anuleaza contractul sau cel putin o parte a acestuia, caz in care
alegerea partilor va fi inlaturata si instanta (judecatoreasc4/arbitrala) va
proceda la o localizare obiectiva a contractului in sfera unui alt sistem
de drept, sistem ce valideaza contractul respectiv. Solutia se bazeazi
pe principiile generale de interpretare a actului juridic.
O alta situatie poate si apara atunci cand p§rtile au trimis prin
vointa lor la un sistem de drept, iar acel sistem de drept nu contine
norme juridice care sa reglementeze situatia litigioasi. Exemplu, un
contract de vanzare-cumparare intre o societate comerciala roman si o
societate comerciala din Grecia, contract ce are ca obiect livrarea de
catre societatea greacd a unei cantititi de masline de o anumiti calitate.
intre parti poate izbucni un litigiu cu privire la calibrajul maslinelor,
iar partile sa fi ales legea romana.
'D.A. Sitaru, op. cit. p. 231.

120 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMA
—
-> 3.2. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa
criterii obiective
Daca partile nu au desemnat in mod expres legea aplicabila Si nic}

nu rezulta o alegere tacité, organul de jurisdictie va trebui sa procedeze
la localizarea contractului in sfera unui sistem de drept pe baza UNor
criterii obiective’.
Trebuie retinut faptul ca aceasta localizare obiectiva este intot.
deauna subsidiara legii alese de parti deoarece organul de jurisdictie
trebuie, in principal, sa depuna toate diligentele in verificarea faptuly;
ca partile au optat prin acordul lor pentru o anumita lege.
3.2.1, Criterii de localizare obiectivd
in ceea ce priveste localizarea obiectiva, exista o diferenti de

abordare intre Legea nr. 105/1992 si Regulamentul nr. 593/2008 desi
pe fond, consider ca solutiile sunt in principiu aceleasi.
Astfel, sub aspect istoric, atat conform Legii nr. 105/19927, cat si
noului Cod civil, dar numai in ceea ce priveste actele juridice unila-
terale, exista un criteriu principal (1) si mai multe criterii subsidiare).
3.2.1.1. Criteriul principal

Potrivit art. 2638 alin. (1) teza intai NCC, in lipsa alegerii de catre
parti a legii ce va reglementa actul juridic, se aplicd legea statului cu
care actul juridic are legaturile cele mai stranse. Acelasi lucru era
prevazut $i de art. 77 din Legea nr. 105/1992 in materia contractelor.
Aceasti solutie este o solutie noua fiind o influenta a sistemului
de drept anglo-saxon, unde exist o teorie a legii proprii a contractulul
(proper law). Trebuie si remarcdm cA nu exist criterii fixe, ci are loc
0 localizare a contractului pe baza legaturilor celor mai stranse.
"U. Magnus, Article 4 Rome I Regulation: The applicable law in the absence of
choice, in Rome 1 Regulation: The Law Applicable to Contractual Obligations
Europe, Franco Ferrari, Stefan Leible (Eds), ed. Sellier. European Law Publisher,
2009
p. 27-50.
” A se vedea pentru vechea reglementare, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cits
p. 342-351 si D.A. Sitaru, op. cit., p. 236-245,

Alin. (2) al art. 2638, precum si dispozitiile din materia con-
tractelor din Legea nr. 105/1992 califica notiunea de ,,legaturi
cele mai
stranse” in felul urmator: se considera ca legaturile cele mai
stranse
sunt cu legea statului debitorul prestatiei caracteristice (in
materia
contractelor) sau, dupa caz, cu legea statului unde autorul
actului are la
data incheierii actului, dupa caz, resedinta obisnuita, fondul de
comert
sau sediul social.
Altfel spus, notiunea de legea statului cu care
contractul are
legaturile cele mai stranse se exprima prin notiunea de pres
tatie
caracteristica a debitorului.
Anterior, art. 78 din Legea nr. 105/1992 — in materia cont
ractelor
— definea notiunea de prestatie dupa cum urmeaza: in
contractele
translative de drepturi reale cu privire la un bun mobil,
prestatia
caracteristica este prestatia p&rtii care instraineazi bunul mobil.
Prin
urmare, aceste tipuri de contracte se localizau, potrivit Legii
nr.
105/1992, in tara vanzatorului, fiind supuse legii tarii unde acesta avea
resedinta, fondul de comert sau sediul social.
in contractul de inchiriere sau altele asemanatoare, prestatia
caracteristica apartinea partii care punea la dispozitia unei alte per-
soane pe o perioadé determinata folosinta unui bun. Debitorul
prestatiei caracteristice era locatorul sau comodantul pentru ci ei sunt
cei care pun la dispozitie bunul. Prin urmare, contractul de locatiune
sau de comodat se localiza obiectiv in tara unde respectivii isi aveau
resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul social.
In cazul contractului de mandat, depozit, antrepriza si in general
in cazul contractelor de prestiri de servicii, prestatia caracteristica
apartine mandatarului, depozitarului, antreprenorului si, in general,
Prestatorului de servicii, astfel incAt respectivele contracte urmau a fi
localizate efectiv in sfera sistemului de drept unde respectivele parti isi
aveau sediul social, resedinta obisnuitd sau fondul de comert.
In contractele de garantie, de cautiune sau altele similare, prestatia
Caracteristicé apartine garantului, astfel incAt contractul se localiza
obiectiv in tara acestuia.
ea ea
Exista si o situatie speciala in care Legea nr. 105 calificd lega-
turile cele mai stranse in ceea ce priveste bunurile imobile. Astfel, art.
77 alin. (3) prevedea ci, ,,contractele referitoare la un drept

122 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAn |
imobiliar/drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturij.

cele mai stranse cu legea statului unde imobilul este situat”.
3.2.1.2. Criteriul subsidiar
Legea locului incheierii contractului

Articolele 2638 alin. (1) teza 2 din NCC (pentru actul juridic
unilateral), precum gsi fostul art. 79 (pentru contracte) din Legea nr,
105/1992 prevedeau ca un act juridic care nu poate fi localizat iy
functie de prestatia caracteristica va fi supus in ce priveste conditiile de
fond legea locului unde actul juridic a fost intocmit. Se aplica lex loci
actus/lex loci contractus.
Legea nr. 105/1992 proceda si la o calificare a notiunii de loc in
care se incheie contractul, dar nu se refera la locul incheierij
contractului intre prezenti. Intre absenti: dacd p&rtile se afla in state
diferite contractul se considera incheiat in tara domiciliului/ sediului
partii de la care a pornit oferta ferma de a contracta, oferta ce a fost
acceptata.
Dispozitiile referitoare la actul juridic unilateral raman cele
reglementate de noul Cod civil.
fn schimb, Regulamentul 593/2008 in art. 4 alin. (1) indicd

diferentiat, particularizAnd la fiecare contract in parte, legea aplicabila
in lipsa alegerii facute de parti.
Astfel, spre exemplu, contractului de vanzare-cumparare de
bunuri i se aplicd legea tarii unde isi are regedinta obisnuita vanzatorul;
contractului de prestari de servicii, legea tarii unde isi are resedin{a
obisnuita prestatorul de servicii; contractului de franciza, legea tari
unde isi are regedinta beneficiarul francizei; contractului de distribute,
legea tarii unde isi are resedinta obisnuita distribuitorul. Doar cot
tractului privind un drept real imobiliar i se va aplica, in mod logi¢,
legea locului unde bunul este situat.
Se poate constata c4 desi regulamentul nu o prevede expres, legea
aplicabila ne apare de fiecare dati ca fiind legea tarii unde isi are
resedinta obignuita debitorul prestatiei caracteristice. ,
Mai mult, chiar in alin. (2) al aceluiasi articol, Regulamentul aralé
expres ca in cazul in care unui contract nu ii este aplicabil alin (1) sau

i-ar fi aplicabile mai multe din variantele de la acel alineat, legea

aplicabila va fi intotdeauna legea tarii in care isi are resedinta obisnuita
partea contractanta care efectueaza prestatia caracteristica.
in final, in alin. (3) si (4), regulamentul vorbeste si de legea cu
care contractul are legaturile cele mai stranse ca lege aplicabila, atunci
cand: fie din ansamblul circumstantelor cauzei rezulta fara echivoc ci
respectivul contract are in mod vadit o legatura mai stransa cu o alta
lege decat cea ce ar aparea ca aplicabila conform alin. (2) si (3); file
atunci cand legea aplicabila nu poate fi determinata conform acelorasi
dispozitii.
> 3.3. Domeniul de aplicare a legii actului juridic'
Daca fie s-a facut o localizare subiectiva, fie una obiectiva,

problema care se pune este aceea de a afla care sunt materiile pe care
legea contractului le reglementeaza/care este sfera de aplicare a legii
contractului.
1. Majoritatea conditiilor de fond intra in sfera legii aplicabile.

©Capacitatea de a contracta nu e supusi legii contractului, ci e
supusa legii personale a cocontractantilor.
© Consimtamantul: legea contractului va stabili care e raportul
dintre vointa interna si vointa declarata, care sunt conditiile consim-
famantului, care sunt viciile, care e mecanismul formirii consim-
famantului.
©Obiectul: e guvernat tot de legea contractului.
©Cauza contractului precum si modalitatile actului juridic intra
tot sub incidenta legii contractului.
2. Interpretarea contractelor si efectele contractului. Legea va

Stabili care sunt efectele contractului, principiile care guverneaza
"Pentru reglementarea domeniului de aplicare, a se vedea: E. Groffier, Precis de

Droit International Prive Quebecois, 4e edition- Les Editions Yvon Blais, 1990,
190-192
p.
: iar in teglementarea romAneasci a se vedea IP. Filipescu, A.I. F ilipescu
, op.
cit., p. 351-360; si D.A. Sitaru, op. cit., p. 250-261.

efectele contratului, efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

(exceptia de neexecutare, rezolutiunea, riscul contractului).
3. Executarea contractului poate fi supusa unor legi diferite: 9

parte este supusa legii contractului (modalitatile de executare
contractului, executarea voluntaré a contractului, durata in timp
contractului, punerea in intarziere a debitorului/teoria impreviziunii),
alte aspecte ale executirii contractului care tin de modul de executare
sunt supuse legii locului de executare, Jex loci executionis: modalitatile
si formele concrete de executare, masurile luate de creditor pentru
preintampinarea neexecutarii obligatiei de catre debitor (termen de
garantie (...), receptia cantitativa si calitativa a marfii).
4. Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorului (actiu-

nea pauliana, actiunea oblica/subrogatorie, actiunea in declararea
simulatiei), masurile pentru conservarea patrimoniului debitorului sunt
supuse de regula legii creantei ocrotite, iar daca creanta izvordaste
dintr-un contract, legea aplicabila este tot legea contractului.
5, Raspunderea contractuala: conditiile raspunderii, consecintele

neexecutarii contractului, regimul fortei majore si a altor cauzé
exoneratoare de raspundere si evaluarea prejudiciului, regimul dau-
nelor, dobanzilor, clauze penale si conventiile asupra raspunderii sunt
supuse tot legii contractului.
6. Stingerea obligatiilor contractuale: moduri de stingere, regimul

lor juridic.
7. In ceea ce priveste nulitatea contractului, aceasta fiind cons’

cinta unor conditii de forma sau fond, va fi supusa legii care guvema
conditiile de fond si de forma ale contractului. In legea respectiva vom
observa care sunt cauzele de nulitate, sfera persoanelor care pot invocd
nulitatea, ct timp poate fi invocaté nulitatea, posibilitatea acoperifl
nulitatii, efectele nulitatii.

125
> 4. Diferite tipuri de contracte — * Y
Regulamentul nr. 593/2008, dupa cum l-am prezentat anterior, a

ancercat sa stabileascé un set unitar de norme conflictuale aplicabile cu
caracter general tuturor obligatiilor contractual din materie civila si
comerciala, atunci cand in legatura cu acestea, se declansase un
conflict de legi generat de existenta elementului de extraneitate.
Din primul articol, rezulta insa si aspectele pe care Regulamentul
nu le are in domeniul de aplicare:
a) aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice,
b) obligatiile rezultate din relatii de familie si din relatiile care, in
conformitate cu legea care le este aplicabila, sunt considerate ca avand
efecte comparabile, inclusiv obligatii de intretinere;
c) obligatiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor
matrimoniale, din aspectele patrimoniale ale relatiilor care sunt
considerate, in conformitate cu legea care le este aplicabila, ca avand
efecte comparabile cu cele ale casatoriei, precum si obligatiile care
decurg din testamente si succesiuni;
d) obligatiile rezultate din cambii, cecuri si bilete la ordin, precum
si alte instrumente negociabile, in masura in care obligatiile care
decurg din astfel de instrumente negociabile deriva din caracterul lor
negociabil;
e) conventiile de arbitraj si conventiile privind alegerea instantei
competente;
f) aspectele reglementate de dreptul societatilor comerciale si al
altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, precum
constituirea, prin inregistrare sau in alt mod, capacitatea juridica,
organizarea internd sau dizolvarea societatilor si a altor organisme,
constituite sau nu ca persoane juridice, si raspunderea personala a
asociatilor si membrilor acestora pentru obligatiile societatii sau ale
organismului;
g) chestiunea de a sti daci un reprezentant poate angaja fata de
terti raspunderea persoanei pe seama careia pretinde ca actioneaza sau
dacd un organ al unei societiti sau al altui organism, constituit sau nu
ca persoana juridicd, poate angaja fata de terti raspunderea respectivei
societti sau a respectivului organism;

126 TL
DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMA} a
h) constituirea de trusturi si raporturile dintre fondatorii, admj.

nistratorii si beneficiarii acestora,
e dg
i) obligatiile care decurg din intelegeri care au avut loc inaint
semnarea unui contract;
desfasurate de
j) contractele de asigurare ce decurg din activitati 2 dip
mentionate la articolul
organizatii, altele decat intreprinderile
si a Consiliului din5
Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European
al cdror obiect este de
noiembrie 2002 privind asigurarea de viata (1),
indem nizat ii perso anelo r angaj ate sau liber-profesioniste care
a plati |
eri, ori unui sector
apartin unei intreprinderi sau grup de intreprind
de deces, supravietuire,
profesional sau interprofesional, in caz
boala profesionali
intrerupere sau reducere a activitatii, sau in caz de
sau provocata de accidente de munca.”
in mod distinct
Pe de alti parte insd, Regulamentul trateaza
trasaturi distinctive, se
anumite tipuri de contracte care, datoriti unor
care le vom analiza in
particularizeaza fata de contractele obisnuite, pe
continuare in mod separat.
4.1. Contractul de asigurare
Contractul de asigurare internationala, este acel contract prin care

art,
o parte numita asigurat, in schimbul platii unei prime de asigur
obtine din partea celeilalte parfi, numita asigurator, angajamentul ci
cazul in care se produce riscul pentru care s-a platit prima de asiguratt,
si pliteascd asiguratului sau unei terte persoane, beneficiarul co™
tractului de asigurare, o suma de bani reprezentand contravaloar‘
prejudiciilor cauzate prin producerea riscului asigurat, elementul de
extraneitate fiind reprezentat de resedinfa obisnuita sau sedi
asiguratului sau asiguratorului persoana fizica sau juridica’.
Regulamentul Roma I, precizeaza faptul ca $i in materia asig
el are vocatie universala, in sensul ca se aplica tuturo!
rarilor,
rat este situat sal
contractelor de asigurare, indiferent daca riscul asigu
;
1 Art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 593/2008.
rnational a se vedea O. Capatt 4
2 Pentru contracul de asigurare in comertul inte II, partea specialé,
B. Stefinescu, Tratat de drept al comerfului international, vol.
.
Academiei Romane, Bucuresti, 1978

nu intr-un stat membru, atunci cAnd se refera la riscuri majore’,

precum $i tuturor celorlalte contracte care acopera riscuri situate pe
teritoriul statelor membre.
Prin urmare, constatém ca Regulamentul face o distinctie intre
contractele de asigurare care acopera riscuri majore si contractele de
asigurare care vizeaza riscurile obisnuite”.
Diferenta de tratament intre cele doua categorii de contracte, se
observa pentru inceput din faptul ca in ceea ce le priveste pe cele care
acopera riscuri majore, Regulamentul le analizeazai chiar daca riscul
asigurat este sau nu, Situat intr-un stat membru, pe cand pentru cele ce
acopera riscuri obisnuite, dispozitiile regulamentului devin aplicabile
doar atunci cand riscul asigurat este situat pe teritoriul unui stat
membru.
Pe de alta parte, distinctia dintre cele doua categorii de contracte,
se vede mai pregnant in ceea ce priveste legea ce va guverna respec-
tivul contract.
— Astfel, in ceea ce priveste contractele care acopera riscuri
majore, vor fi guvernate, ca regula generala, de legea aleasa de parti
(lex voluntatis).
— {in schimb, in cazul contractelor de asigurare obisnuite, legiui-
torul european nu a mai inteles s4 confere partilor aceeasi libertate
totala in a alege legea care sa guverneze contractul, acestea putand
opta doar pentru una din urmatoarele legi:
a) legea oricdrui stat membru in care este situat riscul in mo-
mentul incheierii contractului;
b) legea trii in care isi are resedinta obisnuita titularul politei de
asigurare;
c) in cazul asigurarilor de viaté, legea statului membru al carui
cetatean este titularul politei de asigurare;
"in ceea ce priveste intelesul de risc major, Regulamentul face trimitere in art. 7
alin. (2) la art. 5 lit. d) din Prima Directiva 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973
de coordonare a actelor cu putere de lege si actelor administrative privind initierea si
exercitarea activitatii de asigurare generala directa, alta decAt asigurarea de viata.
2 UP. Gruber, Insurance contracts, in Rome 1 Regulation: The Law Applicable
to Contractual Obligations in Europe, Franco Ferrari, Stefan Leible (Eds) ed. Selliers,
2009, p. 109-128.

d) pentru contractele de asigurare care acoperda riscurl limitate la
evenimente care survin intr-un alt stat membru dect cel in care este
situat riscul, legea respectivului stat membru; oo,
e) in cazul in care titularul politei dintr-un contract caruia i se
aplicé prezentul alineat exercita o activitate comerciala sau industrial
ori o profesie liberal, iar contractul de asigurare acopera doua sau mai
multe riscuri legate de respectivele activitati $i sunt situate in state
membre diferite, legea oricdruia dintre statele membre in cauza sau
legea tarii in care isi are resedinta obisnuita titularul politei.
Desi, asa cum am precizat deja, Regulamentul este mai restrictiv,
oferind partilor un numéar limitat de legi dintre care poate sa aleaga,
totusi in cazurile vizate la literele a), b) sau e), dacd statele membre
mentionate ofera o mai mare libertate partilor la un contract de
asigurare, in ceea ce priveste alegerea legii aplicabile, partile pot
beneficia de aceasta prevedere in sensul alegerii unei alte legi care sa
le guverneze contractul.
De asemenea, atunci cnd partile, prin vointa lor nu au inteles sa
aleaga legea aplicabilé contractului de asigurare, Regulamentul pro-
cedeaza, asa cum a facut-o si in reglementarea generala, la o localizare
obiectiva a legii aplicabile, pastrand de asemenea distinctia intre
contractele ce acoper riscuri majore si contractele obisnuite:
_ 7 in ceea ce priveste contractele care acopera riscuri majore, in
lipsa vointei partilor de a alege o lege, contractul va fi reglementat de
legea t&rii in care tsi are resedinta obisnuita asiguratorul.
Totusi, cénd din ansamblul circumstantelor cauz
ei, rezultd ca acel
contract are legaturi mai stranse, in
mod vadit, cu alta tara ica
tara, se va apli
legea acelei tari;
— in
in schimbnb,
, in ceea ce priveste contractele de aSi
atunci cand p§rtile nu au ales: legea apl asi gurare obignu
isnuite
i ,
icabila, co ntractul
stul urmeaz;a a fi
guvern at de legea statului membru in care este situat riscul in
momentul incheierii contractului.
Regulamentul mai prevede si o situ
generataa de fap tul
cituatil 7in care un stat me atie speciala generat
‘ota situatii
ca pot exista ‘ a. ad mbru al Uniunii Euro pene po ate
impune, prin legislatia sa interna din do
meniul asigurarilor, obliga
tivitatea asigurarii pentru anumite categorii de riscurj!, -ere
1R, Plender and M. Wilderspin, The Europe
an private international law of
obligations, London: Sweet & Maxwell: Thomson Reuters, 2009, Pp. 288 si urm.

Titlul I. Partea speciala 129
In aceasta situafie, regulamentul precizeaza faptul ca, contractul

de asigurare, pentru a fi valabil trebuie sa respecte dispozitiile pre-
vazute de legislatia statului care impunea acea obligatie de asigurare.
In consecinta, atunci cand legea statului membru in care era situat
riscul, adica legea care urma sd reglementeze contractul in cazul
localizarii obiective, contine dispozitii contrare celor din legislatia
statului membru care impunea obligatia de a incheia o asigurare, va
prevala reglementarea din statul care instituia obligatia.
Mai mult, Regulamentul ofera posibilitatea oricdrui stat membru
de a stabili ca atunci cand legislatia sa impune o obligatie de asigurare
intr-un anumit domeniu, contractul s4 fie reglement de acea lege si nu
de legea ce urma s4 guverneze contractul pe baza localizarii subiective
sau obiective.
4.2. Contracte incheiate cu consumatorii
O reglementare aparte ofera Regulamentul unor anumite contracte,

respectiv contractele incheiate cu consumatorii. {n alin. (1) al art. 6, se
defineste insusi contractul ca fiind acela prin care o persoana fizica
incheie un contract al cérui scop nu are nicio legatura cu activitatea sa
profesionala (,,consumatorul”), cu o alta persoana, care spre deosebire
de prima actioneazd in exercitarea activitatii sale profesionale
(,,profesionistul”)’.
Regulamentul nu da insi exemple de contracte incheiate de
consumatori, insd este evident ci, avand in vedere trasaturile lor,
acestea pot viza o paleta foarte extinsd de contracte, cum ar fi spre
exemplu contractele de vanzare-cumparare de méarfuri de catre
consumatori, sau contracte de prestari servicii (...) §.a.m.d., toate
Temarcandu-se prin calitatile circumstantiale ale celor doua parti.
' Pentru o analizi a acestei reglementari, a se vedea, F. Ragno, The Law

Applicable to Consumer Contracts under the Rome I Regulation, in Rome |
Regulation: The Law Applicable to Contractual Obligations in Europe, F. Ferrari, S.
Leible (Eds) ed. Selliers, 2009, p. 129-170; R. Plender and M. Wilderspin, The
European private international law of obligations, London: Sweet & Maxwell:
Thomson Reuters, 2009, p. 233-263.

Considerim c4 Regulamentul a dorit sa ofere o reglementare
special tocmai datorit& faptului ca acest tip de contract, degi seafla pe
tiramul dreptului privat, subiectele find pe deo parte un profesionist,
iar pe de alté parte un neprofesionist, ar fi existat riscul unui
dezechilibru juridic, nespecific raporturilor de drept privat.
Astfel, fiind totusi pe taram contractual, Regulamentul nu poate
deroga de la principiul general conform caruia, in materie contractual,
partile pot alege legea aplicabila. Altfel spus, si aici partile sunt libere
si stabileasca de comun acord legea pe care o considera cea mai
adecvata sa le guverneze contractul.
Insi, asa cum spuneam, legiuitorul european incearc4 prin
reglementarea de fata sa ofere o protectie consumatorului, care pare a
fi intr-o pozitie de inferioritate. Aceast& protectie consta in faptul cd,
desi partile pot alege legea, legea aleasi nu poate priva consumatorul
de protectia pe care i-ar acorda-o legea regedintei sale obisnuite.
Cu alte cuvinte, dincolo de libertatea generala de alegere a legii,
in materia aceasta strict determinati, legiuitorul a considerat ca cea
mai adecvata si reglementeze contractul dintre un consumator si un
profesionist este legea statului in care isi are regedinta obisnuité
consumatorul.
Pentru ca aceasta lege si devina ap licabila, trebuiesc
indeplinite
doua conditii, una legaté de activitate a profe
sionistului si una de
Contractul ca atare.
Astfel, pentru ca legea resedin{ei obi
snuite a consumatorului sa
guverneze contractul:
— profesionistul trebuie si-si desfas
oare activitatea comerciala sau
profesional in tara in care isi are resedinta obisnuita
sau atunci cand nu isi are activita tea consumatorul,
ial gc ce wee in aceeasi tara, prinprin oricori e mijij
loace
sa-$i directioneze activitatile catre tara in Cauza sau
catre mai ‘multe
fari, printre care si fara in cauza;
urmatoarele contracte:
a) contractelor de prestari servicii in temeiy] carora
serviciile sunt
prestate consumatorului exclusiv intr-o alti fara decat in cea fn care
acesta isi are resedinta obisnuita;

F
b) contractelor de transport, altele decdt contractele privind

pachetele de servicii turistice’;
c) contractelor privind un drept real imobiliar sau privind dreptul
de locatiune asupra unui bun imobil, altele decat contractele referitoare
la dreptul de folosinta pe o perioada determinata’;
d) drepturilor si obligatiilor care constituie un instrument financiar
si drepturilor si obligatiilor care constituie clauzele si conditiile care
reglementeaza emisiunea sau oferta publicé gsi ofertele publice de
preluare de valori mobiliare negociabile si subscrierea si rascum-
pararea de unitati ale organismelor de plasament colectiv cu conditia
ca aceste activitati sé nu constituie prestari de servicii financiare;
e) contractele incheiate in cadrul unui sistem multilateral, care
reuneste sau faciliteazi reunirea de interese multiple de vanzare-
cumparare, de instrumente financiare’.
4.3. Contractul de transport
Contractul de transport international de marfuri’, este acel contract

prin care o parte numita transportator, se obligd ca in schimbul unui
pret, sa transporte méarfuri incredintate de expeditor, catre o terta
persoana, destinatarul marfurilor, elementele de extraneitate cu privire
la raportul juridic ce se naste din acest contract, putand fi reprezentate
de resedinta obisnuita sau sediul oricareia dintre cele trei parti, parte la
contract, sau de locul incarcarii sau descarcarii marfii, sau de faptul ca
marfa, in drumul ei dinspre expeditor catre destinatar sa tranziteze mai
multe state.
De asemenea, Regulamentul se refer si la contractul de transport
de pasageri, care este contractul prin care o parte, transportatorul, se
angajeaza ca in schimbul unui pret sa transporte o alta parte, pasagerul,
: Situatia este reglementata in Directiva 90/314/ CEE a Consiliului din 13 iunie

1990 privind pachetele de servicii pentru calatorii, vacante si circuite, publicata in JO L
158, 23.6.1990.
: Situatia este reglementat’ in Directiva 94/47/CE.
Acest tip de instrumente este definit in art. 4 alin. (1), punctul 17 din Directiva
2004/39/CE.
* Pentru contractul comercial de transport a se vedea O. Capiténd, Contracul
comercial de transport, Ed, Lumina Lex, Bucuresti, 1995, p. 26 si urm.

132 DREPTUL INTERNAT IONAL PRIVAT ROMA
ROMAN
dintr-un anumit punct numit loc de plecare, intr-un alt punct, locul de
sosire.
Elementul de extraneitate, in cazul contractului de transport de
pasageri, poate fi reprezentat fie de resedinta obisnuita a pasagerulyj
sau a transportatorului, sau sediul transportatorului (atunci cand este
persoana juridica), fie de locul de plecare sau de sosire care trebuie sj
se afle pe teritoriul unor state diferite.
In ceea ce priveste legea aplicabilé contractului de transport!
Regulamentul distinge, asa cum am aratat deja, intre legea aplicabili
contractului de transport de marfuri, si legea aplicabil contractului de
transport de pasageri.
4.3.1. Legea aplicabild contractului de transport de mdrfuri
Contractul de transport de marfuri urmeaz’ a fi reglementat, in

principal, de legea aleasd de parti, dandu-se astfel $i aici prioritate
autonomiei de vointa a partilor.
Daca pértile nu au optat pentru o lege
care si le guverneze
contractul, se trece la o localizare obiectiva
acestei localizari const: a in faptul a acesteia. Rezultatul
ca contractu l urmeaza a fi guvernat
de legea statului pe teritori aruia is
obisnuita i i
remsdbaih witentpotgnemes
Dac& nu sunt intrunite aceste ee Semenes, hy ers *
conditii, legea care urmeazi
sf
ee hu va mai fi legea de regedin#A
i.
convenit de catre parti. sii In care este situat locul
de liver
Cu alte cuvinte, putem constata
Litters:4
posibilitafi in ceea ce , Prpriveste le Gea ca Re gulamentul stabileste
; tre!
aplicabila:
— legea autonomiei de vo
inta a partilor;
1 Pentru : .
o analiza a se vedea P.A. Nielsen, The R . acts
of carriage, in Rome 1 Regulation: The Law A ome I Regulation and contra"
. 7 ipplicable to C, hilt cations
Obligati
Europe, F. Ferrari, S. Leible (Eds) ed. Selliers, 2009, p.

Titlul IT. Partea speciala 133
— legea resedintei obisnuite a transportatorului, atunci cAnd sunt

intrunite conditiile aratate mai sus, dandu-se de fapt, prioritate legii
debitorului prestatiei caracteristice, acesta fiind transportatorul;
— in sfarsit, legea locului livrarii marfii, care coincide cu ideea ca
in acest din urma caz, contractul de transport este guvernat de legea
locului executarii acesteia.
4.3.2. Legea aplicabild contractului de transport de pasageri'
Si in cazul acestui tip de contract de transport, in ceea ce priveste

legea aplicabila, prioritate o are legea aleasa de parti.
In situatia in care cele doua parti nu-si manifesta acordul de vointa
in legatura cu legea aplicabilé, Regulamentul stabileste faptul ca,
contractul va fi guvernat de legea statului pe teritoriul caruia isi are
resedinta obisnuité pasagerul. Si in acest caz, aplicarea legii de rese-
dinté a pasagerului este conditionata de faptul ca locul de plecare sau,
dupa caz, locul de sosire, se afla situate in aceeasi tara.
{n situatia in care conditia pe care am prezentat-o nu este intrunita,
se va aplica legea statului in care isi are resedinta obisnuita trans-
portatorul.
Trebuie totusi si observam faptul cA desi se vorbeste in principiu
de lex voluntatis, adica de libertatea partilor in a alege legea aplicabila
contractului de transport de pasageri, totusi, Regulamentul limiteaza
aceasti autonomie in sensul ca piartile, in manifestarea lor de vointa,
vor putea opta doar pentru una dintre urmatoarele legi:
—legea statului unde se afla resedinta obisnuita a pasagerului;
sau
— legea statului unde se afla resedinta obisnuita a transportatorului;
sau
— legea statului unde se afla sediul administratiei centrale al
transportatorului;
sau
— legea statului unde este situat locul de plecare;
sau
—legea statului unde este situat locul de sosire.
| Pentru o analiza, a se vedea R. Plender and M. Wilderspin, op. cit., p. 213-216.

In sfarsit, atunci cand nu a fost identificata vointa partilor in ceeg
ce priveste alegerea legii, asa cum ne-a obisnuit si in alte domenii,
Regulamentul precizeazi ci daci din ansamblul circumstanteloy
cauzei rezulta fara echivoc ca respectivul contract are in mod vadit 9
legatura mai stransa cu o alta tara decat cele care ar fi putut rezulta din
localizarea obiectiva, se va aplica acea lege.
fn consecintd, constatam ca si in materia contractelor de transport
de pasageri, Regulamentul ofera mai multe variante de legi ce pot
guverna contractul:
— in principal, se face aplicabilitatea principiului autonomiei de
vointa a partilor, legea ce va guverna contractul putand fi aleasa de
parti dintre cele patru prezentate mai sus;
— atunci cand partile nu si-au manifestat acordul de vointi,
Regulamentul tinde sa ofere protectie pasagerului, stabilind ca legea
aplicabila, legea statului unde isi are el resedinta obisnuitd. Aceasti
solutie este in concordantd cu raportul de forte dintre transportatori si
pasageri, primul parand a avea o pozitie mai favorabila, fiind de fapt
cea a profesionistului din raportul cu consumatorul.
Totusi, aplicarea legii pasagerului este conditionati de faptul ca
locul de plecare sau de sosire s& fie pe teritoriul statului siu de
resedinta.
— daca locul de plecare sau de sosire nu este situat pe teritoriul
statului de resedinti a pasagerului, Regulamentul face aplicabilitatea
principiului legii debitorului prestatiei caracteristice
in materia
contractului de transport, oferind ca a treia posibila lege
aplicabila,
legea de resedin{4 a transportatorului, transportatorul fiind
debitoru!
prestatiei caracteristice;
— in sfarsit, doar atunci cand pértile nu au optat pentru o lege:
celelalte doua variante de legi pot fi inla
turate de la aplicare in sensul
ca, contra
: ctul poatMe e fi reglementat de le gea statului cu care prezinta
legaturile cele mai stranse.
4.4, Contractul de munca ‘*
Dreptul muncii e o ramuré complex ce include aspecte de dre?!

public, dar si aspecte de ordin privat. Din punctul de vedere #

135
Titlul II. Partea speciald
dreptului international privat ne intereseaza doar aspectele ce tin de
contractul individual de munca.
Ca regula, fiind la randul sau un contract, si contractul individual
de munca va fi guvernat de legea convenitaé de comun acord de catre
parti (/ex voluntatis). Acest lucru este consacrat de primul alineat al
art. 8 din Regulamentul nr. 593/2008, care reglementeaza in mod
special si legea aplicabila contractului de munca,
in cazul lipsei unei legi alese, art. 8 alin. (2) din Regulamentul nr.
593/2008 (dar si art. 102 din Legea nr. 105/1992? ) prevede ca,
contractul individual de munca va fi supus legii statului pe al carui
teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca chiar daca
este detasat temporar in alt stat.
in situatia in care legea aplicabild nu poate fi determinata in
modul aratat mai sus, se va aplica legea tarii in care isi are sediul
unitatea angajatoare.
Alin. (4) al aceluiasi art. 8 face trimitere si la legea cu care con-
tractul are legaturile cele mai stranse, atunci c4nd din circumstantele
de ansamblu ale cauzei ar rezulta c4 legea apartine unui alt sistem de
drept decat cele deja aratate.
Din art. 8 rezulté ca legea aplicabila contractului de munca
printr-o localizare obiectiva difera in functie de locul in care angajatul
isi indeplineste munca dupa distinctia din text:
—in cazul in care salariatul isi indeplineste munca in mod obisnuit
pe teritoriul unui singur stat se va aplica legea statului respectiv (legea
locului de exercitare/executare a muncii — lex loci laboris);
— iar daca salariatul isi indeplineste munca in mai multe state se
aplicé legea statului pe al carui teritoriu se afl4 sediul intreprinderii
angajatoare — lex societatis a angajatorului;
— $i in ultima instanta, legea unui stat cu care contractul ar avea o
legatura mai stransa.
}Pentru O analiza recenta a legii aplicabile contractului de munca, a se vedea P.

Mankowski, Employment Contracts under Article 8 of the Rome I Regulation, in Rome
! Regulation: The Law Applicable to Contractual Obligations in Europe, F.. Ferrari, S.
Leible 2 (Eds) ed. Selliers, 2009, p. 171-216. : .
. Pentru prevederea din Legea nr. 105/1992, a se vedea D.A. Sitaru, op. cit., p.
511 si urm,

Domeniul legii contractului de munca . .

Vor intra in sfera de reglementare a legii care guverneaza con-
tractul de munc4 urmatoarele aspecte: .
— efectele contractului individual de munca (drepturile gj
obligatiile partilor);
— felul muncii si modalitatile de realizare;
—cuantumul si modalitatile de plata ale salariului;
— durata contractului;
— executarea contractului;
— Suspendarea, modificarea contractului;
— raspunderea materiala a salariatilor;
— incetarea contractului;
—nulitatea contractului.
Asa cum am aratat de la inceputul capitolului destinat legii
aplicabile actului juridic, exist in noul Cod civil $i anumite contracte,
care neintrand sub incidenta reglementirilor din Roma I,
urmeaza a fi
guvernate de legea localizata pe baza reglementirilor
generale din noul
Cod.
Exist4 ins si o situatie s pecialé, in sensul
cA noul Cod regle-
menteaza legea aplicabilé unui contract
special, respectiv fiducia.
4.5. Fiducia
Institutia fiduciei reprezinti

o apari tie noua in dreptul ro
€a fiind introdusé de noul manesc,
Cod civil’. Acesta define
a 773, ca find »operatiun ste fiducia in
multi Constituitori transf ea juridicd prin care unul
era drepturi reale, drep sau mai
turi de creanta, garantii
imoniile fiduciaril
or.”
rezultat"Gamatiaa fiduciein
al interferenjei celor Dreptul privat
doud mari roman,de drept:
sisteme Tegasimdreptul
in C.R.civilTripon,
cont. Fiducia,
at
dreptul anglo-saxon.
; Conceptul, clasificarea,
i evoly ntinenta
fia $i condifiile d, id
Jiduciei, in Revista Romana de Drept Privat
nr. 2/2010, p. 165 si unm s wiliatcle

Partile contractului de fiducie sunt reprezentate de constituitorul si

fiduciarul. Beneficiarul nu are calitate de parte in contract, dar se poate
intampla sA existe o suprapunere intre calitatea de constituitor si
fiduciar, respectiv cea de beneficiar.
In ceea ce priveste legea aplicabila, reglementarea din Cartea a
VIlI-a, dedicaté dreptului international privat, face distinctia intre legea
aplicabilé fiduciei, in intelesul ei de masd de bunuri pe care
constituitorul o transmite catre fiduciar, si fiducia in intelesul ei de
contract prin care se transmite acea masa de bunuri.
Astfel, in ceea ce priveste primul aspect, Codul prevede ca fiducia
va fi supusa legii aleasa de constituitor.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste contractul prin care aceste
bunuri se transmit va fi supus dispozitiilor generale privind legea
aplicabila actelor juridice, asa cum sunt prevazute si au fost tratate in
articolul 2.637 din Codul civil.
Cu alte cuvinte, forma va fi guvernata in principiu de legea care
guverneaza fondul, iar pentru salvarea contractului, acesta va fi
considerat valabil si daca respecta conditiile de forma din cel putin una
din legile enumerate’.
Pentru a fi valabil pe fond, contractul de fiducie va trebui sa
respecte in principiu legea pe care partile au ales-o de comun acord.
Toate celelalte aspecte privind Jex voluntatis in legislatia privind actul
juridic se vor interpreta ca atare si in materia contractului de fiducie.
Mergand pe aceeasi idee, atunci cand pArtile nu au optat pentru o
lege care sé le guverneze contractul in mod expres, si nici nu rezulta
din circumstantele cauzei intentia acestora in a opta pentru o anumita
lege, sau a optat pentru o lege care insa nu cunoaste institutia fiduciei,
Codul stabileste ci organul de justitie sesizat va trebui sa localizeze
contractul sub incidenta unei anumite legi, folosindu-se de criterii
obiective.
Vorbind de criterii obiective, si in acest domeniu Codul preia
varianta pe care inclusiv Legea nr. 105/1992 o prevedea si anume, ca
un contract va fi supus, in lipsa alegerii p&rtilor legii statului cu care
Prezinta legaturile cele mai stranse.
: ' A se vedea analiza privind legea aplicabila formei actului juridic din prezenta
lucrare,

in demersul de calificare a sintagmei de legaturile cele mai stranse,

Codul prin articolul 2.660 precizeazi c4 trebuie s4 se tind seama
indeosebi de urmatoarele elemente:
a) locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat
de constituitor;
b) locul situarii bunurilor fiduciare;
c) locul unde fiduciarul isi are resedinta obisnuita sau, dupa caz,
sediul social;
d) scopul fiduciei si locul unde acesta urmeazi sa se realizeze.
Reglementarea din noul Cod privind fiducia, urmeaza structura
traditionala, asa cum 0 regaseam in ceea ce priveste fiecare contract si
in Legea nr. 105/1992. Astfel, dupa ce este identificata legea aplicabili
este prevazut expres si domeniul de aplicare al respectivei legi.
Astfel, indiferent dacd legea care va guverna contractul va fi
aleasa de parti sau va fi localizata pe baza legaturilor celor mai stranse,
aceasta va urma sa reglementeze in special aspecte cum sunt:
a) desemnarea, renuntarea si inlocuirea fiduciarului,
conditiile
speciale pe care trebuie sa le indeplineascd 0 persoana
pentru a fi
desemnati fiduciar, precum si transmiterea puterilor
fiduciarului;
b) drepturile si obligatiile dintre fiduciari;
c) dreptul fiduciarului de a delega in
tot sau in parte executarea
obligatiilor sale sau exercitarea puterilor care ii
revin;
_ 4) puterile fiduciarului de a administ
ra si de a dispune de bunurile
din masa patrimoniala fiduciara,
de a constitui garantii si de a
alte bunuri; dobandi
e)Puterile fiduciarului de
a face investitii siplasam
f) ingradirile cu privire ente;
la puterileile fiduciarului de i
a constitui re zerve din ve
din administrarea bunurilo n ituri ate
r
8) raporturile dintre munlle ret
fiduciar $i be, neficiar, inc
personala a !fiduciarului fata de be lusiv raspunderea
n eficiar,
h) modificarea sau incetarea fi
duciei;
1) repartizarea bunurilor ce ale. atui
esc masa Patr
J) obligatia fiduciarului de a da soco imoniala fiduciara;
teala de modul
administratd masa patrimoniala fiduci ar cum a fost
a.

CAPITOLUL 6
FAPTELE JURIDICE
Si in ceea ce priveste obligatiile izvorate din fapte juridice, noul

Cod civil prin art. 2641 alin. (1) procedeaza la fel ca si in materia
obligatiilor contractuale, trimiténdu-ne la dispozitiile dreptului Uniunii
Europene.
In acest domeniu a devenit aplicabil, odaté cu aderarea RomAniei
la Uniunea Europeand, Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea
aplicabila obligatiilor necontractuale (Roma ID’.
Din punct de vedere istoric, Regulamentul are aproximativ
aceeasi geneza ca si Regulamentul 593/2008, privind obligatiile con-
tractuale.
Astfel, inci din anul 1972, cele sase state membre ale comunitatii
europene au pregatit draftul unei conventii privind legea aplicabila
obligatiilor contractuale si necontractuale’. fnsa atentia a fost atrasd
mai mult de obligatiile contractuale, fapt ce a dus la aparitia
Conventiei de la Roma din 1980, privind legea aplicabila oblig
atiilor
contractuale.
O analiza detaliaté in: Yearbook of International

Private Law vol IX 2007,
Comentariile diferite asupra impactului Roma II privi
nd obligatiile necontractuale:
Th.M. DeBoer, Party Autonomy and its Limitation
s in the Rome IZ, P. Huber/M.
Illmer, International Product Liability. A commenta
ry on Article 5 of the Rome II
Regulation, M. Hellner, Unfair Competition and Acts
Restricting Free Competition. A
Commentary on Article 6 of the Rome II Regul
ation; T. Kadner Graziano, The Law
Applicable to Contahendo in the C. onflict of Laws.
A Commentary on Article 12 of the
Rome II Regulation; G. Garriga, Relat
ionship between Rome II and Other
International Instruments; A Commentary
on Article 28 of the Rome II Regulation;
-C. Symeonides, Rome II: A Centriste Criti
que; R. Plender and M. Wilderspin, The
me Private International Law Of Obligation, third edition, Tho
mson Reuters,
2 Ase vedea Do cumentele comisiei
consultative din 1974. Aspectele ce tineau
obligatiil © necontractuale erau cupr de
inse in Documentele de lucru ale comi
(1984), siei nr. 87

—
ontractuale a fost adusg
Problema legii aplicabile obligatiunii nec
1996. Prima Carte
pe agenda Consiliului Uniunii Europene in anul
l 2002, aceasta stang
Verde asupra acestui aspect a fost propusa in anu
anul 2003.
la baza primei propuneri de Regulament din
,
Dupa lungi dezbateri!, Regulamentul a fost adoptat in iulie 2007
ut jy
Tocmai datorité acestei geneze, Regulamentul este cunosc
II.
doctrina de specialitate si sub denumirea de Roma
Potrivit articolului 3 din Regulament, acesta se aplica indiferent
daca este sau nu legea unui stat membru. Aceasta afirmatie consacrj
de fapt, caracterul de aplicabilitate universala a acestuia.
O sa ne referim in continuare la obligatiile rezultate din faptul
juridic ilicit, sau delictul civil, urmand ca apoi sa analizam faptul
juridic creator de obligatii.
1. Faptul juridic ilicit

Ca regula general, art. 4 alin. (1) prevede ca legea aplicabila unei
obligatii rezultate dintr-un fapt juridic ilicit este legea {arii in care s-a
produs prejudiciul (Jex loci laesionis), indiferent de locul in care s-a
savarsit faptul cauzator de prejudicii si indiferent de tara sau tarile in
care se manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt’.
Dac& insd victima faptului ilicit si faptuitorul isi au resedinte
obisnuite in aceeasi tara, se va aplica legea respectivei tari.
Totusi, Regulamentul prevede si o a treia posibilitate. Astfel,
atunci cand din toate circumstantele referitoare la caz rezult& ca fapta
ilicité are o legaturi mai stransd cu o alta tara decat cele prevazuté
anterior, se va aplica respectiva lege.
Elementul de extraneitate care confera raportului juridic caract!
de drept international privat, trebuie sa fie altul decat locul savarsiti
delictului sau producerii de prejudicii si este de regula cetatenia,
domiciliul/ resedinta faptuitorului /victimei.
1 A se vedea J. Fawcett and J. Carruthers, P. North, in Cheshire, North &

Press, 2008,
Fawcet: Private International Law, fourteenth edition, Oxford University
p. 770-771.
2 A se vedea R. Plender and M. Wilderspin, op. cit., p. 499-514.

141
{n categoria faptelor ilicite, Regulamentul trateaza distinct anu-
mite aspecte interesante, cum ar fi:
— raspunderea pentru produse defectuoase;
—concurenta neloiala si actele care ingradesc libera concurenta;
— daunele aduse mediului;
— jncalcarea drepturilor de proprietate intelectuala;
—actiunile sindicale.
1.1. Legea aplicabild rdspunderii pentru produse defectuoase’

in ceea ce priveste raspunderea pentru produse defectuoase,
aceasta urmeaza a fi reglementata de:
a) legea tarii in care persoana care a suferit prejudiciul si-a avut
resedinta obisnuita in momentul producerii prejudiciului, in conditiile
in care produsul a fost comercializat in tara respectiva; sau, daca nu
este cazul,
b) legea tarii in care s-a achizitionat produsul, daca produsul a fost
comercializat in tara respectiva; sau, daca nu este cazul
c) legea tari in care a fost cauzat prejudiciul, daca produsul a fost
comercializat in tara respectiva.
Din enumerarea acestor legi, ca legi aplicabile pentru raspunderea
pentru produsele defectuoase, putem sa constatam faptul ca ele sunt
prevazute tocmai pentru a-| proteja pe consumatorul care ar putea fi
prejudiciat.
Atunci insd, cand persoana a carei raspundere este invocata drept
cauzi a producerii prejudiciului, nu putea sa prevada, in mod
rezonabil, comercializarea produsului respectiv sau a unui produs de
acelasi tip pe teritoriul statului a carui legislatie era aplicabila potrivit
prevederilor de mai sus, legea care va guverna raspunderea va fi pe
cale de exceptie, legea statului unde isi are resedinta obisnuita
persoana respectiva.
Asa cum s-a stabilit si in cazul normei generale, gi aici se prevede
totusi faptul ci in cazul in care, din toate circumstantele cauzei ar
reiesi cA fapta ilicitd are in mod vadit o leg&tura cu o alta tara, se va
aplica legea acelei tari.
' Ibidem, p. 543-596.

1.2. Legea aplicabild concurentei neloiale si a actelor care

ingrddesc libera concurentd'
in aceasti materie, se materializeaz4 de fapt, regula general din

materia faptului ilicit. Spunem asta, deoarece art. 6 alin. (1) din
Regulament stabileste ca lege aplicabila obligatiilor necontractuale
care decurg dintr-un act de concurenta neloiala, legea tarii in care sunt
sau pot fi afectate relatiile concurentiale sau interese colective ale
consumatorilor. Aceasta coincide, de fapt, cu locul in care se Produce
prejudiciul, specific oricdrei raspunderi civile delictuale.
Pe de alta parte, in cazul in care avem de-a face cu o restrangere a
concurentei care genereazA nasterea unor obligatii, legea aplicabila
va
fi legea tarii in care piata este sau poate fi afectata.
Atunci cand insa, avem de-a face cu 0 afectare a
mai multor Piete,
reclamantul care solicité despagubiri in fata
instantei de la domiciliul
paratului poate opta, de asemenea, pentru
legea instantei sesizate ca
lege pe care sa-si bazeze cererea, cu
conditia insi ca si piata din
Tespectivul stat membru sa fie, la randul
ei, afectata direct $i sub-
stantial de restrangerea concurentei
necontractuala pe care intemeia care a generat obligatia
cererea
1 Pentru o tratare a ace. : .

Op. cit., p. 597-634, Stul aspect a se vedeq R. Plender and M. Wildersp!™

1.3. Legea aplicabild in cazul daunelor aduse mediului
{n acest domeniu al obligatiilor necontractuale izvorate din

prejudiciile aduse mediului sau din prejudiciile suferite de persoane
sau bunuri ca urmare a unor prejudicii aduse mediului, Regulamentul
prin art. 7 face din nou aplicabilitatea direct a regulii generale in
materie, in sensul ca legea care va guverna raportul juridic delictual va
fi legea locului unde s-a produs prejudiciul.
Totusi, pe cale de exceptie, persoana prejudiciat’, actiondnd in
calitate de reclamant, va putea sa-si intemeieze actiunea prin care
solicita despagubiri, pe legea statului in care a avut loc faptul cauzator
de prejudicii.
1.4, Legea aplicabild incdlcdrilor dreptului de proprietate

intelectuala
Desi in cuprinsul Regulamentului nu se vorbeste despre ceea ce

inseamna drept de proprietate intelectuala, in preambulul acesteia, mai
precis in paragraful (26), totusi se precizeaza ca notiunea ,,dreptului de
proprietate intelectuala” trebuie interpretaté ca insemnand, de
exemplu, drepturi de autor, drepturi conexe, drepturi sui generis la
protectia bazelor de date si drepturi de proprietate industriala’.
In ceea ce priveste obligatiile necontractuale generate de incal-
carea unui drept de proprietate intelectuala acestea vor fi guvernate de
legea tarii pentru care se solicita protectie.
Atunci cand ins, obligatia necontractuala a rezultat din incélcarea
unui drept de proprietate intelectualé protejat la nivelul Uniunii
Europene, legea aplicabila va fi legea tarii unde s-a produs incalcarea,
in orice materie care nu este reglementata de instrumentul comunitar
relevant.
Si in cazul acestor categorii de obligatii necontractuale, Regula-
mentul nu ofera posibilitatea partilor ca prin acordul lor de vointa sa
deroge de la legile pe care, asa cum am vazut, Regulamentul le
considera competente a se aplica.
A se vedea R. Plender and M. Wilderspin, op. cit., p. 649-669.

L IN TE RN AT IO NA L PR IVAT ROMAN
144 DREPTU
la ca ur ma re a pr ej ud ic iu lui cauzat de o
1.5. Legea aplicabi
actiune sindicala
-o actiune sindicala, se Poate
in conceptia Regulamentului, printr
greva sau 0 Eewl
intelege, ca exemplu o exercitare a dreptului la
dinea fiecdrui stat membru s§
patronala, dar se lasa in principiu la latitu
defineasca ideea de actiune sindicala. ce
Potrivit art. 9 din Regulament, obligatiile necontractuale
de lucrator sau
decurg din raspunderea unei persoane in calitatea sa
rezinta interesele
angajator, sau din raspunderea organizatiilor care rep
e printr-o actiune
profesionale ale acestora pentru prejudicii cauzat
rate de
sindicald, in curs de desfasurare sau terminata, vor fi guve
tiva.
legea tarii in care va fi sau a fost intreprinsa actiunea respec
2. Legea aplicabila faptelor juridice licite
Sub aspectul obligatiilor contractuale, generate de actiunile

omenesti sAvarsite fari intentia de a produce efecte juridice, dar de
care legea leagd producerea unor asemenea efecte, asa-numitele quasi
delicte civile, Regulamentul analizeaza trei asemenea situatii:
— imbogiatirea fara justé cauza;
— gestiunea de afaceri (negotiorum gestio);
— culpa in contrahendo.
2.1. Legea aplicabila imbogatirii fara justd cauza
Imbogitirea fara justé cauza, la fel ca si plata lucrului nedat

orat,
sunt doua fapte Juridice licite care, fara intentia celui
care desavarseste,
declanseaza un raport juridic de drept priva
t care consti in dreptul
celui care a suferit 0 micsorare de patrimoniu,
fie printr-o plata
nedatorata, fie printr-o imbogatire fara 0 justi cauza a unei alte
persoane, de a cere celeilalte parti, al carui patrimoniu
s-a marit, si-i
plate asca o suma de bani pentru acoperirea respectivului
prejudiciu.
Potrivit Regulamentului, atunci cand raportul
juridic despre café
am facut vorbire se declanseazi ca
urmare a existentei unui raport

145
Titlul Il. Partea speciala Se ae
anterior intre parti, fie contractual, fie delictual, raport ce a declansat

respectiva imbogatire fara justé cauzd, acest raport urmeazd a fi
guvernat de legea care guverna raportul juridic initial.
in cazul in care nu exista un raport anterior intre parti si partile isi
au resedinta obisnuité in aceeasi fara in momentul producerii
prejudiciului, respectiv faptul cauzator al imbogatirii fara just cauza,
se aplicd legea respectivei tari.
Daca insa, nu putem identifica legea dupa una din cele doua
formule aratate mai sus, se va aplica legea statului pe teritoriul cdruia
s-a produs imbogiatirea fara justa cauza.
in sfarsit, din nou, Regulamentul opteaza in subsidiar pentru legea
cu care raportul juridic are legaturile cele mai stranse, pentru situatia in
care din toate circumstantele referitoare la caz, rezulti ca raportul
juridic rezultat din imbogitirea fara justa cauzd are in mod vadit
legatura cu acea lege.
2.2. Legea aplicabild gestiunii de afaceri
Atunci cand o persoana intervine in favoarea altei persoane, fara

a
exista un acord prealabil care sa justifice aceasta interventi
e, desfi-
surand o anumita activitate care micsoreazi patrimoniu
l, se de-
clanseaza un raport juridic prin care cel care a realizat respectiva
acti-
Vitate, gerantul, dobandeste dreptul de a solicita celei
lalte parti, in
favoarea cdreia a derulat activitatea, gerat, de a plati o
sum de bani
care sd acopere cheltuielile realizate de ciitre primul in inter
esul celui
de-al doilea,
_ Si in acest caz, ca si in cazul imbogatirii fara justi cauzi, prima
variant pe care Regulamentul o analizeaz este aceea in care anterior
Sestiunii de afaceri exista un raport intre parti nascut dintr-un contract
oan dintr-un fapt ilicit. In aceasta situatie, raportul juridic generat de
Sestiunea de afaceri, va fi guvernat de aceeasi lege care regle
menteaza
Taportul juridic anterior.
Aceeasi reglementare din materia imbogiatirii fara justa cauza, este
ee $1 pentru situatia in care nu exista un raport anterior intre parti,
Partile isi au resedinta obisnuité in aceeasi tara in momentul
Producerii actului sau faptului cauzator de prejudiciu. Solutia consta in

146 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN NSN
aceea ca, raportul va fi guvernat de legea respectivei fri, adicd legea

statului unde isi au resedinta obisnuita cele doua parti.
De asemenea, daca nu putem identifica legea dupa cele doyj
variante propuse anterior, in subsidiar legea aplicabila va fi legea tarij
in care are loc gestiunea de afaceri.
2.3. Legea aplicabild in caz de culpa in contrahendo
Culpa in contrahendo, este o situatie care se iveste in perioada

negocierilor unui contract.
Potrivit preambulului Regulamentului, respectiv paragraful (30),
culpa in contrahendo este consideraté un concept autonom care ar
trebui interpretat ca fiind nerespectarea obligatiei de informare si
intreruperea negocierilor contractuale.
Prin urmare, atunci cand, in demersul pe care partile il fac in
vederea incheierii unui contract, una dintre ele realizeazi una din
variantele care se circumscriu conceptului de culpa in contrahendo, se
va declansa un raport juridic care va consta in dreptul partii care
Justifica prejudiciul de a cere celeilalte parti care i-a cauzat prejudiciul
prin fapte, cum ar fi intreruperea negocierilor sau nerespectarea
obli-
gatiei de informare, de a-i repara prejudiciul cauzat
prin aceste fapte.
Legea aplicabila, unui asemenea raport juridic, va fi aceeasi cu
legea care este aplicabila contractului in legatura cu care s-au
derulat
negocierile, indiferent daca respectivul contract a fost sau nu
incheiat.
Atunci cand legea aplicabild nu va putea fi stabilita prin raportare
la legea contractului ce urma a fi incheiat, Tespectivul raport juridic
urmeaza a fi reglementat de una din urmitoarele legi:
a) legea statului in care s-a produs prejudiciul, indiferent in ce tara
are loc faptul cauzator de prejudicii si indiferent de tara sau firile in
care se manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt; sau
b) in cazul in care partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara
in momentul producerii faptului cauzator de Prejudicii, se aplica lege4
respectivei fari; sau
c) in cazul in care reiese clar, din toate circumstantele referitoat
la caz, c4 obligatia necontractuala rezultata din intelegerile la care S¢
ajunge inainte de semnarea unui contract are in mod vadit mai multé
>

iae
Titlul Il. Partea speciala
lega itur a cu o alta fara dec at cea prevazuta la literele (a) si (b), se aplica
legea acelei alte far.
3. Autonomia de vointa
Regulamentul creeaza o inovatie fata de legislatia obisnuité, mai

ales din dreptul romanesc, in sensul ca, si pe taramul acesta al
raporturilor juridice nascute din fapte juridice licite sau ilicite, face
aplicarea principiului autonomiei de vointa, in sensul ca li se confera
partilor libertatea de a alege legea aplicabila raporturilor obligationale
niscute intre ele din fapte juridice. Totusi, aceasta libertate este
limitat in anumite domenii, unde partile nu pot opta pentru o alta lege,
decat cea care era stabilitaé in mod imperativ de dispozitiile
Regulamentului.
Astfel, partile isi pot manifesta respectivul acord de vointa, in
ceea ce priveste legea ce urmeaza sa le guverneze raportul juridic, fie
printr-un acord incheiat ulterior producerii faptului cauzator de
o
prejudiciu, fie atunci cand toate partile implicate desfasoara
activitate comerciala, printr-un acord liber negociat, incheiat anterior
producerii faptului cauzator de prejudicii.
fn ceea ce priveste modul in care trebuie sa se exteriorizeze
alegerea partilor, Regulamentul precizeaza ca aceasta trebuie sa fie
explicité sau si poati sa fie identificata cu un grad rezonabil de
certitudine din circumstantele referitoare la caz. Se mai pune si 0
ultima exigenté si anume, aceea ca alegerea partilor nu trebuie sa
aduca atingere drepturilor tertilor.
De asemenea, atunci cand partile opteazi pentru legea unui
legii statului
anumit stat, respectiva alegere nu poate sé aduca atingere
Pe teritoriul caruia se afla toate elementele relevante pentru situatia
a in momentul in care are loc faptul cauzator de prejudicii, $1
© la care nu se poate deroga prin acord.
relevante pentru
ae, sfarsit, »in cazul ’n care toate elementele
wee momentul in care are loc faptul cauzator de
alegerea de
cditre Cu, se aflé in unul sau mai multe state membre, membru, nu
parti a unei legi aplicabile, alta decdt cea a unul stat

148 DREPTUL INTERNATIONAL PRIV. AT ROMAN
poate aduce atingere aplicdrii in mod corespunzator a dispozitiilo;

imperative ale dreptului comunitar de la care nu se poate deroga prin
acord, astfel cum au fost puse in aplicare in statul membru al instante)
competente.” [art. 14 alin. (3)].
4. Domeniul de aplicare a legii aplicabile
Sunt supuse legii care guverneazd raporturile juridice necon-

tractuale urmatoarele aspecte:
— temeiul si intinderea raspunderii, inclusiv identificarea persoa-
nelor care pot raspunde delictual pentru faptele lor;
— motivele de exonerare de raspundere, de limitare si de partajare
a raspunderii;
— existenta, natura si evaluarea prejudiciului invocat sau 4
despagubirilor solicitate;
— in limitele competentei conferite instantei prin codul sau de
procedura, misurile asiguratorii pe care le poate adopta o instanté
pentru a preveni sau inceta vatamarea sau prejudiciul sau pentru 4
asigura acordarea de despagubiri;
— posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de #
invoca prejudiciul sau a pretinde despagubiri, inclusiv prin succesiune,
— persoanele care au dreptul la despagubiri pentru prejudicl!
personale;
~ raspunderea pentru fapta altuia:
— modalitati de stingere a obligatiilor si normele care regle
menteaza prescriptia si decdderea, inclusiv regulile cu privire la ince
perea, intreruperea si suspendarea termenelor de prescriptié ®
decadere.
5. Legea aplicabila raspunderii pentru atingeri aduse

Personalitatii
; ~ aml
Tot pe taramul raspunderii civile delictuale, si implicit pe tare
taportului juridic ce fsi are izvorul intr-un fapt juridic ilicit, odat@
reglementarea unei noi institutii juridice de drept civil si a0

149
Titlul II. Partea speciala _ ” — - TEE aE
institutia raspunderii pentru atingeri aduse personalitatii, s-a pus

inevitabil si problema legii care va guverna regimul juridic al acesteia.
in acest sens, art. 2.642 alin. (1) din noul Cod civil precizeazd ca
pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa vietii private sau
personalitatii, inclusiv prin mass-media sau orice alt mijloc public de
informare, sunt carmuite, la alegerea persoanei lezate, de:
a) legea statului resedintei sale obignuite,
b) legea statului in care s-a produs rezultatul pagubitor;
c) legea statului in care autorul daunei isi are resedinta obisnuita
ori sediul social.
(2) in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se cere si conditia
ca autorul daunei sa fi trebuit in mod rezonabil sa se astepte ca efectele
atingerii aduse personalitatii si se produca in unul dintre acele doua
state.
(3) Dreptul la replica impotriva atingerilor aduse personalitatii
este supus legii statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a
difuzat emisiunea.

CAPITOLUL 7
NORMELE CONFLICTUALE iN MATERIA
DREPTULUI FAMILIEI
Noul Cod civil roman, intrat in vigoare la 1 octombrie 2011’,

aduce 0 modificare foarte importanté in domeniul dreptului familiei,
incluzind vechiul Cod al familiei in noua reglementare general a
dreptului privat. Acest aspect este prima problema ce trebuie
mentionata si analizata de specialistii in dreptul familiei.
Reglementarea principalé pe care o reg’sim in noul Cod civil
vizeaza, evident un raport juridic de dreptul familiei stabilit intre
persoane de cet&tenie romana, fara a avea, de principiu in componenta
sa, un element de extraneitate.
In momentul in care insa, in cuprinsul acelui raport juridic, s¢
identifica prezenta elementului de extraneitate, odaté cu declansarea
conflictului de legi, ne plasim inevitabil pe tiramul dreptului
international privat.
Prin urmare, materialul de fata se doreste o prezentare a aspectele
de drept international privat rom4n din domeniul dreptului familiei,
sau altfel spus, va incerca o analizd a legii aplicabile in materia
dreptului familiei.
Din aceasti perspectiva, legea aplicabilé principalelot
voi analizarespectiv:
aspecte ce intereseaza aceasta materie,
1) Casatoria;
2) Filiatia;
3) Adoptia;
4) Obligatia de intretinere.
publicat in M. Of. nr. 51?

1 Codul civil a fost adoptat prin Legea nr, 287/2009,71/2011,
din 24 julie 2009. El a fost pus in aplicare prin Legea427nr.din 17 iunie publicat a in M. 0
in M. Of. nr. 2011.
nr. 409 din 10 iunie 2011 si republicat
|
oi
1. Legea aplicabila casatoriei are in vedere trej importante aspecte:

a) incheierea casatoriei;
b) efectele cs&toriei (relatiile personale $i patrimoniale dintre
soti);
c) divortul.
2. In ceea ce priveste filiatia, acest aspect presupune, la randul
sdu, o analiza distinct a:
a) legii aplicabile filiatiei copilului din casatorie;
b) legii aplicabile filiatiei copilului din afara casatoriei.
3. In sfarsit, in ceea ce priveste adoptia, voi analiza aceasta pro-
blema sub trei aspecte, respectiv:
a) legea aplicabila conditiilor de fond ale adoptiei;
b) legea aplicabila formei cerute pentru adoptie;
c) legea aplicabila nulitatii adoptiei.
4. Legea aplicabila obligatiei de intretinere.
Pe taraémul dreptului international privat roman, una din cele mai
importante materii este cea care priveste persoana fizica, ca subiect de
drept (in cazul temei acesteia, evident ca subiect al raportului juridic
de dreptul familiei).
Regula in aceasta materie este cA starea civila si capacitatea per-
soanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, daca prin dispozitii
speciale nu se prevede altfel [art. 2572 alin. (1) noul Cod civil].
Aceasta dispozitie preia in mare parte vechea dispozitie din Legea nr.
105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international
privat roman’, referindu-se insd doar la starea civild si capacitatea,
excluzand astfel relatiile de familie din continutul acestei norme
conflictuale,
Continutul acestei norme conflictuale este format din: ,,starea si
Capacitatea persoanei fizice”. Notiunea de nationalitate a persoanei
fizice este reglementata in art. 2568 noul Cod civil, care aratd ca
»legea national este legea statului a carui cetétenie o are persoana
. ' Publicata in M. Of. nr. 245/1992, abrogaté in cea mai mare parte odata cu
intrarea in vigoare a noului Cod civil. S-au pastrat normele de procedura in litigiile
Privind raporturile de drept international privat, norme ce vor fi preluate in Cartea a
“4 din noul Cod de procedura civila.

SaESSE
fizici”. Aceasta lege poarté numele de Jex patriae, cetifenia fiind, prin
urmare, punctul de legatur pentru aceasté norma conflictuala :
Noul Cod civil mai precizeaza in art. 2569 ca determinarea si
proba cetiteniei se fac in conformitate cu legea statului @ care
cetatenie se invoca (altfel spus, calificarea notiunii de cetatenie se ya
face potrivit lui lex fori).
Art. 2569 alin. (2) NCC precizeaza ci dac& o persoana are mai
multe cetatenii se va aplica legea statului de care este cel mai strans
legaté, in special prin resedinta sa obisnuit’. Pana la intrarea in Vigoare
a noului Cod civil aproape peste tot unde se vorbea
despre legea
nafionala, Legea nr. 105/1992 ne trimitea cu gandul
la cetatenie si doar
apoi se mergea la domiciliu sau resedinti.
Acum ideea noului Cod
civil este ci punctul de legatura trebuie s4
fie mai mobil si sa fie dat de
resedinta obisnuité. Totusi, in materia starii civile
persoanei fizice legiuitorul a pastrat ideea
si a capacititii
ci punctul de legitura si fie
cetatenia’, dar chiar si aici, cand persoana
are mai multe cetatenii se
merge pe solutia punctului de legatura dat de resedinta obis
persoanei. nuitd a
aplica legea resedintei obisnuite.

Noul Cod civil defineste in art. 25
70 Notiunea de re
obisnuita in sensul ca resedinta obisnuita este gedinti
in statul in care pers
fizica isi are locuinta sau asezarea princip ala, chia oana
r daca nu a indeplin
it
’ Pentru argumente privind optiunea legii roma
ne Pentru cetatenie ca element de
identificare a legii nationale a se vedea:
T.R. Popescu, Drept
Romfel, Bucuresti, 1994, p. 160-161; LP. Filipescu, Drept inteinternational privat, Ed.
rnational privat, vol. I,
Ed. Actami, Bucuresti, 1995, p, 23-24.
? A se vedea partea dedicati legii aplicabile persoanei fizice,

Titlul Il. Partea speciala 153
formalitatile de inregistrare. Pentru determinarea locuintei sau asezarii

principale vor fi avute in vedere acele circumstante principale si
profesionale care indica legaturi durabile cu acel stat sau intentia de a
stabili astfel de legaturi cu acel stat. Dovada resedintei obisnuite se
face cu orice mijloc de proba.
Nu intra sub incidenta legii nationale aspectele privind intocmirea
actelor si faptelor de stare civila, aceste aspecte fiind probleme de
forma a actului vor fi supuse legii locului intocmirii actului (locus
regit actum).
In continuare o s& tratez problemele specifice care vizeaza
raporturile juridice de dreptul familiei in legaturd cu care, ca urmare a
aparitiei unui element de extraneitate, se declanseazi un conflict de
legi, adica devine necesar a se raspunde: ce lege va guverna raportul
juridic respectiv. Raspunsul la aceasta intrebare ni-1 ofera normele
conflictuale din materia dreptului familiei.
Normele conflictuale in materia dreptului familiei le regasim, in
principal in Cartea a VII-a, a noului Cod civil, Capitolul 2, Familia,
capitol structurat pe mai multe sectiuni dedicate principalelor institutii:
1. Casatoria;
2. Filiatia;
3. Adoptia;
4. Obligatia de intretinere.
1. Casatoria
Legea aplicabila casatoriei are in vedere trei importante aspecte:

~ incheierea castoriei;
— efectele casatoriei (relatiile personale si patrimoniale dint
re
Sofi);
— divortul.
1.1. Incheierea cdsdtori

ei
~ conditii de fond;
~ conditii de forma.

1.1.1. Conditiile de fond
Conditiile de fond cerute pentru incheierea valabilé a casatoriej

sunt determinate de legea nationala a fiecdruia dintre viitorii soti la
momentul celebrarii acesteia [art. 2586, alin. (1) noul C. civ.]. Aici,
prin lege nationala, legiuitorul a inteles s4 facd trimitere la legea
personala (lex personalis), adicé la legea cet&teniei asa cum este
reglementata in materia starii civile a persoanei fizice’.
Exista o situatie speciald: daca legea strain a unuia dintre viitorij
soti prevede un impediment la cas&torie, care potrivit dreptului roman e
incompatibil cu libertatea de a incheia o cdsatorie, acel impediment va fi
inlaturat dacé unul dintre viitorii soti e cetatean romAn si casdtoria s& se
incheie in RomAnia (norme de ordine publica — caracter national).
1.1.2. Conditii de forma
Actualmente, conform art. 2587 NCC, forma incheierii casato

riei
este supusa legii statului pe al cdrui teritoriu se celebreazi (locus regit
actum). Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau
consular al Roméniei este supusd legii romanesti. Articolul dedicat
formei cAs&toriei din noul Cod civil nu mai prevede alin. (2) al art. 19
din vechea Lege nr. 105/1992.
Alin. (2) din Legea nr. 105/1992 era considerat
o norma de
aplicatie imediaté, deoarece stabilea un principiu
potrivit caruia,
cAs&toria unui cetatean romén aflat in strainatate putea fi incheiata doar
in fata autoritatilor locale de stat competente ori in
fata agentilor
diplomatici sau functionarilor consulari, fie ai Roméniei, fie ai statul
ui
celuilalt viitor sof. Aceasté norma era o norma materialA
pentru ca
stabilea in mod concret autoritatea competent& si oficieze cisitoria
unui cet&éfean roman in strainatate. Casatoria reprezinté un raport
juridic de drept privat, ceea ce inseamna cA trebuia si i se aplice 0
' A se vedea prezentarea de mai sus, fécutA legii care guvemeazi statutul
persoanei fizice. Legiuitorul roman a ramas inc, asa cum se observa, conservator ideii
cd, cetdtenia trebuie s4 raméné principalul punct de legatura si in ceea ce priveste lege?
nationala aplicabila in ceea ce priveste conditiile de fond ale incheierij casatoriei.
? A se vedea, pentru analiza normei de aplicatie imediata, IP, Filipescu, op. cif.
(nota 6), p. 40-41.

Titlul I. Partea speciala 155
norma conflictuala, iar norma conflictuala era cea care trebuia si ne

indice sistemul de drept aplicabil.
Prin urmare, cum casatoria urma sa se incheie in strainatate,
normele conflictuale aplicabile erau cele din strainatate. Acestea erau
cele ce ne indicau normele materiale ce guvernau forma incheierii
casitoriei. Cu toate acestea, legiuitorul roman de la 1992 considera
casitoria cetatenilor romAni in strainatate drept o problema de maxima
important si, prin urmare, a reglementat-o printr-o norma materiala
direct, norm ce se aplica cu prioritate in fata normelor conflictuale.
Aceasta norma de aplicatie imediata impiedici o caAsiatorie
confesionala incheiata de un cetatean roman in strainatate.
Interpretarea pe care o putem da la momentul actual este aceea ca
noul legiuitor din 2011 nu a mai reglementat aceasta exceptie, prin
urmare putem considera ca se acorda dreptul cetateanului roman de a
incheia casatorii confesionale sau de a incheia o casatorie in fata
oricaérui tip de autoritate.
1.2. Efectele cadsatoriei
in ceea ce priveste efectele casatoriei, adic relatiile personale si

patrimoniale dintre soti, legiuitorul realizeaz4 o adevaraté schimbare
fata de vechea reglementare.
Astfel, Legea nr. 105/1992, in articolul 20, stabilea ca relatiile
personale si patrimoniale dintre soti (adic efectele casatoriei) urmau a
fi supuse urmatoarelor legi in scara:
— legea nationald comuni a sotilor (daca exista);
— in lipsa cetaéteniei comune urma a se aplica legea domiciliului
lor comun;
Cele doua legi (legea nationala si legea domiciliului) continuau sa
Teglementeze efectele cdsitoriei si in cazul in care unul dintre soti isi
schimba cetitenia/domiciliul.
~ dacé nu aveau nici cetatenie, nici domiciliu comun — legea
resedintei comune;
— dacé nu aveau nici resedinté comuna urma a se aplica legea
Statului cu care sotii intretineau in comun legaturile cele mai stranse
(solutie preluata din dreptul anglo-saxon)’.
" A se vedea D.A. Sitaru, op. cit. (nota 6), p. 337-338.

E R N A T I O N A L P R I V A T R OMAN
156 DREPTUL INT
schi mb
mb a
é or di ne a le gilor ce ar urma
2589,
Noul Cod civil, prin art. ri¢l.
ale cAsato:
guvemeze efectele gene rale e, ca
vernate,
sa
ntari, acestea vor fi guvern
mY Astfel, potrivit noii regleme sotilor, iar in lips’,
ei obisnuite, comune a
principiu, de legea resedint in fin al, in lipsa cetafeniei
a sot ilo r si
de legea cetafeniei comune ito riu l cdr uia cdsatoria a fost
sta tul ui pe ter
comune, se aplicd legea ;
.
3
celebr ata .
civil reglementeaza acum
Dar, avand in vedere faptul ca noul Cod
rimoniale, alin. (2) al
in materia dreptului familiei $i regimurile mat
se va
aceluiasi art. 2589 arataé ca oricare din cele trei legi enumerate
personale, cat si efectelor patrimoniale ale
aplica atat efectelor
casitoriei pe care aceasta lege le reglementeaza $i de la care sotii nu
pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de acestia.
Pe cale de exceptie totusi, drepturile sotilor asupra locuintei
familiei, precum si regimul unor acte juridice asupra acestei locuinte
sunt supuse legii locului unde aceasta este situata.
_Vorbind de efectele cas&toriei, am atins inevitabil si problema
regimurilor matrimoniale. Fiind pe taramul dreptului international
privat, de neevitat ne apare si intrebarea: care lege va guverna regimul
matrimonial?
1.2.1. Regimului matrimonial
Fiind o problema unde manifestare. i

Sos : a de vointa a pArtilor sta Ja
baza a owe pentru Maa din variantele de regim tiateimonial oferite de
noul Cod civil, a aparut ca fireasca si reglementarea libertitii de
alegere de catre soti a legii care sa le guverneze regim
: : ‘al
, pentru: gimul matrimonial
Conform art. 2590, acestia pot opta
a) legea statului pe teritoriul carui i
obisnuita la data alegerii;
. °
ONIN
aru
Se ars eget
i isi
b) legea statului a carui cetateni ;

alegerii; atenie o are oricare dintre ei la data
c) legea statului unde isi stabilesc prima resedinti obisnuita
comuna dupa celebrarea casatoriei.
Conventia prin
_onventia Prin care
cé partile
ary o pteaza5 pentru o anumitd lege apli-i
cabilé regimului matrimonial (conventia de alegere a legii aplicabile)

se poate incheia fie inainte de celebrarea casatoriei, fie la momentul

incheierii cAsatoriei, fie in timpul casatoriei.
Forma pe care conventia de alegere a legii aplicabile trebuie sa 0
indeplineasca va fi stabilita de legea aleasa pentru a guverna regimul
matrimonial sau de legea locului incheierii conventiei de alegere. Se
constata, prin urmare, aceeasi tendin{a a legiuitorului roman (mani-
festata si in materia actelor juridice), ca sub aspect formal sa se ofere
variante alternative, conservarea valabilitatii respectivei conventii.
{n toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie sa fie expres si
constatata printr-un inscris semnat si datat de soti sau s rezulte in mod
neindoielnic din clauzele unei conventii matrimoniale. Cand legea
romana este aplicabila, trebuie respectate exigentele de forma stabilite
de aceasta pentru validitatea conventiei matrimoniale.
Sotii pot alege oricand o alta lege aplicabila regimului matri-
monial, cu respectarea conditiilor prevazute anterior. Legea noua
produce efecte numai pentru viitor, daca sotii nu au dispus altfel, si nu
poate prejudicia, in niciun caz, drepturile tertilor.
Daca partile nu au ales legea aplicabila regimului lor matrimonial,
va avea loc o localizare obiectiva a acesteia, astfel incét acesta va fi
supus legii aplicabile efectelor generale ale casatoriei.
Legea aplicabila regimului matrimonial va reglementa:
- conditiile de validitate a conventiei privind alegerea legii
aplicabile, cu exceptia capacitatii;
- admisibilitatea si conditiile de validitate ale conventiei matri-
moniale, cu exceptia capacitatii;
- limitele alegerii regimului matrimonial;
— posibilitatea schimbarii regimului matrimonial si efectele
acestei schimbari;
— continutul patrimoniului fiecdruia dintre soi, drepturile sotilor
asupra bunurilor, precum si regimul datoriilor sotilor;
- incetarea si lichidarea regimului matrimonial, precum si
regulile privind imparteala bunurilor comune.
Cu toate acestea, formarea loturilor precum si atribuirea lor sunt
Supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului.

tN
1.2.2. Conditiilor de forma ale conventiei matrimoniale
Conform art. 2594, conditiile de forma cerute pentru incheierea

conventiei matrimoniale sunt cele prevazute de legea aplicabila
regimului matrimonial sau cele prevdzute de legea locului unde
aceasta se incheie.
Masurile de publicitate si opozabilitatea regimului matrimonial
fata de terti sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial,
Cu toate acestea, atunci cAnd la data nasterii raportului juridic din-
tre un sot $i un tert acestia aveau resedinta obisnuita
pe teritoriul
aceluiasi stat, este aplicabild legea acestui stat,
cu exceptia urmi-
toarelor cazuri:
a) au fost indeplinite conditiile de publicitate
sau de inregistrare
prevazute de legea aplicabila regimului mat
rimonial;
b) tertul cunostea, la data nasterii rapo
rtului juridic, regimul
matrimonial sau 1-a ignorat cu imprudent
a din partea sa;
c) au fost respectate regulile de public
itate imobiliarA prevazute de
legea statului pe ter itoriul caruia este situat imobilul,
1.2.3. Interzicerea sau echi

valarea unor forme de conv
casatoria ietuire cu
echivalarea unor forme de convie

tuire cy casatoria!.
Potrivit acestui text de lege:
(1) Este interzisa cAsatoria din
tre Petsoane de acelasi sex.
(2) Casatoriile din tre persoane de acelasi sex inch
contractate in strdinatate fie de cetateni Tomé eiate sal
ni, fie de cetiteni straini,
nu sunt recunoscute in Romania.
;
‘Pentru o prezentare a acestor tipuri de partener

iate in diferite
Europene: Legal Recognition of Same-sex Couples in Euro state ale Uuniunil
pe, edited by K-
Boele-Woelki, A. Fuchs, Intersentia Antwerp-Oxfo
rd-New York 2003.

159
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi
sex incheiate sau contractate in strainatate fie de cetateni romani, fie de
cetateni straini nu sunt recunoscute in Romania.
(4) Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul
Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si
Spatiului Economic European raméan aplicabile.
Acest articol nu se regaseste in partea dedicata reglementarii de
drept international privat roman din noul Cod civil, respectiv Cartea a
VIl-a, ci in materia dedicaté dreptului familiei. Cu toate acestea, el
intereseazi mai multe aspecte ale dreptului international privat, fapt ce
face si intre in obiectul de studiu al acestei discipline.
Astfel, alin. (1), la prima vedere, stabileste 0 dispozitie de drept
privat romén, in materia casatoriei, in sensul ca, pentru realizarea unei
casiitorii exista o conditie de fond esentiala si necesaré, respectiv
diferenta de sexe. Adica, pe teritoriul RomAniei ne apare ca interzisa
casatoria intre persoane de acelasi sex.
Prin urmare, daca legea nu distinge, aceasta dispozitie 0 putem
interpreta in mod extensiv in sensul ca, pe teritoriul Romaniei este
interzisA cdsatoria intre persoane de acelasi sex, indiferent de
nationalitatea celor doua persoane. Cu alte cuvinte, evident nu este
permisa cdsatoria unui cetétean roman cu un cetatean strain, atat timp
cat au acelasi sex, dar, mai mult, apare drept evident faptul ca pe
teritoriul RomAniei nu se poate oficia o cdsatorie nici intre cetateni de
alté nationalitate (cetitenie), alta decdt cea romana, indiferent daca
legea nationala a celor doua persoane le-ar permite o astfel de
casatorie.
Mai mult, aceasti dispozitie, asa cum este prevazuta in acest
alineat, ne poate aparea si ca o norma de aplicatie imediataé, adica o
dispozitie specifica dreptului international privat care, datorita gradului
inalt de imperativitate se aplica automat, tnlaturand atat conflictul de
legi cat si, implicit, aplicarea unei norme conflictuale competente in
materie. Aici ar fi vorba despre norma conflictuala din domeniul
conditiilor de fond ale incheierii casatoriei.
Ce ar insemna acest lucru pentru cetafeanul roman? Ar insemna
cu o persoana de
faptul c& el nu poate sd se cdsatoreasca nicdieri
corecti a unei norme de
acelasi sex. Aceasta ar aparea interpretarea
cand problema
aplicatie imediata, doar ci ea se va aplica doar atunci

S-ar naste in fata instantei romane, ceea ce s-ar putea intémpla doar in
cazul in care, o astfel de posibila casatorie s-ar fi incheiat deja jy
straiinatate, iar cetiteanul rom4n, parte la o asemenea casatorie, ar
solicita recunoasterea efectelor acesteia pe teritoriul RomAniei. 0
astfel de solicitare ar urma sa fie respinsé tocmai pentru ca din chiar
momentul nasterii acelei forme de casatorie s-a incalcat o dispozitie
imperativa a legii romane.
Alineatul al doilea al aceluiasi articol 277, vine sa intareasca
dispozitia primului alineat adaugand ins la acesta.
Astfel, asa cum apare el formulat, este evident ca face pasul inspre
rezolvarea problemei recunoasterii efectelor unei cAsatorii incheiate pe
teritoriul altui stat, efecte ce se cer recunoscute pe teritoriul Rom4niei.
Analizand acest alineat, constatém ca el contine de fapt trei teze,
respectiv trei situatii faptice posibile: se cere recunoasterea efectelor
unei casatorii incheiate sau contractate in strdindtate intre doi cetiteni
romani; efectele unei asemenea cdsatorii vizeazi doua persoane de
acelasi sex dintre care una rom4nd si una de alta cetitenie, csatorie
incheiaté in mod valabil pe teritoriul altui stat; si in sfarsit, ultima
dispozitie a acestui alineat interzice recunoasterea efectelor unei
c4satorii incheiate in mod corect in strain&tate, intre persoane de alti
nationalitate, niciuna romana.
Prima tezi a acestui alineat, apare intr-o perfect si corecta
concordant cu primul alineat, in sensul in care deja am stabilit ca
- cetafenii romani nu pot incheia o cdsatorie cu o persoand de acelasi sex,
fn sensul ca, acestora nu li se vor recunoaste nici efectele unei
asemenea casatorii contractate deja in strainatate.
Aici putem insa depista situatii diferite:
—astfel, din chiar momentul nasterii acestei casatorii in strainatate,
norma conflictuala din acel sistem de drept sa fi trimis la sistemul de
drept rom4n, ca lege personala a celor doua persoane. Legea romana
interzicind, pentru ceta{enii romani, incheierea unei asemenea
casatorii, rezulta faptul ca o asemenea cAsatorie nu putea fi incheiata in
mod valabil, nici macar in strainadtate. Neputéndu-se incheia valabil, e@
nu ar fi trebuit sa produca niciun efect nici in strainatate si, implicit,
nici pe teritoriul Romaniei;
—a doua situatie ar aparea atunci cand, in momentul in care cele
doua persoane de cetatenie romana incheie 0 asemenea casatorie pe

161
teritoriul unui alt stat, sub incidenta unei legislatii care 0 regle-
menteaza $i implicit fi recunoaste efectele, dar norma conflictuala din
acel sistem nu trimite la legislatia nationalé a celor doua persoane.
Netrimiténd la legea personala, nu se trimite la legea romani, astfel
fncdt aceasta nu va avea nicio incidenti in momentul nasterii
respectivei casatorii. Prin urmare, acea cisitorie se poate naste
valabila, producéndu-si efectele asa cum sunt prevazute de legislatia
acelui stat, sub incidenta carei a fost realizati. Daca ins’, cei doi
cetéteni romani solicita recunoasterea efectelor acelei cdsatorii pe
teritoriul Romaniei, potrivit deja primei interdictii prevazute de alin.
(1), pe care o considerém o norma de aplicatie imediata, cu un inalt
grad de imperativitate, care il urma pe cet&teanul roman indiferent
unde acesta s-ar afla, nerespectarea ei va duce invariabil la consecinta
fireascé ce constaé in nerecunoasterea acestor efecte pe teritoriul
Roméaniei.
Prin urmare, consider eu, odat&é existenté reglementarea din
primul articol, care interzice cdsatoria unor persoane de acelasi sex,
creand astfel un principiu de ordine publicé, reglementarea din
alineatul al doilea, pentru primele doua variante posibile si analizate,
nu pare sa isi mai aiba sensul. Putem doar considera ca s-a dorit 0
intarire a primei dispozitii prin stabilirea explicité a solutionarii acestui
nou conflict de legi, respectiv al conflictului de legi in timp si spatiu.
Cu adevarat, noutatea pe care o putem extrage din acest alineat
este faptul cA prin a treia tezd se pune clar problema ca nu vor fi
recunoscute nici macar efectele unei casatorii incheiate sau contractate
in strdinatate intre persoane de acelasi sex, niciuna dintre ele neavand
insa cetiitenia romana. Cu alte cuvinte, acel raport juridic, la momentul
hasterii sale, nu avea nicio legatura cu dreptul roman. Acea casatorie,
daca a indeplinit toate conditiile pentru a fi valabila, isi va produce
toate efectele pe teritoriul statelor unde isi au cetitenia cele doua
Petsoane, pe teritoriul statului unde s-a incheiat si, in principiu, pe
teritoriul oricdrui stat, mai putin pe teritoriul Roméniei. Aici situatia
devine cel putin ciudata, in sensul cA o asemenea cAsatorie isi va
Produce toate efectele, atdt personale, cat si patrimoniale, pana la
Sranita cu Roménia, iar odati trecutdé aceasté granita, cdsdtoria
Tespectiva inceteaza a isi mai produce efectele.

162 DREPTU L INT ERNATIONAL PRIVAT ROMANLe,
—
Si aceast situatie ar putea fi acceptaté, pornind tot de la primy]
alineat care interzice cisdtoria intre persoane de acelasi sex. Cu alte
cuvinte, institutia juridicé a casatoriei, asa cum 0 cunoaste dreptul
roman, ne apare ca incompatibila cu altceva decat traditionala Telatie
dintre un barbat si o femeie.
Alineatul al treilea insa introduce o dispozitie cu adevarat
controversata cu care, de principiu, nu pot fi de acord, deoarece ny
regasesc niciun temei legal care sa o justifice. Potrivit acestui text de
lege ,,Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasj
sex incheiate sau contractate in strainatate, fie de cetateni romani, fie
de cetateni straini, nu sunt recunoscute in Romania.”
Citind atent aceasta reglementare putem observa cA desi el se vrea
a avea un spectru mai larg de aplicare, in sensul c4 vizeaza orice tip de
parteneriate civile, atét intre persoane de acelasi sex, cat si intre
persoane de sex opus, printr-o analizi logicd gi sistematicd,
coroborandu-l cu primele dou alineate, ne este clar ca scopul vadit a
fost tot acela de a interzice recunoasterea efectelor parteneriatelor fntre
persoane de acelasi sex. Introducerea interdictiei in ceea ce le priveste
si pe cele intre persoane de sex Opus, nu pare a avea vreun sens,
unicul
scop al mentionarii ei fiind aceea de a incerca pastrarea
aparentei
nediscrimin&rii pe criterii de orientare sexuala.
Acest alineat ridicd mai multe probleme din punctul de vedere al
unei interpretari legale. Astfel, in primul rand, prin intermediul acestei
reglementari se interzic efectele unei institutii »parteneriatul civil”, pe
care dreptul nostru nu o recunoaste, ceea ce pare total in neregula. Ni
se pare imposibil a nu recunoaste efectele unei institutii pe care nu 0
cunosti si ale carei efecte implicite iti sunt total necunoscute,
Doat
sistemul de drept stréin cunoaste acea institutie pe care o $i
reglementeaza legal si evident 0 poate califica $i li poate interpret@
efectele. Aici se incalca si o dispozitie speciald din materia dreptului
international privat in general, si a celui roman in particular, in sensul
ca, calificarea notiunilor juridice necunoscute de citre sistemul dé
drept al instanfei sesizate se va face dup sistemul de drept cafe
cunoaste acele notiuni. ;
Trecdnd mai departe cu analiza, constatém din nou cA ar trebui $4
facem distinctia intre cele trei aspecte pe care deja le-am relevat cand

163
am facut analiza alineatului doi, si anume: parteneriat civil incheiat in

striinatate intre doi cet&teni romani (de sex opus sau de acelasi sex
fara distinctie), moment in care avem o noua subdistinctie, norma
conflictuala din acel sistem sA fi trimis sau nu la dreptul roman; a doua
situatie vizeaza doi parteneri din care unul cetatean romAn; si in sfarsit,
ultima variant, parteneriat incheiat in strainatate intre parteneri de alti
nationalitate, alta decét cea romana, deci un raport juridic necunoscut
de legea romana si fara niciun punct de legatura cu dreptul roman.
Faptul ca un asemenea parteneriat civil tsi poate produce toate
efectele oriunde, mai putin pe teritoriul RomAniei, creeazi prezumtia
unei discriminari total nejustificate care nu isi gaseste niciun argument
juridic. Mai mult, din punct de vedere practic, faptic, se vor crea
situatii destul de greu de gestionat cum ar fi spre exemplu cea a unui
parteneriat civil valabil, nadscut in strainatate, cu foarte mult timp in
urma, si care a dat nastere unei sumedenii de efecte atat patrimoniale,
ct si personale intre cei doi parteneri, cat si fata de terti, si brusc,
odata ajunsi pe teritoriul Romf@niei regimul juridic al bunurilor, sa
spunem, se schimba radical fata de cel anterior. Chiar si relatia dintre
cei doi parteneri si copii rezultati din acea uniune va trebui sa fie
ignorata, sau cel putin interpretaté dupa niste criterii pe care legislatia
Romaniei nu le cunoaste si apare total nejuridic faptul ca prin acest
text de lege se lipseste de efecte o institutie juridica pe care legislatia
romana nu o cunoaste, fara a oferi solutiile juridice pentru vidul de
reglementare realizat prin neaplicarea sistemului de drept normal
competent.
Prin urmare, existenta unei asemenea reglementari poate avea ca
efect scontat, fie invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate, fiind
evidenta discrepanta dintre acest text de lege si principiile Constitutiei
Roméniei. De asemenea, orice persoana care intr-un posibil litigiu, in
fata instantelor rom4ne, va fi pusa in situatia ca, odata cu aplicarea
acestui text de lege, si nu li se recunoasca efectele unui asemenea
parteneriat, va putea sa faca apel si la jurisdictia Curtii de Justitie a
Uniunii Europene, de la Luxemburg, care are printre atributii si aceea
de a verifica conformitatea unor dispozitii din legislatia unui stat
membru cu legislatia obligatorie a Uniunii.
in final, ultimul alineat al acestui articol vine sa accentueze
senzatia unui text care se bazeazi pe considerente mai mult politice si

164 DREPT
ee
UL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN
za
nicidecum pe argumente juridice. A spune printr-un text de lege, ih

anul 2011, ca: ,,Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul
Rom§aniei a cet&tenilor statelor membre ale Uniunii Europene si
Spatiului Economic European raman aplicabile”, nu face altceva decét
si accentueze ideea ca, desi se realizeaza Oo evidenta discriminare,
trebuie pastrati o aparenta de siguranti si de libertate de circulatie,
Aceasti teza, evident, nu are nicio legatura cu situatia la care intregul
articol se referea, si anume una ce tine clar de relatiile de familie si de
efectele acesteia asa cum ar putea ele rezulta din cAsatorie, parteneriat
civil sau alte institutii de acelasi tip.
1.3. Divortul
Tendinta manifestata in noul Cod civil, de a face cat mai accesibil

divortul, prin liberalizarea formelor pe care le au la dispozitie partile
pentru a desface casitoria, se manifesta si pe planul dreptului
international privat roman, prin faptul ci vechea dispozitie a Legii nr.
105/1992 care stabilea cA divortul va fi guvernat de legea care era
desemnata, conform art. 20 pentru efectele casatoriei, a fost inlocuita
cu o dispozitie noua, care permite partilor si aleagi legea care si
guverneze divortul (art. 2597 noul Cod civil).
Astfel, sotii pot alege una din urmatoarele legi pentru a
le guverna
divortul:
— legea statului unde igi au resedinta obisnuita la data manifestarii
acestui acord;
— legea statului ultimei regedinte obisnuite a sotilor, daca cel putin
unul din ei locuieste acolo, la data conventiei
de alegere a legii
aplicabile;
— legea statului a carui cetatenie o are unul din soti;
.
— legea statului pe al cArui teritoriu Sofii au locuit
cel putin trei ani.
Partile pot sa isi manifeste acest acord de vointi
sau sd i
modifice, dupa caz, pana la data Sesizarii autorititii competente
S?
pronunte divortul. Totusi, atunci cand divortul
este dedus in fata une!
instante judecatoresti, aceasta poate sa ia
act de vointa partilor privit
alegerea legii aplicabile, pana la primul termen de judec
ata la care
partile au fost legal citate.
>

A
In cazul in care partile nu isi manifesté acordul de voint& in
vederea stabilirii legii ce ar urma sa le guverneze divortul, noul Cod
realizeaza o localizare obiectiva a acestei legi. Legile care vor guverna
divortul sunt tot cele pentru care partile puteau opta doar ca, in cazul
localizarii obiective, acestea urmeaza a fi aplicate in scara, fiecare din
ele dobandind vocatie de aplicare in cazul in care nu se indeplinesc
conditiile din anterioara lege’. Alineatul (2) al art. 2600 introduce si
anumite aspecte ce tin de ordinea publica de drept international privat
roman, in sensul ca, atunci cand legea ce urmeaza a guverna divortul,
fie ca urmare a alegerii acesteia de catre parti, fie pe baza localizarii
obiective, fie nu permite divortul fie il admite in conditii deosebit de
restrictive, daca unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean
roman, legea straina este inlocuita in aplicare cu legea romana.
In sfarsit, articolul 2601 din noul Cod civil introduce o institutie
noua pe care vechea Lege nr. 105/1992 nu o cunostea, respectiv
recunoasterea divortului prin denuntare unilaterala. Acest text de lege
face trimitere la o institutie juridicd nereglementata in dreptul roman, o
institutie juridicA care este evident una discriminatoare pentru femeia
care incheie o casatorie.
Desi titlul acestui articol este ,,Recunoasterea divortului prin
denuntare unilaterala” el stabileste in principal o regula $i anume ca un
act intocmit in strainatate prin care se manifesta vointa unilaterala a
barbatului de a desface cidsatoria, fara ca respectiva lege sa confere
acelasi drept femeii, nu va fi recunoscut in Romania.
Pe cale de exceptie, un asemenea act va fi recunoscut totusi, daca
sunt indeplinite cumulativ anumite conditii: actul sa fi respectat toate
conditiile prevazute de legea sub incidenta careia s-a nascut; femeia sa
fi acceptat in mod liber, neechivoc, aceasta modalitate de desfacere a
’ Art. 2600 (1) In lipsa alegerii legii de catre soti, legea aplicabila divortului este:
a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data
introducerii cererii de divort; b) in lipsa resedintei obisnuite comune, legea statului pe
teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinté obisnuité comuna, daca cel putin unul
dintre soti mai are resedinta obisnuit pe teritoriul acestui stat la data introducerii
cererii de divort; c) in lipsa resedintei obisnuite a unuia din sofi pe teritoriul statului
unde acestia au avut ultima resedinté obisnuité comuna, legea cetateniei comune a
sotilor la data introducerii cererii de divort; d) in lipsa cet&feniei comune a sofilor,
legea ultimei cetatenii comune a sotilor, daca cel putin unul dintre ei a pastrat aceasta
cetiitenie la data introducerii cererii de divort; e) legea romana, in toate celelalte cazuri.

casatoriei; si in sfarsit, sa nu existe niciun alt motiv de refuzal recu-

noasterii pe teritoriul Rom4niei a hotarari de desfacere a casatoriei jp
a cum a devent deja o obisnuinta, la nivel european s-a

incercat crearea de acte normative care sa unifice normele conflictuale
din diferite domenii specifice dreptului privat. In ceea ce priveste
divortul, pana acum s-a reusit doar redactarea unui now regulament,
respectiv Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 de punere in aplicare a
unei forme de cooperare consolidaté in domeniul legii aplicabile
divortului si separarii de corp (,,Roma III’)'.
Foarte important este de observat ci acest act normativ la nivel
european reitereaza in totalitate dispozitiile prevazute deja de noul
nostru Cod civil care, evident, a preluat aceste reglementari
din
Proiectul care a stat la a baza regulamentului. Astfel,
si regulamentul
da prioritate autonomiei de vointa a partilor in
a opta pentru una din
legile pe care deja le-aimm i) prezentat in momentul
in care am analizat
dispozitia romaneasca, fn li psa manife
starii de vointa, si Regulamentul
realizeaza aceeasi localizare obiectiva.
Regulamentul introduce o noutate
2. Filiatia
~ filiatia copilului din casatorie

;
— filiatia copilului din afara
Casatoriei,
2.1. Filiatia copilului din Cdsa

torie
Filiatia
Ha copilusul lui dindin cascaito
s rie se stabile ste potriviviit
data hasterii copilului carmui legi; la
este efectele Casatoriej Dating
2603 alin. (1) noul C. civ.]. Daca eee
in: ainte de nast erea copilului
' Publicat in JO L 343, 29.12.
2010.

16z
casitoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta se aplica legea care, la

data incetarii sau desfacerii, ti carmuia efectele,
Domeniul legii filiatiei copilului din casatorie:
— tigdduirea paternitatii;
— dobandirea numelui copilului din cas&torie; raporturile dintre
parinti si copil, inclusiv obligatia parintilor de a intretine si educa
copilul, precum $i de a-i administra bunurile personale.
2.2. Filiatia copilului din afara cdsdtoriei
Filiatia copilului din afara casatoriei este supusa legii nationale a

copilului de la data nasterii sale [art. 2605 alin. (1) noul C. civ.].
Daca copilul, la data nasterii sale, are mai multe cetitenii dintre
care una este romana i se va aplica legea romana. Daca la data nasterii
sale copilul are mai multe cetatenii, toate straine, i se va aplica legea
cea mai favorabila.
Domeniul legii filiatiei copilului din afara cas&toriei:
— recunoasterea si efectele filiatiei;
— contestatia recunoasterii de filiatie;
— raportul dintre pArinti si copil, inclusiv obligatia acestuia de a-1
intretine, educa si administra bunurile personale.
3. Adoptia
Adoptia, isi gaseste reglementarea in art. 2607-2610 ale noului
Cod civil. In ceea ce priveste aceasta institutie importanta pentru
dreptul familiei, trebuie analizata sub urmAtoarele aspecte:
— conditiile de forma necesare pentru incheierea valabila;
— conditii de fond;
— efectele pe care adoptia le genereaza;
— hulitatea adoptiei.
3.1. Conditiile de forma
Astfel, in ceea ce priveste forma necesara incheierii adoptiei,

aceasta trebuie si se supuna legii statului pe teritoriul céruia adoptia
S-a incheiat, asa cum prevede articolul 2609.

3.2. Conditiile de fond
Daca in ceea ce priveste forma lucrurile sunt foarte simple, in

ceea ce priveste conditiile de fond, noul Cod civil in art. 2607 arata ci
se vor aplica cumulativ legea nationala a adoptatorului si legea
nationala a persoanei adoptate. Important este de retinut faptul ca atat
adoptatorul, cat si persoana adoptaté vor trebui sa respecte toate
dispozitiile obligatorii din cele doua legi. Scopul acestei reglementiri,
desi pare extrem de impovaritoare, este acela al protejarii cat mai
puternice a persoanei adoptate. Acest scop deriva din natura
institutiei
adoptiei, aceea de a crea o protectie sporité a unui copil,
caruia trebuie
Sa i se stabileasca o relatie cat mai naturala cu noua
familie.
in situatia in care adoptia se realizeazi de catre
doi soti, conditiile
de fond pe care acestia trebuie sa le indeplineasca
pentru a putea
adopta sunt cele prevazute de legea
care reglementeaza efectele
casatoriei lor. Acelasi lucru se intamp
la si atunci cand unul dintre soti
adopt copilul celuilalt sot.
3.3. Efectele pe care adop

tia le genereazd
Desfacerea adoptiei, fiind

rezultatul nerespectarii dr
obligatiilor dintre partile Taportur epturilor si
ile juridice rezultate din adoptie,
urmeaza in mod firesc si fie guve
rnati de aceeasi lege, aratati put
mai sus, care guverneaza
de principiu efectele adoptiei
in
.
3.4. Nulitatea adoptiei
in sfarsit, in ceea ce priveste nuli

tatea adoptiei, aceasta inte!
venind tocmai ca urmare a nerespec
tirii fie a Conditiilor de fo
conditiilor de fond necesar ¢ pent rma, fie 4
ru incheierea valabila a acesteia, va

guvemnataé, dupa caz, fie de legea locului incheierii acesteia (dacd nu

s-au respectat conditiile de forma), fie de cele doua legi aplicate
cumulativ, legea nationalé a adoptatului gsi legea nationala a
adoptatorului (cand nu s-au respectat conditiile de fond).
Pe taramul proceselor generate de aceste raporturi juridice de
dreptul familiei, actul normativ european cu vocatie generald este
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie
2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor
judecatoresti in materie matrimonialé si in materia radspunderii
parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000'.
Regulamentul se aplica procedurilor civile de divort, separare si
anulare a casatoriei, precum si tuturor aspectelor privind raspunderea
parinteascé. Raspunderea parinteascé se refera la intregul set de
drepturi si obligatii privind persoana sau bunurile copilului. In vederea
garantarii egalitatii tuturor copiilor, regulamentul reglementeaza toate
hotararile judecatoresti privind raspunderea parinteascd, inclusiv
masurile de protectie a copilului, independent de orice proceduri
matrimoniale.
Regulamentul nu se aplica procedurilor civile privind intretinerea
care sunt cuprinse in Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind com-
petenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie
civila si comerciala (cunoscut sub numele de Bruxelles I.
Tocmai corelatia cu acest regulament a facut sa fie cunoscut, la
randul sau, sub denumirea de regulamentul Bruxelles II.
4. Obligatia de intretinere
In ceea ce priveste aceasta institutie, noul Cod civil, in art. 2612,

precizeaza ca: ,,Legea aplicabila obligatiei de intretinere se determina
potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene.”
1 Publicat in JO L 338, 23.12.2003, modificat prin Regulamentul (CE) nr.

2116/2004 din 2.12.2004, publicat, la randul sau, in JO L 367, 14.12.2004.
? Pentru o prezentare monografica a acestui important act normativ, foarte
important in procesul civil international, aplicabil pentru statele membre ale Uniunii
Europene, a se vedea Brussels I Regulation, edited by Ulrich Magnus, Peter
Mankowski, Sellier. European Law Publisher, 2007.

ROMAN
ef ament foarte important, aplicabil jn
Totusi, rezulta dintr- un Regul
acest moment, anumite dispoziti i
care indica legea aplicabila obligatiej
ident, sa se realizeze o protectie q
de intretinere, tinandu-se, in mod ev
creditorului acestei obligatii.
Con-
Acest regulament este Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al
siliului din 18 decembrie 2008 privind competenta, legea aplicabila,
recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de
obligatii de intretinere!. Acest regulament inlocuia dispozitiile refe-
ritoare la obligatiile de intretinere din Regulamentul (CE) nr. 44/2001
privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotardrilor in
materie civila si comerciala.
Domeniul de aplicare a acestui Regulament vizeaza obligatiile de
intretinere care decurg dintr-o relatie de familie, rudenie, cAs&torie sau
alianté. El este aplicabil statelor parti contractante la Conventia de la
Haga din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei de intretinere in
strainatate pentru copii si alti membri ai familiei (denumita ,,Conventia
de la Haga din 2007”), in masura in care conventia mentionata anterior
se aplica relatiilor dintre Comunitate si statul respectiv?.
" Conform articolului 15 din Regulament, legea aplicabila obliga-
tillor de intretinere se stabileste in conformitate cu Protocolul de la
Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabila obligatiilor de
intretinere (denumit ,,Protocolul de Ja Haga din 2007”) in statele
membre care au obligatii in temeiul actului respectiv.
Asa cum reiese si din titlul siu, obiectul de aplicare a Regula-
mentului se situeaza mai ales pe teritoriul procesului civil international
stabilind, in principiu, competenta instantelor in ceea ce priveste
Publicat in JO L 7 din 10.1.2009.

Uniunea
2 . -
European a aderat la aceasta Co
2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind semnareai , Ee
qe . . nve
ev
iziei 1
Europene, a Conventiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei de

intrefinere in strainatate pentru copii si alti membri ai familiei [Jurnalul Oficial
L 93
din 7.4.201 1}. Romania a adoptat in vederea punerii in practicd a acestui
regulament $i
a Protocolului de la Haga din 2007, Legea nr. 36 din 19 martie 2012 pil unele
msn necesare pentru aplicarea unor regulamente si decizii ale Consiliului Uniunil
ren
Europenet
, precum si instrumente de drept international privat
privat 7 in domeniui l obligatii
igatiilor

actiunile introduse in vederea obtinerii unei pensii de intretinere, dupa

caz, de catre copil, de catre unul din soti in urma divortului sau de
catre alte persoane carora li s-ar cuveni o asemenea pensie, precum si
in ceea ce priveste procedura de recunoastere si executare a unor
hotarari judecatoresti pronuntate in materie.
in principiu, din tot cuprinsul acestor acte normative aplicabile in
materia obligatiei de intretinere se observa tendinta clara de a se
proteja interesele creditorului obligatiei.
In acest sens, ca regula generala, art. 3 alin. (1) din Protocol sta-
bileste c& obligatiile de intretinere sunt reglementate de legislatia
statului in care creditorul isi are resedinta obisnuité. Dup& cum se
observa, reglementarile internationale insista ca resedinta obisnuita sa
reprezinte punctul de legatura in acest domeniu, ea fiind mult mai
flexibilé, fiind in consonanta astfel cu interesul protejarii creditorului
obligatiei de intretinere.
Aceste reglementari europene nu difera, prin urmare, de regle-
mentarea din Legea nr. 105/1992, care prin intermediul art. 34 facea
distinctia in stabilirea legii aplicabile, in functie de persoanele care
solicit intretinerea:
— in raporturile dintre parinti si copii, se aplica legea care
carmuieste efectele filiatiei (asa cum au fost prezentate putin mai sus);
— in raporturile dintre soti, legea care le carmuieste efectele
(prezentataé de asemenea);
— in raporturile dintre fostii soti, una din legile care guverneaza
divortul;
— in raportul dintre alte persoane, intotdeauna legea aplicabila este
legea nationala a creditorului. ;
in concluzie, pe acest taraém extrem de important al dreptului
Privat, reprezentat de relatiile de familie cu element de extraneitate, se
Constata ca legislatia foarte noua romaneasca, reprezentata de noul
Cod civil, a facut foarte mari pasi in renuntarea la anumite elemente de
Conservatorism pastrand insd elementele traditionale consacrate de
parti a
legislatia romaneasca mai veche prin preluarea celei mai mari
vechii legi care reglementa raporturile de drept international privat
Toman, Legea nr. 105/1992.

Mai mult, odataé cu aderarea Roméniei la Uniunea Europeang
toate actele normative emise de organele cu atributii de legiferare de |g
nivelul Uniunii au devenit aplicabile pe teritoriul RomAniei avand fort
juridicd egala celorlalte dispozitii de drept intern. Astfel, asa cum am
prezentat mai sus, toate regulamentele ce vizeazi problematica
raporturilor de familie sunt aplicabile implicit si in cazul RomAniei.

Titlul 3
NORMELE DE PROCEDURA
IN MATERIA DREPT
INTERNATIONAL PRIVAT SAU
PROCESUL CIVIL INTERNATIONAL

CAPITOLUL 1
CONSIDERATII INTRODUCTIVE
Pe taramul dreptului international privat, adici acolo unde avem

raporturi juridice de drept privat cu element de extraneitate, in
momentul in care se naste un litigiu intre subiectele acelui raport
juridic, se naste inevitabil problema unui proces civil international.
Odataé cu declansarea acelui proces, constatém ca alaturi de
principalul conflict nascut pe tiramul dreptului international privat,
constand in susceptibilitatea de aplicare a doud sau mai multe sisteme
de drept care coexista spatial, problema rezolvata de normele
conflictuale ale fiecarui sistem de drept, se naste un alt tip de conflict
si anume, conflictul intre instantele judecitoresti sau arbitrale ce ar
putea fi competente sa solutioneze respectivul litigiu.
Prin urmare, in momentul in care se naste un litigiu cu element de
extraneitate pe taramul dreptului privat, putem spune ca vom fi pe
tarémul unui proces civil international.
Reglementarea aspectelor ce tineau de procesele de drept
international privat, din Legea nr. 105/1992, a fost una extrem de noua
si in concordanta cu dezvoltarea normativa de la nivel international, ea
reusind s4 ofere solutiile corecte necesare rezolvarii aspectelor
sensibile generate de acest tip special de proces.
Valoarea acestui act normativ este evidentiaté de faptul ca din
momentul in care a fost elaborat si a intrat in vigoare si pana in prezent,
odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civilad, care a
integrat si dispozitiile privind procesul civil international continute in
Legea nr. 105/1992, aceasta a suferit foarte putine modificari, lucru
foarte rar intalnit in legislatia RomAniei de dupa 1990,
Prin urmare, in acest moment, pe teritoriul Roméniei, in ceea ce
priveste procesul civil international, principalul act normativ care
teglementeaza aspectele ce tin de procesul civil international este

reprezentat de noul Cod de procedura civila’ si, mai precis, de Cartea a

VIl-a a acestuia, intitulata ca atare, ,,Procesul Civil International”.
Aceasta Carte a VII-a este structurata pe patru titluri, respectiv:
Titlul I. Competenta internationala a instantelor romane;
Titlul II. Legea aplicabila in procesul civil international;
Titlul IT. Eficacitatea hotararilor straine si
Titlul IV. Arbitrajul international si efectele hotararilor arbitrale
straine.
Pe langa aceasti reglementare interna romaneascd de maximi
noutate si importanti, Romania facdnd parte din Uniunea
Europeani,
pe acest taram interesant al procesului civil
international sunt
aplicabile un set de regulamente europene care,
la randul lor, contin
reglementari unitare privind procesele civile internationale ce implica
subiecte de drept din state membre ale Uniunii
Europene.
Astfel, in momentul de fata, actele normative
in materie sunt
urmatoarele: pe de o parte avem
noul Cod de procedura civil cu
Cartea a VIl-a, dedicat a procesulu
i civil international care urmeaz
teglementeze sub as i si
pe ct procesual litigii dintre sub
Rominia gi subiecte de iecte de drept din
din state ale Uniunii Europe

ne;
— Regulamentul (CE)
nr. . 2201/20 03 ivi
noasterea si executar "
eae eo ea ho tararilor jude torest
moniala si in materia: raspunderii parintesti ?. restsuit 4in
cito a i
materie atri-
ee
m
2: Republicat in M. Of. nr.

; Publicat in JOL 351, 247 din 10 aprilie 2015,
20.12.2012, p. 1.
Pu
blicat in JO L 338, 23.1
2.2003.

Titlul III. Normele de procedurda in materia drept international 177
— Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competenta, legea
aplicabilé, recunoasterea si executarea hotardrilor judecatoresti si
cooperare in materia obligatiei de intretinere’;
— Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competenta, legea
aplicabilé, recunoasterea si executarea hotararilor judecitoresti si
acceptarea $i executarea actelor autentice in materie de succesiuni si
privind crearea unui certificat european de mostenitor’;
— Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de
insolvent’;
— Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie 2006 de
instituire a unei proceduri europene de somatie de plata’;
— Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European si
al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene
cu privire la cererile cu valoare redusa’;
— Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie 2007
privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor
judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (,,notificarea
sau comunicarea actelor”) si abrogarea Regulamentului (CE) nr.
1348/2000 al Consiliului’;
— Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai
2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul
obtinerii de probe in materie civilé sau comerciala’.
Spre deosebire de anumite Regulamente europene (ex: Regula-
mentele Roma I, Il, III), care aveau drept scop unificarea la nivelul
statelor Uniunii Europene, a normelor conflictuale din diferite domenii
ale dreptului privat material, ele devenind aplicabile indiferent de
provenienta subiectelor de drept (deci chiar si atunci cand era vorba de
un subiect de drept dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene), acest
set de regulamente se refera, asa cum reiese gi din titulatura lor, doar la
aspectele de procedura, domeniul lor de aplicare din punct de vedere
, Publicat in JO L 007, 10.01.2009.

; Publicat in JO L 201, 27.7.2012.
, Publicat in JO L 160, 30.6.2000.
, Publicat in JO L 399, 30.12.2006, p. 1-32.
, Publicatin JO L 199, 31.7.2007.
_ Publicat in JO L331, 10.12.2008.
Publicat in JO L 174, 27.6.2001, p. 1.

numai in ceea ce
personal fiind mult mai restrans, aplicandu-se
bre ale
priveste litigiile dintre subiecte de drept privat din state mem
Uniunii Europene.
in legatura cu procesul civil international, se nasc anumite
probleme interesante care intereseaza in mod deosebit partile litigante.
Astfel, trebuie sé avem in vedere urmatoarele aspecte:
—competenta internationala a instantelor romane;
—legea aplicabild procedurii;
— conditia juridica a strainului ca parte in proces,
— recunoasterea si executarea hot&rarilor judecatoresti $i arbitrale
straine in Romania;
== arbitrajul international.
fn continuare, o si prezentim in detaliu aspectele principale
privind cele cinci probleme, deja enuntate care configureaza regimul
juridic al procesului civil international, din perspective sistemului de
drept romanesc.

CAPITOLUL 2
COMPETENTA INSTANTELOR ROMANE
IN PROCESUL CIVIL INTERNATIONAL
DIN PERSPECTIVA NOULUI COD DE
PROCEDURA CIVILA SI A REGULAMENTELOR
EUROPENE IN MATERIE
fn capitolul de fata, o si incercim sA analizim reglementarea

aplicabila pe teritoriul RomAniei, privind competenta jurisdictionala a
instantelor romane in ceea ce priveste solutionarea unor litigii de drept
privat cu element de extraneitate.
Daca pana la intrarea in vigoare, in anul 1992, a Legii nr.
105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international
privat’, in reglementarea romaneasca nu existau norme juridice spe-
ciale care sd reglementeze in mod direct acest tip de competenti,
determinarea instantelor competente realizandu-se potrivit normelor de
procedura civilaé interné, privind competenta teritoriala adaptate
conditiilor speciale in care se desfasoari asemenea raporturi juridice’,
dupa intrarea in vigoare a acestui important act normativ, in partea
finala a acestuia, gisim pentru prima data reglementate aspectele ce tin
de procesul civil international si in particular, problema competentei
jurisdictionale a instantelor romane.
1. Reglementarea roméneasca
Pentru inceput, vom prezenta in paralel reglementarea din noul

Cod de procedura civila cu reglementarea din Legea nr. 105/1992.
, Publicata in M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.

A se vedea, in acest sens, LP. Filipescu, Drept international privat
Bucuresti, 1984, p. , vol. I,
216 si urm.

in primul rand, din chiar titlurile acestei parti constatém o prima
diferent, in sensul cé daci Legea nr. 105/ 1992, vorbea despre
competenta jurisdictionalé, noul Cod de procedura civild foloseste
titulatura de ,,Competenta internationala a instantelor romane :
Termenul de ,,competenti jurisdictionala” folosit de Legea nr.
105/1992 era proprie raportului de drept international privat, dar putea
fi confundata cu aceeasi expresie, folosita in procesele obisnuite, in alt
sens, sens restrans, fiind opus, conventional termenului de competenta
generala, aceasta din urma, delimiténd sfera de activitate a instantelor
judecatoresti!,
Aceasta posibila confuzie terminologicé poate reprezenta cauza
care a determinat legiuitorul noului Cod de procedura civild sa
foloseascé o expresie mult mai neechivoci, respectiv aceea de
competen{a internationala a instantelor romAnesti.
Structura noii reglementiri diferi, de asemenea, structurii din
Legea nr. 105/1992, in sensul c& se observa foarte clar influenta pe
care noile regulamente europene (pe care le vom analiza putin mai
tarziu), lea avut asupra legiuitorului ataét
din punct de vedere al
fondului, cat $i al formei de prezentare
a problematicii.
In continuare, voi prezenta sub beneficiu istori
: 2, urmand
dini Legea nr. 105/199 oric, reglemen’ tarea ;
: : wees
VII-a a NCPP:
a ea
Cart
Ca apoi
pol sasa prezint disp ozitiile din
1.1. Legea nr. 105/1992 cu Privire la

'
raporturilor reglem
de drept internatio a
nala pr smentare ivat
ca ,Instantele judecatoresti romane sunt

procesele dintre o parte romana si o part sis
straini, persoane fizice sau persoane juridice”,
Dupa ce creeazd aceasti prima aptitudine
pentru instantele
romane de a judeca procese civile cu elem
ente de extraneitate, legea
prezinta trei categorii de competente
ale instantelor roméne:
"A se vedea S. Zilberste in, Procesul civil internatj .

Bucuresti, 1994, p, 18-22, fional, Ed. Lumina Lex,

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept internafional 181
1. Din punct de vedere al competentei rationale personale, instan-
ele judecdtoresti romane sunt competente daca:
a) paératul sau unul dintre p4rati are domiciliul, resedinta sau
nu are
fondul de comert in RomAnia; daca paratul din strainatate
domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanta domiciliului sau
resedintei reclamantului din fara;
b) sediul paratului, persoana juridica, se afla in Romania; in
sensul prezentului articol, persoana juridicé straina este socotita cu
sediul in Romania si in cazul cAnd are pe teritoriul tari o filiala, o
sucursala, o agentie sau o reprezentanta;
c) reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul
in Romania;
d) locul unde a luat nastere sau trebuie executata, fie chiar in
parte, o obligatie izvorata dintr-un contract, se afla in Romania;
e) locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii
extracontractuale sau efectele sale se afla in Romania;
de
f) statia feroviara sau rutiera, precum si portul sau aeroportul
afla in
incarcare sau descarcare a pasagerilor sau méarfii transportate se
Romania;
afla in
g) bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se
Romania;
de la acesta
h) ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri ramase
se afla in Romania;
i) imobilul la care se refer cererea se afla in Romania.
le romane sunt,
2. Potrivit competentei rationale materiale, instante
de asemenea, competente sa judece:
ate, referitoare
a) procese dintre persoane cu domiciliul in strainat
putin
la acte sau fapte de stare civila inregistrate in Romania, daca cel
una dintre parti este cetatean roman;
rului sau interzisului,
cetatean roman cu domiciliul in strainatate;
roman, chiar daca
c) declararea mortii prezumate a unui cetatean ritia. Pana la
el se afla in striintate la data cand a intervenit dispa
n valabile
luarea unor masuri provizorii de catre instan{a romana, rama
masurile provizorii luate de instanta straina;

d) procese privitoare la ocrotirea in strdindtate a proprietatij

cetatean roman
intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania,
it o
sau strain fara cetatenie, daca prin conventia partilor nu s-a stabil
alta competenta;
expres astfel,
e) procese dintre straini, dacd acestia au convenit
dispune, in
iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot
legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania,
ave,
f) procese referitoare la abordajul unor nave sau aeron
oane sau
precum si cele referitoare la asistenta sau la salvarea unor pers
unor bunuri in marea liberi ori intr-un loc sau spafiu nesupus
suveranitatii vreunui stat, dacd: nava sau aeronava are nationalitatea
romana; locul de destinatie sau primul port sau aeroport, unde nava
sau aeronava a ajuns, se gaseste pe teritoriul RomAaniei; nava sau
aeronava a fost sechestrata in Rom4nia; p&ratul are domiciliul sau
resedinta in Romania;
g) falimentul sau orice alti procedura judiciara privind incetarea
platilor in cazul unei societati comerciale straine cu sediul in Romania;
h) orice alte procese prevazute de lege.
3. In sfarsit, Legea nr. 105/1992 reglementa si cazurile de com-

petenta exclusiva a instantelor romane. Astfel, potrivit art. 151,
instantele romane erau exclusiv competente si judece procesele
privind raporturi de drept international privat referitoare la:
a) acte de stare civild intocmite in Roménia si care se refera la
persoane domiciliate in Roménia, cetateni romani sau straini fara
cetatenie;
b) incuviintarea adoptiei, dacd cel ce urmeaza a fi adoptat are
domiciliul in Romania si este cet&tean roman sau strain fara cetateni¢;
c) tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in
Romania, cetatean romAn sau strain fara cetatenie;
d) punerea sub interdictie a unei persoane care are domiciliul i
Romania;
e) desfacerea, anularea sau nulitatea cdsatoriei, precum $1 alte
litigii dintre soti, cu exceptia celor privind imobile situate in stral-
natate, daca, la data cererii, ambii soti domiciliazi in Roménia, iat
unul dintre ei este cetatean rom4n sau strain fara cetatenie;

Titlul HL 1Normele de procedurd in materia drept international 183
f) mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu
in Romania;
g) imobile situate pe teritoriul Roméniei;
h) executarea silité a unui titlu executoriu pe teritoriul Rom4niei.
Daca, potrivit Legii nr. 105/1992, instantele rom4ne erau
competente si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita
sa solutioneze procesul, cererea urma a fi indreptata, potrivit regulilor
de competenté materiala, inspre Judecatoria sectorului 1 al
Municipiului Bucuresti sau inspre Tribunalul Municipiului Bucuresti.
Competenta exclusiva a instantelor rom4ne, nu era inlaturata prin
faptul ca acelasi proces sau un proces conex era dedus in fata unei
instante judecatoresti straine.
1.2. Cartea a VII-a din noul Cod de procedurad civila
Aspectele de competenta se regasesc in Titlul I in art. 1066-1082.

Acest Titlu este structurat, la randul sau, pe doua capitole, primul
dedicate dispozitiilor generale si al doilea, dispozitiilor speciale de
competenti international a instantelor romane.
A. Dispozitii generale
1. Competenta generala
in categoria dispozitiilor generale, regdsim pentru inceput
data de
reglementata regula potrivit careia, competenta instantelor este
domiciliul, iar in lipsa domiciliului de resedinté obisnuité a paratului
persoana fizici, respectiv de sediul principal sau in lipsa sediului
principal de fondul de comert, pentru paratul persoané juridica.
r
Cu alte cuvinte, instanta rom4n4 este competenta cu caracte
general atunci cand paratul, persoana fizicd sau juridica, isi are
domiciliul sau resedinta obisnuita, sediul principal, sediul secundar sau
fondul de comert pe teritoriul Romaniei.
Competenta instantei romane este atrasé, de asemenea, si atunci
cand, in cazul unei pluralitati de parati, cel putin unul dintre acestia se
aflé in situatia prezentatd mai sus. Aceasta competenta nu va fi atrasa

totusi, atunci cand cererea a fost facuta in scop fraudulos, de a-l

Sustrage pe parat de la o jurisdictie straina data de domiciliul, resedinta
obisnuita, sediul principal ori secundar al acestuia din strainatate. _
Pentru o persoana juridica straind (cu sediul principal in straina.
tate), dar care isi are sediul secundar (sucursala sau reprezentanta) in
Roménia, NCPP atrage de asemenea competenta instantei romane,
bazaté doar pe baza sediului secundar, dand astfel reclamantului
posibilitatea de a o actiona in calitate de parat, in fata unei instante
romane.
2. Prorogarea voluntard de competentda
in completarea competentei generale, pornind

de la principiul
general al autonomiei de vointa, NCPP cree
aza si posibilitatea ca
partile intr-un litigiu cu element de extranei
tate s4 poata opta, printr-un
acord de vointa, pentru competenta unei
instante romAnesti, in acele
materii ce au ca obiect drepturi de care
partile pot dispune liber.
Pe langa aceasta manifestare exp
res a acordului de vointa in
vederea stabilirii unei competente
romane, este reglementati de ase-
menea in art. 1066 alin. (2) o acce
ptare tacité de cdtre parat a
competentei unei instante Tomane,
atunci cand, fiind citati in fata
acesteia, nu invoca necompetenta
acesteia, cel mai tarziu pana
terminarea cercetarii procesului la
in fata primei instante.
Totusi, atat in caz de optiune
expresd a partilor, cat si in caz
acceptare taciti din partea para de
tului, instanta Tomana poate sa
declare necompetenta atunci cand se
din toate circumstantele cauzei nu
rezulta ca litigiul ar avea vreo legatura
semni ,
Conventia prin care partile isi m an
ifesté acordul pentru
petenta unei instante trebuie sa ia fo Tma com-
unui inscris, telegraf, te
telecopiator sau orice alt mijloc de c omun
icare ce permite a fi lex,
printr-un text. probat
Totusi, alegerea partilor este lipsi
ta de efect in doua Situatii: ;
— pe de o parte,
atunci cAnd aceasta alegere ar lj
de o protectie speciala pe care ar fi psi una dintre parti
asigurat- © instanta prevazutd de
legea romana;
~ in al doilea rand, atunci cand se inca
competenta exclusiva, fie lcd, prin aceasti conventie,
a instantei roméne, fie a unei instante
straine.

Titlul II. Normele de procedurd in materia drept international 185
3. Forul de necesitate
Preluand din reglementari europene din domeniu, NCPP intro-

duce institutia ,,forului de necesitate”. Potrivit acestei institutii,
instanta romana poate sa devind competenta si atunci cand, desi
potrivit legii, aceasta nu avea o competenta, dar pe de o parte prezinta
o legatura suficienta cu cauza si, pe de alté parte, se dovedeste ci nu
este posibila introducerea unei cereri in strainatate sau c4 nu se poate
pretinde in mod rezonabil ca ea sa fie introdusa in strainatate!.
Ca si in vechea Lege nr. 105/1992, si in NCPP stabileste ca atunci
cand instantele romane sunt competente, dar in cadrul acestora pe baza
reglementarii interne nu poate fi stabilita in concret o anume instanta
competenta, cererea va fi indreptaté Judecdtoriei Sectorului 1 al
Municipiului Bucuresti, respectiv Tribunalului Bucuresti, in functie de
competenta materiala.
4. Litispendenta si conexitatea
Tot in capitolul dedicat dispozitiilor generale sunt reglementate

alte doua institutii specifice, respectiv litispendenta si conexitatea
internationala.
Astfel, in ceea ce priveste litispendenta, atunci cand o cerere este
introdusa in acelasi timp atat in fata unei instante rom4ne, cat si in fata
unei instante straine, daca instanta romani este sesizata ulterior, acesta
poate suspenda judecata pana la pronuntarea hotardrii de ciitre instanta
straina tocmai pentru a se evita pronuntarea intr-o cauza intre aceleasi
parti cu acelasi obiect si aceeasi cauza a douad sentinte ce ar putea fi
ireconciliabile.
In ceea ce priveste conexitatea internationala, ea se refera la
Situatia in care o instantéa romana sesizata cu o cerere de chemare in
" Pentru teglementarea in sistemul britanic a se vedea J. Fawcett and J.

Carruthers, P. North, in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law,
fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 203 si urm si A.V. Dicey, J.H.C.
Morris, The Conflict of Laws, thelfth edition, Sweet & Maxell, 1993, p. 395 si urm. si
J.G. Collier, Conflict of Laws, second edition, Cambridge University Press, 1994, p. 77
si urm. si I. Brown, Conflict of Laws, second edition, Old Bailey Press, 2004, p. 67.

judecata este competenta sa judece o alté cerere legata de cea dintaj,
astfel incat exist interesul judecarii acestora in acelasi timp in scopul
de a se evita pronuntarea a doua solutii care nu ar putea fi conciliate
daca s-ar judeca separat.
B. Dispozitii speciale
in capitolul dedicat dispozitiilor speciale se reglementeaza de fapt,

pe de o parte o competenta exclusiva a instantelor romane si pe de alta
parte o competenta preferentiala a acestor instante.
1. Competenta exclusiva a instantelor romane
in ceea ce priveste competenta exclusiva, aceasta este diferentiati

din punct de vedere personal si din punct de vedere material.
a) Competenta exclusiva din punct de vedere personal

Potrivit art. 1079, ,,Instantele romAne sunt exclusiv competente sa
judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal
referitoare la:
1. acte de stare civila intocmite in Roménia privind persoane
domiciliate in Romania $i care sunt cetiteni romani sau apatrizi;
2. incuviintarea adoptiei, dacd cel ce urmeazd a fi adoptat
domiciliaza in Romania si este cetatean roman sau apatrid;
3. tutela si curatela pentru protectia unei persoane cu domiciliul in
RomAnia, care este cetatean roman sau apatrid;
4, punerea sub interdictie judecdtoreascd a unei persoane cv
domiciliul in Romania;
5. desfacerea, nulitatea sau anularea casatoriei, precum si alte
litigii intre soti, cu exceptia celor referitoare la imobile situate iD
strainatate, daci la data introducerii cererii ambii soti domiciliaz4 0
Romania si unul dintre ei este cetatean roman sau apatrid.”
b) Competenta exclusiva in materia unor actiuni patrimoniale

Pe de alta parte, ,,Instantele romane sunt exclusiv competente sa
judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la:

Titlul III. Normele de proceduré in materia drept internatio
nal 187
1. imobile situate pe teritoriul Romniei;
2. bunuri lasate in Romania de defunctul cu ultimul
domiciliu in
Romania;
3. contracte incheiate cu consumatori avand domiciliul sau
resedinta obisnuité in Romania, pentru prestatii de consum curent
destinate uzului personal sau familial al consumatorului si fara
legatura cu activitatea profesionala sau comerciala a acestuia, daca:
a) furnizorul a primit comanda in Romania;
b) incheierea contractului a fost precedatd in Romania de o oferta
sau o publicitate si consumatorul a indeplinit actele necesare incheierii
contractului.” (art. 1080)
2. Competenta preferentiald a instantelor romane
Sub acest aspect, pe de o parte, art. 1081 alin. (1) stabileste ca:
»Instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece si litigiile
in care:
1. reclamantul din cererea privind obligatia de intretinere are
domiciliul in Romania;
2. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie si numai in
parte, o obligatie contractuala se afla in Romania;
3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii
extracontractuale sau se produc efectele acestuia se afla in Romania;
4. statia feroviara sau rutiera ori portul sau aeroportul de
imbarcare/incarcare sau debarcare/descarcare a pasagerilor sau marfii
transportate se afla in Romania;
5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se
afla in Romania; 7
6. ultimul domiciliu al defunctului se aflé in Romania, rezervata
fiind competenta exclusiva pentru imobilele lasate de acesta in
strainatate.” .
De asemenea, alineatul (2) al aceluiasi articol prelungeste aceasta
de
competenta preferentiald a instantelor romane $i la alte categoru
procese: ;
wl. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanel puse
sub interdictie judeciitoreasci, cetiitean romén cu domiciliul in
strainatate;

2. cererile de divort, daca la data introducerii cererii reclamantul

domiciliaza pe teritoriul Rom4niei de cel putin un an; ;
3. declararea judecdtoreasca a mortii unui cetatean roman, chiar
daca acesta se afla in strainatate la data cand a intervenit disparitia.
Pana la luarea unor masuri provizorii de catre instanta romana raman
valabile masurile provizorii dispuse de instanta straina;
4. procese intre persoane cu domiciliul tn strainatate, referitoare la
acte sau fapte de stare civilé inregistrate in Romania, daca cel putin
una dintre parti este cetatean roman;
5. procese referitoare la ocrotirea in straindtate a proprietatii
intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman
sau apatrid, rezervata fiind 0 conventie de alegere a forului;
6. procese intre straini, daca acestia au convenit expres astfel, iar
raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune,
in legaturd
cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania;
7. procese referitoare la abordajul navelor sau
coliziunea aero-
navelor, precum si cele referitoare Ja asis
tenta sau la salvarea unor
persoane © sauSal unor bunuri in marea libera or i intr-un spatiu nesu
suveranitatil pus
vreunui stat, daci:
a) nava sau acronava arboreaza
pavilionul roman sau, dupa caz,
este inmatriculata in Roma nia;
b) locul de destinratie sau priimu! mul por
t ori aeroport unde nava sau
aeronava a ajuns se gaseste pe
teritoriu] Rom
éaniei;
c) Nava sau aeronava a fost seches
trat’ in Romania;
d) paratul are domiciliul Sau resedinta obisnuita in Rom
3
énia;
8. PIGCESS privind raspunderea civila pentru prej
de produse originare din Romania, indifere udiciile cauzate
locul survenirii accidentului sau locy] prod
2. Regulamente europene
2.1. Regulamentul nr. 1215/2012
privind comp
recunoasterea gi executarea hotérdrilo etenta,
r in materie
civila si comerciala
Acest regulament European este cunoscut in doctrina de spe-

cialitate sub denumirea prescurtata de Bruxelles [ bis. Explicatia

acestei denumiri se regaseste in faptul ca el a venit si inlocuiasca
vechiul Regulament nr. 44/2001. Acesta jsi avea originea intr-o
conventie foarte importanté incheiaté la Bruxelles pe data de 27
septembrie 1968. Scopul acelei conventii, dupa cum ji spunea si
numele, a fost acela de a reglementa o competenta judiciara la nivelul
Uniunii Europene, precum gsi de a stabili aspecte ce tineau de
executarea unor hotarari judecatoresti in materie civil si comerciala.
Odata cu o tot mai mare tendinté de unificare a legislatiei la
nivelul Uniunii Europene, asa cum s-a intdmplat si cu alte dispozitii
prevazute in conventii europene, si dispozitiile extrem de importante
care se regaseau in Conventia de la Bruxelles au fost preluate si
adaptate realitatilor actuale prin intermediul unui regulament al
Consiliului Uniunii Europene, respectiv Regulamentul nr. 44/2001!,
care la randul sau, asa cum am spus deja, a fost inlocuit in prezent, de
actualul Regulament nr. 1215/2012.
Acest regulament are din punct de vedere al domeniului de
aplicare o vocatie universala in sensul ca, asa cum fi spune titlul, este
aplicabil in materie civila si comerciala. Cu alte cuvinte, pare a se
aplica tuturor proceselor de drept privat cu element de extraneitate
intre subiecte de drept din state membre ale Uniunii Europene’.
Pe de alta parte, acest regulament, nu se aplica in materie fiscala,
vamala, administrativa, precum nici in materia arbitrajului.
In ceea ce priveste competenta, Regulamentul stabileste o
cCompetenta generala si derogari de la aceasta, precum si anumite
competente speciale in domenii determinate.
I. Competenta generala
Potrivit art. 4, alin. (1), persoanele domiciliate pe teritoriul unui

Stat membru sunt actionate in justitie, indiferent de nationalitatea lor,
' Despre acest tip de preluare a se vedea G.A.L Droz et H.Gaudemet-Tallon, La

transformation de la Convention de Bruxelles du 27 septembre 1968 en reglement du
Conseil concernant la competence judiciare, la reconnaissance et l’excecution des
decisions en matiere civile et commercial, Rev. crit. DIP. 602 et s.
” Pentru un comentariu detaliat asupra acestui regulament a se vedea comentariul
editat de U. Magnus, P. Mankowski, Brussels I regulation, second edition, Sellier
Europian Law Publisher 2012.

in fata instantelor statului membru in cauza. Astfel se oe SI alc
principiul general care confera competenta generala instantelor statuluj
membru unde isi are domiciliul, paratul.
Il. Exceptii de la regula
Regula generalé se completeaza cu o reglementare care spune ca

impotriva unui parat poate fi introdusa o actiune pe teritoriul altui stat
decat statul unde isi are domiciliul, in anumite situatii (exceptii de la
regula generala):
a) in materie contractuala, actiunea poate fi introdusa in fata
instantelor de la locul executarii contractului. In functie de natura
contractului, se va face o distinctie, dupa cum urmeaza: in cazul
vanzarii de marfuri, locul introducerii actiunii va fi acela unde a fost
sau ar fi trebuit sa fie livraté marfa; in cazul contractelor de prestari
servicii, actiunea poate fi introdusd la locul unde, in temeiul
contractului, au fost sau ar fi trebuit sa fie prestate serviciile;
b) in materie delictuala si evasidelictuala, actiunea va fi introdusa
in fata instantei unde s-a produs sau riscd
si se produca fapta
prejudiciabila;
c) in cazul unei actiuni civile in des agubiri
t itu
nascuta in temeiul savarsirii unej infactiuni,
eae comractentifos, f
cea sesizata cu privire la actiunea penala in
masura i
legislatiei interne, instanta Spey
paid srihel as et aohals
narea laturii civile a procesului penal;
d) in cazul unei actiuni Civile, bazate
pe dreptul de proprietate,
in recuperarea unui bun cultural, astfel ¢ um est
e definit la articolul 1
punctul 1 din Directiva 93/7/CEE, initi ata de catre per
soana care isi
revendica dreptul de a recupera acest bun, in fata instantelor de la
locul in care se afla bunul cultural la momentul sesizarii ‘astantel
e) in ceea ce priveste litigiile rezultate
din functionarea sucursa-
lelor, agentiilor sau altor asemenea unitati, instanta
competenta este
cea de la locul unde se afla sucursala, agentia
sau unitatea respectiva;
f) in cazul unui litigiu indreptat impotriva unui fondator,
administrator de active sau beneficiar al unui trust constituit fie in

Titlul II Normele de procedurd in materia drept international 191
temeiul statutului, fie in scris sau printr-o conventie verbala, confir-

mata in scris, in fata instantelor din statul membru pe teritoriul caruia
trustul in cauza isi are sediul;
g) actiunile reale imobiliare vor fi introduse la locul situarii
bunului imobil.
I. Competenta speciala
fn anumite materii speciale, cum sunt: materia asigurarilor, a

contractelor incheiate de consumatori si a contractelor de munca,
Regulamentul nr. 1215 prevede o competenta speciala.
1. in materia asigurarilor, Regulamentul face distinctie intre

situatia in care asiguratorul este parat si situatia in care asiguratorul
este reclamant.
a) Astfel, daca asiguratorul este parat, competenta apartine:
— instantei de la sediul asiguratorului-parat;
— instantei de la sediul reclamantului, atunci cand reclamantul este
detinatorul politei de asigurare;
— in cazul asigurarilor de raspundere civila si asigurarilor pentru
bunuri imobile, instanta competenta poate fi cea de la locul producerii
prejudiciului sau de la locul in care bunul imobil se afla;
— in caz de raspundere civila, asiguratorul poate fi actionat in fata
instantei la care persoana vatémata a introdus actiunea impotriva
asiguratorului.
b) Atunci cAnd asiguratorul este reclamant, instanta competenta
este cea de la domiciliul sau sediul paratului (asigurat).
2. In materia contractelor incheiate de consumatori, de asemenea,

se face aceeasi distinctie, astfel incat:
— in cazul in care consumatorul este reclamant, acesta are
libertatea de a alege intre a sesiza instanta de la domiciliul paratului
sau instanta de la domiciliul reclamantului;
— daca consumatorul este parat, instanta competenta este cea de la
domiciliul sau.

3. In cazul contractului individual de munca, de asemenea:
—atunci cAnd angajatorul este parat, instanta competenta este cea
de la sediul paratului (angajator), dar poate fi si instanta de la locul
desfasurarii obisnuite a activitatii potrivit contractului de munca;
— iar daca angajatorul este reclamant, instanta competenta este ceg
de la domiciliul paraétului angajat.
IV. Competenta exclusiva
Pe lénga regula generala, exceptiile de la regula si competenta

special pe domenii, la fel cum am vazut ca facea si legislatia
romaneasca (atat Legea nr. 105/1992, ct si noul Cod de procedura
civila), si Regulamentul nr. 1215 prevede cazuri de competent
exclusiva, tn anumite domenii:
a) actiunile reale imobiliare sunt de competenta exclusiva a
instantelor de la locul situarii imobilului;
b) litigiile privind societatile comerciale sunt de competenta
exclusiva a instantei de la sediul societatii;
c) actiunile privind inscrierile in registrele publice sunt
de com-
petenta exclusiva a instantei statului pe teritoriul caruia se
pastreaza
registrul respectiv;
d) actiunile referitoare la drepturile de proprietate
intelectuala
sunt de competenta instantelor de la locul
inregistrarii drepturilor
respective;
e€) actiunile privind executarea hotara
rilor sunt de competenta
exclusiva a instantei de la locul unde urm
eaza sa se execute.
V. Prorogarea de competent
Conform art. 25 din Regulament se confera libertat

ea partilor de a
stabili prin acordul lor instanta competent s& le solutioneze litigiul.
Astfel, daca partile au convenit ci o instanta dint
r-un stat membru
urmeaza sa aiba competenta in solutionarea unui litigiu ce
a survenit
sau urmeaza sa survina, acea instanta este competenta. Astfel, se
consacra principiul autonomiei de vointa a partilor si in
acest domeniu
al alegerii instantei.

Titlul III. Normele de proceduré in materia drept international 193
Conventia prin care partile isi manifesta acest acord
, numita si
conventie atributiva de competenti trebuie incheiata:
— in scris ori verbal cu confirmare scrisa, sau
—intr-o forma conforma cu obiceiurile statornicite intre parti
, sau
— in comertul international, intr-o forma conforma cu uzan
ta cu
care partile sunt sau ar trebui sa fie Ja curent si care, in cadrul acestui
tip de comert, este cunoscuta pe larg si respectata cu regularitate de
catre partile la contractele de tipul pe care il implica domeniul
comercial respectiv.
VI. Verificarea competentei de catre instanta
Un alt aspect important este verificarea competentei de catre

instanté. fn cazul in care o instanté judecatoreasca dintr-un stat
membru sesizaté pe cale principala cu un anumit litigiu, litigiu in
legatura cu care a fost sesizata anterior o alta instant sau in legatura
cu care exista o competenta exclusiva a altei instante, aceasta trebuie
sa isi verifice competenta si, dupa caz, sa se declare competenta sau
necompetenta sa solutioneze respectivul litigiu.
De asemenea, atunci cand un parat nu este actionat in fata
instantei de pe teritoriul statului membru unde isi are domiciliul,
resedinta sau fondul de comert, ci in fata unei instante dintr-un alt stat
membru $i nu se infatiseaza in fata acesteia, instanta in fata careia este
dedus litigiul trebuie, din oficiu, sa isi verifice competenta si s4 se
declare necompetenta in cazul in care competenta sa nu rezulta din
dispozitiile Regulamentului.
VII. Litispendenta si conexitatea
In ceea ce priveste litispendenta, in cazul in care cereri avand

acelasi obiect si aceeasi cauzi sunt introduse intre aceleasi parti in fata
unor instante din state membre diferite, instanta sesizata ulterior
suspenda din oficiu actiunea pani in momentul in care se stabileste
competenta instantei. Daca se constata ca instanta sesizata anterior este

competent’, a doua instanti sesizaté isi va declina competenta in

favoarea primei.
in legatura cu conexitatea, trebuie precizat faptul cA sunt consi-
derate conexe acele actiuni atét de strains legate intre ele incat este
oportuna instrumentarea si judecarea lor in acelasi timp pentru a se
evita riscul pronuntarii unor hotarari ireconciliabile in cazul in care
s-ar judeca separat cele doua sau mai multe cauze.
in cazul in care actiuni conexe sunt pendinte inaintea unor
instante din state membre diferite, instanta sesizaté ulterior poate
suspenda judecata. Daca aceste actiuni sunt in prima instanta, instanta
sesizata ulterior poate, la cererea oricareia dintre parti, sa tsi decline
competenta daca instanta sesizaté anterior are competenta fn actiunea
in cauza si evident daca legislatia interna a statului respectiv permite
conexarea acestor actiuni.
2.2. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenta,

recunoasterea si executarea hotdrdrilor judecatoresti
in materie matrimoniald si in materia rdspunderii
parintesti
$i acest Regulament este cunoscut in doctrina drept Regulamentul

Bruxelles II bis. Aceasta situatie este datorata, pe de o parte, faptului
ca el are la baza o a doua Conventie de la Bruxelles, tot din 1968 care
a‘venit in completarea primei, referindu-se la materia dreptului familiei
si a faptului ca a inlocuit, la randul sau, un alt Regulament European
care se inspirase din aceasta Conventie’ si care a fost abrogat’.
Potrivit acestui Regulament, se distinge intre competenta instan-
telor in ceea ce priveste divortul, separarea de drept si anularea
casatoriei, trataté in Sectiunea 1 a Capitolului II dedicat competentei,
respectiv competenta in ceea ce priveste raspunderea piarinteasca
trataté in Sectiunea 2.
'D. Gutmann, Droit International Prive, 6e edition, ed. Dalloz 2009, p. 293-294.
2 Este vorba de Regulamentul nr. 1347/2000.

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept internafional
ED 195
a
I. Competenfa in caz de divort, separare de drept si anulare a

casatoriei
Astfel, potrivit art. 3, in ceea ce priveste divortul, separarea
de
drept si anularea cdsatoriei, competenta apartine instantelor judeci-
toresti din statul membru:
a) pe teritoriul caruia se afla:
— resedin{a obisnuita a sotilor sau
— ultima resedinté obignuita a sotilor in conditiile in care unul
dintre ei inca locuieste acolo sau
— resedinta obisnuita a paratului sau
— in caz de cerere comuni, resedinta obisnuita a unuia dintre
soti
sau
— resedinta obisnuité a reclamantului in cazul in care
acesta a
locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cereri
i sau
— resedinta obisnuité a reclamantului in cazul in care
acesta a
locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii
cererii si in
cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru
respectiv, fie,
in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are,,domiciliul”
in acel loc;
b) de cet&tenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului
Unit si al
Irlandei, statul ,domiciliului” comun!,
II. Competenta in caz de raspundere parinteasca
In ceea ce priveste rispunderea périnteasca, instan
tele judeca-
toresti dintr-un stat membru sunt competente
in materia raspunderii
parintesti privind un copil care are resedinta obisnu
iti in acest stat
membru la momentul la care instanta este sesizat,
conform art. 8 din
Regulament.
In cazul in care copilul se muta in mod legal dintr-un stat membr
u
in altul si dobandeste o noud resedinti obisnuiti, instantele
Judecatoresti din statul membru al fostei resedinte
obisnuite a copilului
isi pastreaza competenta, prin derogare de la articolul 8, pe o perioada
de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotara
ri privind
"Pentru ideea de domiciliu in dreptul englez, a se vedea: J.

Carruthers,
Fawcett and J.
P. North, in Cheshire, North & Fawcet: Private
International Law,
fourteenth edition, Oxford University Press, 2008, p. 171-182,
respectiv 209-210.

TIONAL PRIVAT ROMAN
E
DREPTULT
ainte de mutarea
196
ta ta in ac es t sta t me mb ru in
dreptul de vizita pronun ep tu lu t de viz ita in temetul
zul in care tit ula rul dr
copilului, in ca nt in ua sa lo cu iasca in mod
viz ité co
hotararii privind dreptul de di nt e ob isnuite a copilului.
ru al fos tei re se
obisnuit in statul memb , in art . 10 despre o situatie
te , de as em en ea
Regulamentul vorbes em de -a face cu rapirea
in ca zu l in ca re av
speciala privind competenta
l:
copilului. Conform acestui artico a un ui copil, instantele
ar e sau de re ti ne re ili cit é
jn caz de deplas lu l isi avea resedinta
i din statul me mb ru in car e co pi
judecatorest
ed ia t in ai nt ea de pl as ar ii sal e sa u a retinerii sale ilicite
obisnuité im
en te pa na in mo me nt ul in car e co pilul dobandeste o
ram4n compet
ru si pana cand
resedinta obisnuita intr-un alt stat memb
nism careia/caruia i-a fost
a) orice persoani, institutie sau alt orga
tinerea acestuia
incredintat copilul consimte la deplasarea sau re
sau
da de cel putin
b) copilul a locuit in acest alt stat membru o perioa
ia/caruia i
un an dupa ce persoana, institutia sau orice alt organism care
s-a incredintat copilul a avut sau ar fi trebuit si aiba cunostinta de locul
in care se afla copilul, pana cand copilul s-a integrat in noul sau mediu
si pana cand a fost indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:
i) in termen de un an de cand cel caruia i s-a incredintat copilul a
avut sau ar fi trebuit s4 aiba cunostinta de locul in care se afla copilul,
nu s-a depus nicio cerere de inapoiere la autoritatile competente ale
statului membru in care copilul a fost deplasat sau retinut;
ii) a fost retrasd o cerere de inapoiere inaintata de cel caruia i s-4
incredintat copilul si nu s-a depus nicio noua cerere in termenu! stabilit
la punctul (i);
iii) 0 cauz4 solutionata de o instanté judecdtoreasca din statul
membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea
deplasarii sale sau retinerii sale ilicite a fost inchisa in conformitate cu
art. 11 alin. (7);
iv) o hotarare de incredintare care nu implica inapoierea copilului
a west pean de instanta judecdtoreasca din statul membru in care
isnuita imediat inai —
isi avea resedi
obenuNe Imeciat thaintea deplasinit #50
copilul
reinerisaleilicte™”

| Titlul III. Normele de procedura in materia drept international 197
Instantele competente cu privire la o cerere de divort de separare

de drept sau de anulare a casatoriei devin competente si in ceea ce
priveste raspunderea parinteasca atunci cand, cel putin unul dintre soti
exercita raspunderea parinteasca fata de copil si competenta instantelor
a fost acceptata expres sau in orice alt mod neechivoc de catre soti si
de catre titularii raspunderii parintesti, la data sesizarii instantei
judecatoresti, iar aceasta este in interesul superior al copilului.
Regulamentul incearca sa rezolve gi o situatie speciala ivita atunci
cand resedinta obisnuita a copilului nu poate sa fie stabilita si de
asemenea nu se poate proroga competenta instantelor din materia
divortului separarii de drept sau anularii cdsatoriei, in sensul ca
instanta competenta va fi cea din statul membru in care este prezent
copilul. Aceeasi solutie, aceeasi rezolvare apare si atunci cand avem
de-a face cu copii refugiati sau cu copii care sunt deplasati
international ca urmare a tulburarilor majore din tarile lor.
in sfarsit, cu titlul de exceptie Regulamentul in art. 15 stabileste
posibilitatea ca instanta competenta potrivit Regulamentului sa trimita
cauza spre solutionare catre o instanté a unui alt stat membru cu care
copilul are o legatura speciala, este mai bine plasata pentru a solutiona
cauza sau o parte specificd a acesteia si atunci cdnd acest lucru
serveste interesul superior al copilului.
2.3. Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competenta,

legea aplicabild, recunoasterea si executarea
hotdrdrilor judecatoresti si cooperare in materia
obligatiei de intretinere
El este aplicabil statelor parti contractante la Conventia de la Haga

din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei de intretinere
in
strdinatate pentru copii si alti membri ai familiei (denumita ,,Conventia
de la Haga din 2007”), in masura in care conventia mentionata
anterior
se aplica relatiilor dintre Comunitate si statul respectiv’.
" Uniunea Europeand a aderat la aceasté Conventie pe baza Deciziei

2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind
semnarea, in numele Uniunii

Conform articolului 15 din Regulament, legea aplicabila obliga-

tiilor de intretinere se stabileste in conformitate cu Protocolul de la
Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabila obligatiilor de
intretinere (denumit ,,Protocolul de la Haga din 2007”) in statele
membre care au obligatii in temeiul actului respectiv.
Acest Regulament stabileste pentru inceput o competenta general
in materia obligatiei de intretinere. Astfel, conform art. 3 competenta
sa pronunte o hotarare va fi:
a) instanta judecdtoreascé de la locul regsedintei obisnuite a
paratului; sau
b) instanta judecatoreascé de la locul resedintei obisnuite a
creditorului; sau
c) instanta judecatoreascA competenté in temeiul legii forului
intr-o actiune privind starea persoanei in cazul in care cererea cu
privire la o obligatie de intretinere este accesorie respectivei actiuni,
cu
exceptia cazurilor in care respectiva competenté se intemeiaza
exclusiv pe cetatenia uneia dintre parti; sau
d) instanta judecatoreasca competenta in temeiul legii forului
intr-o actiune privind raispunderea parinteasca
atunci cand cererea cu
privire la o obligatie de intretinere este accesorie
respectivei actiuni, cu
exceptia cazurilor in care respectiva Competenta se
intemeiazd numai
pe cetatenia uneia dintre parti.
; Totusi, Regulamentul Je permite p&rtilor angrenate
intr-un litigiu
nascut in materia obligatiei de intretinere si aleag’ instanta
competenta dintre urmatoarele instante:
»@) 0 instanta sau instantele dintr-
un stat membru in care una
dintre parti isi are resedi nta obisnuita;
Europene, a Conventiei de la Hag

a din 23 noiembrie 2007 privin
din 740017 muindtate pentru copi d obtinerea pensiei de
i si alti membri ai familiei [Jurnalu
in 7.4, - l Oficial L 93
Romania a adop
tat in vederea punerii in
a Protocolului de la Haga din i i regulament i
, ieee anal
de intretinere.

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international 199
b) o instant sau instanfele dintr-un stat membru a carui cetatenie
o detine una dintre parti;
c) in ceea ce priveste obligatiile de intretinere intre soti sau fosti
soti:
— instanta care are competenta sa solutioneze litigiile acestora in
materie matrimoniala, sau
—o instantaé sau instantele statului membru in care s-a aflat ultima
resedinta obisnuita comuna a sotilor pe parcursul a cel putin un an.
Conditiile enumerate la literele (a), (b), sau (c) trebuie indeplinite
in momentul semnarii acordului cu privire la alegerea instantei sau in
momentul in care este sesizata instanta.
Competenta atribuité prin acord este exclusiva, cu exceptia
cazului in care partile au convenit altfel.” [art. 4 alin. (1)].
Aceasta conventie a partilor de alegere a instantei competente
trebuie realizata in scris. Este considerata indeplinita aceasta conditie
si atunci cand acordul de vointa al celor doua parti s-a manifestat
printr-un mijloc de comunicare electronica care permite consemnarea
durabila a acestuia.
Regulamentul vorbeste si despre 0 acceptare tacité a competentei
unei instante atunci cand reclamantul introduce o cerere privind pensia
de intretinere in fata unei instante a unui stat membru, iar paratul se
prezinta in fata acelei instante necontestand competenta acestei instante.
in cazul in care nu poate fi stabilité competenta niciunei instante
in conformitate cu dispozitiile prezentului Regulament, asa cum au
fost prezentate, instanta care va judeca cererea va putea fi cea de pe
teritoriul unui stat tert fata de partile litigante cu care litigiul prezinta o
legatura stransa.
2.4. Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competenta,

legea aplicabild, recunoasterea si executarea
hotdrdarilor judecatoresti si acceptarea si executarea
actelor autentice in materie de succesiuni si privind
crearea unui certificat european de mostenitor
in ceea ce priveste succesiunea in ansamblul sau, si acest

Regulament stabileste pe de o parte o competenta generala, in sarcina

instantei judecdtoresti din statul membru in care defunctul isi avea
resedinta obisnuita in momentul decesului.
fn subsidiar, in cazul in care resedinta obignuita a defunctului in
momentul decesului, nu este situatd intr-un stat membru, instantele
unui stat membru in care sunt situate bunuri care fac parte din
patrimoniul succesoral sunt totusi competente sa se pronunte asupra
succesiunii in ansamblul sau atunci cand:
a) defunctul avea cetatenia acelui stat membru la data decesului;
sau, daca aceasta conditie nu este indeplinita,
b) defunctul isi avea anterior resedinta obisnuita in statul membru
respectiv, cu conditia ca, in momentul sesizarii instantei, s4 nu fi trecut
mai mult de cinci ani de la schimbarea resedintei obisnuite.” [art.
10 alin. (1)].
Pe de alta parte, in cazul in care defunctul a ales o lege care sa
guverneze succesiunea, iar legea respectiva apartine unui stat membru,
succesorii acestuia pot conveni ca o instanté judecatoreasca din statul
membru respectiv sé aibé competenta exclusiva in ceea ce priveste
toate chestiunile referitoare la succesiune.
Cu alte cuvinte, dupi ce Regulamentul a conferit defunctului
libertatea de alegere a legii aplicabile succesiunii, le ofera si partilor
interesate libertatea incheierii unui acord scris, datat si semnat, prin
care sa stabileasca instanta competent. $i aici, acordul de vointi se
poate realiza sub forma unei comunicari electronice care permite insé,
consemnarea durabila a acordului.
Instanta judecatoreasca de la regedinta obisnuita a defunctului sau
cea de la locul situarii bunurilor atunci cand resedinta defunctului nu
se afla intr-un stat membru va putea sa-si decline competenta in
favoarea instantei statului a carui lege a fost aleasé de citre defunct
sa-i guverneze succesiunea, daca instanta respectiva pare a fi in
masura sa hotarascd cu privire la succesiune, avand in vedere
circumstantele de natura practicd a succesiunii, cum ar fi resedinta
obisnuitaé a partilor (succesori) sau locul situarii bunurilor, si esté
obligaté sa-si decline competenta in cazul in care partile si-aU
manifestat acordul scris pentru instanta unui alt stat membru.

fn situatia in care anumiti succesori si-au manifestat acordul scris

pentru o anumita instanta care s4 solutioneze aspectele succesiunii, un
alt succesor care nu a facut parte la conventia de alegere acelei instante
va putea si accepte acea competenta prin infatisarea in fata acesteia si
necontestarea acesteia. Per a contrario, dacé o asemenea parte care nu
si-a manifestat acordul pentru alegerea instantei, contesta competenta
acesteia, instanta va trebui sa-si decline competenta, fie in favoarea
instantei de la resedinta obisnuita a defunctului din momentul
decesului, fie cea de la locul situarii bunurilor.
in sfarsit, regulamentul creeaza un forum necessitatis, in sensul ca
atunci cand ,,nicio instanté judecdtoreascé a vreunui stat membru nu
este competenta in temeiul altor dispozitii ale prezentului regulament,
instantele judec&toresti ale unui stat membru se pot pronunta, in cazuri
exceptionale, asupra succesiunii in situatia in care procedurile nu pot fi
in mod rezonabil initiate sau nu se pot desfasura in mod rezonabil sau
ar fi imposibile intr-un stat tert cu care cauza are o legatura stransa.”
(art. 11).
Pe langa instantele competente sa rezolve principalele probleme
ale succesiunii, instanta de la resedinta obisnuité a unui succesor este
competenta si ia act de declaratiile prin care acesta accepta sau
renunta la succesiune, la un legat sau la rezerva succesorala sau prin
care limiteaza raspunderea persoanei cu privire la sarcinile succesiunii,
atunci cand potrivit legii respectivului stat membru, asemenea
declaratii pot fi date in fata unei instante judecatoresti.
2.5. Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile

de insolventa
Regula generala, pe care o regasim att in actele normative interne

romane, cat si in majoritatea regulamentelor europene se regaseste si
i ceea ce priveste competent instantelor 4
in materia insolventei
transfrontaliere.
Astfel, materializarea acestei reguli o regadsim si in alin. (1) din art.
3 al acestui regulament, conform caruia, competenta de a deschide

202
—————L
DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAy
procedura de insolventi revine instantelor din statul membry
teritoriul caruia se aflé centrul intereselor principale ale unui debito,
in cazul unei societiti sau persoane juridice, centrul interese|o,
principale este prezumat a fi, pana la proba contrarie, locul unde g¢
afla sediul social.
Cu alte cuvinte, competenta este data si aici de locul unde
debitorul isi are sediul social.
Pe cale de exceptie, competenta poate s4 apartina instantelor alty;
stat dect cel unde isi are centrul intereselor principale debitorul atungj
cand acesta isi are si un alt sediu, pe teritoriul acelui stat. Efectele
es
acelei proceduri se vor limita la bunurile debitorului situate pe
tli
teritoriul celui de-al doilea stat membru.
sal
Procedura deschisd in cel de-al doilea stat este intotdeauna o
proceduraé secundara, in sensul ca ea va fi de fapt procedura de
lichidare a persoanei juridice.
Exist totusi posibilitatea ca procedura secundara deschisa in fata
instantei celui de-al doilea stat (statul in care isi are un al doilea sediu),
inaintea deschiderii procedurii principale din statul unde igi are centrul
principal de interese debitorul, numai atunci cand sunt intrunite
cumulativ urmatoarele doua conditii:
— o procedura de insolventé nu poate fi deschisa in statul unde isi
are sediul principal, din cauza conditiilor stabilite prin legea statului
membru respectiv;
— deschiderea procedurii teritoriale de insolventd este ceruta de un
creditor care isi are domiciliul, resedinta obisnuitd sau sediul social in
statul membru pe al carui teritoriu se afl sediul respectiv, sau a cdrui
creanta a luat nastere din exploatarea acelui sediu.
2.6. Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie

2006 de instituire a unei proceduri europene de
somatie de plata
Scopul acestui regulament a fost acela de a simplifica, accelera si

reduce costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creantele

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept international
a
203
pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de

somatie de plata si, de asemenea, de a asigura libera circulatie a
somatiilor europene de plata in toate statele membre prin stabilirea
unor standarde minime prin respectarea carora nu este necesara nicio
proceduré intermediaré in statul membru de executare inaintea
recunoasterii si executarii.
In ceea ce priveste domeniul de aplicare, el se refera la materia
civil si comerciala in litigiile transfrontaliere, indiferent de natura
instanfei. Acesta nu reglementeaza materia fiscal, materia vamala sau
materia administrativa, nici raspunderea statului pentru actiuni sau
omisiuni comise in exercitarea puterii publice.
Prezentul regulament nu se aplica:
a) regimurile matrimoniale, testamentele si succesiunile;
b) falimentele, concordatele si alte proceduri similare;
c) asigurarile sociale;
d) creantele care decurg din obligatii necontractuale,
cu exceptia
situatiilor in care
— acestea au facut obiectul unui acord intre
parti sau existi o
recunoastere a datoriei;
sau
— acestea se refera la datorii lichide care
decurg din proprietatea
comuna asupra unui bun.
Competenta internationala a instantelor in ceea ce priveste
somatia de plata se determina in conformitate
cu normele de drept
comunitar aplicabile in materie, in
special Regulamentul (CE) nr.
44/2001.
; Totusi, in cazul in care creanta se
refera la un contract incheiat de
cétre © persoana, consumatorul,
pentru o folosinté care ar putea
considerata ca neavand legatura fi
cu activitatea profesionala a acestuia
$1 in cazul in care acest consumator
este paratul, competenta apartine
numai instantelor din statul membru in care
MM sensul articolului 59 din Regulamentul
paratul isi are domiciliul,
(CE) nr. 44/2001.

STA wea
as 4 {
2.7. Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului

European si al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire
a unei proceduri europene cu privire la cererile cu
valoare redusa
Potrivit art. 2, acest regulament are ca domeniu de aplicare 7

aspecte de materie civila si comercial in cauzele transfrontaliere, |
indiferent de natura instantei, atunci cand valoarea cererii, fara s4 se ia
in considerare dobanzile, cheltuielile si alte costuri, nu depaseste 2.000 ©
EURO in momentul primirii formularului de cerere de catre instanta”
competenta.
Acesta nu se aplicé in special in materie fiscala, vamala sau ©
administrativa, nici in ceea ce priveste raspunderea statului pentru acte
sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice (acta iure imperii). —
Pe de alta parte, regulamentul nu se aplica aspectelor referitoare la;
4
Eee
a) starea civild sau capacitatea juridica a persoanelor fizice;

b) drepturile patrimoniale nascute din regimurile matrimoniale, 7
testamente si succesiuni si obligatiile de intretinere;
c) faliment, procedurile privind lichidarea societatilor insolvabile 7
sau a altor persoane juridice, acorduri amiabile, proceduri de ©
concordate si alte procedurile similare;

d) asigurari sociale;
e) arbitra);
f) dreptul muncii; a 3
actiunilor privind ‘
g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia
creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;
privaté sau drepturilor care j
h) atingeri aduse dreptului la viata
inclusiv calomni a. 7 4
privesc personal itatea,
acestul ©
fn ceea ce priveste competenta instantelor si in cazul
regulament se trimite la dispozitiile Regulamentului nr. 44/2001.

2.8. Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie
2007 privind notificarea sau comunicarea in statele
membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie
civild sau comerciald (,,notificarea sau comunicarea —
actelor”) si abrogarea Regulamentului (CE) nr.
1348/2000 al Consiliului
2.9. Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28

mai 2001 privind cooperarea intre instantele statelor
membre in domeniul obtinerii de probe in materie
civild sau comerciala
Aceste doua regulamente, intereseaza, la randul lor, procesul civil

international, nascut intre subiecte de drept privat din state membre ale
uniunii Europene, deoarece vin si completeze toate regulamentele pe
care le-am prezentat, prin indicarea modalitatilor concrete si
obligatorii pe care statele membre le au la dispozitie in ceea ce priveste
cooperarea atat pentru aspecte ce tin de notificari $i comunicari intre
instantele sesizate, cat si in ce priveste obtinerea materialului probator
necesar solutionarii unor asemenea litigii.

CAPITOLUL 3
CAPACITATEA SI DREPTURILE STRAINILOR
PARTE LA PROCES
Potrivit art. 1.082 din noul Cod de procedura civild, capacitatea

procesuala a fiecareia dintre partile in proces este cArmuita de legea sa
nationala, datorité faptului c4 aceasta capacitate procesuala este
calificat ca fiind o problema de stare, capacitate si relatii de familie,
iar nu.ca o problema de procedura.
fn ceea ce priveste capacitatea procesuala apatridului, aceasta este
guvernata de legea romana.
fn ceea ce-l priveste pe strainul, parte la un proces in fata
instantelor rom4ne, noul Cod de procedura civila preia, in mare parte,
dispozitiile din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat, in sensul ca persoane fizice si
persoane juridice straine au, in conditiile legii, in fata instantelor
romane, aceleasi drepturi si aceleasi obligatii procedurale ca si
persoanele fizice de cetatenie romana $i persoanele juridice romane.
Cetitenii straini beneficiazd in fata instantelor romane, in
procesele civile internationale, de scutiri sau reduceri de taxe si alte
cheltuieli de procedura, precum si de asistenté juridica gratuita, in
aceeasi masura si in aceleasi conditii ca si cet&tenii romani, sub
conditia reciprocitaitii cu statul de cetdtenie sau de domiciliu al
solicitantilor.
Sub aceeasi conditie a reciprocititii, reclamantul de cetateni¢
strain nu poate fi obligat sé depuna cautiune ori vreo alta garantie,
pentru motivul ca este strain sau cA nu are domiciliul ori sediul i
Romania.
Reglementarile prevazute pentru cet&tenii straini, vor fi aplicate,
conform articolului 1.087 si apatrizilor, fara a fi ceruta conditia
reciprocitatii.

Titlul III. Normele de procedurd in materia drept internafional 207
Romania este parte la Conventia privind notificarea si comuni-
carea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civild
sau comerciala, adoptata la Haga la 15 noiembrie 1965!.
Conform acestei Conventii, actele juridice se vor comunica in
strainatate astfel:
a) prin autoritatea centralé (Ministerul Justitiei). Actul juridic se
transmite potrivit legii statului solicitat, in limba acestuia, catre
autoritatile centrale destinatare. Transmitere urmeazd a fi probata
printr-o dovada de comunicare;
b) prin agentul diplomatic sau consular rom4n din strainatate;
c) prin posta (direct) cu conditia ca statul de destinatie sa nu fi
facut rezerve in acest sens.
Potrivit Acordului european asupra transmiterii cererilor de
asistenta judiciara, adoptat la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, ratificat
de Romania prin Legea nr. 356/2005, orice persoana avand resedinta
obisnuita pe teritoriul uneia dintre partile contractante, care doreste sa
solicite asistenté judiciara in materie civila, comerciala sau
administrativa pe teritoriul unei alte parti contractante, poate prezenta
cererea sa in statul resedintei sale obisnuite. Acest stat este obligat sa
transmita cererea celuilalt stat.
Fiecare parte contractanté desemneazi una sau mai multe
autoritati expeditoare care sa transmita direct cererile de asistenta judi-
ciara autoritatii straine desemnate $i o autoritate centrala primitoare,
insarcinata sA primeasca cereri de asistenté judiciara provenind de la o
alta parte contractanté si sa le dea curs. Romania a desemnat
Ministerul Justitiei ca autoritate centralé expeditoare si autoritate
centrala primitoare.
Aceste reglementari, prevazute in noul Cod de procedura civila,
dar si in conventiile generale la care Romania este parte, vizeaza
cet&tenii straini indiferent daca fac sau nu parte din statele membre ale
Uniunii Europene.
Odataé cu aderarea RomAniei la Uniunea Europeana, au devenit
aplicabile pe teritoriul RomAniei si cele doua regulamente europene
foarte importante in aceasta materie a comunicarii si cooperarii intre
instantele statelor membre:
1 Roménia a aderat prin Legea nr. 124/2003.

— Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie 2007

privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor
judiciare si extrajudiciare in materie civilé sau comerciala (,,notificarea
sau comunicarea actelor’) si abrogarea Regulamentului (CE) nr.
1348/2000 al Consiliului. :
Regulamentul se aplic& in materie civila sau comerciala in cazul
in care un act judiciar sau extrajudiciar trebuie sa fie transmis dintr-un
stat membru in altul pentru a fi notificat sau comunicat. Acesta nu se
aplica, in special, in materie fiscala, vamala sau administrativa, nici in
ceea ce priveste raspunderea statului privind acte sau omisiuni in
cadrul exercitarii autoritatii publice (acta iure imperii).
Fiecare stat membru trebuie sé desemneze doua categorii de
functionari publici, autoritati sau alte persoane:
— 0 categorie care ii vizeazi pe cei care au competenta sa trans-
mita actele judiciare sau extrajudiciare ce urmeaza si fie notificate sau
comunicate intr-un alt stat membru (,,agentii de transmitere”);
~ si o alta formata din cei care au competenta sa primeasca actele
judiciare sau extrajudiciare provenind din alt stat membru (,,agentii de
primire”).
Un stat membru poate desemna fie o agentie de transmitere si 0
agentie de primire, fie o singura agentie care si indeplineasca ambele
functii.
De asemenea, fiecare stat membru desemneazi o autoritate
centrala insarcinata sa:
— furnizeze informatii agentiilor de transmitere;
— identifice solutii pentru orice dificultati care pot sa apara cu
ocazia transmiterii actelor in scopul notificarii sau al comunicarii;
~ inainteze, in cazuri exceptionale, la cererea unei agentii de
transmitere, o cerere de notificare sau comunicare citre agentia
competenta de primire.
Actele judiciare sunt transmise direct si in termenul cel mai scurt
intre agentiile desemnate de fiecare stat in conformitate cu dispozitiile
prevazute in regulament, prin orice mijloace corespunzatoare, cu
conditia ca actul primit sé aiba un continut conform si fidel cu cel al
actului inaintat si ca toate informatiile continute de acesta si poata fi
citite cu usurinta.

Titlul III. Normele de procedura in materia drept international 209
Actele si toate documentele transmise sunt scutite de legalizare,
precum si de orice alta formalitate echivalenta.
Regulamentul prevede si alte mijloace de transmitere si de noti-
ficare sau de comunicare a actelor judiciare:
— Transmiterea pe cale consulara sau diplomatic.
Fiecare stat membru este liber si transmitd acte judiciare, in
situatii exceptionale, pe cale consulara sau diplomatic’, in scopul
notificarii sau al comunicarii, catre agentiile pe care un alt stat membru
le-a desemnat.
— Notificarea sau comunicarea prin intermediul agentilor diplo-
matici sau consulari.
Fiecare stat membru este liber sé procedeze la notificarea sau
comunicarea actelor judiciare persoanelor care au resedinta intr-un alt
stat membru, fara nicio constréngere, in mod direct prin agentii sai
diplomatici sau consulari.
— Notificarea sau comunicarea prin intermediul serviciilor de
curierat.
Fiecare stat membru este liber sa efectueze notificarea sau
comunicarea actelor direct prin intermediul serviciilor de curierat
persoanelor avand resedinta intr-un alt stat membru, prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire sau echivalentul primire sau
echivalentul acesteia.
—Notificare sau comunicare directa.
Orice persoana care are un interes intr-o cauza poate efectua
notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin intermediul
functionarilor judiciari, al autoritatilor sau al altor persoane
competente din statul membru de primire, in cazul in care o astfel de
transmitere directa este permisa in conformitate cu legislatia acelui stat
membru.
— Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai
2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul
obtinerii de probe in materie civila sau comerciala.
Potrivit dispozitiilor finale, acest regulament, in materia care intra
in domeniul sau de aplicare, prezentul regulament are preponderenta
fata de alte dispozitii continute in acordurile sau aranjamentele
bilaterale sau multilaterale incheiate de statele membre. Intra in

ROMAN
din 18 martie 1970 privind
aceasta categorie si Conventia de la Haga in
civild sau comerciala,
obtinerea de probe in strainatate an materie ;
la acestea.
relatiile dintre statele membre care sunt parte
se transmit direct de catre
Cererile prevazute de catre Regulament,
aza a fj
instanta inaintea cdreia procedura este angajata sau urme
angajata, denumita ,,instanta solicitanta”, instantei competente a altui
stat membru, denumita ,,instanta solicitati”, in vederea indeplinirii
actului de cercetare solicitat. :
central care
Fiecare stat membru isi desemneaza un organism
raspunde de:
a) furnizarea de informatii instantelor;
b) cdutarea de solutii la dificultatile ce pot aparea in legatura cu o
cerere;
c) inaintarea unei cereri catre instanta competenta, in cazuri
exceptionale, la solicitarea unei instante solicitante.
Cererile, precum si comunicarile prevazute de regulament sunt
transmise prin mijloacele cele mai rapide pe care statul membru
solicitat le-a indicat ca putand fi acceptate. Transmiterea se poate
efectua prin orice mijloc corespunzator, cu conditia ca documentul
primit sa reflecte cu acuratete continutul documentului expediat si ca
toate mentiunile sa fie lizibile.
Cererea si toate documentele atasate la cerere sunt scutite de
legalizare sau de orice alta formalitate echivalenta.
Instanta solicitata trimite fari intarziere instantei solicitante
documentele care atesta executarea cererii.

CAPITOLUL 4
LEGEA APLICABILA IN MATERIA PROCEDURII
Si in acest domeniu foarte important al procesului civil interna-

tional, noul Cod de procedura civilé a preluat aproape in totalitate
dispozitiile vechii Legi nr. 105/1992.
Astfel, potrivit art. 1088, in procesul civil international instantele
romane aplica legea procedurala romana, daca nu s-a dispus altfel in
mod expres. Rezulta ca procedura este guvernata de legea forului (ex
fori).
Calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept
substantial se face conform legii romane, sub rezerva institutiilor juri-
dice fara corespondent in dreptul roman. in schimb, calitatea pro-
cesuala a partilor, obiectul si cauza actiunii in procesul civil interna-
tional se stabilesc conform legii care guverneaza fondul raportului
juridic dedus judecatii.
Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si forta
probantaé a inscrisului constatator sunt cele prevazute de legea
convenita de parti, cand legea locului incheierii actului juridic le
acorda aceasta libertate. In lipsa acestei libertati sau cAnd partile n-au
uzat de ea, se aplica legea locului incheierii actului.
in schimb, in ceea ce priveste proba faptelor juridice, aceasta este
supusa legii locului unde ele s-au produs ori au fost savarsite.
Codul precizeazi in art. 1091 alin. (3) ca atunci cand legea
romana admite si alte mijloace de proba decat cele prevazute de legile
stabilite conform prevederilor Codului, ea este aplicabila. Legea
romana se aplica si in cazul in care ea accepta proba cu martori si cu
prezumtii ale judecatorului, chiar si in situatiile in care aceste mijloace
de proba n-ar fi admisibile conform legii straine declarate aplicabile.
Administrarea probelor, se va face intotdeauna potrivit legii
romane.
Formalitatile de inregistrare si publicitate, efectele lor si autori-
tatile abilitate si instrumenteze sunt cele prevazute de dreptul tarii
unde operatiunea a avut loc.

In materie imobiliara se aplica legea locului unde este situat

imobilul.
In ceea ce priveste supralegalizarea, in acest domeniu exist
reglementari ataét in Conventia de la Haga din 1961 cu privire la
suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, cat si acum,
in noul Cod de procedura civila.
Sunt considerate acte oficiale, in sensul Conventiei de la Haga:
a) documentele care emana de la o autoritate sau de la un
functionar al unei jurisdictii a statului, inclusiv cele care emana de la
ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecatoresc;
b) documentele administrative;
c) actele notariale;
d) declaratiile oficiale, cum ar fi: cele privind mentiuni de
inregistrare, viza de investire cu dat certa si legalizari de semnatura,
depuse pe un act sub semnatura privata.
Fiecare stat contractant scuteste de supralegalizare actele carora li
se aplicé aceasta conventie si care urmeazi sd fie prezentate pe
teritoriul s&u. Supralegalizarea are in vedere numai formalitatea
prin
care agentii diplomatici sau consulari ai tarii pe teritoriul careia
actul
urmeaza sa fie prezentat atestA veridicitatea semnaturii, calitatea in
care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului
si
a stampilei de pe acest act. Singura formalitate care ar putea fi ceruta
pentru a atesta veridicitatea semnaturii, calitatea in care a
actionat
semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau
a stampilei
de pe acest act, este aplicarea apostilei eliberatd de catre autoritatea
competenta a statului din care emana documentul.
Autoritatile romane competente sa aplice apostila sunt: curtile de
apel, pentru actele oficiale prevazute la lit. a), C) sid), si prefecturile,
pentru actele oficiale prevazute la lit. b).
Potrivit dispozitiilor art. 1093, actele oficiale intocmite sau
legalizate de catre o autoritate strain sau de un agent public strain pot
fi produse in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate,
pe cale administrativa ierarhicd si in continuare de misiunile
diplomatice sau oficiile consulare ale Roméaniei, spre a li se garanta
astfel autenticitatea semnaturilor $i sigiliului.
Supralegalizarea pe cale administrativa este supusi procedurii
stabilite de statul de origine al actului, urmaté de supralegalizarea

efectuata fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular roman
din statul de origine, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul
consular al statului de origine in RomAnia si, in continuare, in ambele
situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe.
Scutirea de supralegalizare este permisd in temeiul legii, al unei
intelegeri internationale la care este parte Rom@nia sau pe bazai de
reciprocitate.
Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele
romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre Ministerul
Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, in aceasta ordine.

CAPITOLUL 5
C U N O A S T E R E A SI E X E C U T A R E A
RE
iN ROMANIA A HOTARARILOR
JUDECATORESTI PRONUNTATE
iN STRAINATATE
aplicabila
fn continuare, o si incercim sa analizam reglementarea
utarea
pe teritoriul Romaniei, in ceea ce priveste recunoasterea $1 exec
unor hotarari judecatoresti pronuntate pe teritoriul altui stat.
I, REGLEMENTAREA ROMANEASCA
1. Legea nr. 105/1992 reglementa in art. 165-168 aspectele
ce tineau de recunoasterea si executarea hotararilor
judecatoresti
Pentru ca o hotarare judecatoreascé pronuntata intr-un stat ne-

membru sa fie recunoscuté trebuiau indeplinite anumite conditii
pozitive si negative. :
Conditiile pozitive erau:
— hotararea trebuia sa fie definitiva potrivit legii statului unde s-2
pronuntat;
— instanta care a pronuntat-o trebuia sa fi avut, potrivit legii
statului unde s-a pronuntat, competenta sa judece procesul:
— si existe reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor
straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea;
— daca hotararea a fost pronuntata fn lipsa parti care a pierdut
procesul, trebuia sa se constate, de asemenea, cA i-a fost InmAnati i
timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, dar si actul dé
sesizare a instantei si cd i s-a oferit posibilitatea de a se apara si de 4
exercita calea de atac impotriva hotararii.

Titlul I. Normele de procedurd in materia drept international 215
Pe de alta parte, Legea nr. 105/1992, prevedea si situatiile in care
instanta romana putea sa respinga cererea de recunoastere a efectelor.
Acest lucru se putea intémpla atunci cand, instanta constata urmatoarele:
— faptul cA hotararea era rezultatul unei fraude comise in
procedura urmata in strainatate;
— sau faptul ca hotararea incalca ordinea publica de drept interna-
tional privat roman era considerat a fi un motiv de respingere a cererii
de recunoastere a incalcarii competentei exclusive a instantei romane.
— in sfarsit, un alt motiv de nerecunoastere a unei hotarari era
acela cA procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare
chiar nedefinitiva a instantelor romane sau se afla in curs de judecare
in fata acestora la data sesizarii instantei straine.
Instanta romana careia ji era solicitaté recunoasterea nu putea
proceda la examinarea pe fond a hotararii straine si nici nu putea
modifica acea hotarare.
Cererea de recunoastere urma a fi solutionata pe cale principala de
tribunalul in circumscriptia caruia isi avea domiciliul sau sediul cel
care a refuzat recunoasterea hotararii straine.
Cererea de recunoastere putea fi rezolvata pe cale incidentala de
catre o instanté sesizaté cu un proces avand alt obiect, in cazul in care
se ridica exceptia puterii de lucru judecat intemeiaté tocmai pe
hotararea straina.
in ceea ce priveste forma acestei cereri, legea prevedea ca trebuie
sa intruneasca toate cerintele pentru o cerere de chemare in judecata si
trebuia sa fie insotita de anumite acte:
— copia hotararii straine;
— dovada caracterului definitiv al acesteia;
— copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare
comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina;
— orice alt act oficial care sA ateste faptul ca citatia si actul de
Sesizare au fost cunoscute in timp util de catre partea impotriva careia
S-a pronuntat hotararea.
; Se va mai anexa orice act de natura sa ateste ca hotararea straina
indeplineste conditiile pentru recunoastere.
Atunci cand era necesara recunoasterea unei hotarari tocmai
Pentru ca se dorea executarea ei, pentru obtinerea executarii trebuiau
indeplinite, de asemenea, anumite conditii.

Astfel, executarea urma a se incuviinta dupa ce se verifica respec-

tarea conditiilor prevazute pentru recunoastere. Dupa ce constata acest
lucru, instanta urma sa mai verifice respectarea inca a doua conditii:
— hot&rarea trebuie sa fie executorie potrivit legii instantei care a
pronuntat-o;
— dreptul de a cere executarea siliti si nu se fi prescris potrivit
legii romane.
Pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii, emisa de
tribunal, se emitea titlul executoriu in conditiile legii romane
,
mentionandu-se in titlu si hotararea de incuviintare’.
2. Pe de alta parte, in acest moment, noul Cod de

procedura civila reglementeaza in Cartea a Vil-a,
Titlul III,
eficacitatea hotararilor straine
in chiar primul articol al acestui titlu, legiuitorul rom

an a facut un
deme rs normal definind notiunea de hotarare straina,
ca fiind actele de
jurisdictie contencioasi sau necontencioasa
ale instantelor judeci-
toresti, cele notariale sau ale oricdror autor
itati competente dintr-un
stat nemembru al Uniunii Europene.
Din analiza acestui articol, constatim fapt
ul ca, asa cum am mai
precizat la inceput, legiuitorul a dorit
si evidentieze inca odati, faptul
ca reglementarea din noul Cod se refera doar
la hotararile judecatoresti
pronuntate in state nemembre ale Uniunii, pen
tru hotararile pronuntate
de instante ale statelor membre, urmand
si gasim reglementarea in
regulamentele europene pe care le
vom analiza putin mai tarziu:.
In ceea ce priveste eficacitatea hotararilor,
noul Cod de procedura
civila trateaza distinct cele doua aspect
e importante, si anume, pe deo
‘Pentru o analiza a efectelor hotararilor Straine,

in temeiul vechii Legi nt
105/1992, a se vedea S. Zilbe rstein, Procesul ¢ vil international, Ed.
Lumina Lex
Bucuresti, 1994, p. 105-132.
? Aceeasi distinctie, intre reglementarea nat ionala dedicata
hotararilor pronuntate
in state nemembre se regiseste in fiecare sistem de drept apart
inand fiecarui stat
membru. Pentru dreptul francez, a se vedea D. Gutmann, Droit International Prive.6®
edition, Dalloz, 2009, p. 298-308; in dreptul englez, J. Fawcett and J. Carruthers, P.
North in Cheshire, North & Fawcet: Private International Law, fourteenth edition,
Oxford University Press, 2008, p. 514-594.

parte recunoasterea hotararilor, si pe de alt& parte executarea hotara-

rilor straine.
2.1. Recunoasterea hotararilor strdine
Codul vorbeste despre doua tipuri de recunoastere, de o recu-

noastere de plin drept, respectiv despre o recunoastere conditionata.
In ceea ce priveste recunoasterea de plin drept, art. 1095, arata ca
o hotarare straina va fi recunoscuta fara indeplinirea vreunei conditii in
doua situatii:
— daca se refera la statutul personal al cetatenilor statului unde au
fost pronuntate;
— sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute
mai intdi in statul de cetitenie al fiecdrei parti ori, in lipsa de
recunoastere, au fost pronuntate in baza legii determinate ca aplicabila
conform dreptului international privat roman.
Aceste hotarari trebuie totusi s4 nu fie contrarii ordinii publice de
drept international privat roman $i sa fi fost respectat dreptul la aparare.
Pe de alta parte, o hotarare judecatoreasca, care nu se refera la
conditiile aratate mai sus, va putea fi recunoscuta in Romania, doar
atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) hotirarea este definitiva potrivit legii statului unde a fost
pronuntata;
b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii statului de sediu,
competent si judece procesul fara insa a fi intemeiataé exclusiv pe
cu
prezenta paratului ori a unor bunuri ale sale fara legatura directa
litigiul in statul de sediu al respectivei jurisdictii;
c) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor
striine intre RomAnia si statul instantei care a pronuntat hotardarea.”
[art. 1096 alin. (1)].
in
La aceste trei conditii, atunci cand hotararea a fost pronuntata
pe
lipsa partii care a pierdut procesul, se mai adauga alte doud conditii
care instanta trebuie sa le verifice, i anume:
pentru
— ca partii in cauza i-a fost inmanata in timp util atat citatia
termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei;
calea de
— ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita
atac impotriva hotararii.

Pe langa aceste conditii pe care hotararile judecatoresti trebuie s4
le indeplineasca, si noul Cod, la fel ca Legea nr. 105/1992, prevede $i
anume motive pentru care instanta sesizaté poate refuza recunoastereg
hotararii. Suntem de fapt, in prezenta asa-numitor conditii negative,
Acestea sunt enumerate in art. 1097:
»a) hotararea este manifest contrar ordinii publice de drept
international privat roman; aceasta incompatibilitate se apreciazs
tinandu-se seama, in special, de intensitatea legaturii cauzei cu ordineg
juridica romana si de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotérarea pronuntaté intr-o materie in care persoanele nu
dispun liber de drepturile lor a fost obtinuti cu scopul exclusiv de a
sustrage cauza incidentei legii aplicabile conform dreptului interna-
tional privat roman;
C) procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotirare,
chiar nedefinitiva, a instantelor romAne sau se afla in curs de judecare
in fata acestora la data sesizarii instantei straine;
d) este inconciliabila cu o hot&rare pronuntati anterior ei in
strainatate si susceptibila de a fi recunoscutd in Romania;
e) instantele romane aveau competent exclusiva pentru judecarea
cauzei;
f) a fost incalcat dreptul la aparare;
g) hotararea poate face obiectul unei cai de atac in statul in care a
fost pronuntata.”
In ceea ce priveste instanta competenta sA solutioneze cererea,
aceasta este, potrivit Codului, tribunalul in circumscriptia in care isi
are domiciliul sau, dupa caz, sediul, cel care a refuzat recunoasterea
hotararii straine.
Daca nu poate fi determinata instanta asa cum am precizat mai SUS,
reclamantul va trebui sd se adreseze cu cererea de recunoastere
Tribunalului Bucuresti.
Aceste aspecte de stabilire a competentei instantei, se refera la
situatia in care recunoasterea se solicita pe cale directé. Atunci, ins4
cand este invocata o hotarare judecatoreasca pe cale de exceptle
fntr-un alt proces, avand un alt obiect, competenta de or
conditiile pentru recunoastere va apartine instanfei in fata careia a fos
dedusa cererea principala.

Ca si in cazul Legii nr. 105/1992, si in noul Cod regasim indicate
documentele ce urmeaza sa insofeasca cererea privind recunoasterea.
Acestea sunt potrivit art. 1100 alin. (1):
a) copia hotararii straine;
b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
c) copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare,
comunicate partii care a fost lips in instanta strain sau orice alt act
oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in
timp util, de catre partea impotriva careia s-a pronuntat hotararea;
d) orice alt act de natura s4 probeze, in completare, cA hotararea
straina indeplineste celelalte conditii prevazute la art. 1.096.”
Toate documentele pe care reclamantul trebuie sa le depuna in
anexa la cerere, trebuie si fie insotite de traduceri autorizate $i
supralegalizate. Supralegalizarea nu va fi ceruta atunci cand pértile
accepta de comun acord ca sunt suficiente copii certificate pentru
conformitate.
Instanta sesizaté cu cererea de recunoastere va trebui intotdeauna
si se limiteze la verificarea conditiilor pozitive, respectiv, negative,
fiindu-i interzisi examinarea pe fond a hotararii sau modificarea
acesteia.
2.2. Executarea hotararilor strdaine
De principiu, o hotarare judecatoreasca straina, pronuntata intr-un

stat nemembru si recunoscuta pe teritoriul RomAniei, ar trebui sa fie
executata de bundvoie, de cel impotriva caruia a fost pronuntata.
Atunci ins’, cand ele nu sunt executate de bunavoie, partea
interesati poate si solicite instantelor din Romania incuviintarea
executarii unei asemenea hotarari. Potrivit NCPC, instanta celuia
caruia trebuie sd se adreseze cel interesat este Tribunalul in
circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.
Pentru ca o asemenea cerere, privind executarea unei hotarari
strdine si fie acceptati, instanta trebuie sd verifice respectarea
conditiilor prevazute pentru recunoastere. Pe langa indeplinirea acestor
conditii, instanta trebuie sa verifice faptul cA respectiva hotardre este
executorie potrivit legii statului unde isi are sediul instanta care a
pronuntat-o.

Pentru a se dovedi indeplinirea acestei conditii, la cererea de

incuviintare, alaturi de documentele necesare pentru recunoastere
trebuie depusa si dovada caracterului executoriu al hotararii straine,
eliberata de instanta care a pronuntat-o.
Cererea de incuviintare a executarii se va solutiona printr-o
hotarare. Pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii, se
emite titlul executoriu in conditiile legii romane, mentionandu-se jn
titlu si hotararea de incuviintare.
Nici noul Cod de procedur4 civila, nu rezolva in mod expres, o
problema practica care se ridica in fata instantelor si potrivit Legii nr.
105/1992.
Astfel, se punea intrebarea dacd cererea privind incuviintarea
executarii unei hotarari judecatoresti straine putea fi introdusa odata cu
cererea de recunoastere a unei hotarari judecatoresti, ca al doilea capat
de cerere al acesteia sau, ar trebui si se astepte ca hotararea de
recunoastere a unei hotarari judecatoresti straine sa devina definitiva si
irevocabila si abia apoi sa poata fi introdusa.
Majoritatea instantelor au admis, in mod corect, faptul ca cele
doua cereri: de recunoastere, respectiv de incuviintare a hotirarii, sa
fie formulate printr-o singura actiune in instanta si nu sa trebuiasca sa
treaca un interval de timp intre cele doua cereri.
Argumentul pentru care considerém ca aceasta solutie este cea
corecti, rezida din textele pe care le-am citat, care conditioneaza
incuviintarea executarii doar de faptul cA hotararea este executorie in
sistemul de drept unde a fost pronuntata. Cu alte cuvinte, la baza
executarii a fost si ramane hotararea judecatoreasca straind, instanta
romana nefacAnd altceva decat sa o recunoasca ca atare si implicit s4 ii
recunoasca efectele, si consecinta fireasca, s4 dispund executarea el, la
cererea partii interesate.
II. REGULAMENTE EUROPENE

1. Regulamentul nr. 1215/2012 privind competenta,
recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila
si comerciala
In ceea ce priveste recunoasterea unei hotarari pronuntate intr-un

stat membru al UE, Regulamentul nr. 1215/2012 stabileste ca regula

Titlul III. Normele de procedurd in materig drept inte
rnational 221
proceduri in fata instantelor statului resp ectiv. Cu alte cuvinte, in

aceasta situatie este eliminaté procedura exequaturului, pr
ocedura
necesara pentru hotérarile pronuntate in state nemembre
. Aceasti
reglementare se regasea in mod identic si in continutu
l vechiului
Regulament nr. 44/2001".
Totusi, in cazul in care este contestata o ase
menea hotarare, se va
trece la verificarea acelei hotarari astfel incdt vor trebui veri
ficate
anumite conditii pe care hotararea ar trebui sa le ind
eplineasca.
O hotarare straina pronuntati intr-un stat mem
bru nu va fi
recunoscuta in cazul in care se constati existenta unor anumit
e
impedimente la recunoastere. Sunt doua categorii de imp
edimente:
impedimente propriu-zise si de fond si impedimente de com
petenta.
Impedimente de fond:
— Recunoasterea este vadit contrara ordinii publice;
— S-a incalcat dreptul la aparare prin faptul c4 actul de sesizare al
instantei sau alt act echivalent nu a fost comunicat paratului care nu s-a
infatisat in timp util si intr-o maniera care sa ii permita pregatirea
apararii atunci cand paratul din cauza acestor situatii nu a introdus o
actiune impotriva hot&rarii atunci cand a avut posibilitatea sa o faca;
— Daca hotararea straina este ireconciliabila4 cu o hotarare
pronuntata intr-un litigiu dintre aceleasi parti in statul membru solicitat;
— Hotararea este ireconciliabila cu o hotirare pronuntata anterior
intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert intre aceleasi parti, intr-o
cauza avand acelasi obiect si aceeasi cauzd cu conditia ca hotararea
Pronuntata anterior sa intruneasca ea insdsi conditiile necesare pentru a
fi recunoscuti in statul membru solicitat.
Impedimente de competenta:
— Incalcarea competentei exclusive a instantelor statului unde se
invoca o hotarare straina;
— S-au incalcat regulile de competenta in materia asigurarilor, a
protectiei consumatorilor sau a contractului de munca.
’ Pentru o analizé a problemei eliminarii exequaturului, potrivit Regulamentului

nr. 44/2001, a se vedea: A. Rodriguez Vazquez, Review of the Brussels I Regulation:
Complete abolition of exequatur?, in Latest Developments in EU Private International
Law, Intersentia, Cambridge- Antwerp-Portland, 2011, p. 153-174.

Hotirarea straina nu poate fi cercetata pe fond. .
fn ceea ce priveste executarea, o astfel de hotarare, care este
executorie in statul pe teritoriul caruia s-a pronuntat este pusa in
executare pe teritoriul altui stat la cererea oricareia dintre partile
interesate daca a fost declarati executorie si in statul respectiv. In acest
domeniu avem si Legea nr. 191/2007 care stabileste ca cererile pentru
incuviintarea executarii silite pe teritoriul RomAniei a hotararilor in
materie civilé si comercialA pronuntate intr-un stat membru al UE in
conditiile Regulamentului nr. 1215/2012 sunt de competenta
tribunalului.
Partea care solicit’ incuviintarea executarii trebuie s4 prezinte o
copie a hotararii care trebuie si intruneascé conditiile necesare in
vederea stabilirii autenticitatii acesteia. In acest sens, instanta sau
autoritatea competenta din statul membru in care s-a pronuntat
hotararea elibereazi la cererea oricareia dintre partile interesate un
certificat cuprinzand instanta emitenta, partile, caracterul definitiv si
executoriu, semnatura agentului care intocmeste certificatul. Hotararea
pronuntata de tribunal in baza cererii de executare poate fi atacat
numai cu recurs. Termenul de recurs este de o lund daca partea are
domiciliul tn statul de executare gi de trei luni dacé domiciliaza in alt
stat membru. In judecarea unui asemenea recurs se vor analiza doar
posibilele impedimente la incuviintarea executirii.
2. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenta,
recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in
materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti
$i acest Regulament, vine si stabileste in materie de recunoastere

a unei hotarari judecatoresti pronuntate in materia matrimonial sau 10
materia raspunderii parintesti ci hotararile pronuntate intr-un stat
membru vor fi recunoscute de drept pe teritoriul unui alt stat membru.
Cu alte cuvinte, reiese foarte clar ci nu se deroga de la ideea
generala pe care Regulamentul principal in materia recunoasterii $i
executarii judecitoresti, respectiv Regulamentul nr. 44/2001, o sta-
bileste si anume aceea a abolirii oricirei proceduri de executare in ceea
ce priveste hotararile pronuntate pe teritoriul unui stat membru ce se
cere a fi recunoscute intr-un alt stat.

Desi, asa cum am aratat putin mai inainte, nu este necesari o
cerere de recunoastere, nimic nu poate impiedica o parte sa solicite
totusi pronuntarea unei hotarari de recunoastere sau, dupa caz, de refuz
al recunoasterii. De asemenea, Regulamentul stabileste ca, atunci cand
intamplator se depune o cerere de recunoastere, instanta in fata cdreia
s-a formulat 0 asemenea cerere va putea pronunta o hotirare in acest
sens.
Regulamentul stabileste in mod distinct si cazurile in care o
instanta judecatoreasca poate sa refuze recunoasterea unei hotarari
judecatoresti pronuntate in materie de divort, separare de drept sau de
anulare a casatoriei, respectiv a unei hotarari judecatoresti pronuntata
in materia raspunderii parintesti, atunci cand evident o parte contesta
recunoasterea unei asemenea hotarari.
Astfel, in materie de divort, de separare de drept sau de anulare a
casatoriei, art. 22 stabileste cai o hotardre judecdtoreasc4 ,nu se
recunoaste:
a) in cazul in care recunoasterea contravine in mod evident ordinii
publice a statului membru in care se solicita aceasta;
b) in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un act
echivalent nu a fost notificat sau comunicat in timp util paratului care
nu s-a prezentat si astfel incdt acesta sa isi poata pregati apararea, cu
exceptia cazului in care se constata ca paratul a acceptat hotardrea
intr-un mod neechivoc;
c) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare
pronuntata intr-o actiune intre aceleasi parti in statul membru in care
se solicit aceasta sau
d) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare
pronuntata anterior intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert intr-o
cauza intre aceleasi parti, din moment ce aceasta prima hotarare
indeplineste conditiile necesare recunoasterii sale in statul membru in
care se solicita aceasta.”
Unei hotarari judecatoresti pronuntata intr-un stat membru nu-i va
putea fi refuzata recunoasterea pe motiv ca dreptul statului in care se
solicité aceasta recunoastere nu permite divortul, separarea de drept
sau anularea casatoriei pe baza unor fapte identice.

De asemenea, in materia raspunderii parintesti, o hotarare

judecatoreasca pronuntata intr-un stat membru, nu va
fi recunoscuti in
alt stat membru (art. 23):
»a) in cazul in care recunoasterea contravine
in mod evident
ordinii publice din statul membru in care se soliciti rec
unoasterea,
luand in considerare interesul superior al copilului;
b) in cazul in care, cu exceptia procedurilor urge
nte, aceasta a fost
pronuntata fara a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat
, incial-
candu-se astfel normele fundamentale de procedura din statu
l membry
in care se solicita aceasta;
c) in cazul in care actul de sesizare a instantei
sau un act
echivalent nu a fost notificat sau comunicat in timp util pers
oanei care
nu S-a prezentat $i astfel inct aceasta sa isi poat’ pregati apararea
, cu
exceptia cazului in care se constata ci respectiva persoana a acceptat
hotararea intr-un mod neechivoc;
d) la solicitarea oricdrei persoane care sustine ca hotararea se
opune exercitarii raspunderii sale parintesti, in cazul in care hotararea a
fost pronuntata fara ca aceasti persoana sa fi avut posibilitatea de a fi
ascultata;
e) in cazul in care aceasta este ireconciliabilA cu o hotarare
pronuntata ulterior in materia raspunderii p&rintesti in statul membru
in care se solicita recunoasterea;
f) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare
pronuntata ulterior in materia raspunderii parintesti intr-un alt stat
membru sau in statul tert in care copilul isi are resedinta obisnuita, din
moment ce hotararea ulterioara indeplineste conditiile necesare recu-
noasterii sale in statul membru solicitat
sau i Be:
g) in cazul in care nu a fost respectaté proc edura prev azuta la
articolul 56”. sa
Atat in ceea ce priveste situatia in care se ajunge la Pe tte
recunoasterii unei hotarari judecatoresti_pronuntate in materie 3
divort, separare de drept sau anularea casatoriei, cat si m -.
priveste recunoasterea unei hotarari pronuntate in mater e ect
dere p&rinteasca, hotararea respectiva nu poate face niciodata ee
revizuirii pe fond de catre instanta careia i s-a solicitat recunoasterea-

fn ceea ce priveste incuviintarea executirii unor
hotarari jude-
catoresti din materia reglementatad de acest Regulament, in art. 28 se
precizeaza faptul ca aceste hotarari daca sunt executorii in statul de
provenienta a hotararii si au fost notificate sau comunicate, ele vor
putea fi executate pe teritoriul altui stat membru dup4 ce s-a incu-
viintat executarea la cererea oricarei parti interesate.
Instanta competenta sa incuviinteze executarea, din fiecare stat
membru va fi stabilitaé si comunicata comisiei care va intocmi o lista cu
acestea. In ceea ce priveste competenta teritoriala a acestor instante,
aceasta este data de resedinta obisnuiti a persoanei careia i se solicit
executarea sau in functie de resedinta obignuit’ a oricdrui copil vizat
de cerere.
in ceea ce priveste procedura efectiva, privind depunerea cererii
de incuviintare a executarii, aceasta este reglementata de fiecare stat
membru pe teritoriul caruia are loc executarea. Pentru celeritatea
rezolvarii unei asemenea cereri, Regulamentul stabileste obligatia
pentru reclamant de a-si alege domiciliul in raza teritoriald a instantei
judecatoresti sesizate. Daca dreptul statului membru in care se cere
executarea, nu prevede obligatia alegerii domiciliului, reclamantul
trebuie s4 desemneze un imputernicit ad litem care sa il reprezinte.
in sfarsit art. 37 stabileste care sunt documentele pe care recla-
mantul care solicité recunoasterea unei hotarari judecatoresti ori
solicité incuviintarea executarii in aceste materii, trebuie sa le anexeze
la respectiva cerere, si anume:
a) o copie a hotararii care sa intruneasca toate conditiile necesare
in vederea stabilirii autenticitatii sale,
b) un certificat emis de catre instanta judecdtoreascd sau auto-
ritatea competent din statul membru de origine la cererea oricarei
parti interesate, conform formularelor prezentate in anexele 1 si 2 la
acest Regulament.
Atunci cand hotararea a fost pronuntata in lipsa, partea care
solicitd recunoasterea sau incuviintarea execut&rii trebuie sA prezinte:
»@) Originalul sau o copie certificataé pentru conformitate a docu-
mentului care stabileste ci actul de sesizare a instantei sau un act
echivalent a fost notificat sau comunicat partii care nu s-a prezentat

sau
b) orice document care araté cA paratul a acceptat hotararea iy
mod neechivoc.” [art. 37 alin. (2)]
O cerere privind incuviintarea executarii va putea fi respins4 de
catre instanté doar pentru motivele pe care le-am precizat in materia
refuzului recunoasterii unei hotarari judecatoresti.
in cazul in care s-a pronuntat o hotarare cu privire la mai multe
capete de cerere si executarea nu poate fi incuviintatd pentru toate,
instanta judecitoreasca incuviinteazi executarea pentru unul sau mai
multe dintre acestea. Reclamantul poate cere o executare partiala.
3. Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competenta, legea

aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor
judecatoresti si cooperare in materia obligatiei de
intretinere
El este aplicabil statelor parti contractante la Conventia de

la Haga
din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei
de intretinere in
strainatate pentru copii si alti membri ai familiei (den
umita ,,Conventia
de la Haga din 2007”), in masura in care conventia
mentionata anterior
se aplica relatiilor dintre Comunitate si statul respe
ctiv!.
Conform articolului 15 din Regulament,
legea aplicabila obliga-
tillor de intretinere se stabileste in conformi
tate cu Protocolul de la
Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea
aplicabila obligatiilor de
intretinere (denumit ,,Protocolul de la Haga din
2007”) in statele
membre care au obligatii in temeiul actului
respectiv.
’ Uniunea European’ a aderat la aceasta Conventie pe baza

Deciziei
2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011
privind semnarea, in numele Uniunii
Europene, a Conventiei de la Haga din 23 noie
mbrie 2007 privind obtinerea pensiei de
intrefinere in strdindtate pentru copii si al{i
membri ai familiei [Jurnalul Oficial L 93
din 7.4.2011]. Romania a adoptat in veder
ea punerii in Practica a acestui regulament
a Protocolului de la Haga din 2007, Legea si
nr. 36 din 19 martie 2012 privind unele
masuri necesare pentru aplicarea unor
regulamente si decizii ale Consilinlui
Europene, precum si instrumente de drept international privat in Uniunii
de intretinere,
domen iul obligat iilor

Tithul IIL. Normele de procedurda in materia drept international 227
fn ceea ce priveste recunoasterea, forta executorie si executarea
unei hotarari, Regulamentul face o distinctie intre hotirarile pronuntate
intr-un stat membru care are obligatie in temeiul Protocolului de la
Haga din 2007 si statele membre care nu au obligatii in temeiul
aceluiasi Protocol.
Astfel, in cazul in care pune problema recunoasterii sau executarii
unei hotarari pronuntate intr-un stat membru ce are obligatii conform
Protocolului, este eliminata total procedura de exequatur, in sensul ca
se accentuaza din nou ideea generala a recunoasterii de drept a unei
hotararii pronuntate pe teritoriul unui stat membru.
Conform art. 19, ,,paratul care nu s-a infatisat in instanta din ahi
membru de origine are dreptul de a formula o cale de atac impotriva
hotararii judecatoresti in fata instantei judecdtoresti competente din
statul membru in cazul in care:
a) nu i-a fost comunicat actul de sesizare a instantei sau un act
echivalent in timp util sau astfel incat sa se fi putut apara; sau
b) a fost impiedicat sa conteste creanta de intretinere din motive
de forta majora sau din cauza unor circumstante extraordinare, fara ca
paratul sa fi avut vreo vina in acest sens, daca paratul nu a introdus o
actiune impotriva hotararii atunci cand a avut posibilitatea sa 0 faca.”
Instanta in fata cdreia paratul formuleaza calea de atac poate, dupa
caz, sa constate ca argumentele paratului sunt intemeiate, ceea ce duce
la anularea hotararii sau, dupa caz, s4 constate cA niciunul din cele
doua situatii la care Regulamentul face trimitere ca motive de atac nu
sunt indeplinite, astfel incat, hotararea ramane valabila si executorie.
Mai mult, o asemenea hotarare devine executorie pe teritoriul
altui stat, fara a fi necesara incuviintarea executarii.
La cererea de executare formulate de reclamant, acesta trebuie si
anexeze conform Regulamentului urmatoarele documente:
— 0 copie a respectivei hotarari care sa intruneasca toate conditiile
necesare in vederea stabilirii autenticitatii sale;
~ extrasul hotararii pronuntate de instanta de origine prin inter-
mediul formularului prezentat ca model in anexa I;
~ dupa caz, un document in care se stabileste situatia restantelor si
in care se indica data la care a fost efectuat calculul;

228 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAy
_ atunci cand este necesar, transcrierea sau traducerea continutuly;
formularului mentionat mai sus, in limba oficiala a statului membry jy
cauza sau, atunci cAnd statul membru respectiv are mai multe limbj
oficiale, intr-una dintre limbile oficiale ale procedurii judiciare
corespunzatoare locului in care este formulata cererea, conform legij
statului membru respectiv, sau intr-o alta limba pe care statul membry
tn cauza declari ci o accepta. Fiecare stat membru poate sa indice
limba sau limbile oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, altele
decdt propria limba sau propriile limbi, in care accepta sa se
completeze formularul.
fn cazul in care hotararea a fost pronuntata intr-un stat membru
care nu are obligatii in temeiul Protocolului, hotararea va fi
recunoscuta in alte state membre, fara a fi necesar sd se recurga lao
procedura speciald. Totusi, in cazul in care avem de-a face cu 0
contestatie a unei asemenea hotarari, partea interesata in recunoasterea
hotararii poate solicita pe baza unei proceduri prevazute de
Regulament ca hotararea sa fie recunoscuta.
Art. 24 din Regulament stabileste care sunt motivele pentru care
instanta poate sa refuze recunoasterea. Aceste motive sunt:
,a) recunoasterea este vadit contrara ordinii publice a statului
membru in care se solicita recunoasterea. Criteriul ordinii publice nu
poate fi aplicat normelor in materie de competenta;
b) daca actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu 4
fost comunicat sau notificat paratului care nu s-a infatisat in timp util
si intr-o maniera in care sa se fi putut apara, daca p4ratul nu a introdus
o actiune impotriva hotararii atunci cAnd a avut posibilitatea sa 0 faca,
c) este ireconciliabila cu o hotdrare pronuntata intre aceleasi patl!
in statul membru in care s-a solicitat recunoasterea;
d) este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt
stat membru sau intr-un stat tert intre aceleasi parti intr-un litigiv
avand acelasi obiect si aceeasi cauz, atunci cand hotararea pronuntata
anterior intruneste conditiile necesare pentru recunoasterea in statul
membru in care se solicit recunoasterea.
O hotarare care are drept efect modificarea, din motiv de schim-
bare a circumstantelor, unei hotdrari anterioare cu privire la obligati!

Titlul II. Normele de procedura in materia drept international
229
de intretinere nu este considerata drept o hotarare ireconciliabila in
sensul literei (c) sau (d).”
O asemenea hotarare pentru a fi pusa in executare, trebu
ie sa fie
executorie pe teritoriul statului unde a fost pronuntata si trebuie si-i fie
incuviintaté executarea de citre o instanté judecatoreasca din statul
membru de executare. Instanta respectiva va fi notificat’i comisiei de
catre fiecare stat membru. Competenta teritoriala a acestei instante este
determinata de resedinta obisnuita a partii impotriva caruia se solicita
executarea sau de locul de executare.
Cererea de incuviintare a executirii formulati de reclamant
trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente:
4) 0 copie a hotararii care sa intruneasca toate conditiile necesare
in vederea stabilirii autenticitatii sale; :
b) un extras al hotirarii eliberat de instanta de origine, prin inter-
mediul formularului prezentat ca model in anexa II, fara a se aduce
atingere articolului 29;
c) atunci cand este necesar, transcrierea sau traducerea continu-
tului formularului mentionat la litera (b) in limba oficiald a statului
membru in cauza sau, atunci cand statul membru respectiv are mai
multe limbi oficiale, intr-una dintre limbile oficiale ale procedurii
judiciare corespunzatoare locului in care este formulatd cererea,
conform legii statului membru respectiv, sau intr-o alti limba pe care
statul membru in cauza declara cA o accepta. Fiecare stat membru
poate sa indice limba sau limbile oficiale ale institutiilor Uniunii
Europene, altele decat propria limba sau propriile limbi, in care
accepta sa se completeze formularul.” [art. 28 alin. (1)]
Instanta va putea refuza incuviintarea executarii pentru unul din
motivele pe care le-am prezentat si in materia hotararilor pronuntate in
statele membre care aveau obligatii conform Protocolului de la Haga.
Si potrivit acestui Regulament, in cazul in care s-a pronuntat o
hotarare cu privire la mai multe capete de cerere si executare nu poate
fi incuviintaté pentru toate, instanta judecitoreascé incuviinteaza
executarea pentru unul sau mai multe dintre acestea. Reclamantul
poate cere o executare partiala.
in sfarsit, acest Regulament se aplica si unor tranzactii judiciare gi
acte autentice. Astfel, art. 48 aratai ca tranzactiile judiciare si actele

ROMAN
autentice care sunt executorii in statul membru
de Origine sunt
recunoscute si au aceeasi forta executorie
ca hotarari Judecitorest;
intr-un alt stat membru.
4. Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind compet

enta,
legea aplicabila, recunoasterea si executarea hota
rariloy
judecatoresti si acceptarea si executarea actelor
autentice in materie de succesiuni si privind
crearea
unui certificat european de mostenitor
Hotérarile pronuntate intr-un stat membru

vor fi recunoscute de
drept fara a fi necesar§ recurgerea la o proced
ura speciala. Observam
ca si in cazul acestui Regulament, legi
uitorul European a reiterat
solutia din Regulamentul-cadru, respecti
v nr. 44/2001.
51 aici, doar in cazul unei contestatii se
pune problema verificirii
de catre instant a indeplinirii conditiilor
privind recunoasterea. Astfel,
instanta poate sa respinga solutionarea
de recunoastere daca constati
existenta urmiatoarelor motive de recunoastere asa cum sunt ele
reglementate de catre art. 40 din Regula
ment:
_ y@) recunoasterea este vadit contrara ordinii publice a statului
membru in care este solicitata recunoast
erea;
b) a fost pronuntata in lipsa, in
cazul in Care actul de sesizare
instantei sau un alt act echivalent a
acestuia nu a fost comunicat sau
notificat paratului in timp util si intr-o manier
s care sa fi fi permis sa
isi pregdteasca apararea, daca paratul
nu a introdus o actiune impotriva
hotararii atunci cand a avut posibilitatea
si 0 faca; .
c) este cont radictorie cu o hotarare pronuntaté
tn cadrul unor
proceduri intre aceleasi parti in statul membru in
care se solicita
recunoasterea;
d) este contradictorie cu o hotarare
pronuntata anterior intr-un alt
stat membru sau intr-un stat tert in cadrul unor
proceduri intre aceleas!
parti si avand acelasi obiect, atunci cand hotarare
a pronuntata anterior
intruneste conditiile necesare pentru recunoast
erea sa in statul membru
in care se solicita recunoasterea.”
in ceea ce priveste executarea unei asemenea hota
rari, daca ee
este executorie fn statul de provenienta, atunci la cererea oricarei
a

Titlul III. Normele de proceduré in
materia drept international 23}
dintre partile inter
ayer esate, ea poate devenj €xe
ai wi cutorie pe baza 7
viintarii exec
te
a
utari in statul unde se

. .
Solicita acest lucru tastant

a e
. a
ere va fi stabilita de
it me Catre
i. Competenta teritoriala
fi determinata de locul de domiciliy aj partii impotr
iva cies i.
solicita executarea sau de locul de executare.
Ca si in cazul celorlalte Regulamente
prezentate, cererea de exe-
cutare va trebui insotita de urmiatoarele documente:
—o copie a hotararii care sa intruneasc% toate
conditiile necesare
in vederea stabilirii autenticitatii sale;
_ atestatul eliberat de instanta judecdtoreascd sau autoritatea
competenta din statul membru de origine in forma stabilit
i in confor-
mitate cu procedura de consultare mentionata in Regulament.
5. Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de

insolventa
In ceea ce priveste procedura insolventei trebuie si precizim

faptul ca de-a lungul derularii acesteia se pronunté mai multe hotarari
judecdtoresti, astfel incat se pune problema implicit a recunoasterii si
executarii fiecdreia dintre ele.
a) Astfel, potrivit regulamentului, o hotarare de deschidere a unei
proceduri de insolventa pronuntaté de o instantaé a unui stat membru
competenté este recunoscuta in toate celelalte state membre de indata
ce isi produce efectele in statul de deschidere.
Potrivit art. 17 din regulament, o hotarare de deschidere a
Procedurii produce, fard indeplinirea vreunei formalitati suplimentare,
in orice alt stat membru efectele pe care i le atribuie legea statului de
deschidere, cu exceptia cazului unei dispozitii. ‘
b) Pe de alti parte, hotararile cu privire la desfasurarea $1
inchiderea unei proceduri de insolventa pronuntate de o instanta a carel
hotarére de deschidere este recunoscut’, precum si un concordat
aprobat de o atare instanté sunt, de asemenea, recunoscute fara
indeplinirea niciunei alte formalitati. Ae
Aceste hotirari sunt executorii in conformitate cu dispozitiile
Regulamentului nr. 44/2001.

De asemenea, orice stat membru poate refuza recunoasterea unej
proceduri de insolventé deschisa in alt stat membru sau executarea
unei hot&rari pronuntate in cadrul unei astfel de proceduri, daca
recunoasterea sau executarea ar contraveni in mod evident ordinii
publice din statul respectiv, in special principiilor sale fundamentale
sau drepturilor si libertatilor individuale garantate prin Constitutie.
6. Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie 2006

de instituire a unei proceduri europene de somatie de
plata
Scopul acestui regulament a fost acela de a simplifica, accelera si

reduce costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creantele
pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de
somatie de plat’, si, de asemenea, de a asigura libera circulatie a
somatiilor europene de plata in toate statele membre prin stabilirea
unor standarde minime prin respectarea carora nu este necesara nicio
procedurd intermediara in statul membru de executare inaintea
recunoasterii si executarii.
fn ceea ce priveste domeniul de aplicare, el se refera la materia
civild si comerciala in litigiile transfrontaliere, indiferent de natura
instantei. Acesta nu reglementeaza materia fiscali, materia vamala sau
materia administrativa, nici raspunderea statului pentru actiuni sau
omisiuni comise in exercitarea puterii publice.
Prezentul regulament nu se aplica:
a) regimurile matrimoniale, testamentele si succesiunile;
b) falimentele, concordatele si alte proceduri similare;
c) asigurarile sociale;
d) creantele care decurg din obligatii necontractuale, cu exceptia
situatiilor in care
— acestea au facut obiectul unui acord intre parti sau exista
recunoastere a datoriei;
sau
— acestea se refera la datorii lichide care decurg din proprietate@
comuna asupra unui bun.

Titlul ILL. Normele de procedurd in materia drept international 233
Pastrand directia din regulamentul-cadru in domeniul recunoas-
terii executarilor judecatoresti, respectiv Regulamentul nr. 44/2001,
somatia europeana de plata este recunoscuta de drept sau altfel spus
este eliminata orice procedura de exequatur.
O somatie europeand de platé deveniti executorie in statul
membru de origine se recunoaste si se executd in celelalte state
membre fara a fi necesara o declaratie de constatare a fortei executorii
si fara ca recunoasterea acesteia sa poata fi contestata.
fn ceea ce priveste executarea unei somatii de plata, aceasta este
executorie pe teritoriul statului unde se solicit acest lucru, procedura
de executare fiind reglementataé de legislatia statului membru de
executare.
Cel care solicité executarea somatiei de plata trebuie sé anexeze
acestei cereri:
»A) 0 copie a somatiei europene de plati, astfel cum este declarat
a
executorie de catre instanta de origine si care indeplineste
conditiile
necesare pentru stabilirea autenticitatii acesteia;
si
b) dupa caz, traducerea somatiei europene de plata in limba
oficialé a statului membru de executare sau,
in cazul in care acest stat
membru are mai multe limbi Oficiale, in limb
a oficiala sau intr-una din
limbile oficiale ale procedurii judiciare
din locul unde se solicita
executarea, in conformitate cu legislatia
acestui stat membru, sau
intr-o alti limba pe care statul membru de
executare a declarat ca
0 va
putea accepta. Fiecare stat membru poa
te indica limba sau limbile
oficiale ale ins
titutiilor Uniunii Europene, altele dec
at limba Sa, pe care
le poate accepta pentru o somatie
europeana de platé. Traducerea est
certificaté de e
ciitre o persoana autorizata in acest
statele membre.” [art. 21 alin. scop intr-unul din
(2)]
De asemenea, reclamantului car
e solicité pe teritoriul unui stat
membru executare uneij somatii
europene de plata emise intr-un
mem=i bru, nu-i pot fi solicitat alt stat
e vreo ca utiune sau vreun
criterlimy ce ar tine de depozit pe
fap tul cé este resortisant strain
domiciliul say Tesedinta in sta sau c& nu are
tul membru de executare,

TU L IN TE RN AT IO NA L PRIVAT ROM AN
234 DREP
co mp et en ta din sta tul membru de exe.
Conform art. 22, instan ta
poa te re fu za ex ec ut ar ea ini cazul in care
cutare, la cererea paratului 1 tata
as re pronun
an a de pla ta est e in co mp a tib ilé cu o hotara
somatia europe sau intr-o fara terta,
ce stat membru
sau o somatie emisa anterior in ori
e indeplinite cumulativ trei
ezenta acestui refuz trebui
Pentru a fi in pr 7 -—
conditii: sa priveasca
sau somatia emisa anterior
— hotararea pronuntata
;
lea si par ti int r-u n lit igi u av and acelasi obiect,
ace isa anterior sa indepli-
on un ta ta sau so ma ti a em
— hotirarea pr
ce sa re re cu no as te ri i ac es te la in statul membru de
neasca conditiile ne
executare;
— incompatibilitatea sa nu fi putu t
fi invocata in cursul procedurii
judiciare in statul membru de origine.
uze executarea somatiei de
De asemenea, instanta poate sa ref
faptul ca si-a achitat datoria
platé atunci cand paratul dovedeste
consemnata in somatia europeana de plata.
si celelalte regula-
Regulamentul interzice, asa cum ne-a obisnuit
executate somatiile
mente, instantelor din statele membre unde se cer
de plata, reexaminarea pe fond a acestora.
anta com-
Paratul poate cere reexaminarea, situatie in care inst
ze pentru
petenta din statul membru de executare poate sd opte
urmitoarele variante la cererea paratului:
— sa limiteze procedura de executare la masuri asiguratorii;
— si subordoneze executarea constituirii unei garantii pe care 0
determina;
— in circumstante exceptionale si suspende procedura de
executare.
7. Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului

European si al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a
te proceduri europene cu privire la cererile cu valoare
redusa
u de aplicare
ag vom a 2 acest Regulament are ca domeni
pecte de materie civila si comerciald in cauzele transfrontaliere,

Titlul II. Normele de procedurg
in materia drept international
235
indiferent de natura instantei, atunci c4
in considerare dobanzile, cheltuielile
Acesta nu se aplicé in special in materi

e fiscal, vamala sau
administrativa, nici in ceea ce priveste raspunder
ea statului pentru acte
sau omisiuni in cadrul exercitirij autoritatii public
e (acta iure imperii)
Pe de alta parte, Regulamentul nu
se aplica aspectelor referitoare
la:
a) starea civila sau capacitatea juridica a persoa
nelor fizice;
b) drepturile patrimoniale nascute din regimuril
e matrimoniale,
testamente $i succesiuni si obligatiile de intretinere;
c) faliment, procedurile privind lichidarea societatilor ins
olvabile
sau a altor persoane juridice, acorduri amiabile, proceduri
de
concordate si alte procedurile similare;
d) asigurari sociale;
e) arbitraj;
f) dreptul muncii;
g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor privind
creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;
h) atingeri aduse dreptului la viata privata sau drepturilor care
privesc personalitatea, inclusiv calomnia.
Conform art. 20 hotararea judecatoreascé pronuntata intr-o ase-
menea procedura intr-un stat membru este recunoscuta si executorie pe
teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, fara a fi necesara o
hotarare de recunoastere a caracterului executoriu si fara s4 existe vreo
posibilitate de a se opune recunoasterii sale.
La cererea oricdreia dintre parti, instanta poate sé emité un
certificat pentru hotdrarea pronuntata in cazul acestei proceduri.
In ceea ce priveste executarea efectiva a respectivei hotarari,
procedura de executare este cea reglementata de legislatia statului
membru in care are loc executarea. ;
La cerea de executare solicitantul trebuie sa anexeze: 0 copie a
hotararii care trebuie sa indeplineascd conditiile necesare stabilirii
autenticitatii acesteia si o copie a certificatului mentionat la articolul

20 alineatul (2) si in cazul in care este necesar, 0 traducere a acestuia

tn limba oficialé a statului membru care executa hotararea sau — jy
cazul in care in respectivul stat membru exista mai multe limbi oficiale
— in limba oficiala sau intr-una dintre limbile oficiale de procedura ale
instantei judecatoresti situate in locul in care se urmareste executarea,
’n conformitate cu legislatia statului membru in cauza, sau intr-o alta
limba acceptata de catre statul membru care executa hotararea. Fiecare
stat membru poate indica limba oficialé (limbile oficiale) a (ale)
institutiilor Uniunii Europene, alta (altele) decat cea proprie, pe care o
(le) poate accepta in cadrul procedurii europene cu privire la
recuperarea creantelor cu valoare redusa. Traducerea continutului
formularului D se efectueaza de catre un traducdtor autorizat intr-unul
dintre statele membre. [art. 21 lit. b)].
Instanta de pe teritoriul statului membru unde se solicita exe-
cutarea este in masurd, la cererea partii impotriva carora se incearca
executarea, sd refuze executarea unei hotarari pronuntate in cadrul
acestor proceduri atunci cand aceasta hotarare este incompatibila cu 0
alti hotirare anterioara pronuntata intr-un alt stat membru sau tert.
Pentru a fi in prezenta acestui refuz, trebuie indeplinite cumulativ
urmatoarele trei conditii:
— hotararea anterioara viza aceleasi parti intr-un litigiu cu aceeasl
cauza;
— hotararea anterioara a fost pronuntata in statul membru in care
se solicit’ executarea sau desi s-a pronuntat intr-un alt stat membru tert,
indeplinea toate conditiile necesare pentru recunoastere in statul
membru in care se solicita executarea;
— incompatibilitatea intre cele doud hotarari sé nu fi putut fi
invocata ca obiectie in cadrul procedurii judiciare din statul membru 10
care a fost pronuntati hotararea in cadrul procedurii europene °U
privire la cererile cu valoare redusa. y
Niciodaté hotirarea judecitoreascdé pronuntaté in cazul aceste!
proceduri nu va putea face obiectul unei reexaminari pe fond, in statul
membru in care se solicita executarea ei.

8. Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie 2007

privind notificarea sau comunicarea in statele membre
a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau
comerciala (,,notificarea sau comunicarea actelor’”)
si abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al
Consiliului
9. Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din

28 mai 2001 privind cooperarea intre instantele statelor
membre in domeniul obtinerii de probe in materie civila
sau comerciala
Aceste doud regulamente intereseaza, la randul lor, procesul civil

international, nascut intre subiecte de drept privat din state membre ale
Uniunii Europene, deoarece vin sa completeze toate regulamentele pe
care le-am prezentat, prin indicarea modalitatilor concrete si obliga-
torii pe care statele membre le au la dispozitie in ceea ce priveste coo-
perarea atét pentru aspecte ce tin de notificdri si comunicari intre
instantele sesizate, cat si in ce priveste obtinerea materialului probator
necesar solutionarii unor asemenea litigii.

CAPITOLUL 6
ARBITRAJUL INTERNATIONAL SI EFECTELE
HOTARARILOR ARBITRALE STRAINE
Noul Cod de procedura civila, in Titlul al IV-lea al Cartii a Vo- 4,

dedicaté procesului civil international, se ocupa si de o altd forma de
solutionare a litigiilor de drept privat cu element de extraneitate.
Astfel, acest titlu este dedicat arbitrajului international si efectelor
hotararilor arbitrale straine.
1. Definitia arbitrajului
Nici noul Cod de procedura civila, asa cum nici vechea Lege nr.
105/1992, nu defineste in vreun text arbitrajul international. in aceste
conditii, literatura de specialitate a tncercat sa extraga o definitie a
arbitrajului international din conventiile internationale sau din
diferitele reglementari interne care contin anumite elemente ce pot
contura trasaturile arbitrajului.
Trebuie avut in vedere faptul ca notiunea de arbitraj poate fi
interpretata din doua puncte de vedere’, respectiv fie ca activitatea de
arbitraj, fie ca organul care realizeaza activitatea respectiva.
in continuare, o si analizim arbitrajul in intelesul sau de
modalitate de solutionare a unui litigiu de drept privat cu element d¢
extraneitate.
Astfel, am putea considera arbitrajul international ca reprezentand
un mod de solutionare a litigiilor de drept privat cu element de
extraneitate de catre persoane neinvestite cu autoritate publica
(arbitrii), dar constituite intr-un tribunal arbitral pe baza acordului de
vointa liber exprimat al partilor la un raport de drept privat sau pe baza
unei conventii internationale in cazuri exceptionale.
"A se vedea LP. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 457.

Aceasté modalitate de realizare a justitiei pe taramul dreptului
privat, trebuie interpretat ca 0 exceptie de la faptul ca, competenta
apartine de principiu instantelor judecatoresti. Totusi, avand in vedere
trasiturile specifice relatiilor internationale, arbitrajul apare ca o
modalitate importanta de solutionare a acestui tip de litigii. Arbitrajul
international se regaseste aproape spre identificare in litigiile de
comert international, deoarece datorita trasdturilor sale pare a fi mo-
dalitatea cea mai practica pe care comerciantii au inteles si o folo-
seasca in solutionarea litigiilor lor’.
Din aceasta definitie putem extrage elementele esentiale ale
arbitrajului international:
— reprezinté o modalitate de realizare a justitiei, ceea ce il
aseamana cu instantele de judecata;
—reprezinté un mod de solutionare a unor litigii de drept privat cu
element de extraneitate. De aici, se identifica trasatura de internatio-
nalitate, specifica dreptului international privat, trasdtura conferita de
elementul strain ce intervine in raportul juridic dedus judecatii;
— fiind 0 modalitate de solutionare a unor litigii de drept privat,
rezulta ca el este la dispozitia unor subiecte de drept privat, persoane
fizice sau juridice, dar si a unor organisme de drept public in
asa-numitele litigii mixte;
— fiind efectul vointei partilor, acestea din urma fiind cele care
stabilesc de regula competenta arbitrajului, este evident cA el poate sa
intervina in cazul acelor litigii nascute in legatura cu drepturi de care
partile pot dispune;
— solutionarea litigiului se realizeazi de catre persoane private
numite arbitrii a caror competent de a judeca este data de citre parti.
In ceea ce priveste, caracterul international al arbitrajului, chiar
noul Cod de procedura civila, in chiar primul articol dedicat acestei
‘in privinta arbitrajului comercial international a se vedea O. Capatina, Litigiul

arbitral de comert exterior, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978; C. Birsan, D.A.
Sitaru,
Dreptul comertului international, Bucuresti, 1988; O. Capatina, B. Stefinescu,
Dreptul
conflictului international, Tratat, Ed. Academiei Bucuresti, 1985; V. Ros, Arbitraju
l
comercial international, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul Oficial” Bucuresti,
2000; I.P.
Filipescu, M. Jacotaé, Drept international privat, Ed. Didactica
si Pedagogica,
Bucuresti, 1968; Ph. Fouchard, E. Gaillard, B. Goldman, Traite
des |'arbitrage
commercial international, Litec, Paris, 1996.

240 DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROM AN
materii, articolul 1.110, precizeaza ca este ,,socotit international un

litigiu arbitral, dacd s-a nascut dintr-un raport de drept privat oy
element de extraneitate”,
De asemenea, noul Cod identifica din start si tipurile de cauze ce
pot face obiectul unui arbitraj international si anume, orice litigiu de
natura patrimoniala ce are in vedere drepturi asupra cérora partile pot
dispune liber, iar in respectivul domeniu legea statului de la sedjy
instantei de arbitraj nu a prevazut o competent exclusiva a instantelor
judecatoresti in ceea ce priveste solutionarea unui asemenea litigiu.
Dispozitiile prevazute in noul Cod de procedura civila, destinate
reglementarii arbitrajului international, sunt aplicabile atunci cand
sediul instantei de arbitraj se afla in Romania si cel putin una dintre
parti nu isi are la data incheierii conventiei arbitrare domiciliul sau
resedinta obisnuita, respectiv sediul in Romania. Cu alte cuvinte,
pentru a fi competent o instanta arbitrala romana, in ceea ce priveste
un litigiu de drept international privat, constatim c& o conditie
esentiala este ca cel putin una dintre p§rtile litigante s& nu fie rezident
in Romania.
Altfel spus, elementul de extraneitate este dat in mod esential de
subiectele de drept si mai precis nu de cet&tenia sau nationalitatea
acestora, ci de domiciliul, resedinta obisnuitd sau sediul acestora.”
2. Clasificarea arbitrajului
a) In functie de forma de organizare $i caracterul permanent sau

temporar avem:
— arbitraj institutionalizat, acesta are un caracter permanent, fiind
realizat de catre o institutie de arbitraj. Caracterul permanent consta in
faptul ca institutia arbitrala este organizaté pe baza unor acte
constitutive si regulamente proprii, ea solutionand mai multe litigil,
sau altfel spus nefiind constituita special pentru un anumit litigiu;
— arbitraj ad-hoc. Aceasta forma de arbitraj, dupé cum fi spun®
numele nu are un caracter permanent, din contra este constituit pentt™
un singur litigiu, iar pronuntarea sentintei arbitrale ducand si !8
dizolvarea instantei arbitrale care a pronuntat-o. -
b) A doua clasificare importantd a arbitrajului se realizeaz4
functie de competentele pe care partile le atribuie arbitrilor in veder@@
solutionarii litigiului. Din acest punct de vedere, avem:

— arbitraj in drept strict (de jure). Aceasti forma de arbit
raj
reprezinta regula in materie si se caracterizeazi prin faptul ca, in acest
caz, arbitrii sunt abilitati si solutioneze litigiul si s& pronunte o
hotarare, bazandu-se exclusiv pe dispozitiile legale prevazute de legea
aplicabila potrivit dispozitiilor de drept international privat;
— arbitraj in echitate (de facto). Tipul acesta de arbitraj reprezinta
exceptia, $1 consta in acea situatie in care, partile, prin acordul lor de
vointa, confera arbitrilor o libertate mai mare in ceea ce priveste modul
in care pot solutiona litigiul, in sensul ca, acestia nu mai sunt tinuti in
totalitate in a aplica exclusiv dispozitii legale, deoarece acolo unde
considera ca este necesar vor face aplicarea principiilor echitatii, sau
altfel spus vor fi liberi si judece in echitate (ex aequo et bono).
Totusi, chiar si in cazul arbitrajului in echitate, arbitrii trebuie sa
respecte ordinea publica de drept international privat, dar si principiile
de drept fundamentale de drept procesual civil, cum ar fi dreptul la
aparare sau principiul contradictorialitatii.
3. Conventia arbitrala!
Conventia arbitrala reprezinté acordul de vointa al partilor prin

care acestea inteleg s& solutioneze un litigiu viitor sau, dupa caz, un
litigiu nascut intre ele, prin intermediul unei instante arbitrale.
Prin manifestarea acestui acord de vointa, partile, acolo unde
legea le da posibilitatea, inlocuiesc competenta instantelor de drept
comun, cu competenta unei instante arbitrale.
Din definitia pe care am incercat sé o dam conventiei de arbitraj,
rezulta si cele doua forme de realizare a acesteia:
a) suntem in prezenta unei clauze compromisorii, atunci cand
partile, inainte de producerea unui litigiu, in contractul principal care
sta la baza raportului juridic dintre ele, introduc si o clauza prin care
aleg ca instanta competenta s& le solutioneze neintelegerile contrac-
tuale, cu o instant arbitrala;
‘in legatura cu Conventia de arbitraj In materia comertului exterior, a se vedea

LP. Filipescu, Unele aspecte privind conventia partilor pentru alegerea arbitra
jului in
materia comerfului exterior, in Analele Universita{ii Bucuresti, 1974,
p. 97 si urm.

—
b) avem, pe de alti parte, a doua varianta a conventiei arbitrale,
teprezentata de compromisul de arbitraj. Acesta reprezinta prin 9]
insusi, un nou acord de vointa al partilor, incheiat ulterior naste,;:
litigiului si al cdrui unic obiect este acela de a stabili competenta g
instantei arbitrale in ceea ce priveste solutionarea respectivu
lui litigiy
dintre ele.
Exista situatii in care, in legdtura cu un litigiu
nascut dintr-un
raport juridic de drept privat cu element de extraneitate, partile 4
foloseasca at&t o clauzi compromisorie, cat si un compromis de
arbitraj. Aceasta situatie este posibila atunci cand, spre exemp
lu, prin
clauza compromisorie inserati
tn contractul principal, partile ay
prevazut doar ca un posibil litigiu ce se va naste
intre ele va fj de
compet enta unei instante arbitrale, fard a oferi si alte
detalii, jar
ulterior, dupa aparitia litigiului, prin compromis
ul de arbitraj incheiat,
ele hotarasc in mod detaliat, aspecte cum ar
fi numarul arbitrilor say
puterile acestora.
In ceea ce priveste forma pe care conven
tia arbitrala trebuie sa o
imbrace pentru a fi valabila din punct
de vedere legal, noul Cod de
procedura civila, arata c& aceasta trebui
e sa imbrace forma unui inscris
sau sa se incheie prin intermediul une
i telegrame, telex, telecopiator,
posta electronica sau orice alt mij
loc de comunicare ce permite
dovedirea acordului de vointa printr
-un text.
In ceea ce priveste legea aplicabil
ai conventiei arbitrale!, care asa
cum am spus deja, este prin ea ins
isi un acord de vointa al partilor,
legiuitorul roman a consacrat si
aici in principal, principiile aut
de vointa a p&rtilor, in sensul ci par onomiei
tile sunt libere s4 opteze pentru
legea care si guverneze conventia
arbitral sub aspectul conditiilor
fond. de
Cu alte cuvinte, aceasta mate

a conventiei de arbitraj, noul
rie
lizare subiectiva a legii aplicabil Cod
incearca, in principal, o loca
e coD-

ventiei, in sensul cai partile sunt cele ce stiu cel mai bine care este legea
cea mai favorabila, putand sa opteze pentru aceasta.
Atunci cand partile nu si-au manifestat acordul de vointa in sensul
identificirii legii care sa le guverneze conventia de arbitraj, Codul
trece la o localizare obiectiva a legii aplicabile in functie de tipul de
litigiu in legdtura cu care s-a incheiat conventia arbitrala. Astfel, legea
va fi cea care guverneaza obiectul litigiului sau, dupa caz, atunci cand
suntem in prezenta unui contract, legea aplicabila contractului va fi si
legea ce va guverna si clauza compromisorie sau, dupa caz, com-
promisul de arbitraj.
in final, legiuitorul ofera si varianta legii romane, ca lege care va
guverna conditiile de fond necesare a fi indeplinite pentru validitatea
conventiei de arbitraj.
O clauzd compromisorie introdusa in contract, odata ce inde-
plineste conditiile prevazute de legea normal competenté sa o
guverneze, iar efectul ei este dublu, astfel pe de o parte, inlatura de la
aplicare competenta instantelor judecatoresti si in al doilea rand,
stabileste competenta de a respecta respectivul litigiu in sarcina
instantelor arbitrale.
fntre clauza compromisorie si contractul in care a fost inserata,
exist o anumiti relatie caracterizata prin sintagma autonomie relativa.
Acest lucru inseamna ca, pe de o parte, clauza compromisorie
dintr-un
fiind prin ea insasi, asa cum rezulta din denumirea sa, o clauza
interdepen-
contract, este evident ca in principal, este intr-o stransa
denta cu respectivul contract.
a
Pe de alta parte insa, tocmai datorité scopului ei si implicit
efectului distinct de scopul si efectele contractului in care este
instante
prevazuti, respectiv acela de a stabili competenta unei
si de o
arbitrale, dependenta nu mai este totala, astfel incat putem vorbi
autonomie a clauzei in raport cu respectivul contract.
4. Tribunalul arbitral
ca litigiul nascut
fn ceea ce priveste instanta efectiva care va jude
arbitral.
intre parti, aceasta poarta denumirea de tribunal

R N A T I O N A L PR IV AT ROMAN
244 DREPTUL INTE
sa reglementeze toate
Cod de procedura civilé incearca litigiului de catre
Noul re $ i re zo lv ar e a
buna organiza
aspectele ce tin de . .
tribunalul arbifstral. ‘ 1.113 (1) se arata faptul ca toate aspectele
, addic ica
i ev
Y
Tev oc ar ea $i ¢n ! cuirea arbitrilor
lo
i port
im e e riivi
ante nd c renumirea,
viti
ar
1 ar bi tr al e, sunt in sarcinile
unerea inst an te
sepa ce Min de comp pa rt i, fie inainte ca
sunt regl em en ta te de
partilor. Aceste aspecte cl au zi co mp romisorie, fie ulterior,
a, ad ic a pr in tr -o
litigiul sa se nasc
prin compromisuri de arbitraj. ca arb itr ii, sau nu se inteleg
om it 54 se nu me as
Atunci cand partile e se
fiecare dintre partile interesat
in legaturé cu numirea acestora, ins tan tei arbitrale, cu 0 cerere
ib un al ul ui de la sed iu ]
poate adresa tr
sa sol ici te ins tan tei sa fa c re sp ec t ivele demersuri.
prin care tru numit
Codul stabileste si cazuri le limitative pentr u care un arbi
de parti poate fi recuzat:
ti;
a) cand nu are calificarea stabilita de par
tre cele prevazute de
b) cand existé o cauzi de recuzare din
, in lipsa, de arbitri;
regulile de procedura arbitral adoptate de parti sau
ma cu privire la
c) cand imprejurarile induc o indoiala legiti
independenta si impartialitatea sa.” [1.1 13 alin. (2)].
u
Competenta in ceea ce priveste cererea de recuzare a unui arbitr
apartine tot tribunalului de la sediul instantei arbitrale care se va
pronunta asupra recuzarii printr-o hotarare definitiva.
Tribunalul arbitral, odati constituit, pe baza conventiei partilor,
trebuie s& isi verifice propria competent in ceea ce priveste solutio-
narea respectivului litigiu. Acest lucru presupune pe de o parte,
verificarea existentei conventiei de arbitraj, iar pe de alta parte, trebuie
e oo gacd respectiva conventie indeplineste toate condifitle de
ond si de forma prevazute de legi % om mel
eile normal. campetente sl G6 ap
ngs thle ore ig dees

respectiveiconvent arbitrale.
realizeze prealabil oricdrei apa pea fond.except

fana
parari
ii trebuie insa si Sf
5. Procedura arbitrala
ne incceca ce po
i e procedura pe baza careia tribunalul arbitral
ganizeze $i sa judece, noul Cod de procedura civi
la, dand

aoe
din nou prioritate autonomie de vointa a partilor, care de altfel sta la

baza arbitrajului in general, stabilind ca partile sunt cele care au
libertatea de a opta pentru o anume procedura arbitrala:
— fie in mod direct, indicand concret un anumit regulament al unei
institutii de arbitraj;
— fie prin indicarea unui sistem de drept si implicit pentru
procedura de arbitraj pe care acel sistem de drept o recunoaste si o
reglementeaza.
Atunci cand partile nu opteaza pentru niciuna dintre cele doua
variante de stabilire a procedurii pe care inteleg sa o puna la dispozitia
arbitrilor, in scopul derularii arbitrajului, tribunalul arbitral este cel
caruia ji revine competenta in a alege procedura pe care o vor aplica in
derularea arbitrajului.
Indiferent insé de procedura care urmeazad sa fie aplicata,
respectiv, cea pentru care partile au optat sau in lipsa unei manifestari
de vointa a partilor, cea stabilita de tribunalul arbitral, arbitrii sunt insa
tinuti sa respecte niste principii fundamentale ale procedurii, cum ar fi,
principiul egalitatii partilor sau principiul contradictorialitatii.
in ceea ce priveste limba in care se deruleaza procesul arbitral,
este cea pentru care partile au optat prin conventia arbitrala, iar atunci
cand partile au omis sa se pronunte in legatura cu acest aspect,
procesul urmeazd a se derula fie, in limba in care a fost redactat
contractul, atunci cand, bineinteles, litigiul s-a nascut ca urmare a
nerespectarii unui contract, fie intr-o limba de circulatie internationala
pe care tribunalul arbitral o considera propice utilizarii in cadrul
procedurii arbitrale.
Evident, atunci cand oricare din partile litigante, nu cunoaste
limba in care urmeazii a se desfasura dezbaterea, tribunalul arbitral ii
Va asigura, la cererea si pe cheltuiala parti, serviciile unui traducator,
care va putea participa la dezbateri alaturi de partea care are nevoie de
acestea.
in ceea ce priveste aspecte ce tin de masurile provizorii si
Conservatorii, dar si in ceea ce priveste administrarea probelor, acestea
sé dispun de cdtre tribunalul arbitral sau atunci cand este necesar,
arbitrii sau partile pot face apel la instantele judecatoresti competente
i ceea ce priveste respectivele aspecte.

In functie de imputernicirile pe care partile le confera tribunalul
y;
arbitral, acesta urmeaza a solutiona litigiul, fie in drept Strict, fie jp
echitate.
Atunci cand partile au stabilit prin acordul lor ca tribunaly|
arbitral trebuie si judece in drept strict, acesta va trebui si aplice, fie
legea aleasa de parti, prin clauza de electio juris, fie atunci cand partile
nu si-au manifestat acordul, o lege pe care arbitrii o consider
adecvata. Alegerea legii de catre tribunalul arbitral, trebuie intotdeauna
insa sa tina seama de uzante si de regulile profesionale.
Procedura arbitrala se finalizeazd prin pronuntarea de citre
tribunalul arbitral a unei hotirari arbitrale.
In ceea ce priveste hotararea arbitrala, noul Cod de proceduri
civila in articolul 1.120 detaliaza aspectele esentiale, pe care aceasta
trebuie sa le indeplineasca. Astfel:
— €a urmeaza sa fie pronuntata potrivit modalitatii conveniti de
parti prin conventia arbitrala. in lipsa unei asemenea prevederi, in mod
firesc, hotérarea urmeaza a fi pronuntata cu votul majoritatii arbitrilor,
lar in caz de paritate a voturilor, solutia ce se va retine este cea care se
raliaz votului supraarbitrului;
— hotararea trebuie sa fie scrisa, motivata, dataté si semnata de toti
arbitrii.
Hotararea arbitralé este executorie si obligatorie de la comuni-
carea sa, puténd fi atacaté, ca si in cazul unei hotarari arbitrale
pronuntate intr-un arbitraj intern, numai pentru motivele prevazute de
lege in cazul arbitrajului intern!.
Motivele pentru care o actiune in anularea unei hotarari pronun-
tate de un tribunal arbitral in cadrul unui arbitraj international, sunt
cele prevazute in articolul 608:
a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara si existe o conventle
arbitrala sau in temeiul unei conventii nule ori inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate cv
conventia arbitrala; .
d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile $1
procedura de citare nu a fost legal indeplinita;
"A se vedea dispozitiile Cartii a IV-a, Despre arbitraj, carte ce reglementeaz@

arbitrajul intern.

e) hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitra-

jului prevazut la art. 567, desi cel putin una dintre parti a declarat ci
intelege sa invoce caducitatea, iar partile nu au fost de acord cu
continuarea judecatii, potrivit art. 568 alin. (1) si (2);
f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au
cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut;
g) hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu
arata data si locul pronuntarii ori nu este semnata de arbitri;
h) hotararea arbitrala incalc4 ordinea publica, bunele moravuri ori
dispozitii imperative ale legii;
i) daca, dupa pronuntarea hotararii arbitrale, Curtea Constitutionala
s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand
neconstitutionala legea, ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau
dintr-o ordonanta care a facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii
din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de
prevederile mentionate in sesizare.
Partile nu pot renunta prin conventie arbitrala la dreptul de a
introduce actiune in anulare. Ele pot insa, dupa pronuntarea hotararii
arbitrale si renunte in mod explicit la dreptul de a exercita actiunea in
anulare.
Instanta competenta sa judece actiunea in anulare revine curtii de
apel din circumscriptia in care a avut loc arbitrajul. Potrivit articolului
611, termenul in care partea interesaté poate sa introduca actiunea in
anulare, este de o lund de la data comunicarii hotararii arbitrale.
Actiunea in anulare trebuie depusa in termenul respectiv la instanta
competenta, respectiv curtea de apel.
In ceea ce priveste solutia pe care curtea de apel poate sa o
pronunte, aceasta poate consta, dupa caz, fie in respingerea actiunii in
anulare, atunci cand constati cA nu este dovedit niciunul din motivele
pe care le-am precizat mai sus, fie in admiterea actiunii in anulare,
atunci cénd din contra, constaté ci unele din motivele invocate de
reclamant este intemeiat.
Consecinta admiterii actiunii in anulare este, evident, anularea
hotararii arbitrale. Consecintele anularii hotararii arbitrale sunt, de
asemenea, diferite, in functie de motivele pentru care actiunea in
anulare a fost admisa. Astfel:

— atunci cand hotardrea a fost anulata pentru ca: litigiul nu era

susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului, sau pentru ca instanta a
constatat inexistenta unei conventii arbitrale sau o conventie arbitrala
loviti de nulitate si in sfargit atunci cand hotararea arbitrala S-a
pronuntat dupa expirarea termenului prevazut pentru arbitraj, instanta
va trimite cauza spre judecare instantei judecatoresti care ar fi fost
competenta in lipsa unei conventii de arbitra);
— in toate celelalte cazuri in care instanta dispune anularea
hotararii, aceasta va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral,
cu conditia ca cel putin una dintre parti sa solicite expres acest lucru.
Daca partile nu-si manifesta acordul in acest sens, curtea de apel
va retine dosarul spre judecare pe fond, in limitele conventiei arbitrale.
Atunci cand, instanta judecatoreascé va constata ca mai este
necesara administrarea de probe noi, va dispune acest lucru, iar pe
baza acestora va pronunta hotardrea pe fond.
Nu trebuie insa facuté confuzia intre judecarea de catre curtea de
apel a actiunii in anulare, si Judecarea pe fond a litigiului, dupa ce
hotararea arbitrala a fost anulata. In ceea ce priveste judecarea actiunii
in anulare, instanta nu se va putea pronunta decat in limitele motivelor
de anulare prevazute de Cod, care de principiu nu ating fondul
litigiului.
Este interesant faptul ca, instanta judecdtoreascA care a retinut
spre judecare litigiul dupa anularea hotardrii arbitrale, este tinuta si
judece in conformitate cu manifestarea de vointd a partilor exprimata
in conventia de arbitraj. Consecinta interesanti a acestui fapt este
aceea ca judecatorii vor putea fi obligati, atunci cand partile au stabilit
asta, prin manifestarea lor expresd, si judece cauza altfel decat era
obisnuita, adica in drept, respectiv, bazandu-se pe echitate.
O hotarare arbitrala pronuntaté de citre tribunalul arbitral in
cadrul unui proces international, constituie prin ea insasi, titlul
executoriu. De principiu, este de dorit ca hotararea arbitrala sa fie
executata de bunavoie de partea impotriva careia a fost pronuntata.
Codul de procedura civild, considerand hotararea arbitrala ca fiind
titlul executoriu, stabileste evident si faptul
ca, in cazul in care partea
nu o executa de bunavoie, ea urmeazi
a fi executata silit exact ca si 0
hotarare judecatoreasca.

6. Recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine
in articolul 1.123 din noul Cod de procedura civila, se stabileste
din start ce trebuie sa intelegem in Romania, printr-o hotrare
arbitrala
straina. Astfel, se circumscrie acestei idei orice sentinta arbitrala
pronuntata intr-un stat strain, indiferent dacd acea hotirare arbitrala
viza un litigiu intern sau un litigiu international. Cu alte cuvinte, nu are
relevanta faptul ca hotararea arbitral a fost pronuntata de catre o
instant arbitrala intr-un arbitraj intern sau intr-un arbitraj international.
Instanta competenta sa solutioneze o cerere privind recunoasterea
si executarea unei hotarari arbitrale straine, este tribunalul in circum-
scriptia caruia se afl domiciliul sau, dupa caz, sediul celui impotriva
caruia s-a pronuntat hotararea arbitrala.
Exact ca si in cazul cererii de recunoastere a unei hotarari
judecatoresti straine, pronuntate intr-un stat nemembru al Uniunii
Europene, $i in cazul cererii de recunoastere a unei hotarari arbitrale,
in cazul in care nu se poate stabili tribunalul competent in conformitate
cu domiciliul sau sediul celui care urmeazd a executa hotararea,
competenta apartine Tribunalului Bucuresti.
Cererea de recunoastere sau, daca este cazul, si de executare,
trebuie insotita de hotararea arbitrala a carei recunoastere si executare
se solicita si de conventia de arbitraj, ambele in original sau in copie,
supuse supralegalizarii asa cum este reglementata in Cod.
Fiind vorba de o hotarare arbitrala straina, se presupune cA aceasta
nu a fost redactata in limba rom4ni, astfel incat solicitantul este obligat
Sd prezinte si o traducere a acelor documente in limba romana,
traducerea fiind certificaté pentru conformitate.
De principiu, o hotarare arbitrala straina, va fi recunoscuta in
Romania, daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii:
— daca diferendul care a stat la baza pronunt&rii acelei hotarari
arbitrale era susceptibil de solutionare pe cale arbitrala si in RomAnia,
sau altfel spus era arbitrabil din punct de vedere al legislatiei
Romaniei?;
"A se vedea analiza anterioara a ideii de arbitrabilitate prezentaté in partea

dedicata trasaturilor arbitrajului international.

—hotardrea s nu fie contrara ordinii publice de drept internationa]

privat roman.
Pe de alta parte, o hotarare arbitrala nu va fi recunoscuti say
executarea acesteia va fi respinsd, daca se constata existenta uneia din
urmatoarele imprejurari:
a) partile nu aveau capacitatea de a incheia conventia arbitral4
conform legii aplicabile fiecareia, stabilita potrivit legii statului unde
hotararea a fost pronuntata;
b) conventia arbitrala nu era valabila potrivit legii careia partile au
supus-o sau, in lipsa de stabilire a acesteia, conform legii statului in
care hotararea arbitrala a fost pronuntata;
c) partea contra careia hotararea este invocata n-a fost cuvenit
informaté cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la
procedura arbitrala ori a fost in imposibilitate de a-si valorifica propria
aparare in procesul arbitral;
d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrala n-a fost
conforma conventiei partilor ori, in lipsa unui acord al acestora, legii
locului unde a avut loc arbitrajul;
e) hotararea priveste un diferend neprevazut in conventia arbitrala
sau in afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispozitii care
excedeaza termenilor conventiei arbitrale. Totusi, daca dispozitiile din
hotarare care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele
privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintai pot fi recunoscute $i
declarate executorii;
f) hotararea arbitrala n-a devenit inca obligatorie pentru parti sau @
fost anulata ori suspendata de o autoritate competenta din statul in care
sau dupa legea caruia a fost pronuntata.” ;
Tribunalul competent s4 solutioneze cererea de recunoastere $!
executare a unei hotarari arbitrale straine, nu va putea sa analizeze
respectiva hotarare pe fondul acesteia, fiind tinutd sa se limiteze la
verificarea motivelor pentru care o asemenea hotarare nu ar putea fi
recunoscuta.
' Articolul 1.128 din noul Cod de procedura civila.

CONCLUZII
Dreptul international privat constituie o disciplina de sinteza,

de
avand ca obiect de studiu raportul de drept privat cu element
extraneitate. Partea generala a disciplinei este consacrataé cercetarii
rationamentului juridic, specific dreptului international privat, care
permite determinarea sistemului de drept aplicabil unui raport juridic
cu element de extraneitate. Efectuarea acestui rationament presupune
parcurgerea succesivi a urmiatoarelor etape principale: a) determi-
b)
narea, prin intermediul calificarii, a normei conflictuale incidente,
atunci
solutionarea conflictului de norme conflictuale si identificarea,
Cc)
cand este cazul, a retrimiterii la Jex fori (legea instantei sesizate),
causae, d)
aplicarea (cand nu exista retrimitere) a legii straine ca lex
juridic prin
inliturarea legii straine ce a devenit aplicabila raportului
privat a
frauda sau care incalca ordinea publica de drept international
cerceteaza
statului instantei sesizate. Partea speciala a disciplinei
de raporturi de
normele conflictuale aplicabile diferitelor categorii
drept civil si al
drept privat cu element de extraneitate: raporturi de
de dreptul
familiei, de drept comercial si al transporturilor, raporturi
de drept
muncii si al proprietatii intelectuale, precum si raporturi
procesual civil.
2011, in materia Dreptului international
Pani la 1 octombrie
era Legea nr.
privat rom4n, principalul act normativ special in materie
roman. Acest
105/1992 privind raporturile de drept international privat
unde
act normativ reprezenta in fapt instrumentul juridic de baza,
a normelor juridice
regiseam ansamblul normelor conflictuale, adic&
de fixare, sau altfel spus a normelor care rezolva
de trimitere,
unui raport
conflictele de legi nascute ca urmare a aparitiei in cadrul
extraneitate, norma
juridic de drept privat a unui element de
conflictuali indicand care dintre sistemele de drept in prezenta
urmeaza sa solutioneze pe fond raportul juridic de drept privat cu
element de extraneitate.
Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, pe teritoriul
Romaniei au devenit aplicabile automat anumite reglementari
acestea
europene de aplicatie imediatd si obligatorie, multe din

interferandu-se cu materia dreptului international privat. Altfel spus,

au devenit aplicabile in sistemul nostru juridic Regulamentele
europene care contin dispozitii speciale de drept international privat,
prin care se unifica in anumite materii sistemele europene de norme
conflictuale.
Prin intrarea in vigoare a noului Cod civil s-a facut un pas foarte
important pentru Dreptul international privat roman si anume, faptul
ca acesta preia in continutul sau dispozitiile fostei legi cadru in materie,
respectiv Legea nr. 105/1992, aducdnd si anumite viziuni noi in
domeniu.
Al doilea pas, la fel de important a fost si acela in care, noul Cod
de procedura civila a intrat in vigoare la 15 februarie 2013. $i spunem
ca aparitia acestui important act normativ intereseaza in mod esential
si dreptul international rom4n tocmai pentru ca, la randul sau, preia in
Cartea a VII-a, dispozitiile din vechea Lege nr. 105/1992, privind
In aceasté ordine de idei, am prezentat, pe scurt, fiecare
regulament european care intereseaza Dreptul international privat, atat
din perspectiva aplicarii sale efective pe teritoriul Romaniei cu
cazuistica relevant, cat si din perspectiva compararii cu modul fin care
aceleasi norme juridice au fost implementate, devenind izvor de
practica judiciara pe teritoriul unor alte state membre ale Uniunii
Europene.
Principalele acte normative comunitare la care ma voi referi in
continuare vor fi:
:Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al
consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma J);
_- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obliga-
tiilor necontractuale (Roma II);
- Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 de punere in aplicare a unei
forme de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului
si separarii de corp (Roma III);
- Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de
insolventa;
- Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenta, recunoas-
terea si executarea hotardrilor in materie civila si comerciala;

Coneluzit 253

noasterea $i executarea hotirarilor judecat oresti in materie ma
trimo-
nial si in materia raspunderii parintesti;
- Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind com petenta, legea apli-
cabilé, recunoasterea $i executarea hotararilor j udecitoresti
si coo-
perare in materia obligatiei de intretinere;
- Regulamentul (VE) nr. 650/2012 privind competenta, legea
aplicabila, recunoasterea si executarea hotirarilor judecatoresti si
acceptarea $i executarea actelor autentice in materie de succesiuni si
privind crearea unui certificat european de mostenitor.
Aparitia acestor regulamente europene a fost rodul unei mai vechi
dorinte manifestate la nivel european, si anume o unificare a dreptului
privat. $i cand spunem drept privat trebuie si avem in vedere de fapt
dreptul civil in sens larg cu toate ramurile de drept ce intra in
componenta sa.
Era evident cA un asemenea deziderat european urma a fi foarte
greu de realizat atat timp cat, de principiu, orgoliile multor state
europene, dublate de inconveniente de ordin doctrinar, dar si ca sistem
de drept, sunt aproape imposibil de conciliat.
Prin urmare, s-au facut incercari de unificare mai ales la nivel
contractual, datorita intereselor partenerilor contractuali de a avea o
legislatie cat mai unitara.
Daca la nivelul realizarii unui Cod civil unic european, pasii
Tealizati au fost destul de timizi, la nivelul obtinerii unor norme
conflictuale unice in cAt mai multe domenii ale dreptului privat,
Speranta de unificare nu a mai fost o simpla utopie.
Astfel, cat mai multe domenii ale dreptului privat, cu elemente de
extraneitate, elemente care genereaza conflicte de legi, au inceput sa
dobandeasca4 reglementari unitare prin crearea unei legislatii coerente
©uropene. Regulamentele la care am facut referire in aceasta
Prézentare, reprezint&i exact materializarea acestei tendinte la nivelul
Uniunii Europene din care si RomAnia face parte. Aceste reglementari,
putem spune, fac parte acum si din legislatia noastra, mai precis,
Constituie izvoare ale dreptului international privat roman.
Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al
Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma I),

reprezinta unul din cele mai importante acte normative de la nivelul

Uniunii Europene cu un impact deosebit la nivelul reglementarii de
drept international privat si, implicit, cu o relevanté extrem de
pragmatica la nivelul dreptului privat, mai precis la nivelul a tot ce
inseamna raport juridic obligational izvorat dintr-un contract.
Legislatia actualé a Romaniei, mai precis noul Cod civil prin art.
2640 arati c& legea aplicabila obligatiilor contractuale se determina
potrivit reglementarilor dreptului comunitar. Cu alte cuvinte, noul Cod
civil este cel care ne trimite la regulamentul Roma 1. Doar in materiile
care nu intra sub incidenta reglementarilor europene, sunt incidente
dispozitiile Codului civil din domeniul actului juridic civil, tehnica
juridicd folosité de legiuitorul roman fiind aceea de incorporare a
legislatiei europene in dreptul intern.
Acelasi lucru se intampla si intr-un alt domeniu la fel de important
cum este cel al obligatiilor izvorate din fapte juridice. {n acest domeniu
a devenit aplicabil, odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana,
Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obligatiilor
necontractuale (Roma II).
Si sub acest aspect, noul Cod civil prin art. 2641 alin. (1), ne
trimite la dispozitiile dreptului Uniunii Europene folosind exact acelasi
procedeu ca cel utilizat pentru reglementarea raporturilor juridice
obligationale izvorate din contracte.
Pe lénga o multitudine de alte acte normative europene este cu
relevanta in domeniul dreptului international privat, Regulamentul nr.
44/2001 (Bruxelles I) privind competenta, recunoasterea si executarea
hotararilor in materie civila $i comerciala, reglementeaza, dupa cum ii
spune si numele, anumite aspecte de o maxima importanta pe taramul
dreptului international privat, mai precis in ceea ce priveste procesul
civil international.
Regulamentul nr. 44/2001 nu se aplica in materie fiscala, vamala,
administrativa, precum nici in materia arbitrajului. In ceea ce priveste
competenta, Regulamentul stabileste o competenta generala si derogari
de la aceasta, precum si anumite competente speciale in domenii
determinate.
Pentru ca o hotarare judecitoreasca straind si aiba autoritate de
lucru judecat pe teritoriul RomAniei, este necesar ca acea hotarare sa

Concluzit 255
fie recunoscuta in Romania. Recunoast
erea poate fi solicitati pe cal
principal sau pe
a cale incidentala. e
O hotarare pronuntata intr-un stat
membru si care este executorie
in statul in cauza este pusa in executare intr-un alt stat mem
bru atunci
cind, la cererea oricareia dintre pirtile interesate, a fost declarata
executorie in statul respectiv.
De retinut este insa faptul ca acest regulament european, spre
deosebire de celelalte doua pe care le-am amintit, are aplicabilitate
numai daca partile litigante au nationalitatea statelor membre ale
Uniunii Europene, in ceea ce priveste stabilirea competentei
instantelor, dar $i in ceea ce priveste recunoasterea si incuviintarea
executarii unor hotarari judecatoresti pronuntate intr-un stat membru si
a caror recunoasteri se cer pe teritoriul altui stat membru.
in ceea ce priveste situatiile nereglementate de acest regulament,
respectiv litigiile intre subiecte de drept privat, din RomAnia si un stat
nemembru al Uniunii Europene, acestea sunt prevazute in noul Cod de
procedura civila, in Cartea a VII-a.
In ceea ce priveste noua reglementare de drept international privat,
ea se regaseste, asa cum am precizat, in noul Cod civil, care a preluat
in foarte mare parte dispozitiile vechii Legi nr. 105/1992, aducdnd insa
elemente noi.
fn aceasti ordine de idei, o institutie nou introdusa, a fost cea a
resedintei obisnuite.
Problema regsedintei obisnuite, este trataté in partea speciala a
Cartii a VII-a din noul Cod civil, carte dedicata dispozitiilor de drept
international privat. Dar, desi este reglementata generic in aceasta
sectiune, relevanta ei practica decurge din coroborarea cu dispozitiile
speciale din materii cum ar fi statutul si capacitatea persoanei fizice,
sau din materia dreptului familiei, respectiv casatoria, divortul.
Astfel, in materia starii civile si capacitatii persoanei fizice, regula
este ca aceste aspecte sunt carmuite de legea sa nationala daca prin
dispozitii speciale nu se prevede altfel.
Noul Cod civil precizeazi ca dac& o persoana are mal multe
Cetatenii, se va aplica legea statului de care este cel mai strans legata,
in special prin resedinta sa obisnuita.

Pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil aproape peste tot
unde se vorbea despre legea nationala, Legea nr. 105/1992 ne trimitea
inspre cetatenie $i doar in subsidiar se opta pentru domiciliu say
resedinta ca puncte de legatura pentru legea nationala.
Acum ideea noului Cod civil ne apare putin mai moderna, bazaty
pe ideea globalizarii si liberei circulatii a persoanelor, care duce la
optiunea pentru un punct de legatura ce trebuie s& fie mult mai mobil,
solutia fiind aceea de a se opta cat mai mult pentru resedinta obisnuiti,
Totusi in materia starii civile si a capacitatii persoanei fizice
legiuitorul a ramas conservator, pastrfénd vechea reglementare ce
impunea ca punctul de legatura sA fie cetatenia. Dar chiar si in aceasti
materie, s-a facut ins un prim pas in sensul cd, atunci cand o persoani
are mai multe cetatenii, varianta subsidiara imediati a devenit aceea cA
elementul de legatura care sa stabileascd nationalitatea unei persoane,
care are cel putin doua cetatenii din care niciuna romana, sa fie
reprezentat de resedinta obisnuita a acelei persoane.
in concluzie, in acest moment, regula in sistemul nostru de drept
este aceea ca punctul de legatura pentru legea nationald a persoanei
fizice in ceea ce priveste starea civila si capacitatea persoanei fizice
este cetitenia. In subsidiar, se va aplica legea resedintei obisnuite.
Consacrand o importanta sporiti acestei institutii juridice, noul
Cod civil face un pas important definind in art. 2570 notiunea de
resedinta obignuita in sensul ca resedinta obisnuita este in statul in care
persoana fizica isi are locuinta sau asezarea principald chiar daca nu 4
indeplinit formalitatile de inregistrare. Pentru determinarea locuintei
Sau asezarii principale vor fi avute in vedere acele circumstante
principale si profesionale care indicd legaturi durabile cu acel stat sau
intentia de a stabili astfel de legaturi cu acel stat. Dovada resedintei
obisnuite se face cu orice mijloc de proba.
Mai mult fnsa, in materia casatoriei, mai precis in ceea ce privesté
efectele acesteia, adicd relatiile personale si patrimoniale dintre
sol
legiuitorul realizeazi © adevarati schimbare fati de veche#
reglementare. :
Astfel, Legea nr. 105/1992 stabilea ci relatiile personale si pat
moniale dintre soti (adicd efectele cisitoriei) urmau a fi supus?
urmatoarelor legi in scar: legea nationala comund a sotilor (dae

neluzii
—_— 257
- ‘cta): in lipsa cetateniei
ee ane at decayaU enue,
or comun;
uma a se aplica legea domiciliul
.
ici cetatenie, nici domiciliu comun —
comune; daca nu aveau nici resedinté comuna urma le gea
resedintel a -
aplica legea statului cucare sotii intretineau in comun legaturile
anglo-saxon). cele
mai stranse (solutie preluata din dreptul
Noul Cod civil schimba ordinea legilor ce ar urma si guvemeze
efectele generale ale casatoriei.
Astfel, potrivit noii reglementiri, acestea vor fi guvernate, ca
principiu, de legea resedintei obisnuite comune a sotilor, iar in lips,
de legea cetateniei comune a sotilor si in final, in lipsa cetateniei
comune, se aplica legea statului pe teritoriul cruia cdsitoria a fost
celebraté. Cu alte cuvinte, pe acest taram, regula este fundamental
schimbata, optandu-se evident, pentru resedinta obisnuita, ca principal
punct de legatura pentru norma conflictuala care solutioneaza
conflictele de legi relative la efectele casatoriei.
Din punctul meu de vedere, consider solutiile oferite de noua
reglementare, foarte binevenite, fiind in perfecta concordantaé cu
procesul general care vizeaza o ,inlaturare” tot mai accelerata a
granitelor statale, ceea ce implicit duce la o libera circulatie a
persoanelor. fn aceste circumstante, pdstrarea cetateniei ca punct de
legatura ar fi putut s4 reprezinte o povara pentru persoana fizica in
$i
ceea ce priveste aspectele de drept privat, unde autonomia de vointa
libertatea contractuala in a alege, trebuie sa predomine. Astfel, pe acest
vina in
tiram a aparut ca o necesitate, ca legiuitorul roman sa
de resedinta
intampinarea intereselor partilor, optand pentru ideea
es fel, oferind
de obtinut, si in acest
obisnuita, aceasta fiind mult mai usor ilirea acesteia.
o libertate mai mare partilor in ceea ce priveste stab
acestea stiu, de
Aceasta libertate a partilor este normala atat timp cat
u, care este lege a cu care relat ia lor are legaturile cele mai
prin cipi
relatiilor dintre soti, de
stran se, aceste legaturi fiind date, pe tiramul
resedinta obisnuita a acestora.
or privind reglementarea
Pe de alta parte, in urma analizei as pectel eest
in ace
luziona, in sensul ca,
procesului civil international, putem conc!ual civila,
moment, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura
procesul civil in legatura cu litigiile
reglementarea romaneasca privind
privat cu extraneitate, este intr-o deplina
element de
de drept

concordant’ si corelare cu regulamentele europene, extrem de

numeroase, care stabilesc, la randul lor, aspecte ce tin de competenta
instantelor statelor membre ale Uniunii Europene, sau de recunoastere
si executare a hotararilor, in ceea ce priveste litigiile dintre subiecte de
drept privat ce igi au domiciliul, resedinta, sediul sau fondul de comert
pe teritoriul acestor state.
Important este de retinut faptul cd, reglementarea din noul Cod
de
procedura civilé nu se suprapune si nici nu vine
in contradictie cu
reglementarile europene. Acest lucru se datoreaza faptului ca, cele
partile litigante Si-ar avea domicj]; decat acela ca una din

comert pe teritoriy] Roméaniei, 4, Sediul sau fondu] de

Dreptul International Privat Roman by Claudiu-Paul Buglea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul International Privat Roman by Claudiu-Paul Buglea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titlul 1

Scanned with CamScanner

Dreptul international privat’, cunoscut in alte sisteme de drept si

af ic e, a sé ved ea: LP. Filipescu, Drept international

and Morris, ond edit ion,

Scanned with CamScanner

= xlementul de extraneitate poate si vizeze obiectul_raportului

in cazul in care, intr-un raport juridic apare un element de extra-

Elementele definitorii ale conflictului

Scanned with CamScanner

Titlul I. Partea generald

Astf el, ,,conflictullegi’”de(in legi

numeste de legi, acest concurs exista intre (sist

3. Raporturile juridice de drept international privat

Conflictul de legi poate sa se nasca numai in legatura cu un raport

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScanner

2. Dreptul international privat si dreptul comertului

Urmitoarea comparatie pe care incercém sa o realizam este cea

Pentru analiza elementului de extraneitate legat de raportul de dreptul co-

Scanned with CamScanner

3. Dreptul international privat si dreptul

Inevitabilé pare comparatia care trebuie

de drept privat, al doilea se refers la raporturi

Scanned with CamScanner

4, Dreptul international privat si diferite discipline

Desi la prima vedere intre dreptul international privat si ramurile

"A se vedea R. Miga Besteliu, Drept international. Introducere in dreptul

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScanner

Fiecare ramura de drept are la bazi un ansamblu de acte

in legaturi cu izvoarele interne, pana la aderarea Roméniei la

Scanned with CamScanner

Actele normative ca izvoare interne ale dreptului international

' Pentru aceasta subclasificare, a se vedea D.A. Sitaru

Scanned with CamScanner

si dreptul international roman tocmai pentru ca, la randul sau, preia in

' Publicat in JO L 177, 4.7.2008.

Scanned with CamScanner

acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiuni sj

Hesselink, E.H. Hondius, C.E. du

Scanned with CamScanner

a acestui regulament: Rome 1 Regulation: The Law

Scanned with CamScanner

Symeonides, Rome II:

Scanned with CamScanner

in ceea ce priveste situatiile nereglementate de acest regulament,

privat sunt formate

si completata prin Legea de

Scanned with CamScanner

Intra in categoria acestor conventii, de exemplu: Conventia de la

1 fn acest sens, Y. Loussouarn, P. Bourel, op. cit., p. 19 si urm

Scanned with CamScanner

materie de casatorie'; Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru

2.1.2. Conventiile internationale.care.contin.nonne materiale

Pe de alta parte, pot intra in categoria conventiilor internationale

Scanned with CamScanner

Evident este faptul ca, si aceasta categorie de acorduri interna-

internationale in materie penald, Ed.

Scanned with CamScanner

minorilor'!; Conventia de la Haga din 4 iulie 1905 privitoare la

Scanned with CamScanner

2.2. Uzantele internationale

"A se vedea pentru o definire si analiza a uzantelor inter