Capitolul I

Definirea §i trisiturile dreptului intematfonal public

Secfiunea 1
Defini{ia evo luti vd a nofiunii ,,dr ept international public"
ine de ansamblu asupra
Scop~l preze_ntei lu~ ~ este de a oferi studenfilor o imag
dreptul~ ~te~~ttonal ~~ s1stemului juridic internation
al, prin prezentarea principiilor §i
undat asupra acestora sau
institupdor J~d ice esent1ale, care sa permita un viitor studiu aprof
aplicarea concreta a conti-
a unor notium conexe. Pentru a exemplifica interpretarea ~i
noi, vor fi facute trimiteri, in
nutului unor regu]i deja cristalizate sau conturarea unor reguli
Justitie. Acest demers are ca
principal, la jurisprudenta relevanta a Cuqii Internationale de
elor dreptului international
obiectiv de a clarifica anumite particularitati ale mecanism
ilor ~i incidenta normelor de
public, caracterizat prin lipsa unei codificari complete a regul
ale.
natUii cutumiara chiar ~i in stadiul actual al societatii internation
de drept, constituita
Dreptul international public este definit ca o ramura autonoma
ise, create in principal de
dintr-un ansamblu de principii ~i norme juridice, scrise sau nescr
c.atre state, pe baza acordului lor de voint a, in scopul reglementarii raporturilor intema-
~i dintre state §i organizafii
ponale din cadrul societatii internationale , in special dintre state
1

internationale.
ational public, pot fi
in·privinta elementelor care constituie definitia dreptului intern ulare.
facute o serie de observafii, care prefigureaza trasaturile sale partic
in timp, consecinta a
Definirea dreptului international ca sistem juridic a evoluat
la modificarile raporturilor
dinamicii relatiilor dintre state §i a adaptarii reglementarilor
u domenii ca drepturile §i
dintre state ~i a diversificarii preocuparilor acestora, pentr
organizafiile internationale,
hl>ertati]e fundamentale ale omului, protejarea mediului,
armate dintre metodele
solufionarea pa§Ilica a diferendelor ~i excluderea folosirii foqei
nderii penale internationale a
Jegale de derulare a relatiilor dintre state, reglementarea raspu
raspunderii internationale a
particularilor, stabilirea cadrului normativ pentru antrenarea
uneri de norme. Evolutia
statelor §i alte domenii in care au fost formulate recent prop
in cadrul relapilor interna-
reJatii]or dintre state §i a domeniilor de interes pentru acestea 2
a ~i a avut ca efect recu-
tionale a fost anticipata in literatura de specialitate interbelic
te cu privire la natura §i
no~ ea caracterului dep~it al doctrinelor din secolele trecu
semnificatia dreptului international public.
norme ce reglementeaza
InitiaL dreptu] international public a constituit un ansamblu de
XX-lea3, doar statele au fost
relatiile dintre state, intrucat, pana la jumatatea secolului al

Dalloz, Paris, 2016, p. l; J. Combacau,

1 P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, Droit international public, 13c ed.,
pp. 1-4; E. Decaux, 0. de Frouville, Droit
S. Sur, Droit international public, 12c ed., LGDJ, Paris, 2016,
, Manuel de droit international public, 4c ed.,
international public, I OC ed., Dalloz, Paris, 2016, pp. 7-9; D. Alland
PUF, Paris, 2017, p. 15.
2 L. Le Fur, Precis de droit international public, Librairie Dalloz, Paris, 1931, p. 6.
3 ICJ, Reparation/or injuries suffered in the service ofthe United Nations, Advisory Opini
on of April 11th,
ltative ale Cuqii Internationale de Justitie au
1949, ICJ Reports 1949, p. 174. Toate hotiirarile ~i avizele consu
: http://www.icj-cij.org.
fost consultate ~i pot fl accesate in baza de date a Cuqii, la adresa
12 . .
Drept intern ationa . . • ·· · ·nstitu
l public . Prmc1p11 ~1 1 tii funda menta le
t
•
I

considerate subiecti ai dreptului international public'. in prezent,

dre?~ l international
public nu mai reglementeazA in exclusivitate relatiile inter-etatice, ci
constitu~e un a~samblu
de reguli de conduita aplicabile in relaµile dintre organi~tiile_
internatio~ale mtei:~~
vernamentale, dintre state ~i aceste organizatii sau in rapor tunle dmtre
state ~1 alte ~tttat1
juridice care nu sunt recunoscute ca subiecti de drept international,
dar care au regunuri
jurid.ice stabilite de dreptul international (organizatii internationale
non- guv:r n~en ~le,
persoane fizice, persoane juridice). Se considera ca dreptul internationa
l repre zm:a un m~el
suprastructural de reglementare, care reflecta modificarile ce au
a~t lo~ m relaµlle
intemationale in sens larg ~i nu are un caracter strict pasiv, de reflec
tare merta a ceea ce se
petrec c la nivel intemational2•
Domeniul de regl~mentare al dreptului international public este foarte
extins, cuprin-
zand de la reguli aplicabile in domeniul circulatiei pe mare, la moda
litati de stabilire a fron-
tierelor dintre state, la protejarea drepturilor fundamentale ale omul ui,
soluti onare a neintele-
gerilo r dintre state prin arbitraj sau alte mijloace jurisdictionale ori
politico-diplomatice,
reguli aplicabile spatiului extraatmosferic.
Se poate afirma ca dreptul international a reprezentat de-a lungu
l timpului un
instrument al politicii intemaµonale 3, dar ~i un instrument al puterii
statel or in a-~i impune
pozitia ~i a urmari satisfacerea intereselor lor, dar a deven it ~i un instru
ment m beneficiul
celor care au fost exclu~i de la afinnarea unor pozitii de puter e ~i au fost in
gener al tratati ca
obiect al politicii altor state, fiind creat, in special incep and cu cea de-a
doua juma tate a
secolului al XX-lea, un cadru institutional in care pot fi formulate prete
ntii cu privire la
violen ti, injustiµe, privare sociala, chiar impotriva entitatilor care
au const ituit elemente
dominante ale vieµi intemationale, devenind astfel ~i un instru ment
de critic a a puterii. Din
aceasti perspectiva, se poate afinn a ca dreptul internationa
l are ca obiec tiv realizarea
dreptului intemaponal insu~i, intr-un cadru care sa perm ita stabilirea de
obiec tive, scopuri
sau principii ce apartin actorilor implicati in confruntari polem ice4 ,
prin conditionari
reciproce5.
Dreptul international nu are doar rolul de a face posib ila aprop ierea
abordarilor
antagonice ale actorilor sai, in situatiile in care ace~tia invoc a sensu
ri sau mtele suri diferite
ale WlOf reguli ~i institutii juridice, ~i stabilirea unui numi tor comu n
agrea t de catre state ~i
celela he entitati care au influenta in functionarea drept ului intern ation
al, ci constituie ~i o
promisiune de justitie, insa aceasta activitate se desfa~oara intr-o
fonna institutionala
nepredeterminata6, din cauza inexistentei unui sistem ierarh izat de
instan te intem ation ale,
~ ~pet enta ~<:°erala ~bligatorie pentr u state (aceas ta constituie una 'dintr
e particula-
~le dr~~ lui m~t ~ona l ca disciplina ~i va fi analiz ata in
sectiu nea referitoare la
part1culantat1le dreptulut mternational public).

1
Th. Buergenthal, H.G. Maier, Public International Law, 2nd ed. West Pubrsh
· c
i A. Nastase B A
, . urescu, Drept mterna
. '
fional public. Sinteze ed i mg ompany, 1990' p. 1.
, . c .H. Beck, Bucure~t1,
p. I. , • a 8-a Ed · 2015,
3
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit. , 2016, p. 10.
4
M. Koskenniemi , What is International law fior ? in MD Eva ( d)
. s,ty
Umver . Press, 2014, ·• · · ns e . ' 1nternational Law 4th d "--~ord
p. 47. , e ., u JU•
5
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. I I.
6
J. Combacau, S. Sur, op. cit., 201 6, pp. 4-6; M. Koskenni · • ~ .•
Law, 4lh ed., Oxford University Press, 201 4, p. 48. emi, op. cu., m M.D. Evans (ed.), Internatzona/
 13
capitolul I. Oefinirea ~i trasaturile dreptului international public

abstractizate de-a lungul

Dincolo de faptul de a constitui un ansamblu de reguli
nale, dreptul international
timpului ~i paqial codificate in cuprinsul unor tratate internatio
e, ci ~i persoanele private.
are aplicabilitate in realitatea cotidiana ~i afecteaza nu doar statel
lilor dreptului interna-
in acest sens, doctrina subliniaza ca, in mod obi~nuit, eficienta regurece zilnic milioane de
, deoa
fional este vizibila in viata ~i activitatea cotidiana a indivizilor
statelor, determinate de catre
persoane sunt transportate pe calea aerului ~i tree frontierele
state, resursele naturale sunt extra se ~i vandute peste granitele nationale, iar statele sunt
1
prezente in toate aceste operafiuni •
care parasesc teritoriul
Totodata, in contextul actual al afluxurilor masive de persoane
pte spre teritoriul altor state
statului lor de origine ~i se indreapta sau incearca sa se indre
l normativ aplicabil in aceste
pentru a gasi protectie, este esenfial a cuno~te care este cadru
giati, azilanti, migranfi) ~i
situatii - respectiv a analiza continutul conceptelor incidente (refu
obligatiilor care revin statelor,
al regulilor aplicabile pentru fiecare dintre aceste categorii, al
care statele sau alti actori
precum ~i al posibilelor consecinte aplicabile in cazul in
intemafionali nu pun in aplicare aceste reguli.
national, acesta are
in ciuda evolufiei ~i dezvoltarii progresive a regulilor dreptului inter
in continuare ~i critici, bazate in special pe caracterul desce
ntralizat al sistemului regulilor
fiind caracterizat chiar ca
sale ~i al funcfionarii mecanismelor de implementare a acestora,
llll sistem ,,primitiv" . Fara indoiala ca drept
2 ul internafional prezinta imperfectiuni atat in
~te respectarea acestora la
ceea ce priv~te aparifia normelor sale, cat ~i in ceea ce prive
tra, sa sustina ideea inefi-
nivel global, insa aceste aspecte negative nu pot, in opinia noas
nstra in cuprinsul prezentei
cientei complete a dreptului international, ceea ce vom demo
lucrari.

Secfiunea a 2-a
al public"
Elementele constitutive ale denumirii ,,drept internafion
folosita pentru prima
Se apreciaza ca denumirea de drept international public a fost
principiile moralei
oara in traducerea franceza a caqii lui Jeremy Bentham:3 ,Jntroducere in
f i legjsla{iei", traducere aparuta in Elvetia in anul 1802
•
se face distincfie intre
In literatura de specialitate se subliniaza necesitatea de a
4

elementele componente ale denumirii sale:

de norme. Normele de
a) tennenul ,,drept'' se refera la foqa juridica a acestui ansamblu
e dintre subiectii sai, care se
drept international public au valoare obligatorie in raporturil
tate de catre state in scopul
deosebesc de regu)ile de curtoazie (comitas gentium ), adop
atorii, ~i care pot consta in
anitarii consideratiei reciproce, nu ca expresie a unei norme oblig
col, de ceremonii diplomatic e, adresarea salutului nave lor pe mare5 ;
regulile de proto
8th ed., Oxford University Press, 2012,
J. Crawford, Brownlie 's Principles of Public International Law,
1

p. 15.
HJ. Morgenthau, Politica intre na/iuni. Lupta pentru putere #
2 lupta pentru pace, Ed. Polirom, I~i, 2013,
pp. 300,316,318.
, Casa de Editura ~i Presa ,,Sansa" SRL,
D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, Drept interna/ional public
3

Bucure~i, 1994, p. 19.

4
Ibidem, p. 5.
5
~- Truyo] y Serra, Cours general de droit
international public, Recueil des cours de I' Academie de Droit
International de la Haye, 1981-IV, pp. 92-93.
 orept International public. Principii $i institutii fundarnent, _
1
14 . ~
. . 1,, trasea.zA distinctia fatA de dreptu1 mtern al statelor ln .
b) tennenul ,,mt~m~tiona Jui aplicarii normelor ~i a vocatiei de a fi aplj Pri-
vinta izvoarelor, sub1ecplor, contro Iu Cate de
cAtre toate statele; · · · arw de d t · t .
. " fost adaugat ]a denumrrea
c) tennenuI ,,publ tc ongm a " rep tn emat1onal''
a , Ia
inceputu1 secolului al XIX-lea.

Secfiunea a 3-a
Distinc/ii intre dreptul internati onal public Ji dreptul
international prlvat

in prezent, se admite, in general, ca dreptul inte~ational _cuno~e doua subdiviznini:

dreptul internafional public ~i dreptul international pnvat. Pnmul se refera la raJ>Orturile
stabilite, in principal, intre state ~i organizatiile interguvernamentale. Cel de-al doilea regle.
menteaz.a raporturile dintre particulari (persoane fizice ~i persoane juridice), care Contin un
element de extraneitate, avand ca obiect ,,solutionarea conflictelor de legi" ~ a conflictu!Ui
de jurisdicfii 1, adica determinarea dreptului aplicabil, in cazul in care pentru solUfionarea
unui Iitigiu sunt incidente doua sau mai multe sisteme juridice nafionale, fiind deci
aplicabile norme de drept intem2 •
Termenul ,,public" nu trebuie sa conduca la ideea ca acest ansamblu de norme se inte-
grea.za in dreptul public intern, alaturi de dreptul constitutional, administrativ, penal, faJ:a de
acestea existand importante deosebiri in ceea ce prive~te modul de elaborare a normelor,
destinatarii acestora, izvoarele, structura acestora.
Se considera ca folosirea denumirii de ,,drept international", neurmata de vrellll alt
tennen, desemneaza dreptul international public 3•

SecJiunea a 4-a
Trii.sii.turile specifice ale dreptulu i intemafi onal public
4.1. Specificul dreptului international

Na~ !i trasaturi~~ esential~ ~le dreptului international public reprezinta subiecte de

c:ontroversa mtre. a~ton! de ~pe~1~htate4• Conform conceppei tracliponale, dreptul interna:
po~l ~ste const1~nt dm pnnc1p11 ~i reguli care guverneaza relapile dintre state ~i al~
~iecp de dr~t mtema~i~na~, in timp ce alte abordari resping acea.sti percepfie, pe moti~
ca eSte excesiv de statica ~• nu reflecta realitafile proceselor care au Joe intre actont

1
• J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016 l6- . . caJll. bridge
Umversity Press, 2nd ed. 2010 ' P· , A. Aust, Handbook of Jntematlonal Law,
2 ' 'p. 1.
Juridic,iu~: ::~'i{i;~;~t: ~~~ dreptului international privat, ed. a 5-a revazuta ~i adaugita, Ed. Universul
3 Encyclopedia ofPublic Internati IL
4 C. Tomuschat, International Lon~ aw, ~ol.11, Elsevier Science, 1995, p. 1161.
General Course on Public Jnternation7i, Ensunng the Survival of Man~ind on the Eve of a New C ~
Hague Academy oflntemational La a l aw2, Hague Academy of International Law, Collected courses odon
,

2001, p. 25. w, vo • 81 (1999), Martinus Nijholf Pw,b-1sl al, -.Hague/Bo ston/Lon '
Capitolul I. Deflnirea ~I tr~s~turile dreptului international public 15

~levanti, dreptul inte~atio~al publi~ neputand fi considerat o ordine juridicii preexistentii,

m a~teptarea de a fi aphcatii m cazunle in care este nevoie de indrumare normativa 1•
Ca orice sistem juridic, dreptul international prezinta ambiguitati ~i incoerente. Pe
langa acestea, unul dintre elementele sale principale este existenta cutumei, ca sursa de
drepturi ~i obligafii pentru state, provenita din practica acestora ~i legata foarte strans de
anumite situatii de fapt care se pot schimba in timp, ceea ce determina intrebarea fireasca
daca astfel de reguli au aplicabilitate ~i in cazul situatiilor noi, ce nu au fost avute in vedere
la momentul crearii unei anumite practici cu valoare de regula de conduita obligatorie.
Pe de alta parte, in masura in care dreptul international opereaza prin principii clare
cum este principiul neintervenfiei, apare necesitatea de coordonare a unei reguli preexis-
tente pentru a se adapta la situafia noua controversata. In cadrul acestui sistem de drept
exista, similar cu celelalte, un set de reguli pentru diferite situatii conflictuale, insa fiecare
participant la procesul de aplicare a regulilor se angajeaza sa i~i bazeze conduita pe regulile
~i principiile deja existente, in incercarea de a obfine, cu buna-credinta, un raspuns din
intelepciunea acumulata ~i inserata in cadrul acestora.
in acel~i timp, exista inca disparitate intre statele mici ~i statele mari ~i putemice, in
privinta conformarii la regulile existente, intre statele care sunt membri pennanenti ai
Consiliului de Securitate al ONU ~i cele care sunt membri nepermanenti, in procesul de
adoptare a deciziilor. Pe de alta parte, dreptul international este deschis tuturor statelor, in
acest sens fiind remarcat faptul ca, in instituirea Cuqii Penale Internationale, statele mici au
jucat un rol important.
insa aspectele negative care contureaza o ordine juridica imperfecta nu trebuie vazute
ca argumente pentru negarea existentei dreptului international. Dinamismul prin care se
caracterizeaz.a relafiile dintre state a determinat evolutia normelor ~i institutiilor dreptului
international public.

4.2. Identificarea particularitatilor dreptului intematf onal

Dreptul international public se particularizeaza printr-o serie de aspecte ce il deosebesc
de ramurile de drept intern, constituite dintr-un ansamblu de reguli ce au ca destinatari
persoane fizice sau juridice, ale caror adoptare ~i aplicare se realizeau prin intennediul
2
unor institufii centralizate ~i ierarhizate •
Aceste aspecte sunt esentiale pentru intelegerea modului de functionare ~i aplicare a
normelor de drept international, ii definesc originalitatea ~i se referA la raportul dintre
subiecti, modul de creare a normelor ~i de aplicare a acestora, in lipsa unui sistem de
institutii jurisdictionale ierarhizate, trasaturi ce pot fi vazute ca vulnerabilitAti ale dreptului
3
international ce ii lipsesc de eficienta sistemelor juridice nationale •
Evolutia dreptului international ca sistem de norme juridice ~i dezvoltarea acestuia
incepand cu secolul al XX-lea, prin numarul mare de tratate adoptate in diverse domenii,

1
R Higgins, International Law and the Avoidance, Containment and Resolution of Disputes, Collected
Courses of the Hague Academy of International Law, Volume 230, Martinus Nijhoff Publishers, The
Hague/Boston/London, 1991, p. 25; M.S. McDougal, International Law, Power, and Policy: A Contemporary
Conception, Recueil des cours de l'Academie de Droit International de la Haye, vol. 82, 1953, pp. 143-157. in
sinteza, aceasta idee a fost dezvoltata de ~-numita ~coala New Haven, care descrie dreptul international ca un
proces de luare a deciziilor in care, in mod constant, trebuie luate decizii noi.
: A. Cassese,_Internation~l Law, 2 ed., Oxford University Press, New York, 2005, p. 3.
nd

J. Goldsmtth, D. Levmson, Law for States: International Law, Constitutional Law, Public Law, in
Harvard Law Review, vol. 122, No. 7, 2009, pp. 1791-1868; J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, p. 33.
 . ublic. Pri nc ipii ~i ins titu tii fun
·,nternat1onal p da me ntale
orept
16
. fu damentale ~i cre are a Orga
. . 1·z are a dom . d ptu nlo r n nizatiei
rin apa ritia
P . . , ". cnsta 1 c;:1 eni ulu 1 re reg uli d
lor actuale, au ete nn ma t mo ' ·
l ese nti .
al ,..
m co ntu rar ea . · difi~
Natmrulor Umte cu un ro 1 .. tem ati on al, pn n t
car~a abordarii ~roblematicii sub . ·1 dreptu Ul m ' ' . ac ce p are a nec on~
1ec\1 o\ "n categoria subiec d
\ilor, pe e o pa rte , pre~um ~i
testata- a orgam.za,t"l r
n o interguvernam enta e 1 ·1 fun da me ntale, de ca re benefic1aza ln
consacrarea unor sisteme de pro .are a dreptun or . . .
. ,. . teJ fi . dar c;:i persoanele Ju nd1ce.
l ,.
mo d direct, m pn mu rand, persoanele 1z1ce, '{
.
. • d
t. Calitatea subzec(tlor rep tului internatton . al pu bli c est e un ul d1 ntre elemente1e
esentiale de diferentiere fata de . ' 1 statelor ~1. dm .
ca re d en·va- un ele dm .
~reptul mtem a de drept int em tre
particularitatile dreptului inte~ati a\i on al reg lementeaza 1n
onal. N orm_e1e rf cularilor (pe rso
primul rand conduita statelor ~1 nu an e fiz ice sau juridice).
se adr~seaza pa 1. diferite fat a
Statele, entitati juridice complex 1 de ce le ale particu:larilor
e ~ c~ sco pu n b' ti· pri~cipali ( sa u primordiali
care se afl a- sub Jun · · d' t·
ia sa, sunt _considerate su ) a1·
dreptului internationals 1c, care se bucura de suveramtate 1 . iec,
· un t . . ..
nn c1 . .
pa lu ac ton a1 vieC
scenei intemation· ale1 • ',In .. . ~ s .P d d .
exerc1tar · 1 le de sub1ect e rep t mt . ,n
statul incheie diferite acte juridi ea prerogative or sa . . ern at1 on
, _ .al,
ce prin autorita\ile sal~ co_1:1pet
de drep t mt· em ~1· ·
pn n agentn .. sat-·, care ,. · erci·t-a atnbut11le ata~nte P~ ~v tt regleme~tari.lor
ca t ~i normelor intemationale (co 1~1 ex , t po tnv 1t no rm elo r mteme
nsensuale, cuprinse 1n tratat~le_ 1~ ,
de na tur a cutumiara). Pentru a ca re sta tul est e_ p~ e sa11
exemplifica aceasta caractenstt
do me niu l tratatelor intemation ca, pu tem fac e ~.rnintete la
, ale, care sunt negociate 1n
reprezentantii sai, su nt semnate nu mele sta tul m de catre
de catre ace~tia, sunt supuse rat
na tio na le competente, iar dupa ificarii din pa rte a auton'talii
intrarea 1n vigoare, sunt puse 1n
judecatore~ti ale statelor paqi2. ap lic are de ca tre instan\ele·
Dr ep tul international a recunosc
ut, tn trecut, calitatea de subiec
ca sta tut jur idi c cu statele. Se t un or en tita \i aptopiate
1ncadreaza 1n aceasta categorie
ca re a av ut autonomie, terito fostu\ Ora$ LibeT Oanzig3,
riu ~i populatie ~i capacitatea
int ern a!i on ale , sub protectia Lig de a int ra 'in antnnite reb1~i
ii Na tiu nil or Un ite , de~ i nu constituia sta t 'in sen su \ for
ter me nu lui4 • mal al
Pe rso na lit ate a internationala ase
manatoare cu a unui stat a Ora~
rec un os cu ta de Cu rte a Perman u\ui Li be r Danzig a fost
enta de Justitie lnterna\ionala,
tra tat ele ar fi cre at relatii specia cu ex ce p\i a caz ului 'in care
le cu privire la Liga Na\iunilor
Sp re de os eb ire de statutul Ora~ $i Po \on ias.
ului Liber Danzig, 1n a\te situa\ii,
cu un reg im jur idi c special, au ma i existat teritorii
da r care erau parte co mp on en
pe rso na lit ate dis tin cta de dre ta a sta tu\ ui flu-a sa aiba ~i
pt international. Este exemplu
sta tul ui lit ua nia n6 • l Te rit ori ulu i' Meme\, parte a

1 A. Cassese, op. cit., 2005, pp.

3-4; P.-M. ?up uy , :· ~erbrat, op.
op. cit., 201 6, p. 23; E. De cau cit. , 2016, p. ; J. Combacau,
S. Sur,
x, 0. de Frouv1lle, Drozt interna 29
pp. 22 -23 . tion al public, l()C ed., Dalloz, Paris,
201 6,
2 A. Ca sse se, op. cit.
, 2005, p. 4.
3Ora~ul Lib er Danzig, cu ca~ital
a !a Dan~~g (ge ~a na, Gdansk -
ba za T ratatul ui de pac e de la Versailles, mtre ann 1920 ~1 193 mlimba poloneza), a avut acest statut u'.
.
a e 20 0 de ora~e dm aprop~· 9, era compus din por tul la Ma rea Baltic
ap ro P. ere. .G uvernarea admims ' ·
trat
· ~
iva
a oanzig ~1
I
statulUI po on ez - https://w ww.britanmca.com/place!Gdans apa .rpn ea Pol oniei. in martie 1945 a reven1·t
. 7 k (ac ces ata la 2 sep temb •
4 J. Crawford, op. cit., )
p. 11 . ne 201 9 .
5 rb•-1em p 118.
,, iu: '·ui Me me l a avu t un sta .
tut sp_ec1a1~
_mtre am1.. 1 .
924 ~1 1939, dar a ram as parte
6 Te nto n . . htt ps: //w ww.britanmca.com/event!Mem el-d a statului lituan1.an -
J. Crawford, op. cit., p. 118' ispute (accesata la septembrie
1 2019).
1..d fJl~ VI UI •• .., .... , "Ill '-"' -1' ~, a.>a~UI llt:: ur t:!ptUI UI interna~ional public 17
Administrarea internationala a unor teritorii anterior dobandirii indep
endentei repre-
zinta un tip de regim juridic ce a fost aplicat in anumite situatii care
au implicat ocupatia
ilegala, de catre Organizatia Natiunilor Unite. Cu titlu de exemplu,
pot fi mentionate:
situatia Namibiei, care, in ultima faza a obtinerii independentei,
a necesitat asistenta
Natiunilor Unite, dupa constatarea prezentei ilegale a Africii de Sud 1
; administratia de
tranzitie a Organizatiei Natiunilor Unite in Timorul de Est, institu
ita in anul 1999, ca
urmare a ocuparii ilegale a acestuia de catre lndonezia, cu scopul pregatirii pentr
u indepen-
denta, care a avut loc in anul 2002; Misiunea ONU in Kosovo, institu
ita in anul 1999, de
catre Consiliul de Securitate, ca un cadru general de administrare interi
mara civila2 •
in prezent, statele nu sunt singurii subiecti ai dreptului international public. Un rol
important in dezvoltarea dreptului international ii au organizatiile intem
ationale interguver-
namentale, considerate subiecti derivati ai dreptului international, deoar
ece acestea exista ~i
pot exercita diferite atributii in domenii ale dreptului international, prin
incheierea de catre
state a unor tratate constitutive (care sunt, ca natura juridica,
tratate internationale
multilaterale) ce stabilesc structura organizatiei, atributiile institutiilo
r sale, scopurile ~i
obiectivele urmarite de aceasta, ~i au personalitate juridica intemation
ala, distincta de cea a
statelor membre. Un astfel de exemplu este Organizatia Natiunilor Unite
, care rewie ~e in
prezent 193 de state membre ~i care a fost creata prin Carta Organizati
ei Natiunilor Unite3,
document esenfial al dreptului international. Potrivit Convenfiei de
la Vien a din 1986 cu
privire la dreptul tratatelor incheiate intre state ~i organizatii intemation 4
ale , organiza\iile
internafionale interguvernamentale au capacitatea de a incheia tratate
intemafionale.
Spre deosebire de organizatiile internationale interguvernamentale, care
au scopurile ~i
atribufiile stabilite prin tratatul constitutiv incheiat de catre state, organ
izatiile intemafionale
non-guvernamentale sunt entitati juridice create prin acordul de voint
a al WlOT persoane
fizice sau juridice, nu prin tratate internationale. Acestea nu sunt consi
derate in prezent ca
fund subiecti · ai dreptului international, din cauza modului de crear
e ~i a lipsei unor
prerogative sihiilare statelor sau organizatiilor interguvernamentale, cu
toate cl unele dintre
ele se rema rta in mod deosebit in domeniile in care activ eazi (Amn
esty International,
Greenpeace, Comitetul International pentru Crucea Ro~ie).
Un alt stlbiect al dreptului international public este reprezentat de mi~c
lrile de elibe-
rare nafionala, constituite in temeiul dreptului la autodeterminare (principiu
fundamental
al dreptului international public, prevazut in mod expres in Carta
ONU), care au aceastA
calitate cu tithi tranzitoriu ~i provizoriu, pana la constituirea intr-un stat
independent.
1
_J. Crawford, op. cit., p. 119. Cu privire la declararea ilegala a prezentei Africii
de Sud in Namibia ~i a
co~m telor acesteia, a se vedea avizul cu privire la Consecin/e/e juridic
e pentru state in cazu/ preze,qei
~ontmue a_Af!icii de Sud in Namibia, emis de catre Curtea Intemationala de Justitie
la 21 iunie \971, disponibil,
integral ~• m rezumat, la adresa: http:llwww.icj-cij.org/docketlindex..php
53&k=a7&p3=0 (accesata la 1 septembrie 2019). ?pl=3&p2=4&code=nam&case=
2
D. Harris, S. Sivakumaran, Cases and Materials on International Law, 8th ed.,
p. 91; J. Crawford, op. cit., p. 119. Sweet & Maxwell, 2015,
3
• _Carta "fi!a/iunilor Unite a fost semnata la San Franci
sco m data de 26 iunie 1945, la mcheierea Conferintei
Natmml_or Umte pen~ Organizati~ Intem~ti~nala, !i a intrat m vigoare la
24 octombrie 1945. Statutul Curtii
Interna4 t1onale de Justtt1e face parte mtegrata dm Carta. Romania a devenit memb
ru al ONU in anul 1955
A fost adoptata la 21 martie 1986 ~i nu este inca m vigoare. Textul m limba
adresa: http:lllegal.un.orglilcltextslinstrumentslenglishlconventions/J 2 1986. engleza este dis~n ibil l
2019). . , pdf (accesata la 2 sept bria
- - em e
 orept international public. Principii ~i institutii funda
18
~ - -- - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - -~
Un a It post'b'I
1
subiect al dreptului international
. . ii. xpot ,..reprezenta
d beligerant··II sa
• ru· dintr-un stat, care reprezinta o m1~care po11ttca avan ca scop secesiunea . 11
msurgen, . . I. b
intra in raporturi juridice ~i incheia acordun c~ "state ~1 ~ i ;rIf .
:rant~ . ~l~sa, in afara
contextului colonial, statele au ezitat sa recunoasca m vreun e as e e m1~can.
·1 ; ~1 Pot

2. Metoda de reglementare specified a ~r~ptu~ui i~~~rnafiona/ public este repre.

zentata de pozifia de egalitate a state/or. Potnv1t d1spo~1tnlor art. 2 parag. I din Ca
Organizatiei Natiunilor Unite2, in cadrul_ rel_~tiilor int~rn~t1onale, statele se_ ~fla in_ raponu~
de egalitate juridica, in virtutea suveramtapt de stat, md1ferent de deosebmle ex1stente
privire la intinderea teritoriului, numarul populafiei, nivelul de dezvoltare economica, ro:
militari, resursele disponibile.
in absenta unei ierarhizari formale intre state, obligafiile ce revin acestora la niveJ
international au ca temei principiul suveranitatii ~i principiul pacta sunt servanda.

3. Crearea norme/or de drept internafional prin acordul de voinfii al state/or.

~ Procesul de creare a normelor dreptului international se caracterizeaza, in primul rand, prin
, absenta unor organisme cu atribufii legislative, ca in dreptul intern, care este foarte dez-
voltat ~i care prevede, pe langa reguli substanfiale, ~i un ansamblu de institutii cu atribu~i
jurisdicfionale pentru punerea in aplicare a acestora3 • Regulile de conduita iau n~tere prin
acordul de vointa al subiecfilor sai - in principal, statele ~i organizafiile intemationale
interguvemamentale - ~i se adreseaza tot acestora4• Astfel, statele cumuleaza atat calitatea
de creator al normelor, cat ~i pe cea de destinatar al acestora. Modul atipic de creare a
regulilor, comparativ cu sistemul legislativ national, a fost calificat de catre unii autori drept
un sistem rudimentar5.
Regulile care reglementeaza conduita statelor pot fi scrise, de natura consensualli ~i
wprinse in textul unor tratate internationale, ori nescrise, de natura cutumiara, create ca
mmare a unor practici uniforme §i constante, indelungate sau frecvente ale statelor, pe care
acestea le respecta avand convingerea ca se supun unei obligafii juridice.
Problematica izvoarelor sau surselor dreptului international public va fi analiz.atli in
cuprinsul prezentei lucrari. Spre deosebire de dreptul intern al statelor, cutuma intema-
tiooala reprezinta un izvor sau o sursa principala a dreptului international public, alaturi de
tratate, avand forta juridica egala cu acestea. Prezenta cutumei internationale in categoria
izvoarelor dreptului international constituie, in sine, o particularitate ~ ac~stei ramuri de
drept, este o consecinta a altor trasaturi specifice, fiind determinata de modalitatea de
desr~urare a relatiilor dintre state ~i de evolutia acestora in timp6•
Cutuma interruqionala poate avea, in unele cazuri, un continut neclar sau chiar poate fi
pusa sub semnul intrebarii ins~i existenta sa, aspecte care sunt de natura sa sublinieze
dificultatea de identificare ~i aplicare a regulilor dreptului internafional chiar ~i pentru

1
J. Crawford, op. cit., pp. 118-119.
2
Art. 2 ~ - 1 din Carta ONU prevede: ,,Organizatia este intemeiata pe principiul egalitatii suverane a
tuturor Membnlor e1". ·
.~ : A. Cassese, op. cit., 2005, p. 5; J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, pp. 20-22.
D. Popescu, A. Nastase, Fl_. Coman'. op. cit. , 1994, p. 33 .
.. 5· Th,Buergenthal, H.G. Maier, op. cit., 1990, p. 19.
6
N:·Quoc Dinh, P. Daillicr, A. Pellet, Droit international public, 5c ed., LGDJ, Paris, 1994, p. 90.
capitolul I. Deflnirea ~i tr~saturile dreptulul International public 19
1
state • insa prezenta sa in categoria surselor dreptului international i§i manifesta utilitatea in
acele cazuri in care, intr-un anumit domeniu, fie lipse§te codificarea regulilor, fie aceasta
este incompleta, fie un numar redus de state ~i-au exprimat consimtamantul de a deveni
parte la tratatele internaµonale de codificare.
in ceea ce priv~te destinatarii normelor dreptului international public, de§i, ca regula,
ace§tia sunt, in principal, subiecµi dreptului international, identificaµ mai sus, in stadiul
actual al dezvoltarii dreptului international, normele juridice din anumite domenii (sau
diviziuni, ce vor fi analizate in secpunea referitoare la diviziunile dreptului international)
privesc in mod direct persoanele fizice sau juridice. Astfel, regulile de drept internati~nal al
drepturilor omului (fie universale, fie regionale) garanteaza pentru persoanele fizice sau
juridice aflate sub jurisdicµa statelor paqi la tratatele care au ca obiect de reglementare
drepturi fundamentale. Prin urmare, in prezent se poate afirma ca anumite reguli ale
dreptului international nu produc efecte doar fata de subiecµi dreptului international, ci au
aplicabilitate ~i fata de entitati juridice care nu se incadreaza in categoria subiectilor, in
2
sensul de creatori ai normelor, dar se bucura de garantiile prevazute in tratatele respective •
Astfel cum este subliniat in doctrina de specialitate, esenta oricarui sistem juridic este
data de existenta unui ansamblu de principii §i reguli care stabilesc drepturi §i obligaµi
pentru destinatari, insa, din cauza lipsei unui organism cu atribuµi legislative §i a W1or
instante cu jurisdictie obligatorie la nivelul dreptului international, pot fi puse sub semnul
intrebarii nu doar semnificatia unei reguli de conduita, ci chiar existenta sa - determinarea
momentului de la care a devenit obligatorie -, continutul acesteia §i destinatarii ei - in
sensul de a identifica caror state le este aplicabila3, fie prin acceptarea respectivei reguli pe
cale cutumiara, fie prin exprimarea consimtamantului de a fi legat de dispozitiile Wlui tratat
care este in vigoare.
in dreptul international, normele juridice in multe cazuri parcurg un proces de
cristaliz.are ~i clarificare de durata, in care are loc trecerea de la statutul de /ege ferenda la
eel de lege /ata4 - poate fi pusa in discutie existenta unei conceptualizari a regulilor -, prin
inserarea lor intr-un proiect de articole, propuneri, prin codificarea in cuprinsul unui tratat
international sau punerea in aplicare de catre state in lipsa unor conventii internaµonale, pe
cale cutwniara.

4. Normele juridice sunt puse in aplicare de cdtre creatorii acestora. Ordinea juridica
internationala este caracterizata prin lipsa unor organe administrative cu atributii in
supravegherea executarii regulilor adoptate5, spre deosebire de sistemele nafionale de drept,
care sunt foarte dezvoltate §i cuprind atat reguli de drept material, ce reglementeaza
conduita destinatarilor §i prevad posibilitatea exercitarii foqei coercitive a autoritatiJor
statului in caz de neconformare, cat ~i reguli de organiure a competentelor §i activitatii
sistemului institutional intern6•

1 J.O. McGinnis, Comparative Disadvantage of Customary International Law, in Harvard Journal of Law
& Public Policy, Vol. 30, No. I, 2006, p. 11.
2 J. Crawford, Brown/ie 's Principles ofPublic International Law, op. cit., 2012, p. 17.
th
3 H. Toirlway, The Sources of International Law, in M.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford

University Press, 2014, p. 91.

4
Ibidem, p. 92.
5 J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, pp. 20-21; E. Decaux, 0. de Frouville, op. cit., 2016, p. 39.
6
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 5.
 fundamentale
Drept international public. Princlpli ~i insti tutii
20
de coordonare, in care raporturile
Dreptul intema~onaJ public a fost numit un drept
ind cristalizata o structura verticala,
juridice dintre state iau n~tere pe 1orizontal~ nefi
lica autocenzurarea ~i cenzurarea reci-
proprie sistemelor juridice nationale , ceea ce imp
sistemelor juridice nafionale determina
proca a statelor2 . Lipsa caracteristicilor specifice
t al statelor: posibilitatea pentru state de
mai multe consecinte care subliniaza rolul dominan
adoptarea nonnelor, cat ~i in ceea ce
a-~i urmari propriile interese atat in ceea ce prive~te
elor, posibilitatea pentru state de a
priv ~te alegerea metodei de solufionare a diferend
unor instante cu competenta generala
interpreta reguJile dreptului intema~onal , in lipsa
obligatorie3•
or de drept interna(ionaL Norma
S. Absen(a sanc(iunii din structura tipicd a normel
za prin lipsa elementului sancfiune din
juridica de drept intemafional public se caracterizea
structura sa, datorita caracterului ei consensu
al (este cuprinsa in tratate internationale sau
constanta a statelor) ~i modului in care
fonnata pe cale cutumiara, prin practica unifonna ~i
ajunge sa existe ~i sa faca parte din dreptul pozitiv.
rnational au ca element comun
Ambele variante de creare a nonnelor dreptului inte
mita regula ~i asumarea respectarii ei
acceptarea de bunavoie a conduitei prescrise de o anu
anda), rara sa fie impusa de catre o
pe baz.a principiului bunei-credinte (pacta sun t serv
incompatibila cu ideea inserarii unei
autoritate superioara. Aceasta situafie practic este
sancfiuni in confinutul normei juridice.
Cu alte cuvinte, punerea in aplicare a unei norme
de drept internafional nu se bazeaza
entuJ coercitiv . Pe de o parte, aceasta trasa tura constituie principalul argument in
~ pe eJem
rea drep tului internafi onal, insa, pe de alta part e, se subliniaza ca ea nu este de natura sa
, nega
enta elementului sanc/iune este proprie
nege realitatea juridica a dreptului internaponal. Prez
sistemului de drept intern, iar ideea prezentei
acestuia in cazul normelor internaponale ar
~i a modificarii sistemului dreptului
avea semnificapa contestarii 4 suveranitafii statelor
internat,ional intr-unul ierarhic •
Din faptul ca regulile dreptului international priv
esc domenii foarte diverse ~i com-
concreta nu doar in mod direct fata de
plexe5, cu trasaturi particulare ~i care au aplicabilitate
state, ci ~i fata de particulari (persoane fizice,
organizatii non-guvernamentale, persoane
i transnaponale), punerea in aplicare a
juridice infiintate pe teritoriul unui stat sau compani
tive la nivel intern, in statul care ~i-a
continutului acestora implica luarea de masuri efec
asumat o anumita obligape juridica la nive
l international, de catre autoritafile competente
ale acestuia.
a a unei reguli de drept
in ciuda lipsei elementului sanc/iune din structura tipic
isticile unui sistem, nu este doar o
international~ acest ansamblu de norme are caracter
coleqie aleatorie de reguli eterogene, ci constitui
e in prezent un cadru sistematizat in care
participa la dezvoltarea dreptului
se des~ oara relafiile dintre state ~i ceilalti actori care
competentelor diferitelor organisme ~i
international, care permite functionarea ~i trasarea
fundamentale cu caracter imperativ
institutii intemationale, avand Ia baza principii

ese, op. cit., 2005 , p. 5.

1
J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, pp. 22-23; A. Cass
2
A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2015, p. 3 I.
op. cit., 2016, p. 21.
3
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 6; J. Combacau, S. Sur,
ic, Bucure~ti, 20 IO, p. 77.
4
V. Constantin , Drept internafional, Ed. Universu) Jurid
iunile dreptului internafional public ~i elementele
s In cuprinsul acestei lucrari, vor fi identificate diviz
definitorii ale acestora.
capitolul I. Definlrea $1 tr~s~turile dreptului International public 21

(i~s c?gens). Disfuncµonalitatile determinate de modul diferit de aplicare a regulilor sau de

anumite state, in anumite momente , nu trebme · ""
at1tudmea de nerespe · ctare
1· ·a lor de catre ional c:.i a d tul
;,ca
·
l
conduca a cone Iuz1a 1pse1 totale de eficienta a regulilor de drept internat
t " rep u1
. . I ,. bl l x . . .
mtemap?na m an~am u_ Sa~ ~1 mc1 la negarea existentei acestuia ~i a utilitatii sale.
~phcarea. une1 sanct1un.1 pe~tru nerespectarea unei obligatii internationale reprezinta 0
condipe de as1gura re a efic1ente1 dreptului international, ~i nu un element care detennina
1
existenta acestuia •
. _Faptul. incalc ~i unei reguli de co~du~ta in dreptul international nu are semnificapa
mex1stent~• aceste1~ (c~ea ce es_te valab1l ~1 in cazul dreptului intern), ci reprezinta atitu-
dinea destmatarulm fata de conµnutul obligatiei juridice asumate de bunavoie ~i detennina
declan~area mecanismului de angajare a raspunderii internationale a statului •
2

6. Caracterul /acu/tativ al jurisdicfiei instanfelor internafionale. Ordinea juridica

internafionala se caracterizeaza prin lipsa unui sistem ierarhizat de instante cu competenta
generala, teritoriala ~i materiala cu caracter obligatoriu • Ca efect al suveranitatii statului,
3

conform dispozitiilor art. 36 din Statutul Cuqii Internationale de Justitie, sesizarea acestei
4
instante se poate realiza doar cu acordul expres al stateIor intre care s-a ivit diferendul • Prin
urmare, statele sunt cele care decid crearea instantelor internaponale, modul acestora de
funcµonare, precum ~i sesizarea acestora cu solutionarea unui anumit litigiu.
Nofiunea ,jurisdicp.e" poate fi definita din perspectiva obiectiva ~i din perspectiva
subiectiva. in sens obiectiv, desemneaza functia de a solutiona diferende (litigii), prin
interpretarea ~i aplicarea regulilor de drept international unei anumite cauze deduse
judecafii, incluzand procesul in sine ~i actele de procedura care ~unt realiz.ate in cursul sau,
de Ia momentul sesizarii instantei, pana la pronuntarea solutiei. In sens subiectiv,5 termenul
desemneaza organismul sau ansamblul organismelor care exercita aceasta functie •
Curtea Intemafionala de Justitie (CIJ) este organul judiciar principal al Organizafiei
Nafiunilor Unite (ONU). Mai este denumita ~i ,,Curtea mondiala" ~i este singura instanta
6
universala cu competenta generala •
A fost instituita in iunie 1945 prin Carta Napunilor Unite ~i a inceput activitatea in
aprilie I 946. Curtea are sediul in Palatul Pacii, la Haga, fiind singurul organism al ONU
care nu are sediul Ia New York. Curtea are o dubHi misiune, constand, pe de o parte, in
solufionarea diferendelor intemationale de natura juridica deduse judecatii de catre state
(prin pronuntarea de hotarari cu forta juridica obligatorie pentru parfi) ~i, pe de alta parte, in
pronuntarea de avize consultative cu privire la probleme juridice care pot fi fonnulate de
organele ~i de institufiile ONU autorizate in acest sens.

1 N. Quoc Dinh, P. Daillier, A. Pellet, op. cit., 1994, p. 92. .

2 A.A. Can~ado Trindade, International Law for Humankind: Towards a New Jus Gentzum (/), General
31~ (2005),
Course on Public International Law, Hague Academy of International Law, Collected Cours~: ~ol.
nale a
Martinus Nijhoff Publishers, Leiden/Boston, 2006, p. 110. Institutia juridica a raspundem mtematio
statelor va fi analizata in cuprinsul acestei lucrari, intr-un capitol distinct.
3 S. Scaun~, Drept interna/ional public, Ed. All Beck, Bucure~ti, 2002, p. 18. .. .
4 Art. 36 parag. I din Statutul Curtii Internationale de Justi~e prevede: ,,In compete nta Curtn mtra toate
. . . . . . , . . .
cauzele pe care i le supW1 paqile". sur I applzcaflo? du..droit
5 M. Iovane, L 'influence de la multiplication des 1urzd1ctlons mternati onales
off,
international, Recueil des cours de l'Academie de droit international de la Haye, Tome 383 (2016), Brill/Nuh
Leiden/Boston, 2017, p. 249.
6
hltj):/lwww.icj-cij.o,:~e.n/court (accesata la 2 septembrie 2019).
 22 Drept international public. Principii ~i institutii fundamentale

Curtea este fonnata din 15 judecatori, ale~i pentru un mandat de 9 ani de catre
ariatul
Adun ~a Generala ~i Consiliul de Securitate al ONU. Este independenta de Secret
ate
ONU ~t este asistata de o grefa, care este organul sau administrativ ~i a carei activit
sunt
prezinta atat un aspect juridic, cat ~i unul diplomatic. Limbile oficiale ale Curfii
franceza ~i engleza.
Competenfa CUI1ii Intemafionale de Justifie va fi detaliata in cadrul acestei lucrari,
in
capitolul referitor la solufionarea diferendelor intemafionale.
Curtea Intemaponala de Justifie nu trebui e confu ndata cu _al_t~ _i_ns!an f~ ~tern a-
1
fionale care au sediul la Haga, de care se deosebe~te prin natura act1v1tafn ~ a ~arftlor care
p~ntru
o pot sesiz.a. Cu titlu de exemplu, pot fi menfionate: Tribunalul Penal _I~te~aponal
tate]
fosta Iugoslavie (TPIY), instanta care a fost creata prin rezolufie a _Con~1bulw de Se~un
creata
Curtea PenaJa Intemafionala (CPI), prima instanfa penala internaf1onala permanen~,
alul
printr-un tratat intemafional, care nu apaqine sistemului institutional a~ 0~; .~n~~
_md~-
Special pentru Li ban (TSL), organ judiciar intemafional cu pers~~ahtate J~dt~ a
! d~
pendenti, infiinJat de Consiliul de Securitate la cererea guvemulut .hb~nez ~1 alc~tm
1e
judecatori libanezi ~i intemafionali; Curtea Permanenta de Arb1tr~J (CPA), ~~tituf
de la
independent.a care permite constituirea de tribunale arbitrale, in tememl Convenf1e1
Haga din 1899. de
Romania a accep tat ca obligatorie ipso facto jurisd icfia Curfi i Intem aµona le
e, in iunie 2015 1• Potrivit textului declarafiei, acceptarea jurisdicfiei obligatorii
se
Jmtiti
.
face

Jn relafia cu orice alt stat care acceptii aceea§i obligafie, adicii sub condifie de
Curfii, in
reciprocitate, ( .. .), in conformitate cu prevederile art. 36 parag. 2 al Statutului
formuliirii
legaturii cu orice diferend rejeritor la fapte sau situa/ii apiirute dupii data
acestei declaratii''.
,

Cazurile care constituie exceptii se refera la diferende cu privire la care parfile au fost
privind
sau vor ti de acord sa recurga la alta metoda de solufionare pa~nica, diferende
proteq ia mediului, diferende in Iegatura cu ostilitafi, razboi, conflicte armate
, acfiuni
in
individuale sau colective intreprinse in legitima aparare sau in indeplinirea de functii
urarea
coofonnitate cu orice decizie sau recomandare a Organizafiei Nafiunilor Unite, des:fa~
de forte armate in strainatate, precum ~i decizii cu privire la acestea, diferende
care se refera
lui
la/sau sunt legate de folosirea m scop militar a teritoriului Romaniei, inclusiv a spafiu
ne
aerian ~i a marii t.eritoriale sau a zonelor maritime, unde Romania exercita drepturi suvera
dreptului
~i jurisdicfie suverana, diferende referitoare la chestiuni care, conform
intemafional, aparfin exclusiv jurisdicfiei nafionale a Romaniei.
are
Acceptarea jurisdicfiei obligatorii a Curfii Intemafionale de catre Romania
in mod
semnificatia unei proclamari a increderii statului roman in dreptul intemafional ~i,
autoritatii
deosebit, in rolul pe care iI are Curtea Intemafionala de Justifie in garantarea
2
dreptului international in relapile dintre state •

, publicata
, .
1
_ Legea nr. J37/2015 pentru acceptarea jurisdicfiei obligatorii a CUrfii Intemafionale de Justifie
m_M. Of. nr~408 din 10 iunie 2015. La 23 iunie 2015 declarafia de acceptare a fost depusa Ia Secretarul General
al ONU.. .
. 2 Pentru o analiza detaliata a semnificatiei ~i implicafiilor accepta
rii jurisdicfiei obligatorii a Cuqii
of the Compulsory
L Internationale de JuS!i,tie de catre Romania, a se vedea I. Galea, The Acceptance by Romania
Capitolul I. Definirea ~I trasaturile dreptului international public 23

Existenta mai multor tipuri de instante internationale cu competenta generala sau

specializata, fie cu activitate permanenta, fie infiintate ad-hoc, poate genera discutii cu
privire la problema fragmentarii aplicarii dreptului international public sau a interpretarii
neuniforme a normelor dreptului international, accentuata ~i de lipsa posibilitatii de a
exercita cai de atac in fata altor instante intemationale • Pe langa argumentele de aceasta
1

natura, relevanta deosebita pentru interpretarea dreptului international prezinta autoritatea ~i

prestigiul de care se bucura Curtea Internationala de Justitie.
Conditia acceptarii jurisdictiei reprezinta o formalitate necesara in cazul tuturor
instantelor intemafionale, chiar ~i al celor penale, cum este, spre exemplu, Curtea Penala
2
Internafionala •
Carta ONU mentioneaza Curtea Internationala de Justipe ca fiind principalul
organism jurisdicponal al ONU, cu vocatie universala ~i competenta generala; aceasta
calificare avea valabilitate la momentul adoptarii Cartei ONU ~i a Statutului Cuqii
Internationale (sistem preluat de la Liga Natiunilor); in prezent, la nivel international, se
poate discuta despre o proliferare a instantelor internationale, deoarece au fost infiintate mai
multe instante specializate (in afara celor care au fost mentionate deja) in diferite domenii
ale dreptului intemafional3: in cadrul organismului de solutionare a diferendelor din cadrul
Organizafiei Mondiale a Comertului (instituit in 1994), Tribunalul Intemafional pentru
Dreptul Marii (instituit in 1996), in domeniul drepturilor omului, la nivel regional: Curtea
Europeana a Drepturilor Omului (instituita in 1959), Curtea Inter-Americana a Drepturilor
Omului ('mfiintata in 1979), Curtea Africana a Drepturilor Omului (instituita printr-un
protocol in 1998, intrat in vigoare in 2004), Curtea de Justifie a Uniunii Europene. Trebuie
subliniat ca, ~i in contextul proliferarii instantelor intemationale, se menfine trasatura
4
comuna a caracterului voluntar aljurisdicfiei internationale •
Tennenii ,,curte" ~i ,,tribunal" folositi pentru a desemna diverse jurisdictii intemafio-
nale sunt echivalenfi, pot fi folositi ca sinonime, fiind considerata foqata distinctia
intelesurilor acestora in sensul ca prin ,,curte" se desemneaza instanta intemafionala cu
existerlJa permanenta, iar prin ,,tribunal" se desemneaza o instanta cu caracter provizoriu;
ceea ce face diferenta intre diverse instante intemafionale este obiectul specific de activitate
5
pentru care au fost create •
Motivele crearii instante
,
lor intemat'ionale sunt diverse: fie au constituit un raspuns la o
criz.a intemationala specifica sau la un eveniment care a necesitat adoptarea unui remediu
jurisdictiona4 fie au aparut din nevoia crearii unui nou organism jurisdictional in cadrul 6
unei orgaoizatii intemationale, fie fac parte dintr-un mecanism de integrare economica •

Jurisdiction of the International Court of Justice, in Revista Romana de Drept International nr. 16/2016,
http://"di .ro/wp-content/uploads/20 J7102/RF. VJSTA-16-nov.pdf (accesata la 2 septembrie 2019).
1
S. Beaulac, An Inquiry inkJ fhe International Rule of Law, European University Institute Working Paper
MWP No. 2007/14, p. 26.
2 S.G. Voiculescu, Ukraine and the International Criminal Court: the second declaration of acceptance

and why it is worth the comparison to the situation in Georgia, in Revista Romana de Drept International
nr. 16/2016, ·htfpjfrrdi.rolwp-content/uploads/2017102/RE VISTA-16-nov.pdf (accesata la 1 septembrie 2019).
3
C. Mc.Lach.Jan, Lis Pendens in International Litigation, Martinus Nijhoff Publishers, Leiden/Boston,
2009, pp. 302-304; J. Combacau. S. Sur, op. cit., 2016, p. 26.
4
E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, pp. 421-424; M. Iovane, op. cit., 2017, p. 255.
5
M. Iovane, op. cit., 2017, p. 250.
6
~ - McLachlan,pp. cit., pp. 305-312.
' ~ ,.
 24 Drept international public. Principii ~i institutii fundame t
n ale

Secfiunea a 5-a
Diviziuni ale dreptului international public
Varietatea domeniilor reglementate de norme de drept international, evolutia relatiilor
dintre state in aceasta privinta ~i interconditionarea relatiilor dintre state, organ~tiile
interguvernamentale ~i alte entitati juridice cu influenta directa sau indirecta in elaborarea
regulilor dreptului international, activitatea continua de codificare a regulilor nescrise au
determinat, in timp, aparitia unor reglementari foarte detaliate ale anumitor domenii, care
s-au constituit in adevarate ramuri ale dreptului international public, cu existenta autonoma
care, in functie de obiectul de reglementare 1, pot fi individualizate astfel: '
a) dreptul diplomatic ~i consular are la baza Conventia de la Viena din 1961 cu privire
la relatiile diplomatice ~i Conventia de la Viena din 1963 cu privire la relatiile consulare,
care au codificat reguli cutumiare aplicate de state in aceste domenii;

b) dreptul tratatelor este constituit din regulile codificate in Conventia de la Viena din
1969 cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre state ~i Convenfia de la Viena din 1986
cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre state ~i organizatii internationale sau
intre
organiz.atii internationale. Lucrarea de fata va cuprinde o prezentare a elementelor esentiale
ale regulilor ce guverneaza tratatele internationale, din perspectiva Conventiei de la Viena
din 1969;

c) dreptul internafional umanitar este constituit dintr-un ansamblu de norme prin care
se stabilesc obligatii absolute in sarcina statelor ~i a altor entitati juridice (mi~cari de
ehl>erare nationala, beligeranti), aplicabile in orice situatii in care se recurge la forta armata,
fie in cadrul relatiilor dintre state, fie in razboaie civile sau conflicte dintre grupuri inannate
organizate, conducerea ostilitatilor, inclusiv ocupatia militara, folosirea armelor, protect
ia
victimelor in conflictele internationale ~i in cele interne, regimul juridic al prizonierilor de
razboi, statutul juridic al populatiei civile.
Denumirea ,,drept international umanitar" este folosita atat de ONU, cat ~i de Crucea
R~ie, Curtea Intemationala de Justitie ~i Tribunalul Penal International pentru fosta
Iugoslavie ~i subliniaza scopul esentialmente umanitar al regulilor2, dar acest scop nu
trebuie sa creeze confuzie intre normele care ii compun ~i normele dreptului international al
drepturilor omului.
Dreptul international umanitar a avut natura cutumiara. Se considera ca debutul
~~lu i .inte~t ional umanitar este dat de adoptarea Declaratiei referitoare la dreptul
razbot~lm ~t1m din 16 aprilie 1856 de la Paris ~i, la scurta distanta, dupa batalia
de la
S~lf~ o dm 1859, de crearea, in anul 1863, a Comitetului International pentru Ajutorarea
Raruttlor, care a devenit ulterior Comitetul International de Cruce Ro~ie3 •
. Nonne
. ,.le drept uIut· mternat
· ·
10nal umamt • ar au
' facut obiectu
l unm. proces mtens
• de
codificare m secolul al XIX-lea, instrumentele juridice esentiale aflate in nucleul dur de

A N~ I
· astase B Auresc D . 1 · •
p. 42. ' · u, rep mternafzonal public. Sinteze, ed. a 6-a, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2011,
: A. Aust, op. cit., p. 236.
~ \." - A. Abass, International Law. Texts Case .
~ . ' sand Materials, 2nd ed., Oxford University Press, 2014, p. 160.
 ptului international public 25
capitolul I. Deflnirea ~I trasaturile dre
tionaJe
are sun ~ Co nve nti~ le de la Ge nev a din I 949. Instrumentele juridice intema
reglement le ce
t con lJn ute reg uhl e dre ptu lui inte rna tional umanitar sunt tratate multilatera
in care sun in
ri v~i obl ig~ fii in pri ~in ta car ora nu este aplicabil principiul reciprocitAfii,
contm <l:eptu flic t armat incalca o regula a dreptului
a ~a dm tre par ftle la un con
sensul ~a, dac ea prizonierilor de razboi), 0 alta parte
nu
um 8?1 tar (spr e_ exe m~ lu, prin uci der
intemapona~ incalcarea unei alte reguli a dreptu
lui
na ~ ace ea~ • ma me ra sau pri n
poate r~acpo 1
international umamtar •
e ale dre ptu lu~ inte rna fio nal um anitar sunt patru Convenfii de la
Surs~le princi pal
ust 194 9 (Co nve nfi a pen tru imb una tafirea sorfii ranitilor ~i bolnavi1or din
Geneva dm 12 aug Ge nev a; Convenfia pentru irnbunatafirea
pan ie/P rim a Co nve nfi e de la
fortele armate in cam tele armate pe mare/A doua Convenfie de
nav ilor ~i nau fra gia filo r din for
sorfii ranifilor, bol zon ieri lor de razboi/A treia Conventie de
a cu pri vir e Ia trat am ent ul pri
la Geneva; Convenfi soa nel or civile in timp de razboi/A patra
ref erit oar e Ia pro tec fia per
Ia Geneva; Convenfia fion ale la acestea din 8 iunie 1977
a) ~i dou a Pro toc oal e adi
Convenfie de Ia Genev d protecfia
colul adi fio nal nr. 1 Ia Co nve ntii le de la Geneva din 12 august 1949 privin
(Proto ntiile de la
elo r con flic telo r ann ate inte rna fio nale; Protocolul adifional nr. 2 la Conve
victim caracter
din 12 aug ust 194 9 pri vin d pro tec fia victimelor conflictelor annate fara
Geneva irea de
nal ). Re gul ile con fin ute in ace ste convenfii sunt cunoscute ~i sub denum
internafio
imul juridic al non-combatanfilor.
,,dreptul de la Geneva" ~i stabilesc reg au fost
or ace sto ra, reg lem ent ari spe cifi ce dreptului international umanitar
Anteri irea
Co nve nfi ile ado pta te Ia Ha ga, in 1899 ~i 1907 (cunoscute ~i sub denum
cuprinse in concertate de Ia fmalul secolului al XIX
-lea
la Ha ga" ), ca unn are a efo rtu rilo r
,,dreptul de i ~i modalitatea in care trebuie condus
e
ile ref eri toa re Ia pur tare a raz boi ulu
de a codifica leg 190 7 au avut un impact semnificativ pentru
2 nfe rin fele de Ia Ha ga din 189 9 ~i
ostilitafile • Co rezultat adoptarea mai multor conven
fii
ptu lui inte rna tion al ~i au avu t ca
dezvoltarea dre pra legilor ~i obiceiurilor razboiului pe
tre car e am inti m Co nve nfi a II asu
intemafionale, din ~i obi cei urilor razboiului pe uscat (29 iuli e
Re gul am ent ul asu pra leg ilor
uscat ~i anexa sa - ~i obiceiurilor razboiului pe uscat ~i
4

a IV asu pra res pec tari i leg ilor

1899)3 - ~i Convenfi cei uri le razboiului pe uscat ( 18 octombrie
ul cu pri vir e la leg ile ~i obi
anexa sa - Regulament
lementarea din 1899.
1907)-, care preiau ~i completeaza reg ent are al dre ptu lui international a fost de a
p obi ect ul de reg lem
O perioada Iunga de tim r dintre
pun ct de ved ere teh nic reg ulil e apl icabile in privinta conducerii ostilitAfilo
stabili din
,. ,. . V • • • •

beligeranfi. evo luf ia non nel or, lua nd m con s1d erare ca, mJl1al, ob1ectul
Aceasta div iziu ne rele va ~i 5
ea de pur tare a ost ilit afilor intre parti (Convenfii~e de
de reglementare ii constituia modalitat preocupate, in aceasta faz.a, de regimu
l
9 ~i 190 7) rar a ca sta tele sa fie
la Haga, din 189 ost ilita fi sau afectate de ac:stea, asp~ct e
or im plic ate in mo d dir ect in
juridic al persoanel nve nfi ilor de la Geneva dm I 949 ~ al
1
ect ul de reg lem ent are al Co
care au constituit obi

. . MD E A
( d)
1
cit., p. 236 . n Law ), m · · van s e ·,
A. Aust, op. of Arm ed Con flict (Intern ational Humamtana
2 D. Tums, The Law . . . .
ity Pre ss, 201 4, p. 822. . esa.
th ed., Oxf ord Uni vers dISp omb tl la aclr
International Law, 4 4 septembrie 1900· Textul mte gral este
· trat ntn VI·goare Ja
.
· 3 CODVent'ta a ln A
. . . .
1
0?O pen Doc ume nt (acc esata la 2 septem?ne 2019).
https:llwww.icrc. orglih/lINTRO/15 este dispombil la adresa.
4 Conventia a intrat in vigoare
la 26 ianuarie 1910. Textul mtegral
. .
ww .icrc.or g/ih /llN TR0 /19 5 (aco esat a la 2 septembrie 2019). vers 1ty Press, 2014, p. 823.
https:llw ), Inte rna tion al Law , th
4 ed., Oxford Um
.,_ s o. Turns, op. cit., 111 M.D . Eva ns (ed.
26 Drept international public. Principii ~i institufil fundarnelltalt
~
~rotocoalelor aditionale I ~i II la acestea, din 1977. 0 alta categorie de instrum .
mten:iationale, considerate O categorie a ,,dr~ptului de la ~~ga", es!e r~re~tata de;:
tele mtemafionale care au ca scop restrict1onarea folos1n1 anum1tor t1pun de anne
inter:zicer~ producerii ]or, dintre care cea mai recenta este Conventia cu privire Ia 111~ ~
cu d1spers1e din 2008 1• 4ta

. in _prezent, au fost adoptate mai multe acte int~m~tionale _care interz~c folosirea anu.
m1tor tipuri de anne ~i tactici militare ~i au ca ob1ect1v proteJarea anum1tor categoni de
persoane ~i bunuri.
Dintre acestea, pot fi menfionate unnatoarele: Convenfia pentru protecfia bunun/o,
2
cultura/e in caz de conflict armat, incheiata la Haga la 14 mai 1954 , ~i protocoalele sale
adifionale, Convenfia privind interzicerea dezvoltiirii, producfiei # stocarii armelor
bacteriologice ~; cu toxine §i distrugerea acestora din 19723 - care este primul tratat
multilateral ce interzice dezvoltarea, producerea ~i depozitarea mai multor categorii de arme
de distrugere in masa (biologice ~i toxice) ~i reprezinta un element esential al cadruJuj
normativ de dezarmare ~i neproliferare - ~i cele 5 protocoale aditionale, Convenfia privind
interzicerea dezvoltiirii, producerii, stociirii §i folosirii armelor chimice §i distrugerea
acestora, din 19924 (Conventia privind interzicerea armelor chimice), Convenfia privind
interzicerea folosirii, depozitiirii, producerii §i transferului mine/or antipersonal /i
distrugerea acestora, din 19975, Protocolul facultativ la Convenfia privind drepturile
copilului, cu privire la implicarea copiilor in conflictele armate, din 20006•

Nopunea de drept internaµonal umanitar nu trebuie confundati cu cea de drept

internaponal al drepturilor omului, deoarece sursele pentru fiecare dintre cele doua
diviziuni ~i domeniul lor de aplicare sunt diferite: dreptul international umanitar are
aplicabilitate in cazul conflictelor armate intemafionale sau non-intemafionale ~i reprezinta
lex specialis, in timp ce dreptul international al drepturilor omului constituie lex genera/is,

1 Conven{ia privind munifii/e cu dispersie (Convention on Cluster Munitions) a fost adoptata la Dublin, de
t 07 state, Ia 30 mai 2008, ~i semnata la Oslo, la 3 decembrie 2008. Convenpa a intrat in vigoare la 1 august
2010, iar pana in prezent are 107 state paqi ~i 14 state semnatare. Romania nu a ratificat Conventia ~i nici nu a
semnat-<>. Textul Conventiei ~i detalii referitoare la pfu1i sunt disponibile la adresa: http://www.clustercon
vention.org/the-convention/convention-status/ (accesata la 2 septembrie 2019).
2 A in!131 in vi~oare la 7 au~s~ ~ 956. Conventia ~ fost :8tificata de Romania prin Decretul nr. 605 din
26 decembrie 1957 ~1 a fost_pubhcata m B. Of. nr~ 6 dm 28 1anuarie 1958. Textul integral este disponibil la
adresa: https://www.zcrc.org/zhl/INTR0/400 (accesata la 2 septembrie 2019).
J Conventia _a_ fost adop~ta P~ R~zolutia Adunarii_ Generale a ONU nr. 2826 (XXVI) ~i deschisa spre
semnare 1:3 10.ap!111e 1972. A. mtr~t m vigoare la 26_ m81:1e. 1975. Romania a ratificat Convenfia prin Decretul
nr. 253 dm 6 1uhe 19?9, pubhcat m B. Of. nr. 57 dm 7 mhe 1979, instrumentele de ratificare fiind depuse la
25 iulie J979.
4 Conventia a fo st adopta~ _ la Geneva la 3 septembrie 1992 ~i deschisa spre semnare la 13 ianuarie l 993.
A intrat in vigo~e la_ 29 apnhe 1997 ·. Romania a ratificat Conventia la 9 decembrie 1994 prin Legea
nr. 12511 994, pubhca~_m ":1· Of._nr. 356 dm ~~- decembrie 1994 _
s Convenfia pnvu;t mt;rziceref folo smz, depozitdrii, producerii # transferu/ui mine/or antipersonal §i
distrugerea acestora .a ost a optata a _I ~ septembrie 1997' la Oslo. Romania a ratificat Convenpa rin Legea
TextUl integral al Convent1e1 a fost publicat in M Of nr 590 d' 22 . b . p
f:S~ ::u:: ~:~;;fts
nr. 204, /20 00 · 1 1· l c . .. · · · m no1em ne 2000
_ .6 Protocolul ~i p~v;;d dreptur~/e copi~u/ui, cu privire /a imp/icar~a copii/or in
confliet,~-:,arma3u:j, a 25 mai 2000. Romania ~ raffim~~• ratificare ~1 aderare prin Rezolutia Adunarii Generale
~ ES/5~/26 U1
nr~':.692 d1r1 3l,octoJll
brie 2001. t tea rotocolul pnn Legea nr. 567/2001, publicata in M. Of.
 Capitolul I. Oefinirea $1 tr~s~turile dreptului International public 27

aplicabil in toate situafiile, atat pe timp de pace, cat ~i pe timp de razboi, cu reglernentAri
1
care nu sunt la fel de detaliate ca in cazul regulilor dreptului international urnanitar •
0 analizA succintA a continutului obligatiilor ce le revin statelor va fi realizata in
secfiunea referitoare la principiul neagresiunii, din prezenta lucrare;

d) dreptul fluvial sau al cursurilor intemationale de apa (constand in regulile aplicabile

pe fluviile intemafionale), incepand cu reglementarile Congresului de la Viena din 1815,
care au consacrat principiul libertatii navigafiei ~i care au fost ulterior extinse pe continentul
2
european ~i au pus bazele cliverselor regimuri ale fluviilor, printre care ~i Dunarea • Aceasta
3
nofiune a fost folositA de Curtea Perrnanenta de Justifie Intemationala ;

e) dreptul miirii reprezinta ramura dreptului international ce cuprinde ansamblul

norrnelor de reglementare a regimului juridic al diferitelor spatii maritime, precurn ~i al
drepturilor ~i obligafiilor statelor riverane in folosirea apelor marilor ~i oceanelor ~i a
resurselor din acestea.
Secliul actual al materiei este Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii,
adoptata la Montego Bay, in 19824, care confine 320 de articole ~i 9 anexe, ce regle-
menteaz.a in mod exhaustiv toate aspectele legate de folosirea spatiului marilor ~i oceanelor,
precum delimitarea, controlul mediului marin, cercetarea ~tiintifica, derularea activitafilor
economice ~i comerciale, transferul de tehnologie ~i rezolvarea diferendelor legate de
aspecte ale folosirii spapilor maritime. Potrivit Preambulului Convenfiei, pentru domeniile
~i aspectele nereglementate urmeaza a fi aplicate principiile ~i regulile dreptului interna-
ponal general.
Adoptarea Convenpe i din 1982 ~i codificarea unitara a regulilor care guverneaz.a
spatiiJ.e marine reprezinta rezultatul unui efort considerabil de codificare;

f) dreptul spafi.ului aerian este constituit in principal din normele Convenfiei cu privire
5
la aviafi.a civila intemationala, adoptata la Chicago, in 1944 • Aceasta a creat Organizatia
lnternationala a Aviafiei Civile, ca agentie specializata a ONU, cu atributii in reglementarea
~i coordonarea transportului aerian. Intensificarea relapilor privind transportul aerian a

1 ICJ, Legality on the Threat or Use of Nuclear Weapons, Advisory Opinion, 8 July 1996, ICJ Reports
I996, pp. 239-240, parag. 24-25.
2 L. Caflisch, Reg/es genera/es du droit des cours d'eaux internationaux, Recueil des cours de l' Academie

de Droit International de Ia Haye, vol. 219, Brill/Nujhoff, Leiden/Boston, 1989, p. 40.

3 PCU, Case relating to the Territorial Jurisdiction of the International Commission of the River Oder,

Judgment No. 16 of IO September 1929, Series A No. 23.

4
Convenfia Nafiuni/or Unite asupra dreptu/ui miirii a fost adoptata la Montego Bay (Jamaica) la
10 decembrie 1982 ~i a intrat in vigoare Ia 16 noiembrie 1994. Romania a ratificat Conventia prin Legea
nr. 110/1996 privind ratificarea Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, incheiata la Montego Bay
(Jamaica) la IO decembrie I 982, ~i aderarea la Acordul referitor la aplicarea partii a XI-a a Conventiei Nafiunilor
Unite asupra dreptului marii, incheiat la New York la 28 iulie 1994, publicata in M. Of. nr. 300 din 21 noiembrie
1996. Conventia a intrat in vigoare pentru Romania la 16 ianuarie 1997. 0 prezentare detaliata a infonnatiilor
referitoare la istoricul Conventiei ~i o prezentare genera.la a acesteia sunt disponibile la adresa: http://www.un.org!
deptsllos/convention_agreements/convention_overview_convention. him (accesata la 2 septembrie 2019).
5
Convenfia cu privire /a avia_fia civi/a interna,/iona/a, adoptata la Chicago, la 7 decembrie 1944. A intrat in
vigoare la 4 aprilie 1947. Textul a fost publicat in B. Of. nr. 14 din 24 aprilie 1965.
L..:__
28 Dr ep t int er na tio na l pu bli c. Pr inc ipi i ~; ins titu tii fun
damentale
-
ulifor
de la M on tre al di n 19 99 cu pr iv ire la unificarea reg J
enfiei
de te nn in at ad op tar ea Conv
d tra ns po rtu J ae ria n in ter national 1; t
pr iv in
ui e un an sa m bl u de no rm e cuprinse in tratate
ic constit al to r organiz.atii interna.
g) dr ep tu l sp af iu lu i co sm ne ra le a ON U ~i ac te ale
Adunarii Ge feric. Su nt avute in vedere
intemafionale, rezolutii ale ate de sp ati ul ex tra atm os
tivitatile leg un de re a pe nt ru prejudiciiie
fionale ce re gl em en tea za ac a m ed iu lu i ter es tru , ra sp
a spafiului ~i nautilor, folosirea tehnol0-
as pe ct e variate: conservare a lit ig iil or , sa lv ar ea as tro
, so lu tio na re i cu privire la pericolele
ca uz at e de obiectele spatiale , sc hi m bu l de in fo rm ati
traatmosferic
gi ilo r legate de spafiul ex
atm os fe ric .
potenfiaJe di n spafiul ex tra
Tr at at ul di n 19 67 cu pr iv ir e la principiile care
ental es te
InstrumentuJ ju rid ic fundam ar ea ~i fo lo sir ea sp af iu lu i extraatmosferic,
telor in explor 2
gu ve m ea zi activitatea sta
rla lte corpuri cere~ti • .onale
in clu siv a Lu ni i ~i ce lo
cip ii ca re au fo st ul te rio r de zv ol ta te in ac te intemafi
in
Ac es ta cu pr in de reguli ~i pr : ex pl or ar ea ~i fo lo sir ea sp ati ul ui extraatm
osferic
prin cip ii su nt spapului
subsecvente. Pr in cip ale le i um an ita ti, lib er tat ea ex pl or ar ii ~i folosirii
iu l in tre gi pot fi
tre bu ie fiicuta in be ne fic tel e, sp af iu l ex tra atm os fe ric ~i co rp ur ile ce re ~ nu
ate sta sa, folo.
ex tra atm os fe ric de ca tre to ter zic er ea fo lo sir ii ar m el or de di str ug er e in ma
state, in tati-le
su pu se ap ro pr ier ii de ca tre sc op ur i pa ~n ice , ra sp un de re a sta te lo r pe nt ru activi
clu siv in
sir ea co rp ur ilo r cere~ti ex pr eju di cii le ca uz at e de ob ie ct el e spaf
iale;
sm ic ~i pe nt ru
de ru lat e in spafiul co
ril or om ul ui co ns tit ui e o su bd iv iz ilm e a carei regle-
dr ep tu
b) dr ep tu l internafi,onal al en fie i pr iv in d re pr im ar ea ~i pe de ps ire a crimei de
op tar ea Conv ul ui di n 19 48 , a continuat
m en ta re a de bu ta3t cu ad
4
rs al e a Dr ep tu ril or Om
ge no ci d di n 19 48 ~i a De
clara/iei Unive pr iv ire la drepturi/e civi/e ~i
in te rn a/ io na l cu
1966 - Pa ct ul ci al e §i culturale5 -,
cu ad op ta re a Pa ct el or di n dr ep tu ril e ec on om ic e, so
nal cu pr iv ire la
po lit ic e ~i Pa ct ul interna/io
ptata la
uli ref eri toa re la tra ns po rtu l ae ria n int em ational, ado 1,
a anumitor reg rob ata pri n Le ge a nr. 14/200
1
Conven{ia pe ntr u unificare pri n O. G. nr. 10 7/2 00 0, ap
fost ratificatii de Romania
Montreal la 28 ma i 1999. A 26 februarie 20 01 . 6 ~i
publicatii in M. Of. nr. 97 din pri n Re zo lut ia nr. 22 22 (X XI ) la 19 decembrie 196
a Ge ne ral a a ON U re la 1Ooctombrie
2
A fost adoptat de Ad un are W ash ing ton la 27 ian ua rie 1967. A int rat in vig oa tru tarn
ndra, Mo sco va ~i 68, ac est a fiind aplicabil pen
deschis spre semnare la Lo 74 din 31 ian ua rie 19
Tratatul prin De cre tul nr.
1967. Romania a ratificat 68. semnare de
noastra de la 2 februarie 19 me i de ge no cid a fos t ad op tat a ~i de sch isa spre
Conven{ia pe ntr u prevenire
a # reprimarea cri . A intrat in vigoare la
{III) din 9 de ce mb rie 1948
3
pri n Re zo lut ia nr. 26 0A l 950 prin
Adunarea Generala a Natiu
nilor Unite
Ro ma nia a ad era t la Co nv en tie la 2 noiembrie
dispozitiilor art. XI II.
12 ianuarie 1951, conform B. Of. nr. 110 din 2 de ce mb rie 1950. lutia nr. 217
Decretul nr. 236, pubJicat in i a fos t ad op tat a la 10 de ce mb rie 19 48 pri n Rezo
ulu d prin
4
Declara/i<:_ Universalii a D~
ep~urilor Om
nia a sem na t De cla rat ia la 14 de ce mb rie 1955 can
e a Na tm ml or Unite. Ro ma ca sta t me ~b ru al ON U.
' '
A (Il l) a Ad un am General e a ON U, a fos t ad mi sa nare de
narii ~e ~e ral ad op tat ~i de sch is spre sem
Rezo\utia nr. 9~5 (X ) a_Adu civ ile # po lit ice a fos t ,
Pactul mternaf10nal cu P_r
IV~re la d,:epturile
rie 19 66 . A int rat in vig oa re la 23 martie t 976
de ce mb ·ti"Je de la
a N~tiun!l?.r Umte la 16 d.
w

cat re Ad un are a Generala ex ce pti a ce lor de la art 41 1·ar la 28 m art·1e pe ntr u 1spoZit--l e de
u toatedd1spoz1f1 1le, cu . · , nar
co nfo nn art. 49, pe ntr
· · I • soc
.
1al e ..:i cu ltu ral e a ~o st d optat ~•· d esch.1s spre sem
no m1 ce a
ctu I cu rpn vir e a rep tun le eco ' u
(X XI ). A intrat in vigoare
N · · 1 u •~ la 16 de cem bri e 19 66 pri n Re zo lut ia nr. 22 00 A
y
art. 41. PaG

· ~ ·1 ·
uane
nr.
£'
. en era a a atmm ~r n!t
confo"?' dJspozipdolu1
· I
1ona cu pn
car ea
pe ntr u ratlfi· · I dr
v1 re
Pa
a
ctu
ep
r ~- 2?· R::,m

tun
mt em
• . .
le c1v
at1
1le
on
iin
al
ia
cu
a
pri
rat ifi
vir e
ca
la
t ce
dre
~i po liti ce, pu bli ca t in B. Of
le
P
do
tur·1
1
ua
e
Pa cte Ia 31 octombri·e 197
eco no m1
•
ce, soc
. nr. 146 din 20 no
•
1a1 e ~1
iem
cu
bri
Jtu
e
4 prin
rale
197
(J
1
4.

a
 capitolul I. Definirea ~i trAsaturile dreptului international public
29

prec~ ~i a altor ~nventii intemati_onale de mare importanta ~i care au influentat dezvol-

tarea s1~temelor regionale de protectte a drepturilor omului ~i a categoriilor §i generatiilor de
dreptun garantate 1•
. ~tejarea_dreptui:ilor ~i libe~!ilor fundamentale este in centrul preocuparilor comu-
mtati1 m_t~atio°:81e ~t a ~ptulw mtemational ~i reprezinta un principiu fundamental al
dreptulw mtemat.10nal pubhc, cu valoare imperativa (ius cogens).
. . ~ ~zultat_ al_ p~uparilo~ statelor in acest domeniu, au fost create, la nivel regional,
Junsdictn ~•ah~te m 3:°ahza conformitatii comportamentului statelor cu obligatiile
asumate pnn tratate mtemat10nale care garanteaza drepturile ~i libertatile fundamentale.
Astfel, la nivel european a fost infiintata Curtea Europeana a Drepturilor Omului care
verifici punerea in aplicare a Conventiei europene a drepturilor omului, la nivelul
continentului american a fost infiintata Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului, care
verifici punerea in aplicare a Conventiei inter-americane a drepturilor omului, iar pe
continentul african functioneaza Curtea Africana a Drepturilor Omului §i Popoarelor, care
verifica aplicarea Cartei africane a drepturilor omului §i popoarelor2.

La nivel universal, nu a fost infiintata o instanta cu competenta generala care sa

analizeze posibile incalcari ale drepturilor ~i libertatilor fundamentale, in analiza confor-
marii statelor la dispozitiile cuprinse in cele doua pacte intemationale din 1966, fiind folosit
un sistem de rapoarte cu privire la activitatea statelor, care nu este insotit de un mecanism
de pWlere in executare a concluziilor pe care le cuprind aceste rapoarte3, fiind puse sub
semnul intrebarii eficienta ~i utilitatea lor. Spre deosebire de nivelul universal de protectie,
activitatea instantelor regionale specializate in protejarea drepturilor §i libertatilor
fundamentale este mult mai eficienta, deoarece acestea pronunta hotarari cu foqa juridica
obligatorie pentru statul impotriva caruia au fost pronuntate, iar punerea lor in executare se
reali:reaza, in cazul in care statul nu pune in executare de bunavoie hotararea pronuntata,
potrivit unui mecanism special instituit;

i) dreptul internafional economic (sau dreptul economic internafional) regle-

menteaza relatiile economice dintre state ~i cuprinde o arie diversa de domenii, ce imbina
elemente din dreptul comertului international, dreptul international privat, reglementari din
cadrul Organizafiei Mondiale a Comertului, norme d~ drept financiar §~ fisca~, -~eglem~~t~
ale Fondului Monetar Intemafional ~i Bancii Mond1ale, tratamentul mvestiµdor strame .
Aceasta diviziune se intemeiaza pe principiile traditionale ale dreptului international (pacta
sunt servanda, libertate ~i egalitate suverana a statelor, reciprocitate, suveranitate e~on~-
mica), precum ~i pe principii modeme aflate intr-un proces dinamic de_dezvoltar~ (obhgaµa
de a coopera, suveranitatea permanenta asupra resurselor naturale, aphcarea unm tratament

1F. Sudre, Droit europeen et international des droits de /'homme, geed: revue et a~ginentee, PUF, 2006,
pp. 45-53; S. ~andru, Protec/fa date/or personale # via/aprivata, Ed. Hamangm, Bucure~ti, 2016, PP· 7-21..
2 F. Ouguergouz, La Charle africaine des droits de /'homme et des peuples, Grnduate lnStltute

Publications, 1993, Geneva, p. 25. . ~A

81201 6 23· N Voiculescu
3 0. Predescu, Drepturile omului # ~rdinea mondzala, m Dreptu nr.
1 . , p. t/ 2oi1 . 10-16:
Protecfia internafionala a drepturilor omuluz. Note de curs, ed. a 2-a. Ed. Ham~gm, Bucure~ ' • pp _.
12
4 C.T. Un eanu, Dreptul comerfului interna/ional, Ed. Ham~giu, Bucm:e~, 2018, PP· •
s. Charpovitz, wt:::'1s International Economic Law?, in Journal of International Economic La~, vol. 14,:·:-
. 2011, ~p. 3-22; L Se.jdJ-Hohenveldem, International Economic Law, Kluwer Law International, Dor c t,
1999, pp. 1-3.
30 Drept internati onal public. Principii ~i institutli fundan, enta,e
-------:..
?refere~tial pentru tarile in curs de dezvoltare, in general, ~i tarile eel rnai pufin dezvo}tM .
'<lie,
m spec1al) 1;

j) dreptul interna(ional penal este de data relativ recenta ~i incJude reguli ~i Prine•1Pt1..
. . Ia stab'l'
cu pnvrre 1 rrea raspunderii persoanelor fizice pentru corniterea de fapte calificate
infracfi~i intemati~nale. ~n ~~vinta a~estei notiuni nu exista o definifie general acceptata2~
Calificarea ca mfractmm mtemat1onale poate fi facuta fie pe cale cutumiara, fie Prin
tratate intemationale.
Diferenta dintre dreptul penal international ~i dreptul penal intem al statelor consta "
3

gravitatea ~aptelo~ - _acestea sunt aborninabile ~i apte sa produca prejudicii pe scara Jar;
~um s~t mfracµun1le de genocid ~i crimele contra umanitatii - ~i in caracteruI Jor
mtemaµonal, dat de modul de desf'~urare a actiunilor, realizate in mod traditional de state
sau persoane care actioneaza in numele statelor - cum sunt crimele de razboi, actele de
agresiune. Actele de piraterie, trafic de sclavi, trafic de droguri, terorism nu sunt considerate
infractiuni intemationale, nefiind prevazute de instrumente juridice speciale de reg)e-
mentare care sa le dea aceasta calificare.

in ceea ce prive~te terorismul, una dintre cele mai mari provocari pentru dreptul
international actual ~i pentru comunitatea intemafionala a fost formulata in anul 2015, o
propunere din partea Romaniei, la care s-a alaturat Spania ~i care bene:ficiaza de sprijinuJ
tehnic al Olandei, de infiintare a unei instante specializate in pedepsirea infracfiunii de
terorism - Curtea Intemationala impotriva Terorismului. Una dintre cele mai mari
dificultafi in privinta acesteia este reprezentata de lipsa unei definipi comprehensibile a
infracti
•
unii de terorism4•

Merita insa subliniat ca, pana la acest moment, ca urmare a preocuparii constante a
statelor de a gasi metode de combatere ~i sanctionare a actelor de terorism, au fost adoptate
mai multe convenfii internationale ce reglementeaza diferite aspecte ale faptelor de
terorism:
- incheiate la nivel universal: Convenfia pentru prevenirea ~i reprimarea infracfiuni/or
impotriva persoanelor care se bucura de protecfie internafionala, inclusiv agenfilor
dip/omatici (1973), Convenfia internafionala impotriva luarii de ostatici (1979), Convenfia
intemafionalii pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozivi (1997), Conven/ia
internafionalii pentru reprimarea finanfarii terorismului (1999), Convenfia cu privire la
infracfiuni §i alte acte comise la bordul aeronavelor (1963), Convenfia pentru reprimarea
capturiirii ilicite a aeronavelor (1970), Convenfia pentru reprimarea actelor i/icite

1 S.P. Subedi, International economic law Section A: Evolution and principles of international economic
law, University of London Press, 2007, p. 22. •
2 A. Gentimir, Succinte observa/ii interdisciplinare privind redefinirea dreptului internafional penal, ~
vol. Justifie, Stat de drept ,# cultura juridica, Institutul de cercetari juridice ,,Andrei Radulescu", Acadenua
Romana, Ed. Universul Juridic, Bucure~ti, 20 I 1, pp. l 086-1093. . .. .
3 Pentru detalii referitoare la dreptul penal ca ramura a dreptului intern, a se v~ea M.I. ~chinict,
M. Dunea, Drept penal. Partea genera/a. Curs teoretic in domeniul lice~/ei (/), Ed. H~angm , ~ucure~1, 201~3
4 Pentru o prezentare detaliatA a elementelor propunerii de infimtare a Clll111 Inte~at_1~nale~ ~potn

Terorismului, a se vedea C. Moldovan, Succinte c?nsi1erafii referito~re_ la propuner~a R?":'!.me1 de mfimta;:;

unei instanfe inrerna/ionale in materie de terorzsm, m Analele St1mpfice ale Umvers1tat11 ,,Alexandro
Cuza" Ia~i, Tomul LXn; Stiinfe Juridice, nr. 1/2016, p. 177-186.
 Capitolul I. Definirea ~i trasaturile dreptului internaiional public 31

impotriva siguran/ei aviafiei civile ( 1971 ), Conven/ia privind protec/ia fizica a materialelor
nucleare (1979), Protocolul privind reprimarea actelor ilicite de violenfii in aeroporturile
care deservesc aviafia civilii internafiona/ii, aditional la Conventia pentru reprirnarea
actelor ilicite impotriva sigurantei aviatiei civile ( 1988), Conven/ia pentru reprimarea
actelor ilicite impotriva siguran/ei navigafiei maritime ( 1988), Protocolul pentru
reprimarea actelor ilicite impotriva siguranfei platformelor fzxe situate pe platoul
continental (1988), Conven/ia privind marcarea explozivilor plastici in scopul detectiirii
(1991)
- ~i la nivel regional: Convenfia Organizafiei State/or Americane privind prevenirea ~;
pedepsirea actelor de terorism /wind forma infrac/iunilor impotriva persoanelor ~; de
extorcare conexe, care sunt de importanfii interna/ionalii ( 1971 ), Conven/ia europeanii
pentru reprimarea terorismului (1977), Conven/ia regionalii a Asocia/iei Asiei de Sud-Est
pentru Cooperare Regionalii privind reprimarea terorismului (1987), Conven/ia araba
privind reprimarea terorismului (1998), Conven/ia Organiza/iei Conferin/ei ls/amice
privind combaterea terorismului international (1999), Conven/ia Organiza/iei Unita/ii
Africane privind prevenirea # combaterea terorismului ( 1999), Tratatul privind
cooperarea dintre statele membre ale Comunitii/ii State/or Jndependente in combaterea
terorismului (1999).

Una dintre principalele probleme cu care se va confrunta o instanta intemationala

specializata in judecarea actelor de terorism va fi stabilirea competentei ratione materiae,
respectiv stabilirea elementelor constitutive ale actelor de terorism pe care sa le judece, in
conditiile in care in prezent nu exista o definitie generala ~i universal acceptatA a
terorismului in dreptul international, ceea ce pune problema respectlrii principiului m,Jhim
crimen sine /ege, nu/la poena sine lege.

0 definitie a actelor de terorism care merita atentie ~i care va influenta definirea la

nivel universal a acestora a fost data de Tribunalul Special peotru Liban, prin Dedzia
interlocutorie din 16 februarie 2011 a Camerei de apel asupra dreptului aplicabiJ, in care
aceasta instanta a incercat sa lamureasca mai muJte notiuni, printre care ~i pe cea de
terorism.

Decizia plaseaza in dreptul international cutumiar infractiunea de terorism 1, incercand

sa lamureasca aceasta notiune aflata in dezbatere de mai mult de un secol, insi a fost supusa
mai multor analize critice, avand in vedere amplitudinea posibilelor consecinte in viitor atat
in planul dreptului international, cat ~i in abordarea acestui concept la nivelul dreptului
intern al statelor in urmarirea ~i sanctionarea actelor de terorism2•

1
Special Tribunal for Lebanon. Appeals Chamber, Interlocutory Decision on the Applicable Law:
Terrorism, Conspiracy, Homicide, Perpetration, Cumulative Charging, The Prosecutor v. Ayyash et al, Case No.:
SH.,-l l-01/1, 16 February 2011 (,,Applicable Law"), parag. 83-110, https:llwww.stl-tsl.org/sitesldefault/filesl
documents/legal-documents/st/-casebooks/STL_Casebook_20 I _EN.pd/ (accesata la 2 septembrie 2019).
2
M.P. Scharf, Special Tribunal for Lebanon Issues Landmark Ruling on Definition of Te"orism and
Mode~ of . Participation; vol. IS, ls.s ue I, 2011, https:l/www.asil.org/insightslvolumelJ5/issue/6/spe.cial-
tribunal-iebanor,-i.ssue-s:~Jandmark-ruling-definition-terrorism-and (accesata la 2 septernbrie 2019); S. Kirsch,
A. Oehmichen, Judges gone astray: The fabrication of terrorism as an international crime by the Special
Tribunal for Lebanoni in Durham Law Review Online, 2009, vol. I, disponibila integral la adresa:
L .
 le
orept international public. Principii ~i instit utii fundamenta
32

In opinia Tribunalului,
- fiJ !nte,.n/i~ (dol~s!,
,,infrac{iunea de terorism are un element subi~ct~v dublu,.
a~d m rasp~nd,rea fricu
infracfiunii de baui ~i (ii) intenfia specialii (dolus spec,alzs) const
com1ter~a. unu1 act ~are este
sau constrangerea unei autorita/i. Elementul obiectiv ~onstii in
de ~~tahci). Infrac!zune~ de
incriminat de a/te 11orme (omor, viitiimare corpora/a, luarea
(lli) actul terorzst sa fie
terorism £n drept ul interna(ional necesitii, de asemenea, ca
transnafio naf' 1 (trad. a.).
Geneva din 1949 ~i de
Notiunea crime de rizboi" este prevazuta de Conventia de la
ri _grave ~I~ normelor
ProtoooiuJ Ad'i'fional I ~i presupune incalcari grave ~i alte ~iola
at10nale ~1 mterne.
dreptului intema~onal umanitar aplicabile in conflictele armate mtem
ale de~i tafii umane
No~unea ,,crime impotriva umanitafii" cuprinde incalcari grave
nn S~tu tulm de ~a. R?~a,
sau umilirea ori degradarea grava a fiintelor umane, care, conf~
tmpo tnva populat1e1 ctv1le.
sunt comise in cadrul unui atac sistematic sau general indreptat
se atat in timp de razboi, cat
Spre deosebire de categoria anterioara, aceste fapte pot fi comi
~i de pace.
uciderea sau provocarea
Genocidul2 este cea mai grava infractiune ~i cuprinde acte ca
distruge, in totalitate sau in
de suferinte fizice sau psihice grave comise cu3 intentia de a
parte, un grup naponal, etnic, rasial sau religios • Definitia
acestei crime intemafionale este
marea crimei de genocid din
prevazuta in extenso in Convenfia privind prevenirea ~i repri
1948. 8 din Statutului C1Jrtii
Tortura, potrivit art. 3 al Conventiei de la Geneva din 1949 ~i art.
a tratamentelor inumane ~i
Penale Intemaponale din 1998, este considerata o fonn a grava
sau contr a umanitatii, in acele
este intenisa atat ca act individual, cat ~i ca o crima de razboi
~te atat
situatii in care face parte dintr-o practica sistematica. Interzicerea torturii prive
stateJe, cat ~i entitafile nestatale.
fie infiintate ad-hoc de
lnstantele internafionale specializate in aceasta materie sunt
ale dreptului international
Organizafia Nafiunilor Unite pentru a sanctiona incalcari grave
l International pentru fosta
penal sau ale dreptului international umanitar - Tribunalul Pena
fie cu existenta permanenta -
Iugoslavie, Tribunalul Penal International pentru Rwa nda- ,
are comp etent a de a judeca
Curtea Penala Internationala, inaugurata 1n anul 2002 ~i
a umanitatii crime de razboi,
persoane fizice acuz.ate de comiterea de genocid, crime contr , '

of_ terrorism as an international

httP_s:llwww.academia.edu/11365795/Judges_gones_astray_TheJabrication - - -
_cnm~_by_t~_Sp~ial_TribunalJor_Lebanon (accesata la 2 septem
brie 2019).-
Decision on the Applicable Law:
. Special ~nbunal fo~ _Lebanon, Appeals Chamber, Interlocutory
The Prosecutor v. Ayyash et al, Case No.:
Terrorism, Consprracy, Hom1c1de, Perpetration, Cumulative Charging,
//www.stl-tsl.org/sites/defaultljiles/docu
STL-1 1-01/I, 16 February 20 I I (,,Applicable Law"), parag. 111, https: .
ta la 2 septembrie 2019).
ments:egal-do~um_ents/stl-c~sebooJ:slSTL-:-Casebook_201 _ENpd f(accesa
Revista a Drepturilor Omulm
A. Gen_timir, Genoc1dul - m.fracfLUne cu caracter internafional, in Noua
nr. I, Bucure~t1, 2007, pp. 37-45.
din I 948, a se vedea A. Gentirnir,
-~~spre _ge~o~idul cultural, care nu a fost prevazut in Conventia
3
ica dreptului romanesc dupii aderarea la
Refl_ecfu mterdzsc,p~nare ~supra genocidului cultural, in vol. Dinam
Academia Romana, Ed. Universul
Un~u~ea Europe_ana, Inst1tutul de cercetari juridice ,,Andrei Radulescu" '
Jund1c, Bucure~t1, 20 I I, pp. 527-530.
capitolul 1. Oefinirea ~l trasaturile dreptului international public 33

atunci cand acestea. ~unt cetateni ai statelor pAfti la Statutul de la Roma al Curtii
rntemaponale de Justit1e , semnat in 19981.

O a treia categorie de instante este reprezentata de tribunalele penale ,,mixte" sau

hibride, infiintate in cadrul sistemelor jurisdictionale naµonale, cu acordul statelor
respective, ca ~s~te sp~ciali_zate in judecarea infractiunilor internationale, din care fac
parte judecat?n avand n~t•on~htatea acelui stat. Aceste instante au o competenta limitata Ia
anumite penoade d~ timp "m care au avut loc conflicte ~i incalcari ale drepturilor
,
fundamentale. Sunt mcluse m aceasta categorie tribunalele din Timorul de Est, Kosovo
cambodgia, Sierra Leone, Irak, Liban.

Panelurile speciale pentru Timorul de Est au fost infiintate in anul 2000, de catre
Administratia Tranzitorie a Natiunilor Unite pentru Timorul de Est (UNTAET), in cadrul
Curtii districtuale din Dili, care a dobandit competenta exclusiva cu privire la crimele de
a
razl,oi, crimele impotriva umanitatii, genocid ~i alte infractiuni grave (comise in perioad
1 ianuarie-25 octombrie 1999). In compunerea acestor paneluri intrau doi judecatori straini
~i un judecator national2.

in scopul pedepsirii persoanelor vinovate de atrocitatile comise in timpul conflictului

din 1999 in Kosovo, Misiunea Administrativa Interimara a ONU in Kosovo (UNMIK) a
elaborat, in anul 2000, un set de reguli (cunoscute sub denumirea ,,Regulation 64 Panels"
)
care permiteau ca judeca tori intemationali, impreuna cu judecatori din instantele
din
a
Kosovo, sa judece cazuri individuale de crime de razboi. Activitatea acestor paneluri
fost una dificila din cauza lipsei judecatorilor intemationali, a incapacitatii de a a<hma
probe3 etc.
in cursul anului 2017, au fost instituite Kosovo Specialist Chambers and Specialist
Prosecutor 's Office, tribunal care functioneaza in baza unor reguli de procedura (Rules of
Procedure and Evidence before the Kosovo Specialist Chambers including Rules of
Procedure for the Specialist Chamber of the Constitutional Court) , mcare au fost preluate
a
principii aplicate de alte tribunale penale intemationale ~i din Conventia europeana
4
drepturilor omului •

in Cambodgia, au fost create, in 2001, in confon nitate cu legislatia nationala,

Extraordinary Chambers in the Courts of Cambodia (ECCC) - Camerele Extraordinare
pentru Cambodgia -, ca o instanta speciala cambodgiana, care prime~te asistenta tehnica

1
Statutul de la Roma cu privire la Curtea Pena/a Internafionala a fost semnat la 17 iulie 1998 ~i a intrat in
ratificat
vigoare la 1 iulie 2002. in prezent, are 122 de state paqi. Romania a semnat Statutul la 7 iulie 1999, 1-a
ratificare la
prin Legea nr. 111/2002, publicata in M. Of. nr. 211 din 28 martie 2002, ~i a depus instrumentul de
11 aprilie 2002.
2
Infonnatii privind organizarea acestor instante ~i competentele lor sunt disponibile la adresa:
la 3
https:!lwww. ictj. orglsitesldefault/files/ICTJ-TimorLeste-Criminal-Process-2006-English.pdf (accesata
septembrie 2019).
t
3
C. Damgaard, Individual Criminal Responsibility for Core International Crimes. Selected Pertinen
Issues, Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2008, pp. 343-344 .
la
lnfonnatii cu privire la modul de functionare a acestei instante ~i regulile aplicabile sunt disponibile
4

adresele: https:!/www.scp-ks.orglen, https://www. scp-ks. orglenldocuments/rules-procedure-and-evi

dence-lwsovo-
specialist-chambers-including-rules-procedure (accesate la 3 septembrie 2019).
34 Orept international public. Principii $i institutii funda,n
--------- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - entale
din partea Natiunilor Unite prin United Nations Assistance to the Khmer Rouge n .
, b·t d .. I x...: I r1a/$
(lJNAKRT), pentru ajudeca persoan~Ie responsa _1 e e_mca ca..11 grave__a e d~eptului l'ena!
cambodgian, ale dreptului intemapon~I umamtar_ .~1 ale c?nven~tlor mternationale
recunoscute de Cambodgia, comise in penoada 17 apnhe 1975-6 tanu..ane 1979 1•
Aceasti instanta aplicA dreptul national ~i dreptul international. In competenta sa i tr
infractiunea de genocid, astfel . cum este ~efini_ta de Conventia d~n~ !_948 cu privir; ,!
prevenirea ~i pedepsirea crime1 de genoc1d, cnmele contra umamtatu, astfel cum SU
definite de Statutul de la Roma din 1998, incalcari ale Conventiilor de la Geneva din 1949 ~

Curtea Specialii pentru Sierra Leone a fost infiintata in 2002 la cererea Guvernuiu·
citre ONU de a se stabili o instanta speciala care sa judece infracfiuni grave comi~
impotriva civililor ~i a personalului de menfinere a pacii al ONU, in perioada razboiului
civil din 1991-20022•

Trihuna/ul Special Irakian a fost infiintat in 2003, in temeiul Statutului Tribunalului

Special Irakian, cu competenta in judecarea genocidului, a crimelor impotriva wnanitatii, a
crimelor de rizboi, comise in perioada in care la putere s-a aflat Saddam Hussein (I 7 iulie
1968-1 mai 2003)3•

Cea mai recenta instanta intemationala ad-hoc este Tribunalul Special pentru Liban,
inallt,aurat la l martie 2009, cu sediul la Haga, ca urmare a acordului intre ONU ~i guvemul
hnanez, semnat la 23 ianuarie 2007. Aceasta instanta este independenta ~i are competenta
de a judeca persoanele acuz.ate de atentatul din 14 februarie 2005, care a cauz.at 22 de morµ
(printre care fostul prim-ministru Rafic Hariri) ~i ranirea multor persoane4 ;

k) dreptul internafional al mediului este de data mai recenta fata de alte diviziuni ale
dreptului international public, cum sunt protejarea drepturilor fundamentale ~i dreptul
umanitar, ~i a aparut ca unnare a preocuparilor statelor in domeniul ecologic, intensificate
in anii 19705 ~i concretizate intr-un numar mare de instrurnente juridice care au ca obiect de
reglementare raporturile de cooperare dintre state ~i alte entitati intemationale pentru
protejarea biosferei impotriva deteriorarilor majore ~i dezechilibrelor care ar putea sa ii
perturbe functionarea normala6 •
Cu titlu de exemplu, mentionam: Conferinfa asupra biosferei, organizata de UNESCO,
la Paris, in 1968, Declarafia asupra luptei contra poluiirii aerului din 1968, adoptata de
Consiliul Europei, Carta europeanii a apei, din 1967, Acordul european privind /imitarea
folosirii wwr detergenfi in produsele de spa/are §i curiifare din 1968, Convenfia africanii
asupra conserviirii naturii §i resurselor naturale din 1968, amendata in anul 2003, prima
1
lnformatii cu privire la activitatea acestei instante ~i jurisprudenta sa sunt disponibile Ia adresa:
https:l/www.eccc.gov.khlenlnode/39457 (accesata Ia l septembrie 2019).
2
Informafii suplimentare despre activitatea ~i jurisprudenta acestei instante sunt disponibiie Ia adresa:
http://www.rscsl.org (accesata la 3 septembrie 2019).
3
V. Constantin, op. cit., 2010, pp. 288-289.
4
lnformatii_detal!a!e despre infiintarea Tribunalului, competenta, organizarea, proceseie pe roI ~i hotarfuile
pronu~tate sunt d1spomb1le la _adresa: h~tp:llwww.stl-tsl.org (accesata Ia 3 septembrie 2019).
C.• Redgwell, Internat10nal Environmental Law, in MD · • Evans (ed) 1
. , ,n - 1 Law, 4th ed., Oxfiord
1erna1wna
•
Ur111
p
ve[51ty ress, 2014, p._ 690; A: Cassese, op. cit., 2005, p. 482.
M. Dutu, Dreptul mterna/10nal al mediului, Ed. Economica, Bucure~ti, 2004, p. 85.
capitolul I. Definirea ~i trasAturile dreptului international public 35

ConferinJa ONU privind mediul, organiz.ata la Stockholm, in 1972, in unna careia a: fost
adoptata Declarafia privind mediul; Convenfia din 1972 asupra protec/iei patrimoniului
mondial, cultural §i natural, adoptata sub egida UNESCO; Conven/ia de la Bonn, din 1979
asupra conservarii s~eciilor migratoare apar/inand faunei sa/batice; Carta drepturilor 1 t
indatoririlor economzce ale state/or, adoptata de catre Adunarea Generala a ONU, in 1974·
Declarafia de la_ Rio de Janeiro, ~in 1992, asupra mediului §i dezvoltarii; Convenfia asupr~
biodiversitafii din 1992; Conven/1a-cadru privind schimbari/e climatice, adoptata in cadrul
ONU, in 2002 (UNFCC - United Nations Framework Convention on Climate Change);
Conferin/a de la Johannesburg, din 2002, privind dezvoltarea durabila; Protocolul de la
Kyoto la Convenfia-cadru privind schimbarile climatice din 1997, Protocolul de la
Cartagena cu privire la biosecuritate ,..din anul 2000 , Acordul de la Paris din 2015 ' care a
1 2

intrat in vigoare in noiembrie 2016. In octombrie 2016, aproape 200 de state au decis sa
amendeze Protocolul de la Montreal privind substan/ele care reduc stratu/ de ozon
(Amendamentul de la Kigali), prin adaugarea unor masuri suplimentare pentru eliminarea
treptata a utilizarii anumitor gaze cu putemic efect de sera3•
Protejarea mediului constituie un subiect deosebit de important pentru state, care au
fost in mod constant preocupate de reglementarea conduitei lor, a autoritatiJor publice ~i
particularilor in raport cu obiectivul de protejare ~i conservare a mediului, ceea ce rezulta in
mod evident din numarul mare de acte normative adoptate pana in prezent, cu forta juridica
obligatorie sau cu valoare de soft law, ce prevad obligatii de diligenta ~i de prevenire pentru
state4•
Ansamblul reglementarilor adoptate se caracterizeaza prin interdisciplinaritate, includ
elemente de cercetare din domeniul economic, al ~tiintelor politice, ecologie, drepturi
fundamentale, dreptul marii, dreptul transporturilor intemaµonale, regimul Antarcticii,
folosirea cursurilor de apa in alte scopuri decat navigaµa, indicand complexitatea
problemelor legate de mediu. 0 alta trasatura a acestora este menµonarea existentei unei
5
legaturi directe intre calitatea mediului ~i existenta ~i continuarea vieµi umane •
Importanta protejarii mediului, evolutia relatiilor dintre state ~i eventuala modificare a
raporturilor juridice stabilite intre acestea care au implicaµi in acest domeniu a fost subliniata de
Curtea Internaµonala de Justiµe in hotararea data in cauza Gabcikovo-Nagymaro7s6 (in care
Curtea a repnut principiul preventiei) §i, mai recent, in cea data in cauza Pulp Mi/ls (Fabricile

Dutu, op. cit., 2004, pp. 43, 53-67.

1 M.
2 Acordul de la Paris la Conven/ia-cadru a Organiza/iei Na/iunilor Unite asupra schimbiirilor climatice a
fost adoptat la 12 decembrie 2015 la a 21-a sesiune a Conferintei parfilor la Conventia-cadru a Organizatiei
Nafiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, care a avut loc la Paris, intre 30 noiembrie ~i 12 decembrie 2015.
A intrat in vigoare la 4 noiembrie 2016. Textul este disponibil la adresa: http://unfocc.int/paris_agreement/
items/9444.php (accesata la 2 septembrie 2019).
3 E.A. Heath, Amendment to the Montreal Protocol on Substances that Deplete the Ozone Layer, in

International Legal Materials, vol. 56, Issue 1 February 2017, pp. 193-205.
4
M. Iovane, op. cit., 2017, p. 418.
5 Pentru o dezvoltare detaliata a evolufiei reglementarilor in domeniul dreptului international al mediului, a

se vedea C. Moldovan, Considera/ii referitoare la apari/ia §i evolupa dreptului interna/ional al mediului,

in Analele ~tiintifice ale Universitatii ,,Alexandro loan Cuz.a" Ia~i, Tomul LXIII, Stiinte Juridice, 2017, nr. I,
pp. 273-286.
6 [CJ, Case concerning Gabcilwvo-Nagymaros Project (Hungary v. Slovakia), Judgment of25 September

1997.
7
ICJ, Case concerning Pulp Mills on the River Uruguay (Argentina v. Uruguay), Judgment of 20 April
2010.
36
____________Drept
__ _ _ _al_
Internation _ _Principii
public. $i institutii
_.....:___:__ funda ll'lenta1e
_ __:_.:.,::.:_::

de celulozii de pe raul San Juan}, in care a apreciat ca obliga~a de evaluare a impactu]~ 1

mediului reprezinta o tehnica de integrare a considerentelor de mediu in procesuJ de 1~
deciziilor ~i un element important pentru prevenirea prejudiciilor transfrontaliere cauz.a~e a
activitati periculoase neinterzise de dreptuJ intema~onal. de
Dreptul international al mediului, spre deosebire de alte diviziuni ale dreptului int
~onal, prezinta particuJaritatea cii dreptul scris a precedat practica spontana a statelort. erna.

Secfiunea a 6-a
Repere ale evolufiei istorice a dreptul ui international public

Dreptul international ca drept al natiunilor s-a cristalizat ca. sistem sau disciplina
separati odata cu aparitia statelor modeme, in secolele al XVI-lea §I al XVII-lea. Evoluti
sa a fost una neunifonna, inegala §i in salturi • Regulile dreptului international -de la
2 ac~:
vreme erau derivate din norme ale dreptului roman sau canonic, care decurgea din ius
naturalis. fnsa reguli de conduita pentru relatiile dintre state au existat cu mult inaintea
acestor momente. Inca din perioada antica s-au format practici privind schimbul de trimi~i
3
diplomatici ~i unele reguli privind privilegiile §i imunitatile aplicabile acestora , stabilite pe
baz.a bilateraJa. Cel mai vechi tratat cunoscut dateaza din secolul al XIII-lea i.H., incheiat de
fa:raonul Egiptului §i regele hititilor.
in secolele al VI-lea §i al VII-lea i.H., in China au fost incheiate mai multe tratate de
buna vecinatate, prin care se renunta la razboi ~i se instituia arbitrajul ca modalitate de
soluponare a neintelegerilor dintre state • Confucius, in secolul al VI-lea i.H., vorbea in
4

scrierile sale despre constituirea unei asociatii internationale, care sa cuprinda toate statele,
5
al carei scop sa fie aplicarea principiului bunei-credinte •
in India, in secolul al V-lea i.H., au fost adoptate legile lui Manu, care consemneaza
existenta unor misiuni diplomatice ad-hoc. Tratatele erau considerate sacre ~i erau incheiate
6
cu prommtarea unui juramant religios •
Grecia §i Roma antica au avut un rol important in evolutia dreptului international, in
secolele VI-V i.H., fiind incheiate mai multe tratate internationale cu diferite obiecte: reli-
gioase, de pace, militare, de neagresiune, comerciale sau contmand reguli de declarare ~i
purtare a razboiului 7• Persoana solilor era inviolabila, se acorda o anumita protecpe strainilor.
Din acea perioada s-a conturat principiul pacta sunt servanda, in materia aplicarii tratatelor
intemationale, de actualitate ~i in prezent8• Odata cu extinderea statului roman dincolo de

1
M. Iovane, op. cit., 2017, p. 4 I9.
2
~-C. Neff, A short history of International Law, in M.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford
th
•
Umve3rs1ty Press, 2014, pp. 3-24; A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2015, p. 2.
4
Th. Buergenthal, H.G. Maier, op. cit., 1990, p. 13.
5
S. Scauna~, on.
r
cit. ' 2002 ' p. 13 .
8
pp. 2_ _L. Le Fur, G. Chklaver, Recueil des textes de droit international public, Librairie Dalloz, Paris, 192 ,
3
6 D p ¥

7 ·opes~~•~- Nastase, Fl. Coman, op. cit., 1994, p. 13. F

Traducen m limba fr I
anceza a e unor tratate cunoscute incheiate in Antichitate sunt cuprinse in L. Le ur,
¥

G• Chk.Iaver on -1
8 ~ r· Cl . , 1928 'pp. 3-6.
S. Scauna~, op. cit.. 200? n 11
 national public
capitolul I. Definirea ~i trasaturile dreptului inter 37

, care reglementa atat probleme de d.rept

~te l~ din p~ze~t ale ItaJ_iei, s-a fonna~ ius gentium
cetatenii romani ~i strruni 1•
mte~ap.onal, cat~• _rapo ?le de drept pnvat dintre
1648, s-a inregistrat O stagnare a
In WE.~l Medi~. pana !a Pacea Westfalica din
perioada precedenta. Au fost incercari d
dezvoltaru dreptulw mtemap.onal, comparativ cu
inteme - Legile Oleronului (secolu~
codificare in domeniul dreptului marii, prin legi
), prin care se enunta Jibertatea de navi-
al ~-l ea) , Consolato de/ Mare (se~olul al XIV-lea practici
•• In timp, au aparut a~a-numitele
2
gat-Je ~ na..velor statelor neu ~, P: tunp d~ razboi
1 armate pentru incheierea tratatelor _
negative mtre state - constand m folostrea foqe
mare, au fost create diverse regimuri d~
pirateria devine o practica obi~nuita in comertul pe ·
3
dependenta .
au pus bazele dreptului international
in aceasta perioada au fost formulate teorii care
em. Rel eva nta prez inta scri erile Jui Hug o Grotius4, considerat ,,parintele" dreptului
mod
ortante sunt De Jure Belli Ac Pacis -
intema~onal modem. Lucrarile sale cele mai imp
care a incercat sa redea o expunere
Despre dreptul razboiului ~i pacii (1625) -, prin
tente la acea data, ~i Mare Liberum -
sistematica a regulilor dreptului international exis
libertafii mari]or, care, in timp, a ajuns sa
Mare.a Libera ( 1609) -, o prezentare a doctrinei
acce ptat a ca prin cipi u al drep tulu i inte rnat iona l public5•
fie
30 de ani (1618-1648) ~i a stabilit un
Pacea de la Westfalia a pus capat razboiului df
a rezistat mai mu1t de 100 de ani. Facea
sistem-cadru de pace ~i cooperare in Europa, care
~i protestantism, fiind astfel prefigurata
referire, inter alia, la coexistenta dintre catolicism
stfalia a proclamat principiul pacta sunt
libertatea religioasa in Europa. Pacea de la We
tului international public.
serranda6 ~i este considerata piatra unghiulara a drep
lara fia de inde pen den ta a Stat elor Uni te ale Americii din 1776 ~i Revolufia
Dec
itia principiilor suveranitafii7nafionale, a
franceza din 1789 au avut un rol important in apar
(dreptul la autodeterminare) •
dreptului popoarelor de a dispune de propria soarta
area De lure Naturae et Gentium
Juristul german Samuel von Pufendo~, in lucr
ia principala sursa a dreptului in~ema-
(1 672), a expus opinia ca dreptul natural constitu
Juri stul elve tian Em mer ich de Vat tel, in lucr area The Law ofNations (1758), a mclus
tional.
care s-au bazat guvemele statelor pana in
~ ghid de drept international pentru diplomafi, pe •
9 • • • • • • •
secolul a] XIX-lea, inclusiv • izata prm spmt practtc, poz1 t1v~ st §1
Secolul al XIX-lea a reprezentat o perioada caracter
onis t, prin idei §i filos ofii ratio nali ste, care au contribuit in mod semnificatlv la
exp ansi 10 ~ .
dezvoltarea ~i evolutia dreptului intemational • 1
pus capat in mod formal razb?~ :1°~1
Actul final al Congresului de la Viena din 1815 a
eral sofisticat de cooper~e poh~c~ ~
napoleoniene §i a pus bazele unui sistem multilat
omi ca in Eur opa , ale caru i prin cipa le aspe cte au rezistat ~i au fost aphcate pana la
econ

14.
D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. cit., 1994, p.
1
2 Ibidem, p. I6.
3 Jbidem.
1645 · _ cit 1994
4 Hugo Grotius,jurist olandez, a trait i'ntre anii l5B3 ~i op. ., '
1990, p. 14; D. Popescu, A. Nastase, FL Coman,
5 Th. Buergenthal, H.G . Maier, op. cit.,

p. 17.
6 Th. Buergenthal, H.G. Maier, op. cit., p. 16.
!
7 D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. c~:' 994, _P- 17.
8 Samuel von Pufendorf, jurist german, a trait m penoada
I632-1694.
. . .
9
Th. Buergenthal, H.G. Maier, op. cit., p. r15.
!C! mhrufo·e Univ ersity Press, 20 I4, p. I9.
 7
_____
38
____________:__. . :_____:_~.:. :.=.: =~=~
Drept international public. Principii ~; institutil fundame nt ale

izbucnir~. Primul~ Razboi Mondial1, printre care mentionam: codificarea Partiala

dreptulm d1plomattc, proclamarea libertatii navigafiei pe fluviile intemationaJe, interzicereaa
----
. ..
tuilll• cu sc IaVJ,· recunoa~terea neutra 11tat11 permanente a Elvetiei 2.
com~,.rha1
In urma CongresuJui de la Paris din 1856, au fost codificate regulile de Purtare
razboiului pe mare, a fost reglementat regimul Dunarii ca fluviu international, s-a hotara~
neutralitatea Marii Negre, s-au recunoscut Tarilor Romane drepturi proprii in relatLJJ
~ comerciaJe intemationaJe, dobandind dreptul de a incheia tratate de comerf ~i navigafieJ. e
' Prin prima conven~e muJtilaterala, Conven/ia de la Geneva din5 18644, au fost PUse
baz.ele unei noi ramuri a dreptului international - dreptul umanitar • Aceasta cuprindea
reguli privind unbunatafirea sorfii militarilor ranifi in campaniile militare, tratamentuJ
militarilor ranip sau bolnavi in razboiul terestru •
6

Ca efect aJ revolufiei industriale, au aparut primele organizatii internationale, numite

uniuni administrative - Uniunea Telegrafica Universala (1865), Oficiul Interna~onal al
Administraµei Telegrafice ~i Uniunea Monetara Latina (1865)7.
Conferinfele de la Haga din 1899 ~i 1907, incheiate cu adoptarea mai multor convenfii
8
intemaponale, au codificat legile ~i obiceiurile razboiului •
Dupa Prirnul Razboi Mondial, prin Tratatele de pace de la Paris din 1919 (,,Sistemul de
la Versai11~"), s-au adus modificari ordinii juridice internafionale. Au aparut noi state
independente in Europa (Austria, Ungaria, Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia, Romania).
9
A fost creata prima organiz.ape cu vocape universala - Liga Nafiunilor -, cu scopul de a
apara pace.a intema~onala, de a promova cooperarea internationala ~i de a institui un sistem
de securitate colectiva, bazat pe nofiunile de dezarmare (art. 8 din Pactul Ligii Natiunilor),
soJ.utionarea ~ca a diferendelor ~i scoaterea razboiului in afara legii (art. 11-15), garan-
10
tarea colectiva a independenfei fiecarui stat membru (art. 10) ~i sanctiuni (art. 16 ~i art. 17) •
~i nu a avut succes in realizarea scopului pentru care a fost creata, instituirea
acesteia este de o importanta deosebita din mai multe motive:
a) a fost prima organizafie interguvernamentala cu vocatie universala;
b) a instituit primul cadru general pentru rezolvarea diferendelor politice ~i pentru
pastrarea pacii;
c) a infiintat prima instanfa permanenta - Curtea Permanenta de Justifie Internafionala;
d) a instituit sistemul mandatelor, pentru supravegherea teritoriilor care nu se autogu-
Yemau, sisteme considerate a fi prima incercare de stabilire a institufiilor de protejare a
drepturilor fundamentale 11 •

; Th. Buergenthal, H. G. Maier, op. cit., p. 16.

- ~- Popescu, A. Nastase, FI. Coman, op. cit., 1994, p. 17; Declarafia privind neutralitatea Elvefiei, din
2
Omarue l 8 l 5 - Declaration des puissances sur les affaires de la Confederation Helvetique du 20 mars 1815 -
este p~blicata in L. Le Fur, G. Chklaver, op. cit. , 1928, pp. 86-87.
4
D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. cit., 1994, pp. 17-18.
5
L. Le_Fur, G. Chklaver, op. cit., I928, pp. 89-91.
6
S. Scau~, op. cit., 2002, p. 14.
D. Popescu, A. Nastase, FI. Coman on cit 1994 p I 8
7
Ibidem. ' r· ·• , · ·

: L. Le Fur, op. cit., 1931, p. 197; S. Scaun o . 2002 4

Actul constituf I L'1 11.. . . ~ . 'P· cit. , , p. 1 .
Conferintei de pace d~vla p ~ ~afmn~lor ~ fo st Pactul Societatii Nafiunilor, semnat la 28 iunie 1919, in cadrol·
• a ans, mtrat m v1goare ~m IO 1anuar1e
· • 1920, a avut 42 de state ca membri fondaton,
prmtre care ~i Romania
10 •
i I P. Sands, P. Klein, Bowett 's Law of1 .
Th. Buergenthal HG M . . nternahonal Institutions 6 ed. ' Sweet & Maxwell ' 2009' p. 9.
th
, • . a1er, op. elf. , p. 17. '
 Capitolul I. Definirea ~i trasaturil d
- - - - - - - - - - . := e:..::r~e1Ptului ·international public
39
Pactu/ Briand-Kellooo se at la Pan "
bl. . 0o, mn 8 8 _ §i intrat in vigoare in 1
1
a ren unt a la folo . tn 1~2
o 1gaf1a. statelor de
/tre a r~b om lut ca instrum ent al ]' . ~~ 9, ~revedea
statelor ~• astfel acesta a fost sco "~ a ara leg1i. po tt1c11 naf1onale a
Dupa eel de-al Do ilea R,. bs
az 01 Mondial , a fiost creata Organizafia Na!iunil U . .
iun ie 194 5
, la San Francisco, §i intrarea sa ?r
semnarea Ca rtei ON U la 26 ~te, pnn
24 octombrie 1945. m v1goare la
A tri'bup1"Ie ~•. functionarea ONU vo fi1d · e "m cursul acestei lucrari i
· da aspecte Ior negativ ' e ~i a deficientr ezvoltate §i ana1!~t
cm 1 aza literatura de specialita.te,n
a obs erv a ~i acc ent uea za rolu l ee or!el care le sublmt · ta in configurarea
ace ast
· mapon
-- ·· mte
·1~tap1 • ale actuale2. sent.a pe care ONU "I1 prezm
soc
ala t ~ . ..
In prezent,•societatea intemation , es e sup usa presmnu de a se adapta noilor provo-
.. · · d .. me dintr 1 . .
c~ ~• e a gas1 remedii pentru probleul t . ,.e. ~e e ma1 vanate, de la preocuparea de a se
as1gura un standa rd min im in dom eni
ent ari ade cva te pen !:.o eJ.a nt dre ptu rilo r ~i .libert~filo.r fundamentale, la
adoptarea de reglem are a pro tecfiet medmlm , la prevenirea §i
3
i inte ma tion al4. aSi gur
reprimarea terorismulu

Secfiunea a 7-a
public
Codificarea dr ep tul ui international

-ationa l :on tem por an .. se car act eriz eaz a prin tendinta statelor de a prefera
Drep:1" inte:11 ace stea contin prevederi mai precise,
p_o n~l e fafa de cut um a, deo are ce
tratatele mtema ii lor. Ca urmare a procesului de
enl o~ . ~ur tate _prin rep rez ent ant
rez ult a~ neg?c1 dorit sa participe in mod activ Ia relatiile
a apa nf1 e1 de n01 state car e au
decoloruzare ~1 reg uli, tendinta aceasta a fost accentuatA in
sa sch imb e une le din tre vec hile
intemationale ~i 5
perioada anilor 1960-1980 •
ific are a reg ulilor dre ptu lui inte rna fional public poate fi definit ca
Procesul de cod pus
ematizarea, intr-un singur corp comun (cor
activitatea ce presupune culegerea ~i sist nta
is), a reg ulilor car e pan a la ace st mo me nt erau separate, de catre o autoritate compete
iur prin
st sen s, ins titu ita pri n aco rdu l statelo r, sau desfa§urate in mod direct de catre state
in ace
~i neg oci eri car e se pot fina liza cu ado ptarea unui tratat international.
discut ii
ea cod ific arii reg ulil or de dre pt inte rnational a fost o preocupare a statelor
Neces itat
l al XIX -lea . 0 rele van fa deo seb ita au Conferinfele de la Haga din 1899 ~i
inca din secolu
denumirea .d~ Pactul d~ la P~s , ~ e~te ~
tratat multilateral,
1 Pactul Briand-Kellogg, cunoscut ~i sub 19~ 9 ~1 este_ illCa
1
ill vi~oare,. ~- ::: ::
in vigo are la 25 rnhe
incheiat la 27 august 1928. A intrat ,? dispo~bib~ &res ·
Pac t (192 8) , in Max Pla nck Encyclopedia of Publzc lnternanonal Law .
Kellogg -Br iand
780199231690/law -9780199231690-e3 20. rskey-O Gtm ma,
·z oum law com /view/J O J09 3/la w:e nil/9 l t · f fi at de 15 state· enna
https -. 0◄ r 1 · r
11 m • • •
de Sud,
a fost tmfla semn~ ~;: ~a ~eelanda, Africa
11
· · r
(acc ~s~ ~ la 3 ~ep tem brie 201 9). P~ct u~
ult=l&prd=OPIL fonnulat rezerve iar Japonia
ele Uni te ale Am enc1 1, Bel gia, Fran ta, Marea ~ntame, C~ada, Au s~~ au ilor
Stat
n_i~ , Polo nia j>i Ceh o~!~ vac1 a. F~ ta ~~ :~~ ~ta te i:u aderat Ia Pact, num'arut paq
Irlanda, Indi~, Italia, Jap~ i El Salvador ~i Uruguay .
Stat ele Um te ale Am enc n au dep us decl arat~1~terpretative. . Ar fillei, Bolivie '
~i ii Nat1un1lor, cu excepµa gen
a ajuns la 63, incluzand toti membrii Lig
er, op. cit. , p. 18._ if h E . ent Collected Courses of the Hague
2 Th. Buergenthal, H.G . Mai n/London, 2002 ,
. Fitz mau rice , Inte rna tion al Pro tect ion. 0 ~:.hO;~; ~h e;s The Hague/Bosto
3 M.A '
(200l), Martmus IJ
Academy of International Law, vol. 293
d Courses of the Hague
21-2 2. . . l , I', euve du terrorisme, vol. 321 , Collecte
pp. 'd n/B t 2007 , p· 229 ·
4 p. Klein, Le droit mte
rnatwna a epr Let e os on,
·11/N "h O ff
Academ y of International Law, Bn IJ
,
5 A. Cassese , op. cit. , 2005, p. 167.
 ~
40 Drept internalional public. Princip" . . . I
" $1 inst,tutli fund
anienta1
1907, mentionate ~i anterior, la reperele in evolufia istoricA a dreptuJu·. . ~
De remarcat este faptul ca, fn unna Conferintei de la Haga din 190 / inte~a~onal public
0 st
conventii intemafionale privind modalitatile de rezolvare pa~nica a dif~ aude1ora~
.. rb ' . .. t t ren
0 Ptate ,
dintr
3
(ancheta, conc1here, a ttraJ, crearea une1 ms ante permanente de prize manti .. · ·estate
. 1• me) pre
regulile de purtare a razbo JU u1. ' cum ~i
in cadrul ONU, in 1947, a fost instituita, de catre Adunarea Generala ONU
de Drept Intemaponal (International Law Commission ), cu sediul la Ge~ 'Comisia
.. . dr I . . eva, care are
scop promovarea dezvo Itari1 progres1ve a eptu m mtemational ~i codifi ca
(confonn art. I parag. 1 din Statutul Comisiei de Drept Intemafional). carea acestuia
in sensuJ Statutului Comx isiei de Drept International 1, dezvoltarea progres1va .
a
w

, · · al "
dreptu1m mtemat1on mseamna
..pregiitirea proiectelor de conven/ii cu privire la subiectele care nu au fiOSI zncw A

reg/eme.ntate de dreptul interna/ional sau referitor la care norme/e nu au Jost inca d a

vo/rare suficient in practica state/or", iar codificarea inseamnii ,,formularea ~i siste ez~
ti=areo cat mai precisii a regulilor dreptului interna/ional in domenii in care existade ':'a0
practica amp/a a state/or, precedente # doctrinii'' (confonn art. 15)2 (trad. a.). ga
Ac~~tatea C?mis~ei c~ privire la un. ~numit .subiec! implica in practica analiz.1
dezvoltaru progres1ve ~1 cod1ficarea dreptulm mtemaµonal ~1 echilibrarea dintre acestea 1
funcfie de tema. Preocuparea principala a Comisiei de Drept Intemaµonal este in domertiu~
dreptului intemaµonal public, dar nu este prevazuta o interdicµe de a avea activitate in
domeniul dreptului intemaµonal privat ori al dreptului international penal.
Mai mult de 50 de ani, Comisia a lucrat aproape in exclusivitate in domenii ale
dreptului intemaµonal public, analizand probleme care tin de dreptul international privat in
masura in care acestea aveau incidenta asupra subiectelor sau instituµilor dreptului
intemaponal public.
in privinta dreptului internaµonal penal, situatia este diferita. Comisia a avut o acti-
vitat.e ampla in acest domeniu, incepand cu fonnularea principiilor de Ia Nilrnberg ~i
calificarea Ior ca principii ge~erale de drept, precum ~i analizarea problemei jurisdicpei
intemaponale penale in 1949. In anul 1994, Comisia a redactat proiectului de Statut al unei
Curfi Penale Intemaµonale §i un proiect de Cod al crimelor impotriva pacii ~i securitapi
omenirii in anul 1996. in anul 2005, Comisia a inclus pe agenda sa de lucru subiectul
referitor la obligaµa de a extrada sau de a unnari penal persoana cu privire la care a fost
3
fonnulata cererea de extradare (aut dedere aut iudicare) •

Comisia este compusa din 34 de membri din Europa, Africa, Asia ~i de pe continentul
american, ale~i pe o perioada de 5 ani, de pe Iiste prezentate de guvemele nafio?~le:
1 1
Comisia e]aboreaza propuneri, proiecte de tratate intemationale pe care le supune ate~t1e ~
comentarii]or state]or membre ONU, redacteaza rapoarte §i studii cu privire 1a diverse

74
1 Statutul Comisiei de Drept /nterna/ional a fost adoptat de Adunarea Generala prin Rezolufia nr. 1 CI!)
din 21 noiembrie 194 7 ~i amendat prin Rezolufiile nr. 485 (V) din 12 decembrie 1950, nr. 9~
40). dr
3 decembrie 1955, nr. 985 (X) din 3 decembrie 1955 ~i 36/39 din 18 noiembrie 1981. Textul este d1spomb!l t
adresa: http://legal.un.org/docsl?path =..lilc/textslinstruments/englishlstatutelstatute.pdf&lang=EF (accesata a
3 septembrie 2019). 2015
th '
2 D. Harris, S. Sivakumaran, Cases and Materials on International Law, 8 ed., Sweet & Maxwell,
pp. 56-57.
3 http://legal. un. orglilclwork. shtml (accesata la 3 septembrie 2019).
Capitolul I. Definirea ~i trasaturile dre t 1 . .
p u u, international public
. t ,. d' 41
sub1ec e mere mtate de Adunare G
activitatii sale pot constitui dovae . ealnerala: Toate aceste docurnente intocmite in .I
. z1 e extstent . 1·1 cursu
detennmare .
a nonnelor dreptului m·temationaII et regu 1 or cutumiare sau mii]oac e e
d
" y ,. :.i
. Pana m prezent, aceasta a avut ca r zul .
importante, ca: dreptul international al :ata~: adoptarea ~or tratate in domenii deosebit de
la y~~ptul tratatelor), dreptul marii (Convent~i~r ~;onvenpa de ~a Viena din 1969 cu privire
marn au fost rezultatul activitatii Com· .. C la ~eneva dm 1958 cu privire Ia dreptul
. . 1 dr I y • • t.. 1s1e1 onventta de la M t B .
P?Vlf~. a. eptu _marn, care a modificat cachul . . . on ego ay dm 1982 cu
d1~cut11 ~1 negoc1eri directe intre state), dre ~oratlv st~bll~t la Geneva, s-a realizat prin
Vtena dm 1961 cu privire la relatiile dipl P f ip_lomattc ~1. consular (Conventia de la
1
privire la relatiile consulare ). Sunt ~i exem ~:e t~e ~ ~~~ventia de la Viena din 1963 cu
nu s-a finaliz.at: raspunderea internationalap tat omenn m ~ar~ procesul de codificare inca
· as e1or, protectia d1plomatica.

in prezent, pe lista de lucru a Comisiei de D I . 2

imunitatea oficialilor (reprezentantilor) statului f: rr~r . n~e;at~onal se num~ra teme ca :
provizorie a tratatelor internatio~ale protejare: a ~ .Jf1.s __icµa penala sn:ama, aplicarea
y

protejarea atmosferei crimel ' ' . ~e m m m cazu1 confl1ctelor annate,

y • •

ras underea intern . ' ye contra _un:a~!tatn, zus cogens, succesiunea cu privire la
. drep tul . t u· atio~ala a statelor, pnncipnle generale de drept, cre~terea nivelului marii
~1 p m erna, ona1 .
~omisia de D~ept In!ernational nu detine in exclusivitate prerogativa codificarii
regul1~or_~e drept _mternap.onal, deoarece statele au posibilitatea de a discuta ~i purta
ne~oc1en m ~<:_d drrect,_ s_u? con?"ol_ul lor, in orice domeniu al dreptului international, iara
asistenta t~~c-~ ay Com1s1e1, cu mfimtarea unor comitete speciale care sa prezinte raportul
asupra actJ.VItati1 catre Adunarea Generala a ONU4•

Conse~area in scris, in textul unui tratat international sau intr-un proiect de articole
(care reprezmta o propunere de codificare intr-un anumit domeniu), a unor reguli nescrise
preexistente nu are semnificatia transformarii naturii juridice a acelei reguli, din regula
cutumiara in regula consensuala, ~i incetarea aplicarii sale pe care cutumiara.

Din aceasta perspectiva, codificarea regulilor prin adoptarea de tratate intemaµonale

poate produce efecte diferite in raport cu regulile cutumiare:
a) fie un efect declarativ (care consta in reafirmarea sau punerea in forma scrisa a unei
reguli cutumiare existente - spre exemplu: regulile privind incetarea efectelor unui tratat
international ca urmare a schimbarii imprejurarilor, in Convenµa de la Viena din 1969 cu
privire la dreptul tratatelor, reprezinta o consemnare in scris a unei reguli cutumiare bine
stabilite5);
b) fie un efect de definitivare a unei reguli emergente in curs de cristalizare (spre
exemplu, regula nulitatii tratatelor ca urmare a exercitarii constrangerii, prevazuta de
Conventia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor>);

1 M.N. Shaw, op. cit., 2014, pp. 85-86.

2 http://legal.un.org/ilc/ (accesata la 3 septembrie 2019). ...
3
B. Aurescu, Efectele Juridice ale cre~terii nivelului marii pe agenda de lucru a Comzszez de IJ_rept
Internafional a ONU/The Legal Effects on the Sea-Lev~/ Rise on the Work Programme of the UN lntematwnal
Law Commission in Revista Romana de Drept Intemat1onal nr. 20/2018, PP· 72-81.
4 A. Cassese,' op. cit., 2005, p. 167.
5 Ibidem, p. 168.
6
lbidem.
 42 Drept international public. Prlncipii Si institutil fundamentafe

c) fie un efect generator (spre exemplu, un tratat con~ne o regula noua de drept
international care nu este intrata in vigoare pentru toate statele, dar se declan~eaza un proces
in care, prin acceptarea gradualA din partea statelor, acea regula devine obligatorie inclusiv
pentru statele care nu sunt Pru-ti ale tratatului respectiv, fiind accepta~ ca opinio iuris) 1•
Aceste efecte pot privi ~i rezolu~ile Adw1arii Generate a ONU. Curtea lntema~ona)a
de Justiµe a subliniat in acest sens ca rezolutiile adoptate de catre Adunarea Generala a
ONU pot avea valoare normativa ~i pot oferi o proba importanta pentru stabilirea existentei
unei reguli sau pentru aparifia elementu1ui opinio iuris al cutumei internationale ori pentru
evolutia conduitei statelor in acceptarea unei anumite reguli 2•

Secfiunea a 8-a
Particularitti,file norme i de drept international public

Norniele dreptului internafional public au ca principala caracteristica natura

consensuala3, in sensul ca sunt rezultatul acordului de vointa al actorilor internafionali sau
al acceptarii anumitor reguli de drept internaµonal, ce poate fi exprimata in fornia scrisa, in
mod clar, direct ~i expres, prin incheierea de tratate internationale in anumite domenii in
care se dore~te reglementarea obligatiilor internafionale ~i a raporturilor dintre subiecti, sau
in fornia nescrisa, in principiu, in mod tacit, pe calea cutumei internationale.
Din cauz.a acestei naturi juridice ~i a prezentei elementului esenfial al
consensualismului, care constituie fundamentul insu~i al dreptului international public,
majoritatea normelor de drept international public nu au in structura lor elementul
sancfiune. Din acest motiv, au fost formulate diferite teorii care fie sustin lipsa de eficienta
juridica a dreptului internaponal4, fie ii neaga caracterul de veritabil drept sau il denumesc
c~asidrept ori un sistem imperfect, incomplet sau primitiv5 •
Pe de alta parte, lipsa elementului sancfiune din structura nornielor de drept
international nu poate echivala cu negarea caracterului obligatoriu al acestora. Finalitatea
adoptarii normelor de drept international este de a prescrie o anumita conduita pentru
subieqi:i dreptului intemaponal, pe care ace~tia, in momentul elaborarii nornielor, se ~i
obliga sa o respecte, astfel ca inserarea sanctiunii in structura unei reguli de conduita
adoptate in acest mod nu are utilitate ~i ar contraveni inse~i ideii de asumare a obliga~ilor
intemafionale pe baza principiului bunei-credinte. A considera altfel ar insemna aplicarea
unei prezumµi a preexistentei intentiei statelor de incalcare a respectivelor reguli, ceea ce ar
Hpsi de orice utilitate crearea unor reguli de conduita.
Particularitatile normelor dreptului international in privinta procesului de adoptare
determina consecinte ~i in ceea ce prive~te clasificarea acestora, astfel ca, in opinia noastra,
nu pot fi aplicate in mod strict acelea~i criterii de clasificare ca in cazul normelor dreptului
intern ~i nici nu se poate argumenta ca regulile au caracter facultativ, respectiv ca statele

1
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 168.
2
ICJ, Legality of the Threat or Use of Nuclear Weapons, Advisory Opinion of 8 July 1996, parag. 70;
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 169.
3
R. Miga-Be~teliu, Drept interna/ional public, vol. I, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2010, p. 5.
4
R.P. Dhokalia, The Codification ofPublic International Law, Manchester University Press, 1970, p. 256._
5
P. de Visscher, Cours general de droit international public, Recueil des cours de I' Academie du Dro1t
International de la Haye, Tome 136 ( 1972), pp. 15-17.
 ile dreptului international public
43
capitolul I. Definirea ~i trasatur

da ca se co nfo nn eaz a sau nu un ei anurnite reguli de conduita. 1n

aleg, in _mod di~cre~onar,_ ele su nt ob lig ato rii , deoarece au ca izvor dorinfa
toa te n? rrn
dreptuJ mtemaflonal public, ma nie ra rap ort uri le dintre ele in diferite dom em1.. "m
lem enta int r-o anu m1 ta
statel•or de a ·reg,.,,,.,.;ii; de a sta bili mo da litatea concreta in care vor
1 po sib ilit ate a
care i:1 ter a~ !Jo n~ sta~e e au lui int ernational, iar in unele situapi, reg
ulile nu
~u nu ~ ~g ula a dre ptu
pune _m aphcare o
eg ori a spe cia la a no rm elo r ius cogens situate in varful
cat
penmt derogarea ~1 const1twe ational. '
ierarhiei no nn elo r dre ptu lui int ern
1
dreptului international pot fi:
Potrivit unei clasificari , normele
co mp or tam en t (du e dil ige nce) - atunci cand se prevede
- de diligenta sau de
ent de catre state.
adoptarea unui anumit comportam no rm a car e pre ve de obJigafia stateJor de a
ige nfa est e
Un exemplu de nonna de dil sco pu ri co ntr are dreptului internaponal, ce
lor pe ntr u
impiedica folosirea teritoriului sur ilo r posibile in incercarea de a impie
dica o
cat re sta t a tut uro r ma
presupune luarea de
astfel de situa!ie; e§ te in sarcina statelor atingerea unui an
umit
- atu nc i can d se sta bil
- sau de rezultat ale ge rea modalitafii de realizare a acestu
ia
§i in ace ast a situ afi e,
obiectiv detenninat, dar,
este lasata Ia aprecierea statelor. e cea car e sta bile§te obligafia de rezolvare a
de rez ult at est
Un exemplu de nonna e. in ace st caz , in ciuda aparenfei ca s-ar
mi jlo ace pa§ nic
diferendelor dintre state prin am en t, sta tel e int re care a aparut un diferend au
it co mp ort
prescrie pentru state un anum ari i pa§ nic e a dif ere ndelor internafionale, de a-I
ul rez olv
obligafia, ce deriva din principi pa §n ice , a dir or ale ge re aparfine statelor, f'ara a
mi jlo ace
solupona in mod exclusiv prin
.
recurge Ia folosirea foqei armate
a
pre zin ta relev an fa din pe rsp ectiva raspunderii internafionale
Aceasta distincpe
statelor, astfel:
nu va aju ng e la ob iec tiv ul pre cis detenninat al obligafiei de
- in cazul in care statul no nn e intemafionale, condifie pentru
inc alc are a un ei
rezultat, se afla in situapa de
afionale;
angajarea raspunderii sale intem statul ia masuri care sa impiedice folosirea teritoriului sau
- in schimb in cazul in care §e§ te atingerea rezultatului, nu poate
fi
lui int ern ati on al, da r nu reu
in scopuri contr;re dreptu
ala2 •
atrasa raspunderea sa intemafion
l de ap ari tie a reg uli lor , im punerea acestora _nu s_e ~oat~
Din cauza modului specia , ins a ace st asp ~ct nu are semmficapa hpsei
dre ptu lui int ern
realiza prin mecanisme similare cen trul procesulm de elabo:are a no
nnel?r ?e
dre ptu lui int ern ati on al, in
eficientei regulilor tul sta telor care le adopwta, _care co~S
fi~ej
an du -se co ns i~t am an
drept international afl res pe cta re ~ ac~st~r~, alatun de pnncipm
_
ga jam en tulm de
totodata, §i temeiul an eel ma i vec h1 pnnc1pm general al dreptu
lw
su nt ser va nd a ),
bunei-credinfe (pacta
rnationa/e, in
le Dr oit Intern ational ent re souverainete et communaute inte
1 A. Pellet, Cours Gener
al:
rnacional, vol. II, 2007, p. 17.
I'Anuario Brasileiro de Direito Inte
2
lbidem.
 l
44 Drept international public. Prlncipii ~i institufii fundamentale

international, cu apJicabilitate in mai mu.lte domenii ale acestuia. in acest sens, menfionarn
ca buna-credinpl este una dintre regu.lile aplicabile in materia executarii obligatiilor stabilite
de tratatele intemafionale ~i este prevazuta in mod expres in Convenfia de la Viena cu
privire la dreptu.l tratatelor, din I 969.
Decla n~ mecanismelor de constrangere pentru incalcarea normelor dreptului
international are un caracter exceptional ~i este o consecinfa a abaterii de la conduita
acceptata initial de catre un stat.
Constningerea poate avea caracter individual sau colectiv.
Actele de constningere individuali pot fi exercitate de statul care se considera
victima a incalcarii unei obligatii intemafionale din partea statului autor §i pot consta in
diferite masuri, cum ar fi:
- exercitarea dreptu.lui la legitima aparare in temeiul dispozifiilor art. 51 din Carta
ONU, mcazul comiterii unu.i act de agresiune;
- ruperea relafiilor diplomatice;
- aplicarea de contramasu.ri;
- actele de retorsiune, represalii;
- apJicarea unor sancpu.ni propriu-zise sub forma embargoului. . ..
Constrinoerea colectiv i poate fi exercitata in cadru1 I orgamza fnlor interguvema-
,.
mentale, internafionale sau regionale §i poate consta, de exemp u, m:
t,

- suspendarea dreptu.lui 1a vot;

- suspendarea calitapi de membru;
- aplicarea ce1ei mai severe sancfiuni - excluderea din organizafie.
Lipsa sancf:iu.nii din structu.ra tipica a normei de drept international nu semnifica lipsa
completa a sancpunilor din dreptul international sau ideea ca normele dreptului
international au caracter facultativ. Spre deosebire de dreptul intern, in dreptul intemafional,
respectlrea regulilor §i, deci, a obligafiilor intemationale asumate se realizeaza in mod
individual, de catre statul lezat prin incalcarea unei reguli de drept international, sau in mod
colectiv, prin intermediul masurilor adoptate in cadrul organizatiilor intemafiona1e din care
arel stat face parte, conform prevederilor cuprinse in actul constitutiv al organizafiei.
Din plllct de vedere terminologic, in primul caz, al masurilor adoptate la nivel
individual, se folose§te denumirea de contramasuri, iar in eel de al doilea caz se folose~te, in
1
generaL denumirea de sancfiuni •

Notiunea ,,contramasuri" nu este definita in mod expres in cadrul unui tratat inter-
national. A fost folosita pentru prima data intr-o decizie arbitrala, in anul 1978 , in
2

urmatoarea formulare:

1
N.D. White, A. Abass, Countermeasures and sanctions, in M.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed.,
th

Oxford University Press, 2014, p. 537.

2
Decizia _arbitral~ din 9 decembrie 1978 ill cauz.a Air Services Agreement Case, dintre SUA §i Franta.
Cauza s-a refent _Ia apbcarea acordului bilateral de servicii aeriene, illCheiat illtre Franta §i SUA Ia 27 martie
1946, amenda~prm sc~imb de s~riso~i ill 1960. Franta a considerat ca este incompatibila cu tratatul schimbarea
e~artamen ~lm sa~ sc?unbarea t1pulm de aeronava de catre compania americana PanA.m ill zborurile efectuate
dm SUA catre P_a~s. via ~ondra. Autor!t~t!le franceze au impiedicat PanAm sa debarce pasagerii Ia Paris. Pana la
pronu_ntarea de~iz!e1arbitrale, SUA a m1t1at, dar nu a §i implementat, o serie de masuri prin care se interziceau
zbdorulr! d_m !r~ta ~atre SUA. Tribunalul arbitral a·retinut ca schimbarea tipului de nave era pennisa de
tanutumlite
ex acor u m ~1 ca masunle luate de ~tr SUA · ~ .
actiunile intreprinse de Franta _ N O ~~ e conStituia~ c?ntramasun ce nu erau dispropoqionate fa!3 de
• · · ite, A. Abass, op. cit., m M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed.,
 capitolul I. Definirea ~i trasaturile dreptului international public 45

,,in cazul in care apare o situatie care, in opinia unui stat, are ca efect incalcarea unei
obligatii intemaµonale de catre un alt stat, primul stat are dreptul, in limitele stabilite de
nonnele generale ale dreptului international referitoare la folosirea foJ1ei armate, la
•n)
contramasun .
¥

Ulterior, noµunea contramiisuri a fost folosita pentru a desemna masuri care nu

presupun folosirea fortei armate, adoptate de catre un stat, ca raspuns la incalcarea de
catre un alt stat a unei obligafii intemationale. Contramasurile pot lua forma suspendarii
unui acord de cometf.
in Proiectul de articole cu privire la riispunderea internafionalii a state/or, din 2001,
notiunea contramiisuri este definita ca:
'
miisuri ce nu presupun folosirea forfei armate, luate de ciitre statul victimii, ca riispuns
la incalcarea unei reguli de drept international, cu scopul de a asigura fncetarea fnciilciirii
$i de a obfine, dadi este necesar, repararea prejudiciului3.
Potrivit art. 22 din Proiectul de articole din 2001, contramasurile luate cu respectarea
regulilor nu constituie acte ilicite.

Pentru calificarea §i incadrarea unei actiuni de raspuns a statului victima in categoria

contramasurilor, este esenpal ca acestea sa nu implice folosirea fortei armate ~i sa fie
indreptate strict impotriva statului autor al actului ilicit. In cazul in care aceste condifii
4
nu sunt indeplinite, actiunile de raspuns vor constitui ele insele acte internationale ilicite •
Un alt element esential ce trebuie avut in vedere pentru nofiunea de contramasuri este
scopul acestora: anume de a convinge, nu de a sanctiona , fiind un raspuns la faptele ilicite
5

ale altor state sau organizatii internationale sau o reactie la comportamentul neprotocolar al
6
unui stat sau al unei organizatii internationale •
in ceea ce prive§te natura §i intensitatea contramasurilor, acestea trebuie sa respecte
7
condipa propoqionalitatii §i pe cea a necesitatii •

Contramasurile trebuie diferentiate de alte tipuri de raspuns pe care ii pot avea statele
, de o conduita care incalca reguli §i obligatii de drept
fata international, mai precis, de
urmatoarele notiuni:
'
- represalii, termen care in prezent este folosit doar in contextul conflictelor armate;
- retorsiune, care presupune un raspuns ce nu implica o incalcare a unei reguli de drept
international;

Oxford University Press, 2014, p. 541. Textul integral al deciziei este disponibil la adresa:
http://legal.un.org/riaalcases/vol_XVlll/4 17-493.pdf(accesatJJ. la 3 septembrie 2019).
1
Decizia arbitrala din 9 decembrie 1978 in cauza Air Services Agreement Case, parag. 81,
http://legal.un.org/riaa/caseslvol_XVlll/417-493.pdf. th
2
N.D. White, A. Abass, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford University Press,
2014, p. 544.
3
Art. 49 parag. 1 din Proiectul de articole din 2001.
N.D. White, A. Abass, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford University Press,
4 th

2014, p. 540.
5
Ibidem.
6
D.S. Paraschiv, Sistemul sancfiunilor in dreptul international public, Ed. C.H. Beck, Bucure~, 201 2,
p. 39.
N.D. White, A. Abass, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford University Press,
7 th

20 14, p. 540.
 . tional public. Principil $i institu1ii fundarri •
~46~ - - - - - - - -
o~ te rn a~ ~
- sanc~uni, msens~\ general; ui tratat inte
ma~onal t.
- suspendarea sau mcetarea un

Problema contramx,, ·1 r apare de re gula., , in cazul relatiilor. bilaterale derivate d'

~ur1 0 • : poate fi pusa mdiscutte luarea contram In
tratate.. Pentru a exempr1fica situa\1adm care ' aQli.-:111
v" or
(ftra a analiza aspectele legate e 1 itimitate sau legalitatea lor), vom recurge
eg 1a
unnitoarea situa\ie:
Un tratat bilateral 'incheiat 'in domeniul ser
viciilor ~eriene p~ ite cate un_ei _co~Pan
• fi . . · d'
aenene a ecanua mtre ce e oua sl d . , tate parti (stand A ~1 statul B) sa opereze z11 ii
zbor dus-1ntors intre capitalele celor doua , . d• nic cate un
state, folosind avioane de man _1mens•mru.
jets). Laun moment dat, compania din stat (jumbo
ul A decide s~ ef~c~eze zb o~ le cu aero
mici dimensiuni, dar compania aeriana din nave d~
statul B continua sa foloseasca..,a~ronave
dimensiuni Chiar daca acest drept pentru de man
compania din stattil. B.., re~ l~ m ~~d
acordul incheiat, compania aeriana din stat cl~ din
ul A cere guvemulm sau sa mterzica aten
aeronavelor de mari dimensiuni ale com zarea
paniei din statul B, iar guvemul statulu
acest lucru. in aceste condi\ii, compania i A face
din statul B solicita guvemului statulu
permit.a aterizarea aeronavelor companiei i B sa
din statul A doar de trei ori pe saptamana
cand starul A va pune capat masurilor luat , pana
e. Guvemul statului B da curs acestei
0 astfel de situa\i_e se incadreaza in noµune solicitari.
a contramasurilor2.
Pe langa contramasuri, statele pot adopta
~i alte categorii de masuri, cu domeniu
aplicare mai extins: represaliile ~i retorsiu de
nea.
Represaliile au ca scop sanctionarea stat
gatii intemaµonale, sunt un raspuns la actele ulu ilic
i responsabil pentru incalcarea unei obli
ite
-
determina sa inceteze acea conduita ~i sa com ise de catre un alt stat pentru a-1
repare daunele3 •
Represaliile pot fide doua categorii: '

- fara folosirea foqei militare: intreruper

ea relaµilor comerciale po1::tale
~o r ceta. , tern· ~1· aItu1· stat, re fuzul de a "md · · · ·· ' "' '
1 ea
mtre cele doua state epbm obb gatu ce deriva expu
din contracte incheizar
ate
Sau
- care implica folosirea foqei mil e
embargoul, blocada, demonstratiile navaleitar
4
impotriva statului autor al unui act il
· it'
•
Avand in vedere principiul fundamental tc ·
al interzicerii folosirii fortei in relatiile din
state, prevazut de art. 2 parag. 4 din Car tre
ta ONU, ce va fi analizat m~ectiunea 'cor
zatoare din cuprinsul prezentei lucrari, con espun-
sideram ca mcontextul actual nu sunt leg
nici legale masurile de raspuns adoptate itime ~i
de catre state care implica folosirea foqei
Embargoul este considerat o masura de armate.
raspuns, din partea unui stat sau grup de
prin care se restrictioneaza plecarea nav state,
elor sau circulaµa marfurilor din unele sau
locatiile intr-una sau mai multe tari, poate toate
lua fomia reµnerii navelor comerciale ale
co~iderat autor al unui act international statului
ilicit ~i a incarcaturii acestora, mporturile
sau m
1 A. Aust, op. cit., 2010, pp. 391-392.
2 Exemplul este dat de A. Aust, op. cit., 2010,
pp. 391-392 .
3 D.~. Paraschi
v, op. cit., p. 44.
4 Ibid
em, p. 45.
capitolul I. Definirea ~i trasaturile dreptului international public 47

marea teritoriala, in scopul de a-1 detennina si punii capiit unei incalcari a dreptului
intemaµonal ~i de a repara paguba produsi. MAsura poate fi extinsi asupra altor bunuri ale
statului autor sau a cetatenilor acestuia.

Retorsiunea presupune o conduita care nu implicl suspendarea obligatiilor pe care le

are statul victimA fata de statul autor al mcAlcarii ~i poate include acte ca intenicerea sau
limitarea relatiilor diplomatice nonnale sau a altor contacte, embargoul, fiind consideratA un
act inamical.
in opinia profesorului Cassese, actele de retorsiune pot fi definite ca acte prin care un
stat raspunde, printr-un act inamical care nu constituie o incalcare a dreptului international,
fie fat! de o incalcare a dreptului international, fie fata de un act inamical, comise de un alt
stat1• Cu titlu de exemplu, pot fi menfionate: ruperea relatiilor diplomatice, intreruperea sau
reducerea comertului ori a investifiilor, expulzarea nafionalilor statului autor, mcetarea
asistentei economice, impunerea unor obligafii fiscale severe cu privire la bunurile venite
din statul autor, impunerea unor reguli stricte m privinta pa~apoartelor2.
Sanctiunile, spre deosebire de contramasuri ~i actele de retorsiune, nu sunt adoptate ~i
luate la nivel individual de catre state, ci sunt impuse in mod colectiv, de regula, in cadrul
W1ei organizatii intemationale.
in cadrul Organizaµei Natiunilor Unite, Consiliul de Securitate, m temeiul art. 41 din
Carta, poate impune sanctiuni constand in embargo total sau partial comercial, financiar, cu
privire la anne, deci de natura economica3 .

Secfiunea a 9-a
lerarhia normelor dreptului international public

9.1. Consacrarea §i semnificatia normelor ius cogens

intre nonnele dreptului international, cele ius cogens constituie o categorie speciala,
controversata ca natura juridica4, dar aflata m varful ierarhiei. Acest aspect rezulta in mod
neechivoc din dispozitiile art. 53 ~i art. 64 din Conventia privind dreptul tratatelor de la
Viena din 1969.

Potrivit dispozi!iilor art. 53:

,,Este nu/ orice tratat care, in momentul fncheierii sale, este fn conflict cu o normii
imperativa a dreptului international general. in sensul prezentei Convenfii, o normii a
dreptului internafional general este o normii acceptatii §i recunoscutii de comunitatea
internationalii a state/or in ansamblul ei drept normii de la care nu este permisii nicio
deroga~e ~·i care nu poate fl modificatii decaf printr-o nouii normii a dreptului internafional
general aw:ind ace/a# caracter".

1
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 310. . .
2 N.D. White, A. Abass, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford Uruvers1ty Press,
2014, p. 544; A. Cassese, op. cit., 2005, p. 310. . .
3 N.D. White, A. Abass, op. cit. , 'in M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford Uruvers1ty Press,

2014,p.554. .
4 J.F. Murphy, The Evolving Dimensions of International Law: Hard Choices of the World, Cambndge

University Press, 2010, p. 23.

 48 Orept intern ationa l public. Principii ~i institu tii fund amentale

Art. 64 din Conven~e prevede:

tr
,,Dacii sun,ine o 11ouii 11ornui imperativa a dreptu/ui interna/ional general, orice
le".
eristenl, care este fn conjlicl cu aceaslii normd, devine nu/ ji fyi inceteaza efecte
atar

Din coroborarea celor doua dispozi~i aJe Conventiei rezulta in mod

neechivoc po 1..
de superioritate pe care o au normele ius cogens in ansambluJ reguli
1
lor dreptului l1a int/
a efectiv~a-
ponaJ, nu doar cu J?ri~i~ la dreptul inte_rnapo?al _aJ tratatelor _. I~_enti~care ive c a
obiect
acestora poate const:Itm msa un proces d1fic1I , m hpsa unor cntem stnct are
trebu,·e utt·1·1zate.
au £
Dificultaple pe care le va genera aplicarea acestor dispozitii ale Conventiei st
siei de Dr~
sesizate mca din etapa premergatoare adoptarii textului. Comentariile Comi
tratatelor relei!
lnte,maponal la proiectul de articole al Conventiei asupra dreptuJui a
cogens2.
inexistenta unui criteriu clar ~i precis dupa care sa fie identificate regulile ius
utul sau
fn ciuda definirii acestei nofiuni in Conventia de la Viena din 1969, contin
situatii in cara
nimas neclar ~i a generat multe dezbateri, iar m practica nu au fost intalnite
sa fi fost invocata mcaJcarea unei norme ius cogens ca motiv de invaliditate a unui trata~
international.
t

, avand in
Existenta acestei categorii speciale de norme juridice nu poate fi negata
vedere ca are originea m vointa statelor (sunt reguli acceptate §i recun
oscute de comunitatea
3
de no~unea de
intemaponaJa, aparute din considerente etice §i sociologice , legate
a cadrului de
..,con ~ta intemafionaJa"4, rezultat al evolutiei perspectivei statelor asupr
desr~urare a relatiilor interstatale) §i a fost definita, in mod expres,
m textul unei convenpi
ational (tratatele
intemafionaJe ce guverneaza un domeniu semnificativ pentru dreptul intern
l. Relevanta in
intema~onaJe) ~i care face parte din sistemul de reguli de drept internationa
statele nu pot
identi:ficarea nonnelor ius cogens prezinta §i calificarea ca reguli de la care
deroga, data de nonne ale dreptului international.

Din formularea art. 53 din Convenfia de la Viena, pot fi identificate unnat

oarele condifii
~i recunoscuta de
pentru a califica o norma ius cogens: a) nonna trebuie sa fie acceptata
derogarea ~i nu
comunitatea internafionala a statelor in ansamblul ei; b) nonna nu permite
poate fi mlocuita sau modificata decat printr-o nonna avand acela~
i caracter.

a) Acceptarea ~i recunoa~terea de catre state a caracterului ius cogen

s al unei nonne,
5 ~i m concret pot
la care se refera art. 53 din Conventia de la Viena, pot fi exprese sau tacite

1
A.A. Canfado Trindade, op. cit., 2006, p. 343.
the International Law
2
Draft Articles on the Law of Treaties with commentaries, Yearbook of
legal. un.orglilc/textslinstrument~
Commission, l 966, vol. IT, p. 248. Textul este disponibil ~i la adresa: http://
u, Jus cogens - Developments m
englishlcommentaries/1_I_1966.pdf(accesata la I septembrie 2019); I. Diacon
6, http://rrdi.ro/wp-con~e~~
International Law, in Revista Romana de Drept International nr. 16/201
Kolb, Jus Cogens, intangibrhte,
uploads/2017/02/REVISTA-16-nov.pdf (accesata la IO septembrie 2019); R.
Droit International Public, Tome
intransgressibilite, derogation ,,positive" et,, negative", mRevue Generate de
CIX-2005, pp. 306-307.
Humanitarian LtJ:1'• in
3
R. Nieto-Navia, International Peremptory Norms (jus cogens) and International
e, Kluwer Law Interoanonal,
Man's inhumanity to man: essays on international law in honour ofAntonio Casses
London/The Hague, 2003, pp. 595-640.
.
4
A.A. Canfado Trindade, op. cit., 2006, p. 344. ,rAntoni0
5 R N' t N · · • Lr 's zn· h ·
umanzt y to man: essays on interna tional law in honour 01
· ie - avia, op. czt., m JVlan
0

Casses Kluwer Law International, London/The Hague, 2003, pp. 595-640.

e,
 u,· · t . . 49
capitolul I. Definirea ~i trasaturile dreptul in ernat1onal pubhc
t · a1x
· mation · · ··
a sau pnnc1p11
terializ .ate in trat ate inte ma t1o
t• nal e genera1e, cutuma mte
fi ma
(ac ~st ea con stit uie sur se ale dre ptului intemafional, potrivit art. 38 din
generale de ~e pt ).
Statutul Cuq11 Intemap.onale de Justifie
e nu pre sup une acc ept are a una nim a din partea tuturor statelor, ci,
. . Aceasta condifi iare , se refera 1a un numar suficient de
ul de f~m 1ar e a nor me lor cut um
smular cu proces
ula respectiva.
mare d~ ~tate, repre~~?tatJv ~n tru reg de
fo~ osm 1 a~e ste1 fo? Du lari este de a se sublinia faptul ca un numar redus
Utihtatea
anw mte regu 11 con for m inte res elor comune la un moment dat, nu pot
~tate, care ado pta nu se
pec tare a lor de cat re cel ela lte stat e, precum ~i ca un numar redus de state
unpune res
er ius cogens de catre celelalte state •
1
ne ado pta rii de non ne ava nd car act
poate opu
~i
ndi pa ca nor ma sa nu per mit a der ogarea poate fi calificata ca tautologica
b) Co categorii de
!nmo d cer t, difi cil de def init , ins a reprezinta trasatura esenfiala a acestei
este,
reguh. in relatiile
fos t ide ntif ica te ma i mu lte tipu ri de norme care nu permit derogarea
Au '
stat e pri n ins era rea lor in cup rins ul tratatelor intemationale:
dintre ma-
car e pre zin ta o infl uen ta fun dam entala asupra conduitei comunitafii inte
- nor me inte);
telo r ~i car e nu per mit nic io der oga re (spre exemplu, principiul bunei-cred
fionale a sta cipiul
car e asi gur a stab ilit ate a ord inii juridice intemationale (cum sunt prin
- nor me
de drept);
pacta sunt servanda ~i principiile generale ii ale
ne car e au sco pur i um ani tare (fiind incluse in aceasta categorie princip
- non - ~i ale
r om ulu i - inte rzic ere a tort urii , a sclaviei, a traficului de fiinte umane
drepturilo
dreptului international umanitar); sau sau
ne de inte res gen era l pen tru com unitatea intemationala in ansamblul
- non purile
ine a pub lica inte ma tion ala ( sun t vaz ute ca astfel de reguli obiectivele ~i sco
pentru ord
ilor Unite);
stabilite in preambulul Cartei Nafiun lui
cu val oar e obl iga tor ie pen tru stat ele nou create, chiar ~i in lipsa acordu
- non ne tecfia
titl u de exe mp lu, pot fi am inti te principiile ~i libertafile marii libere, pro
aoestora (cu 2
mediulu~ independenfa statelor) •

ere teo reti c, car act eru l ius cog ens al unei norme intemationale nu este
Din punct de ved
erg a om nes al reg ulil or inte rna tion ale, in sensul de a se considera ca
echivaient cu efectu l
nes au in mo d obl iga tori u ~i car acter de ius cogens, dar se poate
toate regulile erga om icabilitate erga
tine ca afir ma tia est e val abi la in sens invers: regulile ius cogens au apl
sus
' '
omnes. de non ne juridice este, in realitate,
un proces
Dis tinc tia din tre cel e dou a cat ego rii
~ile d~
r~a lizat, iar, in ace ast a priv inta , relevanfa prezinta, pe langa aprecie
dificil de nal ~1
spe cia lita te, inc lus iv cal ific are a data de Comisia de Drept Internat1o
doctrina de crete.
nala de Justifie in anumite situafii con
interpretarea data de Curtea Internatio

ern atio nal a de Jus titie a con sta tat caracterul d~ norme opozabil~ erg~
Astfe], Curtea Int
fiil or sta telo r ins titu ite in Convenµa pentru p~evemrea ~1
omnes al drepturilor ~i obl iga
3 . Sunt considerate, de asemenea, ca avand caracter
rep rim are a crim ei de gen oci d din 194 8

1
Ibidem. · (B · Hi ·
2
genocidulm osma- erfegovma
Ibidem.
3 CIJ, cauz.a privind aplicarea Conventiei
pentru prevenirea ~i pedepsirea
c. lugoslaviei), 1I iulie I 996, JCJ Rep
orts 1996, p. 6 I6, parag. 31.
50 Drept international public. Prlncipll $1lnstitutli fundamentafe

aplicabil ·
i~ _cogens unnatoarele reguli: principiul neretumArii (non-rafoulerncnt),
irii drepturil~~
p_n~ ta ~fugiatilor, principiul egalitatii ~i nediscriminarii (in materia protejl
~1 hbertap)or fundamentale)1, interzicerea torturi
i1.

agresiunii
Comisia de Drept lntema~onal, inca din anul 1980, a calificat interdictia
er_ius cogen /
deci a . folosirii fortei contrar dispozitiilor Cartei ONU, ca _ava~d. ca~~ct
Acel~1 caracter ii au ~i interzicerea genociduluj, sclavi ei, dtscnmmam rasiale , crimelor
4
contra wnanitatii, precwn ~i dreptul la autodetem1inare •

9.2. Norm e ius cogens - Exempliflcari

lnterzicerea torturii - norma imperativa a dreptului international

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), cauza Al-Adsani c. Regat

ului Unit al
5
Afaril Britanii # lrlandei de Nord, 21 noiembrie 2001
ce in ce mai
.,.60. lmportanta primordiala pe care o prezinta interzicere~ ~orturii _este din
. Astfel, tortura
recunoscuta, astfel cum rezulta din alte domenii ale dreptulw mtemat1onal
art. 7 din Pactul
esre interzisa de art. 5 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului ~i de
intemajional cu privire la drepturile civile ~i politice. in art. 2, Conventia
impotriva ?NU
unpune tuturor
torturii ~i altor pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante
eficiente pentru
smtelor sa ia masuri legislative, administrative, judiciare ~i orice alte masuri
in art. 4, sa se
a preveni comiterea actelor de tortura pe teritoriul din jurisdictia lor ~i,
. (...) In plus,
asigure ca toate actele de tortura constituie infractiuni potrivit legii lor penale
e de nonna
potrivit mai multor decizii judecatore~ti, interzicerea torturii are valoar
1998, in cauza
imperativa, deci de ius cogens. Astfel, in hotararea din 10 decembrie
blul regulilor
Funmdzija (...), Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie, cu privire la ansam
lor pe care le
oonven~onale men~onate anterior, a retinut ca, «datorita importantei valori
ativa sau de ius
protejeaz.a, acest principiu (al interzicerii torturii) a devenit o norma imper
inalta fata
c.ogens, adica o norma care se situeaza in ierarhia intemationala pe o pozitie mai
de dreptul conven~onal ~i chiar de regulile dreptului cutumiar ,,obi~
nuit"». Declaratii
ale - printre
similare se gasesc ~i in alte cauze ale acestui Tribunal sau ale instantelor na~on
care camera Lorzilor in cauza ex parte Pinochet (No. 3) (... ).
interdic~a
!.
6_ De~i C~rtea recun?a~te, pe baza acestor precedente jurispruden~ale, ca
nu prive~te,
tortum a devenit o_ r~_gula 1mperativa a dreptului interna~onal, prezenta cauza
cum era cazu~deciznlor Furundzija ~i Pinochet, raspunderea penal
a a individului pentru
in cazul unei
acte de tortura care au fost comise, ci imunitatea de care se bucura statul

; A.A. Can~do Trindade, op. cit., 2006, p. 344.

CIJ, cauz.a privind probleme legate de obligaiia de w • • •

Obligalion to Extradite or Prosecute), Be/gia c Sene al 1 ~ 20

w

ex~~a sau de a unnan (Questrons Relating to the

3
M. Roberto Ago, Responsabilite des Et~ls AJt;; 2
w, '.~~ie 01 2, ICJ Reports 201 2, parag. 99.
huitreme rapport sur la responsabilile des £tats,
•
in
Annuaire de la Commi ssion du Droit Intema' t'1ona1if au 1980• vol IJ p · · p · d I
.. .
trente-deux1eme session, AJCN.4/SER.A/J9801Add 1 ' · , rem1ere art1e, Docum ents e a
http:/1egal._un.org (accesa!A la 11 aprilie 20 IS). · (Part 1), p. 20. Textul este disponibil ~i la adresa:
I. D1aconu, Jus cogens - Develonmenls. m . l .
nternatwnal Law, •m Rev1sta · Roman , a de Drept lnternat1.0naI
nr 16/20 •J6, ht_tP_:1,11,rr,d'1.rolwpwcontentl uploads
r
l20/ ?/0 /REV.
• 2
5
DisponrbllA la adresa: hudoc.echr.coe.int. ISTA-l 6-nov.pdj(accesata la 2 septembrie 2019).
 lui international public
51
Capitolul I. Definirea ~i trasaturile dreptu

e sunt comise pe teritoriul sau. in ciud

a
~e in ~u ne pen tru acte le de tortura car
acfiuni civi
spe ci~ l pe ~re dre ptu l intema ~on al ii recunoa~te torturii, Curtea nu sesizeaza
caracterulw
ele mte ma tion ale , in hot ararile jud eca tore~ti sau in alte documente aflate in
in instrument
iun elem en! con sist~nt car e sa ii permita a concluziona ca in dreptul
posesia. sa nic
nu ma1 ben efic 1az a de imu nita te intr-o ac~une civila in fata curtilor ~i
international un ~tat
zafii de tortura. Curtea constata in
alt stat , und e au fost form ula te acu
tribunalelor unw
tre inst rum ent ele prim ord iale la care a facut trimitere (art. 5 din
special ca niciun ul din ire la·
ului, art. 7 din Pactul international cu priv
Declarapa Universala a Drepturilor Om urii) nu
Conven#a Natiunilor Unite impotriva tort
drepturile civile ~i politice ~i art. 2 ~i 4 din
~ne pre ved eri in leg atu rii cu pro ced ura civila sau imunitatea statelor. (... )" (trad. a.)
con

Secfiunea a 10-a
tul interna/ional
Ra po rtu l dintre dreptul intern §i drep

IO.I. Notfuni generale

tul non nel or dre ptu lui
Contmu
inte rna µon al pub
subiecp.i dreptului
sunt servanda, iar o parte semnificativa
inte ma µon al public trebuie pus in aplicare de catre
lic, in prim ul ran d de state, potrivit principiului pacta
rezentata de
a aplicarii acestui principiu este rep
1

tele pe car e le pro duc e dre ptu l inte rna µonal in sistemul juridic al statelor •
efec
disp ozi tiile art. 27 din Conventia privind dreptul tratatelor de la
in con form itate cu a
196 9, ,,0 par te nu poa te inv oca disp ozifiile dreptului sau intern pentru a justific
Viena din
prejudiciaza aplicarea articolului 46".
neexecutarea unui tratat. Aceasta regula nu
Ar t 46 parag. 1 prevede: cu
a fl legat printr-un tratat a Jost exprimat
,,Faptul cii consimfiimantul unui stat de eia un
are a une i dis poz ifii a dre ptu lui siiu intern privitoare la competenfa de a fnch
viol
te fl inv oca t de ace st sta t ca vici u de consimfiimdnt, aJarii numai dacii aceastii
tratat nu poa
itii ~i nu priv e~t e o reg ulii de o imp ortanfii fundamental ii a dreptului siiu
vi.olare n-a Jost viid
intern" . tre
de plecare al discuµei privind raportul din
Aceasta prevedere poate constitui punct stor
a ordini juri dic e - dre ptu l inte rna tion al ~i dreptul intern. Din coroborarea ace
cele dou
ulta o rela tie de sub ord ona re a dre ptu lui intern al statelor fata de dreptul
dispozitii ar rez
international. al de catre state, se pune problema
in ,privinta aplicarii normelor dreptului internationponal, in cadrul ordinii lor juridice
drept interna
receptarii de catre acestea a regulilor de
ilirii rap ortu lui din tre cele dou a categorii de reguli, in ipoteza existentei
interne, ~i a stab
unui conflict intre ele. esc
ulile dreptului internaponal public nu_ priv
De~i, in aparenta, s-ar putea afirma ca reg
enteaza alte raporturi j~d ice , ~ reahta
te: in
ul nation al de dre pt, intr uca t reg lem
sistem e
crete, se poa te pun e pro ble ma apl icar ii regulilor de drept mtemap.onal de catr
situatii con
autoritati, interne.

ship between
escu, Con stitutional Landma rks and de lege ferenda Proposals on the Rel~tion 1612016,
1 B. Aur ana de Drept International nr.
Romania , in Rev ista Rom
International Law and Domestic Law in v.pd f (accesata la IO
19
septembrie 20 ).
2/RE VISTA- J 6-no
http:llrrdi. ro/wp-content/uploads/2017/0
 orept international public. Principii ~; institutfi fundamenta/e
52
1
Cu titlu de exemplu, men~onam unnatoarea situatie :

Regulile dreptului marii prevad ca, pe timp de pace,... ~tatele ~vera ne sa perm i~ accesu
/
nav~
liber in marea 1or teritoriala navelor comerciaJe strain~. Sa P:esupunem ca. o
comerciala sub pavilionul statului X ~i aparpnand domnuim B, cetafean ~1 statu1m
X, este
reguJii
oprita in apele teritoriale ale statului Y, de catre paza de coasta, cu mcalcarea
, nate mai sus, ~i confis
mentio cata.

in aoeasta situa~e, sunt posibile doua variante:

l) Din perspectiva regulilor dreptului intemafional, disputa ~are_ ~ u~a _ar
mtre ?
f1a de a
statul X ~i statul Y, intrucat dreptul de libera trecere prin marea tenton ala ~1 obhga
tional.
. .interna
acorda acest drept privesc cele doua state' care au calitate de subiecti de drept .
a
Confiscarea navei ap~a nd domnului B va fi vazuta ca o i'ncalcare a obhgape1 ce revene
o cerere
statului Y fata de statul X. Cetafenia domnului B pennite ca statul X sa formuleze
impotriva statului Y (prin exercitarea protectiei diplomatice).
~i
2) Domnul B se adreseaza direct instantelor statului Y, cerand sa i'i fie predata nava
or a
obligarea statului Y la plata de despagubiri: In cazul in care regula menfionata anteri
fast incorporata in sistemul de drept intern al statului Y, domnul B are dreptul sa o invoce
in
mod direct pentru a susline nelegalitatea confiscarii navei sale. In acest caz, domn
ul B ar
invoca incalcarea unui drept de care beneficiaza 111 baza dreptului intem
afional intr-o
fi fost
maniera similara cu o cerere in care ar invoca raspunderea civila delictuala, daca ar
lipsit de folosinta bunurilor care sunt proprietatea sa, in statul Y.
d
Daca se va face aplicarea regulii de drept international sau a regulilor privin
rile
raspu nd~ civila delictuala depinde de modul 111 care sunt formulate cererile §i temeiu
de drept mvocate.
ieze faptul ca exista o relatie stransa " tr .
Acest exemplu vine sa sublin . I d drept naµon '
· ale, iar situatiile co m e regu 111e
. . . l bl' . e e t
. lu1 mternapona pu 1c ~1 s1steme
·dreptu
in discutie aplicarea directa a unei reguli de drept international chi~ ~i d
nc:e e pot pune
fizice sau juridice, in fata unor instanfe nationale. e catre persoane

in privinta relafiei dintre cele doua ordini juridice, Curtea Permanenta de Justitie V

Intemationala a afmnat unnatoarele:

J)in perspectiva dreptului internafional ~i a Cur/ii, care este
V

naf ionale sunt simple fapte, manifestiiri de voin/ii ale state/or, la

;;gan ul_ sau, legile V

1
judeciiJore.~ti sau miisurile administrative"
2
• e ca ~ hotardrile

Cu alte cuvinte, ordinea juridica intemafionala ~i solufionarea unu 1· d1•rc .

ereu<l dmtre state
de catre o instant! intemationala nu sunt influenfate de normele juridic .
te .
aplicate pe teritoriul unui stat ~j care nu constituie sursa a dreptului inte e m~eme, adopta
Trebuie remarcat ca, in privinta acestui raport dintre cele doua sis~ationa1 PUblic. §l
1926, nu au intervenit modificrui la nivelul dreptului international PUbhc em~, stabiJit 111
D anu1
. e a1tfe1,m "
~ Exemplul este dat de Th. Buergenthal, H.G. Maier, op. cit., p. 5.
.. ·
PCIJ, Case concerning certain German interests in Polish Upper Sile·" 1a (Th
J ud gments 25 M_ e Merits)
~- ~ ay 1926, Series A No. 7. , CoHecr
ifltlflllltJ. . _ ~ ton of
Capitolul I. Definirea ~i tr~saturile dreptului international public
53

trasarea unei
gener~l, regu~~le" dreptului international nu au ca obiect de reglementare
preocuparea
~wm te ~e_Ia~t . m~e normele intemationale ~i cele interne, aceasta fiind
a regulilor
s1stemulw Jundtc _mt~m. a~ ~tatelor, care pot opta pentru o anumita poziponare
care ~i le-au
adoptate c~nform Junsd1ct1e1 lor exclusive fata de standardele intemationale pe
sunt scrise,
asumat prm _accepta~ea unor reguli internationale, indiferent daca acestea
sau de natura
consensuale, mserate m textul unui tratat international la care statul este parte
cutumiara.

in privinta punerii in aplicare de catre state a regulilor dreptului international public,a-,

intern
regula este necesitatea implementarii (receptarii sau transpunerii) regulilor
statului ~i
µonale la nivel intern, pentru a putea fi puse in executare de catre autoritatile
particulari I.
privinta
Trebuie subliniat faptul ca dreptul international nu confine reguli stricte in
l in cadrul
modalitatii de receptare sau de transpunere a nonnelor dreptului internationa
stat intelege
sistemului juridic intern al unui stat, alegerea mijloacelor concrete prin care un
de modul in
sa dea aplicare normelor dreptului international apaqine acestuia ~i depinde
ca domeniul
care se raporteaza dreptul intern la tratatele internationale, precum ~i de factori
ma prezinta
de reglementare al normelor respective ~i natura lor. Relevanfa in aceasta proble
l intern al
~i caracterul de norme self-executing sau de directa (imediata) aplicare in dreptu
statelor care
unor reguli cuprinse in tratate internationale, in lipsa unor demersuri din partea
~i-au asumat obligapi internationale.
nonnele
Cu titlu de exemplu, poate fi mentionata atitudinea statelor in legatura cu
Comitetului
Pactului international cu privire la drepturile civile ~i politice ~i recomandarea
. Acest tratat
ONU pentru Drepturile Omului ca acesta sa fie incorporat in dreptul intern
lor sale
international nu confine prevederi referitoare la modul concret de receptare a norme
PactuJui ~i
de catre statele parti2, insa acestora le revine obligatia de a respecta dispozi~ile
pentru state:
de a le pune in aplicare, obligatie din care deriva o serie de consecinte
pentru a se
modalitatea de implementare aleasa de catre un stat parte trebuie sll fie adecvata
modalitaf ile
asigura indeplinirea obligatiilor stabilite in Pact; trebuie luate in considerare
respectiv,
care ~i-au dovedit deja eficienta in protejarea altor drepturi ale omului in statul
directa in
luand in considerare diferitele categorii de drepturi fundamentale; incorporarea
intinderii ~i
dreptul intern are ca efect evitarea problemelor referitoare la interpretarea
a drepturilor
continutului obligatiilor ce revin statului in cauzA ~i permite invocarea directA
prevazute de Pact in fafa instantelor nationale.
i diferite
Potrivit Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, statele au adoptat poziti
masura, in
in privinta raportului dintre Pact ~i dreptul lor intern. Unele state nu au luat nicio
intern prin
timp ce altele au ales sa transforme dispozipile Pactului in norme de drept
acestuia, iar
modificarea sau completarea legislapei existente fara sa menponeze dispoziµile
dispozitiilor
altele au ales sa ii incorporeze in dreptul intern, de multe ori prin intermediul
le care
constitutionale care au stabilit prioritatea dispozitiilor din tratatele internapona

1
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 217.
2
A. Seibert-Fohr, Domestic Implementation of the International Covenant on
Civil and Political Rights
Law, vol. 5, 2001, Kluwer Law
pursuant to its article 2 para 2, Max Planck Yearbook of United Nations
Internat ional, pp. 399-472.
 mentale
54 Drep t International public. Principii $1 insti tutll funda

te in care prevederile PactuJui

reglementeaza drepturi fundamentale ale omului, modalita a 1•
c validare fom1 aJa in ordinea jurid icA intem
raman intacte, dar doba ndes
afia pentru statele pa.tfi de a
Uneori tratatele intemaf:ionale prevad in confinutul lor oblig
(sau a unor dispozifii). In acest
elabora Jegislafie pentru implementarea dispozifiilor lor
la Geneva din 1949 cu privire la
sens, pot fi menfionate dispozifii ale Convenfiilor de
reprirnarea crimei de genocid din
victimele de razboi, Convenfia cu privire la prevenirea ~i
I 948, Conventia cu privire la interzicerea tuturor form
elor de discriminare rasiala din l 96S
tul Cuqii Penale International~
Convenfia cu privire la interzicerea torturii din 1984, Statu
din 1998 (prevede pentru state obligafia de a asigura
proceduri in dreptul intern pentru toate
formele de cooperare precizate in textul Statutu1ui)2.

l internatfona l public §i
I 0.2. Teorille cu priv ire la rap ortu l din tre dre ptu
dre ptu l inte rn
nal public ~i dreptul intem al
Stabilirea unui raport intre regulile dreptului internafio
le cu privire la acesta continua sa
statelor a constituit subiect de controversa, iar dezbateri
de specialitate. Prezenta sectiune va
existe ~i sunt tratate, in general, in detaliu de doctrina
tate cu privire la acest subiect,
prezenta in mod succint caracteristicile teoriilor adop
dintre ele, incercarea de identificare
avantajele sau dezavantajele pe care le prezinta fiecare
ntarea ~i respectarea obligatiilor
a existenfe.i unui standard comun al statelor in impleme
internafionale asurnate in mod liber.
dreptul international
in general, d.iscufiile referitoare la raportul dintre dreptul intern ~i eiate de state ~i fata
onale inch
public privesc pozifia normelor cuprinse in tratatele internafi
deveni parte la ele in acea fonna
de care acestea ~i-au exprimat consimtamantul de a
la modul m care ar trebui stabilit
stabilita in inse~i d.ispozifiile tratatului ~i contin referiri
nal al statului, probabil ~i datorita
raportul dintre normele cutumiare ~i dreptul natio
i international public.
intensificiirii procesului de codificare a regulilor dreptulu
ili in mod concret, mtr-un
in aceasta situatie, opinia noastra este ca, pentru a stab
tul intern, pot fi aplicate acelea~i
anumit caz, raportul dintre dreptul international ~i drep
consensuale cuprinse m tratatele
dispozifii sau standarde stabilite in privinta regulilor
sau speciala a dreptului international
intemafiona1e, deoarece nu exista vreo regula generala
l regulilor cutwniare. in plus, afir-
public care sa excluda aplicarea acelora~i criterii in cazu
loc mcepand cu secolul al XVIII-lea,
marea principa1e1or doctrine in acest domeniu a avut
redus decat eel din prezent, iar
cand numarul tratatelor internationale era mult mai
esential de reglementare a raportu-
dreptul international cutumiar constituia un element
rilo r dintre state.

rtului dintre dreptul international

Din perspectiva dreptului national, in privinta rapo
rine principale: doctrina dualista ~i
public §i dreptul intern, au fost elaborate doua doct
doctrina monista.

1 A. Seibert-Fohr, op. cit., pp. 420-443.

2 A. Cassese, op. cit., 2005, p. 218.
 Capitolul I. Definirea ~I trasaturile dre .
- - -- - - - - --=-=-~ ~p~tu~liu, international public
55
Doctrina dualistd. Potriv 't . .
. . d .. . I aceste1 d ....,;_ .
constitute oua ordmi juridice di t' ocu me, dreptul international ~i dreptul intern
domenu.. d
e reg Iementare ~i aplicare
s mete ce nu . tr" "
diti . . m a m confl'tct, "mtrucat au subiecti diferiti,
Deoarece norma de drept int ~nte, izvoare (surse) ~i destinatari diferiti 1.
intern al statelor, se impune r emational per s~ nu poate fi aplicata in sistemul de drept
· smgura
·
respect1v, care prezinta receptarea
1 .aceste1 a "m ordmea
· · · · interna
Jund1ca a statului
conpnutului regulii in cauza nu r: e::i• ar~ forta ob~igatorie2, iar punerea in aplicare a
unei reguli de drept intern care poafe r d aphcarea" unei r~guli de drept international, ci a
f
Din aceasta perspectiva, au t'i t O uce efe~t~ ~n fata mstantelor interne.
mod nonna juridica internapona~: a;:~~at:. cntlct ~le d~ctri?ei_ ~ualiste, intrucat in acest
intern, fiind posibila, in consecin ... . an 1 acel~~1 regtm Jund1c cu normele de drept
sau chiar abrogarea3 ceea ta, mo~1ficarea umlaterala a continutului lor de catre stat
modificarea clauzelo; un . ::ta
c~ntravm~ regulilor dreptu!ui tratatelor care stabilesc ca
tratat ~i cu acordul statelo~arp. t mternattonal poate fi reahzata in conditiile prevazute in

Doctrina m_onistii. _Potrivit acestei doctrine, exista o ordine juridica unica, formata din
norm_e ~e ~~~t l~te~ ~1 no~e de drept international public, ce are ca destinatari atat parti-
culan, mdi:121: :at ~1 sta~e ~1 alte entitati juridice, astfel ca o regula de drept international
poate fi aphcata m mod drrect pe teritoriul unui stat4 •
Aceasta doctrina cunoa~te doua subdiviziuni:
a) preeminenfa dreptului international asupra dreptului intern 5
Aceasta teorie sustine ca exista o ordine juridica universala, care este superioara ordi-
nilor juridice interne ale statelor, care au competente }imitate la dreptul intern al statelor, in
cadrul ordinii juridice universale. in caz de contradictie intre normele internationale ~i cele
inteme, vor avea prioritate primele.
b) preeminenfa dreptului intern asupra dreptului internafiona/6
Potrivit acestei teorii, dreptul international public deriva din dreptul intern al statelor ~i
reprezinta doar o prelungire a acestuia, o suma a normelor de drept intern ale diverselor
state care reglementeaza relatiile lor externe, avand ca principale argumente:
i. principiul suveranitatii absolute a statelor;
ii. inexistenµ unei autoritati suprastatale legislative, statele fiind indreptatite sa
elaboreze ~i sa semneze numai acele tratate care corespund interesului national;
o
iii. inexistenµ unui organ cu competenta jurisdictionala obligatorie, care ar conduce
la ideea ca statul este singurul judecator al modului in care i~i indepline~te obligatiile
intemationale; . .
iv. din punct de vedere cronologic, intai a aparut dreptul intern al statelor ~1 ultenor s-a
resimtit nevoia des~urarii relatiilor internationale intre state.

'J. Crawford, op. cit., 2012, p. 48; M.N. Shaw, op. cit., 2014, p. 93.
2 J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, p. 184.
3 A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2011, P· 43.
4 J Crawford op. cit., 2012, P· 48. . •· • Kl
• • c. ' +;; d ccoala de la Viena prm reprezentantu e1 Hans
5 Teona a 1ost promovai.a e 'I e sen, Josef Laurenz Kunz,
'

Alfred Verd~oss. V d c ala de la Bonn avandu-i ca principali exponen~ pe: fra~i Philipp, Albert
6 Teona a fost promovata e 'lco '
Zorn, Max Wenzel, Erich Kaufmann.
56

---
Drept international public. Principii ~i institutii fundamentale

Doctrina subliniaza ca niciuna dintre aceste teorii nu trebuie absolutizata 1, ca 1n

decelarea relaµei dintre dreptul intern ~i dreptul international ar trebui adoptata o abordare
care sa aiba in vedere realitatea ~i continutul concret al sistemului juridic al ftecarui stat
.
precum ~1 rezultatul obµnut prin norma in cauza.
'
Cu privire la raportul dintre dreptul international ~i eel intern, in acord cu tendinta
statelor, Curtea Intemationala de Justitie a afinnat in Avizul consu/tativ din 1988, cu privire
' '
la aplicarea ob/igafiei' de a arbitra2, ,,(...) principiul fundamental in dreptul interna-
tional al preeminentei acestui drept asupra dreptului intern". .
Pe de alta parte, se poate afirma ca dreptul international este supenor dreptului
naµonal, deoarece, prin adoptarea tratatelor internationale, statele paqi ~i-au asumat obli-
gaµa de a respecta anumite standarde in garantarea drepturilor ~i ~ibertat~lor ~~~entale,
astfel incat legislatia interna a statului nu poate veni in contrad1ct1e cu d1spoz1tnle mterna-
µonale. Mai mult: respectarea drepturilor ~i libertatilor fundamentale este un principiu
fundamental al dreptului international public3, cu caracter imperativ (ius cogens), de la care
statele nu pot deroga.
To~i, avand in vedere evolutia ~i dezvoltarea dreptului international, acesta nu mai
constituie in prezent un sistem separat ~i distinct de dreptul national al statelor, iar in unele
cazuri se pune chiar problema aplicarii directe a dispozitiilor dreptului international public
in ordinea juridica interna a statelor, deoarece produc efecte in mod direct fata de
particulari, fara sa fie necesara intennedierea dreptului national. Este cazul acelor situa~i in
care tratate internationale impun in mod direct obligatii particularilor - cum SWlt regulile
dreptului international penal - sau stabilesc in mod direct drepturi ~i libertati fundamentale
in beneficiul lor- dintre care face parte ~i dreptul de a se adresa instantelor intemationale4 .
Pentru a sublinia ideea preeminentei dreptului internaµonal asupra dreptului intern,
prin prisma sanctiunilor dreptului international ~i a particularitatilor acestora, un ultim
argument ce poate fi adus este acela ca, in situatia in care un stat adopt! in Jegislaµa sa
intema reglementari contrare angajamentelor internaµonale pe care ~i le-a asumat
principala sancµune ce poate opera este angajarea raspunderii sale internationaJe5• '

I 0.3. Modalitati de receptare a dreptulul International in dreptul Intern

al statelor

" ~ta?i~irea unei ~numi!e rela~ii intre dreptul intern ~i dreptul international public revine,
m p~c1pm, statulm, sub1ect pnmar de drept international care are libertat . d I
mecamsmul de impl t gul'l ' ea e a a ege
statelor mai ales inc::~are a red I odr dre~tului internaponal public, dar din practica
multe ~odalitati ct· tr cu cea .e:a oua Jumatate a secolului al XX-lea rezulta mai
. , , m e care predomma doua6. '
Una dmtre modalitatile de receptare a dr 1. . . ,.
drept intern este incorp' orarea a t tw eptu ll1 mtemaponal m cadrul sistemului de
u oma a permanentaw, Care are Ioc pnn . prevederea
1
M.N. Shaw, International Law, 20 14 p. 94 . N . . .
2 ICJ, Applicability of the Obligation 'to Arbitr. Quoc Dinh, P._ Dailher, A. Pellet, op. cit., p. 95.
Agreete~t of~6 June 1947, Advisory Opinion, 26 A~~ Iu;:r Section 21 of the United Nations Headquarters
l
4 Pnnc1p11le dreptului international public vor anar . ' ICJ Re~orts 1988, p. 12, parag. 57.
u.ate pe larg m cuprinsul prezentei lucrari.
s A. Cassese: op. cit., 2005, p. 217.
6 N. Quoc Dmh, P. Daillier, A. Pellet, op. cit., p 97
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 220. · ·
capitolul I. Deflnirea ~i trasaturile dreptului Int . bl'
ernat,ona 1pu 1c 57
ins:rat~. ~ cuprinsul Constitufiei sau al altei Iegi ca reprezentantii statului, precum ~i
cetat~nn ~• celelal~e. perso~e aflate sub jurisdictia sa au obligatia de a respecta anumite
reguh ale dreptului mtemational existente sau viitoare fara sa fie necesara adoptarea unei
Iegi speciale de catre autoritaµle statului 1• '

?~ mom~ntul ex_p~arii c~nsimtAmantului statului de a deveni parte la acel tratat ~i al

apan~:1. sale m_ pub!tcatt~ ofic~~la a statului respectiv, efectele tratatului se produc, iar
autontaµle pubhce ~1 parttcularu au obligafia de a-1 respecta. Aceasta modalitate permite
statului sa ~e a_dapt~ze _in m~d c?ntinuu regulilor de drept international, in functie de aparitia
unor reguh n01 sau te~rrea din v1goare a unora dintre regulile existente2.
0 alta modalitate de implementare este incorporarea Iegislativa ad-hoc a normelor
intemaµonale, care implica adoptarea unei legi speciale de catre autoritatea competenta a
statului, pentru receptarea in sistemul juridic national a normelor internationale, care poate
avea loc fie prin traducerea textului tratatului ~i stabilirea obligatiilor, prerogativelor ce
deriva din respectivul tratat, fie prin emiterea unui act normativ din partea autoritaµi
competente care sa prevada aplicabilitatea automata a regulii internationale in sistemul
juridic national, in mod direct, fara vreo alta formalitate 3 •

I 0.4. Raportul drept international - drept intern, potrivit Constitutiei

Romaniei

in stabilirea raportului dintre dreptul intern ~i dreptul internaµonal,Legea fundamen-

tala a Romaniei prevede mai multe posibile ipoteze ~i rezolvari ale eventualelor necon-
cordante dintre norma juridica interna ~i cea de drept international, in funcµe de caracterul
universal sau regional al regulii dreptului international ~i in functie de domeniul regle-
mentat Relevanta pentru aceasta discuµe prezinta urmatoarele dispoziµi:

1) Potrivit dispoziµilor art. 20 alin. (2),

,J)acii existii neconcordanfe intre pactele §i tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care Romdnia este parte, ~i legile interne, au prioritate
reglementiirile internafionale, cu excepfia cazului in care Constitufia sau legile interne
confin dispozifii mai favorabile".

Din interpretarea acestei prevederi rezulta, aparent, consacrarea unei duble soluµi, in
domeniul protectiei drepturilor ~i libertaµlor fundamentale:

a) aparent, raportul stabilit este de preeminenta a drep!Ului internaµ~nal_ ~suFra

dreptului intern, ca regula, in cazul existentei de neconcord~t~- Insa: in ac~as~. pnv~ta, a
fost afirmata ideea ca acest caz nu constituie adoptarea teonet momste, c1 ca Judecatorul
roman va da aplicare reglementarii internationale in baza unei reguli de drept intern -
art. 20 din Constitutia Romaniei4;
'

1 A. Cassese, op. cit., 2005, p. 220.

2
Ibidem.
3
Ibidem, p. 221. l . . · t" ·
!·
4 M. Balan, Drept constitufional §i institufii p~litice. Vol.
v

Teoria genera/a a statu u1 §l a constitu,1e1.

Constitufia romdnii in context european, Ed. Hamangtu, Bucure~ti, 2015, p. 362.
 58 Drept international public. Principii ~i institutii f ...
undarn~.... ~
b) preeminenta dreptului intern asupra dreptului international, mcazuJ ~ in ca
preved_eri mai favorabil_e: Aceas~a abordare este _expresia ap!icari~ p~ncipi_ului sub:~d~~t~n~
~ecamsm~lor ~rep~lm _mtern~t1onal de ~rotect1e ~ d~eptunlo~ §1 l_1~ertat1lor fundame~tatt1
m sensul ca revme, m pnmul rand, in sarcma autontatilor pubhce §1 mstantelor judecat tale:
respectarea drepturilor §i libertatilor fundamentale garantate de tratate internationale 1;re~t1
statul este parte §i, in caz de e§eC in asigurarea protectiei prevazute, se poate ~7e
proc~dura in faµi unei institutii internationale competente, cu atr~bufii ju~sdictionale sau ~~
In plus, trebuie subliniat ca trasatura comuna a tratatelor mtemat1onale in materie d
protejare a drepturilor §i libertatilor fundamentale este ca ele stabilesc s~darde minime ~
care statele trebuie sa le respecte, standarde la care statul poate adauga prevederi sau
garanfii suplimentare, situatie in care acestea devin aplicabile, iar nu reglementarile
intemationale.
,

Cu titlu de exemplu, poate fi mentionat ca, in privinµi masurii retinerii unei persoane,
legislafia procesual penala romana stabile§te o durata maxima de 24 de ore. Daca raportam
aceasta durata maxima la dispozitiile in acest domeniu a doua din~e tratatel~ in mat_erie la
care Romania este parte, va rezulta in mod evident caracterul mat favorabtl al legislatiei
nafionale. Astfel, nici Pactul international cu privire la drepturile civile §i politice, in art. 9,
care garanteaza dreptul la libertatea §i securitatea persoanei, §i nici art. 5 din Conventia
europeana a drepturilor omului nu stabilesc un prag maxim pentru masura retinerii. Acee~i
este situafia §i in cazul masurii arestarii preventive, pentru care legislapa romana prevede ca
ea poate fi dispusa pentru o durata maxima de 30 de zile, care poate fi prelm1gita, cu
respectarea dispozitiilor §i garantiilor procedurale.

Dispozitia analizata se refera doar la tratatele internationale care au ca obiect de

regiementare drepturile §i libertatile fundamentale, nu prive~te toate categoriile de tratate
internationale §i nici nu stabile§te un raport intre normele de drept intern ~i cutuma
internationala.
'

2) Potrivit dispozitiilor art. 11 din Constitufia Rominiei, care are denu:mirea marginald
Dreptul internafional ~i dreptul intern:

,,(]) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai ~·i cu bunii-credinfa obligafiile

ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) T!atatele ratificate de Parlament, potrivit legii,fac parte din dreptul intern.
(3) In cazul in care un tratat la care Romdnia urmeaza sa devina parte cuprinde
dispozifii contrare Constitufiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea
Constitutiei".
,

. Conform alin~ (2) al acestei d~spozi~i _din Legea fundamentala, stmt incluse in dreptul
mtem tratatele fafa de care au fost mdephrute procedurile de exprimare a consimtamantului
de a fi parte la tratat, prin ratificare, care este prerogativa Parlamentului. ·

Din formularea acestui text nonnativ pot fi racute o serie de observatii.

'

.. in ynm~l rand, !nc_lu_derea in dreptul intern a tratatelor reprezinta receptarea tratatului

m cauza de s1stemul Jund1c roman ~i dispozitiile sale unneaza sa fie puse in aplicare in mod
 trasaturile dreptu/ ..
capitolul I. Definirea $i u, interna~iona/ public 59
statului ro ,.
direct, de catre autoritafile ~~ cu ca rac te_ r ob Jiga~o~u,_ca toate ceJeJaJte onne
n
m an
~ co1!1pun_ or d~if]~IlejutraridtaticuJauirointemaf sursa a sistemuJu1 Jund'.ic national ' ceea ce se
ap11ca fitnd d1spoZ , dispozifia ana1· Jona1, nu Jegea de ratificare
in al doilea rand

e Ia tratat ele ca re pr evad

ar pentru tra~:
bilitatea aplicarii directe do ca fonna d 1 cru:e au fo5t ratJfica
e
:re
ex
ve
pn m
de
ar e
rec
a
ep tar
cons
~a in dreptuJ intern ~i os
•
te, fara sa cuprind
tam ,. ui aJte mo
·
aP
da
vreo
litafi
i-

refe rir an tuJ

se~te orice precizare ~
r imt_
barea sau se m na
cum sunt acceptarea, apro in fonna simplifiea ...O x (pe ~eme?ea, hp . on.).
Jegatura cu tratated ele fncheiate Ica l.<1 nn. schunb de not e, scns
d" ... d. entuJ intn'irii 10 ,. a
A va,.n m v ere ca, m mom e Pa rfi ~ ml vigo ar e, tratatele unneaza sa produc
ii pentru sta teJ
efecte juridice obligator nt de fi ce e c~ e ~u .. efectuat fonnaJitafile de
tului), indifere x~ tratatuJui intema-
exprimare a consimtaman i d or m ~ p~ va zu ta m te
consimfamantuJu tat, m aparenta, textul
fional pentru exprimarea tam e : .. t~ g~ t de tra
diferenf:iere de tra est criteriu.
constitufional reaJizeaza o arnentale . . . en m cpe de ac . . d a acceptam
in t.acerea Legii fu nd
, raspunsu1 arabpu tea fi afirm v ·. 1n ~a~
ati
. ac
o co ns ec in fa su rda· ce
aceasta posibilitate, s-ar
ajung e la
io na le ad tat . . a ~ mod1ficaru de catre statul
tratate intemaf atelor, ceea ce contra-a
roman a dispozifiilor unortumiare p · d' op _e_ pn~ vomfa Sfart nstituti
vine regulilor gene.rale cu . . ,. · nn urmare, 1spo21t1 a alm. (2) al . 11 din Co . t
,. . . . ns ex ten siv ca fa ca nd c. • 1
re a to ate tra tat ele m tem a-
bw e m terp re ta ta m se ' re 1 en ·
Romanie1 tre . ,. indiferent de fiorma de expnmare a consim-
• al 1 tul ro m an este pa rte
oon e a care sta '
tamantului2. §i cele
~a liz at a nu fa ce di sti nc µe intre tratateJe bilaterale ·
, ~ .al treilea rand: di
spozifi~ . . ..
aphc a m ca zu l tu tu ro r tratatelor intemati, onale, faara sa prezmte
multdaterale, as;::_ tfe.1l ca ea se
d .. •
· rta.n..;;;
~ numdl w e parµ.
unpo
levante
re ~e pt ul intern §i dreptul Uniunii Europene, re
3!
in ~~-vinta ra po ~u m.
i dint
(2), potnvit carora:
sunt dispoZitiiJe art. 148 al
ropene,
er ile tra ta te lo r constitutive ale Uniunii Eu
ii, preved
,,Ca urmare a aderiir re cu ca ra cter ob ligatoriu, au prioritate fa/ii de
ementiiri comunita aderare".
precum # celelalte regl , cu re sp ec ta re a prevederilor actu/ui de
legile interne
dispoz~tiile contrare din
zifia de superioritate a dreptului Uniunii
rezu lta i'n m od clar po
Din aceasta dispozitie dreptu l natio nal roman, i'n caz de neconcor
danfe.
er obligatoriu fata de cu privire
Europene cu caract este pa rte la Co nv en tia de la Viena din 1969
ania nu -
A vand m vedere ca Rom in te m atio na le a fo st adoptata o lege organica
ivinta tratatelo r
la dreptul tratatelor, m pr 3 av an d ca ob iec t de reglementare tratatele
ivind tratate1e - tatelor
Legea nr. 590/2003 pr m an . D isp oz ifiile leg ii romane i'n materia tra
statul ro
Convenfiei din 1969 §i a
intemationale mcheiate de eluar e a m ul to r re gu li ale
i'n realitate, o pr §i abordari diferite -
intemationale realizeaza, um ite priv in fe , pr ez inta
l cutumiar, dar, i'n an
celor de drept internationa
ip between
d de leg e ferenda Proposals on the Re~ationsh 2 16
1 B. Aurescu, Constitutio
nal Landmarks an
na de Drep t Intemafwnal nr. 16! 0 ,
Revista Roma
and Do me stic Law in Romania, in tembrie2019).
Intern ation al La w
s/201 7/0 2/REV IST A- 16 -nov.pdf(accesata la 10sep . .
pload
http://rrdi.ro/wp-content/u . A

4 ~1 mtrat m
a
2
Ibidem. t pu blica ta m M. Of. nr. 23 din 12 ianuane 200
3 Legea nr. 590/2003 privind
tratatele a fos
rie 2004.
vigoa re la data de 11 februa
 60 Drept International public. Princlpli Ji instltutii fundamentale

2
spre exemplu, din coroborarea art. 11 ~i art. 2 din Legea nr. 590/2003 rezulta ca tratate)e se
incheie la niveJ de stat, Ja niveJ guvemamental ~i la nivel departametttal, in funcfie de
autoritatea care participa la incheierea sa.
A~adar, relevanfa in privinfa stabilirii raportului dintre dreptul international public ~i
dreptul nafional, prezinta ~i dispozifiile Legii nr. 590/2003 privind tratatele. Astfel, art. 3 I
alin. (4) din Legea nr. 590/2003, prevede:
,,Dispozifiile tratatelor in vigoare nu pot fl modificate, completate sau scoase din
vigoare prin acte normative interne ulterioare intrarii !or in vigoare".
Aceasta dispozifie trebuie corelata cu art. 11 alin. (2) din Legea fundamentala, care
include tratatele ratificate in dreptul intern roman, in ceea ce prive~te excluderea modificarii
sau abrogarii tra!3telor la care Romania este parte, prin vointa unilaterala a autoritatilor
statului roman. In aceste probleme, legate de modificarea, completarea sau abrogarea
textului unui tratat international in integralitatea lui sau doar parfial, a unora dintre clauzele
confinute de acesta, urmeaza sa se aplice regulile generale in materie de tratate ~i
dispozifiile tratatului respectiv.

0 alta dispozitie relevanta pentru aceasta problema este art. 31 alin. (5) din Legea
nr. 590/2003, potrivit caruia:
,,Prevederile legislative interne nu pot fl invocate pentru a justifica neexecutarea
dispozifiilor unui tratat fn vigoare".

Aceasta dispozifie preia confinutul art. 27 (cu denumirea marginala ,,Dreptul intern ~i
respectarea tratatelor") din Convenfia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor3,
care, in mod neechivoc, nu permite invocarea dreptului intern pentru neexecutarea obliga-
fiilor asumate prin tratatele internafionale ~i care a~aza, in concret, dreptul international
public deasupra dreptului national, f'ara sa mai faca vreo distinctie in funcp.e de domeniul de
reglementare al tratatului sau de forma de exprimare a consimtamantului statului de a
deveni parte la un tratat international. In plus, neexecutarea obligapilor asumate la nivel
intemap.onal poate fi considerata o incalcare a dreptului international ~i determina antre-
narea raspunderii internationale a statului.
in consecinfa, se poate afirma ca raportul dintre normele de drept international public ~i
cele apaqinand dreptului intern nu este in toate cazurile prestabilit ~i se poate sa nu fie
evident, astfel incat este necesara efectuarea unei analize in concreto a confinutului celor

Art. I lit. a) din Legea nr. 590/2003 prevede: ,,Pentru scopurile prezentei legi, prin: a) tratat se intelege
1

actul juridic, indiferent de denumire sau de fonna, care consemneaza in scris un acord la nivel de stat, la nivel
guvemamental sau la nivel departamental, avand scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi ~i
obligatii juridice sau de alta natura, guvemat de dreptul international public ~i consemnat intr-un instrument unic
ori in doua sau in mai multe instrumente conexe".
2 Art. 2 din Legea nr. 590/2003 prevede: ,,(1) Romania, Guvemul Romaniei, precum ~i ministerele ~i alte

autoritati ale administratiei publice centrale, pentru care aceasta atribupe este expres prevazuta de legislatia in
vigoare, pot incheia tratate la nivel de stat, tratate la nivel guvemamental, respectiv tratate la nivel departamental.
(2) Tratatele preva.zute la alin. (I) se incheie cu respectarea principiilor fundamentale ~i a celorlalte nonne
imperative ale dreptului international, a dreptului comunitar, a nonnelor cutumiare internaponale, a Constitutiei
(... )".
Art. 27 din Conventia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor prevede: ,,0 parte nu poate
3

invoca dispozitiile dreptului sau intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat. Aceasta regula este fara
prejudiciu in ce prive~te aplicarea articolului 46".
 Capitolul I. Definirea ~i trasa turile drept ului intern ation al public
61

a dintre cele doua

doua categorii de nonn e aflate in conflict pentru a se identifica relati
reglementari.
at doar relatia
Din fonnularea textelor analizate rezulta ca legislafia romana a reglement
in anumite domenii
dintre nonn a intema ~i nonn ele cuprinse in tratatele intemafionale,
Europene), nefiind
(protejarea drepturilor ~i libertafilor fundamentale ~i dreptul Uniunii
intern ~i nonnele
precizata pozitia fata de o eventuala contradictie intre nonnele de drept
area cu prioritate a
internafionale cutumiare. De asemenea, este in mod clar prevazuta aplic
dreptului Uniunii
dreptului Uniunii Europene (luand in considerare ierarhia surselor
cele internationale in
Europene), insa nu este stabilita nicio relatie intre normele inteme ~i
r ~i libertatilor
cazu1 tratatelor care nu au ca obiect de reglementare protejarea drepturilo
zitiilor art. 11 alin. (2)
fundamentale, unna nd ca in privinta acestora sa se dea aplicare dispo
din Constituti, a Romaniei.
mentul legislatiei
Un exemplu de aplicare a unei reguli de natura cutumiara in detri 1
tie , prin care a fost
romane este Decizia nr. 1292/2003 pronunta,ta de inalta Curte de Casa
respinsa ca inadmisibila cererea formulata de un fost angajat al
Ambasadei Canadei la
na. Pentru a pronunta
Bucu:re§ti impotriva Ambasadei Canadei, de catre o instanta roma
re la relatiile
aceasta solufie, insta npi suprema a analizat dispozitiile Convenpei cu privi
dreptul diplomatic -
diplomatice, incheiata la Viena in 1961, ,,care a codificat o parte din
print re care in art. 3 mai sus enuntat ~i functiile misiunilor diplo
matice - ~i a reafirmat, m
sa continue a guverna
Preambulul sau, ca regulile dreptului international cutumiar trebuie
e prezentei Conventii,
materiile care n-au fost reglementate in mod expres de dispozitiil
stat in fata instantelor
principiul imunitatii de juris dicti e ~i de executie de care se bucu ra un
d natura cutumiara".
jude cato r~ti straine, regu la aplicata de instanta intemationala ca avan
 Capitolul II
Sursele dreptului international public

Sec{iunea 1
Distincfia surse formate - surse mate r/ale

Teoria generala a dreptului distinge intre cele doua ca!~gorii d~ surse al~ dreptului,
aceasta distinctie fiind partial aplicabila ~i in materia dreptulu1 _mt~~~t1onal pubhc.. V

Izvoarele (sursele) materiale reprezinta factorii extraJund1c1 care detennma sau

contribuie la fonnarea normelor de drept international public: raporturile de putere intre
entitatile politice participante la relatiile internationale, interesele specifice ale acestor
entitati, opinia publica, ideologii privind societatea internationala.
Izvoarele (sursele) formale reprezinta mijloacele juridice prin care se exprima normele
d.reptului international public. Practic, izvoarele formale sunt formele juridic e care exprima
acordul de vointa dintre doi sau mai multi subiecti de drept international public 1•
Problematica izvoarelor dreptului international prezinta particularitatea ca nu uzeaza de
aceasta distincti_e, ci se face diferenta intre notiunea de izvoare (surse) principale ~i cea de
izvoare (surse) auxiliare, esential fiind a se identifica existenta unei obligatii intemafionale
pentru subiecti_i de drept international, cuprinse intr-o norma a dreptului international, a
continutului acesteia ~i a naturii acesteia (consensuala - cuprinsa in cadrul unui tratat
international-, cutumiara ori unilaterala).
ldenti:ficarea surselor (izvoarelor) dreptului international public prezinta un deosebit
interes ~ relevanta m structura dreptului international public, motiv pentru care ocupa o
parte importanta in studiul acestei materii, deoarece din ele deriva existenta ~i continutul
obligapilor intemafionale ale statelor ~i acestea constituie, practic, punctul d~ plecare pentru
analiza respectarii de catre state a obligatiilor asumate ~i a posibilitatii antrenarii raspunderii
.
internationale a statelor.
Trebuie realizata distinctia dintre notiunea de surse ale dreptului international public ~i
cea de norme ale dreptului intemafional public, deoarece intre cele doua categorii exista
0
st:ransa legatura, dar nu exista suprapuneri de continut ~i semnificafie2 • Astfel, prin notiunea
de norm.a a dreptului international public se desemneaza insu~i confinutul sau substanta
obligatiei juridice. Cu titlu de exemplu, poate fi mentionata dispozitia art. 2 parag. 4 din
Carta ONU, confonn careia:

,,Toti Membrii Organizafiei se vor abfine, in relafiile !or internafionale, de a recurge la

ameninfarea cu forfa sau la folosirea ei fie impotriva integritafii teritoriale ori
independenfei politice a vreunui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopuri/e
Natiuni
, lor Unite".

Caracteristica principala a acestei prevederi este ca ea desemneaza in mod clar ~i precis

conduita nonnala, de dorit, care ar trebui adoptata de catre state.

1 D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. cit., 1994, P· 3S.

2 A . Pellet_nn dt
►

.
capitolul II. Sursele dreptului internatio na1public 63

Spre deosebire de nonna de drept . .

dreptului ~i al obligafiei ce revin sub• mt:;national, c~~ prive§~e in mod direct
continutul
.
dreptului international public se refer~e~ti ~r drep. tulm mtemat10nal, notiunea de sursa a
respectiv la modalitatea in care dob~ d a orma ~ car~ e~te exprimata §i1
materializata,
Totodata, se
subliniaza ca relatia dintre sursele dreptut~t: semm_ficatie. §t forta juridica •
international
este una stransa ~i complexa. Pe de O part mt~rnaµonal ~t no~~ le dreptului
cu caracter
juridic depinde de identificarea unei sure, ex;ten)a ~e, regul~ mtemaponale
, ?aca este in
discupe existenta unei reguli care nu p~:t: fi e~tulu~ mtematto~al. Astfel
dreptului international (care vor fi analizate ,. P_asata sau legata de una dmtre sursele
juridic al acestei~ ~i, eel mult poate fi pus ~ ;ntmuare), nu poate_ fi argumentat caracterul
m tscutte caracterul et moral, politic, religios,
sociologic2. ,
- fi
Pe de alta parte, o nonna internatio
;ntemational in functie de part' . ea , na1a poate t generata de surse diferite ale dreptului-
"' , ' , t. I
tctpar statelor la tratate interna,10na
niu. sau institu tie juridica ori la 1· _edecare reglem enteaz a
un. anumit .dome
d . , ap 1carea unor reguh natura cutum iara
. u. Cu titlu de exemplu, pot fit menti'onate regu1t·1e de dehmt · ·tare a
din ace1.a~t omem
platoulw contmental, care . au , ut, dar care p'ot avea fite un temet· consensual
. . acela~i contin
. . de Conventia
reprezentat , .pnvmd dreptul marii din 1982 sau de convent·ta de Ia Geneva dm ·'
J958 pnvm
· tru l contm
d platou I ental, pentru statele care au devenit parti, Ia ~cestea, fi e un temet·
mentionate
cu~a r, pen state e car~ nu au devenit parti la vreuna dintre conventiile
itarii pl~toului
antenor, dar care fac aphcarea regulilor incidente in privinta delir~
continental3• sa cuprinda mai
'
multe categorii de norme
fn acela~i timp, un tratat international poate
intemationale. ational §i
Tot' ca o tras~tura a complexitatii raportului dintre normele de drept intern
fi menponate
sursele de drept mtemational, din perspectiva ierarhizarii acestora, pot
ierarhizare, in
unnatoarele aspecte: intre sursele dreptului intemafional public nu exista o
cwn vom
sensul superioritapi aplicarii uneia sau unora dintre surse fata de altele (astfel
fi stabilita o
dezvolta ill sectiunea unnatoare din cuprinsul prezentei lucrari) ~i deci nu poate
consensuala sau
ierarhizare ill functie de sursa care prevede o anumita regula particulara (
de norme au
cutumiara). fn schimb, ill cazul nonnelor intemafionale, anumite categorii
ii sau incom-
prevalenpi in raport cu celelalte, in cazul In care con!in dispozi!ii contradictor
pot deroga.
patibile4, ~i anume nonnele ius cogens au caracter imperativ, de la care statele nu

Secfiunea a 2-a
Sediul mate riel surs e/or dreptului intema{ional public

2.1. Articolul 38 din Statutul Curtil Internaponale de Justipe 38

din
Sediul materiei izvoarelor dreptului international public este considerat a fi art.
5
Statutul Curtii Internationale de Justipe • Acesta prevede:

1 A. Pellet, op. cit., 2007, p. 18.

2 Ibidem, p. 19.
3
Ibidem., p. 21. . . umar~ di'n Statutul Curtii Pennanente de Justitie
4 Ibidem 1 ·
sr • · mod'fi
1 1c
ar~1· art1co1u1cu ace ~1 n
,
extul reproduce, cu m1c1
lnternationala din I920.
 64 Drept international public. Principii ~i institut ii fundamentale

. ,,1. Curtea, a ciirei misiun e este de a solu/iona conform dreptului interna/ion 1

a
diferen dele care ii sunt supuse, va aplica:
a. conven fiile interna/iona/e, fie genera le, fie specia/e, care stabilesc regu/i recunos.
cute in mod expres de statele in litigiu;
b. cutuma internafionalii, ca dovadii a unei practic i genera/e, acceptatii ca drept;
c. princip iile genera le de drept recunoscute de nafiunile civilizate;
d. sub rezerva dispozifiilor articolului 59, hotiirari/e judeciitore~ti ~i doctrina celor mai
ca/ificafi speciali§ti in drept public ai diferitelor na/iuni, ca mijloace auxiliare de deter.
minare a regulilor de drept.
2. Prezen ta dispozifie nu aduce atingere dreptului Cur/ii de a solufiona o cauza ex
aequo et bono, dacii piir/ile sunt de acord cu aceasta".

Textul nu folose~te denwn irea ,,izvoare" sau ,,surse" formal e ale dreptului international
~i nu are ca scop sa reglem enteze aceasta materie , motiv pentru care s-a pus problema daca
1

le
• sursele enwne rate constit uie izvoare ale dreptului international sau modalitati pe care 2
folos~ te Curtea Intema µonala de Justitie in solutionarea litigiilor cu care este sesizata
•
,

i
Opinia majori tara este ca art. 38 cuprinde enwner area izvoare lor sau surselo r dreptulu
intemaf:ional public3 • Achies am la aceasta opinie, pentru urmatoarele motive principale:
i. textul art. 38 face parte din dreptul pozitiv §i constituie singurul text care cuprinde o
este
enumer are a surselo r pe care le utilizeaza Curtea in solutionarea diferen delor cu care
sesizata;
ii. valoare a fundam entala pe care o prezint a Statutul Cllflii Internationale de Justi~e, in
cadrul actelor juridic e internafionale, intrucat: 4
a) Statutu l CIJ face parte integra nta din Carta ONU (conform art. 92 din Carta );
b) Carta ONU are valoare juridic a superio ara celorlalte acorduri intema~onale
5
(conform art I 03 din Carta );
iiL Curtea Internafionala de Justitie reprezinta unul dintre cele ~ase organe principale
92 din
ale ONU §i princip alul organis m cu atributii jurisdic tionale (confo rm art. 7 ~i art.
Carta).

Textul art. 38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie reia, in mare masura, textul
in
art. 38 din Statutu l Cuqii Perman ente de Justitie Internationala, adopta t in anul 1920,
1946,
baza caruia a functio nat Curtea Perman enta de Justitie Intema µonala , pana in anul
cand §i-a incetat activitatea, care a fost preluat a de catre Curtea Interna tionala de Justitie.
Formu larea din parag. I al art. 38 - ,,Curtea, a carei misiun e este de a solu/ion
a
ta in
confor m dreptu lui interna/ional diferendele care ii sunt supuse " (s.n.) - a fost adauga

1 A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2015, p. 53.

I. Brownlie, Principles ofPublic International Law, 5 ed., Oxford University Press, 1998, p. 3.
2 th

3 M.N. Shaw, International Law, 6th ed., Cambridge University Press, 2008, p. 71.
4 Art. 92 din Carta ONU prevede: ,,Curtea lnternationala de Justifie va ti organul judiciar principal ~
baza statutului Curt,u
Natiunilor Unite. Ea va functiona in confonnitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe
Pennanente de Justifie lnternationala, ~i face parte integranta din prezenta Carta".
5 Art. 103 din Carta ONU prevede: ..in caz de conflict intre obligatiile Membrilor Nafiunilor Unite
vor prevala obligapile
decurgand din prezenta Carta ~i obligafiile !or decurgand din orice alt acord i~temational
decurgand din prezenta Carta".
capitolul II. Sursele dreptului internat·
- - - - - - - - -=11onat Public
--- ---- 65
anul 1946, o~~ cu redactarea textu}ui . .. .
fiind de a subhrua ca, prin aplicarea Slatutului _Curfi1 IntemaponaJe de Justi~e, scopul
de Justitie face aplicarea dreptului · tsurse!or menponate laI lit. a)-d), Curtea Intema~onala
, I .
m emafion.aJ. ~i ca s~e e menponate constituiau sursele
sau singure e surse recunoscute aJe dre 1
confinutul parag. 2 al art. 38, care pre~~~ mt~~~ponal. Aceasta i~tentie rezulta ~i din
solicita pronuntarea unei solutii nu in c0 fl0 P~Sibihtatea pentru Pru-tile unui litigiu de a
arag. 1 al art. 38 din Statut, ci darea 1~ ~•tate cu sursele mentionate la lit. a)-d) din
" fun t' d ·
P ,. • ce e1 ma1 corecte. solutii m ctie e c1rcumstantele
litigiului. In hpsa unei astfel de solicitari t•

sarcina Curtii este de a aplica sursele me . exprese .dm partea statelor aflate in diferend,
rezent, Curfii Internationale de Justi . nt1o?ate la ht. ~)-d) ale parag. I din art. 38. Pana in
~hitate, in baz.a parag. 2 al art. 38 dint~eta~t'1~a fost sohcitata solu~onarea unui diferend in

2.2. Obsenratii legate de moduI de formulare a textului articolului 38

din Statutul Cin+u I
~ ¥I ntemationale de Justitfe
· a anumitor termeni sau
in..legatura cu formula. rea textutu·1 art • 38 d'm Statut ~1· folos1re
expresu, pot fi facute o sene de observatii, ,
· terpretarea acestu1· text.
cu relevantatv "m m

a) Inoportunitatea unor expresii folosite

Notiun~ de ,,na~uni ci~ilizate" cuprinsa la parag. I lit. c) poate fi vazuta ca mani-
festai:e3 un:1 concep~1 colomale, in contradictie cu principiul suveranitatii egale a statelor,
menµonat ~ ~- 2 din Carta ?NU.
Folosirea acestei formulari este explicabila, intrucat a
fost preluata din Statutul Curtn Permanente de Justitie din 1920, moment la care realitatile
societatii internationale erau cu mult diferite. '

b) Instituirea unei ierarhiziiri a izvoarelor dreptului internaponal

Cu toate ca textul art. 38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie nu cuprinde nicio
precizare referitoare la ierarhizarea surselor pe care le mentioneaza, opinia majoritara este
ca dispozitia analizata cuprinde, indirect, o ierarhizare a surselor dreptului international,
avand in vedere ordinea in care acestea sunt mentionate [de la lit. a) la lit. d)] ~i folosirea
nopunii de ,,mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept" la lit. d) - adica
hotararile judecatore~ti ~i doctrina celor mai calificati speciali~ti in drept public ai diferitelor
natiuni.
Din practica Curtii Internationale de Justitie rezulta ca, in rezolvarea unui diferend,
'

Curtea va aplica in primul rand dispozitiile unui tratat international, daca acesta exista, in
lipsa unui acord expres de vointa al statelor, unnand sa analizeze existenta ~i aplicabilitatea
unei reguli cutumiare2, aceasta avand prioritate asupra celorlalte surse mentionate. ..
Pe de alta parte, s-a subliniat ca intre sursele enumer ate de art. 38 din Statutul Curtu
3
Internationale exista, de fapt, o pennanenta interactiune ~i interconditionare, astfel incat
acestea nu trebuie privite in mod separat.

Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford University Press, 2014,

th
1 H. Thirl way, op. c1•,., m MD
A
. .
p. 94.
2 A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2015, P· 53.
3 A.A. Can~ado Trindade, op. cit., 2006, P· 149.
 I
66 Drept international public. Principii ~i institutii fundamentale

c) Caracterul incomplet al enumeriirii ------

1
Enumer area cuprins a in art. 38 nu este exhaustiva , intrucat dreptu1 international
co~tem poran recunoa~te ~i alte surse juridice: actele unilaterale ale statelor, actele
un1laterale ale organizatiilor intemationale, care produc efecte juridice in relatiile dintre
state. S-a afirmat ca fonnularea textului art. 38 din Statut este justificata de respingerea ideii
ca pot constitui surse ale dreptului internafional doar acele reguli care au rezultat 1n urma
2
unui proces formal de adoptare •
Enumer area surselor fonnale de exprimare a regulilor dreptului international public in
art. 38 din Statutul Cllftii Internationale de Justitie nu s-a intentionat a fi una exhaustiva ~i
nici nu ar putea sa fie astfel, avand in vedere ca acele surse sau izvoare mention ate nu au 0
3
natura statica ~i independenta, ci interacfioneaza in mod constant ~i dinamic , detenninand
aparifia de noi reguli, deci dezvoltarea dreptului international ~i evolutia acestuia de-a
lungul timpului.
Deoarece dreptul international nu coincide complet cu categoriile de surse enumerate
de art. 38 din Statutul Curfii Internafionale de Justifie ~i nici chiar notiunea de drept
intemafional general nu corespunde in totalitate notiunii de cutuma generala acceptata ca
drept, pentru a reflecta evolufia ~i dezvoltarea dreptului international, ar trebui regandit
.
conti:nutul art. 3 84 •
in ciuda tuturor aspectelor criticabile cu privire la formularile ~i continutul incomplet al
art. 38 din Statutul Curfii Internationale de Justitie, relevanta acestuia pentru dezbaterile
legate de sursele dreptului international nu poate fi negata. Statele se raporteaza la textul
art. 38 din Statut atunci cand formuleaza pretentii impotriva altor state, iar deciziile Curtii
Internati onale de Justifie au analizat in mod constant dreptul international prin referire la
dispozitiile art. 38, despre care, in general, se considera ca enumera sursele (izvoarele)
dreptului international5 •

Secfiunea a 3-a
Distinctia surse (izvoa re) princ ipale- surse (izvoa re) subsid iare

Este general acceptata clasificarea izvoarelor dreptului international in izvoare fonnale

sau ~cipale ~i izvoare subsidiare. Sunt izvoare principale ale dreptului intemafional
publtc tratatul ~i cutuma intemationala6 •
S~nt _considerate a fi izvoare subsidiare sau mijloace auxiliare: principiile generale de
drept, Junsprudenta CU ~i a tribunalelor arbitrale internationale doctrina actele unilaterale
ale statelor, actele organizatiilor intemationale ~i echitate~. ' '
. Suntem . ~arti.al de acord cu aceasta clasificare, intrucat unele dintre a~a-numitele
IZVoare subs1d1are nu reprezinta, 1n realitate, veritabile izvoare de drept.

: A.A. Carn;ado Trindade, op. cit., 2006, p. 150.

- Ibidem, p. 151 .
3
Ibidem, p. 150.
4
M. Bennouna, op. cit., 2017, p. 87.
5
H. Thirlway, op cit in M D Evan ( d)
p. 95. · ., · · s e · ' International Law, 4th ed., Oxford University Press, 2ot 4,
6
L. Le Fur, op. cit., p. 186.
 capitolul II. Sursele dreptului International public 67

. Ast fel, hotru:arile judecatore~ti pronuntate de catre Curtea Internafionala de Justifie, in

9
virtUtea art. 5 dm S ~t, pro~uc efecte juridice doar pentru statele pafli ~i pentru cauz.a in
ta
st
car: a~ fo P~?nunfate · In hpsa unei forte juridice obligatorii generale, consideram ca
hotarart!e Curtn nu produc efecte erga omnes, astfel incat sa constituie izvor de drept
intemaponal.
Autoritatea dewo~e?ita ~ecun~scuta ~cestora, derivata din prestigiul Curtii, nu detennina
trans~o~area wh~tarartlor Judecator~~tt pronunfate in diferite cauze in surse de drept.
Cons1deram ca, ID cazul lor, este mat adecvata folosirea denumirii de metode auxiliare sau
subsidiare de rezolvare a litigiilor internafionale cu care este sesizata Curtea avand in
vedere, in pri1?ul rand, situar~a hotan1rilor judecatore~ti in aceasta categorie 'chiar prin
textul art. 38 din Statutul Curtn. Pe de alta parte, prin hotararile ~i avizele consultative pe
care le pronunta, Curtea Internafionala de Justitie realizeaza o interpretare oficiala a
regulilor dreptului international care sunt aplicabile in cauzele cu a caror solutionare a fost
sesizata sau in situatiile care au determinat solicitarea de pronunfare a unui avi; consultativ.

Secfiunea a 4-a
Surse le princ ipale de drept intern ation al publi c
4. I. Tratatul intern ationa l
4.1.1. Elementele definitorii ale tratatului international
in prezent, datorita naturii lor consensuale ~i caracterului scris, care stabilesc un cadru
precis al angajamentelor statelor2, tratatele sunt considerate a fi principalele modalitati de
creare a obligapilor juridice intre state ~i acopera domenii foarte variate ale relafiilor
internafionale - politic, economic, militar, protectia mediului, lupta contra criminalitafii,
drepturile omului, securitate colectiva.
Cu toate ca in cuprinsul art. 38 din Statutul CIJ se mentioneaza convenfiile generale
sau speciale, trebuie subliniat ca doar tratatele care au intrat in vigoare produc efecte
juridice obligatorii pentru statele care au indeplinit formalitatile de exprimare a
consimtamantului de a fi legate de dispozitiile respectivelor tratate intemat ionale, nu ~i cele
3
care nu au intrat (inca) in vigoare sau cele care ~i-au incetat efectele .
Intrarea in vigoare a unui tratat international reprezi nta un moment deosebit de
important pentru punerea in aplicare a dispozitiilor unui tratat international ~i se realizeaza
potrivit prevederilor tratatului insu~i. Exprimarea consimtamantului statului de a deveni
parte la un tratat international este un act suveran al statului respectiv ~i nu constituie o
obligatie ce incumba ace~tuia, nici chiar in ipoteza in care a participat anterior la etapele de
negociere ~i adoptare a textului unui tratat intemaponal. Aceasta este consecinta faptului ca
temeiul pentru forta juridica a tratatelor intemaponale este principiul pacta sunt servanda,
potrivit caruia, in' materia efectelor tratatelor intemaponal, scopul adoptarii unui tratat
international este reprezentat de atitudinea statelor de a se baza pe faptul ca ~i celelalte paqi

1
Art. 59 din Statut prevede: ,,Decizia Curtii nu are forta obligatorie decat intre pfu'tile in litigiu ~i numai
pentru cauza pe care o solutioneaza".
2
E. Decaux, 0. de Frouville, op. cit. , 2016, p. 44. . .
3 H. Thirlway, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford Uruvers1ty Press, 2014,
th

p. 97.
 68 Drept International public. Principii ~i institutii fun . . . . . .,
darnea , Y
~
i~i vor duce Ia indeplinire obligatiile stabilite in cadrul unui tratat international, ch· .
" ~
situatia in care acestea ar devem. oneroase sau m . dez1ra
. b'l
1 e t . Ideea rec1pro
. c1tatii
. iar ~1 m
este ~
pre~nt a ~i in domeniul tratatelor internationale. oarte
Analiza aplicabilitatii unui anumit tratat international in vigoare poate fi un PToces
dificil, atunci cand sunt formulate rezerve de catre unul sau unele state pfu1i, faµi de care
au
fost sau nu ridicate obiectii ~i create astfel regimuri juridic e paralele in privinta efectelo
r
tratatului. Un nou stat, aparut ca urmare a succesiunii, poate fi legat de anumite categorii
de
tratate internafionale care au fost incheiate de catre stattll predecesor, chiar daca nu
~i-a
exprimat consimtamantul de a deveni parte la acestea2• lnstitutia rezervei la tratatele
internationale ~i a succesiunii statelor ~i a consecintelor acesteia asupra raporturilor juridice
internationale vor fi analizate in cuprinsul acestei lucrari, la Capitolele IV ~i V.
Incheierea tratatelor pentru reglementarea relatiilor dintre state a fost folosita inca din
Antichitate. Se conside ra ca eel mai vechi tratat cunoscut este ,,Tratatul Sublim ", incheia
t
intre faraonul egiptean Ramse s al II-lea ~i regele hititilor Hattu~il al III-lea, in anul 1259
i.H.3, care recuno~tea starea de pace ~i prietenie intre cele doua popoar e pentru totdeau
na ~i
de neagresiune in viitoarele relatii dintre ele.

Art. 2 parag. 1 lit. a) din Conventia de la Viena din 1969 cuprinde definipa expres a a
tratatului international. Potrivit acestei dispozitii,
,.prin expresia «tratat» se fnfelege un acord international fncheiat in scris intre state ~i
guvernat de dreptul internafional, fie ca este consemnat fntr-un instrument unic, fie in doua
sau mai multe instrumente conexe §i oricare ar fl denumirea sa particulara'.

Conven tia de la Vierra a consacrat neutralitatea termino logica4 , adica sensul extins al
termenului tratat, ce cuprind e toate actele juridice care indepli nesc condiµ ile definitiei.

Din definitie rezulta ca un tratat international se caracte rizeaza prin unnato arele
aspecte:
a) este un acord de vointa intre state, consem nat in forma scrisa;
b) este guvem at de regulil e dreptului international;
c) poate fi consem nat intr-un unic instrum ent juridic sau in mai multe instrum ente
juridic e conexe;
~) nu prezint a relevan ta denum irea concre ta pe care o poarta.
In ceea ce prive~te dispozitiile legislafiei romane in materi e de tratate interna tionale
,
art. 1 lit. a) din Legea nr. 590/20 03 5 preved e ca
·
,.prin tratat se infelege actul juridic, indiferent de denumire sau de f orma, care
consemneazii in scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau /a nivel
~eP_a~tamental, avd:zd scoP_,ul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi §i obliga/ii
!urzdzce sau d~ alt~A natura, guvernat de dreptul internafional public §i consemnat intr-un
instrument umc orz zn douii sau in mai multe instrumente conexe".

1
Ibidem, p. 95.
2
Ibidem, p. 97.
3
Dispozitiile acestui tratat sunt redate, in traducere in limba fran ~ d L L F
1928, pp. 1-2. ·
ceza, e . e ur, G. Chklaver, op. crt.,
4
V. Constantin, op. cit., 2010, p. 128.
5
M. Of. nr. 23 din 12 ianuarie 2004.
 interna+ion I b .
capitolul II. Sursele dreptului u~ l~ ,c ~ -- -- -- -- -- --
~
-~69
:> _: _: __ :_ :a ~ p~
.. ..
- - - :: -: -. :~ ~ -: ~ ~ -- ,
lo r ln.,e . a/ ,o
4.1.2. Denumiri al e tra ta te m na le
taw pe re o poarta toate t 1 · ·d· mt ·
Indiferent de denumirea concre ca bl. . . ' ac e e Ju n ice emafionaJe
ntionate sunt o tgatom pentru paqile contractante ~1· au, "m
care indeplinesc .cerinfeJe me
. . , aceea§t vaJoare Jurid, ica. fncalcarea
. d .
1or tratatelor atrage raspunderea
principm pre ve en
intemationala a piirfii m culpa. • . . . . ite
toa te ac tel e ·un dic e · defm1f1e 1 ammt
Tennenul tra. tat 1 mglob . . ea za 1 ca re se ctr cu ms crm . b de
d tie pa ct ac ord w
t o1, carta, statut schim
. t m ut e en um1n : co nv en , , pro oc
§I poate avea ma . . en
t ,
's ag ree me nt. '
du s vzv en di, ge ntl em
note, comprom1s, mo nt reg 1e me ntater eJa,u t"J e d'mtr-un domeru·u
a o int,ele ge re pri n ca re su
.Conv .
en{ia reprez. int . .
r mt em ati on aJe I (spre exemplu, conventit· a pn·vm eptul
· d dr
f1m t al rap ort uri Jo t
specific, bm . e de . . .
ftu n:J or Un ite asu pra dr eptului marii din 1982).
pa ~a
tratatelor din 1969, Co~ven ele ge ri cu ca rac ter solemn, "intr-un anUID1·1 domeru·u
e denumrrea da • ta un or mf or din
.. l est 1. • 2
Pactu
Br ian d-K ell og g din 1928, Pactu1 Societatii Natiunil
1
al relaflt or po ttice (P ac tuJ 66,
ul int ~m ati on aJ pri vin d dre pturiJe civile ~i politic~ din 19
1919), _dar nu _exclusi: _(Pact ec onomice, sociale §i culturale din
1966).
on al pn vm d dre ptu n1 e
Pactul mtem ap
ge ri int erv en ite ma i ale s in domeniile economic,
mt ele
Tennenul acord desemneaza i co ncrete (spre exemplu, GAIT din
1947 -
ltu ral , in ma ter ii ca t ma
financiar, comerciaJ, cu
Tarife §i Comeq).
Acordul General cu privire la uit , pe ntr u a ind ica un act accesoriu la un
mo d ob i§n
Tennenul protocol se folose§te,
in
ii, mo dif ica rii sau int erp ret arii acestuia (cele 16
comp1etar
tratat preexistent, in scopul na a dre ptu rilor omului, ProtocoaJeJe din
1977
nv en fia eu rop ea
Protocoale adifiona1e la Co 19 49 , Pr oto co ale ]e facultative la PactuJ privind
Ge ne va din
adifionale la Convenfiile de la r po ate fi §i o inf eJe ge re de sine statatoare •
4
1966)3, da
drepturile civile §i politice din ul jur idi c pri n care se constituie o organiza
fie
se mn ea za ac ord
Prin carta §i statut se de Sta tel or Am eri cane, 1948 • TennenuJ statut
5
rta Or ga niz afi ei
intemafionala - Carta ONU, Ca re se reg Jementeaza un an um it regim jur
idic (de
ei inf ele ge ri pr in ca
este folosit §i m cazul un al un ui tra tat de reglementare a organizarii
§i
19 21 ) sau
exemplu, Statutul Dunarii din tat utu J CU rfii Int em af- ion ale de Justit,ie, StatutuJ
emafiona1 e (S
funcfionarii unor institutii int
Cuqii Penale Internationale)6. e o inf e]e ge re biJ ate raJa in fonna simplificata,
or i est
Schimbul de note sau de scris nfi nu t identic , prin care se regJem
7 enteaza
sau sc ris or i cu co
incheiata prin note verbale
.
expeditiv o problema specifica in ca re pa rfi le co nv in sa trimita un litigiu spre
ord pr
Compromisul reprezinta un ac .
te arb itr ale sau judiciare intemafionale
so lut ion are un ei ins tan
ord cu ca rac ter pr ov izo riu , ce unneaza a fi ulterior
ac
Modus vivendi de~emneaza un Cu titl u de exemplu poat_e_ fi ~ t Mo~~
s
d cla uz e de tal iat e.
1nlocuit de un acord cuprinzan re Pa rla me ntu l Eu rop ean, Constlm ~1 Com1s1a
rie 19 94 mt
vivendi incheiat la 20 decemb

1 S.Scauna~. op. cit. , 2002, p. 64.

2 A. Nastase, B. Aurescu, op. cit. , 2015,
p. 252.
3
Ibidem.
4
Ibidem. Beck, Bucure~ti, 2015, p. 22 .
5 I. Galea, Dreptul tratatelor, Ed. C.H.
6
A. Nastase, B. Aurescu, op.
cit., 2015, p. 252.
1 , p. 243.
7
Na stase. B. Aurescu, op. cit., 201
 ~ ~
te::...r.:..:.n..:::.a:.:._ti.=_on~a:..:l...'.:p:.:u:.:b~li:c.~P__:_r~in::c_::iP:ii~$~i~in~s~tit~u~t~li~fu~n~d~
amentale
- _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _o_r_ep:.._t_i_n..:_
:
luate in confonnitate cu procedura p r e v
Europeana ~entru implementarea masurilor ta de
- care nu mai este in vigoare1.
art. 189 b din Tratatul Comunitafii Europene
la acordurile orale ale reprezenta fl1
Tennenu] gentlemen 's agreement se refera
stituie o excepfie de la regula formei sc~ or
subiecfilor de drep t internafional public. El con
Cu titlu de . exemplu, poate. fi mentionat s:e~
~ta t~lo r, cu orig ~ea in dre p~ ?ritanic.
erea mem bnl or nepermanenf1 ai Consiliului de
mche~at 1a Londra, m 194 6, cu pnvrre 1a aleg
Sec unt ate2 •

nci pal a a dre ptu lui inte rna tion al

4.2 . Cu tum a int em atio nal a - sur sa pri
pub llc
4.2 .1. Def inir ea cut um ei int ern a/io nal e
inte rnaf iona la este eel mai vec hi izvo r de drept international public ~i a
Cut uma in
stuia3, dar continua sa aiba aplicabilitate ~i
reprezentat mu lt tim p surs a prio rita ra a ace
r ~i in caz ul in care , in anu mit e dom enii ale dreptului international public, a
prez ent, chia
fost realiz.ata cod ific area regulilor.
itate ~i in jurisprudenfa instantelor intema-
A van d in ved ere ca, in doc trin a de special rna-
este uzuala utilizarea expresiilor ,,drept inte
fionale, in mat eria cutu mei internafionale,
eral", este importanta ~i utila clarificarea sen-
tion al cutu mia r" ~i ,,dr ept international gen
i.
sulu i ace stor a, in sco pul evitarii uno r confuzi
mia r" (customary international law ) pentru
Fol osir ea exp resi ei ,,dr ept international cutu
a ace asta surs a prin cipa la a drep tulu i international nu trebuie sa duc a la idee a
a des emn
in cad rul dre ptu lui inte rnat iona l, a une i subdiviziuni sau ramuri ava nd ace asta
existenfei, l
acestei expresii este ca dreptul internationa
denumire. Dim pot riva , sen sul cor ect al are
international public , fiind o forma de exp rim
4

cutu mia r (cu tum a inte rna tion ala) este dre pt ept
ional gen eral " este echivalenta cu cea de ,,dr
a nor mel or ace stui a. Exp resi a ,,dr ept internat
5
international cut um iar" •
ma , la a drep tulu i international public, nu este ech ival enta cu
clrtu ca sur sa prin cipa
cei al locu lui, inta lnit a in drep tul inte rn6, care constA intr-o reguJA de
nop une a de obi ona l
juri dica ~i care poa te fi doa r in mo d exc epti
conduitii care nu se buc ura de recunoa~tere
izvor de drept.
miss ion
us vivendi of20 Dec emb er 1994 betw een the European Parliament, the Council and the- Com
1Mod down in Article
adopted in accordance with the procedure laid
concerning the implementing measures for acts
P. 0001-0002.
189b ofthe EC Treaty, JO C 293, 08/1 1/19 95
2
A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2015 , p. 253.
54-59.
3
E. Decaux, O. de FrouviJJe, op. cit., 2016 , pp. public
at the fiftieth anniversary ofthe United Nations: general course on
4
I. Brownlie, International law Law Brill/Nijhoff.
rses of the Hague Aca dem y of International
international law (Volume 255) Collected Cou ' '
Leiden/Boston, I 995, p. 36 '
5
Ibidem. uJ civil
ivit dispozitiilor art. I alin. (I) ~i (6) din Cod
~ Cu titlu de_ exemplu, in dreptul intern roman, potr , republicata in M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011 ),
6

ro~a n (adop~t ~:m

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
cea de ,,cutuma", iar constituie izvoare ale
dreptului civil ~i
nofmnea ,:• bicei e~t~ folositii ca sinonim cu
0
sarc inilo r priv ind
la nofiunea de obicei: art. 603 - respectarea
,,uz.an~le · C?dul_ civil confine ~i alte referiri
~o~ c m:dm f: lui; art~
_ 613 - distanfa min ima
· ·3 9 - m matena raspunderii civile delictuale
pent
.
ru arbori; art. 662 - stabilirea inaltimii zidu
·
lui .
com un,
.
capitolul II. Sursele dreptului international public
- .
71
Cea mai importanta trasatura a cutum . .
datoreaza unui proces legislativ deliberat et mternapona~e. eSte _ca aparifia sa nu se
d~ a stah1 h ~eguh ale dreptului intema-
~onal, desfa~urat intr-un anumit cadru 'f◄cu sc~p~I
~onale, in care reprezentan!ii statelor 'p~~~ .. ~\
so emn,. c~ ~n cazul tratateJor intema-
eniu determinatpac a n:gotsacbt~1nleasc m ..ve~erea adoptarii unor
standarde comune intr-un dom . .. . , are Sa a ~1 o anum1·ta d ·-
. im . .. ,. con Uita
pentru state, precum ~1 con diptle in care acestea i~i pot expr a conSimfamantuI de a deveni
parte la tratatul in cauza 1•
• . _
Potrivit art. 38• din Statutul C~ i Internatt•1onale de Justi·t·t1e, cutum a mter naf1 onala
• .. .. l "' t" • Aceas+;,: ~
-&'.orm u1are 1ace c. .
reprezm ta ,,o pra chc a gen era a, acce.
ptata ca dren r 1.a 1• re1enre Ia
. . .. •
elementele con stitu tive ale cutume1 (elementul material _ pract·1ca "mde1ungata - ~1
. . catre Curtea
elementul ~sih olog 1c_ ~ acceptare_a ca drept), astfel cum au fost identificate de t"'
2 dar este consi·deraa
Permanenta de Just1·fte Inte•rnat1onala, in cauza Lotus' din 1927 ,
.. C la de drept international public, poate fi
inco~~Ieta. u~ a..mternafi~nala, ~a ~ursa principa
uniforma a statelor considerata de ele
defimta ca o pract1ca generala, relat1v mdelungata ~i
gatorie3.
ca exprimand o regula de conduita cu foqa juridica ob1i
'

nescris ~i, potrivit unor opinii,

Regula cutumiara internafionala poate avea caracter
ifestat printr-un anumit comportament
crearea sa are loc prin acordul tacit al statelor4, man
indelungata (spre exemplu, regulile
a1 unora fata de altele, o anumita perioada de timp mai
secole) sau mai redusa (spre exemplu,
privind regimul juridic al marii libere stint vechi de
mul juri dic al plat oulu i con tinental a fost cristaliza t in norme cutumiare consolidate pe
regi
va exista expectativa repetarii acelei
durata a 20 de ani) , astfel ca pe viitor intre ele
5
rii.
conduite, care a dobandit caracterul unei reguli obligato
al statelor, ca urmare a practicii
Teoria adoptarii unei reguli cutumiare prin acordul tacit
domeniu, nu prezinta caracter absolut,
indelungate ~i uniforme a acestora intr-un anumit
in mod automat cazuri de excepfie in
deoarece, in lipsa acordului unui stat, nu se creeaza
de natura cutumiara, dar care fac parte
aplicarea unei anumite reguli. Astfel, anumite reguli
te juridice fafa de toate statele, se aplica
din dreptul internaponal cutumiar general, produc efec
omn es, indi fere nt de part iciparea lor sau nu Ia procesul de formare a unei reguli
erga 6
usiv fafa de state le nou apar ute in urm a proc esul ui de succesiune •
cutmniare, incl
inutului ~i a destinatarilor ei poate
Identificarea existenfei unei reguli cutumiare, a conf
ia i se opune o regula cutumiara nu
constitui un proces laborios, atunci cand un stat caru
privinfa sa.
recunoa~te existenta acesteia sau aplicabilitatea ei in

4.2.2. Elementele nor me i cut um iare

sara intrunirea a doua elemente:
Pentru configurarea unei norme cutumiare este nece
entul psihologic (sau intenfional ori
elementul material (sau obiectiv) - usus - ~i elem

1
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 156. Judgement, September 7 l 927, Series A No. 70.
th
2 PCIJ, The Case of The S.S. ,, Lotus " (France v. Turkey)
. .
3
R. Miga-Be~teliu, op. cit., vol. I, p. 62. th
rd Umv ers1ty
4 Pentru detalii, H. Thirlway, op. cit., in M.D.
Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxfo
. - ·· ·
Press, 2014 , p. 97. ~latoul cont~ en!'11 al Mam N~~dulm, Curtea
5 I. Brownlie, op. cit., 1995, p. 37 - in ca~ p~vind
ul
art1cole din Convenf1a dm l 958 cu pnvrre la plato
Intemationala de Justitie a constatat ca primele tre1 . .
contine~tal erau declar~tive ale dreptului cutumiar. , International Law, 4th ed., Oxford Uruvers1ty Press , 2014,
6 H. Thirlway, op. cit., in M.D. Evans (ed.)

p. 97.
 72 Drept intern ationa l public. Principii ~i instituin f

subiectiv) - opinio iuris sive necessitatis sau opinio iuris; in lipsa acestora,
---
nu orice
___
u nd anient
.: ale
.
a statelor poate fi1cons1'derata regu1xi:l cutum'1ari:lx I, generatoare de drepturi' . b .
y
PTactt ca
~• o hgatii J·und·
ice.
4.2.2.1. Elementul mate rial (obiectiv) - usus
Din formularea art. 38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie rezult
a ca norma
cutumiara este ,,o practica generala", ceea ce indica primul element const
itutiv al cutumei
internafionale, constand intr-o anumita conduita a statelor in raport cu alte
state sau cu alte
entitafi juridice recunoscute de acestea2 •

Elementul obiectiv al cutumei presupune, in principiu, comportamentul

uniform m
timp al subiecfilor de drept international public3. Cu privire la acest
aspect, se impWle
efectuarea unor distincfii.
Nofiunea de practica presupune conduita sau comportamentul statelor,
care trebuie sa
fntrun easca o serie caracteristici generale4 •

a) Aria de raspandire a regulii - conduita trebuie sa fie comuna W1ui

numar mare de
state, considerate a fi reprezentative pentru procesul de conturare a
regulii respective. Cu
privire la acest element, conceptia a evoluat in timp, de la ideea de unifo
rmitate ~ practica
generala a tuturor statelor, la practicarea ~i acceptarea unei anumite
reguli de catre Wl
numar de state considerate reprezentative, pentru care regula
respectiva prezinta
relevanta ~i pentru care sunt de interes existenta ~i aplicarea unei
anumite reguli de
conduita. De asemenea, conduita statelor trebuie, in principiu,
sa fie uniformi ,i
consecventa.

Astfel, Curtea Intemationala de Justitie, in hotararea pronu ntatl

in cauza privind
Platoul continental al Miirii Nordului (Republica Federala Germania
c. Danemarcei ~;
Olandei), a refinut ca pentru existenta regulii cutumiare este necesarA
o ,.participare /arga
# reprezentativii'', insa aceasta nu inseamna totalitatea statelor, ci sunt avute in
vedere acele
state ale caror interese sunt implicate, prin raportare la continutuJ speci
fic al regulii5 •
Pentru a clarifica aceasta trasatura, putem recurge la un exemplu pract
ic. in anaJiza
existentei unei anumite reguli in procesul de delimitare a platoului
continental, Curtea
Intemationala de Justitie sau alta instanta intemafionaJA sesizat4 va anali
za comportarnentuJ
statelor implicate in litigiu, adica al statelor riverane intre care s-a
ivit disputa, fa:ra sa
prezint~ importanta care este opinia statelor care nu au deschidere
respecttv. la spaµuJ maritirn
C~e a Intemationala de Justif.i.e a recunoscut ~i posibilitatea crear
ii unei reguli
cutumiare locale sau regionale, intre doua state (Portugalia ~i
India), in cauz a privi nd
0
D. Po~e;c:cyf ~~dia of Public International Law, vol. I, Elsevier Scienc
e, Amsterdam, 1992 p. 899·
2 H. Thi~l w:t~, FL_ C~man, op. cit., 1994, p.
33; S. Scaun ~, op. cit., 2002, p. 54. ' '
p. 100. Y, 'P· czt., m M.D. Evans (ed.), International Law, 4 th ed., Oxfor
3 d Universih, Press 2014
D. Harris S s· ku nJ ' ,
4 • iva maran on cit 19
JKam m, he • r· .,p. .
· er Oier, Uncertainty · h
and Some ofIts Problems Eu mt e Formal Sources of International Law: Custo mary lrzternati na1
Germs ICJ, North Sea Cont~~~~: J;;:a1 oflntemational ~w (2004),
Law
vol. 15, No. 3, p. 525. o
any v. Netherlands) Jud lf (Federal Republic of Germa ny v Denm ark· F, ,,J_
' gment of20 February 1969, parag. 74, ICJ Repo ~ 1969, p.•3. euera
l Republic of
 al public
_:apitolul II. Sursele dreptului internation
73
•
drentul de trecere pe teritoriu/ indz'anl tnterpretar c~ 8Pf1··Jma
· · ea comportamentuJui
tde
e
consecvent al statelor reprezentative ' in
r urm ' x . .
aton1 tennem:
....
,,Curtea nu ved.e ra/iunea pentru care o practzca mdelunoa tii 1· contmu· . , mtre douii
A
A

. .. ca reol . . 0 ' ~ a
e, practz ca con szd era tii de aceste a orturi /e din tr l . . poatii
stat o ementeaza rap e e e, sa nu
r dre ptu ri # obligafii recinr oce tr .,J
te".
...
sta la baza uno m e uoua sta
A

ta existe ta . . . .
intr-o alta cauza, in care a fost invoca pri vin d re n untet reguh cutum1arelom regionale,
anume existe nta une i reg uli cut um iare lului dip ati c "18
. ,. cunoa~ erea azib.
. . -
m hotararea privind dreptul de az11 oIum za c. Peru)2 Cu (C rtea
spapul latino-amJ enc.an, . . d ' .
. I" d ustipe a anahza tat "
t argumentele prezen e m iat " sa e statul columb1an cu
.c. t~
Intemapo na a e . .
. . I .
une 1 re~ b cut u~ iar e loc ale de acordare a azilului diplomatic in
pn ~ a e~1s~enta t, in
La ~a , dar nu a ret ~~ t ex1 sten ta unei astfel de reguli cutumiare, motiva
~e ?c a ·
c1p al, de mc ons ecv ent a ~1 hps a de unifonnitate a practi·c1·1· stateIor d'm respect1va
pnn. , . ..
. ..
~- treb mt sa fie exp res ia unu i dre pt apaqinand statului care acorda
re~mne: practica ce _ar
uno r. o~h gap 1 pentru statul pe teritoriul caruia se afla misiunea diplomatica.
azilul ~1 a 38 cu referire la cutuma ca dovada a
1te re la for mu lare a cup rin sa in art.
Curtea a facut tnm
unei practici generale acceptate ca drept.
t nat ura obl iga tor ie a une i astfel de reguli pentru cealalta parte.
in cauza, _nu s-a d~v edi
ca, chi ar ~i 111 ipoteza in care o astfel de
0na me ntu l sau in sen sul
Curtea a continuat raf1
ar fi put ut fi ide ntif ica ta 111 Am eric a Latina, ea nu putea fi invocata fata de
regula cutum iara
Pe ~ stat care a respins-o.

ct de ved ere , ar put ea fi pus in discutie daca in aceasta hotarare statul

Din acest pun rinsul acestei
are calitate de per sis ten t obj ect or, notiune ce va fi analizata 111 cup
peruan
a se poa te pun e in discut ie existenta unei reguli cutumiare locale care nu i
secfiuni, sau dac
3
se aplica statului peruan •

sta telo r nu est e ins a suf icie nta pentru aparipa unei reguli
Conduita majorita µi de
in ace st sen s, poa te fi am intita inte rpretarea data de Curtea Internafionala
cutumiare.
v cu pri vir e la leg alit ate a am eninfiirii sau folosirii armelor
Justitie m Avizul con sul tati
e ace ast a a reti nut ca opo zifi a num arului redus de state detinatoare de anne
nucleare4, in car
a astfel de anne a blocat crearea
car ei reg uli cut um iare car e sa inte rzic
nucleare la aparifia ori
reg uli, cu toa te ca ea est e sus tinu ta de o majoritate substanfiala dintre state.
unei astfel de pentru conturarea unei reguli
tei une i anu mit e con dui te
in privinta con sec ven r-
ace asta nu treb uie pri vita 111 term eni absoluti, 5. Aceasta concluzie reiese din inte
cutumiare,
rtea Int em atio nal a de Jus tifi e 111 cau za Activitiifi militare # paramilitare
pretarea data de Cu
v. India), Judgment of
1
ICJ, Case concerning Right of Passage
over Indian Territory (Merits), (Portugal
12 April l 960, ICJ Reports l 960, p. 6. gement of20 November th1950, ICJ Report~
195?, p. 71.
2 Asylum Cas e (Co lum bia v. Peru), Jud s, 2014,
ICJ,
op. cit., in M.D . Eva ns (ed.), International Law, 4 ed., Oxford Uruvers1ty Pres
3
H. Thirlway,
p. 100. of 8 July
of the Use by a State of Nuc lear Wea pons in Armed Conflict, Advisory Opinion
4
ICJ, Legality
1996, ICJ Reports l 996, p. 226, parag. 73.
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 157.
5
 ____
74
___________________:___:_==~ Drept international public. Principii ~i institutii fu
nd a11"1entale
fn Nicaragua' , in care, in analiza referitoare la existenta unei reguli cutumiare~
amenintarii sau folosirii fortei, a apreciat ca posibilele cazuri de nerespectare a un: erz,ce~ii
conduite de catre un stat nu inseamna in mod necesar ca regula nu a luat na~tere. anurnite
Prin unnare, condifia unifonnitafii nu trebuie privita nici ea in mod absolut c
~mseamna ca abaten·1e m · d'1v1'dua Ie nu pot determma
· cone Iuz1a · cax o anumita regula
' eea ce
nus-
cristalizat, ci, dimpotriva, ar trebui sa aiba efectul contrar, al confirmarii existentei u ~
reguli cutwniare, astfel ca abaterile pot fi calificate ca incalcari ale unei obligatii int~:~
~onale sau stand in cauza le poate justifica prin invocarea unor situatii de exceptie2•

b) Conduita statelor si constea in acte repetate in timp. Potrivit interpretarii Curtii

peotru existenta unei reguli cutumiare, este necesara o practica indelungata ~i continua. ,in'
cauz.a Dreptul de trecere pe teritoriul indian, Curtea a constatat existenta unei practici
constante o perioada de timp de peste 150 de ani, pe care statele au respectat-o cape
0
regula cu caracter juridic, obligatoriu.
Factorul timp, in sensul ca pentru existenta unei reguli cutumiare este necesar
comportamentul uniform al statelor pentru o perioada indelungata, ca in cazul dreptului de
trecere pe teritoriul indian, de~i este un element constitutiv important, nu a fost interpretat in
mod absolut de catre Curtea Intemationala de Justitie, care ulterior, in alte cauze, a pus
acoentul pe frecventa sporita a actelor statelor in relatiile intemationale3•

Astfel, s-a afirmat ca, in materia principiilor aplicabile in delimitarea platoului

continental, perioada scurta de timp nu constituie o piedica pentru crearea unei reguli
cutumiare4 • Un alt exemplu de regula cutumiara legata de institutia juridica a platoului
continental este cea potrivit careia statul riveran exercita jurisdictie exclusiva asupra
resurselor naturale din platoul continental ~i subsolul marii din marea libera, dar contiguu
cu zona sa de coasta5•
Alte exemple au fost considerate a fi libertatea de circulatie pana la spatiul
extraatmosferic6, regula potrivit careia abtinerea de la vot in cadrul Consiliului de Securitate
nu are caracter de veto.
in consecinta, in privinta factorului timp ca parte a elementului material al cutumei, din
practica statelor ~i jurisprudenta intemationala rezulta ca regulile cutumiare se pot dezvolta
intr-Wl proces rapid, atunci cand este nevoie, aparitia unor reguli noi depinzand de manifes-
tarea statelor, care trebuie sa fie de o uniformitate substantiala, iar o relevanta deosebita in
examinarea existentei unei reguli cutumiare prezinta analiza factorilor complementari ai
generalitatii ~i consecventei7.

1
ICJ, Military and Paramilitary Activities in and against Nicaragua (Nicaragua v. United States of
America), Merits, Judgment, ICJ Reports 1986, parag. 186.
2
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 157.
: Encyclopedia ofPubIi~ International Law, vol. I, Elsevier Science, Amsterdam, 1992, p. 901.
ICJ, North Sea Continental Shelf (Federal Republic of Germany v. Denmark; Federal Republic of
Germ~ny v. Netherlands} , Judgement, 20 February 1969, parag. 74, ICJ Reports 1969, p. 3.
A. Cassese, op. czt. , 2005, p. 158.
6
M d ! ~~iniR·a Mse~arata a j~decator:ului Lachs la hotararea din 1969 in cauza Platoul continental al Miirii
or ~ uz, m . 1ga-Be~telm, op. czt., vol. I, p. 62.
I. Brownlie, op. cit., 1995, p. 37.
capltolul 11. sursele dreptului international public
--- 75
in cazul invocarii unei reguli cutumi . . .
cesteia de catre eel care fie o invoca ina;:~~:;bme dfiovedtte elemen_tele constituti\'e ale
a ' ,. d' . . ea sa, 1e o opune une1 alte parl1 Cond •ta
1
statelor poate rezu ta atat m acte Jur1dice inteme ' cat 'Ic.:i d1'n acet . t . •t• · u1
· 1 1 m emat1onale
Actele mteme a e state or care sa contureze elementul matena ·1 1 ·.
. " · a cutume1 pot fi acte
ale organe1or execut1ve, m spec1a1ale Ministerelor Afacerilor Extern e (dec1aratn, .. ·
corespon-
· I t' ¥ · tru t · · catre ¥ . .. .
denta dip oma tea, ms ct1un1 personalul diplomatic sau m'l'tar
consilierilor guvemamentali), legislative (adoptarea de legi inte~: re'.c:oen~lllitoar1 pulbhdcate al~
· · t' 1 · • . u e a omenn
ale dreptu1UI mtemat1o na - tmun1tap, starea de neutralitate, dreptul m¥aru"), dec1z11 . .. ~1.
.. . . .
practici ale ~uten1 ~xecut1ve, practtca Judiciara intema.
Actele mtemaponale care redau conduita statelor, ce determina crearea cutum e1,· po, t fi·1.
. 1 ·1 1 .
inche1erea unor 1:'1tate mu ti atera e care cod1fica norme cutumiare deja existente ~i aplicate,
respectar~a de catre state. a..clauz~lor unor tratate la care nu sunt paqi, ca ~i cand ar fi
obligaton1 pentru ele, ~e~1z11 ale mstantelor arbitrate ~i judecatore~ti, rezolutiile Adunarii
Generale a ONU, atunc1 cand trateaza probleme juridice 1•
Dovedirea existentei ~i continutului unei anumite reguli cutumiare poate fi subiect de
controversa, astfel ca revine Curtii Internationale de Justitie sau unei alte instante intema-
ponale, in cazul in care este sesizata cu judecarea unei cauze in care se pun in discutie
existenta ~i aplicabilitatea unei reguli cutumiare, sa analizeze circumstantele cauzei, ele-
mentele constitutive ale unei reguli cutumiare, caracteristicile acestora ~i sursele din care
rezulta, pentru a decide daca acestea contureaza regula cutumiara invocatii.
Doctrina subliniaza ca, spre deosebire de invocarea unei reguli continute intr-un tratat
international, cand trebuie probata aplicabilitatea regulii invocate fata de partea adversa, in
cazul invocarii existentei unei reguli cutumiare nu trebuie dovedita aplicabilitatea acesteia
in mod direct fata de partea adversa, ci existenta ei, prin analiza intrunirii elementelor
constitutive mentionate2, insa aceasta apreciere nu trebuie absolutizata ~i suntem paqial de
acord cu ea, avand in vedere ca in analiza existentei unei reguli cutumiare esentiale sunt
acceptarea regulii de catre statele reprezentative ~i institutia numita persistent objector, ce
va fi analizata in cadrul acestei sectiuni, astfel ca nu se poate vorbi despre o aplicare
generala a unei anumite reguli cutumiare.

4.2.2.2. Elementul psihologic (subiectiv)- opinio iuris sive necessitatis

Elementul subiectiv al cutumei reprezinta convingerea ~i con~tientizarea statelor ca
prin conduita adoptata se supun unei obligatii juridice - opinio iuris sive necessitatis.
Prin existenta acestui element se face distinctia intre o practica a statelor ca expresie a
unei reguli cutu~iare ~i o conduita a statelor determinatii de reguli de curtoazie intem~-
tionala. Se considera ca aplicarea repetata a unor reguli de protocol nu es~e ex~~~sia
existentei unei obligatii juridice pentru state, ci reprezintii manifestarea une1 tradip1, a
curtoaziei3 •
Existenta elementului subiectiv are semnificatia definitivarii procesului de formare a
unei reguli 'cutumiare, respectiv a momentului la care un stat se bazeaza ca ~i ceilalti

1
Ibidem. th
2 H. Thirlway, op. cit., mM.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed., Oxford University Press, 2014,
p. 10) .
3
R. Miga-Be~teliu, op. cit., p. 64.
 76 Drept international public. Principii ~i institutii fundam~

participanfi la relafiile internationale vor adopta aceea~i conduita, stabilita de norma nou
Creata 1.
Elementul opinio iuris ~i conduita statelor sunt interconectate, iar Curtea lnternationala
de Justifie a apreciat in unele situatii ca elementul material reprezinta dovada existentei
elementului psihologic, iar, potrivit unor opinii, doar acesta din urma este esential2, afir-
mape cu care nu putem fi de acord, deoarece elementul intentional trebuie sa fie insotit ~i de
un comportament al statului care sa corespunda acestuia ~i sa ii reflecte in totalitate.
in ceea ce priv~te dovada existentei unei reguli cutumiare, partea care o invoca trebuie
sa probeze ca acea regula are caracter obligatoriu pentru cealalta parte, impotriva careia o
invoca3• 0 perioada indelungata, determinarea existentei unei norme cutumiare de catre
instantele intemafionale a fost realizata pomind de la practica diplomatica dintre state, ca
dovada a elementului opinio iuris, dar, potrivit observatiilor din doctrina de specialitate, in
prezent, acesta nu mai reprezinta criteriul eel mai relevant, ci se analizeaza documente cu
valoare normativa care nu provin dintr-o conduita spontana sau involuntara a statelor, ci
sunt rezultatul mixt al unor opinii doctrinare ~i institutionale, cum sunt proiectele de
codificare ale Comisiei de Drept International, carora Ii se adauga instrumente juridice
scrise ~i adoptate in urma unei proceduri formale, cum sunt tratatele multilaterale, rezolu-
pile ~i recomandarile organizapilor intemationale, legislatia nationala a statelor4.

4.2.3. Opozifia state/or la formarea unei reguli cutumiare

Din cauz.a modului specific de creare a normelor cutumiare, se poate afirma ca acestea
nu au opozabilitate erga omnes. Referitor la acest aspect, se impune a fi analizata relatia
statului care se opune la crearea unei anumite reguli ~i aplicabilitatea unor reguli cutumiare
vechi fata de statele noi. in cadrul relatiilor intemationale, anumite state se pot manifesta
impotriva crearii unei reguli noi cutumiare5, in functie de interesele pe care le au.
in cazuI acestora, se folose~te denumirea persistent objector, care desemneaza acel stat
care, in faza incipienta de formare a unei noi reguli, in mod deschis ~i constant, se opune
unei anumite practici. Consecinta este ca, dupa finalizarea procesului de creare a normei
cutumiare, aceasta va fi obligatorie pentru statele care au aplicat-o in mod constant ~i
uniform ~i nu se va aplica statului care s-a opus6.
Curtea Intemationala de Justitie a analizat aceasta consecinta cu privire la Norvegia, in
hotararea privind zonele de pescuit anglo-norvegiene7 (Regatul Unit al Marii Britanii ~i
Jrlandei de Nord c. Norvegiei), din 1951:

1
J. Kammerhofer, op. cit., No. 3, p. 534.
2
Pentru detalii, H. Thirlway, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford University
Press, 2014, p. 98.
3
CIJ~ Hotararea asupra ~ondului in cauz.a privind Dreptul de azil, Columbia c. Peruului, 1950 - Curtea a
co~statat c~ guvemul c~lu~bian nu a demonstrat existenta unei cutume regionale sau locale specifice statelor
l~tmo-a~en~ne, constand m acordare~ azilului_diplomatic, ci o ,,fluctuatie ~i discrepanta" in exercitarea azilului
d1plo1!1at1c ~1 m punctele de vedere ofictale expnmate in diferite ocazii.
M. Iovane, op. cit., 2017, p. 395.
: D. Po~escu, A. Nru;~se~ Fl. Coman, op. cit., 1994, p. 41.
p. 103. H. Thrrlway, op. cit., m M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford University Press, 2014,

p. l 1:. ICJ, Fisheries case (United Kingdom v. Norway), Judgment of December 18th 1951, ICJ Reports 1951,
 dreptu
e_ _intern
_ lui ational public '_!__
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _77
~II-
cap!·tolul · sursel
__ __ __

in care
,,(...} regula celor 10 mile pare a nu se ap/ica in cazul Norvegiei, in miisura
aceasta s-a opus intotdeauna oriciirei incerciiri de a o aplica coastei norvegiene''.
a celor
in cauza, Marea B~~n~e a invocat ca Norvegia nu respecta o regula cutumiara
riale.
de la care sa se calculeze Iatimea marii terito
10 mile pentru trasarea hme1 de baza
nu au fost
Cu toate ca nici in aceasta hotarare ~i nici in jurisprudenta ulterioara a Curfii
considerat persistent
detaliate criteriile pe care un stat trebuie sa le indeplineasca pentru a ft
objector, se considera ca statul trebuie sa adopte unnatoarea conduita:
sa continue sa se
a) statul trebuie sa se opuna in stadiul incipient de creare a regulii ~i
1 ~i statul trebuie sa
opuna ~i ulterior apariti~i regulii • Dovada opozitiei trebuie sa fie clara
in a se opune sunt
respinga orice prezumt1e de acceptare. Tacerea sau e~ecul statului
interpretate ca acceptare a regulii;
accepte regula
b) atitudinea statului trebuie sa fie consecventa, in sensul ca acesta sa nu
in anumite perioade, iar in alte perioade sa o accepte.
in ceea ce prive~te statele nou aparute, in unna dobandirii independentei prin fmali-le
bilitate reguli
:zarea procesului de decolonizare, se considera ca fatA de acestea au aplica
ational, chiar daca nu
cutumiare vechi, create anterior aparitiei lor ca subiecti de drept intern
lor fata de aceste
au participat la crearea acestora ~i fara a interesa acordul sau dezacordul
2
reguli cutumiare •

4.3. Raportul dintr e tratat §i cutuma

ului intemapona.l
Atat tratatul, cat ~i cutuma sunt considerate surse principale ale drept
e intre ele. Dreptul
public ~i au foqa juridi ca egala, neexistand un raport de subordonar
ar exista contradictie
intemafional nu confine prevederi aplicabile pentru situafiile in care
nsuale, cuprinse in
intre continutul juridic al nonn elor cutumiare ~i eel al normelor conse
tratatele internationale.
' le definesc ~i
Tratatul international ~i cutuma internationala au trasAturi specifice care
de aplicare, limitele
din care rezulta modalitatea de crearea sau adoptare a lor, domeniul lor
elemente care permit
efectelor juridice pe care fiecare dintre cele doua surse le produce,
realizarea unei analize comparative intre ele.
a unor proceduri
Datorita modului de creare, ce presupune forma scrisa ~i parcurgere3
a • Acestea pot ft
clar determinate, tratatul international prezinta avantaje fata de cutum
sintetizate astfel:
e la clauzele
i) presupune manifestarea expresa a acordului de vointa al statelor cu privir
sale ~i la intinderea obligafiilor paqilor;
afionale sunt
ii) normele de drept international cuprinse in textul tratatelor intem
adoptate intr-un timp mai scurt;
iii) drepturile ~i obligafiile paqil or contractante au un confinut clar definit;
intre paqi.
iv) continutul tratatului poate ft probat u~or, in cazul aparifiei unor litigii

1
I. Brownlie, op. cit., 1998, p. 10.
D. Carreau, F. Marella, Droit international, 11 e ed., Ed. A. Pedone, 2012, p. 303.
2
3
A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2015, p. 54.
 78 Orept international public. Principil ~i instltulli fundamental e

RohJl cutwnei in cadrul relafiilor intemafionale nu poate fi ins! minimizat. in genera!~

se subliniaz.a dez.avantajele pe care le prezinta reguJile cutumiare, sub aspectul probarit
existenfei ~i coafinutuJui lor 1• lnsa acestea au o anurnita suplete ~i o anumita rapiditate cu
care se pot adop~ fi ind e.xpresia nevoilor ~i valorilor pe care comunitatea de state le are la
un moment dat2, care insa nu constituie o garanfie a aplicarii efective a acestora.

Nonna cutumiara prezinta ~i o serie de avantaje fata de procesul de adoptare a trata-

te1or internationaJe:
i) nom~ele cutumiare nu trebuie sa parcurga etape specifice intrarii in vigoare a
tratatelor intemafionale - exprimarea consimtamantului, publicarea -, proceduri care pot
detennina amanarea aplicarii clauzelor lor;
ii) pe tennen lung, nonnele cutumiare pot acoperi lacune de reglementare in domenii in
care statele au fost reticente in a adopta convenfii internationale sau pot fi folosite pentru
dCZ\'Olt.area ~i modificarea textelor unor tratate internafionale in situatii in care acestea nu
pot fi amendate3• Poate fi data ca exemplu in aceasta privinta natura cutumiara a dreptului la
legitima aparare, care a fost prevazut in art. 51 din Carta ONU (care folose~te expresia
,,drept inerent la autoaparare"), text care insa nu a preluat ~i conditiile cutumiare referitoare
la necesimte ~i propoqionalitate, conditii care insa au fost analizate ca atare de catre Curtea
lntema~onala de Justifie4;
iii) in cazul adoptarii unui tratat care codifica reguli cutumiare, statele care nu devin
pane la acesta, dar au recunoscut regulile cutumiare respective ~i nu se incadreaza in
no{itmea persistent objector sunt in continuare tinute sa respecte obligafiile de natura
cutmniara, cu toate ca nu au devenit parte la tratatul de codificare.
Regulile cutumiare au fost supuse unui proces de codificare intens in anumite domenii
(dreptul tratatelor, dreptul marii, dreptul diplomatic ~i consular), insa acesta nu semnifica
5
eiiminarea cutumei din ansamblul surselor dreptului international public ~i nici nu
transforma norma cutumiara mnorma conventionala • in acest sens s-a pronuntat ~i Curtea
6

Intema~onala de Justitie, m cauza Activitiifi militare §i paramilitare fn Nicaragua7, Curtea

apreciind, in analiza raportului dintre Carta ONU ~i dreptul international cutumiar, ca acesta
din wma continua sa existe alaturi de tratate, chiar ~i atunci cand acestea contin prevederi
aproape identice cu cele cutumiare8•
A ~ interpretare a Cuqii Internationale de Justitie a ramas neschimbata pana in
prezent ~~ releva natura dinamica a dreptului international public, in mod particular a
procesuJu1de creare a normelor care ii constituie
. in ~prijinul caracterului actual al acestei int~rpretari, in conditiile proliferarii tratatelor
mtemaJl~nale in_ cele mai variate domenii ale dreptului international, vine ~i ideea ca
tratatele mternat10nale adoptate de state pot constitui un mijloc de proba pentru existenta
1
D. Carreau, F. Marella, op. cit., 2012, p. 304.
2
M.N. Shaw, op. cit., 2008, p. 73.
3
J. Crawford, op. cit., 2012, p. 33.
4
Ibidem, pp. 33-34.
5
D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. cit., 1994, p. 44.
6
V. Constantin, op. cit., 20 IO, p. JJ2.
A ~ I)Ct M_ilitary and Paramilitary Activities in and against Nicaragua (Nicaragua v. United States of
""- mer~ca ' ents, Judgment, ICJ Reports I986, parag. 176.
~ Idem, parag. I77.
 _ic_ _ _ _ _ _ _ _ _ _
l publ ____ _!_?_.
_tului
drep
ele_
surs_
II • _ Inte _iona
rnat 79
caP 1·t0_
lul _ __ _ __

miru :e
1
st
• ~ce a d _situatie este explicata prin
unnatoarele aspecte: din confi-
unei regu Ji ~utu
entul material - usus - constand in
nutul nonne1 cutumiare mternafwnale face parte elem
anumitor acfiuni ale unui stat Ia nivel
practica_ statel~r~ care ~resupune ~treprinderea
, relevanta juridica avand doar actele
intemaponal ~• mteracpune~ acestuia cu alte state
oriului sau.
tatului care produc efecte dmcolo de granitele terit
cu alte state este participarea statului la
s Una dintre mo~alitafile_ de a stabili relatii
e, tratatele internationale, astfel cum am
adoptarea de tratate mternat1onale. Pe de alta part
, constituie o modalitate de dovedire a
menfionat anterior in cupfl!lsul acestei sectiuni
international poate reprezenta un element
existenfei regulii cutumiare. In consecinta, tratatul
miare.
important pentru codificarea ~i aplicarea regulii cutu
ional ~i cutuma internationala este
Un alt aspect al raportului dintre tratatul internat
tratatelor internationale, cat ~i a regulilor
reprezentat de ipot~za ~xistentei paralele atat a
asta situatie este posibila atunci cand la un
cutumiare cu acela~t ob1ect de reglementare. Ace
care cod ifica regu li cutu mia re nu dev in parf i toate statele, urmand ca tratatul sa se
tratat
i, iar regula cutumiara sa fie aplicata de
aplice de la intrarea sa in vigoare pentru statele parf
enit parte la tratat. Astfel cum rezulta din
celelalte state care au acceptat-o, dar nu au dev
intr-o astfel de situafie, dreptul cutumiar
interpretarea Curfii Internationale de Justitie,
doar importanta teoretica. Este insa posibil
continua sa existe ~i sa se aplice, discutia avand
tul inte rnat iona l sa reaf irm e doa r part ial norm a cutumiara ~i sa aiba ca scop crearea
ca trata
t urmeaza sa se aplice dispozitiile aces tui~
unor reguli noi, caz in care pentru paq ile 2la trata
iar pentru celelalte state, regula cutumiara •
Internationale de Justitie nu realizeaza o ierarhizare mtre
Art. 38 din Statutul Curtii ' '
'
reglementare a surselor dreptului intema-
tratat ~i cutuma, astfel ca, in tacerea textului de
tul nonnelor, data adoptarii lor ~i situatia
~onal public, ar trebui analizate in concret continu
0 rezolvare mai clara a neconcordantelor
in ceea ce prive~te statele pentru care se aplica.
putea fi data de aparitia unei non ne ius
dintre regula cutumiara ~i cea consensuala ar
ns, care poa te fi atat de natu ra con sens uala , cat ~i de natura cutwniara, unn and a se
coge
na din 1969 cu privire la dreptul tratatelor.
aplica dispozifiile art. 64 din Conventia de la Vie
ionala raporturile nu sunt
in concluzie, intre tratatul international ~i cutuma intematnare 3
ce, ci mai cura nd cara cter izat e prin dina mis m ~i interconditio •
stati

Secfiunea a 5-a
de articolul 38
Surse ale dreptului international nemenfionate
din Sta tut ul Cur/ii Internationale de Justifie
l pub lic
5.1. Actele unilaterale in dreptul inte ma tfona
mer area surs elor drep tulu i inte rnat iona l public prev azu ta in textul art. 3 8 din
Enu
~i juri spru den pi ulterioara datei adoptarii
Statutul CIJ nu este exhaustiva. Doctrina
e, diferite ca natu ra juri dica de tratate ~i de
Statutului au consacrat existenpi ~i a alto r surs
cter ul unil ater al. Tra tare a amp la a acestora ~i a efectelor juriclice pe care le
cutuma, prin cara

nal Law, 4th ed., Oxford University Press, 2014,

1
H. Thirlway, op. cit., in M.D. Evans (ed.), Internatio
p. 107.
2
lbidem.
3
Ibidem, pp. 107-108.
 ~
80 . bl' Principii ~i institutii fundamentale
Drept internat 1ona 1pu ,c .

produc a fost determinata de frecventa Ior in cadrul relatn.. 1or m

. 't tionale ele prezentand
em~t• . ,. ' d
1e, cat ~ m ce1 e creare a
,.. ,. t • •
re] evanta atiit m procesul de adoptare a tratatelor mtemat1ona "1
normelor cutumiare. . d rt 38
Necesitatea completarii listei surselor dreptului international pubhc prevazute . e a · .
din Statutul CIJ este determinata de modificarea semnificativa a cadrului int~a~tona1w~•da
relatiilor dintre state, care au evoluat in mod constant ~i sunt in prezent mult dtfe~te fat~ e
anul 1920, data redactarii Statutului Curtii Permanente de Justitie, dator~ta,_11:1 p~mu] ~~:
aparifiei unui numar mare de state independente, ~i de consacrarea pnnc1prnlut egahtatu
suverane intre acestea, potrivit Cartei ONU.
Actele unilaterale pot fi definite ca instrumente juridice care exprima vointa tmui
subiect de drept international public ~i care produc efecte juridice. Sunt incluse in aceasta
categorie actele unilaterale ale statelor ~i actele unilaterale ale organizatiilor internation ale.
Avand in vedere calitatea de subiecti ai dreptului international public a statelor ~i
organizaµilor internationale interguvernamentale, unele dintre actele adoptate de catre
acestea constituie surse formale ale exprimiirii regulilor de drept international 1, datorita
efectelor pe care le produc ~i modului in care statele se raporteazii la continutul lor, ca sursa
a obligatiilor lor in comunitatea internationalii.

5.2. Actele unilaterale ale statelor

Din practica statelor a rezultat ca anumite acte emanand de la un stat sunt susceptibile
de a produce efecte juridice, atat pentru subiectul caruia ii sunt imputabile, cat ~i pentru alte
state fatii de care creeaza drepturi ~i obligatii. Tratarea actelor unilaterale ale statelor ca
surse ale dreptului international public nu este unanim acceptat!, avand in vedere, in
principal, natura consensuala a dreptului international public, anume crearea de drepturi ~i
obligaµi pentru state prin acordul de vointA al acestora.
Statele pot emite sau adopta diferite categorii de acte unilaterale. nedefinite. cu
regimuri juridice distincte, astfel ca nu toate prezintA relevantll pentru sursele dreptului
international public, deoarece nu toate contin elemente ale unei conduite spec ifice,
obligatorie pentru stat, cu confinut nepredetermina t2• in cazul unor acte unilateraJe - cum
sunt actul de protest, actul de ratificare a unui tratat international - , consecintele lor sunt
reglementate de dreptul international ~i acestea prezinta relevanta pentru problema surselor
dreptului international
' .
. Comisia de Drept International a ONU a propus Adunarii Generale a ONU la sesiunea
dm 2006 adoptarea unui Gh 'd d · ·
• '. w z e prznczpzz·· ap/ · b ·1 d /
" zca z e ec ara{iilor unilatera/e' ale state/or
~uscep!z~zle sa cree~~ ~bligafii juridice"3 , iar Adunarea Generala a exprimat aprecierea fata
e activitatea Comisiei, a luat act de finalizarea proiectului privind actele unilaterale aie

~ A.A. Canr;ado Trindade, op. cit.' 2006 p. 167

C. Eckart, Promises of States under 1' :
A. C~sese_, ~P- cit., 2005, p. 184. nternat1onal Law, Hart Publishing, Oxford/Oregon, 201 2, pp. 9-10;
Guiding Principles applicable to .
http:///egal.un.orgldocs/? ath- . ~mlateral declarations of States capable of .
la l sept:mbrie 2019); buidi~/~c~tex!sl1nstr-um~ntslenglishldraft_articles/9 9 200/;;.1;g
~\
,
~:~\~~gations, with commentar;;;~r:::t:p,1~abl~okunilateral declaratio~ of States
. , ear o of the International Law Comm· .
a;:;:.
legal obligations~
o; a~ta
'J creatmg
iss1on, 2006, vol. II,
►
capitolul 11. Sursele dreptului international public 81

refera Ia acteie unilaterale ale

statelor ~i a recomandat_ diseminarea acestora • GhiduI se
1

forma unor deciarafii oficia)e

statelor stricto sensu, ad1ca _ace le. acte juridice care ,,au Iuat
in conformitate cu dreptu)
ronnulate de un stat .cu mt:nf1a de a produce obligafii
iale cu privire Ia forrna actelor
internafional". Dreptul mternaponal nu prevede cerinfe spec
unilaterale emanand de Ia state.
recuno~terea, declarafia,
Principalele categorii de acte_ unilat~r.ale ale statelor sunt:
sta enumerare nu este limitativa
notificarea, protestul, renunprrea §I prom1s1unea, dar acea
sau exhaustiva. dintre actele unilaterale,
Recunoczyterea, considerata eel mai important §i frecvent
oficial, constata ~i accepta ca
presupune manifestarea de voinfa prin care un stat, in mod
regula de drept international, un
fiind legitima o situafie de fapt, o situatie internationala, o
entitati juridice2• Recunoa~erea
act juridic al unui alt subiect de drept sau aparitia unei noi
al unui anumit comportament al
poate fi manifestata in mod expres sau tacit ca rezultat
r competente ale statelor3.
statului, cu condifia de a fi in mod clar imputabila organelo
, a unor mi~cari de eliberare
Ca exemple, pot fi mentionate: recunoa§terea unor noi state
nationala sau a guvernului unui stat.
abilitatea actului juridic sau a
' Fata de statul emitent, efectul recunoa~terii consta in opoz
situafiei recunoscute, pe care nu le poate contesta ulterior.
in acest fel, statul de la care
l juridic ii sunt opozabiJe (spre
emana recuno~terea admite ca situafia recunoscuta sau actu
eliberare nafionala).
exemplu, recuno~terea unor noi state sau a unor mi§cari de
ima pozitia unui stat cu
Declarafia unilaterala desemneaza anumite acte care expr
privire la o anumita situafie juridica ~i o anumita conduita
pe care le va urma (spre exemplu,
de Justifie, de neutralitate, de
deciarafie de acceptare a jurisdictiei Cuqii Internationale
arafiilor poate fi foarte ridicata
incetare a experientelor nucleare). Relevanfa juridica a decl
in procesul de creare a unei norme cutumiare, dar nu
se reduce la aceasta.
§tinta unuia sau mai multor
Notificarea este actul solemn prin care se aduce la cuno
state un fapt sau un act determinat pe care stand 1-a com
is, generator de efecte juridice, cu
scopul de a evita situatiile in care celelalte state ar invo ca faptuJ ca, neavand cuno~tinfa de
4
exemplu, notificarea formularii
actul comis, acestea puteau sa adopte orice conduita (spre
unei rezerve la tratat, notificarea denuntarii unui tratat).
te ca legitima o pretenfie sau
Protestul exprima refuzul expres al unui stat de a recunoa~
Protestul nu poate rezulta §i in
o stare de fapt §i este, astfel, opusul actului de recunoa§tere.
mod tacit, lipsa lui constituind, de fapt, acceptare a unei
anumite situatii juridice sau a unei
reguli 5•
t objector, in procesul de
Ca exemplu, poate fi menfionata conduita statului persisten
creare a unei reguli cutumiare.
de bunavoie, cedeaza sau
Renun/area este actul expres sau tacit prin care statul,
in acest sens trebuie sa fie clara
a~andoneaza un drept sau privilegiu al sau; vointa statului
~1 deliberata6•

on 4 December 2006, 61/34. Report of the

1
AIRES/61/34 Resolution adopted by the General Assembly
session: http: //www.un.org/enlgalsearchlview
International Law Commission on the work of its fifty-eighth -
mbrie 2019).
doc.asp?symbol=AIRES/61/34&Lang=E (accesata la IO septe
eliu, op. cit., vol. I, p. 73.
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016 , p. 382; R. Miga-Be~t
2
3
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 382.
4
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 184.
op. cit., 2005 , p. 184.
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 383; A. Cassese,
5
6
A. Cassese, op. cit., 2005 , p. 184.
 82
~ -.....,
orep t inter natio nal public. Principii ~i in 5titutii nd
fu ame ntale
Ca exemple, pot ti mentionate: renuntarea la imu
strainatate pentru ca ac~ tia sa poata fi unnariti sau nitatea agentilor di?lom~ti~i din
judecati, renuntarea la imumta1t1e de
jurisdicfie sau de execufie, renuntarea la rezerva
formulata la un tratat, renu n~~ a la
obiecpunea fata de rezerva formulata de alt stat,
renuntarea la anumite pretentn sau
revendicari teritoriale.
Pro misi unea este declarafia unilaterala prin care un
stat i~i asuma, in mod individual, o
serie de obligafii fata de un alt stat ~i este singurul
act unilateral care creeaza obligatii
intemafionale propriu-zise, prin stabilirea unei reguli
noi
fatA de un alt stat sau alte state, prin care statul promitent obli gatorii pentru stattil promitent
se angajeaza sa adopte o anumita
conduit!, independent de un angajament bazat pe recip
rocitate din partea celorlalte state 1 •
in doctrina a fost dezbatuta posibilitatea ca legislatia intema a statelor sa fie considerata
o alta categorie de act unilateral, cu influenta asup
ra procesului normativ international ~i,
deci, izvor al dreptului international. Consideram ca
dreptul pozitiv al unui stat nu poate fi
inclus in aceasta categorie, in principal, intrucat
nu are ca destinatari alte state, ci
reglementeaza raporturi juridice din sfera nationala
, cu aplicabilitate pe teritoriul de stat ~i
avand ca destinatar populafia aflata in acest spatiu.
Pe de alta parte, raportat la actele intemafionale la .
care statul respectiv este part e ~1 la
conduita pe care acesta o adopta in cadrul relafiilor
intemationale, legislatia inte ma po~te
constitui un elem ent de dovada a unei reguli cutu
miare, daca sunt rece ptat e anum1te
reglementari intemafionale continute in tratate sau
daca face referiri la poz itia statului cu
privire la anumite situatii (stabilirea platoului cont
inental) ori realizeaza in mod efectiv
aplicarea uno r institutii juridice cutumiare (acordare
a dreptului de azil ~i resp ecta rea
st:atutului specific azilanfilor)2 •
Acceptarea rolului actelor unilaterale ale statelor
in structura surs elor dreptului
international ~i recunoa~terea posibilitatii acestora
de a crea obli gatu pen tru stat din
perspectiva dreptului international au fost controversate
~i privite cu retic enta , pan a la
interpretarea data efectelor acestora in cauza privind
experientele nuc lear e (No ua Zeelandii
c. Franfei)3, in care Cur tea a considerat ca statu
l francez a avu t inte ntia de a-~i asurna
obligatii juri dice prin declaratii unilaterale £acute
de oficiali ai statului fran cez, de a nu
continua testele nuc lear e atmosferice in Oceanul Paci
fic. Ca urm are, Cur tea Inte mat iona la a
constatat ca cererile formulate de catre Australi
a ~i Nou a Zee land a con tra Fran tei, de
obligare a acesteia la incetarea experimentelor nucl
eare, au ram as f'ara obie ct, scop ul
procedurilor frind atin s4 •
Curtea a men tion at in cuprinsul hotararii ca acea
sta nu solu tion eaza ches tiun ea
referitoare la existenta une i non ne cutumiare care
sa obli ge Fran ta la ince tare a exp eri-
mentelor. Potrivit une i opinii, fund ame ntar ea idei
i ca obli gati a Fran tei deri va din acte
unil ~ra le ale acesteia nu este una suficient de pute
~espmgerea cererilor Australiei ~i Noi i Zee land e ca
mic a, de~arece, htcauz.a resp ecti va,
ram ase f'ara obie ct a fost facu ta pen tru a
~pu ne a~s tora ~ intelegere cu conditii pe care nu
le-a u acceptat. Toto data , circ ums tant ele
m care a 1ntervemt aceasta hota.rare sunt exce ptio nale
~i imp roba bil a se mai prod uce , a;tfel

~~;:kart,
3
op. cit., ~P- 6-7; A. Cassese, op. cit., 2005, p. 185.
ICJ esNt slens, R. M1ga-Be~eliu, op. cit., vol. I, p. 74.
?arag. 46. , uc ear Tests (New Zea land v. France), Judg
4 H Th" ment of 20 December 1974 ICJ R.:
\ . ir1way, op. cit
A M , eports 1974, p. 457,
? - \ \. ., m .D. Evans (ed.), International Law 4th ed Oxfiord
U . .
' ·, mvers1ty Press, 2014,
capitolul 11. sursele dreptului international public 83

ca justi~carea conseci~tel~r j~dice prin calificarea actelor unilaterale ca sursa a dreptului

international poate fi vazuta ca mconsecventa 1_

Repere de jurispru denta

CIJ, Cauza privind experienfele nucleare (Noua Zeelandii c. Franfei), Hotararea din
2
20 decembrie 1974

Concluziile CIJ au fost urmatoa rele:

"46. Este bine cunoscu t faptul ca declarat iile fa.cute prin acte
unilaterale, cu privire la situatii de fapt sau de drept, pot avea ca efect
crearea de obligatii juridice . Declarat iile de acest fel pot fi ~i eel mai
adesea sunt foarte specifice. Atunci cand un stat intentio neaza sa faca o
'
declaraµe care, potrivit termeni lor sai, ar deveni obligatorie, aceasta
intenµe confera declarat iei caracter ul unei obligatii juridice , statul frind
din acel moment obligat juridic sa aiba o conduit a conform a declaraµ ei.
O asemene a promisi une, asumat a public ~i cu intentia de a angaja
juridic, este obligato rie chiar daca nu este formula ta in contextu l unei
negocieri intemaµ onale (... )".

5.3. Actele organizatiilor intemat ionale - Soft law

in cazul organizatiilor internationale, problema actelor unilaterale se pune in mod
diferit fata de cazul statelor, deoarece, in derularea activitatilor specifice pentru realizarea
obiectivelor pentru care au fost create, in conformitate cu tratatul constituti v prin care au
fost create, adopta mai multe tipuri de acte, care contin, printre altele, reglementari ale unor
aspecte diferite care au legatura cu functionarea organizatiei ~i reprezinta dreptul intern al
acesteia.
Aceste acte se refera la dobandirea sau pierderea calitafii de membru, structura
organizatiei, adoptarea bugetului, existenta ~i functionarea unor organisme subsidiare,
modul de luare a deciziilor. Totodata, organizatiile pot adopta acte care confin reguli
privind indeplinirea obiectivelor specifice ale organizafiei, care au ca destinatari statele
3
membre ~i a caror valoare juridica trebuie determinata in funcpe de criterii ca temeiul de
drept pe care se sprijina, practica statelor, contextul in care au fost adoptate, modul de
raportare a altor acte normative internatio nale la continutu1 acestora.
' '
Prin urmare, trebuie realizata distinctia intre actele constitutive ale organizafiei
intemationale (dreptul intern al acesteia) ~i celelalte acte juridice adoptate. Utilitatea acestei
diferentieri este determinata de natura juridica diferita a acestora, ~i anume: prima categorie
prive~te actul constitutiv al organizatiei, care reprezinta un tratat internafional multilateral
obligatoriu pentru statele membre ~i care stabile~te structura institutionala ~i competentele
organiz.atiei, iar a doua categorie o reprezinta actele unilaterale ale organizatiei, acele acte
adoptate de catre institutiile sau organismele organizatiei, potrivit regulilor de funcponare ~i

1
Ibidem, p. 112.
ICJ, Nuclear Tests (New Zealandv. France), Judgment of20 December 1974, ICJ Reports 1974, p. 457.
2

D. Alland, Manuel de droit international public, 4e ed., PUF, Paris, 2017, pp. 182-184.
3
 84 . • .. · ·nstitu1'ii fundamentale
Drept international public. Pnnc1p11 !;I ' ~

competenfelor stabilite in tratatul constitutiv. Acestea pot ti denumite rezolutii, recoman-

dari, decizii, avize.
Pentru a desemna actele unilaterale ale organizatiilor intemationale care nu se
circumscriu nofiunii tradifionale a izvoarelor dreptului international, o parte a doctrinei
folose~te expresia soft law. Aceasta face referire ~i la foqa lor juridica, intrucat, in general,
ele au doar un caracter de recomandare ~i nu impun obligatii juridice statelor1•
Din perspectiva dreptului international ~i a identificarii efectelor juridice pe care le
produc (sau pe care le pot produce) actele adoptate de organizatiile internationale, nu
prezinta relevanta denumirea concreta pe care o au (recomandare, rezolutie, hotarare,
decizie, declaratie), ci alte elemente care vor fi analizate in continuare. 0 alta trasatura
generala a actelor unilaterale adoptate la nivelul organizatiilor internationale ~i incluse in
categoria de acte unilaterale ale acestora este ca procesul lor de elaborare este stabiHt in
actul constitutiv al organizatiei, deci de un tratat international care are forta juridica
obligatorie pentru parti.
in legatura cu fo~a juridica a rezolutiilor adoptate in cadrul unei organiz.aµi intema-
µonale, pot fi facute o serie de distinctii ~i precizari care vor atenua, in unele situatii,
semnificaµa noµunii soft law ~i vor sublinia relevanta acestor acte normative pentru materia
surselor dreptului international public ~i pentru evolutia ~i dezvoltarea dreptului interna-
tional public in ansamblu.
· in acest sens, pot fi mentionate rezolutiile Adunarii Generale a ONU, care contin
recomandari adresate statelor membre ~i nu le impun obligatii juridice, statele fiind libere a
se conforma sau nu prevederilor lor, cu exceptia celor care stabilesc aspecte organizatorice
din cadrul ONU.
Din punct de vedere moral ~i politic, ca regul~, rezolutiile nu sunt lipsite de fortl
juridica ~i au valoare coercitiva eel putin pentru statele care au votat pentru adoptarea tor~ in
temeiul consimtamantului dat ~i al teoriei estoppe/-ului - potrivit clreia plrtile nu pot
reveni asupra unui angajament asumat anterior.
Insa, atunci cand rezolutiile Adunarii Generale a ONU, care nu privesc probleme de
organizare, cu valoare de recomandare sau declarativl, sunt adoptate cu unanimitate sau
sunt acceptate de catre majoritatea membrilor ONU, aceste aspecte reprezintA mijloace de
proba a unei reguli cutumiare2•
in privinta fortei juridice a rezolutiilor Adunarii Generale a ONU, poate fi mentionaC
Declaraµa Universala a Drepturilor Omului, adoptata la 10 decembrie 1948 prin R
1 t·a
18
nr. 217 (A) III, care la momentul adoptarii nu avea forta juridica obligato'.Me d ezo u
devem·t un act JUfl. 'd·1c esent1a
. 1 aI ONU ~1. a1 dreptului international a] dre turil
u ' ar care
u1 .a
~otiv pe?tru care ~e considera ca a trecu~ din sfera soft /aw in ~ea de hard iaw
lr om ui,
~1 unul dmtre motlvele pentru care folos1rea noµunii soft law in ri . ta · c~sta este
ale organizatiilor internationale este criticata, ca fiind inexacta3 p Vlll, actelor urulaterale
Se poate afirma ca Declaratia Universala a fost aplic t.v .
obligatorii, pe cale cutumiara, prin preluarea dispozitiilor s a ,..a ca e~p~e~ie ~ unor reguli
~i de drept intern, cu caracter obligatoriu. ' a1e m acte Jund1ce mtemationale
Astfel, principiile inscrise in Declaratia Univers 1 V •

tuturor tratatelor internationale in domeniul drepturil a a au f~st ultenor preluate in cadrul

or omulu1 (Pactul international privind
~ J.F. Murphy, op. cit., 2010, p. 22.
3
J. Crawford, op. cit., 2012, p. 42.
J.F. Murphy, op. cit., 2010, p. 22.
capitolul 11. sursele dreptului international public
- - - - - - - - - - - _ ; _ _ _ : . __ _ _ _ _ _ _ _ _~ 8~S
dfepturile civile ~i politice din 1966, Pactul international privind dreptur·t ..
· lturale din 1966 C ·1 · 1 e econom1ce
50ciale ~• cu . .' ' onve~t ~ ~uropeana a drepturilor omului, din 1950 etc. :
Totodata, leg1slat1a statelor face refenn, m domeniul protejarii drepturilor ~i libertatil~
fundamentale, la modul de reglementare a acestora in Declaratia Universala.
Cu_ t!tlu de exemplu, pot fi mentionate dispozitiile art. 20 alin. ( 1) din Constitutia
Romarue1:
,J?isp~zifiil<; constitufion~le privind dre_pturi~e §i lib..,ertafile cetafenilor vor Ji interpre-
tate §l aplzcate zn concordanfa cu Declarafza Umversala a Drepturilor Omului cu pactele
§i cu celelalte tratate la care ~?mania este parte". '
Alte exemple de rezolutn adoptate de catre Adunarea Generala ~i care nu au doar
valoare de recomandare sunt urmatoarele: Afirmarea de catre Adunarea Generala a
principiilor dreptului international recunoscute de Carta Tribunalului de la Nilrnberg,
Declarafia cu privire la acordarea independenfei farilor §i popoarelor coloniale,
Declarafia privind principiile ce guverneaza activitatea state/or in explorarea §i folosirea
spafiului cosmic, Declarafia de la Rio cu privire la mediu §i dezvoltare, Declarafia privind
drepturile popoarelor indigene 1•
De asemenea, textul unei rezolutii adoptate de Adunarea Generala poate constitui o
interpretare oficiala a principiilor Cartei ONU, cum este Declaratia din 1970 cu privire la
principiile dreptului international aplicabile in relatiile prietene~ti dintre state2.
Aptitudinea diferitelor categorii de acte unilaterale ale organizatiilor internationale de a
fi surse ale dreptului international ~i generatoare de obligatii juridice pentru subieqii de
drept international public trebuie analizata in concret, in functie de clauzele relevante ale
actului constitutiv al organizatiei ~i de evolutia ulterioara a atitudinii statelor membre cu
privire la continutul acestora.
Relevanta deosebita pentru a determina valoarea juridica a unor rezolutii pot prezenta
mentionarea ~i analizarea continutului acestora, de catre Curtea Intemationala de Justitie, in
cuprinsul hotararilor sau avizelor consultative pronuntate3• Astfel, in Avizul conS1Jltativ cu
privire la Sahara de Vest din 19754, Curtea Intemationala de Justitie a analizat, in contextul
dreptului la autodeterminare ~i al decolonizarii, o serie de rezolu~i adoptate de catre
Adunarea Generala a ONU; in anul 1996, in Avizul consu/tativ cu privire la legalitatea
folosirii forfei sau a amen infarii cu forfa, a statuat:

,,rezolufiile Adunarii Generale, chiar daca nu au for/a juridica obligatorie, pot avea
valoare normativa §i pot, in anumite circumstanfe, sa furnizeze dovezi importante pentru
stabilirea existenfei unei reguli sau pentru aparifia unei opinio iuris. Pentru a stabili daca
acest lucru este valabil pentru o anumita rezolufie adoptata de Adunarea Genera/a, este
necesar sa se analizeze confinutul sau §i condifiile in care a Jost adoptata; este, de
asemenea, necesar sa se verifice daca exista opinio iuris cu privire la caracterul sau
normativ. Sau o serie de rezolufii pot arata evolufia graduala a opinio iuris ceruta pentru
stabilirea unei reguli noi'' 5 (trad. a.).

1
Exemplele sunt date fu J. Crawford, op. cit., 2012, p. 42.
2
J. Crawford, op. cit., 2012, p. 42.
3
A.A. Cam;:ado Trindade, op. cit., 2006, p. 167.
4
ICJ, Western Sahara, Advisory Opinion, 16 October 1975, ICJ Reports 1975, p. 12.
5
lCJ, Advisory Opinion on the Threat or Use of Nuclear Weapons, ICJ Reports 1996, pp. 254-255,
parag. 70.
 86 -
Drep t intern ation al public . Princ ipii $i instit utii funda
ment ale
In Aviz u/ cons ultat iv cu privi re la construire
Curt ea Int . zidp e teritoriul pales tinia n ocup at''
.
ern~tionala de Justitie a refinut ca anum a unuz
ite principii ale ~ept u1ut. . . t t· 1
cum ar fi abtinerea de la folosirea foqe i sau ameninµrrea cu m_ernat10na '
folostrea forte1 ~1 dreptul la
~uto de~r mina re al popo arelo r, care sunt consacrate atat in Carta
ONU , cat ~i 11:1 "alte tratat~
mternationale, fac parte din drept ul international cutumiar ~i
au fost analizate ~1 m rezol utu
adop tate de Adun area Gene rala a ONU ~i de Consiliul de Secu
ritate2 • •
Spre deosebire de Adun area Gene rala a ONU Consiliul de
Securitate are prero gativ a
de a ~do~ta, P~ rezolutii, masu ri cu forta jurid ica ~bligatori
e pentr u sta~el_e me~ b~e ONU ,
~c i cand actio neaz a in teme iul Capitolului VII din
Carta ONU ~t ta. dec~~n "pent ru
asigu rarea pacii ~i securitatii internationale. Aces t efect nu
se produce in s1tuatu le 1~ ~-are
Cons iliul de Secu ritate emit e recomandari3. Tem eiul carac
terului obligatoriu al dec1211lor
Cons iliulu i de Secu ritate ii reprezinta art. 25 din Carta ONU
, care prev ede ca ,,,Me"!brii
Napu nilor Unit e sunt de acor d sa acce pte ~i sa exec ute hota
raril e Cons iliulu i de Secu rztat e,
in conf ormitate cu prez enta Cart a'.
Avan d in vede re num arul mare , in prezent, al organizatiilor
intemationale_ int:r guve r-
name ntale ce actio neaz a in diferite dome nii ale dreptului
international pubh c, . m c~l
tutur or poat e fi pusa in discu tie semn ifica tia jurid ica a hotar
arilor inter ne ale une1 anun ute
orga nizat ii inter natio nale, in functie de obiec tul de reglement
are, circu msta ntele care au
dete nnin at adop tarea lor, in care un elem ent foarte impo
rtant cons ta in inten tia state lor
mem bre la data adop tarii unui anum it act4 , atitudinea ~i pract
ica ulter ioara a state lor fata de
dispozitiiJe unei anum ite rezol utii sau hotar ari.
Ado ptare a de acte unila teral e in cadru l unor organizatii
inter natio nale inter guve r-
name ntale ~i prac tica ulter ioara a state lor de a se rapo rta
la dispozitiile lor chia r ~i atun ci
cand nu ar avea foqa jurid ica inde pline sc o functie impo
rtant a, prin dezv oltar ea regu lilor
drep tului inter natio nal in acele situatii ~i dom enii in care
state le nu au reu~it sa inch eie
trata te inter napo nale, ~i pot fi comp leme ntare sau chiar o
dova da a norm elor cutu miar e ori
un pas anter ior adop tarii unui trata t inter natio nal intr- un anum
it dom eniu5, astfe l ca se poat e
afinn a ca, in prez ent, actel e catal ogat e ca soft law au legat
uri dive rse ~i subti le atat cu
trata tele inter napo nale, cat ~i cu drep tul inter natio nal cutu miar
~i, in cons ecin{ a, nu poat e fi
contestata func tia, nonn ativa a aces tora6•

Secfiunea a 6-a
Mijloace aux ilia re (sur se aux ilia re) ale dre ptu lui inte rna
tion al pub lic
Doct rina de spec ialita te face disti nctie intre notiu nea de izvo
are (surs e) prin cipa le ale
dreptului inter natio nal ~i cea de mijlo ace auxil iare, pom ind
de la enum erare a cupr insa in
textul art. 38 din Statu tul Curt ii Inter natio nale de Justi pe.
Se cons idera , m gene ral, ca nu
1
ICJ, Legal Consequences of the Construction of a Wall in the Occu
Opinion of 9 July 2004, ICJ Repor ts 2004, p. 136. pied Palesti · ]; . .
2 man errztory, Adv isory
Ibidem , parag. 86-88 .
: A. Cassese, op. cit., 2005, p. 186.
Ibidem , p. 196.
Univ::ty·B;yle, Soft law in International Law-Making, in M.D. Evans (ed) /i .

l
6 ~--Mre;;, 2014, p. 123.
. ' nternanona[ Law, 4th ed., Oxfo rd
M.D. Evans· upuy, Y. Kerbrat, op. cit. , 2016, pp. 431-4 33· D All
.
(ed.), Internanonal law, 4"' ed., Oxford Universi; P;..,ss,
~~:.~. ~•~·:/ · 185; A. Boyle, op. cit., in
II
ui internafional public 87
capitolul II. Sursele dreptul

rit ab ile izv oa re ale dre ptuJ · • t af1.0nal pubh.c

nstituie ve m m ern
toate sursele · men·pohnate co ·1 · •
e de ca tre Cu rtea Internafiona1a d~
1 otar~n e Judeca~~re§tt pronunfat
v
v "

As~e!, doctnna_ ~ v

ob _h g~ torii pe _n tru sta te, ci identifica, ana1izeaza,

de c~ndmta, t'tu• d
Just1pe nu ~xpnm~ re ~h te ~1 pot contribm la cJanficarea conti, nutu1ui lor, cons 1 m
interpretea za reguhle ex 1sten
· drrecte a e ep m· m
· I dr tul · ternaf1·onal 1. ·
surse m
,,prin cip ii", se im pu n a fi £acute O serie de precizari
in ceea ce prive~te nofiuun nea de • 1p•11.•.i§te
az a a fi de zv o1 tat e in se ctiunea referitoare la pnnc
ne
delimitari ·concep~tua·le, caIre · · ••le fundamentale ale dreptu1ui international public.
t
1 p:111c1pu ernafiona1e, enumerarea din
generale ~VI cea re ef'!- oare av
1

ex tul ev olu fie i so cietaf ii int

con~
O al~ observape este -~a, m na le de Ju sti tie ar tre bui completata ~i incluse
in
tern~ po
art. 38. dm Statutul C ~1 .mInternat1onal ~i actele unilaterale.
categona surselor dreptulm rel e prin cip ale ~i izv oarele auxiJiare ale dreptu1u
i
?"~ izv oa re
Co~sideram ~a distincfi? in_ mod neechivoc de insu~i textu1 art. 38 din Statut, ca
za ta m a1a
internaµonaJ pubhc este reah nv en tii le int ern afion a1 e []it. a)], cutuma intemation
dine , co ,,mij1oace auxiliare" -
menfioneaza, in aceasta or , du pa ca re m en fio ne aza
de drept [lit. c)J
pit b)J, principiile generale d)J.
doctrina ~ijurisprudenta [lit.

de drept
6. I. Principiile ge ne ra le cipii
in cip ii generale de drept # nofiunea de prin
a de pr
Distincfia dintre nofiune
i internafional public
fundamentale ale dreptulu
~i
atu tu1 Cu rfii In ter na tio na le de Justifie este 1acunar
St nile
Art. 38 parag. 1 lit. c) din cip iile ge ne ral e de drept recunoscute de nafiu
aza ,,p rin
ambiguu, intrucat mentione
e ale
civiliz.ate".
nu re zu lta da ca es te vo rba despre principii generaJ ce
Din formularea textului pr in cip ii ge ne ral e ale dreptului internafi onaJ pu
blic,
sa u de
sisteme1or juridice nafionale
ale reJatiilor internationa1e. in partea introductiva a
exprima valori fundamentale te" a fo st dis cu tat a de ja,
uni civiliza
Caducitatea expresiei ,,nafi
i international public. cu caracter general , linii
materiei izvoarelor dreptulu ca reg uli de or ien tar e
definite
Principiile de drept pot fi nd am en tal e ale sis tem elo r juridice ale statelor. Se
trasaturile fu international public, sunt
directoare care configureaza t, ca su rse ale dr ep tul ui
rale de drep 2 multe dintre ele avandu-~i
considera ca principiile gene tem elo r ju rid ice na fio na 1e ,
mune m ajoritafii sis ndamentale ale dreptului
principii co nf un da te cu pr in cip iil e fu
putand fi co
originea in dreptul roman, ne
international public. ca teg or ii de su rse ale dreptului international se
acestei
Exp1icafia pentru inserarea st ela bo ra t St atu tu l Cu rfi i Permanente de Justifie, in
in care a fo tului internafionaJ fafa de
gase~te in contextu1 epocii o1 tar e in co m pl eta a dr ep
tr-o dezv i au recurs 1a aceasta formula
anul 1920, caracterizat prin er a ca re da cto rii St atu tu lu
consid entare (non liquet), in care
ordinea juridica nationala. Se ce rti tu di ne ~i vid de reg lem
de in ea
pentru a se preveni situatiile isten ta un ui ca dr u no rm ati v, sa stabileasca imposibilitat
d inex
judecatorii Curtii, constat§n 3 •
a
de a solut'iona o anumita cauz

L. Le Fur, op. cit., p. 222.

1
cit., 2011 , p. 71. Press, 2014,
A. Nastase, B. Aurescu, op. w, 4th ed., Oxford University
2
(ed.), International La
3
H. Thirlway, op. cit ., mM.D. Ev ans
p. l04; P.-M. Dupuy, Y. Ke
rbrat, op. cit. , 2016, p. 372.
 88
-.......,.-
. t ernatit onal public. Principii $i institutii fundamentale
Dreptin
_
Dm· catego · na
· pnnc· 1pul
• .. or gene · t't
1 • principiu
rate pot fi amtn
plinirea obligatiilor asumate (pacta sunt servanda), caree.
al dreptului privat 1; autoritatea Iucrului judecat;
cauzat,. pnn · •• .
. l .bunei-c
constitute ~t u~ .important
principiul rasp~rr<lern P~~tru preJul .1cm
~n:1~1~
. .redinte 1tt. .irtde
, .•-

ctpml legahtatu mcnmmanr mterpretarea termentlor potnv1t sensu ut 1or

v .. • • • V .. •

obi§nuit; nimeni nu poate 'fi judecator i~ propria cauz 2 b · d dr

a ; interzicerea a uzu1m e ept;
egalitatea in fata legii; prezumtia de nevinovatie 3•
. tre aces dru1Pnn·cipulor de drept m • ·t ·.
· ctpn •.
MuIte dm te pnn • ..
se rega sesc ~t v
erna tion a1.
. care constitui · ·e o categon· m ca • "

d
publ1c, · Iv d 1· 1 1
e specta a e regu t, nuc eu1 dur al .norme orfi .reptu1Ul
·
mtem · nal • prop • •
ap.o , au cunoscut o evolut1e ne ~t vor fit ana11zat
. e "m sectrnnea re entoare la
t
principiile fundamentale ale dreptului international pub
lic. . .
Avand in vedere ca la inceputul secolului al XX-lea drep
tul internatton~1co~temfran
era in curs de evolutie §i dezvoltare, Curtea Permanen
ta de Justitie Internati~ala ~ap tc~t,
in unele dintre hotararile pe care le-a pronuntat, principi
i generate de drept tdent icate m
ordinea juridica a statelor:
- reguli generale in materia raspunderii civile - imp .
osibilitatea de. a _mvoca neex~-
cutarea unei obligatii ce revenea celeilalte pfu'ti de catre
partea care a imptedi~a~ pllllerea m
executare, orice incalcare a unei obligatii implica dreptul
de a obtine despagubm;
- interzicerea abuzului de drept;
- buna-credinta;
- autoritatea de lucru judecat;
- principiul estoppel;
- nimeni nu poate fi judecator in propria cauza;
- exceptia de litispendenta4•
Curtea Intemationala de Justitie a recurs mai rar la prin
cipiile generale de drept~ spre
exemplu, poate fi amintita hotararea din cauza Corfu,
in care a apreciat ca administrarea de
probe indirecte este admisa in toate sistemele de drep
t ~i folosirea lor este recunoscutA de
deciziile internationale5•
'
Una dintre primele activitati de identificare a prin
cipiilor generale de drept este
reprezentata de Raportul Comisiei de Drept Internat
ional din 1950, care identificl ~apte
principii generale de drept recunoscute in Carta Tribunal
ului de la NUrnberg ~i in hotru-arile
Tribunalului.
Avand in vedere ca dreptul intemaµonal penal con
stituie Wla clintre diviziunile
dre~tului int:matio~al public,. a carei ~voluti~ a ~ebu
tat odata cu actele intemationale
reahzate dupa :~~hzarea celu~ de al ~01lea Razbo1 Mon
dial, ~i ca regulile identificate in
Raportul Com1s1e1 sunt reguh de baza ce guvemeaza
~i in prezent dreptul inte rnational
1
Pen?11 un studiu detaliat asupra rolului
M.C. Dobnla, Buna-credinfa in plan contractuabune i-credinte in domeniul dre l •
l, in contextul i zfl t
Conferintei. cu tema ,, 160 de ani de invatamant juridic
M.~. Dobnla, Unification Of Criteria For The Assessme
ie~ean'~ ~I
;t,
d ptu u_i contractelor, a se vedea:
or e ~a mvel eur~pean, in Volumul
nt Of Good F:~an gm, Buc_u~t1, 2015, pp. 3-17;
National To International Through The Intercession
Of Th E a, th In Negotiating Contracts: From
Joum~l of Ju:idical Sciences (AIJJS) 2/2015, pp. 1-10.
e uropean Experience, in Agora International
bl' A. Nastase, B. Aurescu, op. cit., 2011, p. 71;
B. Sele· -G
pu ic; ~d. a 2-a, Ed. Hai:nangiu, Bucure~ti, 2014, p. 42. ~an utan, L.-M. Craciunean, Drept international
4 J -~- Can~ado Trmdade, op. cit., 2006, p. 94.
s · . rawford, op. cit., 2012, p. 36. ·
Ibide
m, pp. 36 _ _
37
 ----
t·
capitolul II. Sursele dreptului interna tlonal Public
---
89
zinta interes trecerea in . -
~ ------------- -
penal,. pre
"I I d rev1sta a ac t . t pentru cl 'fi
. . . es or reguh ata
.
princ1p11 or genera e e drept, cat ~i pentru m1t1erea in studiul dre . . an icarea not1unii
ptulu1 mtemational penaI.

Exemplificari - Principii g C
ibu na lului de la Ni irn be rg fi :~
1 r~ e "de drept recunoscute in
Tr po =
i de Dr ep t In tem atf on aJ I otararUe Tribunalulul - I950, Ra
Comi sie
iul I. Orice pe rso an a ca re com1te . .
,,Princip-~ . un ac t _ce constitu ie infrac-
. - 1ta te cu dre ptu l int em a .
µu ne m cou1orm µonal eS t e raspunza.toare pentru
ac est a ~i po ate fi pe de ps ita .

Principiul II. Fa ptu l ca dre ptu l i t

un ac t ca re co ns tit uie inf rac tiu ne er;:
in n n~ prevede O pedeapsa. pentru
1tdate cu d~eptul intemaµonal
nu inl atu ra ras pu nd ere a pe r~o an ei °~
i~ ~n
em eiu1 reptulu1 mt em ati on al ·
. . . . ·
Princ1p1ul III. Fa ptu l ca pe rso an s ~n ac t ce constituie
ep tul int em ati a car ~ a co_ m1
inf rac µu ne in dr , on al a ac µo na t m cal1tate de §ef de stalt
fi ·a1 atu ra ras pu nd ere a acesteia in temeiu
sa u tuloic1_ . gut vem ti. am alenta l nu inl
drep w m em a, on .
O P: rs o~ a a ac tio na t in conform
itate cu
~c ip ~u l. Nd. Fa ptu l ca
ur ut e !a _gu ve mu l sa u on de la un su pe rio r nu inla.tura.
pr
o:
a ac est e1 a 1n co nfo rm ita te cu dre ptu l international, daca. a fost
ras .J? ~d ere
pos1bila o ale ge re mo ral a.
za
inc ipi ul V. Or ice pe rso an a ac uz ata de o infractiune in ba
Pr
~m aµ o? al ~e dre ptu l la un proces echitabil in fapt §i in
dre ptu lui ~t
t §i legea aplicabila..
drept / cu pn vr re la s1 tua µa de fap
ipi ul VI. Inf rac tiu nil e pre va .zu te in co nti nu are su nt pedepsite ca
Pr inc
ptu l int em aµ on al:
inf rac µu ni in co nfo rm ita te cu dre
(a) Cr im e co ntr a pacii:
, pre ga tir ea , ini tie rea sa u an ga jar ea int r-u n razboi de
(i) Pla nif ica rea , a
iun e sa u ·int r-u n ra. zbo i cu inc alc are a tra tat elo r int em aµ on ale
ag res
ac ord uri lor sa u pro mi siu nil or;
r-u n pla n co mu n sa u co ns pir aµ e pe ntr u realizarea
(ii) Pa rti cip are a int
Ia pu nc tul (i).
ori ca rui a din tre ac tel e me nti on ate
(b) Cr im e de ra.zboi:
ilo r sa u ob ice iur ilo r ra. zb oiu lui , ca re include, da r nu este
In ca lca rea Ieg ntr u
ta Ia ur ma toa rel e: om oru l, rel ele tra tam en te sa u de po rta rea , pe
lim ita p, a po pu laµ ei civile din sa u in
rta ta ori pe nt ru ori ce alt sco
mu nc a fo
the Judgment
Inte rna tion al Law reco gniz ed in the Charter of the Nilmberg Tribunal and in nd
Principles of International Law Commission at its seco
1
taries 195 0, text ado pted by the
of the Tribunal, with commen emb ly as a part of the Commission's report cov
ering the work
sub mit ted to the Gen eral Ass
session, in 1950 and
, yea rbo ok of the Internat ional Law Commission, 1~50, vo~. II,
of that sessio~ (at para. 97) ltexts/mstru
/tex ts/in strumen ts/engl ishl dra ft_ar ticles/7_1_ 1950.pdf, http://legal.un.org/ilc
http://legal.un. orglilc
dj(accesate la 12 septembrie 2019).
ments/ englishlcommentaries/ 7_1_1950.p
 90
Drept intern ationa l public. Principii ~I institu tii fundarnenta
le
terit oriul ocup at, omo rul sau relele trata men te aplic ate
prizo nieri lor de
razb oi, pers oane lor aflat e pe mare , ucid erea ostat icilo r,
jefui rea prop rie-
taµi publ ice sau priva te, distr uger ea delib erata ~i cu
cruz ime de ora~e
sau sate ori deva stare a neju stifi cata de nece sitat i milit are.
(c) Crim e cont ra uma nitaµ i:
Omo rul, exte rmin area , inro birea (pun erea in sclavie),
depo rtare a ~i
alte acte inum ane com ise cont ra orica rei popu latii dvile
sau pers ecut area
pe moti ve polit ice, rasia le ori relig ioase , atun d cand
aces te acte sunt
com ise sau sunt cont inua te in exec utar ea ori in lega tura
cu orice crim a
impo triva pa.d i sau orice crim a de razb oi.
Prin cipiu l VII. Com plici tatea la com itere a unei crim e
cont ra pa.d i, a
unei crim e de razb oi sau a unei crim e impo triva uma
nitat ii, astfe l cum
sunt desc rise in Prin dpiu l VI, este o infra cµun e in drep
tul intem aµon al."
(trad. a.).

6.2. Hotirarile judecatore§ti

Art. 38 parag. I lit. d) precizeaza ca, pentru solutionarea difere
ndelor care ii sun~
supuse, Curtea va aplica, ,,sub rezerva art. 59, hotararile judecatore~ti
~i doctrina celor mai
calificati speciali~ti in drept public ai diferitelor naµuni, ca mijloace
auxiliare de deter-
minare a regulilor de drept".
Dispozitille art. 59 din Statutul Cuqii Internationale de Justitie
stabilesc in mod
neechivoc efectul relativ al hotararilor pronuntate - acestea produ
c efecte juridice intre
partile litigiului ~i doar pentru cauza respectiva. Rezulta in mod
cert ca hotararile
judecatore~ ale Cllftii Internationale de Justitie nu creeaza norme jurid
ice, ci doar le aplica,
le precizeaz.a confinutul ~i nu constituie precedente judiciare, chiar
daca sunt preluate ~i
invocate ca mijloace auxiliare. in consecinta, nu pot constitui surse
formale ale dreptului
international public. in acest sens, subliniem ca insu~i textul folose
~te termenul ,,mijloace
auxiliare". insa, avand in vedere valoarea lor de interpretare oficia
la asupra elementelor
deduse judecati~ hotararile judecatore~ti pot reprezenta mijloace de dova
da a existentei unei
anumite reguli de drept international 1 ~i a continutului obliga~ilor intem
a~onale care deriva
din ea.
. Ju~sprudenta ~~r~z~ta an~ambl~l hot~arilor juri~dictionale sau
arbitrale, nationale ~i
m~t1 0nal e._ Hotaranle J~~ecator~~t~ ale 1~stantelor mtema~onale
~i in mod special ale
Cuqn lntemat1onale de Justtt1e prezmta autontate dincolo de cauzele
tat da ·+x . ~ •• •• . in care au £o t _
. e, tonia ca11tat11 ~tnnt16ice a argumentelor ~1. concluziilor retinute p s pronun
, recum ~1 atont· a~
··1 c. · d ·d
garanµ1 or 01ente e procedura Juns
· • d' . ,
1ct1onala ~i prin componenta insta nt 1 ·
Sunt incluse in aceasta categorie atat h tar" - •
1 • . ,e or mtem at1on ale.
pennanenta (Curtea Internationala de Justi~e anCurte eparoEnuntate d: mstante cu functionare
C . '
urtea Inter-Americana a Drepturilor Omului, Curtea p urope ~
ana a Dre turil O 1 .
pr~nuntate de instante cu activitate temporara
Tnbunalul pentru Rwanda).
11
(T::u:l . ~ or mu m,
~tematmnala), cat ~i hotarari
u pentru fosta Iugoslavie,
1
J. Crawford, op. cit., 2012, p. 37.
 capitolul II. Sursele dreptului lnterna•· . Public
- ~ ·· tlOnaf
-------- -- -
~ 91
- - - - - - -----
Totodata, se subliniaza ca in prezent inst te1e mt .
emationaJe s 1 . .
bJem e ca re . an
nunta asupra unor pro us tnt ~re ~e aza " do ar Pa rtile in I~i uiuone?za ~t se_pro-
tante~
intemafionaJa, in ansamblu. Ins ia] iza te m pro tejare a dreptun?I ' ct comu rutatea
tur
ropeana a Drep t or OmuJu1· C'lp ec or om uiui (in. mod
deosebtt Curtea Eu er- Am eric a
') 'b . area un . . . , urtea Int epturiJor
omuJm au contri mt la cre nta]e :1 or~ m1 jur idi ce de drept intema~10naal Dr bazate pe
respectarea dreptu riJor fundame m on ce cir c umstanfe. Deciz·iiie tribt un 1 1
'b · rea im mt. afu ,. .. e or penale
ad-hoc au coI ntri bl.mt Ja combate pu §i prom ovarea respectarii regulialo d tulm.
. estea, in ansambJu au d t . r rep
intemat1·0n·a pu ·1c. Toate ac ' ' e erm ma t o no ua dim e •
nsmne a
on a 1 pu bli c, ada pta ta" 1a e1ementele co t I . ..
dreptu1m mternaµ .fc . "'d e cea care a fost prev"' t"' " nc re e a e v1e tu intern ational e
,
d
contemporane, I enta. d) • azu am 19 20'
. .
Ar t. 38 parag. I 1it. dm Statutul Curt·· I
a~e _de !ustif~e nu s7refera doar
la
on ale2 §i nu e~ ~lu ~:: afm °,..
ho ~ le ~stant~lor internafi ntr u dre tul . ~otaranle ~udecatore§tt ale instan
felor
ev an ta pe itui
naponale sa prezmte rel cti v in !- mt em aponal pu~hc, deoarece pot const 0
tul ui res pe
dovada a practicii sta cu tum ~ anumit domemu, deci o indica
tie asupra
al un ei no nn e unei
elementului material te. tar e sau o anaJiza independenta a;upra
izv oa relor ex ist en
probleme de drept §i a
le in care1 hotararile _J·ud "'t ..
mteme pot prezenta .rel.evanta ~i pentru
domenii
Dintre o·t • ec a ore §tt , 'f
·t . uo·. . 'd. lm mtematio 1 bl' pot d~ ammttt~ unnatoareJe:
difien e ms , 1 Jun ice a e dreptu u die~
un oa §terea sta telor §i gu ve rnelor raporturil~ 1·unn~d.p ice envate m succesmneatulstatelor'
rec '
• · 1
•
un
.
1ta tea dip lom ati ca ex tra da rea , crimeJe de raz"'b01,· concep stare
unuru tatea state or, un h "' " • ' · e.3 "
· " +..
"' b .,,, tar
de raz m u ecut, otaranle pronunta , te de instantel , e dep nz
01

6.3. Doctrina
at nu
t? un izv or fon na J al dre ptu Jui international public, intruc
D~ctrina n~ r~p~ezin en t~ an um ito r principii, nonne §i institutii
ale
co ns ta! a ex ist
creeaza .~orme J~d1ce? ct a pr op un en , cu va loare de ,,lege ferenda", prin car
e sa se
form ule az
dreptulm mtemaµonal §I int em afi on ala , la un moment dat •
4
so cie tat ea
riispunda necesitatilor din on ale de Ju sti fie se refera Ia ,,doctrina ceJor ma
i
rfi i Int ern ati
Art. 38 din Statutul Cu
blic ai diferitelor natiuni".
calificafi speciali§ti in drept pu a a dre ptu lui int em afional ar cuprinde doar opinii
au xil iar
Aparent, doctrina ca sursa ern ati on al. fn rea litate, nofiunea presupune §i
in dre pt int
individuale ale speciali§tilor tig ioa se - Co mi sia de Drept IntemafionaJ a ONU,
ale pr es
lucrarile unor foruri internafion A) , Ins titu tul de Dr ep t IntemafionaJ (IDI) - , care
nal (IL
Asociatia de Drept Internatio nta re ~i sis tem ati zare a nonnelor dreptului intema-
docu me
desfa§oara activitafi ample de
fional public. no ritare - sep ara te sau ind ividuaJe - ale judecatorilor
mi
Acestora Ii se alatura §i opiniile rit ate la momentul deliberarii, fafa
de pozifia
Curfii Intemafionale de Ju stifie , afl afi in mi no
ara ta sau dis ide nta aparfine unui judecator afl~t
?1
ri. Op ini a sep
majoritara a celorlalfi judecato dis po zit ivu l ho tar arii §i motivarea in fapt. Op
m1~
ifia sa Ia
minoritate §i confine opoz re est e de ac ord cu dispozitivul unei h o ~ , _dar_ nu_
§I
ec ato r ca
individuala aparfin~ unui jud Pr in ex pri ma rea §i motivarea acestor hotaran, difen
te
ac est a.
cu motivele pe care se sprijina

, p. 160.
1
A.A. Canyado Trindade, op. cit.
2 Crawford, op. cit., 2012, p. 41.
J.
3
Ibidem.
man, op. cit., 1994, P· 46.
4
D. Popescu, A. Nastase, FI. Co
 orept international public. Prlnclpil $1 instltutii fundamentate
92

de opinia maj ori~ se realizeaza o "!1bogafire a -~octrine~ ~i

sunt ~mise interpretari care
c.
contribuie Ia dezvoJtarea viitoare a reguhlor dreptulm mtemaponal pubh

6.4. Echitatea
Art. 38 parag. 2 din Statutul CIJ prevede:
atingere <!;eptului
,,Prezenta dispozipe (adica parag. I al acelu~a~~ a~icol) nu aduce
cu aceasta .
Curtii de a solutiona O cauza ex aequo et bono, daca partde sunt de acord
' '
Cu alte cuvinte, aceasta dispozipe instituie posibilitatea de
a se r~curge I~ solutionarea
ente ~1 pronuntarea
litigiilor m echitate, ce presupune neaplicarea stricta a ~e~l~lor :xist
de drep~te.
solufiei confonn infelepciunii judecatorilor, bunului simf ~1 spmtulm
aphcarea surselor
Solutionarea unui litigiu in echitate reprezinta o excepfie de la
expres al paqilor. De~i
mentionate de art. 38 parag. 1 ~i nu poate fi folosita decat cu acordul
te de Justitie ~i nici
existi aceasta posibilitate, statele nu au solicitat nici Cuqii Permanen
in schimb, in unele
Curpi Intemafionale de Justitie folosirea acestei modalitati, utilizata,
solutii pronuntate de tribunale arbitrale. solufionare a unui
Se impune a fi realizata distincpa intre echitatea ca modalitate de
ipiului echitafii ~i
diferend intemafional ~i alte doua nopuni similare: aplicarea princ
echitatea ca metoda de interpretare ~i conciliere a regulilor de drep
t intemafional aplicabile
intr-o situatie concreta.
ic trebuie aplicate
Principiul echitapi presupune ca norrnele de drept intemafional publ
'

in mod imparfial ~i reciproc avantajos fafa de parfile in

litigiu. Echitatea reprezinta ~i o
°:1e~ de interp~etare ~i conciliere a regulilor de drept intem afional aplicabile intr-o
sar consirntamantul
srtua!Je concreta. In niciunul dintre aceste doua cazuri, nu este nece
nistrari a j~ti ei.
paqilor, deoarece aplicarea echitapi se realizeaza in interesul bunei admi

Ech i~ ~ate ind~plini mai ~ul_te funcf_ii, din care rezulta mod
alitatile in care aceasta
poate fi aplicata m soluf1onarea unm d1ferend mtemafional:
ale ·
- infra legem (presupune adaptarea regulilor la elementele de fapt une1 cauze
concrete),
sau
- praeter legem (pres~~une completarea lacunelor regulilor existente)
- contra legem (ca m1Jloc de a refuza aplicarea unei norm · · 1

posibilitatea de a se recurge la soluttionarea unui· d·.c-. d . e IIlJUste) , ceea ce explica

• 11eren mtemational "m hi
"
legem, ~ conforrn1tate cu parag. 2 al art. 38 din Statutul C .. , . ec tate contra
doar ,.daca a fost s~licitata in mod expres de parp. urµ1 Intemaponale de Justitie,
.
In ceea ce pnve~te celelalte modalitati, ' doctrtn·a SUbl.1ruaz h.
¥

ar _o apri~abITitate restransa, fiind improbabile lacunel ,. a "'

ca :c itatea prae ter legem
e
ech1~tea infra_ le~e'!' este folosita in diferendele riv. de ~ ~eptuJ
mtemational actual iar
In conse~mta, sensul avut in vedere de
¥~
J
m delu n1~e a de frontiere2.
. . 38 parag. 2 dm S.tatutul C .
'
poat~ fi cons1derata izvor al dreptului .
spec1ala de solutionare a diferendelor i:::a tipo nal .public, deoarece
a, onale
!!'
reprezm· ech1tate~ nu
14 o mod ahta te

l . d
A.A. Canrad o Trm
i lb 1.dem. r ade ' o,p· cit·, 2006,p.163.
 Principiile fu Capitolul III
. ndamen tale ale dreptului
mtemat ional public

Secfiunea J
Nofiune Ji delimitiiri

principiilor,. trebuie racuta di· st·met·ie ,mtre .

. . in materia ,;:i t· .
unnatoa 1
re e
· ·
nopum ce par
sumlare, dar se deosebesc pnn natura juridica
. . .. d "' con mut.
- pnnc1p11 genera1e e drept intern (analizate deJa . )·
,
. . .. fund
- pnnc1p11
. . .. amentale sau generale ale dreptulu. 1m . ternat·10na.1
1 1 1e dreptului international sunt propn1.. aceste1. ord1m . . . ~i nu
. . Jundice
. . dre genera
Princ1p11 . ea ,. ,
pro:111 din e?tu.1 ~?tern al statelor• · In doctrina de specialitate, se face distinctie intre
nopunea de pr1nc1p11 generale ale dreptului international ~i cea de prin • •· fi d
tale ale dreptului internaponal2. ' cipu un amen-
Principiile fundamenta
. . le ale dreptului internationa, l au fost definite ca reguIi de
. b
w

condmta a . stractizate
• •
~1 general
..,
acceptate, cu aplicare universala v..:i caracter imperat·1v, ce
dau expres1e ~1 proteJeaza o valoare fundamentala in raporturile dintre subiectii de drept
intemational3• · •
'
Avand mvedere formularea textului art. 38 parag. 1 lit. c), notiunea de principii gene-
rale de drept international pare mai adecvata. Utilizarea acesteia prezinta inconvenientul
dificultatii de stabilire a autonomiei fata de notiunea de cutuma, ca practica generala accep-
tata ca fiind obligatorie de catre state.
Luarea mconsiderare a notiunii de principii fundamentale are drept consecinta plasarea
acestora pe o pozitie superioara mraport cu sursele dreptului international public (cu titlu
de exemplu msprijinul acestei afinnatii, un tratat international ar fi lovit de nulitate daca ar
rncalca principiul nerecurgerii la forta) ~i detennina o naturajuridica sui-generis.

Principiile dreptului international sunt considerate principii directoare cu 4continut

general, distincte de regulile dreptului international pozitiv, pe care ii transcende , dar cu
semnificatie distincta de cea a principiilor generale de drept identificate in ordinea juridica a
statelor, prevazute in mod expres de art. 38 parag. 1 lit. c) din Statutul Cuqii Internationale
de Justitie. Din aceste motive, pot fi analizate intr-o maniera diferita, nu doar in se~sul strict
de sursa sau izvor fonnal al dreptului international, ci dincolo de aceasta catego~e, ca ~
element ce apaqine substratului tuturor nonnelor internafionale ~i inse~i bazelor s1stemulm
juridic international 5•
'

1 D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. cit., 1994, p. 45.

2
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 188. .
3 R. Miga-Be~teliu, op. cit., vol. J, p. 76; D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. czt., 1994, p. 80.
4
A.A. Can~ado Trindade, op. cit., 2006, P· 96.
5
Ibidem, p. 95.
 pli ~I ins tltu tli fun da me nta le
ore pt International public. Princi
94
1ita te, po t fi con sid era te pri nci pii generate a]e dreptului
Potrivit doctrinei de specia ale de catre
ato are Je: con sim tam ant ul (la incheierea tratatelor intemafion
intemafionaJ unn def initiv al deciziilor de solutionare 1
a
lita tea sta telo r, car act eru l
state), reciprocitatea, ega isd ict ia nafionala, libertatea ma ril or •
rilo r, bu na- cre din ta, jur
diferendelor, validitatea acordu uli ~i a rel evantei pe car e o pre zin ta 1n
in privinta raportarii statel or fat i de ace ste reg
lte
bui e sub Jin iat fap tul ca un ele dintre ele im bin a ma i mu
reJafiile dintre ele, tre c cu
~i ca pri nci pii fun dam ent ale ale dreptului int ern ati on al pu bli
caracteristici: sunt tratate ori gin i ce
nn e im per ativ e ( ega lita tea sta tel or, principiul bu ne i-c red int e), cu
caracter de no ral o
ctic a sta telo r, ins a, deo are ce au fost acc ept ate in mo d ge ne
pot ti identificate in pra tra cti zar e ~i la o ap lic are un ifo nn a,
un ina lt niv el de abs
perioada indelungata, au ajuns la
e dem on str ata in pre zen t leg atu ra directa cu pra cti ca statelor2.
astfel incat nu mai trebui ntr u a de sem na cat eg ori a pri nc ipi ilo r
ten nen i uti liz afi pe
Dincolo de diferenfele de al
po rta nfa ~i rol ul deo seb it al ace stora pe ntr u dre ptu l int ern ati on
dreptului intemafional, im nta ace ste i cat eg ori i de reg uli est e
tat e, deo are ce inf lue
in ansamblul sau nu pot fi contes d un rol esenti, al ' in pri ma eta pa
, in
jur idi c int ern ati on al ' av an
difuz.ata in inttegul sistem ,
~i, ult eri or, in pro ces ul de ap lic are a
ptu lui int em afi on al
procesul de creare a normelor dre ord ine a jur idi ca int em ap on ala in
t un rol ese nti al pe ntr u
acestora.. Principiile au avu sit au reg le-
uli in do me nii no i ale dre ptului international, car e ne ce
constructia m1or reg
t de ~ornire. in lite rat ura de spe -
car e au con stit uit un pu nc
~~ tar e normativa ~i pentru ulu i
em plu in ace ast a pri vin ta cre area no rm el or dre ptu lui sp ap
,cial i~ este _d~ta ~a .e~ ati v au
c_1 pn pro cla ma te in eta pa ini tia la de cristalizare a cad rul ui no nn
~ : , ale_ c ~ pnn
deplina aplicabil1tate ~1 in prezent3. onal, ace ste pri nc ipi i sunt ex
pre sia
~i s~s ~em ulu i jur idi c int em afi
. . Ca piloni de .~ - ini i int ern ap on ale , din pe rsp ec tiv a
nte aza evo luf ia ord
~~ r- de drept _~1 }ustJ.µe _~1 influe dre ptu lui intemati. ·onal po21·u·v, al e ca ror
-
fat a de cel ela lte reg uli ale
~ e • de sup en ondtat e· I . " d
contmut · Ii piilor dreptului int em ati
ate un n - . , on a ~ as 1g ~
e epm d de res pec tar ea pri nci u~se
: . ~1 ap car d nu po
st mo
~
v, car e, in ace
echihlmtl cadrului normati ptu l . . sc 4op un sa u ob1ect1ve
stituie nu cle ul du r al dre
co nb aie principiilor care .con . w mt em att on al
Inco ,. .
ner ii in apl ica re a princi iilo r . . - . - rec e
r I ;., /o nt in ua sa eXIste, de oa
·. ~e nt ele -~ pn vm ta pu
-.
~ e au ramas d1v
~ns1onates. To ~i ,
iza
chi
te
ar
po
~i
liti
in
c ~i
ace
eco
st
no
co
mi
nte
c
;t
iar
PO -~t: ~· mt re un ele din tre ele su nt
damentale ale dre ptu lui
de cea m~i inal:p~1 e fun
~~ on al SWlt standarde juridice pr ivi te ca
unitiitii intem ati on I 6 mportantii, ce po t fi
p":3c1p11 constitu(ionale ale com .
ans , b - '. a e ' car e pri ve sc int
a? icarea dreptului international in am Jul sau ~1 se identificii, de faPt ' cu funda
are a ~1
. erp retme ntele
sistemuluijuridic intem ational7
·

Crawford, op. c1t. . , 2012, p. 37.

2I J.1bide
3 m.
A.A . Can~ad90 Tnn . d , op. cit., 2006 p 96
4 Ibidem
ade ' · .
sA • pp. 6-97.
· Casses e, op. cit., 2005, p. 48.
6 !bid e-

J
7 "'·
A.A · Can 9ado T ·
rmdade, op. cit., 2006 , p. I Io.
 dre _ . .
capitolul Ill. Principiile fundamentale ale l u , international public
-- - - - - - - - - - - :.. :__-_~ --- -_ :_ __ :_ ___ _ _ _ _ _
_!95

Sec/iunea 2
Se diu / materiel, ide nfi flc a: -a
principi//i ~ eame §I caracteristlcile
or ,un da nta /e
2.1. SediuJ materJei
dreptului . t .
Principiile fundamentale ale . m ema f1on a1 con tem poran sunt un ansamb]u de
· bI·1 e ,.m re1afu"1 e dm
. 1tea tre stat e pe b za d . .
regult ap e rec1proc1tate, ~i sunt consemnate, in
in unn ato are le acte juri dic e int~ ma fio: ale:
principal,
- Carta ONU - art. 2, coroborat cu pre
amb 1 1 C .
cu celelalt e disp ozif ii ale Car tei. u u artei, care face referire 1a scopurile
Organizafiei, §i
'
d( 19 7i •
- Declarafia Aduniirii Generate a ONU O"'! ~ri toa re la P:incipiile dreptului
al pri vin d rela fiile prie ten e§t i §i cm
internafion ooperarea mire state, m conformitatvo1 e cu
Carta ONU''1 care in An cipii ~i le dez ta
. 1 ' ' exa sa, prevede enumerarea a ~apte prin
con,tmutu:

tarea cu forta·
1) interzicerea recurgerii 1a foqa sau amenin
2) solufionarea pe cale pa~nica a diferen
delo; intematio~aie•
unui stat· ' '
3) neimixtiunea in afacerile inteme ale '
4) cooperarea intre state;
ptul lor la autodeterminare·
5) egalitatea in drepturi a popoarelor ~i dre '
6) egalitatea suverana a statelor;
inirea cu bun a-c redinfa a obligatiilo r intemafionale asumate (pacta sunt
7) indepl
servanda).

st act nor ma tiv inte rna tion al, de§ i face parte din categoria soft law, nea vand foJla
Ace
or inte ma tion ale, pre zin ta o imp orta nfa deosebita pentru consacrarea
juridica a tratatel itate
rnational, deoarece a fost adoptat in Wlanim
principiilor fundamentale ale dreptului inte
ie un pun ct de rep er ese ntia l in pro ble matica principiilor dreptului internaµonal
~i constitu
public.
n ca regulile prevazute in cad.ml
fn plus, punctul 3 al Declarafiei prevede mmod fenale dreptului international ~i ,face
cipii fun dam ent ale (basic pri nci ple s, engl.)
sau sunt prin al
ste principii in comportamentul /or internafion
ape/ la toate statele sa se ghideze dupa ace
te rela /iile /or rec ipro ce pe baz a respec tiirii stricte a aces/or principii" (trad. a.).
~i sii dezvol
textuJ Declarafiei din 1970 a reprezentat
Menfionarea celor §apte principii in
a princip iilo r cuprins e in Car ta Org aniz.afiei Nafiunilor Unite, accentuarea
reafinnare
ciz. area con finu tu1 ui ace stor a §i a avu t ca efect extinderea aplicabilitafii
importanfei lor, pre t
de toate state le (spre deo seb ire de prin cipii1e confinute in Carta ONU, care sun
lor fafa
.afiei)2.
obligatorii pentru statele membre ale Organiz
. Textul este
a ONU nr. 2625 (x_xy) din 24 octo~brie 1970
Adoptata prin Rezolufia Adunarii Generale
1
2019).
ts.net/a25r2625.htm (accesata la 2 septembne
•
d1sponibil la adresa: http://www.un-documen
2
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 47.
 96 Drept international public. Principii ~i institutii funda
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -~
. . Insa, intr-o opinie, doar faptul includerii acestor reguli in cuprinsul Declaratiei n
nd1ca la standardul de principii universale sau fundamentale, ci este necesara cuprindu 1e
.. ,. . c. . erea
acestora m norme cu caracter general. In caz contrar, reguh ca ce1e re1entoare la coopera
buna-credinta, daca nu sunt incl use in instrumente juridice care sa le califice drept princi r~'.
juridice ce guvemeaza conduita subiecµlor dreptului international public, pot ramane dtli
la nivelul exprimarii unor linii directoare politice 1• Totodata, nu doar principiile mentiona~r
in Declaraµe au statut de principii fundamentale, detenninante pentru a constata aceas~
calitate fiind ~i alte elemente: practica intemationala - adoptarea tratatelor intemationale
rezolutii ale Adunarii Generale a ONU, declaratii ale statelor, declaratii ale reprezentantilo;
guve!flelor la ONU, practica diplomatica, jurisprudenpi2.
Intr-o alt! opinie, adoptarea Declaratiei principiilor din 1970 a a':1t scopul de a afinna
principiile primordiale ale dreptului international astfel cum rezultau dm Carta ONU ~i de a
constitui un ghid pentru comportamentul statelor ~i, chiar daca in ~ontinut nu este
exhaustiva, Declaratia a constituit sursa pentru alte acte nonnative intern~t10nale ult~oare,
cum este Actul Final de la Helsinki din 1975, iar mentionarea scopulm de a constitui un
ghid pentru conduita statelor, relatia Ior de interdependenta ~i intercondition~e, precum ~i
calificarea de reguli fundamentale, cuprinsa in fmalul Declaratiei, constitute argumente
pentru valoarea universala a principiilor3;

- Actul final al Conferintei pentru Securitate $i Cooperare in Europa (CSCE),

semnat la Helsinki, in 19754, de '33 de state europene, Statele Unite ale Americii ~i Canada,
cupri:nzand Declaratia privind principiile care guvemeaza relatiile reciproce dintre statele
participante, prevede cele ~apte principii dezvoltate in 1970, la care mai adauga trei
. . ..
pnnc1pu:
I) integritatea teritoriala;
2) inviolabilitatea frontierelor;
3) respectarea drepturilor ~i libertatilor fundamentale;

- Carta de la Paris pentru o noua Europa, din 1990, adoptata in caclrul CSCE5, recon-
firma cele zece principii enuntate anterior.

Cu toate ca instrumentele juridice intemationale mentionate sunt de data recenta, unele

dintre aceste principii fundamentale au fost create inca din Antichitate. Exemple relevante
in acest sens sunt principiul garantarii imunitatii ambasadorilor ~i trimi~ilor diplomatici ~i
consulari6, in temeiul respectarii suveranitatii statelor, precwn ~i principiul pacta sunt
servanda, cristaliz.at in dreptul roman.

1 A. Cassese, op. cit., 2005, p. 47.

2 Ibidem, pp. 47-48.
3 A.A. Can~ado Trindade, op. cit., 2006, p. 111.
4
~
august 1975, la Confermfa · ~1•Cooperare in Europa,"intrunita l eHm Einki'
Actul Final de la Helsinki al Conferinfei pentru Securitate 1:i Cooperar
· pentru secuntate A

uropa a .1ost semnat

. la. .1
~m A. N"astase, B. Aurescu, I. GAi 1
a ea, Drept mterna/wnal
· · contemporan y; t a e s. l • Textul .este d1spombd..
Bucure~ti, 2007, pp. 36-76. · ex e esen/za e, Ed. Uruversul Jund1c,
~ Carta de la Paris pentru o noua Europa, semnata la 21 noiemb · .
la Pans. Textul este disponibil in A. Nastase B Aurescu I GAi n~ 199O, la Reuruunea CSCE la nivel inalt
, . a ea op. czt 2007 p 77 8'6
C'\
6 B S . ~ . , .
eleJan-Gutan, L.-M. Cracmnean, Drept internati
20 14, pp.•13-14. i bl"·, ' p. · ·
r,ona pu zc, ed. a 2-a, Ed. Harnangiu, Bu~,
 capitoiul 111. Principiile fundamentaie ale dre ..
Ptuiur international public
97
2.2. Caracterlstlclle prfncfpWor fu
. .. .. ndamentale ale dreptulul int
Princ1p11le dreptulut mtemational public . emattonal
a) generalitatea con(inutului prin . .., prezmta urmatoarele trasaturi 1:
. I . czp11tor - sunt expr . .
<:i abstract1zare a ce or ma1 importante c;:i m . es1a unu1 proces de generalizare
" . I d 1· " a1 cunoscute normede drept mtemational2,
.
insa
domemul or e ap 1care este mult mai vast d " eel al normelor d d .
. . ecat
deoarece pnve~te o vanetate nedefinita de . d . e rept mtemational
nonnele au aplicabilitate doar pentru anumite ;afortu_~d e drept mtemational, in timp
a egon1 e raporturi juridice3;
c;
b) universalitatea - principiile fundamental I d • . .
aplica tuturor domeniilor in care statele incheie r: arturie_r:p~dl~i mtematio~al publ}c se
y . . y . . .. po Jun tee de drept mtemat1on I
Aceasta caractenst1ca a pnnc1pnlor rezulta din con . .. y" a·
,. . ul . . sacrarea 1or m1f1ala m Carta ONU
reafinnarea m cupnns . Declarat1e1 principiilor din 1970, care a m · fl uentat adoptarea altor'
. . . .
act: n_oz:i:nattve mterna~,onale, dm c~h~carea data in fmalul Declaratiei din 1970 _ de
,,pnnc1~11 1ID:damen~I_e -, ~recum . ~1 dm practica statelor ~i interpretarea data de Curtea
Intemap.onala de Justtpe conpnutulut unor principii ~i precizarea aplicabilitafii acestora;

c) interdependenfa §i intercondi(ionarea4 reciproca a principiilor Jundamentale -

presupune ca respe~tar~a ~~i principiu nu se poate realiza decat cu respectarea celorlalte,
iar incalcarea unut pnnc1pm determina ~i incalcarea eel pufin a inca unui principiu.
Declarafia din 1970 mentioneaza in mod expres ~i clar aceasta caracteristica ~i prevede ca,
,,in interpretarea §i aplicarea lor, principiile sunt interdependente ~i fiecare principiu trebuie
interpretat in contextul celorlalte principii" (trad. a.). Pentru a exemplifica, facem referire la
cele mai evidente legaturi de conexitate, care vor fi relevate ~i vor putea fi observate cu
~urinta din tratarea continutului principiilor in secfiunea urmatoare. Astfel, respectarea
principiului interzicerii ameninfarii sau folosirii foqei influenteaza atat respectarea
principiului solufionarii diferendelor intemationale prin mijloace pa~nice, cat ~i a celor ale
neinterventiei, suveranitatii §i integritatii teritoriale ~i inviolabilita~i frontierelor, dar poate
fi afectata de respectarea principiului egalitatii ~i dreptului la autodetenninare al popoarelor;
principiul bunei-credinte este eel mai vechi principiu al dreptului intemaµonal, caracte-
rizeaza ansamblul dreptului international public ~i este in stransa legatura cu respectarea
principiului cooperarii;

d) constituie un corp omogen de norme juridice avand ca obiectiv ~arantarea scopu-

rilor superioare ale ONU, constand in asigurarea pacii ~i securitafii internat10nale;

e) au valoare imperativa, de ius cogens, care detennina o~oy~~ili~~ea_ ace~toi:3-. ~!

legitimitatea Ior §i constituie un criteriu detenninant in analiz.a legahtatu oncarm act Jundic
i'ncheiat de subiectii de drept international §i a conduitei acestora.

1 A. Nastase B. Aurescu, op. cit., 2011, P· 72 . . .. . . • Ed A d ·

D M ·1 Sistemul princzpulor dreptuluz mtemafzona,1 . ca em1ca,
v

., ' v

- D. Popescu, A. Nastase, . az1 u,

Bucure~ti, 1986, p. 21. . . .. fa ,, t le ale drentului international contemporan, Ed. Didactica ~i
3 Gr. Geamanu, Prmc1p11le nuamen a r
Pedagogica, 1967, p. I 5.
4
A.A. Can9ado Trindade, op. cit., 2006, P· l l l.
5
Gr. Geamanu, op. cit., p. 16.
 98 Drept international public. Principii c:· •
----..
• ..
,.., 1nst,tut11 fundamentale

Repere de Jurfsprudenti

CIJ, Cauz.a Activitii/i m~itAare ~!

?.)arHam~lifare in ~i !mpotriva statului Nicaragua
(Nicaragua c. State/or Unite a,e mencu , otararea asupra 1ondului, 1986'

Cu privire la valoarea juridica a interdic~ei recurgerii la foqa, CIJ a constatat:

»f. .. ) 190. (... ) reprezentan(ii statelor o men(ioneazci in mod frecvent ca

fiind nu doar un principiu al dreptului intema(ional cutumiar, ci ~i un
principiu fundamental sau esen(ial al acestuia (... ) acceptat in prezent ca
facdnd parte din ius cogens".

2.3. Prindpiul nerecurgerii la forti sau la amenintarea cu forta in

relatfile Internationale (principiul neagresiunii)
2.3.1. Consacrarea principiului neagresiunii
Principiul neagresiunii este esential pentru ordinea juridica intemationala actuala, fiind
rezultatul evolutiei relatiilor interstatale ~i a conceptiilor cu privire la legitimitatea ~i
l~oalitatea modalitatilor de solutionare a neintelegerilor dintre state, exprimate in cadrul
lmOr acte normative internationale. Razboiul a reprezentat un element constant al relatiil~r
dintre state o lunga perioada de timp din istoria omenirii, fiind permisa folosirea sa. In
prezent, in baz.a reglementarilor intemationale, se considera ca razboiul a fost exclus dintre
modalitatile admise de derulare a relatiilor internationale.
Co~crarea expresa a neagresi~ii este strfuls legata de perioada interbelica. Pactul
Ligii NatnmiJ.or a consacrat principiul nerecurgerii la foqa sau la amenintarea cu foqa, care
a determinat o limitare a statelor in a porni razboaie (ius ad helium) ~i a folosi aceasta
metoda in mod legitim pentru rezolvarea neintelegerilor dintre ele. A urmat Pactul
Briand-Kellogg, adoptat in 19282, care a consacrat interdictia razboiului de agresiune.
Aceste instrumente intemationale s-au dovedit a fi lipsite de eficienta, din cauza izbucnirii
celui de al Doilea Razboi Mondial.
Carta ONU prevede, de asemenea, acest principiu, in cuprinsul art. 2 parag. 4, potrivit
caruia:

,,Top Membrii Organizafiei se vor abfine, in relafiile lor internafionale, de a recurge la

~meninfarea . cu f~rfa sau la [olosirea :i fie impotriva integritiifii teritoriale ori
independenfez polzhce a vreunuz stat, fie zn orice alt mod incompatibil cu scopurile
Nafiunilor Unite".

exprese a acestui principiu in anul 1945 este Iegat de scopu1

.. ~ .. consacrarii
· Motivul d ~
atmgent pacn e catre state, mentionat in preambulul Cart · ONU, scop pentru care statele
c. d d d' "· • . ei ·
au 1ost e acor , m nou, sa 1~1 hm1teze prerogativele legate de suverarutatea lor, sub forma
1
ICJ, Military and Paramilitary Activitie . d . .
Amer~ca), Merits, Judgement, 27 June 1986. :s m an against Nicaragua (Nicaragua v. United States of
Pactul general de renuntare la razboz. este cunoscut sub
v

. ·stru1 . ~ . r w

m1m . .. m a1acenlor exteme al Frantei (Aristide B . d) . aceasta denumire, pornind de la numele

Amencu (Frank Kellogg). nan ~• eel al secretarului de stat al Statelor Unite ale
~
 ;tolul 111. Prlndpllle fundamentale ale d
-5:----
P reptului international public
99
· .. rectp · d abti" e d . -
ei obhg afu roce e a se 1 folosrrea fort · " J ..
un t•·u e a
I ttionare ~ ~~entualelor neintelegeriI £te1 m re atnle cu alte state ~i ca
mijlofnc d~ s~ut
.
. ct~ ,, consacr~~1.. ~xprese in cuprinsul Cartei ONU . , care repre zmta o veritab1·-1x
const1tufte a comIurui.atn mtemationale actua1e a aceste1 regul'1 " termeni imperativi dea
' fl. , 1?
la data adoptaru sa e au avut loc peste I 00 de con
'' w ..

20 de milioane de vie~2. tcte armate maJore ~i pierderea a p~ste

Din formulare a textuc.lui •
rezulta doua po s1'b"lI e mter w •

t d. ti 10 1 . .. fortei se adre pretan. pe de o parte, se poate

cons1dera ca mer
• w •
1ctia osm1 s w • • •
3
irea expr esiei ,,in relafiile inte ma~ on:t ~; conf licte lo: mter~tatale (avand in
vedere folos
Razboi Mondial, conflictele civile au fost mai num eroa e ' cudto~te ca, d~pa eel de4 al· Doildea
se ecat f◄cele .dmtr e state , tar pe e
t w
o
w
mter
•
dictie generala £ . .. ~ .
alta parte, ca es
w
e prev azut a 01 0
. 11e~, ca apltcarea acestei
interdicfii este extinsa ~i in afara perioadelor de razb i ..
imperi?s, Pi:u?. Carta ONU instituindu-se ius contra bel;~;~~s
os~m
pnnc1pm este unul general ~i
D1spoztp g. 4 .trebuie core.late cu cele ale art . 2 parag. 6 d'm carta ONU
tle art. 2 parabl.
d ONU bre ONU s~
ar: 0 tg~fia_ d~ a se as1gura ca ~i statele care nu sunt mem
w w

car~ prev~ ca
de a se mentine pacea ~i securitatea
~cpone:e m : 0 ncordanfa cu pnncipule Cartei, in scopul
mternaponala.
· t ·
in privinfa folo sirii foqe i, Cart"a ONU. are ca obiectiv, pe de o Parte, m erzicerea
·1 ra1~ t · d ~ para g. 4, prec um ~i, pe de alta parte,
um ate_ a a aces eta ~ catre state, 1~ .!eme1~l art. 2
centralizarea controlulw asupra folos m1 forte1 de catre Consiliul de Securitate al ONU ' "m
6
temeiul Capitolului VII din Carta • •

.. in ~a inte:J?reta~i d~te de Cu~ead1cf1 ~t:mafionala de Justifie, in cauza Activitafi

mzlztare fl paramzlztare zn Nzcaragua, 7mter a folosirii fortei este consideratii ca facand
parte din dreptul international cutumiar •
•

,,amenin {are cu for{ a"

2.3.2. Sem nifi cafi a nof iun ilor ,,agresiune" §i
nu sunt definite in Carta ONU,
Nofiunile ,,folosirea forfei" # ,, ameninfare cu forfa"
inutu.l notiunii ,,forta" ~i daca
motiv pentru care exista dezbateri cu privire la cont
doar folosirea fortei annate) sau
interpretarea sa ar trebui sa fie restrictiva (sa includa
ica sau de alta natura exercitata
extensiva (sa includa ~i constrangerea economica, polit
juridice internationale).
impotriva unui stat, in concordanta cu dezvoltarea ordinii
in folosirea tennenului ,,foqa".
Dezbateri]e sunt alimentate ~i de inconsecvenfa Cartei
eaza termenul ,,forta armata", iar in
Astfel, in preambu1 (parag. 6) ~i in art. 41 ~i 46 se utiliz
8
art. 2 parag. 4 ~i art. 44 se utilizeaza termenul ,,forta" .

1
A. Cassese, op. cit., 2005 , p. 55.
, in M.D. Evans (ed.), International Law,
2 C. Gray, The use offorce and the international legal order
4th ed., Oxford University Press, 2014, p. 618.
3
Ibidem. .
4
Ibidem, p. 620. op. cit. , M.D. Evans (ed.), Internatzon a/
5 E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 457; C. Gray,
in
.
Law, 4th ed., Oxford University Press, 2014, p. 620. Gray, op. cit., in M.D. Evan s (ed.), Intem atzon a/
6 P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, pp. 694-696; C.
. .
Law, 4th ed., Oxford University Press , 2014, p. 619. in and against Nicaragua (Nicaragua v. United States of
7 ICJ, Military and Paramilitary Activities
. .
America), Merits, Judgement, 27 June 1986. Gene ral Course on Publz c ~nterna~o na/
8 Sh. Rosenne, The Perplexities of Modern International Law,
ational Law, vol. 291 (2001), Martmus N1Jhoff
Law, Collected Courses of the Hague Academy of Intern
Publishers, The Hague/Boston/London, 2002 , P· 156.
r

100
Drept international public. Principii $1 instltutii fundamentale
- a
· fi01....~,, in cuprinsuJ Cartei, :fara a se fumiza ~i "o· definitie ·
Includerea tennen u1 u1 ,, t" . . . fi ,. dr tx
a a m contmutuJ
· t ,. baza carora o anwmta s1tuat1e poate 1 mca
acestwa sau e1emen e deliberat~
m . .. .. . • • ti' · ·1 ..
ti · &-.ost in scopul ev1taru apant1e1 de not s1tuat.1 smu ·are celor
,..+ •
ace.,a.e1 not"un1, a 1, ~ • ~ •• • .c. I 1
anterioare celui de al Doilea Razboi Mondial ~i a cahfi~a~• .~cesto:.a pn~ .1o os~ea a tor
tenneni (incident, uniune, protectorat), in _contextuJ dete~or~11 ~elatnlor d1pl~mat1~e_, care
nu fac direct.a trirnitere Ia folosirea foqet armate sau razbo1, ~1 pentru a ev1ta utthzarea
tennenuIw. ,,._.;;7bo'"'
cu. 1 • • b · ~
Intenpa redactorilor Cartei a fost de a se referi la tipul de folosrre_ a uztva a fortei
annate ce a caracterizat diplomapa intemationala in prima parte a secolulu! a~ XX-l_e~.
Diferenta dintre cele doua interpretari este mai mult de importanfa sunbohca decat
practica, deoarece constrangerea economica a fost interzisa in mod expres de ~e~olutiile
Adunarii Generale, cum este cea referitoare la Declarafia principiilor dreptuluz znterna-
ponal din 19702-. .. .
La nivelul Napunilor Unite, Adunarea Generala a adoptat mai,.muite rezolutn cu pnvire
la folosirea fortei, pentru a dezvolta dispozifiile din Carta ONU. In privinta cel~r adoptate
cu votu.1 unanimita~i, se considera ca exprima dreptul internatio nal cutum1ar sau au
3
valoarea unei interpretari oficiale a dispozitiiior Cartei ONU • Sunt astfel de rezoiutii:
Rez.olutia cu privire Ia Declaratia principiiior dreptuiui intemafionaI din anul 19704,
Rez.olu~a cu privire la defini~a agresiunii din 1974 , Rezoiutia cu privire Ia Declaratia
5

privind sporirea eficacita~i principiului abtinerii de la amenintarea sau utiliz.area fortei in

relatiile intemationale din 19876. ' '

Primeie tentative de definire a acesteia au fost facute de catre Comisia de Drept

Intemaponal, care pana in 1951 nu a reu~it sa adopte o definitie a agresiunii, Raportorul
~ial ~an~ c~ '!a~esiunea, P~. insa~i natura sa, nu este su~cepti?il~ de a fi definita" ~i
ca o de~tie ,Jundica a agresmnn ar reprezenta o construcpe art1fic1ala, care, aplicata
!fOOT ~ concret~, ar putea ~et~:1Ilina co~cluzii contrare nofiunii ,,naturale" a agresiunii.
~ e wde. definire a agres1un11 au contmuat ~i in anul 1952, prin stabilirea unui nou
~ ~zultatc~at cu concretizarea unei definitii, precum ~i in anii 1954, 1957 ~i 1967, dar
unre .
Definipa agresiunii a fost adoptata in 1974, in unanimitate, prin Rezolupa Adunarii
Genei:-Je a ONU nr. 3314 (XXIX) din 14 decembrie 1974 ~i este continuta in anexa
aceste1a t ..... &

i Sh. ~ e , op. cit., 2002, p. 156 - pentru a ilustra situafiile de evit ti I ...
autorul_ menµoneaz.a o serie de exemple: invazia Chinei de catre Japonia a fos~ a o ?Stn! t~nnenului ,,razboi",
expansrunea germana in Austria a fost desemnata de un tennen care 'fi a e~um1t? ,,mctdentul din China";
,,anexare"; Cehoslovacia a fost considerata protectorat"· in . . t s~mm .1~ a~t ,,umune", cat ~i ,,accesiune"
term~~ ~i". . ~ " ' pnvmta mvaziet ltahei in Etiopia, nu a fost folosi~
J /b.i.di y, op6.lc9zt., m M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed. Oxford U . .
em, p. . ' mversity Press 2014 p 621
4
General Assembly D larat10n · . . ' ' · ·
Co-o eration , .'ec on Prmcrples of International L .
l 976. among States m accordance with the Charter oifthe vm n ·t d~,c~ncernmg Friendly Relations and
e Haflons AIRES/2
. s General Assembly, Definition . ' 512625, 24 October
d1sponibil la adresa· https·/lwww l I of Jggresszon, GA Res 3314 (XXIX) 14 d
i
fro ... 6hGeneral As;embl;, Decl~:!~o~o;/i~:~nohac/752c30/pdfl (accesata la septemecbe~b2n·Oe 1974. Textul este
ne 19)
"' t e Threat u if ncement of th En; .
disponibil la or. se o Force in International Relatio e :J.Jecttveness of the Pr. . .
http:lllegal.u:dresa. https:llundocs.orglpdf!symbol=en/AJ:l, (AIRES~42/22), 18 Nov bznczple of Refraining
7 E. Wil.org/avl/halga_42-22/ga 42-22.html ( 'S/42122, iar coment .. em :r
1987. Textul este
avl!haJdafda. h1:~(~~~e~ef!nition ofAggression. Ge~:~:~~e la 11 septembrie 201;11 sunt disponibile la adresa:
ata la I I septembrie 2019). ssembly resolution 3314
(XX]xJ, http:/!legal. un. org/
 mentale ale dre ..
capitolul Ill. Prlncipiile funda Ptulu1 international public 101
· 1t· art. I d'm An exa RezoI ut1 t· • fini . .
Potnv
. d de Ia contm . ul art e1, se da .0 de t1e foarte extensiva tennenuJm
ut 2 astfe1:
agresiune, pomm . parag. 4 dm Carta ONU,
ea for/ei .,
,,Agr es iune a es te folosir ate de tre un stat zmpotriva suveranit"t
ca "
. l . ar m . . a
A

. . , .. t ·t en te· ll,
integrita/l'bl ·1en or za e sau mdepend po1ztzce a unui alt sa t sau zn orice alt mod
t
A

C ta Orgam.za/iei Nat'fiul nilor l../J • ut in aceastii

incompah l cu ar mte, astfel cum este previiz
dejinifie".
"t
Detalii sunt cuprinse in dispozitit iJe unn a oare a1e Rezo. luti, e1._. Ar. t · 2 prevede ca ,,Prima
.
tre un stat cu incalcarea C tei consti tu~e do~ada primafacie a
folosire a foqe1 armate de ca r art. 3 cuprind ar se
unui act de ag re siu ne (... )" , ia
e
O
en um er ar e exemphficattva a actelor ce
nii:
mcadreaza in defmifia agresiu
l
a sa u at ac ar ea terito riu /ui unui st t ue ca"tr e fior/e e annate al. e un.ui alt
,1

,,a) invadare . mz.1zta . ra..., chiar temnorarii reazult d d'zntr-o asemenea mvazze sau
. e ocupa/ze A

an z· t ·t · l • .
stat sau orzc . r
in
,
fio los ire a fio rte u a unez
. . ac sau once anexare, pr r , a en onu uz sa
dmtr-un as· em·enl ea· atuz · l stat,·
piir{l· a terztorzu uz un a t · l
cii tre fo r/e le ar m at e al e unuz· s.,,,at, a ten·ton·uluz· unuz a t stat sau
bomba rdarea, de stat·
b)
. . ..
e de ca
.,
tre un sta t fm potriva teritoriului unui alt
folosuea orzcaror ar m
un ui sta t de cii tre Jo r/e /e armate die unui alt stat·
coastelor
c) blocada porturilor sau m ate al e un ui sta t fm po triva Jorfelor am:ate
tre [or/ele_ ar civile ale unui alt
d) atacul siivdr§it ~e cii te lo r m ar itim e # ae rie ne
sau zmpotrzva jlo
terestre, navale sau aenene
stat;
ui sta t, ca re su nt sta /io na te pe teritoriul unui alt stat
e ale un d sau orice pre/ungire a
e) folosirea for/elor armat i/i ilo r pr ev iiz ut e in ac or
contrar cond
cu acordul statului gazdii, ectiv dupii data incetiirii acordului;
sp
prezenfei /or pe teritoriul re l siiu, pe ca re I-a pus la dispozifia unui alt sta
t,
t ca te rit or iu
f) admiterea de ciitre un sta pe nt ru co m ite re a un ui ac t de agresiune impotriva
/a din urmii
sii fie folosit de ciitre aces
unui stat ter,t;
u in nu m ele sii u de ba nd e sau grupuri inarmate, de
stat sa
g) trimiterea de ciitre un sii vd r~ es c ac te de fo r/i i armatii fmpotriva unui alt
ercenari care e mai sus, sau faptul
forJe neregulate sau de m lea zii cu ac tel e en um er at
te incdt ele echiva
stat, de o asemenea gravita ".
se anga ja in m od su bs ta ntial intr-o astfel de ac/iune
de a
nu fie
tan d in or ica re di nt re actele enumerate poate sa
Conduita descrisa ~i cons a),
iliul de Se cu rit ate al ON U (conform art. 2 teza a II-
tre Co ns
calificata ca agresiune de ca po at e aju ng e la co nc lu zia ca a~tele co~~se nu
nfele concrete, ul ~e
care, in funcfie de circumsta fio ne az a ca lis ta nu este exhaustiva, 1ar Cons1h
t. 4 m en
sunt suficient de grave. Ar ca ag re siu ne . N u po ate fi justificatii agresiun~a P?TI
alte acte (art. 5 parag. I), razboml
Securitate poate califica ~i ili ta ra sa u de alt a na tu ra
economica, m determina angajarea
motive de natura politicil pa cii in tem af io na le ~i
crima impotriva
de agresiune constituie '0 2) .
.
5 pa ra g.
raspunderii intemationale (a rt.
tar ii Re zo lu fie i, pr ob lem a dreptulw la autode-
omentul ad op
Avand in ved~re ca la m fie i co nf in e ~i o clauza restrictiva, in art. 7,
care
Anexa Re zo lu e
tenninare era in discuti;, af ec ta dr ep tu l la au to de terminare al popoarelor aflat
nii nu va
prevede ca definirea agresiu ori rasist.
sub dominatie straina sau sub regim colonial
 orept international public. Princlpli $1 lnstltofil fundamentafe T
102
subliniem faptul cli aceaslii defini!ie, as~el cum ~ezultii ~ ech(voc din_tn~u~- de
fonnulare se referli in exclusivitate la folos1rea forte• armate tmP?l"v~11 suveranrtlitn ~i
integritii\ii teritoriale a unui stat, deci nu_ are aplicabilitate ~tru ~•~1'1 e de folosire a
fortei annate in cadrul conflictelor annate mterne sau al razboa1elor c1vtle • _ .
Defini\i• datl agresiunii se referli strict la acte comise _de ci!tre stat, c~ subrect d~ drept
intema!ional public, ~i nu trebuie confundatii cu infrac\lunea de a~s!1'°e cuprmsa in
Statutul Cuqii Penale Internafionale2, care prevede in art. 5 parag. 1 ca tn competenta sa
intra, pe lings crima de genocid, crimele impotriva umanitii!ii, crimele de rlizboi ~i crima de
agresiune.
Cu referire la infracfiunea internafionala prevazuta in acest act nonnati~ international
trebuie £acute o serie de precizari, pentru a evita confuziile, atat in ceea ce pnve~te autorii a
caror raspundere poate fi antrenata, cat ~i asupra competentei de a judeca acte care se
circumscriu acestei nofiuni. Nici aceasta dispozitie ~i nici alte prevederi din Statutul de la
Roma nu au definit crima de agresiune, fiind stabilit ca instanta ,,i~i va exercita competenta
in_ceea ~ priv~te crima de agresiune cilnd va fi adoptatii O dispozijie care va deftni aceasia
c~a -~~ va fixa condifiile exercitarii competentei Curtii in ceea ce o prive~e. Aceasta
di~zttie va trebui sa fie compatibila cu dispozitiile pertinente ale Cartei Natiunilor
Umte"3• ' '
in conformitate cu aceasta prevedere, statele au adoptat definitia agresiunii, prin
~en~entele adoptate. _la Kampala, la 11 iunie 20104, care au intrat in vigoare, fiind
: ~ competenta Cur!t• Penale Internaponale asupra crimei de agresiune, la 17 iulie

" D~finiµa crimei de agresiune este cuprinsa in art. 8 parag. 1 bis al Amendamentel
m urm_atoarea fonnulare: or
initkJn sensul prezentului Sta~ut, «crima de agresiune» inseamnii p/anificarea, preuiitire
. ue
,. pozifia
.n "' zn a,
directi ' de
sauexecutarea
, rea sau .. rso~~a"' apata
catre. o pe .J o
controlul a exercita in mod efectiv
, onarea acfzunzz polztzce sau militare a u . t t .
'!"'. s °.' ~ unu1 act de
.
agresnme care, prin caracteru/, gravitatea i am loare
a Cartez Nap.uni/or Unite" (trad. a.). § !fJ a sa, conslltu1e o mcalcare evidentii

ISh. Rosenne, op. cit., 2002, p. 161.

2
2002 Ro Statutul Curfi"l p enale Internationale a fost adoptat la Roma la 17 . 1·
· mama a semnat Statutul 7 · r
A •

. 1u 1e 1998 ~i · - •
prin Legea nr. 11112002 pentru rat' fi tu ,e 1999 11 a_ ratifi':"t Statutul de la Roma al Ca m~t m vigoare la I iulie
' Art. 5 parag. 2 din Statutul ~~ Statutulut, pubhcati in M. Of. nr. 211 di . 28ur\lt ~enale Internationale
exercita competent.. in ce . .n ~nale Internationale are unnAtoa &-. n marue 2002.
123 ·t u ea ce pnve~te
. 'care va defini aceasta crima i va
cnma d~-~gresnme. cand va fl adoreatata . c_o_mp Ieta: ,,Curtea i~i va
,onnulare
d,spo~tie va trebui sii fie compatitli!. !":i':.COondtfnle exercitarii competenJ eur:;i <!i•(lOZl!te confonn art. 121 ii
_Conferinta de revizuire a Statutul . dp Zil tnle pertinente ale Cartei Nat· ·1 m c~a ce o priv~e. Aceasta
2010 a adoptat amenda . UI e a Roma a avut 1 tllllll or Umte".
~ la Kam~ala (Uganda) intre 3 . . . .
~1
text disponibil la adre . men~le ref~ntoare la crima de
septembrie 2019)
'Pi!nii in ;.
sa. https.!ltrea1tes.un.orgldoc!P bl" agresnme la 11 tunie 2010 .
u ication/CN/2010/CN533 20i 1~ 11 11 mme
pnn Rezolu!Ia RC/Res.6,
Ecuador, la 25 !'ep::t:;;;i;mentele ~ fost acceptate sau . · 0-Eng.pqf (accesatii la 11
Det~1ls.aspx?src==TREATY& , confonn mfonnatiilor dis ~tificate de 35 de state .
la adresa: http -/I. , eel nuu recent, de clt!t
~:' intra in vigoare fat11
am,;:.:::;
l:t1! ~tatutului de la
d~ accepia;.., Curtea nu iii' :are
:!:;
Potnvit dispozifiilor art 121 mtdsg__no~XVIJJ. J0-b&cha porubtle 18
;/angaae,, (acc,:;Uir:;~-un.org/Pages/View
_1-~u acceptat d~p; amendament la art. 5 6 7se!'1"1'1_brie 2019).
amendamentu~d aceastA crimii a fost ;•rc)t~ competenta in un an de la depunere:, .' ~1 8 dm prezentul
pe tentonul acestui stat". Ro o_m!sa de un resorti raport cu o crirna c tnstrumentelor lor de
mania nu a ratificat • ~t al unui stat are face obiectul acestui
mca Am endamentele ad Parte care nu a acceptat
0 Ptate Ia Kampala
 apitolul Ill. Principiile fundamentale al
C - - - - - - - - -_:::..:_·'"e-dreptul u,· •international public
-- - -1~0~3
in continuare, acel~i articol 1 ---__.:_:_ ~==-- - - --
· e" , ca·• · notiunjj
' a Parag· 2, define~te semm·ficatta t d
agres1un
, · fi . ti ,,ac e
, fo ,os1rea or/e1 armate de ciitre
un
st
A •

.1
impotr1Va suveranita/ii, integriti'i/ii terito rza
sau independen/ei politice a unui alt• statatsau
rr . ,, in O • 1
e
Naµuni/or umle rice a t mod incompatibil cu Cara t
.
.. ..
~i face tnmitere direct.a Ia definitia data s.
Adunarii Generale a Organiz.afiei Natiunil ~~ •~• m Rezolu~a nr. 3314 (XXIX) a
e]ementele alternative menfionate mai sus. or rute dm 14 decembrie 1974, cuprinzand
Scopul adoptarii definifiei agresiunii a fost, astfe I .. .
nr. 3314, de a atrage atenfia Consiliului de Se .ta cum rezulta dm pct. 4 al Rezolu~ei
ar trebui sa tina seama de aceasta definiti cun te as~pra adoptarii acesteia ~i ca acesta
· . · t-'e pentru detennmarea con£ c · . .
unui act de agres1une. Nu se poate afinna . . .. ' orm _arte1, a ex1stente1
Consiiiului de Securitate in acest scop dar £ etac. dlef~tia a . . foSl folos1ta in activitatea
1 • , a os 10 0s1ta de catre Curtea Intemati la d
Justipe in aprec1erea folosirii nelegale a fortei Curtea statu.. d .. d . o~a e
din definitie reflect.a dreptu] intern ti ai ' . an m mo neech1voc ca art. 3
:1·t .• .. ,.,. -1 at-'on cutunuar, in cauza Activitiifi militare #
paramuz -are zn 1v1caraguu-.

Principiul interdicfiei folosirii fortei a constituit o preocupare continua a Adunarii

Gt:°~e a. ON_U, ~ a adop~t in anul 1987 Declara/ia privind sporirea eficacitii/ii
fnnClJJluluz abpn.eru de la amemnfare sau utilizarea forfei fn relafiile internafionale3, care,
m Anex~ ~ prevede ca fi_ecare stat_ are obligatia de a se abtine in relafiile intemafionale de
la ~enm~ ~u folos1rea fo~e1 impotriva integritatii teritoriale sau a independentei
politice a oncann stat sau de a actiona in orice maniera contrara scopurilor Natiunilor Unite
~i ca o astfel de ameninµrre sau de folosire constituie o incalcare a dreptului international ~i
a Cartei ONU ~i antreneaza raspunderea intemationala4 •
in privinta naturii acestei interdictii, tex~l Declaratiei din 1987 este foarte fenn ~i
afuma ca principiuJ abt:inerii de la ameninta,re sau folosirea foqei in relafiile intemafionale
are caracter universal ~i obligatoriu, indiferent de sistemul politic, economic sau social al
statu.lui ori de relatiile de a1ianta5• De asemenea, Declarafia din 1987 include in continutul
acestui principiu ~i obligafia statelor de a se abtine de la organizarea, instigarea la sau
sprijinirea ori participarea in acte paramilitare, teroriste sau subversive, inclusiv acte ale
mercenarilor in alte state, sau asocierea in activitati organizate pe teritoriul lor cu scopul
contiterii unor astfel de acte6•
fn ciuda detalierilor aduse cu privire la continutul principiului interzicerii folosirii
fortei acesta ramane unul dintre cele mai controversate subiecte din materia dreptului
int~rn'ational public, deoarece jurisprudenta intemationala nu a ~larificat pe. deplin
semnificatia sa ~i conditiile in care excepfiile sunt justificate, iar practlca statelor ~1 actele

1 E. Wilmshurst, Definition of Aggression. General Assembly resolution 3314 (XXIX),

http://legal.un.orglav!lhalda/da.html (accesata la 12 septembrie 2019)._ . .
2 ICJ Military and Paramilitary Activities in and against Nicaragua (Nicaragua v. Umte1 States of
America), Merits, Judgment, ICJ Reports I986, p. 14, parag. 3; JCJ, Armed Activities on the 1~~rztory of the
Congo (Democratic Re ublic ofthe Congo v. Uganda), Judgment of 19 December 2005, par_ag.. • . .
3 General Assem~y, Declaration on the Enhancement of the Effectiveness of the Prmc1ple of Reframmg
from the Threat or Use ofForce in International Relations, A/RES/42/22, 18 November 1987.
4
Pct. I din Anexa Declaratiei din 1987 •
5
Pct. 2 din Anexa Declarapei din 1987.
6
Pct. 6 din Anexa Declaratiei din I 987 •
 104 ~
Drept international public. Principii ~; institutii fundamentale

adoptate in cadrul altor organisme intemafionale (in special, Consiliul de Securitate al

ONU) nu au fost uniforme ~i nici constante.
in cauz.a privind Activita/i militare # parami/itare in Nicaragua, Curtea Intemationala
a ~alificat anumite acµuni ale Statelor Unite, comise cu intentia de a rastuma guvernul din
Nicaragua, ca fiind contrare acestui principiu: punerea de mine in apele statului Nicaragua
atacurile indreptate impotriva porturilor ~i instalafiilor petroliere ale statului Nicaragua'
ajutorul <lat foqelor de opozitie contras, angajate in lupte cu fortele armate ale guvemuJu/
inarmarea ~i antrenarea foqelor militare contras 1• '
in concluzie, in lipsa unui act normativ international cu forta juridica obligatorie, care
sa prevada o definifie extensiva a acestei noµuni, putem considera ca ea face referire la forta
armata, nu la forta economica a unui stat, ~i include conduita constand in intimidarea ~u
folosirea fortei armate, demonstratii de forta sau efectuarea de manevre militare in
vecinatatea frontierelor unui stat; co~centrarea 'de trupe la frontierele unui stat; in~eruperea
legaturilor de comunicatii. Pot fi, de asemenea, calificate ca actiuni ce contravm acestui
principiu ~i urmatoarele: ocuparea militara a teritoriului altui stat prin aplicarea foqei cu
incalcarea prevederilor Cartei ONU, actiuni ce reprezinta o amenintare cu foqa sau
aplicarea directa ori indirecta a foqei imp~triva altui stat; aplicarea foqei sau amen~tarea
cu foqa in scopul incalcarii frontierelor intemationale ale altui stat sau in scopul solutmnarii
diferendelor intemafionale; folosirea fortei armate ca represalii; organizarea sau sprijinirea
organizarii pe teritoriul unui stat a foqelor neregulate sau a altar bande annate; organiz.area,
instigarea, acordarea de asistenta sau participarea la acµunile de razboi civil sau teroriste pe
teritoriul altui stat; propaganda pentru · razboi; obµnerea de noi teritorii ca rezultat al
amenintarii cu forta.
D~ modul d~ redactare a art. 2 parag. 4 al Cartei ONU rezulta ca obligafia negativa de
abfinere de la folosirea fortei armate sau a amenintarii cu folosirea fortei armate revine
statelor membre ale ONU, imprejurare ce determina dezbateri ~i discuµi in privinta
aplicabilitatii acestuia ~i a exceptiilor prevazute in alte dispozitii ale Cartei altor entita~
juridice non-statale, care folosesc foqa armata impotriva unui stat.
Razboiul de agresiune constituie, potrivit Declaraµei din 1970, crimA impotriva pacii,
pentru care poate fi antrenata raspunderea intemationala2•
Notiwiea ,,amenintare cu folosirea fortei" nu a fost clarificat! ins! de jurisprudenta
interna!ionala. in Avizul consultativ referitor la Legalitatea fo/osirii for/ei3, Curtea
lnternationala de Justitie a mentionat ca amenintarea cu folosirea fortei este nelegala in
cazul in care ins~i folosirea foqei ar fi nelegala ~i nu a mentionat dac! detinerea de anne
nucleare constituie o amenintare nelegala cu folosirea foqei 4•
in interpretarea data de Curtea Intemationala de Justi!ie in Avizul consultativ cu privire
la construirea unui zid pe teritoriul palestinian ocupat5, inadmisibilitatea achizitiei de

'. ICJ, M_ilitary and Paramilitary Activities in and against Nicaragua (Nicaragua v. United States of
Amenca), Ments, Judgement, 27 June 1986, parag. 228.
2
GA Resolution 2625 (XXV), Declaration on Princinles 0 .r Jnternan·o l Law . r • nd1y
·
Relations and Co-operation · among states m• accordancer with'.I the Chartna ,.r hconcern.mg r ne
.
A/RES/25/2625, 24 October 1970. 0
er 1 t e Umted Nations,
3
ICJ, Legality of the Use by a State of Nuclear Weapons in Ar d C ,n· . .
1996. me Ofl.J,zct, Advisory Opinion of 8 July
4
lbidem .
. ~ ICJ, Legal Consequences of the Construction of a Wall . .
Opinion °/9 July 2004, ICJ Reports 2004, p. 136, parag. , /n the Occupied Palestinian Territory, Adviso,Y
87 11
 ale dreptului internaiional public 105
capitolul Ill. Principiile fundamentale

rea ~u ~sau folosirea foq ei este o regula a dreptului international

teritorii prin ame~infa i teritoriu nu transfera un titlu legal de
eam na ca fap tul cuc erir ii unu
cutuI11iar, ceea ~e ms fac to a teritoriului respectiv, care este
a e~te ~a t de o ocu pat ie de
suveranitate, chiar dac teritoriu 1.
1050
µta de afinnarea autontaf11 asupra acelui

folosirea for/el
2.3.3. Situafil in care est e pe rm isa
piu lui inte rzic erii foq ei §i nat ura intinderii obligafiei negative a
ConfinutuI princi de vedere
tiv) sunt controversate, nefiind un punct
stateior (daca are caracter absolut sau rela ONU §i nici
tar in cee a ce priv e§t e asp ect e imp ortante ale folosirii foqei. Nici Carta
uni foqei
nfa inte m.a po~ ala
2
~u au lam urit pan a in prezent daca este pennisa folosirea
jurisprude a are
in pen col mte gnt ate a teri tor iala sau independenfa politica a unui stat, dac
care nu pun e
ea dre ptului la autodetenninare sau salvarea
var ea dem ocr afie i §i pro mo var
ca scop promo
Jus ~fi car ea folo siri i foq ei pen tru salvarea propriilor cetafeni a fost
propriilor cetafeni.
ale Americii 3•
invocata de catre Israel §1 Statele Unite atoarele derogari, cand poate fi
piu sun t con sid era te adm isibile unn
De la acest princi ute de Carta
sita foq a in rela fiil e inte ma fion ale , deoarece scopurile unnarite sunt prevaz
folo ental al
iar dre ptu l la aut ode ten nin are con stituie el insu§i un principiu fundam
ONU,
dreptului intemaponal public:

rar e sau acf iun ile de autoap ara re ale statului victima a agresiunii din
a) legitima apa colectiv, in temeiul art. 51 din
( aut oap ara re exe rcit ata ind ivid ual sau
pmtea unui alt stat
Carta ONU); are);
Iup ta pen tru ind epe nde nfa §i con stituire intr-un stat (dreptul de autodetennin
b) izia
rea ma sur ilor de con stra nge re specifice in cadrul ONU, prin dec
c) apl ica
icarea Capitolului VII din Carta ONU.
Consiliului de Securitate al ONU, in apl

2.3.3.1. Le git im a ap iira re

epf ie de la inte rdic fia folo sirii foq ei este reprezentata de exercitarea
Principala exc
l art. 51 din Carta ONU, care prevede:
dreptului Ia legitima aparare, in temeiu
de
dispozifie din pre zen ta Ca rta nu va aduce atingere dreptului inerent
,,Nicio
ual ii sau col ect ivii in caz ul in care se produce un atac armat impotriva
autoaparare individ de Securitate va ft luat miisurile
ilor Un ite, pci nii ccin d Co nsiliul
unui Membru al Nafiun
tiifii internafionale. (. ..)".
necesare pentru menfinerea piicii # securi

ptu lui la Iegitim a aparare §i a pen nisiunii folosirii unilaterale a foqei este
Existenta dre
fi neg ata, fiind in mo d exp res stabilita in Carta ONU, insa, in privinfa
certa §i nu poate

1 Cassese, op. cit., 2005, p. 57.

A.
in mod clar o interpretare restrictivii a
conpnutului regulii
2
rnat iona la de Justifie nu a furn izat
. Curtea Inte
mterd icfiei de folosire a fortei. s, 2014, p. 622 -
tional Law, 4 ed., Oxford University Pres
th
3
. . C. Gra y, op. cit., in M .D. Eva ns (ed. ), Interna
a restrictiva a art. 2 parag. 4 din Carta ON
U, ci ~i pe
st1 ei nu s-a baz at doa r pe inte rpre tare
Ju ficarea folosirii fort salvarea propriilor cetateni
li ale drep tulu i· inte rnationa l pub lic. Israel a folosit foqa in anul 1976 pentru
:!te regu a, in 1983.
Unite au des~urat o operafiune in Grenad
tntr-un avion deturnat in Uganda; Statele
 106 Drept international public. Principii ~i instituti
i fundame t
n ale
domeniului sau de aplicare ~i a aplicarii pentru
mai multe fonne (pe langa font1a tipica
pre ~~ ta ~ mod d!r~ct ~e. art. 51, ~e~ pun~
p~oblema daca este garantat ~i un drept la
leg1ti~a apar~re ant1c1pata ~1 preve?tiva), ex1s
ta co~tro~erse care au ~ost accentuate d11pa
atacunle teronste de la 11 septembne 2001 de
pe tentonul Statelor Umte ale Americii ~i se
intensifica in contextul actual al luptei statelor con
tra terorismului.
Analiza intinderii dreptului la legitima aparare
, astfel cum este prevazut in art. 51 din
Carta ONU, pome~te de la notiunile ,,drept iner
ent", ,,legitima aparare" ~i ,,atac annat"
nedefinite de dispozitiile Cartei, astfel ca se poa
te afinna ca statul care se considera victimi
a unui atac annat ~i recurge la folosirea foqei ann
ate face propria detenninare a posibilitatii
exercitarii acestuia, in baza tuturor circumstant
elor, nefiind instituita o autoritate care sa
poata contesta aceasta detenninare 1•
Din perspectiva aplicarii regulilor de interpretare
a unui tratat international, dezbaterea
cu privire la domeniul de aplicare al art. 51 din
Carta ONU este centrata pe a detennina
daca acesta reprezinta o declaratie exhaustiva a
dreptului la exercitarea legitimei aparari sau
daca exista o regula cutumiara in acest sens care
depa~e~te dreptul statului de a raspunde
unui atac armat2.
in sprijinul interpretarii existentei unei reguli
de drept internaponal cutumiar cu
privire la legitima aparare sunt aduse, in principa
l, urmatoarele argumente: expresia ,,drept
inerent (de autoaparare - n.a.)" din art. 51 al
Cartei ONU are semnificatia consemnarii in
forma scrisa a unei reguli cutumiare; regula cutu
miara a dreptului la legitima aparare are un
domeniu de aplicare mai extins fata de regula
scrisa din art. 51 din Carta ONU ~i pennite
sau autorizeaza actiunile de autoaparare ~i in
alte scopuri, nu doar ca raspuns la un atac
armat. Aceasta interpretare sustine existenta
unui drept la legitima aparare anticipata ~i
dreptul de a salva propriii cetateni aflati in afar
a granitelo
in sprijinul interpretarii restrictive a dreptului lar3.legitim
i apirare, se mentioneaza
ca o interpretare extensiva lipse~te art. 51 din
Carta ONU de orice scop. Din formularea
acestui text rezulta ca au fost instituite o serie
de restrictii in exercit area autoapadiri i contra
unui atac armat, ceea ce contravine ideii de a
recunoa~te in acela~i timp un drept cutumiar
mai extins ~i neafectat de restrictiile prevAzu
te in mod ex pres in Carta ONU. Un alt
argument pentru aceasta interpretare este dat de
faptul ca. legitim a aplrare este o exceptie de
la principiul interdictiei folosirii foqei ann
ate, astfel c! ar trebui interpretatA in mod
restrictiv4•

2.3.3.2. Condi[iile pentru exercitarea legitim

ei apiirdri
Pentru a fi considerata legitima folosirea foq
ei annate in acest temei, trebuie inde-
plinite o serie de conditii:
a) sa se produca un atac impotriva unui membru
al ONU;
b) utilizarea foqei sa fie necesara pentru apa
rarea securitatii statului victima ~i sa fie
propoqionala cu intensitatea atacului;

1
Sh. Rosenne, op. cit., 2002, p. 149.
: C. _Gray, op. cit., in M.D. Evans (ed.), Inter
Ibidem . national Law, 4th ed., Oxford University Press

D ·• 4
41h ed A.A . Carnr~do Trindade, op. cit., 2006 , p. 129; C. Gray, op. cit.,
Oxfo,d University Press, 2014, p.628.
in MD Ev
· · ans
(ed)
, 2014, p. 628 ·
.
· , lnlematumal Law,
 .
capltoiul 111. Prlnclpiile fundamentale ale dr eptulu, International public
--- 107
.
c) masurile sA fie aduse la cuno~tin a C . . .
Secw,tate al ONU, care, in temeiuJ
art. 51 din Carta ONU, poate lua ori!andons1~1ul~1 de
nien~nerea sau restabilirea pacii ~i ;~curj+x t·. ~ctmrul~ pe care le va socoti necesare pentru
• c. • •
14
n mtemat1onale"·:
d) folosirea 1orfe1 trebute sa inceteze de ind
Securitate al ONU a luat masurile pe care le- a cons a~dce agresmnea· a incetat sau Consiliul de
• . .. 1 erat necesare .
pnn c1p ulor fund ame ntale ale dre .. , .
e) respectarea ~~Im mtemapo~al umamtar de catre
statul victima (de exemplu, respectarea princi 1..1
btinerea de la folosirea de arme care sa produPc a or !
yn_vito?re ~a pi,oteJarea populapei civile,
su1ennte muttle) .
a, ,., ,.,
int-: i t tx..: • .
A vand m vedere controverse le in priv m·
erpre aul art. 51 dm Carta ONU ~1 ·
. · d 1· la legi
t"
tima a a
domeruutu1 lu1 e ap. 1care .al dreptulu i parare,
v
m mte1egerea intinderii ~i
,., "

. . w •

practica statelor in aceasta privin du a

conpnu UI ac~~~ ~ prezmta deosebita relevanta
1 w

ul evenim ente lor rece nte la nivel international. ta p

adop tarea Car tei ~I m con text

unui stat este menponata in mod

a) Condifia p~oducerii unui ~~c armat impotriva aceasta
exp~es de_ art. ~ 1 ~m Carta ?~,
ms~ acesta nu confine ~i definiµa acestei noµwri,
a cea mai directa de atac armat
sarcma fimd lasata dreptulm mtemat1onal cutumiar. Form
i stat impotriva teritoriului unui alt stat,
consta in actele realizate de annata regulata a unu
terestru, maritim sau aerian3, insa nu se
indiferent daca sunt indreptate impotriva spaµului
de ~i la atacuri ale bandelor armate,
limiteaza la acest tip de atac, ci nofiunea se extin
nificativ de implicare din partea statului.
neregulate sau ale mercenarilor4 care au un grad sem
acestei notiuni, potrivit dreptu1ui
Relevanta in privinta. conturarii continutului
in cauza Activitiifi militare # paramilitare
intemafional cutumiar, este interpretarea realizata
at include ,,trimiterea de catre un stat a
in Nicaragua, in care s-a stabilit ca un atac arm
cenarilor care indeplinesc acte de atac
bandelor ~i grupurilor annate neregulate sau a mer
itate incat sa echivaleze cu un atac armat
armat impotriva unui alt stat de o asemenea grav
in acestea"5, insa Curtea nu a considerat
real (veritabil), precum ~i implicarea sa substanfiala
lilor sub forma furnizarii de arme,
ca se inscrie in aceasta nofiune sprijinul acordatconrebe stitui forme de interventie nelegala.
sprijin logistic sau de alta natura, acestea putand
difia imp licarii statului in derulare a atacului impotriva unui alt stat a fost pu~ in
Con
la 11 septembrie 200 I impotriva Statelor
discuµe ~i atenuata in cazul atacurilor teroriste de
rea nopunii de atac armat ~i in privinta
Unite ale Americii ~i indirect s-a produs extinde
implicarea sau sprijinul vreunui stat.
atacurilor provenite de la organizafii teroriste, fara
~l o-r:ru (Rezolupile nr.. I368 din I2
Rezolutiile adoptate de Consiliul de Securitate
1) imed1at dupa aceste everumente nu au
septembrie 2001 ~i nr. 1373 din 28 septembrie 200
icat actele ca atac arm at ci ca ame nintare imp otriva pacii, dar au recunoscut dreptul la
calif
t (Rezolupa nr. 1368 din 12 septembrie
legitima aparare al Statelor Unite ca fiind justifica
2001).
ial Legal Categories ofInternational Law, European
1 A. Cassese, Terrorism is Also Disrupting Some Cruc
, P· 995 · n...~ rd U . •1y Press 2014 p 628
al ofJntema tiona l Law, Vol. 12, No. 5, 200l ruvers1 , , · ·
Journ
2c G · MD E (ed ) International Law, 4th ed.,• v;uo ar d Justitie a cons iderat, in cauza
. ray, op. czt., m • • vans · ?
A

3 Ibidem, p. 629. In privinta ataculm pe mare, Curtea Int e~a : 1

; ~ triva navelor militare sub
sub pavilionul
pri~i~d Platformele petroliere, c~ -~tacur~e . cu min~ ~i rac h: :cJ e ;up: Oav elor civile
n annate, a
pav1honul Statelor Unite ale Amencu const1tu1e atacu , p. 629.
. IL th eel Oxford University Press, 2014
Statelor Unite nu constituieM atac annat. aw, 4 ·• . if
4C G . O E ans (ed)· ' .Jnter
. .
nallo
.
nad . t Nica raou a (Nicaragu a v. Umted States o
. ray, op. czt., m . • v
A
0
5 ICJ, Military and Paramilitary Actzv1tzes m an
agams -

. 195 ·
America), Merits, Judgement, 27 June 1986, parag
 <£-!SL~
108 Drept lnterna\lonal public. Princlpli ii lnstitu\11 fundaM~rrtale

In cuprinsul Rezolutiei nr. 13 73 din 28 septembrie 200 I, Consiliul de Securitate a mers

mai departe, reafirmand in preambul principiul potrivit caruia statelor le revine
,,obliga/ia de a se ab/ine de la organizarea, instigarea, sprijinirea sau participarea fa
acte teroriste in alt stat ori de la acceptarea activitii/ilor organizate pe teritoriul sau ,yi
fndreptate spre comiterea unor astfel de acte" (trad. a.) 1•

fn cuprinsul acestei rezolutii, Consiliul de Securitate a decis ca toate statele ar trebui sa

previna ~i sa inlature finantarea terorismului, precum ~i sa incrimineze furnizarea
intenfionata sau colectarea de fonduri pentru astfel de acte2 • De asemenea, Rezolutia
prevede ca fondurile, activele financiare ~i resursele economice ale celor care comit sau
incearca sa comita acte teroriste, participa sau faciliteaza comiterea unor acte teroriste ~i ale
persoanelor ~i entitatilor care acponeaza in numele terori~tilor trebuie, de asemenea,
inghetate fara intarziere3, impunandu-se ~i alte masuri efective ce trebuia adoptate de catre
state, in scopul prevenirii ~i combaterii actelor teroriste. De asemenea, Consiliul de
Securitate a menponat ca actele, metodele ~i practicile terorismului sunt contrare scopurilor
~i principiilor Organizatiei Napunilor Unite ~i ca finantarea cu buna ~tiinta, planificarea ~i
instigarea la comiterea de acte teroriste sunt, de asemenea, contrare scopurilor ~i principiilor
Nafiunilor Unite4 • in finalul acestei rezolutii, Consiliul a menponat ca ramane in continuare
sesiz.at cu aceasta problema, dar nu a dispus ~i luarea altor masuri.
Prin modul de formulare a textului Rezolupei nr. 1373 din 28 septembrie 2001 ~i prin
prevederea unor obligatii pentru state in privinta actelor de terorism ~i trimiterea la
necesitatea respectarii dreptului Ia legitima aparare individuala sau colectiva, Consiliul de
Securitate a extins practic domeniul de aplicare al dreptului Ia autoaparare ~i fata de atacuri
care nu au fost realizate de catre o entitate statala, ci de catre indivizi neaflati sub controlul
~i autoritatea unui stat, ~i care nu au fost calificate ca atacuri armate, ci ca amenintare contra
pacii ~i securitatii internationale, ipoteza in care Consiliul de Securitate poate autoriza
folosirea foqei armate, in temeiul dispozitiilor Capitolului VII din Carta ONU.
Prevederea de masuri avand ca obiectiv combaterea actelor teroriste, a finantarii ~i
organizarii acestora este una justificata, insa extinderea sferei de aplicare a folosirii for,ei
pentru autoaparare nu indepline~te criteriile menfionate de Carta ONU ~i aduce in discutie
necesitatea modificarii acestui cadru nonnativ, pe viitor. fn aceasti privintA, s-a mentionat
ca raspunsul din 2001 fata de actele de terorism a cauz.at modificarea practicii statelor, ca
element al cutumei internafionale, ~i a fost fonnulata chiar ideea aparitiei unei reguli
cutumiare noi, spontane5•
La acee~i data, Consiliul NATO a afinnat ca raspunsul SUA se circumscrie notiunii
de autoaparare colectiva, prevazuta de art. 5 din Tratatul de la Washington, ~i ;or fi
considerate ca fiind indreptate impotriva tuturor statelor membre6•

1
Preambulul Rezolufiei nr. 1373 din 28 septembrie 2001, disponibila la adresa· h .
ruleoflawljiles/UN%20SC%20Res%201373%20(2001)%20E.pdf(accesata la 12 septemb •· g{';/lwww.un.org/
2
Pct. I lit. (a) §i (b) din Rezolufia nr. 1373 din 28 septembrie 2001. ne 2 · · ·
: Pct. I Ii!· (c) din Rezolutia nr. 1373 din 28 septembrie 2001.
5
Pct. 5 dm Rezolufia nr. 1373 din 28 septembrie 2001.
6
A. Cass~se, op. cit., 200 I, p. 997.
pO 1_124Comumcatul de presa NA TO nr. 124 (200 I), dis onibil I .
e.htm (accesata la 11 septembrie 2019). p a adresa. http:llwww.nato.int/doculpr/2001/
 capitolul 111. Prlncipiile fundamentale ale dre ..
- - - - - - - - - - - - - - - - -:.:...::~· ~~lu, international public
109
fo ciuda acestor calificari aduse
septembrie 200 I, invadarea Irak:ului in acte!or 1ndreptate impotriva Statelor Unite la
11
de catre Statele Unite ale Arnericii :~ie 200 ~, de catre coalitia intemationala condusa
international ca nelegala ~i contrara a~
2
st
°
cah~cata de O parte a doctrinei de drept
· parag. 4 dm Carta ONUI .
b) Doua dintre conditiile cele mai· 1·mrta
po nte· pentru I · · ·
proportionalitatea ~i necesitatea. Acestea nu sunt e~ittmitatea autoapararii sunt
Carta ONU ~i au natura cutumiara2 astfi prevazu~~ ~ mod expres de art. 51 din
Intema~onala de Justitie in cauza privind
in unnatoarea formulare:
1
A;. 1.
~~~ 8 . stabib~ m mod neechivoc Curtea
zvz afz mz ltare ~z paramilitare in Nicaragua3,

,,176. ( ...) regula specifica potrivit careia «le itima a v . . v V •

proporfionale cu atacul armat # necesare entru a g rparare ~USfijica doar masurz

V

stabilita fn dreptul international cutumiar p( ) r(as){)Udndev ac_,eSfuza» este o regulii bine

194 aca
este legal uepznue ue respectarea criteriilor de neces ·t t · raspunsul la atacul [armat 1
,,J • ,,J ,,J ••• • •..
. . 'l
luate in procesul de autoaparare" (trad. a.), z a e ~z proporfzona1ztate a miisurilor

# in Avizul consultativ cu privire la legalitatea folosirii armelor nucleare4 in

unnatoarea formulare : '

,.,suf:une~et; .. exercitarii !reptului la legitimii apiirare condifiilor necesitiitii ~i

proporp,onahtafu este o regula a dreptului internafional cutumiar" (trad. a.). '

Semni~ca~a lor este de a limita legitima aparare la actiuni care sunt necesare pentru a
recupera tentonul de stat sau pentru a respinge un atac indreptat impotriva fortelor statului
§i care sunt propoqionale cu acest scop 5• •
Practica statelor ~i jurisprudenta Cuqii Internationale sunt concordante in mentionarea
acestor ~oua conditii, astfel ca sunt trasate limite ale domeniului de aplicare al legitimei
aparari. Insa, in privinta continutului concret al celor doua condipi, raman unele neclaritati.
Astfel, verificarea cerintei necesitatii folosirii fortei poate fi o operatiune simpla, dar cerinta
propoqionalitatii nu este clarificata de catre Curtea Intemaponala de Justitie, nici sub
aspectul continutului ~i nici al autoritatii care ar putea sa determine respectarea acestei
conditii ..
Aceste conditii au fost mentionate de catre Curtea Intemaponala de Justitie ~i in cauza
privind platformeie petroliere6, ~auza privind Activitafi armate in teritoriul statului Congo 1.

1
A.A. Canyado Trindade, op. cit. , 2006, pp. 122-123.
2 C. Gray, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford University Press, 2~14, p. 628.
3 ICJ, Military and Paramilitary Activities in and against
Nicaragua (Nicaragua v. United States of
America), Merits, Judgement, 27 June 1986, parag. 176, parag. 194. . . .
4 ICJ, Legality of the Use by a State of Nuclear Weapons in Armed
Conflict, Advisory 0p1Illon of 8 July
1996, parag. 41. . .
5 C. Gray, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford Umvers1ty Press, 2014, p. 628.
6 ICJ, Oil Platforms (Islamic Republic of Iran v. United States of America), Judgement of
6 November
2003, parag. 73-78. ~
7 Rezolutia nr. 1368 din 12 septembrie 2001 p~vede in
.
preambul: ,,Rec~osc~d ~p~l merent d~
auto
aparare md1v1duala sau co Iec t'1va in conforrmtate cu Carta (ONU) ' dispombda (la adresa.
w • • • w w

https·"//,document d'd T111.1voc!GENINOJ/533/82/PDFIN0153382.pdj?OpenElement accesata la

.1.Joc/ uJY.
s- s-ny.un. orgJU,
w
 110 Orept international public. Principii ~i institutii fundamentale

c) Exercitarea dreptului la legitima aparare de catre statul victima, conform art. 51 din
Carta ONU, este temporara ~i provizorie 1, deoarece statelor le revine obligatia de a
notifica imediat Consiliul de Securitate al ONU, care va lua masurile necesare pentru
menµnerea pacii ~i securitatii intemationale.

Ca regula, rezoluµile adoptate de catre Consiliul de Securitate nu se pronunta asupra

legalitaµi folosirii foqei in autoaparare, insa lipsa de notificare a Consiliului de Securitate
poate pune sub semnul intrebarii justificarea utilizarii foqei armate de catre stand care se
considera victima a unui act de agresiune. Astfel, in hotararea din cauza Activitiifi militare
# paramilitare in Nicaragua, Curtea Intemationala de Justitie a considerat ca lipsa
notificarii Consiliului de Securitate poate constitui un element care sa indice daca stand in
cauza era el ins~i convins ca actioneaza in legitima aparare2•
Doctrina subliniaza ca' in practica, situatiile
, de notificare a Consiliului de Securitate
sunt izolate, statele acordand o semnificatie redusa acestei conditii, motivat ~i de faptul ca
sesizarea Consiliului de Securitate cu privire la o astfel de problema poate fi realizata ~i de
catre Secretarul General3.

2.3.3.3. Controversele cu privire la existenta dreptului la legitima aparare

anticipata §i preventivii
Carta ONU nu consacra in mod expres mai multe forme ale legitimei aparari ~ deci
nici un drept la legitimii apiirare anticipatii ori preventivii. Cele doua forme se deosebesc de
dreptul la legitima aparare prevazut in mod expres de art. 51 prin caracterul atacului caruia
ii raspunde statul victima. Astfel, art. 51 din Carta ONU, care se refera la forma tipica de
autoaparare, prevede justificarea folosirii foqei fata de un atac armat actual, in derulare. in
cazul legitimei aparari anticipate, se raspunde unui atac iminent, celelalte conditii ale
legitimei aparari (propoqionalitatea, necesitatea) fiind aplicabile.
in ceea ce prive~te legitima aparare anticipata, fonna in care se pune problema de a
raspunde prin folosirea foqei armate fata de un atac iminent, jurisprudenta intemat,io nalri nu
aduce clarificari, iar majoritatea statelor nu o accepta ca permisibil A, pe motiv cl implica un
rise de escaladare constal!d in interpretarea gre~itA de catre stat a intentiei altuj stat sau in
reactia dispropoqionata4• In sustinerea existentei unui drept la legitimAapru-are anticipata se
aduc argumente de natura practica: nu este realist a se considera ca statele trebuie sa ~tepte
producerea atacului, inainte de a raspunde5.
Legitima aparare preventiva (preventive self-defence) ar presupune folosirea fortei in
mod unilateral, pentru a preveni un posibil atac care ar ameninta securitatea nationala. '
~ceasta f~rma de legi~are a folosirii foqei a fost invocata m~i ales dupa
evemmentele dm 11 septembne 2001, de catre Statele Unite ale Americii " . t tul
1upte1• "unpotnva
. . . An . . , m con ex
teronsmu1m. tenor acestu1 moment, Curtea Internationala de Justitie a
,
~ l ~eptembrie 2019); Rezolutia nr. 1373 din 28 septembrie 2001 reafirma dre tul • .. .
mdiv1duala sau colectiva, mentionat in Rezoluµa nr. 1368 din 12 septembrie
1
M. Bennouna, op. cit., 2017, p. 62. 200
f merent la legituna
•
aparare
·
A ~ ICJ, Military and Paramilitary Activities in and against Nicaragu (N'
men~a), Merits, Judgement, 27 June 1986, parag. 200. a zcaragua v. United States of
~h. Rosenne, op. cit., 2002, p. 160.
4
s /bi~;;•op. cit., 2014, p. 631.
 ntale ale dr .. 111
capitolul Ill. Princlpiile fundame eptulu international public
,
--
. . " . .
sa_ se pr o~ ~f e asu pra leg ali ta •i , m cau za pn vmd Activitafi
retuzat ,..i im no tr· p un ui ata c pre vent1v · ·
..,ifitare §l param,lztare in Y r zva statu/u1· N.'zcaragua 1, ~1• u1tenor aceste1 hotarari a
nuat sa lase nerezolv•ata aceas ..14 controversa.
,,. x
nti .
CO
ata cu lui de 1 1 .
ne a, an ten or 2 m Israel ~i
De ase me
sus fin ut ide ea fol osi ri~ fol ;~ptembne__ 001, ~1 state pre~u legitima
Africa de Sud au · . rf an nate m tememl· dre ptulm la
pu ns Ia ata cu ri t ea haz el · ·1
arare ca ras eronste, pn n atacar ?r :g~zati~ or teroriste de pe
0
ap zd uia u, mo tiv at de
teritoriile statelor care le ga le re t. arg um en tul ca, pn n gazdmrea pe teritoriul lor
te
a unor astfel de organizatii sta ~p~ c Ive pro mo ve aza sau eel pufin tolereaza actele ele de
re co ntru act de
rorism ~i sunt aseman~t~a mp hc tlo r, ceea ce le face responsabile pe
te . . 2
teronsm com1se . · din anul 1981 asupra unui reactor nuclear
Statul Israel a justificat un. atac p reventtv
. ,.. tru .
0 ?v ca ~ealizarea acestuia avea ca scop
producerea de arme
iraruan m cons cfie, pes ~ ita
Isr ael ulu i ~i, in consecinfa, acesta putea exerc
nucieare ~entru a fi f~lo i~e
tm po tri va
Ge ner ala y a ONU ~1· cons1·1 m · I de secunta · te au
1 pa rar e . Ad un are a
dreptul sau a autoa ,. y ect a, cla ra ~i ferma a inexistentei unui
urs la o ex pri ma re dir
condamnat _a~cyul, ~s a nu auverec nti va .
·
drept Ia legituna ap ara re pre

Co nsi liu l de Se cu rita te la 19 iunie 1981 4 , acesta a statuat

in R~zolufia ad_optata de catre ,,o incalcare grava a Cartei Natiuni/or Unite §i a
tituie
ca condwta statulw Israel consuit ii" 5
~i a sol ici tat Israeiuiui sa se abtinil de Ia astfeI
de acte
a/ionale de co nd
normelor intern 6
•
sau amenint, ari •

lutia
a co nd uit ei statul ui Isr ael , de agresiune, este data in Rezo
0 calificare mai gra va iem bri e 198 1 7, in formularea:
'
Ge ne ral a Ia 13 no
adoptata de catre Ad un are a
.} pr em ed ita t # far ii pr ec edent in incii/carea Cartei
n.a
,,actul siiu [a l lsr ae lul ui - conduitii, ceea ce constituie o8
escaladare
no rm elo r int ern afi on ale de
Nafiunilor Unite §i a a pii cii # securitii/ii interna/ionale" •
en infar ea la ad res
nouii §i pe ric ulo as ii in am
git im a ap ara re pre ve nti va nu este considerata admisibila de
Pe plan international insa, 1e suf ici en te car e sa contureze apari~a unei
nu ex ist a e1e me nte
catre un numar ma re de state ~i9 op ini i din doctrina, incercarea de arg
umentare
est sen s Po tri vit un ei
norme cutumiare in ac
• eia
ara ri pre ve nti ve nu a reu ~it sa raspunda obiecfiei potrivit car
a existentei unei legitime ap
th
qii. ,
1
Parag. 194-196 din Hotararea Cu C. Gray, op. cit., mM.D. Evans (ed.), International Law, 4 ed.
2 A. Cassese, op. cit., 2001, p. 996;

Oxford University Press, 20 I4, p.

630. 2014, p. 631.
(ed .), Int ern atio nal Law , 4th ed., Oxford University Press,
3 C. Gray, op. cit., mM. Ev ans nlga/
D.
Jun e 198 1. Tex tul este dispon ibil la adresa: http://www.un.org/e
4
Resolution 487 (1981) of 19 2019).
w _do c.asp?sym bol=S IRE S/487( 1981) (accesata la I 1 septembrie
search/vie
).
5
Pct. 1 din Rezolufia nr. 487 ( 1981
). Grave
6
Pct. 2 din Rezolufia nr. 487 (19 aeli Aggression Against the Iraqi Nuclear Installations and its
81
7 General Assembly, Armed Isr clear Energy, the
ed Intern atio nal Sys tem Co ncerning the Peaceful Uses of Nu /27
Consequences for the Establ ish
d Int ern atio nal Pea ce and Sec urity [1981] UNGA 28; NRES/36
apons an GA/1981/28.pdf
Non-Proliferation of Nuclear We ibil la adr esa : http ://www.worldlii.org/int/other/UN
este dispon
(1 3 November 1981). Textul
(accesata la 12 septembrie 2019). /36 /27 , pct . 1.
.
arii Ge ner ate A!R ES Bucure , 2014, p. I 72.
~t1
8
Rezolufia Adun lic, vol. II, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck,
9 R. Miga-Be~teliu, Drept interna/ional pub
 f
112 Drept international public. Principii ~i inst it utii fundament ale

efectul admiterii existenfei sale ar deschide u~a represaliilor, a folosirii generalizate a foJ1ei ,
a agresiunii prin intermediul unei imprecizii conceptuale ~i al folosirii discretionare de catre •
cei putemici 1• in acee~i opinie, daca ideea legitimei aparari preventive ar fi fost aplicata in
timpul crizei rachetelor din Cuba, ar fi fost posibil ca omenirea sa nu mai existe, ca unnare
a folosirii armelor nucleare de catre URSS ~i Statele Unite ale Americii, astfel ca, in
contextul proliferarii armelor nucleare ~i de ucidere in masa, respectarea principiului
interdicfiei ameninfarii ~i folosirii foqei se impune cu mai multa foiµ, relevand un caracter
imperativ2 •
Un alt argument pentru negarea legitimei aparari preventive este dat de imposibilitatea
unei astfel de forme de folosire a foqei de a indeplini cerintele necesitatii ~i propoqio.
nalitafii, conditii esenfiale pentru legitimitatea folosirii foqei, astfel ca stand care invoca un
astfel de drept, spre deosebire de un stat care se raporteaz.a la aplicarea art. 51 din Carta
ONU, nu ar fi limitat de respectarea acestor conditii ~i ar actiona in baz.a unei evaluan
3
proprii subiective asupra situatiei, ceea ce constituie o absurditate juridica •
Insa reacfia imediata a C~nsiliului de Securitate, care la 12 septembrie 2001 a adoptat
Rezolutia nr. 13684, prin care a condamnat atacurile teroriste, le-a calificat ca amenintare la
adresa pacii ~i securitatii internationale ~i a invitat statele membre sa coopereze pentru
aducerea in fata justitiei a autorilor, organizatorilor ~i finantatorilor acestor acte ~ pentru
prevenirea ~i reprimarea actelor de terorism.
A vand in vedere aceasta abordare, se poate afirma ca evenimentele de la 11 septembrie
2001 au deschis calea spre o interpretare extensiva a notiunii de autoaparare colectiva, prin
extinderea domeniului de aplicare al art. 51 din Carta ONU5 ~i modificarea continutului
unor principii fundamentale ale dreptului international.
Un alt exemplu concret mai recent de invocare a art. 51 din Carta ONU ii reprezinta
declarafiile facute de Germania ~i Belgia Pre~edintelui Consiliului de Securitate al ONU, cu
privire la folosirea foqei armate de catre aceste state pe teritoriul sirian, impotriva
organiz.afiei teroriste Statul Islamic din Irak ~i Levant (ISIL, cunoscut ~i sub denumirea [SIS
sau Da'esh)6. Cele doua declaratii subliniazA faptul ct\ mAsurile militare sunt indreptnte
im~triva organizatiei teroriste, ~i nu impotriva statului sirian.
In cuprinsul scrisorilor oficiale ale eelor douA state se men~oneazl\ faptuJ c! (SI L a
ocupat o parte a teritoriului sirian asupra cruuia guvemul Siriei nu exercitA controlul efec tiv

1
A.A. Can~ado Trindade, op. cit. , 2006, p. 129.
2
Ibidem.
3
Ibidem, p. 130.
4
Rezolufia nr. 1368 (2001) cu privire la amenintari la pacea ~i securitatea internatio IA · ta ·
teroriste. . na pnn a cun
A. Cassese, op. cit., 2001, p. 997; autorul mentioneaz.a ~i posibilitatea de a d'ISCuta despre ~,ormarea
5
v • • A

spontana a une1 nonne cutum1are m acest sens.

6
Scrisoarea din 7 iunie 2016 a Reprezentanfei Permanente a Belgiei la Or • . , . .
adre~ata Pre$edintelui Consiliului de Securitate (Letter dated 7 June 2016from th p gamzapa Nafrumlor ~mte
Belgium to the United Nations addressed to the President oif the Secun·ty C e .,~anent Representattv.e of
· ounc11'.I text d' I la adresa..
h .
ttp.!lwww. un.org/ga/search/view doc.asp?symbol=S/2016/523#un ( ~ . ' isporu'b'J
/ ~.r.- _la .. I I septembrie 2019);
Scrisoarea din 10 decembrie 2015 emisii de ciitre lnsiircinatul cu A'.r, ac~esa
la Or · · • 'lacer, a · 1Y1lS/Um1 Per G ··
gamzatza Nat1unilor Unite, adresata pre$edintelui Consiliului d S . manente a ermamez
th;
20 5 0 th
; m_ e Charge d 'ajfaires a.i. of the Permanent Mission of Ger;a ecz;zt~te (Letter dated 10 December
atf!cp~;~~;~p°f the Security Council), text disponibil la adresa· %;.:~ ited Nations addressed to
201 9). CF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/s · . .securitycouncilreport.org/
2015 946
' - - .pdf (accesata la 12 septembrie
 t t· I bl'
capitolul Ill. Principiile fundamentale ale dreptul ui· •in erna 1ona pu 1c 113

acest teri'to ·
~i ca statele care au fost Supuse atacurilor annate ale ISIL venite din nu au
~:P ., " ·u1
tu1 m temei _art.
51 d'
-~ ~arta ONU, sa ia mas
~1 m hpsa acordulw statulw ~1n~. Statul german §i eel belg
urile nece sare de legitima apar are chiar
ian vor sprijini actiunile militare
ale ISIL.
ale acelor state care au fost v1ctime ale atacurilor armate
calificarea data actelor teroriste
Conli:°u~l- celor doua ~crisori o~~iale face trimitere la
al ONU, prin Rezolutia nr. 2249
ale or~1z.ap.e1 I~IL d~ catre ~ons1liul de Securitate
ala §i f'ara precedent la pacea §i
(20 I~) din .20 nm~mbn~ 2? 15 ·'. ?e ,,amenintare glob
Securitate ca statele sa ia masuri
secuntatea mtemat1onala , §1 sohc1tarea Consiliului de
pentru prevenirea ~i reprimarea actelor teroriste.
i armate sub forma legitimei
Pentru respingerea ideii de legitimare a folosirii foqe
terorism, poate fi mentionat ca, in
aparari ca raspuns la comiterea sau pregatirea actelor de
ismului §i in lipsa c~talogarii ca
lipsa unei definitii intemafionale comprehensibile a teror
nal au manifestat o constanta
infracfiune intemationala, statele §i dreptul internatio
re a actelor de terorism, materia-
preocupare in privinta identificarii masurilor de combate 2
a intr-un num ar considerabil de convenfii intemation ale adoptate la nivel universal sau
lizat
deosebit de importanta: folosirea
la nivel regional3, in vigoare, avand o trasatura comuna
e de aceste convenfii ca mijloace de
foqei armate nu constituie una dintre masurile prevazut
actelor comise de persoanele fizice,
prevenire ~i combatere a actelor de terorism. in privinta
de infiintare a unei instante intem4a-
a fost formulata o inifiativa din partea statului roman,
ationala impotriva Terorismului •
ponale specializ.ate in materie de terorism - Curtea Intem
acceptarii ideii de exercitare a
Avand in vedere practica ambigua a statelor in privinta 5
ism , motivata §i de faptul ca, in
wmi drept la legitima aparare impotriva actelor de teror
ra Ii se aplica garanfiile prevazute
multe cazuri, acestea sunt comise de persoane fizice, caro
Securitate al ONU la 20 noiembrie 2015, text
1 Rezolufia nr. 2249 (2015) adoptata de Consiliul de
atf/cf/O/o7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF
disporubil la adresa: http://www.securitycouncilreport.org/
).
96FF9%7D/s_res_2249.pdf(accesata. la 12 septembrie 2019
2 Convenfia pentru prevenirea $i repri mare a infrac fiunilor fmpotriva persoane/or care se bucurii de
), Convenfia interna{iona/ii impotriva luiirii de
protecfie internafionalii, inc/usiv agenfilor diplomatici (1973
marea atentate/or teroriste ( 1997), Convenfia
ostatici (1979), Conven/ia interna/ionala pentru repri
), Conven/ia cu privire la infrac/iuni # a/te acte
internafionalii pentru reprimareafinanfarii terorismului (1999
reprimarea capturiirii i/icite a aeronavelor (1970),
comise la bordu/ aeronavelor (1963), Convenfia pentru
siguran/ei avia/iei civile (1971), Convenfia privind
Convenfia pentru reprimarea actelor i/icite fmpotriva
privind reprimarea actelor i/icite de vio/en/ii fn
proteqia fizicii a materia/elor nuc/eare (1980), Protocolul
adifional la Conven/ia pentru reprimarea actelor
aeroporturile care deservesc aviafia civilii interna/ionala,
enfia pentru reprimarea acte/or ilicite impotriva
ilicite impotriva siguran/ei aviafiei civile (1988), Conv
u reprimarea actelor i/icite impotriva siguran/ei
sigurafl/ei navigafiei maritime (1988), Protocolul pentr
en/ia privind marcarea explozibililor plastici in
platformelor fixe situate pe platoul continental ( 1988), Conv
scopul detectarii (l 991 ). nirea # pedepsirea acte/or de terorism /wind
3 Convenfia Organizafiei State/or Americane privind preve
conexe, care sunt de importan/ii interna/iona/ii
forma infracfiunilor impotriva persoanelor # de extorcare
ui (l 977), Convenfia regionalii a Asocia/iei Asiei de
(I 971 ), Conven{ia europeana pentru reprimarea terorismul
a terorismului (1987), Convenfia arabii privind
Sud-Est pentru Cooperare Regionala privind reprimare
erin/ei lslamice privind combaterea terorismu/ui
reprimarea terorismului (1998), Convenfia Organiza/iei Conf
ane privind prevenirea # combaterea terorismu/ui
interna/ional ( 1999), Convenfia Organizafiei Unitiifii Afric
(l 999), Tratatul privind cooperarea dintre statele memb
re ale Comunitafii State/or lndependente in combaterea
terorismului (l 999). considera/ii referitoare la propunerea Romaniei de
4 Pentru detalii, a se vedea C. Moldovan, Succinte
in Analele ~tiintifice ale Universitatii ,,Alexandro
infiin/are a unei instanfe internafionale in materie de terorism,
1, pp. 175-186.
loan Cuz.a" Ia~i, Tomul LXII, ~tiinte Juridice, 20 I6, Nr.
5 ennouna. oo. cit. , 2017, p. 66.
 da me nta le
11 4 c. Prl ncl pii ~i ins titu tii fun
Dr ep t Int ern ati on al pu bli
ac ie
a dre ptu riJ or om ulu i ', ~i nu pot fi atribuite pr im af
protej are le
1~/~stru.mentele juri~ice de rora le revine obligafia de a respecta principiile fundamentaJ
ale e or, car~1 s~ t enti~ati1
e ca u conturat ele me nte
mt e11_1a pon al, nu se po ate afinna in prezent ca s-a e
<1:ep~lu em ati on ale in ac ea sta privin fa.
int
constitutive ale une1 cutume ptu lui 1a Jeg itim a ap arare iJ reprezinta interventi
al dre
Un alt element controversat ru a sa lva pr opriii cetafeni, ce nu are O
regje~
sta te pe nt
sta tu lu i pe ter ito riu l alt or tri vit un or opini i, constituie un element al dre
ptului
U, da r, po
me nt ~~ e:p re sa in Carta ON lui int ern ation al cutumiar, insa aceasta ide 2
e nu este
a dre ptu
Ia legit1ma aparare, pa rte
un ifo rm de ca tre do ctr ina de specialitate • A fost
e §i nic i
~cceptata de catre toate state1 du ri, de ca tre Sta tel e Un ite ale Americii, pentru a
mu1te ran
mvocata in practica, in mai 89 ), Re pu bli ca Do mi nic ana (in 1965), Grenada (in
ma (in 19
jus tif ica intervenpi in Pana a, pe ntr u int erv en tii efe ctuate pe continentul african
aseme ne
1983); Franta a folosit-o, de Filde §, Li beria, Republica Centrafricana
)3.
02 (in Co as ta de
incepand cu anul 20
rm in ar e al po po ar el or
2.3.3.3.1. Dreptul la au to de te p atat
tod ete rm ina re are o du bla natura: constituie in acela§i tim
Dr ep tul po po are lor Ia au iri i fo qe i arm ate, cat §i un principiu fundame
nta l
erz ice rii fol os
o excepp.e de Ia principiul int d expres de Carta ON U §i
analiz.at in
bli c, consacrat in mo
al dreptului international pu ca tre alt e sta te a un ei mi§cari de eliberare nafiona
la
rijini rea de
cu pr ins ul acestui capitol. Sp e, o ast fel de mi §care neputand avea un carac
ter
de ag res iun
nu es te considerata un ac t bu ie an ali za t in co rel afie cu principiul integrita~ i
etermina re tre
p~ ni c. fn sa dreptul la autod
teritoriale.
re es te co ns ide rat po po ru l sa u nafiunea care Jupta
etermina
Titularul dreptului 1a autod 4 ern ati on al pozitiv actual nu consacra
o astfel
de nf ei Dr ep tuJ int
pe nt ru do ba nd ire a indepen 1/ui
•

afi le na tio na le. Co me nta riu l general nr. 12 al Comiteh

rit
de pr er og ati va pe nt ru mino al Pa ctu lui inl er na /ional cu pr ivi re la dreph1rile
la artic olu l 1
pe nt ru Dr ep tu ril e Om ul ui dr ep t de ca re be ne fic iaz A popoarele ~i nu co nti ne
a ca es te un
civ ile ~i po lit ice me nt io ne az
5
ui drept.
pr iv ire 1a mi no rit ati le nationale ca titulari ai acest ga
nicio pr ec iza re cu
pf iun ea ac es tui Co me nta riu gene ral , prive ~ e intrea
ce
No tiu ne a ,,popor", i'n ac en titA fi ind rep tA tite sA de vin A sta t/ind rep ti\fite
ui sta t sa u al un ei
po pu lap e de pe teritoriul un l ,,popor nu poate fi
st

al . fn
. co ns eci nfA , ter me nu
Ia suveranitate co nf or m drep
tului intemafion ice,
tra ie$ te in int eri oru l un ui stat, iar minoritii~le etn
ca re
ap lic at un ui gr up minoritar a se se pa ra de ac el sta t, in temeiuJ art. J din Pact,
au dreptul de
re lig io as e sa u lingvistice nu te in pr ac tic a ONU de de co lon iza re or
i daca
re po t fi i'n ca dra
cu ex ce pp a ca zu lu i in ca

ului, a se
iei eur op ene a dre ptu rilo r omuJui in privinfa terorism
1 Pe ntr u O anaJiza a imp1icatiilor
Convenf ept uri lor Omului,
via /a pri va ta inj uri spr ud en /a Curfii Eu rop ene a Dr
,# dre ptu l la 3-290.
vedea A. lftimiei, Terorismul jur idi c ie§ ean ", Ed . Ha ma ngiu, Bucul'e§ti, 20 15, pp. 28
de ani de invafamant
in volumul Conferinfei ,, 160
2
J. Crawford, op. cit. , 2012,
pp. 754-755.
3
Ibidem , p. 755.
PelJet, op. cit. , pp . 400-401. ination),
N. Quoc Dinh, P. Daillier, A. tic le 1 (Right to Self-determ
4
ne ral Co mm en t No . 12: Ar
Committee, CC PR Ge ului
de-a 21 -a ses iun e a Comitet
5
_UN Human Rights rtie I 98 4, ela bo rat la cea
tion ofPe op les, din I 3 ma rgl do cid l45 38 83 j82 2 htm l
(ac ces ata Ia
f\,
•
The Rig ht to Self-determina
P1e2ntru Drep_turile Omului, dis
septembrie 20 19) .
ponibil la adr esa : htt p:/ / ww w.r efw orl do ·
 ----
capitolul Ill. Prl nciplile fu
nd amentale ale dreptului International public 115

majoritatea. ~i minoritatea ~ad de acord sa intervina separarea • De asemenea, dreptul la

1

autodetenn~a~e poat~ fi . mvocat in cazul in care grupurile de minoritati sunt supuse

discriminarit ~•stem~tice ~1 _excluderii de catre guvern sau daca traiesc pe un teritoriu care a
[ost ocupat pnn foqa dupa mtrarea in vigoare a Cartei ONU in anul 1945 •
2

Avizul cons~ltativ al C~ii Internationale de Justitie privind independenta Kosovo, din

20103, nu a anah~ t a~easta problema ~i nici nu a statuat asupra dreptului la autodeter-
rninare al poporu l~ dm Kosovo, ci a examinat daca declaratia de independenta fata de
Serbia, :facuta de catre organele de conducere provizorie din Kosovo, la 17 februarie 2008,
este in confonnitate cu dreptul intemafional. Curtea Internationala de Justitie s-a pronuntat
in sensul legalitatii ~i confonnitatii cu regulile dreptului international a unei astfel
de
declara#i de independenta.

intrebarea adresata Curfii in cererea de aviz consultativ fonnulata de Adunarea

Generala a ONU la 8 octombrie 2008 a fost unnatoarea:
,,Este conformii cu dreptul international declarafia .unilaterala de independenfa a
institufiilor provizorii de administrare autonoma din Kosovo?" (trad. a.).

in pronuntarea A vizului, Curtea a retinut ca declaratiile de independenfa au fost

numeroase in secolele al XVIII-lea, al XIX-lea ~i la inceputul secolului al XX-lea, au
generat opozifie din partea statelor fata de care au fost facute, uneori au determinat aparipa
unor noi state, alteori, nu, insa din practica statelor nu rezulta ca ar fi fost considerare
contrare dreptului international.
in privinta dreptului la autodeterminare, Curtea a constatat ca, in a doua jumata te a
secolului al XX-lea, dreptul international a evoluat cu privire la acesta ~i a dat na~ere unui
drept la independenfa pentru popoarele din teritoriile neautonome ~i cele care erau supuse
subjugarii, dominafiei ~i exploatarii straine, un numar mare de state fiind create prin
exercitarea acestui drept. Totodata, au fost facute declaratii de independenta ~i in afara unui
a
astfel de context, insa practica statelor nu indica aparitia unei noi reguJi care sa interzic
astfel de declaratii4 •
'
Misiunea ONU in Kosovo (UNMIK) a adoptat, in mai 2001 , Cadrul constitutional
pentru autoguvernare provizorie, care a impaqit responsabilitAtile administrative intre
reprezentantii ONU ~i Institutiile provizorii de autoguvernare din Kosovo.
Curtea a apreciat ca, in prezenta cauza, nu este necesar sa raspunda la intrebarea daca,
in afara contextului teritoriilor neautonome sau al popoarelor aflate sub dominafie sau
a
exploatare straina, dreptul international referitor la autodeterminare confera unei pa.qi
populafiei dintr-un stat existent dreptul de a se separa de acel stat sau daca dreptul
fi
international prevede un drept la ,,secesiunea-remediu" ~i in ce condifii ar putea acesta
exercitat.

hts.
1
Minority Rights: A Guide to United Nations Procedures and Institutions, p. 17, http://minorityrig
ocedur
org/wp-contentluploads/old-site-downloadsldownload-52-Minority-Rights-A-Guide-to-United-Nations-Pr
es-and-Institutions-updated-and-revisedpdf (accesata la 13 septembrie 2019).
2
Minority Rights: A Guide to United Nations Procedures and Institutions, p. 17.
of
3
ICJ, Accordance with International Law of the Unilateral Declaration of Independence in Respect
Kosovo, Advisory Opinion of22 July 2010, ICJ Reports 2010, p. 403.
4
Parag. 78-84 din Avizul Cuqii.
 ---::::.:::__'--7
_ ,
116 Drept international public. Principii ~i institutli fundament ale

Prin unnare, Curtea s-a raportat strict la intrebarea adresata de catre Adunarea Generala.
in privinta autorilor declarapei de independenta, Curtea a apreciat ca ace~tia sunt
persoane care au acµonat in calitate de reprezentanti ai poporului din Kosovo, in afara
cadrului de administrare interimara, deci declaratia nu emana de la Adunarea din Kosovo ca
institufie provizorie de administrare autonoma, acponand in limitele cadrului constitutional.
Curtea a refinut, pe de o parte, ca fmµ juridica a Cadrului constitutional deriva din
caracterul obligatoriu al Rezolupei Consiliului de Securitate din 1999 1, deci din dreptul
international, ~i prezinta caracter juridic international. Pe de alta parte, Cadrul constitutional
a intrat in vigoare in cadrul Iegislatiei adoptate pentru administrarea Kosovo in perioada
intennediara ~i nu a dispus de acest teritoriu dincolo de aceasta fazii. Rezolutia Consiliului
de Securitate nu poate fi interpretatii in sensul di interzice orice actiune avand ca scop
rezolvarea impasului in care paqile, fiirii indoialii, se aflau. Mai curand, interzicerea unei
declaratii unilaterale de independentii (ori condamnarea acesteia dupa producere) revenea
reprezentanfilor speciali ai ONU sau Consiliului de Securitate, dar ace~tia nu au :fiicut acest
Iucru. in acest context, s-a considerat ca autorii declaratiei de independenta nu au acfionat ~i
nici nu au avut intenfia de a acfiona in calitate de organism creat de catre un imputemicit sa
acfioneze in aceasta ordine juridica, ci, mai curand, stabilit sa adopte o masura ale carei
importanp. ~i efecte se intind in afara/dincolo de aceasta ordine. Astfel, nu a avut loc o
incalcare a cadrului constitutional2•
'

2.3.3.3.2. Aplicarea sanctiunilor de catre Consiliul de Securitate al ONU in

temeiul Capitolului VII al Cartei ONU
~ C~nsiliul de_ Securitate al ONU are atributii in aplicarea miisurilor de constnlngere
1IllJX!1nva statulUI agresor, in temeiul dispozitiilor Capitolului VII din Carta ONU.
Inainte de a recurge la folosirea fortei in temeiul Capitolului VII din Carta ONU
~nsiliul de Securitate poate lua masuri care nu implica folosirea foqei, in virtutea art. 4
~ Carta, pentru punerea in executare a deciziilor sale. Acest tip de masuri poate include
i
~ e a . totala sau partiala a rel~tiilor. ec?nomice ~i a comunicaµilor feroviare,
~tune, aen~~e, p~~tale, t~legrafice, pnn radio ~1 a altor mijloace de comunicaµe , precum
~ ruperea relaµilor d1plomatice".
. in ~ in ~are masurile adop~te in temeiul art. 41 din Carta se dovedesc a fi insufi-
c1ente sau_ me~c1ente pentru a menµne sau a restabili pacea ~i securitatea internationala ot
fi luate masun care presupun folosirea fortei armate. ti ' P

Potrivit art. 42 din Carta ONU, Consiliul de Securitate

,_.poa!e intreprinde, cu forte aeriene, navale sau terestre . .
conszdera necesara pentru menfinerea sau rest b ·z. . . .. . ' orzce acfzune pe care o
a z zrea paczz ~z securitafii internafionale".
. Astfel, potrivit Cartei ONU' Consiliul de Securitat .
actiona, avand in vedere ~i faptul ca in con£ . e are prerogative foarte extinse de a
de Secu .tat ,,. . ' orm1tate cu art 24 din Cart 0
int _n : 11 ,,revme in primul rand responsabilitatea d · . a NU, Consiliului
ernationala. In practica, exercitarea acestei atrib .. e a men~~ pacea ~i securitatea
1 este d1ficda "m
u,n · un 1 . 1··
1R .
ezolut1a Co T l · e e s1tua 11
2 J. Crawford ns1 I~ UJ de Securitate nr. 1244 (1999) '

D ' Op. Cit., 20}2, p. 120. .

 al public 117
capftolul Ill. Principlile fundamentale ale dreptului internation

permanen ti poate impiedica

particulare, deoare~e. _dreptul de veto. al celor cinci membri
t fel un mecanism lipsit de
adoptarea unor decizn cu caracter obhgatoriu, devenind in aces
eficienfa reala. ufia de a
are atrib
in conformitate cu art. 39 din Carta ONU, Consiliul de Securitateciiri a piicii sau a unui
,,constata existen/a unei ameninfiiri impotriva piicii, a unei inciil
ri vor fl luate, in conformitate
act de agresiune # va face recomandiiri ori va hotiiri ce miisu
i # securitii/ii interna/ionale".
cu articolele 41 ~i 42, pentru men/inerea sau restabi/irea piici
t, in general, sa
in exercitarea atribupilor prevazute de Carta ONU, Consiliul a ezita
privire Ia acte comise de Israel
califice acfiuni ale stateior ca agresiune, dar a facut-o cu
Iegatura cu actele de apartheid, a
unpotriva stateior vecine, impotriva Africii de Sud in
ritafii intemafionale doar in cazul
constatat existenta unei ameninfari asupra pacii ~i secu
. l I
conflictelor mterstata e .
fost de a se realiza controlul
Intenfia inifiala, Ia momentuI redactarii Cartei ONU, a
care trebuia sa dispuna de foqe
asupra folosirii fortei de catre Consiliul de Securitate,
impotriva actelor de agresiune ~i
annate permanente pent ru a-i permite luarea de masuri
t plan nu a fost realizat ~i
pentru restabilirea pacii intemationale 2~i securitatii, insa aces
pJanul initial a fost modificat in practica •
e autoriza statul victima sau
Deoarece Consiliul nu dispune de forte militare proprii, poat
statului agresor. Un exemplu
a1te state membre ONU sa foloseasca foqa armata impotriva
folosire a forte , i armate de catre
controversat de autorizare a Consiliului de Securitate de
state1 e membre este intervenfia in sprijinul Republici i Coreea (Coreea de Sud), in 1950, in
3 contextul considerarii atacului anna t
mma adoptarii mai mult or rezolufii de catre Consiliu , in
a pacii4 • Rezolufia nr. 84 din 7
din partea Coreei de Nord asupra Coreei de Sud ca incalcare
mis catre ONU ofertele de asistenta
iulie 1950 a luat act de faptul ca statele membre au trans
care furnizeaza forte anna te sau
pentru Republica Coreea (parag. 2), a recomandat ca statele
nda unificata a Statelor Unit e ale
alte forrne de asistenta sa le faca disponibile pentru coma
unificata a steagului ONU conco-
Americii (parag. 3), a autoriz.at folosirea de catre comanda
triva fortelor nord-coreene
mitent cu cele ale statelor participante, mcursul operafiunilor impo
zeze Consiliului de Securitate
(parag. 5), ~i a solicitat Statelor Unite ale Americii sa furni
rapoarte cu privire la cursul operafiunilor (parag. 6).
de Securitate de a folosi foqa
Un alt exem plu de autorizare data de catre Consiliul
la 2 augu st 1990, situafie calificata
annata a fost mcazul invadarii Kuw eitul ui de catre Irak, 5
a pacii ~i secu ritati i inter natio nale prin Rezo lutia nr. 660 din 2 augu st 1990 •
ca incalcare
a solic itat Iraku lui sa i~i retra ga foqe le anna te din Kuw eit6 .
Consiliu] de Securitate

Oxford University Press, 2014, p. 636.

1
C. Gray, op. cit. , in M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed.,
2
Ibidem.
nr. 83 din 27 iunie 1950 [S/RES/83
3
Rezolutia nr. 82 din 25 iunie 1950 [S/RES/82 (1950)], Rezolutia
(1 950)], Rezolutia nr. 84 din 7 iuJie I 950 [S/RES/84 (1950
)], Rezoiufia nr. 85 din 31 iulie 1950 [S/RES/85
)], disponibile Ia adreseie: https:/lwww.security
(1 950)], Rezoiutia nr. 88 din 8 noiembrie 1950 [S/RES/88 (1950
FF96FF9%7D/Chap%20VIl%20SRF,S%20
councilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4
B2.pdj, https:llwww.refworldorg/docid/3b00flfa54.html (acce
sate Ia 12 septembrie 2019).
4
Rezolutia nr. 83 din 27 iunie 1950 [S/RES/83 (1950)].
)], textuI este disponibil la adresa:
5
Rezolufia nr. 660 din 2 august 1990 [Resolution 660 (1990
http://WWw. un. orglen/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RF
,S/661 (1990) (accesata la 12 septembrie 2019).
Pct. 3 din Rezolutia nr. 660 din 2 august 1990.
6
 118 Drept international public. Principii ~i institutii funda mentale

Recurgerea Ia folosirea foqei de catre state, prin invocarea unor rezolutii adoptate de
catre Consiliul de Securitate, a constituit, in unele cazuri, ~i subiect de controversa. Astfel,
in privinta interventiei militare din Irak (Operation Iraqi Freedom) din martie 2003, de
catre coalitia intemationala condusa de catre Statele Unite ale Americii, a fost pusa sub
• •
semnul intrebarii legalitatea desfa~urarii acesteia.

Intervenfia militara de catre coalitia intemationala a fost justificata printr-o serie de

rezolutii ale Consiliului de Securitate adoptate anterior 1 in baza Capitolului VII din Carta
ONU.' S-a sustinut ca folosirea fortei militare a fost necesara din cauza amenintarii
reprezentate de' acuzatiile aduse statului irakian de dezvoltare a armelor de distrugere in
masa, cu incalcarea obligatiei de dezarmare. Unele state, ca Franta, Federatia Rusa, China,
Germania, au fost de parere ca nu este necesara folosirea fortei armate, ci ca ar trebui
continuate inspecfiile ONU cu privire la arme.
Statele Unite, pe de alta parte, au invocat ,,doctrina legitimei aparari preventive" ca
temei pentru aceasta interventie militara, fara insa a fumiza o justificare a acestei abordari.
Regatul Unit al Marii Britanii ~i Irlandei de Nord ~i Australia nu s-au baz.at pe aceasta
doctrina. Dupa inlaturarea de la putere a lui Saddam Hussein, 111 aprilie 2003, a devenit
evident ca Irak nu detinea arme de distrugere in masa ~i nici posibilitatea de a le produce,
astfel ca au aparut serioase indoieli cu privire la natura informatiilor pe baz.a carora au fost
justificate folosirea fortei armate ~i desfa~urarea efectiva a operatiunilor annate, dar ~i o
ilustrare reala a pericolelor invocarii legitimei aparari preventive2•
Una dintre rezolutiile pe care s-a sprijinit argumentarea legalitatii interventiei militare
in Irak a fost Rezolutia nr. 1441 din 2002 3, adoptata cu unanimitate, prin care s-a dee is sa se
acorde Irakului ,,posibilitatea finala de a se conforma obligatiilor sale de dezannare 10
temeiul Rezolutiilor relevante ale Consiliului", precum ~i instituirea unui regim de inspectie
consolidat pentru verificarea procesului de dezannare4• A constatat, de asemenea, ca statul
irakian a incalcat obligatiile care ii reveneau din rezolutii anterioare (in special, Rezolu~a
nr. 687 din 1991 )5, care au stabilit regimul de incetare a focului ~i care impuneau acestuia
obligatia de dezarmare ~i de distrugere a armelor de distrugere in masa, precum ~i obligatia
de a coopera cu inspectorii ONU, care unnau sa revina in Irak in baza unu.i regim consolidat
de inspectie. Ceea ce rezulta in mod clar din textul Rezolutiei nr. 1441 din 2002 este ca nu a
fost autorizata folosirea fortei impotriva Irakului.
. C~ .~ concl~zie in ceea ce prive~te legalitatea folosirii fortei, trebuie subliniat ca
d1spoz1t11le Carte1 ONU nu prevad transferul catre unul sau mai multe dintre statele membre
0~ a prerogativei de a decide in mod unilateral ca au fost epuizate ··1 I de
· ~ d" £'. d • .
o u,10nare p~mca a IJ.eren e1or mternaponale ~1. nici autorizarea ca unul dintre
S 1t ffilJ oace e
membrii
1
Rezolutiile nr. 678 ( 1990), 29 noiembrie 1990, https:!ldocuments-dds
GENINR0l575!28/IMGINR057528pdff?OpenElement (accesata la 12 se t b. -ny.un.org/doc!RESOLUTIONI
1991 h •If · · P em ne 2019)· 687 ( ··
27 ' ~tp. www.un.org/Deptslunmovic/documents/687.pdf (accesata la 12 . ' nr. 1991 ), 8 apnhe
Ope ~iembrie 2002, https:!ldocuments-dds-ny.un.org!doc!UNDO C!G;:~r;bne 2019), nr. 1444 (2002),
n 2 ement (accesata la 12 septembrie 2019). 71319 JIPDFIN027139J.pdf?
C. Gray op •r M

t:j
A

3 Rezolu \a · cz ·• m .D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford . .

docurnents/14J1. 1441 (~002), 8 noiembrie 2002,
disponibila la adresa· hU~iversity Press, 2014, p. 639.

D
4
Pct. 2 din. (atc~sata la 12 septembrie 2019). · ttp./fwww.un.org/Depts/unmovid
s Pct. l din Rezo ut~a nr. 1441 din 2002.
ezolu\1a nr. 1441 din 2002.
 . lul ,11. Princlpiile fundamentale ale drept
~ - - - - - - - - - --.:=..::..:u:_: 1 1• • •
119
u:,:
in'.te
'.:,'.~r~
na~t~
1o~n~
al~p~u~
bl~1c~ - - - - - - -~~

s41• Silx decidA

• .
potrivit• propriilor• .criteri1'
,.. .
.c.olosi·
11 . 1orte1
rea c. •1
, aceasta pos1'b'l'
11tate fi in
' d stab'1liffi
· in
exCfusivitate ,. m sarcma Cons1hulu
c.
1 de Secun·tate a1 ONU tocmat• ".
m scopu I de a as1gura·
ech1'librul m recurgerea 1a 1orta annatl:5
"'½
doar"m baza d' ... 1or cupnnse
1spoz1tn . ,.tn Capttolu
.
1 VII
din Carta ONU. .
Consiliul wd~. S~curi~te poate sa autorizeze folosirea fortei ~i in cadrul procesului de
rnenµnere a p~cn~ sttuat•~ care nu est~ in mod expres prevazuta de Carta ONU, dar care a
fost dezvoltata pnn practtca statelor ~• are temeiul juridic in prevederile Capitolului VII din
carta oNU.

2.3.3. 4. Obligafia de a respecta regu/ile dreptu/u i umanita r in cazul folosirii

for/ei arm ate

2.3.3.4.1. Caracteristicile surselor dreptului international umanitar

Dreptul international ~anitar constituie una dintre diviziunile dreptului international
public, astf~l c1:1111. am ment10nat in pa~ea introductiva a prezentei lucrari, in care au fost
enumerate ~• pnnc1palele surse ale reguhlor dreptului international umanitar.
Realitatea recenta, caracterizata prin conflicte armate interne sau internationale in
anumite zone ale lumii, arata ca regulile dreptului international umanitar sunt de ~ctualitate,
iar statele ar trebui sa le puna in aplicare, avand in vedere caracterul de ius cogens al
multora dintre ele.
Nofiunea drept international umanitar nu trebuie confundata cu cea de drept intema-
ponal al drepturilor omului, deoarece sursele pentru fiecare dintre cele doua diviziuni ~i
domeniul lor de aplicare sunt diferite (aspect mentionat, de asemenea, in partea introductiva
a prezentei lucrari). Dreptul international umanitar constituie un ansamblu de norme ce
reglementeaza conducerea ostilitatilor, inclusiv ocupatia militara, folosirea armelor, pro-
tec~a victimelor in conflictele internationale ~i in cele interne, regimul juridic al prizo-
nierilor de razboi, statutul juridic al populatiei civile.
in privinta termenilor folositi in aceasta materie, trebuie facuta distincµa intre notiunile
ius ad helium - drept la razboi - ~i ius in be/lo - dreptul in razboi. Diferenta semnificatiei
celor doua notiuni este strans legata de evolutia regulilor dreptului internaµonal cu privire la
folosirea foqei ~i consacrarea in prezent, in mod expres, ca principiu fundamental cu
valoare de ius cogens, a interdictiei amenintarii sau folosirii foqei in relaµile dintre state ~i a
folosirii foqei ca modalitate obi~nuita de rezolvare a diferendelor dintre state.
Notiunea ius ad helium desemneaza vechea acceptiune a folosirii fortei de catre state in
relatiile dintre ele. Notiunea ius in helium desemneaza, in contextul actual, al principiilor
fundamentale ale dreptului international public, regulile aplicabile in situapile in care se
.
recurge la folosirea fortei armate indiferent daca aceasta are loc intr-un conflict intern sau
'
intemaµonal, ~i prive~te in principal protejarea anumitor categorii speciale de persoane.
0 precizare esentiala ~i care subliniaza importanta regulilor dreptului international
umanitar este irelevanta caracterului legal sau ilegal al folosirii forfei pentru aplicarea
~ormelor dreptului ~manitar, cu alte cuvin~e, oblig~~a respec~ regulil~~ dreptului
international umanitar nu este inlaturata in cazunle neleg1ttme de folosrre a foqet .
'

~ A.A. Can1rado Trindade, op. cit., 2006, p. 1~9. . . . .

B. Onica-Jarka Drept international umamtar. Note de curs, ed. a 4-a, Ed. Uruversul Jund1c, Bucure~1,
2016, p. 12. '
 '-: ~ ~
120 Drept internation al public. Principii ~i institutii fundamen tale

fnhotararea pe fond data in cauza Activitii/i militare # paramilitare in ~i impotriva

Nicaragua, Curtea Intemafionala de Justitie a folosit expresia principii generate ale
dreptului international umanitar, avand ca temei art. 3 comun Conventiilor de la Geneva
din 1949, i'n privinta contlictuJui care avea loc pe teritoriuJ statului Nicaragua ~i a actelor
1
comise de catre Statele Unite ale Americii •
ArticoluJ 3 comun Convenfiilor de la Geneva din 1949 define~te anumite regu]j
aplicabile in cazul conflictelor annate cu caracter non-international.
2
Trebuie subliniat ca ProtocoluJ adifional nr. I la Conventiile de la Geneva , din 1977, se
aplica ~i conflictelor annate care au loc intre stat ~i membrii unei mi~cari de eliberare
nafional~ iar ProtocoluJ adifional nr. II la Convenfiile de la Geneva este aplicabil con-
flictelor inteme.
La momentul pacii de la Westfalia, razboiul devenise o activitate publica i'n care
armatele regulate luptau pentru farile lor, nu ca o obligatie feudala fata de suzeranii lor, ceea
ce a detennina t consolidarea conceptului de reciprocitate in secolul al XVIII-lea in sensul
ca soldafii inamici capturafi trebuie tratafi bine, deoarece exista interesul ca ~i partea
adversa sa acorde acel~i tip de tratament soldatilor inamici capturati.

2.3.3.4.2. Nopunea ,,conflict arrnat intemapo nal"

Pennu analiza confinutului obligafiilor ce le revin statelor, este necesara mai intai
lamurirea nopunilor de conflict armat international ~i non-internafional.
Dreptul internapo nal umanitar confine reguli specifice in functie de tipul de conflict
armat in derulare, respectiv daca este unul international sau unul intern, nofiuni care sunt
definite in cuprinsul Convenfi ilor de Ia Geneva ~i al Protocoal elor aditionale. Pentru o
corecta infelegere a diferentel or dintre aceste notiuni, vom prezenta in continuar e princi-
palele elemente definitorii, precum ~i pe cele care le deosebesc. Ambele nofiuni, cea de
conflict internapo nal ~i cea de conflict non-internafional, sunt definite in sens fonnal ~i
tehnic, dar insuficien t de clar.

Convenfiile de la Geneva nu contin o definifie a notiunii de ,,conflict annat", ci prevad

doar categoriile de conflict armat international ~i non-international, in definifii care nu sunt
comprehensibile. incadrare a unui caz de folosire a foqei annate prezinta relevanta deosebita
din perspectiva regulilor aplicabile: in cazul conflictelor annate internafio nale ~i
non-internationale se aplica regulile dreptului international umanitar, in timp ce in celelalte
situafii, care nu pot fi incadrate in aceasta categorie, se aplica regulile dreptului international
al drepturilor omului3. '
Potrivit art. 2 comun Conventiilor de la Geneva din 1949, notiunea de fli t t
· Iude cazun-1e de , con c arma
•mternatio
.
• naI me
• •
,,riizboi declarat sou de orice alt conflict armat ivit zAntre uoua ,.] --
l p C . sau maz multe dmtre
InaIte e arfz ontractante, chiar dacii s'a
A v •
..ea w,.]e ra'"'z boz· nu e recunoscut ... ,.] d. l "
precum ~i toate cazurile de ocu • t
i, '·
l'"' . a ue una m e e ,
Contractante, chiar daca ace;sta ~;fie t~ta a Asa~ p~r/~al~ ~ teritoriului unei lnalte Piirfi
upa ze nu mtampma mczo rezisten/ii militarii".
1
I. Brownlie, o'P. cit. ' 1995' p• g4•
Protocolul aditional nr J are 174 d ~ ..
2

3 B. Onica-Jarb op. cit. p 20· A Aebparf1, iar ~rotocolul adifional nr. II are 168 de parti
' ·• · ' · as, op. cit., pp. 420-421. •·
 . lul ,11. principille fundamentale ale dr .
~ eptului International public 121

Acestor situatii Ii se aliiturA cele pr ti .

. Geneva, care, in art. 1 parag. 4 .e~. zute d~ Pr~t?colul aditional nr. I Ia Convenfiile
1
d;4; ~i pen~ ,,co!1?ictele. annate in ~a:: 1:de aphcabih~a!ea dispozitiilo! C~n.ventiil?1' din
1cu· atiei straine ~1 1mpotriva regimurilor fas1~are__Ie lupta _unpotriva dommat1e1 colon1ale ~i
~- :une de ele insele, consacrat in Carta N ~e, .n exerc!tare~ drepturilor popoarelor de a
1
1
'~ncipiile de drept international privind aru;tlo r U:111te ~ 1.in Declaratia referitoare la
~infonnitate cu Carta Natiunilor Unite". re atu e amicale ~ cooperarea intre state in

Din cuprinsul dispozifiilor relevante in a c . . . , 1.

d meniul de aplicare al acestora rezulta ca cet~s a pnvmt~ ~. care, totodata, stabilesc
~atoar ele situafii: no mnea conflict mterna fional desemn eaza

i) exista o stare de conflict annat intre doua sau mai I · •

terea sau nu a acesteia de catre paqi; mu te state, md1ferent de recuno~-
ii) ex~sta O situafie" d: oc~paf!e m~litara totala sau parfiala a teritoriului unui stat' indi-
ferent daca este sau nu mtiimpmata rez1stenta militara·
iii) lupta popoarelor pentru autodeterminare. '

2.3.3.4.3. Notiunea ,,conflict intern (cu caracter non-international)"

Dispozifiile art. 3 comun Convenfiilor de la Geneva din 1949 se refera la conOictul
~rmat ca~e. nu prezinta ',',u~ caracter internaponal ~i este ivit pe teritoriul uneia dintre
In~l~ele Parµ Contractant~. ~1 se completeaza cu prevederile art. I parag. I din Protocolul
adiµonal nr. II la Convenfnle de la Geneva, care cuprinde elemente din care rezulta ca acest
tip de conflict armat

,,se desfo~oara pe teritoriul unei f nalte Piir/i Contractante fntre forfele sale armate ~i
for/e armate disidente sau grupuri inarmate organizate care, sub conducerea unui
comandament responsabi/, exercita un asemenea control asupra unei parfi a teritoriului
sau, astfel inciit sa-i permit a sa desfoioare opera/iuni militare sus/inute §i coordonate".

Sunt excluse din domeniul de aplicare al acestei noliuni , confonn art. I parag. 2 din
Protocolul adifional nr. II, situafiile de tensiune intema ~i tulburArile inteme cum sunt
,,acte/e de dezordine pub/ica, actele sporadice # izo/ate de violen/d §i alte acte
analoge, care nu sunt conflicte armate".

Rezulta ca elementele caracteristice ale unui conflict annat intern sunt urmatoarele:
i) conflictul se desfa~oara in intregime pe teritoriul unui stat;
. . ii) conflictul se desfa~oara intre foqele annate ale guvemului statului respectiv ~i forte
d1s1dente sau armate organizate; ..
iii) trebuie sa atinga un grad semnificativ de intensitate - deoarece fo11ele_ d1s1~ente
e~ercita un control important asupra teritoriului statului ~i organizeaza operap.um susµnute
~1coordonate, deci prezinta un nivel ridicat de org~ e. . . . . . .
Continutul acestor trasaturi este completat de alte mstrumente Jundice mtemap.onale ~1
de jurisp~denta instanfelor penale internafionale car: au _interp~:~\ continutul no~unii ~e
conflict annat intern. Astfel, in ceea ce prive~te cennµi mtens1tap.1 , putem menp.ona ca,

Boqan, Nofiunile de conflict armat international, conflict armat intern ~~ grupiirile teroriste
1 ca
/J • Gh.
- uterq1al factor generator de conflict armat, in Dreptul or. 12/2016, p. 92; A. Abas, op. ell., p.
421.
 -....., 1# J
122 Orept international public. Principil ~i instltutil fundamentale 41
potrivit Statutului Cw1ii Penale Intern~tionale [aJ:-
~ _parag. 2 lit. f)], v?r fi considerate
conflict annat cu caracter intern (~i nu sunple tensnm1 mterne) ace le confltcte armate ,,care
opun in mod prelungit, pe teritoriul unui stat, autoritAtile guvernului acestui stat ~i grupurj
armate organizate sau grupuri armate organizate intre ele".

Insa definifia data nofiunii de conflict annat intern nu este clara in privinta pragului de
gravitate al violentelor inteme. in privinta condifiei intensitatii conflic~lui, s-a recurs la
criterii precum gravitatea atacurilor, daca a fost o cre~tere a confruntanlor armate, daca a
avut loc o raspandire a violentei asupra teritoriului pentru o perioada de timp, daca a avut
loc o cr~tere a numarului de forte guvemamentale ~i mobili:zarea ~i distributia de anne
intre ambele parti, daca a fost atrasa atenfia Consiliului de Securitate, daca au fost adoptate
rezolllfii in legatura cu conflictul respectiv 1•
Confonn definitiei date de catre Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie in anul 1995,
in cauz.a Tadic, in decizia privind apelul cu privire la jurisdicp.a Tribunalului2,

,,(. ..) conflictul armat exista ori de cate ori se recurge la for/a armata intre state sau
violen{a armata prelungita intre autorita/ile guvernamentale ~i grupurile annate
organizate sau intre astfel de grupuri in cadrul unui stat. Dreptul umanitar interna/iona/ se
aplicii de la inifierea unor astfel de conflicte armate §i se prelunge~te dincolo de incetarea
ostilita.Jilor, pana se ajunge la incheierea genera/a a pacii; sau, in cazul conjl.ictelor
inlerne, p<i,w se ajunge la o solufionare pa§nica. Pana fn ace/ moment, dreptul umanitar
b11e.rnap0,zal continua sa se ap/ice pe intreg teritoriul state/or aflate in conflict sau, in cazu/
conjlictelor inleme, pe intregul teritoriu aflat sub controlul unei parfi, indiferent daca are
foe sau nu o lupta efectiva'' (trad. a.).

Distinefia dintre conflictele intemationale ~i cele inteme prezinta relevanta in primul

rind pentm stabilirea obligafiilor ce revin paftilor la conflict ~i pentru stabilirea raspunderii
juridice a destinatarilor acestor obligafii, in cazul in care au fost incalcate.
U~ ~~ ~ a d~butat c_a o confruntare intre foqele armate ale guvemului legitim al
¢1tu)u1_ ~ gruparu organizate dm punct de vedere militar, in interiorul frontierelor statului
~~v,_ ar ~~ deveni un conflict armat international in situatia in care in conflictul
llll~ ~ unph~a ~1 11:11 alt stat sau alte state , care, ignorand principiul neinterventiei in afa-
3

~ e ~ e , mtervm cu fortele sale annate pe teritoriul statului unde se derul' v

tlictul tPl'rl ,. _

.· · m~u.i., m spnJmu1 1ormaµun11 orgamzate din punct de vedere mil ·tar d' con1
• .. .c. • .. • eaza
v
msurgentdor. 1 , a tea a

lnterventia militara a altor state in sprijinul guvemului legitim nu tr £ nt1· 1 v

inte~ intr-unul internationaL deoarece nu este indeplinita conditia ans ~~a co tc~
confl1ct. t opozit1e1 statelor in

1
lTY C
septe:~: ~~
!udge ' ase No. IT-03-66-T, Trial Chamber II, Prosecutor v Fatm. L. .
1
3~ November
9
2 lCTy P;os
2005, http://www.icty.org/x/casesllim~jltjug):n1l:=~oiaradin Bala, Isak Musliu,
l JO-e.pdf (accesata la 12
Anna..., •
"'~ on lurisd' • ecutor v. Dusko Tad' -"·' D l ., . .
· IC w,va ,, u e , Dec1s1on O th
51002/ttrn <.acces.:1:ni2Decision _of 2 octobre 1995, parag. 70 httpn -;;,_~ef~nce Motion for Interlocutor)'
n. ,: septembr1e 2019)
1nteniationa1llrns, The Law of A
• · ' www.zcty oro/x!t
d · . · 0 ' casesltadiclacdeclenl
Law, 4t1i eel rme Confhct (International R .
IlL_J, ., Oxford University Press, 2014 p. 827 umamtarian Law), in MD E ( d)
' • • - vanse.,
 capitolul Ill. Principiile fundamentale ale d ..
- reptului international public 123
Definirea ~i delimitarea celor d .. . .
drep tului international umaru·tar nflo~a notmm pentru care sunt aplicabile norme]e
· - co 1ct ann t · · • .
Prezinta relevanta c;:j in pn·vm· ta antr .. .. a mternapona1 ~1 conflict armat intern -
t " enaru ras d · · · ·di ,.
care deriva din acestea. ' pun em Jun ce m cazu] incalcarii obligatiilor
Astfel, incalcarea regulilor dreptului . t . .
. . · m emat10na1 umamtar aplicabile " I
confl1ctelor armate mtemafionale atrage atat as d . . m cazu
raspunderea penala intemafionala a persoanel:r Pfi~ er~a :ite~ationala a statelor, cat ~i
. . 1z1ce m 1ata mstantelor nationale
ins~teIor penaIe mtemattonale specializate'. t- sau a
In cazul incalcarii regulilor aplicabile conflictelor t · •
.. .. d .. anna e non-mtemat1onale poate fi
antrenata raspun erea penala a persoanelor fizice pentru
,. dr .. ,. . .1 d . .
·t d ~ '
com1 erea e 1apte care se
mca eaza m notJ.uru e e genocid, cnme de razboi sau crime contra umanitatii.

2.3.3.4.4. Statutul diferitelor categorii de persoane

. ~~le ~on~c~te se obliga sa respecte Conventiile de la Geneva din 1949 in toate
s1tuatnle, rara sa ex1ste o clauza de solidaritate.

~) Distinc(ia din':e combatanfi # non-combatanfi. Dupa lamurirea notiunilor de

co~1ct armat mtematJ.onal ~i non-international ~i a domeniului de aplicare al regulilor
spec1fice, este n~~esar ~ trata regimul juridic al actorilor dreptului international umanitar ~i
a. ~ - ~~sebmle.. dintre combatanti ~i civili, conform principiului distincfiei (sau
discrumnarn), regula de baza a dreptului international umanitar.
Regulile dreptului international umanitar prevad un statut special pentru persoanele
care nu iau parte la ostilitati sau care, din cauza starii de sanatate sau de captivitate, nu mai
pot lua parte la ostilitati, acestea fiind persoanele necombatante: ranifii, bolnavii ~i naufra-
giafii; prizonierii de razboi; populatia civila.
Aceasta distincfie este caracteristica pentru conflictele internationale.
Deosebirea dintre cele doua categorii prezinta o deosebita importanta din perspectiva
posibilitatii de a fi atacate, ~i anume: fata de combatanti pot avea loc atacuri annate in
cadrul unor operafiuni militare; in schimb, atacarea civililor nu este permisa, ca regula, cu
exceptia cazului in care civilii participa la ostilitati ~i astfel i~i pierd statutul privilegiat ~i
pot fi atacati in aceasta perioada2• in rest, atacarea populatiei civile constituie crima de
razboi, aspecte care subliniaza importanta deosebirii celor doua categorii.
Combatantii sunt persoanele care apartin fortelor armate ale unei parfi contractante,
respectiv fac parte dintr-un grup sau unitate inarmata ~i organizata, aflata sub controlul unui
comandament care raspunde pentru conduita subordonatilor sai.
Diferentierea intre combatanti ~i civili era u~or de realizat in trecut, mai ales atunc~
cand ostilitafile se derulau pe spatii intinse, in mediul rural, insa in prezent poate fi uneon
dificil de realizat, mai ales in contextul modificarilor tehnicilor ~i metodelor de lupta. Una
dintre aplicatiile principiului distinctiei sau discriminarii dintre combatanti ~i civili este

1S. Sciiuna~, Raspunderea intemafionalii pentru violarea dreptului umanitar, Ed. All Beck, Bucure~ti,
2002, p. 51 ~i urm. ·
2 N. Melzer, Interpretive Guidance on the Notion of Direct Participation
in Hostilities under ~nternational
Humanitarian Law International Committee of the Red Cross, Geneva, 2009, https:/!www.1crc.org/engl
'
assetsljiles!otherlicrc-002-0990.pdf (accesatii la 12 septembrie 2019).
124 Drept international public. Principii ii lnstltutii fundamentale ~

reprezentata de purtarea unifonnei, m cazul foqelor1 armate regulate ale statelor, sau de
afi~area unui alt semn distinctiv, in cazul altor grupari •
Pentru participarea la operafiunile militare, combatantii nu sunt pedepsiti. Regulile
dreptului international urnanitar asigura ~i protectia combatantilor, astfe]: pe durata
ostilitafilor ~i a p~cip arii la acestea, sunt protejati impotriva unor metode ~i mijloace de
purtare a razboiului, iar dupa ce nu mai iau parte la ostilitati pentru ca au fost captura1i, au
statut de prizonieri de razboi. ..
Statutul special al combatantilor este reglem entat de Conve ntnle de la Geneva din
1949.
Aplicarea Convenfiilor este prevazuta in mod special pentru cazul conflictelor intema-
fionale, dar, conform art. 3 comun celor patru Conventii, se prevede un tratament umanitar
minim ~i pentru situatiile de conflict care nu este international.
Convenfiile co~sacra ~i rolul puterilor protectoare (statele neutre) ~i recunosc
activitatea Comitetului International al Crucii Ro~ii ~i dreptul sau de initiativa, iar
Protocolul adifional nr. I instituie o comisie intemationala de stabilire a faptelor (clauz.a
2
facultativa de competenta obligatorie) •
Cele patru Convenfii interzic represaliile contra persoanelor particulare ~i prevad
obligafia statelor de a sancfiona penal crimele de razboi.
Convenfia I de la Geneva pentru ameliorarea conditiei ranitilor ~i bolnavilor mfortele
armate terestre confine regulile esentiale ale dreptului umanitar de protejare a civililor, a
persoanelor hors de combat ~i a personalului medical ~i religios, precum ~i a unor obiecte,
cum ar fi obiectele apaqinand civililor, unitatilor medicale ~i transporturile.
Dupa adoptarea lor, Convenfiile de la Geneva au :facut obiectul ratificarilor sau aderarii
din partea unui numar foarte mare de state, astfel incat dispozitiile lor au caracter ~i aplicare
universale. De asemenea, un numar mare de state sunt parte la cele doua Protocoale
adifionale.
Protejarea ranifilor ~i bolnavilor consta in tratament umanitar, inregistrarea Ior difu-
z.area informafiilor, asistenta neutrilor. '
Protocolul I protejeaz.a ocupantii unei nave in dificultate.
~
Proteja
. rea personalului medical ~i a materialelor sanitare se realizeaza pnn· urma-toareIe
masun:
-este protejat persona lul sanitar (compus din. persona lul care acorda mon·· · med"1ca1e,
. . oLlJtn
persona1 admm..,u
· ;,,+.. ·
atlv, cape1am - persona l rehg1os) care este identi'fi cat ca atare pnn ·
· te ed" 1 1 · • . . '
m nn m ~e or de_ 1dent1tate (carte de 1dent1tate, banderola);
-:- materialele samtare constand in instalatii fixe ~i mobile afectate r- · · . .
trebme •respectate ~i proteia . . capturate· arutdor
te ~i nu pot fi rechi'zi·1t..-1onate ~1. mc1 ~1 bolnav dor
" p t 1 . ~
'J
protect1a transportului sanitar cu avionul. ' ro oco ul I as1gura
Este prevazuta recunoa~terea semnului Crucii Ro~ii
reprezinta_drapelul elvefian inversat, ~i a semilunii ro~ii c~ car~ est~ 1:1° insemn vechi, ce
~e ~~e~a~i statut steaua lui David - a Israelului) deoar~ce ~~s e asunllata Crucii Ro~ii (nu
d~~1ci1 Se~lunii Ro~ii are intentia de a fi libe;a de orice t~car:a Intemafionala a Crucii
natura. conotaµe religioasa, politica sau

IA
2 • Abas, op. cit., 425· .
D. Ruzie, G. T ebp. , B. Omca-Jarka, on. cit. p 88 .
ouJ Dr ·1 • r ' .
' Ol international public 23c ed D
' ., alloz, 2015, p. 268.
 .
capitolul Ill. Principlile fundamentale ale dr t u1u,. Internatio
_ .
_ ep nal public 125

In anul 2006 a fost adoptat Prot lul ..

a instituit o
ua emblema umanitara ta d "oco III la Convenpile de la Geneva, care
l caruia statele
n~ tx . b cons n mtr-un romb ro~u pe fond alb, in interioru
Sil poa u pune un sun o11a a1egerea lor.

B) Statutul prizonie rilor de rdzhoi este prevazut "in dea t 1·m de convenpa · III de Ia
• d'c. .1 ,.
~i cele interne . convent·1a Ill de Ia
Geneva ~1 este 11erent x . .. conflicte
. at mtre ,., le. internationale "'
Geneva prevede ca pnzome ru de razbo1 au dreptul la integn'tate fiz'ICa ~1· trebme · ,., 1.
sa 1 se
· "" t· "" "" . . .. fi · fi folositi pentru 1 ·· d
pernuta men merea sanatatu 1z1ce ~i morale. Pot une e ca1egon1 e
• 't""h
act1v1 at•·
Protocolul adifional nr. I recunoa~ te statutul prizonierilor de razboi pentru 1upi.a•~t .. d
'I" d "l ~.-x . on1 e
g hen~' ar 1 re1U.u1 ~ercen~ n 1or_, c~re nu beneficia za decat de unele garantii (tratamen t
uman1tar, dreptul la o Judecata ech1tabtla, conform Conventiei din 4 decembrie 1989 intrata
in vigoare la 20 octombrie 2001 ). '
Prizonierii de razboi pot fi legati ~i tinuti cu fata acoperita doar temporar, ca o masura
de necesitate militara.
in categoria prizonierilor de razboi sunt inclu~i membrii fortelor annate ale unei parti
in conflict (combatanti), inclusiv militiile ~i corpurile de voluntari care fac parte din acest~
forte, precum ~i grupurile organizate de rezistenta care apartin uneia dintre p311ile in
conflict, daca indeplinesc urmatoarele conditii: se afla sub comanda unei persoane care
raspunde pentru subordonatii sai, poarta semne distinctive vizibile de la distanta, poarta
1
arme la vedere, conduc operatiuni cu respectarea dreptului umanitar •
Este inclus in aceasta categorie ~i personalul civil care insote~te aceste forte. in
conformitate cu prevederile art. 5 din Conventia III de la Geneva, in caz de indoiala cu
privire la statutul de prizonier de razboi al persoanelor capturate, acestea vor beneficia de
regimul juridic specific, pana cand o instanta competenta le va clarifica statutul.
Categoria prizonierilor de razboi a fost extinsa prin Protocolul aditional I ~i la fortele
neregulate sau de rezistenta, cum sunt cele folosite de mi~carile de eliberare nationala, care
nu sunt identificate cu semne distinctive, dar care se afla sub comanda ~i poarta arme la
2
vedere. Terori~tii nu sunt inclu~i in aceasta categorie •
Plecand de la aceste reguli, se ridica problema statutului juridic al persoanelor detinute
de Statele Unite ale Americii la Guantanamo Bay, capturate in cursul operatiunilor militare
ce au urmat atacurilor de la 11 septembrie 2001, ~i al celor suspectate de terorism.

2.4. Prindpiul solutionarii prin mijloace p8§nice a cliferendelor intemationale

Astfel cum sugereaza ~i denumirea sa ~i ca o consecinta fireasca a ~~cipiului inter-
zicerii amenintarii sau folosirii foqei, acest principiu este considerat un pnnc1p~u g~neral al
dreptului inte~ational3, ce presupune obligaJia statelor de~ rezolva_n~intele~enl~ d~~e ele
exclusiv prin folosirea de mijloace pa~nice. In prezent, sedml matene1 _acestu1 pn~cipm este
Carta ONU, care prevede ~i alegerea mijloacelor efec~ve de _s~luponar~ a d1fere~delor
dintre state, mijloace ce vor fi analizate detaliat in cap1tolul pnvmd soluµonarea diferen-
delor internationale.

1
A. Aust, op. cit., 2010, p. 240.
2
Ibidem, p. 241.
3
I. Brownlie, op. cit., 1995, p. 114.
 126 Drept interna tional public. Prlncipil ~i instltu~ll fu ndarne ntale

Carta ONU prevede in art. 2 parag. 3 obliga tia potriv it cru-eia

ce
,,Tofi Memhrii Organizafiei vor rezolva diferendele /or internafionale prin mijloa
nu fie puse
p~nic e, in ~a /el fncot pacea .yi securitatea interna/ionalii, precum # Justifia sii
in primejdie".
ionarea
Aceasta dispozifie este completata de prevederile Dec/arafiei privin d soluf
p~nic ii a diferendelor internafionale, adoptata de Aduna rea Generala a <?NU m 1982,
1
de obligatii
cunoscuta sub denurnirea de Declarafia de la Manila , care prevede o sene
pentru state, in vederea respectarii ~i aplicarii acestui principiu:
l evitarii
- obligafia de a acfiona cu buna-credinta in relatiile dintre ele, in scopu
aparitiei diferendelor; ale de a
_:_ obligaf:ia statelor parfi Ia acorduri regionale sau memb re in organ isme region
ra.
intreprinde toate eforturile pentru solufionarea pa~nica prin intermediul acesto
ta consa-
Menfionarea Declaraf:iei de la Manila prezinta relevanta deose bita in privin
ece reprezinta
crarii normative a principiului soluf:ionarii diferendelor intemationale, deoar
c al solutio-
primul text care cuprinde un plan cuprinzator ~i o consolidare a cadrului juridi
promovarea
narii ~nic e a disputelor intemaf:ionale , care se intemeiaza ~i are ca scop
2

cu art. 33 din
dreptu1ui international general, a Cartei ONU (in mod deosebit are legatu ra
asupra
Carta ONU), precum ~i a altor acte juridice intemationale, cum sunt Decla ratia
intre state in
principiilor dreptului international privind relatiile amiabile ~i coope rarea
can privind
conformitate cu Carta Organizaf:iei Nafiunilor Unite din 1970, Tratat ul ameri
d solupo narea
soh.q:ionarea pe cale p~nic a de diferendelor3, Conventia europ eana privin
~ca a diferendelor4 •
a
in stransa conexiune cu solufionarea pa~nica a diferendelor, Decla rapa de la Manil
priete nie dintre
oonpne principiul prevenirii diferende/or care ar putea afecta relapi le de
state~ care se raporteaza in mod expres la principiul bunei-credinte, sublin iaza
ca statele
~~ alege in ~od li?er mij~oacele conc~et: de a ~olutiona un difere nd
(state le pot apela Ia
sau ancheta
~Jloace politico-diplomatice - negoc1en, med1ere, bune oficii, conci liere
le de Justitie)
n:temafional~ - _sau j~sdic fiona le ~ arbi~aj sau sesizarea CUJ1ii Intern ationa
~1 accentuea.za_ ~ soluf1onarea trebm e reahz ata exclus
iv prin mijloa ce pa~nice.
n-
S~ subbruate, de asemenea, rolul acordurilor regionale pentru soluti onare a difere
delor din~ state, precum ~i posibilitatea statelor de a aduce orican d in at~nti
a ·1 · I · c
m' . onsidieu ca u!
de Secuntate sau a Adunarii Generale diferendul dintre eles · Declarati·a , a1 preve

1
A fost aprobata prin Rezolutia nr. 37/10 (AIRES/37/10) (la unctul sol t1~nar · .
ea Pcl§mc a a litigiilor dintre
state") de catre Adunarea Generala a Organizatiei Nafiunilor Unite~ 15 •~
ares:: https:l/peticemaker.un.orglsites/peacemaker.un.org/jiles/G~Sn~m
- am
te 1982, textul este disponibil la
aDecla ration_ARES3710%28en
g ish~29_O.pdf(accesata la 12 septembrie 2019).
E. Roucounas ' Man t·ta Declarahon . h
htrp:lllegai u on t e Peaceful Settlement 0if
3 Am. ~-org/avllhalmdpsidlmdpsidhtml (accesata Ia 12
septembrie 2019) International Disputes,
diUinter /;;ic~n
4 -
Treaty on Pacific Settlement - Pact of Bogota, 30 apn·i·Ie ·1948 http'/f ·-·- ··
en.can treaties A-42_yaciifiic_settlement_yact bogota.asp (acces iwww.oas.org/er,ls/a/
European Con -:- ¥ ' •

~ ~li~lui Europei, la;::~ : for the Pea~ej'ul Settlem;nt of Disputes, E~la

Conven~:7ventions!full-listl-!c::i;e!~-29 ;pnhe ) 957. A intrat in vigoare la 30 ap~r
s Pct..6 din De .
~;3,
12 septembrie 2019).

ions. treaty. 023 (accesata la 13 septembrie 20;~e) R58,

adoptata in cadrul
,.hl!P:l/www.coe.int/
· 0 man1a nu este parte a
clarat1e.
 127
capitolul 111. Principiile fundamentale ale dreptului international public

e care ar putea
statele i~tre ~~e. ~-a _ivit diferend~l tre?uie sa se abfina de la orice ac~un
8grava s1tuatta
~1 mv1ta statele sa mche1e acorduri sau sa includa in cuprmsul lor clauze cu
privire la sol~tionarea pa~~ca_ a diferendelor2.
a diferen-
Declaratta accentueaza ~1 rolul pe care ii au institufiile ONU in solutionare
delor internafionale ~i invita statele sa accepte jurisd icfia obligatorie a Curtii Internationale
3
de Justitie, cu scopul de a consolida rolul acesteia •
general nu
Totu~i, doctrina subliniaza ca nici Carta ONU ~i nici dreptul international
dintre ele4, dar
prevad o obligafie pozit~va _(~e rezultat) p~ntru state de a rezolva diferendele
onarii diferen-
esential pentru acest pnnc1pm este consuntamantul parfilor prealabil soluti
lor dreptului
dului, iar existenta ~i validitatea acestuia trebuie verificata prin aplicarea reguli
international.
solupo-
Astfel cum rezulta in mod direct din Declaratia de la Manila, accentul in cazul
nd, astfel ca se
narii diferendelor este pus pe obligatia de buna-credinta a parfilor in difere
situatia in care
poate pune problema incalcarii dreptului international ~i a acestei obligatii in
sa recurga la
un stat, in mod deliberat ~i cu rea-credinta, refuza sa participe la negocieri sau
dac~ dupa
un alt mijloc de solufionare a neintelegerii, propus de partea adversa, sau
solutii ori ia
epuizarea unui anumit mijloc de soluponare, refuza sa continue5 cautarea unei
rnasuri care pot agrava situatia sau adopta masuri de tergiversare •
a neintele-
0 dezvoltare a modalitaplor pe care le pot folosi statele pentru solutionare
ata ~i inclusa
gerilor dintre ele, prin aplicarea acestui principiu, in prezenta lucrare, a fost realiz.
in capitolul referitor la soluponarea diferendelor internationale. Pentru a
sintetiz.a, solufionarea
litap: incheierea
pe cale p~nica a diferendelor dintre state se poate realiza in mai multe moda
a unei rezolvari
unui compromis intre piifti, aplicarea regulilor dreptului international, gasire
6
multilaterale (spre exemplu, pot fi menponate Tratatele de pace din 1947) •
rea unui
Soluponarea diferendelor reprezinta, de fapt, un proces care implica aplica
mai multor ele-
ansamblu de reguli ale dreptului international ~i presupune o apreciere a
care sunt afectate
mente - contextul aparitiei diferendului, masurile politice, mecanismele
pragmatica, dar
de aparitia unei anumite neintelegeri. Poate fi privita dintr-o perspectiva
aceasta trebuie completata cu normele dreptului international.

stat
2.5. Principiul neamestecului in afacerlle inteme ale altui
(principiul neimixtiunii sau al neinterventfel)
2.5.J. Confinutul princ ipiul ui neimixtiunii
este foarte
Principiul neimixtiunii sau al neamestecului in afacerile inteme ale unui stat
o consecinta a
strans legat de eel al suveranitapi egale a statelor ~i poate fi considerat
rii foqei sau a
acestuia, dar, in acel~ i timp, interacponeaza ~i cu principiul interzicerii folosi
ipiilor dreptului
amenintarii cu forta (intercondifionarea fiind una dintre caracteristicile princ
international).

1
Pct. 8 din Declaratie.
2
Pct. 9 din Declaratie.
tional Disputes,
3
E. Roucounas, · Manila Declaration on the Peaceful Settlement of Interna
http:///egal.un.org/avl/ha/mdpsid/mdpsidhtm/ (accesata la 12 septembrie 2019).
4
I. Brownlie, op. cit., 1995, p. 114.
5
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 58.
6
I. Brownlie, op. cit. , 1995, p. 114.
 7
128 Drept international public. Prlncipii $1 lnstttutii fundame ntale
---- ---' ---- ---- ---- ---- ---- -- - - - - - - -
7 al Cartei ONU se prevede interdicpa pentru Nafiunile Unite de a se
in art. 2 parag.
amesteca in chestiuni care aparfin eseofiaJ cornpetenfei interne a statelor, in unn~toa rea
formulare:
,/vicio dispozifie din prezenta Carta nu va autoriza Nafiunile Unite sii interv.ina in
chestiuni care apar/in esenfial competen/ei interne a unui Stat $i nici nu ~a obhga pe
Membrii soi so supuna asemenea chestiuni s!!re rez~l~are f!e baza pr~~~~ rilo! pr~zentei
Carte; acest principiu nu va aduce insa mtru mmic atmgere ap/zcaru masurzlor de
constrongere previizute in Capitolul VII''.

fn redactarea textului art. 2 parag. 7 din Carta ONU, un rol important I-au avut statele
din America Latina participante la conferinta care a fondat Organizafia Natiunilor Unite de
Ia San Francisco, in I945, care au avut o pozifie comuna, ca urmare a experientelor lor
istorice cornune 1•
Aceasti dispozifie legala a devenit clauza de baza cu privire la consacrarea
neintervenfiei ca principiu juridic imperativ al dreptuluj international contemporan, dar
oonfinutul sau trebuie corelat cu posibilitatea pe care o are Consiliul de Securitate de a
adopta ~i pune in aplicare masuri de executare in temeiul Capitolului VII din Carta.
Din redactarea textului, se poate observa ca, stricto sensu, obligafia de neinterven!ie nu
priv~e in mod direct statele membre ale ONU, ci organizafia, ~i, de asemenea, ca
principiul nu este consacrat in mod expres,· aspect ce subliniaza natura sa cutumiara.
Excep!ia prevazuta in teza a II-a se refera la atribufiile Consiliului de Securitate in materia
menJ:inerii pacii ~i securitatii intemafionale, in cazuri de ameninfare a pacii ~i comitere a
actelor de agresiune, ipoteza in care poate fi autorizata folosirea foqei armate.
Principiul neintervenfiei poate fi calificat drept un corolar al principiului egalita~i
2
suv~e a statelor, iar confinutul principiului prezinta mai multe componente •
Prima componenta a principiului neintervenfiei se refera la interzicerea de a se
.amesteca in organiu1rea intema a unui stat, astfel ca nu este pennis unui stat sa decidw
~?1 com~ t dintr-un stat strain pentru a indeplini un anumit act ~i nu se poa~
mteJZtce agentulw unui stat strain sa indeplineasca un anumit act sau O anumita acti ·tat
0 a doua componenta se refera la interdictia ca statele sa se amestece " v~ e.. 1
~ ale ~ltui sta~ adica statele nu pot face' presiuni asupra autoritatil ml a. alce.n e
. tat tr~. . . . ~ or eg1s at1ve
>cl1 executiv I ··1 d' ,
._.._..,........, ..~
JudPNitnn: e a1e unm s s am ~1 mc1 nu se pot amesteca "
guvemele statelor straine ~i nafionalii lor. m re aµ1 e 1ntre
. , 0 alta co~ponenta se refera la obligafia statului de a se ab . . .- .
µne de la ~ct~v~taµ de
ms~~e, organIZare, sprijinire, pe teritoriul lor, a unor activita,f1 care
strame. pot preJud1c1a state
0· ~ parag. 7 din Carta ONU face trimitere dir ~ ...
~ lee~ la pos1b1htatea recunoscuta
Vollnsd1~ulu1 de Securitate de a lua masuri care implica 10
C
m Carta ONU ,. . . os1rea fortei mb . .
actelor d 1
. ' m c~zu amemntanlor aduse pacii i . ~' .. '. aza Cap1tolulU1
e agresmne. Notmnea ,,amenintare impotriva } .. ~,ecuntaµ1 mtemat ionale ori al
pacu nu este d fi · :
l E. McWhinne
e uuta, astfel incat
the Protection ofn,;-• ,r
Declaration on the Inadmissibility of.l
Independe nce and Soverei
.
nterventzo n in the Do .
21 December 19
2 A. Casses:s, http.:1//egal.un.org/avl/ha/ga 2f;f~eneral Assembly Resolut'm
es2tic Affairs of States and
J Ibidem
. ' op. cu.• 2005, p. 53 . - ga_213 J-.n.html (accesataIon ,..,~,, New y ork,
la 1213 I rvv-.
septembrie 2019).
Capitolul Ill. Principiile fundamentale ale dreptulu'1•mt erna +·t1ona 1pu bl'1c 129
-
posibilitatea aplicarii dispozitiilor care legitimeaz.a folosirea fortei armate trebuie analizata
in ~ecar.~ caz concret. ~ fost auto.rizata folosirea fortei, prin interventie colectiva a statelor,
in s1tuap1 precum cazun de genoc1d, crime impotriva umanitatii, crime de razboi 1•
Ad~area G~n~rala a_ ONU. ~ ~~optat, in 1965, Rezolutia nr. 2131 (XX), cuprinzand
Decl~rafza _cu przvire I~ 1?admzszb~/1tatea interven/iei in afaceri/e interne ale state/or ~i
prote1area mdependenfez ~z suveramta/ii lor2, adoptata in contextul decolonizarii.
Din cuprinsul Declaratiei, prezinta relevanta deosebita urmijtoarele obligatii ce revin
statelor:
- niciun stat nu are dreptul de a interveni, direct sau indirect, din orice motiv, in afa-
cerile inteme sau exteme ale oricarui stat. in consecinta, sunt condamnate interventia
arn~.a~. ~i toat~ cele!alte f~rme de ingerinta sau incercari de amenintare impotriva perso-
naht:atn statulw sau 1mpotnva elementelor sale politice, economice ~i culturale (pct. l );
- niciun stat nu poate folosi sau incuraja folosirea unor masuri economice, politice sau
de alt:a natura pentru a constrange un alt stat in scopul de a obtifle de la el subordonarea
exercitarii drepturilor sale suverane sau pentru a obtifle de la el avantaje de orice fel. De
asemenea, niciun stat nu va organiz.a, nu va sprijini, finanta sau tolera activitati subversive,
teroriste ori annate indreptate spre rastumarea violenta a regimului altui stat sau interferand
in conflicte civile intr-un alt stat (pct. 2);
- folosirea fortei pentru a lipsi popoarele de identitatea lor nationala constituie o
inc.alcare a drepturilor lor inalienabile §i a principiului neinterventiei (pct. 3);
- fiecare stat are un drept inalienabil de a-§i alege sistemul politic, economic, social §i
cultural, rara ingerinte din partea unui alt stat (pct. 5);
- toate statele trebuie sa respecte dreptul la autodetenninare ~i la independenta al
popoarelor ~i natiunilor, precum §i dreptul ca acesta sa fie exprimat liber, :fara presill}e
straina ~i cu respectarea in mod absolut a drepturilor omului §i libertatilor fundamentale. In
consecinta, toate statele vor contribui la eliminarea completa a discriminarii rasiale §i a
colonialismului in toate formele §i manifestarile sale (pct. 6).
Contributia cea mai mare a Declaratiei din 1965 a constat in realiz.area completa a
procesului d~ decoloniz.are, eel mai notabil succes fiind reprezentat de dobandirea
independentei de catre Namibia, fosta colonie gennana, transferata sub mandatul Ligii
Napunilor in baz.a Tratatului de pace de la Versailles din 1919 §i apoi incredintata Africii de
Sud, care §i-a prelungit prezenta in Namibia, contrar rezolutiilor adoptate de catre Consiliul
de Securitate al ONU.
Curtea Intemationala de Justitie a facut referire la Rezolutia nr. 2131 (XX) in cauza
Activitiifi mi/itare ~i paramilitare in Nicaragua3, cand a analizat sprijinul activ militar,
logistic ~i de alta natura dat de Statele Unite ale Americii gruparii de rebeli Contras,_ pe
teritoriul statului Nicaragua, precum §i alte actiuni, incluzand minarea apelor portuare §I de
coasta.
0 formulare detaliata a acestui principiu este prevazuta in Actul Final de la Helsinki
din 1975, cuprinzand Declaratia asupra principiilor fundamentale, care stipuleaza obligatia

1 A. Ciuca, Drept internaJional public, ed. a 2-a revazuta ~i adaugita, Ed. F~d_at!~i Axis, l~i, 20~5, P: 66.
2 General Assembly Resolution 2131 (XX), Declaration on the lnadm1ss1b1/1ty of lnterventzon zn the
Domestic Affairs of States and the Protection of their Independence and Sovereignty, New York, 21 December
1965, http://www.un-documents.net/a20r2131.htm (accesata la 12 septembrie 2019~. .
3 JCJ, Military and Paramilitary Activities in and Against Nicaragua (Nicaragua v. Umted States of

America), ICJ Reports 1986, p. 107, parag. 203.

 130 Drept International public. Principil ~i institutii fu ndarne ntale

pentru state de a se abtine de ]a orice interventie, ,,directii sau indirectii, individualii sau
colectivii, in treburile interne sau externe care intra fn competenfa na/ionala a unui stat,
oricare arfi relafiile reciproce".
Contiflutul acestui principiu nu este stabi]it in mod cJar (ce anume semnifica interventia
in mod direct sau in mod indirect) ~i respectarea sa trebuie analizata de la caz la caz, in
funcfie de complexitatea raporturilor dintre state ~i contextul derularii acestora, insa se
considera, in general, ca incJude o serie de obligafii in sarcina statelor:
- interdictia imixtiunii statelor teqe in conflictele interne,
.
- interdi~tia folosirii fortelor
'
armate sau a altor fonne de amestec ori amenintare
indreptate impotriva personalitatii unui stat,
- interdicfia de a folosi sau incuraja folosirea unor masuri de ordin economic, politic
sau de alta natura in scopul constrangerii unui stat,
- interdicpa de a organiza, sprijini sau finanta activitati annate teroriste pe teritoriul
unui alt stat.

Principiul este consacrat expres in cuprinsul unor alte tratate intemationale, cum sunt
Carta Organizapei Statelor Americane (OSA) ~i Actul constitutiv al Uniunii Africane din
anul 2000.
Existenta, natura cutumiara ~i conpnutul sau au fost analizate in mai multe randuri de
catre Curtea Internaponala de Justitie, incepand cu cauza privind Canalul Corfu, prima
hotarare pe care a pronuntat-o Curtea 1, in care a apreciat ca
,.pretinsului drept de a interveni ca manifestare a unei politici de forfii, ca cea care in
treczll a pennis comiterea unor abuzuri grave #, ca atare, oricare ar ft imperfecfiuni/e
prezente in organizarea internafionala, nu i se poate gasi un foe in dreptul internafionaf.'.

in hotararea pronuntata in cauza privind Activitafi militare §i paramilitare in #

impotriva statului Nicaragua", Curtea a precizat ca:
,J'rincipiul neintervenfiei presupune dreptul fiecarui stat suveran de a-# organiza
afacerile sale interne fora ingerin/e exterioare; de~i exemple/e de inca/care a acestui
principiu nu sunt rare, Curtea considera ca acesta este parte a dreptu/ui interna/iona/
cutumiar (. ..). Dreptul interna/ional impune ca integritatea po/itica (...) safie respectata''3•

De asemenea, Curtea a precizat ca:

,,acest principiu interzice ca statele sau grupurile de state sa intervina in mod direct
sau indirect in afacerile interne ale altui stat"

~i ca

,fi,o in!en:enfie interzisa este, in consecinfa, una care are incidenta asunra ,.1 • •t ,.
care iecarui st t · . ,. . , r uomenu or m
Unul dintre do a z ~e permzte, m te':'ezul pr~ncipiului suveranitafii, sii decidii in mod /iber.
menzz este a/egerea szstemuluz politic, economic, social .y\'z· culturaI, precum ~z.
1
J lCJ, Corfu Channel C . .
udge~ent of 9 April 1949 P a;; (Umted Kmgdom of Great Britain and Northern Ireland Alba . .
. lCJ, Militan, a d 'p · · v. ma), Ments,
A mer1ca) lCJ . ., n aramilita A . . . .
3 Ib•.d Reports 1986 P 107 ry CtlVltzes m and Against Nicaragua (Nie
1
em, Parag. 202. ' · ' parag. 203. aragua V. United States of
 tului international public 131
capitolul Ill. Principiile fundamentale ale drep

afa cer ilor (po /itic ilor ) straine. lnte n,en /ia este i/egala atunci cond folose$te
stabilirea
tron g__e re cu priv ire la astf e/ de aleg eri, care trebuie sa ramonii libere. (. ..)
metode de cons esen/a interven/iei interzise"
1
nge re (..) define~ te # form eaz a insiifi
e/ementul de constra
(trad. a.).

, ins ~i Cur tea lnte mat ion ala de Jus titie a facut referire Ja interpretarea data in
Ulterior
hotararea pronuntata in cauz.a Republica
aceasta cauza principiului neinterventiei, in
ca hotararea din 1986
Democraticii Congo c. Ugandei2, in care a refinut
ei interzice state/or sa intervinii, direct
,,a ariitat in mod clar ca principiul neinterven/i
indi rect, cu sau fora for/ e arm ate, in spr ijin ul opozifiei interne din cadrul unui staf'
sau
(tracl. (L)3. .
eranitatea ~i integritatea teritoriala a
Curtea a aprec1at ca Uganda a incalcat suv
de a invada teritoriul congolez ~i de a ajuta
Republicii Democratice Congo, iar acfiunile sale
lii imp otri va guv emu lui legi tim con gole z prin oferirea de sprijin militar, financiar ~i
rebe
au con stitu it o inge rinf a in afac erile inte rne ale Republicii Democratice Congo ~i in
logistic 4
ra,zboiul civil violent de acolo •

2.5.2. Dr ept ul de interoenfie um ani tar ii

une a ,,int ervenfie um anitara" in gen eral se refera la acfiunea prin care un stat
No~
fort eJe mil itar e intr-un alt stat pen tru a pun e capat unor incalcari ale drepturilor
intervine cu
stat5• Din practica stateJor rezulta, in opinia
omului realizate de catre guvemul primului
dentele implica crize umanitare cu niveluri
Institutului de Drept International, ca toate inci
te de lupta contra gruparilor teroriste sau a
diferite de gravitate, dar unele au fost motiva
unil or pol itice resp ons abil e de inca lcar i ale drepturilor omului, deci au fost initiate
fac~
ame stec de mo tive um anit are ~i poli tice , in unele cazuri la cererea guvemului
dintr-un
6
statului respectiv •
cipiu pot fi puse in discufie excepfii al
Trebuie subliniat ca in legatura cu acest prin
i consacrari exprese de normele dreptului
caror confinut este controversat, in lipsa une
rnationa l: inte rven fia (chia r mil itar a) a unu i alt stat in baza consimtamantului dat in mod
inte
ar.
Iega] de cat:re stat; intervenfia cu caracter umanit
seb ire de Car ta ON U, care nu con fine dispozifii exprese referitoare la dreptul
Spre deo
ata umanitara, Actul constitutiv al Uniunii
state1or sau al organizafiei de intervenfie arm
expres dreptul Organizafiei de a interveni in
Africane din 11 iulie 2000 stabile~te in mod
are dintre stat ele sale mem bre, in baz a une i decizii a Adunarii Uniunii Africane, in
oric
circ um stan te grav e, cum sun t crim ele de razboi, genocidul ~i crimele contra
legatura cu
umanitatii.
,

1
Ibidem, parag. 205. Uganda),
2
Arm ed Activities on the Terr itory of the Congo (Democratic Republic of the Congo v.
ICJ,
, p. 168.
Judgmen t, 19 December 2005, ICJ Reports 2005
3
Ibidem, parag. 164.
4
Ibidem, parag. 165. anitarian
nn 2015, Rapporteur Michael Reisman, Hum
5
Institut of International Law, Session of Talli onibil ~i
Yea rbook of Institute of Internatio nal Law - Tallinn Session - Volume 76, p. 394, disp
Intervention, (accesata Ia 13
uploads/2017/06/03-Reisman-intervention.pdf
online la adresa: http://www.idi-iil.org/app/
septembrie 2019).
6
Ibidem.
 132 Drept Internationa l public. Principii ~i institutii fundamental e

Intervenfia cu caracter militar in baza consimtarnantului statului trebuie sa indepli.

neasca o serie de condifii:
- sa existe consimfamantul statului in care are loc interventia, dat ad-hoc sau printr-un
tratat anterior;
_ sa fie fonnulata o cerere de ajutor (asistenta) de catre guvemul statului, anterior
intervenfiei. Pennisiunea ulterioara ~tervenfiei ?u este suficient~ pe?tru legalitatea unei
intervenfii cu consimtamantul statulm, ~eoarece mtr-o astfel de s1tuat1e nu se poate deter.
mina caracterul liber al consimtamantulm; 1
- cererea de intervenfie trebuie sa fie emisa de guvemul legitim al statului •

Legalitatea intervenfiei poate fi contestata, iar interventia calificata drept o incalcare a

principiului interzicerii folosirii foqei armate, daca n~ e~te a~toriza~a de ~atre Consiliul de
Securitate. Aceasta cerinta confera legitimitate acpumlor mtrepnnse ~1 acordarea unui
sprijin mai mare masurilor comunitatii intemafionale, interventia individuala fiind
incompatibila cu principiul interzicerii folosirii foqei armate.
Acordarea de ajutor cu caracter strict umanitar persoanelor sau fortelor dintr-un alt stat,
oricare ar fi obiectivele sau orientarea politica a acestora, nu este interzisa de dreptul
2
intemafional ~i nu poate fi considerata contrara regulilor dreptului intemafiona l •
Una dintre trasaturile fundamentale ale ajutorului umanitar este acordarea acestuia f'ara
discriminare pe niciun motiv. Cu titlu de exemplu, poate fi menfionata activitatea
Comitetului Intemaµonal al Crucii Ro~ii, care nu face distincfii (discriminar i) pe motiv de
nafionalitate, rasa, credinte religioase, clasa sociala sau opinii politice in realizarea
scopurilor sale, constand in atenuarea ~i alinarea suferinfelor persoanelo r ranite pe campul
3
de Iupta, protejarea viefii ~i sanatatii acestora •
Este discutabil daca se circumscrie acestei notiuni ajutorul dat de un stat pentru
rastumarea regimului politic al altui stat, insa, pe plan internafional, s-a recurs la aceasta
forma de intervenfie (Statele Unite in Irak, pentru inlaturarea lui Saddam Hussein), fiind
Jegitimata de nerespectarea drepturilor fundamentale. Din punct de vedere teoretic, 0 astfel
de acfiune, potrivit doctrinei majoritare, nu are caracter licit.
. in privin~ in~erv~nfie_i_ umanit~r~, a f?st formulata ,,obligafia de a interveni" (duty to
ir:,ter:ene), ~~ ~• pnn m1Jloac~ mil1ta~e, m s~op"ul ~tenuarii suferintelor persoanelo r, insa
ramane_ d~hisa problema contmutulu1 acesteia 1n hpsa consacrarii exprese printr-un act
nonnativ llillversal.
Stadiul actual de dezvoltare normativa a dreptului international tm·d e spre acceptarea
· t t· · · ,.
m _en:en,1e1 uman1tare armate, msa aceasta nu este mmod clar co
,
v
... .
pnnc1piul nefolosirii foqei annate ~i nici de la principiul neint n~a:rata ca except1e de la
Pentru Ieg1·11m1
· ·ta • • . . . erventie1.
:tea une1 mterventn umamtare trebu1· ' .
- aceasta modalitate sa fie folosita ca u/tima t.1 : r~spectat:_ o sene de condifii:
e~uat, in concordanfa cu art. 33 din Carta ONU ( ra ?' _m Ipoteza m care alte mijloace au
negoc1en, aplicarea de sanctiuni);

1
Enciclopedia of International L
law-9780199231690-el434?prd=EPL aw, http://opil.ouplaw.com/vi
w

2 http:l/www.mpil.de!enlpub/pub7-(ac~esata la 12 septembrie 2019) ewlJ0.1093/law:epiV978019923J6901

1.n, fm (accesata la 12 septembrie 20I~atronslarchivelwcdcfm?fuseacti -
on_wcd-aktdat&aktdat=J06030000

W
tp:lfwww.mpil.de!en/pub!pubt ). .
zcatronslarchivelwcd er. ·u. .
:1m.1useachon wed- ,-4.
- -af{,tdat&aktdat= J06030000
 ale d .
capitolul Ill. Prlncipiile fundamentale reptulu1 International public 133
-
d .
- sit fie autorizat4 de catre Consil' 1 Sec~ta~e al ONU, care va aprecia daca este
m iu. e_
necesara folosirea foqei annate ~i va
~~ nz a Situati~;
- in cazul in care Consiliul de Se c~ v~ act~ona, ~dunarea Generala a ONU are
pte ma sur i car e pot . edn u
posibilitatea sa ado
unei rezolutii din 195 0, ava nd den um ire ~n
1
~u ·r11
chi ar ~I autonzarea folosirii foq
p~c e" (Un itin g!_ 01: Pea
ei, in baza
ce) 1, adoptata
bloc~' d ~ p~n tru
ca raspoos la strategia URSS de a i~; .re a Ce catre Cons1hul de Securitate a
lua te pen tru a pro teja e ;rm
masurilor ce trebuie pu ica oreea fata de agresiunea lansata
lita re din Co ree a de No rd~
asupra sa de foqele mi
tat in sprijinul teoriei le if · pt ~1. compattb1htatu
• • • w • •
• • •

Un argument care poate fi prezenatio

w

nal se rec.erx I consec g ~nutal U

teoriei intervenfiei cu dreptul intern 1, a a
d
mte e nem .
tervent1eit• •. n
,.
est e rep rez ent at de situ atia din R car e, ana 1za
1 ta
w
pnn
•
pns ma
exemplu m acest sens nal e
wan a,
de Iua masun care sa prevma ~1 • w •
• • • •

rezmta e~e .
w
cul com uni tati i int em atio a
w • w

aceste1 teon1,...t,rep
. ... 1 .... 1 • t1·a comwu·ta. . t..11 m· t ti· I
dre ptu rilo r om ulu i · reac a ona e
w

sa pooa cap
...
a mc a can
s or
· ma s1v e ale · "in
em
· '.b
· c T u1 · de ecu· nta. te a fos. t una postfiactum 'f1::i
~1 a ·ons1 1 w
a con sta t crearea unm tn una1
· I 1 rea inf rac tiu nil or de genoci d com ise in Rwanda in
al iza t cu Jud eca
pe~ mtem~t~o~a _specia 800 .000 de
a~r _ih e-m he _1_ 994 , ca urm ~e a car ora au fost inregistrate aproximativ
p~n~ada ptat 0
, ~~ nsd m! de ~ec unt a~e ~I ON U ~i comooitatea intemationala au ado
VI~tl~e. Imfial anda dupa ce numarul victimelor a
devenit
pas i_v itat ~ ~• au •~t erv em t m Rw
atJ.tudme de etnicilor
m cm da mf orm atn lor ref eri toa re la actiunile comooitafii hutu asupra
fo ~e mare,
tutsI.
ita ra a ~A TO in fos ta Iug osl avi e, in 1999, in Iipsa ooei rezolutii din
Interve~~a ~il
dus in discutie Rezolutia din 1965.
partea Cons1hulu1 de Secuntate, a rea id in cazul conflictelor din fosta
em afi ona la a rea ctio nat ma i rap
Comunitatea int perioada martie-iunie 1999. Aceasta
nu
erv ent ia NA TO in lug osl avi a, in
Iugoslavie, prin int de Sec uritate al ONU (din cauza opozifiei
d exp res de cat re Co nsi liu l
a fost autorizata in mo lita re, Ia 29 aprilie 1999, Iugoslavia a
. Ult eri or ope rat iun ilo r mi
Chinei ~i Federatiei Ruse) te membre
rte a Int em ati on ala de Jus titi e cu cereri indreptate impotriva a 1O sta
sesiz.at Cu ndei de
le Un ite ale Am eri cii , Be lgi a, Regatul Unit al Marii Britanii ~i Irla
NATO (State Olanda, Gennania)2, in care a inv
ocat
rtu gal ia, Ca nad a, Sp ani a, Ital ia,
Nord, Franta, Po fol osi foqa ~i deci, incalcarea dreptului
ste a a obl iga fie i de a nu
incalcarea de catre ace doc trin e a dreptului de interven~e uma-
lip sa con sac rar ii une i
international, intemeiate pe ile aeriene nu
oca ndu -se fap tul ca, chi ar dac a o astfel de doctrina ar exista, atacur
nitara, inv
entiei umanitare.
au fost propoqionale cu scopul interv cererea, guvemul belgian a invocat
in
po triv a car ora a fos t for mu lata
Dintre statele im a pre zentat argumente prin care a
ei int erv ent iei um ani tar e ~i
mod ferm aplicarea doctrin ~i incalcarile
int erv ent ia mi lita ra a fos t nec esa ra motivat de catastrofa umanitara
sustinut ca asta
l~i om ulu i in pro vin cia Ko sov o. De asemenea, a susfinut ca ace
m~ ive ale dreptu ast fel incat sa fie posibila protejarea
lta ta ~i acc ept ata de sta te,
doctrina trebuie dezvo em afi ona la3•
, de cat re com uni tat ea int
adecvata a valorilor ius cogens
ember 1950,
Un iting for Pea ce Gen era l Ass emb ly Resolution 377 (VJ, New York, 3 Nov
1 C. Tomuschat, .
esata la 12 septembrie 2019)._
http://legal.un.org/avl/halufp/ufp.html (acc and Montenegro v. Belgzum, S:rb1a and Montenegro v. Cana~,
2 JCJ, Legality of Use of Force (Serbia v. Italy, Se~bza
v. Fra nce , Serbia and Mo nten egro v. Germany, Serbw ~nd Montenegro
Serbia and Montenegr o
Ser bia and Mo ntenegr o v. Por tugal, Serbia and Montenegro v. United
and Montenegro v. Netherlands, . . . . .
nary ObJ ect10ns of the
Kingdom).
3 ICJ, Legality of Use of Force (Serbia
and Montenegro v. Belgium), Prehnu
Kingdom of Belgium, 5 July 2000.
 134 Drept international public. Principii ~i institutii fundamentale

Curtea Intemafionala de Justifie a constatat ca nu se poate pronunta asupra legalitatii

folosirii foqei de catre NATO in fosta Iugoslavie, deoarece nu are competenta, tn lipsa
acceptarii jurisdicfiei de catre statele impotriva carora au fost formulate cele zece cereri,
astfel cum cere Statutul sau.

in prezent, intervenfia umanitara nu este inca recunoscuta ca o exceptie de la interdictia

folosirii foqei, nefiind conturate elemente care sa poata fi calificate ca opinio iuris in
privinµi acestei posibilitafi, astfel ca ramane una dintre controversele actuale ale dreptului
international. ,
Pe~tru a ilustra controversele create de interventia armata a NATO in fosta Iugoslavie
~i Iipsa unei opinii generale in aceasta privinta, mentionam crearea de catre Institutul de
Drept Intemafional, in anul 1999, a unei comisii speciale care sa analizeze legalitatea
intervenfiei militare a NATO in fosta lugoslavie ~i subiecte contemporane ale dreptului
intemafional ce implica exercitarea legitimei aparari, interventia umanitara, interventia
militara la cererea ~i cu autorizatia folosirii fortei de catre ONU. Aceasta initiativa nu a avut
vreun rezultat pana in prezent, nefiind adoptate concluzii finale sau recomandari cu privire
Ia subiectele propuse, insa un rezultat clar asupra acestor subiecte a constat in opinia
exprimata de catre Pre~edintele Institutului, in cursul sesiunii din anul 2007, potrivit careia
nu poate accepta liceitatea actiunilor militare care nu au fost autorizate de catre Nafiunile
Unite ~i care au avut ca pretins scop sa puna capat actelor de genocid, crimelor impotriva
umanitatii la scara larga sau infractiunilor in masa 1•

2.5.3. Responsabilitatea de a proteja

Responsabilitatea de a proteja este un concept aflat in stransa legatura atat cu principiul
interzicerii folosirii fortei, cat ~i cu dreptul de interventie umanitara, dar care nu are 0
consacrare expresa in acte normative de drept international. Ideea responsabilitatii statului
de a proteja a aparut in anul 2001 ~i ulterior a inceput sa se bucure de recunoa~tere interna-
tional~ mai intai in 2005 in cadrul UN World Summit, apoi chiar din partea Consiliului de
S_ecuntate__, ~ind ~racti~ raspuns~l comunitatii _internationale la genocidul comis in Rwanda
~1 la ep~~le.~truce ~~- ~alcan1., ca_ o ~x.:e~t1e de l~ principiul neintervenµei ~i respectarii
suveramtatn ~1 mtegntatn statulm, pnnc1p11 bme stab1hte in Carta ONU.
Pentru a sensibiliza comunitatea internationala ~i a populari.,,,. cone tul
bT w d•• • " . c.a ep responsa-
1 1tat11 e a proteJa, m legatura cu interventia umanitara ~i intervenµa . tru •
democratiei, in anul 2001 a fost constituita o comisie ad hoc C . ~en] remS1aurarea
· · 1 · • • . - - om1s1a ntemationala cu
pnvrre a mtervent1e ~1 suveramtatea statului (International Com · • . t ·
State Sovereignty) - sub autoritatea guvemului canad· m~ss1on ~n Intervention and
. .. . tan, care a mtocm1t un rt "
s~. an~11zea2:8 a~plu d_il~ma legata de interventia umanitar" s . raP_? .. In _car_e
pulor mterz1cen1 folos1n1 fortei ~i suveranitatii statul . ~ tad~ul reglementaru pnnc1-
, UI, co orm d1spozitiilor Cartei ONU,
I In .
"mte . stltut de Droit international, Statement by President F n......
mat1onal vol 72 • . . vrrego Vi ~
Inadmissibility oj lnt;~=~:~:n ~ethSanDt1ago d~ AChil~, 2007, pp. 365-366-zc;_naM, Annhinnuaire de
l'Ins
. titut de Droit
Soverei n m e omeStzc !.ffazrs of Sta ' · cw ey Deel · he
http://l:;,r General Assembly resolution 2131 (X\) M t~ and the Protection of Th~i Indarat1on on tnd
2 S.~~~-orglavl!ha!ga_2131-xxlga_213J--xx.htmz' a ew ork, 21 December 1965 _r _eP_endence a
ss, 2014 ars, The responsibility to protect in MD E( ccesata la 12 septembrie 2019)' d1spomblla la adresa:
, p. 09 ' · · vans (ed ) , .
. . 'international Law 4th
' ed., Oxford University
capitolul 111. Principlile fundamentale ale dreptului international public 135

precum ~i ?1odificarea mediului ~temational, ~as_iv~tate~ state!~r ~i lipsa de r~actie in cazu~

Rwanda $1 Kosovo, precum ~• argumente Jur1d1ce m spnJtnul acceptant conceptulm
responsabilitatii de a pro~eja, ca excepµe de la principiile bine stabilite ale dreptului intema-
1
ponal, justificata d~ ~VItate a incalcarilor comise ~i evitarea unor catastrofe umanitare •
Raportul Com1s1e1 debuteaza cu identificarea a trei subdiviziuni specifice ale responsa-
bilitapi de a proteja:
a) responsabilitatea de a preveni - constand in abordarea cauzelor profunde ~i a cau-
zelor directe ale conflictelor interne ~i ale altor crize cauzate de oameni ~i care pun
populapa in peric?~; .
b) responsabthtatea de a reacpona - state le trebuie sa raspunda situatiilor de necesitate
umana convingatoare prin masuri adecvate, care pot include masuri coercitive precum
sancpunile ~i unnarirea penala internationala ~i, in cazuri extreme, interventia militara;
c) responsabilitatea de a reconstrui - state le trebuie sa ofere, in special dupa o inter-
ven~e militara, asistenta deplina in ceea ce prive~te recuperarea, reconstituirea ~i recon-
cilierea, abordand cauzele daunelor pe care interventia a avut ca scop sa le opreasca sau sa
le previna2•
in opinia Institutului de Drept International, exprimata in Raportul cu privire la
w ervenfia umanitarii, intocmit in anul 2009, pentru a pune capat dezastrelor umanitare, pot
fi adoptate doar masuri in concordanta cu regulile dreptului international, insa aceasta nu
raspllllde de fapt obiectivelor interventiei umanitare ~i nu o poate justifica prin prisma
3
responsabilitatii de a proteja •
in ciuda argumentelor ce pot fi formulate pentru a legitima interventia umanitara pe
doctrina responsabilitatii de a proteja, nu au fost adoptate acte normative internationale care
sa o prevada ~i nu este suficient de clar daca dreptul international cutumiar prevede
obligatia sau dreptul de a interveni in baza doctrinei responsabilitatii de a proteja, mai ales
avand in vedere ca pana in prezent pozitia Cuqii Internationale de Justitie a fost de a nu
4
accepta o interpretare extensiva a doctrinei.interventiei permise •

2.6. Principiul cooper arii dintre state

Potrivit dispozitiilor art. 1 parag. 3 din Carta ONU, constituie unul dintre scopurile
Organiz.ap.ei

,,Sii realizeze cooperarea internafionalii in rezolvarea problemelor internafionale cu

caracter economic, social, cultural sau umanitar, in promovarea # incurajarea respectiirii
drepturilor omului §i libertiifilor fundamentale pentru tofi, Jara deosebire de rasii, sex,
limbii sau religie".

1
International Commission on Intervention and State Sovereignty, The Responsibility to Protect. Report of
the International Commission on Intervention and State Sovereignty, December 2001, disponibil la adresa:
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf (accesata la 13 septembrie 2019).
2
International Commission on Intervention and State Sovereignty, The Responsibility to Protect. Report of
the International Commission on Intervention and State Sovereignty, December 2001, pp. 1-8.
3
Humanitarian Intervention/Humanitarian Actions. Complementary Report, Yearbook of Institute of
International Law, Tokyo Sessions, Draft Works, 2009, p. 10, disponibil la adresa: http://www.idi-iil.org/app/
upfoadsl2017/06/Question2- Verhoeven.pdf(accesata la 13 septembrie 2019).
4
M. Bennouna, op. cit., 2017, pp. 52-53.
 136
------------------.....:..--=-........::..:.__:_ ____
Drept international public. Principii ~i institutii fundamentale

0 dezvoltare a confinutului acestui principiu este cuprinsa in Dec/arafia cu privire la

principiile dreptului international din 1970 ~i in Actul Final de la Helsinki din 1975.
Potrivit Declarafiei din 1970, confinutul acestui principiu este format din drepturi ~i
obligatii pentru state, in realizarea scopului mentinerii pacii ~i securitatii internationale ~i al
promovarii stabilitafii ~i progresului economic international, ~i consta in urmatoare\e
obligatii ale statelor:
- cooperarea are ca scop asigurarea pacii ~i securitatii mondiale, indiferent de diferen-
tele care exista intre state m privinta sistemului politic, economic sau social;
- fiecare stat are dreptul de a coopera cu alte state, pe haze bilaterale sau multilaterale,
in domeniile de interes reciproc;
- statele vor coopera pentru promovarea respectarii universale a drepturilor omului ~i a
libertafilor fundamentale ~i pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala ~i de
intoleranta religioasa;
- statele trebuie sa i~i des:fa~oare relatiile internationale din domeniul economic, social,
cultural, tehnic ~i comercial in concordanta cu principiul egalitatii suverane ~i al nein-
terventiei;
- statele membre ale ONU au datoria de a mtreprinde actiuni comune ~i separate 1n
cooperare cu Organizatia Natiunilor Unite, in conformitate cu dispozitiile relevante ale
Cartei;
- obligatia de participare la eforturile comune de promovare a dezvoltarii economice,
culturale, ~tiint,ifice, sociale :fara discriminari;
- statele ar trebui sa coopereze in domeniile economic, social ~i cultural, precum ~i in
domeniul ~tiintei ~i tehnologiei ~i in promovarea progresului cultural ~i educational
intemafional, precum ~i in promovarea cre~terii economice in intreaga lume, in special a
tafilor in curs de dezvoltare.
De~i nu este mentionat in mod expres in cadrul Declaratiei din 1970, din continutul
acestui principiu face parte ~i dreptul fiecarui stat de a fi membru al organiza~ilor interna-
fionale ~i de a participa la activitatile acestora, acesta fiind unul dintre mecanismele prin
sunt puse m aplicare obligatiile statelor derivate din principiul cooperarii, mentionate
ma1 sus.
Consacrarea principiului cooperarii statelor este o consecinta a caracteristicii de drept
de coordonare a dreptului international ~i a realizarii pe orizontala a raporturilor dintre state,
m temeiul egalitatii suverane a acestora, se rasfrange asupra ansamblului relatiilor dintre
state m toate domeniile dreptului international ~i este foarte strans legat de reg{ila recipro-
citatii m dreptul international public.

2.7. Principiul egalitatii in drepturi §i al autodeterminani popoarelor

Principiul egalitatii in drepturi ~i al autodeterminarii popoarel t
d 1 D ·1 Rx-b · M a· 1
upa a 01 ea c1L. 01 on 1a, mart. 1 parag. 2 al Cartei ONU or a
.f.'.
10s Id"consacrat expres
- ·
principiile Organizatiei, care urmare~te ' ca unu mtre scopun1e ~1

,,Sa dezvolte relafii prietene~ti intre natiuni 1 tA · .

ega1·,~1··
I d . ,
au m repturz a popoarelor ~i dreptului I d d"
A ' n emezate pe resnect
r
. .
area prznczpzu u. / 1
or ea zspune de ele insele (. . .)".
ii Ulterior, a fost dezvoltat tn cuprinsul Declaratiei . ..
P lor fundamentale ale dreptului international , bl~ 1970 ~1 mclus in categoria princi·
' pu ic. Conform Declaratiei in temeiul
' '
 - - -111.-Principiile fundamentale al e dreptu1u·' .international public
caP itolul
-----
riJ1cipiului egalitatii in drepturi 1. ~~~_:_::~ ~ ~ ~- - - - - - -~ 1~37
1
e1at,iu11ilor Unite,
l"l
~ a autodetenninarii popoarelor consacrat in Carta

toate
. ~zpopoarele au • dreptu/ de a-§l. stabili libe ll. -
/orpo"1·ztzc . ue
J
a-~l• continua dezvo/tarea economi -r, Jara. vreo _ ingerinfa externa,- statutul
datoria de a respecta acest drept fn con" .
yormztate · ca,preved
cu soc,a/a.# C . y,;fi·ecare stat are
cu/turalii
en 1e artez".

.Din
. fonnularea
d artacestui
dr text rezulta ca, - ,m. pnvmta
. . p . . . I .
stabihte, pe e o e, eptul popoarelor de a-I exe, . nnc1pm 1 m autodeterminii.rii, sunt
respectare a acestma de ciitre toate celelalt rcita ~ , pe de alta parte, obliga\ia de
I
Declaratia din 1970 face referire e es a~e, care are valoare erga omnes.
. xpresa 1a respect · • . .
roitate cu ce ea te preveden ale Cartei ONU . area acestm pnnc1pm in confor-
I I I in mod clar legiitura d . ~entru r~hzarea <!'eptului la autodeterminare,
ceea ce stabile~te d
a,rtei ONO ~i ale dreptului interna\ional p:;;:. ercou t!tonare dmtre principiile de bazA ale
Unul dintre. principiile cu care are Iega_turi~.
a este eel al t d · V • •

tale ale omulm. Declaratia din 19 re d _ ,. res?ec ant reptunlor fundamen-

"l . . . 70 p ve e ca, avand m vedere scopul V ..

rela\n or pnetene~tl
1·b• V
~1 de
d . .
••
cooperare . . . state' pe eel al ,mcetan1
intre _ . . rap1de
. a colomahsmulm
. promovarnr.:i
expnmarnd · 1 ere
· · a · onnte1 -populat1e1
.. ' . dm. ,teritoriile
. in cauza, supunerea popoarelor subJu-
v 'f •

.
V • •

oan1, ommape1 ~1 exp1oatan1 const1tu1e mcalcarea pnnc1pm m

· · · 1· · ~1 o negare a dreptunlor
•
0

fundam entaleaIe omulm, contrara Cartei ONU.

. . Astfel, c?nf?rm. Decl'.""!iei, toate statele au obliga\ia de a promova, atat prin actiuni
mdiV1duale, cat ~1 pnn ac!J.uru comune cu celelalte state, respectarea drepturilor ~i Ji~-
ti]or fundamentale ale omului, in conformitate cu Carta ONU.
Dreptul la autodeterminare este recunoscut de dreptul international la trei niveluri:
- ca standard anticolonial (in sensul ca popoarele aflate sub dominatie coloniala au
dreptul la autodeterminare externll, adicii sll opteze pentru constituirea unui ·stat suveran ori
pentru asocierea sau integrarea intr-un stat independent);
- ca interdic\ie a ocuparii militare striiine (cu acelea~i prerogative men\ionate anterior,
ce pot fi manifestate atat anterior, cat ~i dupa redobandirea independentei) ~i
- ca cerin\ii ca toate grupurile rasiale sii aiba acces deplin la activitatea de guvernare
(grupurilor rasiale clirora nu le este recunoscut dreptul la accesul deplin Ia guvemare 1n
cadrul unui stat suveran le este recunoscut dreptul la autodeterminare externli - ob\inerea
independen\ei sau integrarea !ntr-un stat existent - sau internii - in cadrul statului respectiv,
prin unnarirea realizllrii dezvoJtiirii !or poJitice, culturale, economice sau sociale)1.
0 subliniere extrem de importantii trebuie realizatii in ceea ce prive~t~ tituJarul
dreptului la autodeterminare. Acest drept este recunoscut popoarelor, nu mmonta!J.Ior
na\ionale, religioase culturale sau lingvistice ori grupurilor etnice, nefiind compatibilli cu
scopurile ~i principiile ONU invocarea lui de mi~cari secesioniste intemeiate pe acest
2 1
criteriu, recunoa~terea sa fiind deci Iimitata •
Principiul autodeterminarii presupune un ansamblu de drepturi pentru popoare e care

lupta pentru constituirea intr-un stat:

- dreptul de a se constitui in state independ~nte; . . . stra_. .
- dreptul de a le fi recunoscutii lupta impotnva domma\iet me,

1 A. Cassese, op. cit 2005, p. 61. · 05 63

2 D. Harris, S. Sivablmaran, op. cit., p. 100; A. Cassese, op. cit., 20 'p. .
 138 Drept international public. Principii ~; institutii f1.1ndamentale

dreptul de a-~i stabili in mod Iiber statutul politic, de a promova dezvoltarea

economica, sociala ~i culturala proprie.
Aceste prerogative sunt afirmate in Declarafia privind acordarea independenfei /arilor
§i popoarelor co/onia/e, adoptata de Adunarea Generala a ONU, in 1960 1•
Principiul este consacrat ~i in art. 1, comun Pactului international cu privire la
drepturile civile §i politice ~i Pactului interna/ional cu privire la drepturile economice,
sociale §i culturale2, care il mentioneaza in mod clar, prevazand ~i obligatiile ce le revin
statelor pentru respectarea ~i punerea sa in aplicare. Apreciem ca din topografia dispozitiilor
confinute in cele doua Pacte (inserarea dreptului la autodeterminare in art. l) rezulta
importanfa acordata acestuia de catre state ~i considerarea ca o conditie primordiala ~i
indispensabila pentru garantarea drepturilor prevazute de cele doua tratate internationale.
Art. I parag. I din cele doua Pacte stabile~te dreptul popoarelor de a dispune de ele
insele, din care deriva determinarea in mod liber a statutului politic ~i asigurarea libera a
dezvoltarii economice, sociale ~i culturale. Ca o garanfie a indeplinirii acestor scopuri, se
prevede in continuare ca toate popoarele pot dispune in mod liber de bogafiile ~i resursele
lor naturale, fara a aduce atingere obligafiilor care decurg din cooperarea economica
intemafionala, ~i ca ,,in niciun caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de
subzistenta" (parag. 2 al art. 1).
Confinutul acestui articol a :racut obiectul analizei Comitetului ONU pentru Drepturile
Omului, in Comentariul General nr. 12 din 1984 referitor la dreptul la autodeterminare3,
care interpreteaza dreptul la autodeterminare, importanfa pe care acesta o are in ansamblul
dreptului intemafional ~i legatura de conexitate cu principiul respectarii drepturilor
fimdamentale, astfel incat este utila prezentarea principalelor elemente din cuprinsul sau
pentru relevarea rolului pe care ii are dreptul la autodeterminare.
Comentariul General face mai intai legatura dintre dreptul la autodetenninare ~i
celelalte principii din Carta ONU ~i subliniaza ca acesta are o irnportanta deosebita,
deoarece realizarea lui reprezinta o condifie esentiala pentru garantarea, respectarea
efectiva, promovarea ~i consolidarea drepturilor omului, acesta fiind motivul pentru care
statele au inclus dreptul de autodetenninare intr-o dispozifie ce face parte din dreptul
international pozitiv, in ambele Pacte, ~i au plasat-o in art. I, separat ~i maintea tuturor
celorlalte drepturi individuale prevazute4 •
Dreptul la autodetenninare, a~a cum este el descris in parag. I ~i 2 ale art. I comun
celor doua Pacte intemationale,
. ,. . este inalienabil
. ~i trebuie corelat cu obligatiile
t
state1or px..ti
'"t'
pentru ~°:nerea 1~1 m ap11care, precum ~1 cu celelalte dispozitii ale Pactului i re lile
dreptulm mternat1onal 5 • gu

1
Declaratia privind acordarea independentei tarilor §i I •
Independence to Colonial Countries and Peoples) adop~Jo:e
O
1~ colomale (Declaration on the Granting of
nr. 1514 (XV) din 14 decembrie 1960. Textul este'd. 'b'l le unarea Generala a ONU prin Rezolutia
uecl a~atwn.sA
,J · ht
~/ (acc~sata la 13 septembrie 2019). ispom I a adresa·· http:,i'1/www.un.org/enldecolonizationl·
Romarua a rat1ficat cele doua Pacte pnn· D
Pactu Iu1· mternat1onal
· • .ecretu .nr· 212
1
cu privire la drepturile eco . din 3 1 octombrie 1974 tru •ti area
la drepturile civile §i politice, publicat in B Of nolm,ce,_ soc1ale ~• culturale ~i a Pactulu· . t pe~ rat1 .
3 UN Human Rights C . . . nr. 46 dm 20 noiembrie 1974 1 m emat1onal cu pnvire
omm1ttee, CCPR Ge .
The Right to Self-determination of p nera/ Comment No. 12: Arti 7 . .
docid/453883/822.htm/ (accesata I 13 eoples, I_3 March 1984, disponibil I c eire, (Right to Self-determinatwn)
4 Pct. l din Comentariul G a I septembne 2019). a a sa: http://www.refwor/dorg/
s Pct 2 din . enera nr. I2.
Ill, . Comentarml General nr. I2.
 capitOIUI Ill • I',,,_,,...,,, __ 11.AIIUdrneht
ale ale d
- reptului int
Dreptul la autodetennm· a ernational public
re pr .
dfeptul popoarelor, in interesul ezinta ~i un 139

r:
. ..,.,1 e;,: d . Proprj · aspect ec .
naruia.ie, iara a a uce atmger . u, de a d.1 onom1c, consta d
tionala, pe baza principiului ?hhg~tiilor care ~Pune in mod liber dena~pe de? Parte, in
interdicfia de a lipsi un stat d:1pr?~Itatii ~i a dre;~~~ _din cooperarea eco:~~ ~1 r~sursele
comunitatea intemafionala, oblig:t-~loacele sale de ~ternayional, iar pe de mtem~-
u corelative' z1stenta, ce implicy a Parte, m
· a, pentru stat 1·
Valoarea deosebita a dreptul . e~

· I
esenµa e a e
1 dr tul . .
ep u1 mtematio
E:t~res
Jntemafionala de Justifie in mod ui la"autodetenninare :6
cauza cu privire la Timorul de ID Avizu/ consulta~ ost a~r_mata de catre Curtea
, ID 1995 c v cu przvzre /a M .b.
, Urtea calificandu-l ~mz za, apoi in
cutumiar2, apoi in Avizu/ cu 1 contemporan" ~i parte ca drunul dt~~e principiile
palestinian ocupat, din 2004 in c rzvzre la lega/itatea constru. ~- e~tul~i mtemational
' are a afirmat ca are valoare zrzz unuz zzd pe teritoriul
" . erga omnes.
In Awzul consultativ cu p rzvzre . . /a l .
palestinian ocupat, Curtea Intern t· ~ ega1ztatea construirii unui z·d 1 . .
· · ·ul · dr · a 10na1a a a r " pe terztorzul
pnnc1p1 UI " eptulu1 la autodetennin~e. Astfel Cna izat m . mod detaliat aplicabilitatea
mod expres m Carta <?~
~i a fost reafirmat d~
(XXV), care a fost ammt1ta mai sus , potn· v1·t care1a: .
A::a a
repnut ca ~~esta este consacrat in
area Generala m Rezolutia , nr· 2625

,;fiecare stat are obligatia de a se abt. d

popoarele menfionate (in re;olutia respe / zn__,e e la) orice acfiune forfatii care priveaza
(trad. a.) , c zva - n.a. de dreptul /or la autodeterminare"

~i care prevede in mod expres ca:

,,nicio achizifie teritorialii care rezultii din amenin/area cu sau utilizarea Jortei nu va fl
recunoscutii drept legalii''. ,
Curtea reaminte~te ca acest principiu este reafinnat in mod expres ~i ill art. I comun al
~actului internafional cu privire la drepturile economice, sociale ~i culturale ~i al Pactului
mternational cu privire la drepturile civile ~i politice, care stabile~te pentru statele parµ
obligatia de a promova ~i de a respecta dreptul tuturor popoarelor la autodeterminare, ill
confonnitate cu dispozitiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite. Curtea face trimitere ~i la
jurisprudenta sa anterioara, care a subliniat ca evolutiile actuale ale
,,dreptului international in ceea ce prive~te teritoriile care nu se guverneazii singure,
a~a cum sunt consacrdte in Carta Na/iunilor Unite, au facut ca principiul autodeterminarii
sii se aplice tuturor (acestor teritorii- n.a.)" . ,.
~i mentioneaza ca dreptul popoarelor la autodetennmare este m prezent un drept erga
omnes3· .. · ti tul construirii zidulm• a1~atun· de
Curtea Internationala de Just1t1e a apreciat c~ ap tru erci·tar~a de catre
• · · bstacol important pen ex
masunle adoptate anterior, constitute un
1
ftuie
1 O °.
incalcare de catre Israel a.
poporul palestinian a dreptului la autodetermmare ~ cons

29
1 Pct. 5 din Comentariul General nr. 12 · A tralz·a) Judgment of30 June 1995, parag. · .
2 IC rr·
J, Case concerning East 1 zmor
(Portuaa
0
1v. us
· .
' · · Ji rito,y Advisory
,.r m II in the Occupied Palestmzan er '
3 ,-r h cOnstructwn o1 a rr a
ICJ, Legal Consequences O; t e 87-88
Opinion o/9 July 2004, ICJ Reports 2004, P· 136• parag. ·
 _I_4_o_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _o_re_p_t_ln_t_e_rn_a...:..tl_o_n_al..:.p=-::u:.:b.:.:_llc:_·..:_P~rl~n~cl~p~ii~~i~in~s~ti~tu~t~ii_:fu:n::..d::a:::rti~e::.:..n=:t~
1
acestui. drept • J?e as~menea, Curtea stabilit . ca prin construirea zidului se incalca
drepturile omuJ1!1 p~e.vazute de Pactul run 1966 ~1 a subliniat ca stattll Israel trebuie sa se
co~o~eze obh~atie~ d~ a res~ecta drep~ _la auto?etenninare al poporului palestinian ~i
obhgafiilor care u revm m teme1ul dreptulw mtemaµonaJ umanitar ~i dreptului international
al drepturilor omuJui 2 •

2.8. Princlpiul egalitatfi suverane a statelor

Acest principiu este prevazut in art. 2 parag. I din Carta ONU 10 unnatoarea fonnulare·
,,Organi7.3fia este intemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor Membrilor ei';
Declarafia Adunarii Generate a ONU din 1970 detaliaza acest principiu in urmatoare~
formulare:

,,Toate statele se bucurii de egalitate suveranii. Ele au drepturi §i indatoriri egale §i

sunt membri egali ai comunitii/ii interna/ionale, forii a se fine seama de diferenfele de
naturii economica, socialii, politicii sau de altii naturii".

Totodata, Declaratia din 1970 precizeaza urmatoarele elemente ce fac parte din
.confinutul acestui principiu:
,,(a) state/e sunt egale din punct de vedere juridic; (b) toate statele se bucura de
drep.turile inerente suveranitiifii /or depline; (c) toate statele au datoria de a respecta
personalitatea a/tor state; (d) integritatea teritorialii §i independenfa politicii a statului sunt
inviolabi/e; (e) toate statele au dreptul sii-§i aleagii §i sii-§i dezvolte fiber sistemul politic,
social, economic # cultural; (j) toate statele au obligafia de a se conforma pe deplin ~i cu
bunii-credinfii obligafiilor /or internafionale §idea triii in pace cu celelalte state".

Spre deosebire de Carta ONU, Declarafia Adunarii Generale din 1970 extinde aplicarea
principiului egalitafii suverane pentru toate statele, indiferent de calitatea lor de membri sau
nemembri ai ONU.
Actul Final de la Helsinki ~i Declaratia asupra principiilor consacra, de asemenea, acest
principiu, in termeni similari cu cei ai Declarafiei din 1970.

Din analiza acestor dispozifii, care consacra principiul egalitap.i suverane, rezulta ca
acesta presupune respectarea suveranitap.i tuturor statelor ~i a egalitatii lor in cadrul
relatiilor internationale, avand deci doua dimensiuni - suveranitatea ~i egalitatea.
Continutul acestui principiu implica respectarea unor obligatii de catre state in relatiile
~int.re ele. Suveranitatea, ca ~~but al statului, este indivizibila, ~xclusiva ~i inalienabili ~i,
~preuna cu celelal~ dreptun_.me~ente (supremapa puterii de stat in limita frontierelor ~i
inde~end~ta statu!m in _re~atnle mte~atjonale), trebuie respectata de celelalte state in
relatfil-e, n
d. mtre ele ~• constitute
t l . i i t u' . . .
o garanf1e a desta~urarii
y
normale a re Iatii··1or mterstata
· Ie a o c
consec... a aces 1 prmc1pm fundamental fiecare stat ar 11·b ' • · I
propriul sistem politic, socia] ~i cultural. ' e ertatea de a alege ~1 dezvo ta

~
• _1 ICJ, Legal Consequences of the Construction of a Wi
Opmwn of9 July 2004, JCJ Reports 2004 p 136
,
~kkm, - J 4 9. '· ,PM&g.122.
. .
all m the Occupied Palestinian Territory AdvisorJ
• !
1
 capitolul 111. Pnnc1p111e tundatnental 1
- ea e dreptuIui international public

in continutul acestui Prine. . . 141

· d bli · ·
alatun · e o gaµtle corelative ce 1 lptu ma1 . pot 1
fi ·
mcluse urmatoarele drepturi 1 st
intemationale in temeiul personali:ti~e~~ ~elorlalte state: dreptul de a partici : ate~?r,
integritatii lor teritoriale 1Jundice de drept international dreptul 1P a relatnle
• v • • ' a respectarea
0 consecmta
. . . . 1mportanta a .
suveramtatii este . . d' .
cadrul tentonulw sau> adica prerogati . _Juns ict1a pe care o exercita statul "
V

functiile publice asupra particularil vda auton~ttl~r publice ale unui stat de a _m
. I .. . .sdi . " or e pe tentonul de exerc1ta
mve un. Jun cµe m ceea ce prive~t d' stat, care se manifesta la tr .
. ul . . . e e ictarea normelor d d . e1
part1c an .~• autontaµ publice de pe teritoriul de . " e con ~1ta obligatorii pentru
V • "

afara gramtelor de sta~ jurisdicf-ia de s I ti stat -~~' unele s1tuatii, aplicabile ~i in

. .. tA o utAonare a htigulor 1. . . d' . "
executare, pnn ffiJJloace coercitive di's .t.. l 1 . ~ Juns 1ct1a de a pune in
• · ' pozi u e egale ~1 hota " ·1
Judecato~t1 sau alte organisme cu atribut·. '. . d' . ran e pronuntate de instantele
in . • . n Juns 1ct10nale t
. . ceea ce pnve~te Jurisdictia de a edicta le . " . . . . .
tentonul de stat asupra caruia statul " . . gi, m ~nncipm, aceasta este hmitata la
. . 1~1 exerc1ta suveran1tatea d "1 . . ..
V

poate extmde dmcolo de acest teritoriu , . ar, ~ anum1te s1tuat11, se

cetatenilor sai aflati in strainatate . . Astf;.l, statul poate em1te leg1 care sunt aplicabile
'. . · on pentru 1apte sau comporta t "
gramtelor ~1 care produc prejudicii entru s 1?-en e care au 1oc m afara
de catre persoane strv• pv . ~t (spre exemplu, falstficarea monedei nationale
an~e. sau . cetatem, m afara granitelor sale; traficul de substante
stupefiant~ sau alt~ b~un mterz1se din strainatate in propriul teritoriu)1. ·
. . 0.al~ consecmt~ imp?rtanta a suveranitatii statului este reprezentata de imunitatea de
J~dicpe a statul':11. (notnn~e ce va fi prezentata in capitolul referitor la stat ca subiect
ongm~ al dreptulw mtemaµonal public) ~i de imunitatea jurisdictionala a reprezentantilor
statulw2 • • •

Eg~ta!e~ j~dica a statelor deriva din suveranitate ~i presupune ca stabilirea de

raportun Jund1ce mtre state are loc pe orizontala, rara ca unul dintre state sa se afle intr-o
situatie de dezavantaj 3 , statele asumandu-~i in mod liber drepturi ~i obligatii reciproce4 •
Participarea la organizatii intemationale, la tratate intemationale ~i la derularea activitatii
acestora se face cu respectarea dreptului celorlalte state de a determina ~i aprecia in m~d
liber relatiile cu alte state ~i cu obligatia de a respecta cu buna-credinta indatoririle asumate,
egalitatea capacitatii juridice a statelor in dobandirea drepturilor ~i asumarea obligatiilor,
imunitatea de jurisdictie ~i de executare (in sensul ca un stat nu poate fi chemat in judecata
in fata instantelor nationale ale unui alt stat), libertatea de alegere a modalitatilor concrete
de solutionare a neintelegerilor dintre state.
Din analiza continutului principiului egalitatii suverane rezulta ca acesta este 5un
,,concept umbrela", c~re acopera diverse reguli generale, cu privire la care ofera o sint~za •
Se poate afinna ca principiul suveranitatii egale a st_at~lor nu _presup~e doar aphc~e~
1
in mod egal ~i nediscriminatoriu a normelor dreptulut ~t~mat1on~l fata ~e ~tate, ci ~
modalitatea in care acestea participa la crearea dreptulm mtemat1onal, ~tat m ~e~! ~e
prive~te regulile cuprinse in tratatele intemationale, cat ~i pe cele de natura cutwmara · In
· · d' 1969 t' "n
1 art. 6 ca toate statele pot
privinta tratatelor, Conventia de la Vtena m men,10neaza

1 A. Cassese, op. cit., 2005, p. 49.

2 M. Bennouna, op. cit., 2017, p. 50.
3 A. Cassese, op. cit., 2005, p. 53. . 414
4 N. Quoc Dinh, P. Daillier, A. Pellet, op. cit., p. ·
5 A. Cassese, op. cit., 2005, P· 48. . R ,+Law EUl Working Paper MWP No. 2007/14, P· 18.
6 S. Beaulac, An Inquiry into the Jnternatwna
1 u1e OJ ,
 142 Drept international public. Prlncipli ~I lnstttutll fundamentale

incheia tratate internaµonale. In privinfa normelor cutumiare, principiul egalitatii. statelor_ s~

manifesta in procesul de creare a normei, deoarece, sub aspectul existentei ~• doved1ru
elementului material, are re1evanfa conduita statelor care au interes in domeniul respectiv 1•
Cu referire la aplicarea in mod ega1 a normelor dreptului international, poate fi adusa in
discufie diferenfierea regimu1ui juridic al anumitor institutii juridice ale dreptului intema-
fional pentru unele state care nu se incadreaza in domeniul de aplicare al ansamblului sau al
unei parµ a nonnelor cuprinse intr-un tratat internafional. Cu titlu de exemplu, poate fi
mentionat ca unui stat care nu are ie~ire Ia mare nu i se adreseaza regulile cuprinse in
Con~enfia privind dreptul marii, referitoare la stabilirea intinderii marii teritoriale, a zonei
economice exclusive ~i a platoului continental, reguli ce se aplica in mod egal statelor
riverane 2, dar ii sunt aplicabile regulile referitoare la marea libera (libertatile marii libere),
constand in Iibertatea de navigafie, libertatea de a pescui, de a instala cabluri ~i conducte.
Cu alte cuvinte, nu toate regulile dreptului intemafional public sunt aplicabile in mod egal
tuturor statelor.

2.9. Prlndpiul indeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor (pacta sunt

servanda)
Principiul pacta sunt servanda este cunoscut din Antichitate ~i poate fi considerat
fundamentul aplicarii normelor dreptului international ~i al respectarii celorlalte principii
ale dreptului intemational3.
Art. 2 parag. 2 din Carta ONU prevede:

. ,,T~fi Membrii Organizafiei, spre a asigura tuturor drepturile §i avantajele ce decurg

dzn calttatea /or de Membru, trebuie sa-§i indeplineasca cu bunii-credintii obligafii/e
asumate potrivit prezentei Carte". '

_Declarap.a Adunarii Generale ONU din 1970 prevede ~i detaliaza acest princi iu cu
urmatoarele elemente: p '
. - statele au obligafia de a-~i indeplini cu buna-credinta obligatiile asum t " .c.
nutate cu Carta ONU·, • , a e m con1or-
statele au obligafia de a-~i indeplini cu buna-credinta obi· · ·1 • "
tememl pnn.. cipiilor ~i regulilor general recunoscute ale dreptu'iu· . t1gatu_ e care le revm m
sta: I . . . 11n emational·
- te e o~ligaf1a ~e a-~1 indeplini cu huna-credin a o . . : ' . "
Vlrtutea acordunlor mtemat10nale confonne prin . . . . t . hhgatnle care le revm m
dre~lui international. cipu1or ~1 reguhlor general recunoscute ale
In. . ace~i timp, Declaratia Adunarii Generale din 197
?NU in pnvmta obligafiilor asumate de state " ... O prevede superioritatea Cartei
mtre obr t··111 , m sensu1 ca atun · " d . ...
. . iga e care decurg din acordurile · t . '. CI can ex1sta contradictie
~tie! Natiunilor Unite in confonnitate cu Ca: e~a~1o~ale ~1 ~bligatiile membrilor Org~i-
arta prevaleaza. Aceastii dispozifie reitereaztpo:ip::i_lor Um~, obl~gafiile care decurg din
1
e preemmenta, a Cartei ONU fata de
S. Beaulac O • '
\ 2 lbide • 'P· Cl/., pp. 18-19.
3
m, p. 17.
Ac·
. iuca, op. cit., p. 50.
w
capitolul Ill. Principiile fundamentale ale dr ..
-- eptulu, international public
. . 143
alte tratate mtemat10nale, care este m .
art. 1__03. . . enponatainm
. od expres ch'iar "m cuprinsul Cartei, in
In pnvmta
.
executarii
.
obliga1-1ilor
tu asumate p . " h ·
art. 26 dm Conventia de la Viena din 1969 . . nn me eierea tratatelor intemationale
,,Orice tratat in vigoare /eagii piirfil _pn~m~ dr:ptul tratatelor dispune ca: '
Tot in privinta tratatelor intema1-1oen~'1 treCuze sa fl..e executat de ele cu bunii-credintif'
• t- a e onvenpa d I v· · " ·
art. 31, regula generala a interpretarii tratatel' b e . a.. tena dm 1969 prevede, in
· · ·Ib · . or cu una-credmta
Princ1pm une1-credinte caracterizeaza . . .. 1 .
intema~onale, in mod particular negocierile ~~;lJ · .
o~e!e de solup,.onare a ~iferendelor
diferend pe baza bunei-credinte ~i in mod efec~iv. tre me derulate mtre Partile aflate in

2.1 O. Principiul integritatii teritoriale a statelor

~artaO~,,.in art. _2 p~ag. ~' stabile~te obligatia negativa a statelor de a se abtine de Ia
folos1rea fort~ 1 ,,!m_potrzva mtegr:tiifii _teritoriale ori independenfei politice a vreun~i stat'.
~c:5t__pnnctptu ~e c~rele~ d~c1_ c~ principiul interzicerii folosirii fortei annate sau a
ame~~1 ~u. folos~re~ forte1. (pnnc1pml neagresiunii), analizat deja. Ca o consecinta a
acestw pnncipiu, ~~ntonul unm stat nu poate face obiectul achizitiei din partea altui stat ca
urmare ~~ge:11 la _f?~a sau la ameninta}'ea cu forta ori ca urmare a folosirii presiunilor
de _nam.ra ~nhtara, pohtica sau economica. Intr-o astfel de ipoteza, ocupatia sau dobandirea
tentoriulm de stat de aceasta natura nu va fi considerata legala, in conformitate cu dispo-
zitiile
, Actului Final de la Helsinki.
Consacrarea acestui principiu nu aduce atingere dreptului statului de a modifica intin-
derea teritoriului de stat, cu acordul populatiei, sau dreptului de a permite folosirea terito-
riului de cat.re alte state sau organizatii intemationale in scopuri precum tranzitul aerian,
rutier sau feroviar, pe baza unor acorduri incheiate in acest sens.
0 derogare de la principiul integritatii teritoriale este reprezentata de dreptul popoa-
relor la autodeterminare, deoarece statul nou independent, care apare in urma unei mi~cari
de eliherare nationala, are nevoie de elementul esential - teritoriu, care nu poate fi dobandit
printr-o alta maniera.
Principiul integritatii teritoriale reprezinta, mopinia Cuqii Internationale de Justitie,
exprimata in prima hotarare pronuntata de aceasta, in cauza privind Canalul Corfu, ,,baza
esenfialii a relafiilor internafionale" 1• Diferendul dintre Albania ~i Regatul Unit al Mari~
Britanii ~i Irlandei de Nord a aparut dupa ce, fata de cruci~atoarele ~i navele de razb01
britanice care efectuau operatiuni de deminare a apelor din Stramtoarea Corfu, a ~ost
deschis focul de catre o baterie albaneza, ceea ce a produs prejudicii materiale ~i pierd_en de
vieti omene~ti Marii Britanii. Albania a sustinut ca Regatul Unit i-a incalc~t suveramtat~~'
deoarece navele britanice au trecut prin apele teritoriale albaneze f'ara auton~e pre~labila:
Marea Britanie a interpretat in mod restrans art. 2 parag. 4 din ~art~
1
1 5
~Nl! ~
.a ustmut ca
ac\iunile marinei britanice nu au amenintat nici integritatea tentona!a, ~ c! 1'.1del>".nden\a
1
politica a Albaniei, astfel ca aceasta nu a suferit nici o pierdere tentonala ~1 nu -a fost
afectata nici independenta politica.

I !CJ, Corfu Channel Case ( United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland v. Albania), Merits,
Judgement of 9 April I 949, p. 35.
 144 Orept international public. Prlncipii ~I institut ii fundamentale

Curtea Intemafionalii de Justitie a respins argumentele prezentate de crttre_ Marea

Britanie ~i, deci, interpretarea restrictiva a art. 2 parag. 4 din Carta ONU pentru a ev1ta folo-
sirea abuziva a acesteia ~i a considerat ca acfiunile marinei britanice au incalcat suvera-
nitatea Albaniei ~i au fost o manifestare a politicii de forta, care poate duce la comiterea de
1
abuzuri din partea statelor puternice • • •• • • • • •
Statele i~i pot exprima pozifia fata de s1tuatn care au legatura cu pnnc1pml mtegntatii
teritoriale ~i care pot afecta respectarea acestui principiu. Cu titlu de exemplu, pot fi
menfionate pozitia oficiala a Romaniei, exprimata la 1? _sep~e~brie 2~16, fata de anexarea
Crimeii de catre Federatia Rusa ~i nerecunoa~terea leg1ttm1tat11 alegenlor parlamentare din
Crimeea pentru Duma de Stat a Federafiei Ruse 2•
in cadrul Uniunii Europene, au fost adoptate, incepand cu martie 2014, masuri restric-
tive (constand in masuri diplomatice, masuri restrictive individuale - inghetarea activelor ~i
restrictii de calatorie, restrictii in privinta relafiilor economice cu Crimeea ~i Sevastopol,
sancfiuni economice, restrictii asupra cooperarii economice, ce au fost prelungite pana in
iunie 2020)3. De asemenea, Statele Unite ale Americii au adoptat mai multe sanctiuni impo-
triva Federafiei Ruse, incepand cu anul 2014, ca reactie la anexarea Peninsulei Crimeea4 •

2.11. Princlpiul inviolabilitatii frontierelor

in dreptul international public, frontierele reprezinta un element foarte important,
deoarece acestea stabilesc limitele teritoriale in care un stat i~i exercita pe deplin atributele
suveranitafii sale ~i baza practica a aplicarii efective a principiului integritatii teritoriale a
statelor, a principiului neinterventiei, a principiului interzicerii amenintarii sau folosirii
fortei • Mai mu.It, avand in vedere interconditionarea intre toate aceste principii ~i relevanta
5

speciala a inviolab!litatii ~ontier~lor pentru existenta statului ~i exercitarea deplina 'a

competentelor sale m plan mtemaµonal, se poate afirma ca ordinea juridica intemationala
se bazeaza pe alocarea teritoriului intre state6• '

. T~todata, principiul inviolabilitatii frontierelor completeaza principiul integrit~ti·

1
~nale, intre ele existand o relatie de interdependenta, ~i reprezinta O garantt· atru,
realizarea. ·-·· · · i · epen
mtegntaµ1 tentona e. Consacrarea sa expresa in Actul Final de I H 1 .'nki c.
detenninata de · . . a e s1 a 1ost
concepµa state1or potriv1t careia respectarea frontierelo · t
conditi · d. bii- · • . r ex1s ente este o
· . e m tspenSa a pentru conv1etmrea pa~mca a statelor Atat · t · . .
cat inv~olab~ta~~ frontierelor sunt principii strans legate d~ eel am egntat~~ ~~ntonala,
precum ~1 de pnnc1pml dreptului Ia autodeterminare 1 suverarutap1 statelor,
- Semnificat~ juridica ~i importanta inviolabilititii fro . "
national nu ech1valeaza cu ideea ca delim ·t ' ~tlerelor statelor m dreptul inter-
1 area actuala. a lor este nelimitata in timp;

t lCJ. Corfu Channel Case (United Kin d,

Judg~ o f9 April 194~, p. 35. gi om of Great Britain and Northern Ireland v . .
B. Aurescu, Actuabtateinternat· l~ Albania), Ments,
measures in res ,1ona a' m C. Jud . nr. 12/2016 p 641
A •

3 EU . .
restnctJve
(acces
sanct_io~ ukr~ine-crisis/
restnclive avand in vedere ar
ata 1/f';e
·1
to the c:isis in Ukraine, 'h;p:li .
septembne 2019)· Re l
..
r.
'lwww.cons1/zum.europa euli nJ. sf
pp. 1- 11. c tum e Rusiei de destabiliz ' amentul (UEJ nr 833/201 . . po zcze .

~r~::::-;:te.7
4 htt s -/1

5 I.
Ibidem
. are a sztuatiei fn Ucrain .
o~!.9ukraine-and-russia-sancti / (
' . c1 ., 95, p. 67.
4 pnvznd miisun
a, JO L 229 din 31 iulie 2014,
ons accesata la 13 septemb .
· ne 2019).
\ capitolul Ill. Principiile fundam .
---------= entale ale dreptului inter .
dimpotriva, frontierele statel national public
statelor, prin decizii ale msia'; ~u s~t eterne, ele fi . 145
cazul succesiunii statelor el te or mternafionale spaot mod1ficate prin acordul d .
. fi. , ementul . u ca urmare . e vomta al
frontiere
. I1
or und interzice
b' . .
esential pentru
rea amenint~-=·
a une1 mutatii terit • 1
respectarea p . . . . . ona e, in
fronttere or sta 1hte deJa tQJ 11 sau a fol . .. nncip1ulu1 mvioJab ·i · . ..
osm1 fortei in t 1tat11
scopuI modificarii

2.12. Principiul respectirif

drepturflor §i llberta•n
Carta ONU' in art. I parag 3 ¥Aor fundamentale
statelor membre le revine oblig 'f
revede indirect acest princ · •
,,in promovarea # incuray· a a e a coopera tptu, ca un domeniu in care
area respect V d.••

tale pentru to(i.• ~rii deosebire de rasii a~u ~epturilor omului ~i libertii/'l
Afinnarea drrecta ~i clara . : s_ex, ~1mba sau re/igie". z or fundamen-
. . l . a prmc1pmlw a £ t
mtemalJona e, pnntre care, di'ntre ce e menh os 1acuta. ulterior "c;:j in aIte acte nonnati
y

I
fundam entale, se afla ~i Actul p·ma l de la Hels'nki ponate ca fimd sediu al mat . . . ... ve
d' enet pnnc1pulor
1
R ..
espec
. t
.area drepturilor
1· . omului -~i
y
/'b .., ·t
z ertaµ or fanda , m 1975,
t l . la pct. VII ' sub denum1rea
.
co,eytlin/(i, re zg1e sau de convinoere S t men a e, mc/usiv a libertii/ii de aaA d'
ultural o • un avute in d dr . o n zre,
c . e, cu ~cce~t pe cele care deriva din de . ve_ er~ . ep~le_ economice, sociale §i
dar ~! dre~~le mmoritatilor nationale. mmtatea md1v1dulu1 ~1 hbertatea de con~tiinta,
In pnvmta standardelor pe care ar tr b . y

Helsinki face referire atat la sco ·1 . e ~1 s~ -~e respecte statele, Actul Final de la

c::~c.
. Iv pun e ~1 prmc1pnle Cartei ONU 1
Umversa a .a Drepturilor Omului, ast.c-.el ,, "t , cat ~1 a Declaratia
A •

1• mca se poate afirma tul d v

afirmarea ~1 consacrarea principiului respectarii drepturil . e plecare pentru

international contemporan este reprezentat de I ertaplor fundamentale in

prmcipru ca unul ~Ire ~copurile Organiza\iei, fiind deci un prini::::u~

_Adop~ea ulte~10ara a ~eclaratiei Universale a Drepturilor Omului din 1948 §i a celo~
0 ::::~:1;1

douaturil
Pacte fun
mtemaµonale dm . 1966 a avut un impact deosebit de 1·mportant "m consacrarea
drep " o: ,.. damentale . asupra conduitei §i preocuparilor comunitatii internationale,
~el meat, m prezent, mc1un stat nu poate sustine ca respectarea drepturilor om~lui nu
pnve~ toate statele 1.
. Afirmarea ~i dezvoltarea principiului protejarii drepturilor ~i libertatilor fundamentale
au influentat ~i evolutia altor subdiviziuni ale dreptului international, cu care interactio-
~eaza. Importanta acestui principiu este relevata de aparitia diviziunii dreptului interna-
p.onal al drepturilor omului, care a cunoscut o dezvoltare cu totul deosebita, atat la nivel
universaL cat ~i la nivel regional ~i national. Mai ales la nivel regional, statele au adoptat o
varietate de instrumente internationale cu foqa juridica obligatorie, in scopul asigurmi unei
protectii efective a drepturilor ~1 libertatilor fundamentale, scop in care au creat ~i instante
intemationale care sa puna in aplicare dispozitiile tratatelor respective, in cadrul unor
proceduri in care figureaza statele paqi ~i persoane fizice sau state. Un ~~tfel_ de exe~p!u
este Conventia europeana a drepturilor omului, adoptata in cadrul Co~s1hulm E~ope1, m
1950, a carei aplicare este supravegheata de ~urtea Europe~a a ~reptunlor Omulm. . 1.
Acesta nu este singurul mecanism reg10nal de proteJare ~1 ~ara_n~e a dreptunlor §
libertii\ilor fundamentale, dar eficienta sa a constil)lit sllW ~e ~prraµe_yentru celelfilt~
instante regionale, create in baz.a unor tratate speciale care prevlid ~1 categomle de dreptun ~1

1 A. Cassese, op. cit., 2005, p. 59.

 .......
146 • · ·1 i institutii fu nd amenta1e
Drept international public. Princ,pt ---

I~bertafi fundamentale _protejate, precum ~i modalitatea de funcponare instanfel°: spe~ia~

hz.ate. Astfel, pe continentul american funcfioneaza Curtea lnter-Am~~cana a Dr ptunlor
Omului, iar pe continentul afri~ Curtea African! a Drepturilor Omulw ~1 Popoarelor:
Fiecare dintre sistemele de protecfie prezinta particularitafi ~i a fost adaptat spect~cului
spafiuJui juridic in care are aplicabilitate - spre exemplu, Curtea Africana, cea mat noua
instanta intemafionala in materie de protejare a drepturilor omului, creata in anul 1998, Prin
Proto~lul la Carta africana a drepturilor omului ~i popoarelor 1 (adoptata in 1981), i~i
des~oara activitatea ~i verifica respectarea Cartei africane a drepturilor omului ~i
popoarelor, care este adaptata reaJitafilor de pe continentul african 2•
Adoptarea unui numar mare de acte normative cu foqa juridica obligatorie sau a
rezoJufiilor cu valoare soft law, instituirea unor mecanisme care pronunta hotarari
judecato~ti cu foqa juridica obligatorie pentru state, jurisprudenta pronuntata de aceste
instante intemafionale au avut ca rezultat aparitia graduala a unui principiu care interzice
incalcarea masiva ~i pe scara larga a drepturilor ~i libertatilor fundamentale, iar statele au
acceptat treptat ideea ca incalcarile masive ale drepturilor ~i libertatilor fundamentale sunt
condarnnabile ~i constituie o incalcare a regulilor de drept international3 •
Principiul respectarii drepturilor ~i libertatilor fundamentale afirmat prin Carta ONU nu
impune statelor obligaµa de a respecta anumite reguli speciale cu privire la drepturile
omului, ci mai curand o obligatie de a se abµne de la incalcarea repetata ~i grava a unui
drept fundamental, cum sunt dreptul de a nu fi supus torturii, dreptul la un proces echitabil,
dreptul la siguranta ~i de a nu fi supus masurilor arbitrare de lipsire de libertate4 •
Pe de alta parte, afirmarea ~i dezvoltarea principiului respectarii drepturilor fundamen-
tale interfereaza ~i cu alte subdiviziuni ale dreptului international, cum sunt dreptul
intema~onal umanitar ~i dreptul international penal, iar Convenfia cu privire la reprimarea
~i prevenirea crimei de genocid din 1948, adoptata mcadrul Adunarii Generale a ONU cu
doar o zi inaintea adoptarii Declaratiei Universale a Drepturilor Omului ~i care este un
instrument juridic esential in reglementarea dreptului international penal, are ca semnifi-
~ e dorinta statelor de a preveni situatii similare Holocaustului, prin instituirea unor
obligafii cu caracter erga omnes derivate din acest tratat international.

Repere de jurisprudenta

~1!, Co~ecinfele juridice pentru state ale prezen/ei continue a Africii de Sud in
Namibia (Afrrca de Sud-Vest) fora a fine seama de Rezolu/ia Consiliului de Securitate
nr. 276 (1970) , Aviz consultativ din 21 iunie 1971 5

A fos! aleasii prezentarea succinta a principalelor aspecte interpretate ale acestui Aviz
consultativ,_ d~oarece acesta prezinta relevan/a in clarificarea sensului # semn1ifi1catiei mai
mu1tor nofium esenfiale de d t · t · I /,,:, '
· · rep m ernafwna I ureptul la autodeterminate ~i condifiile de
• i Detalii cu privire la com te tel . fu . .. .
d1sponibile la http:llwww ifr . pe n . e ~• ncf1onarea Cuq11 Africane a Drepturilor Omului ~i Popoarelor sunt
2 B. Selejan-Guta -~ zcan-c'!~rt.orglenl (accesata la 5 septembrie 2019).
3 A. Cassese n: .-M. Cracmnean, op. cit., pp. 148-149.
4 Ibidem , op. Cit., 2005, p. 59.
5 •
lCJ, Legal C
Africa) notwith onsequences for States if the C
197\ , p. 16. standing Security Council R;olutiono;~;~~~{:;/~~c: of Sout~ ~frica in Namibia (South West
' visory Opmmn, 21 June 1971, ICJ ReportS
 e 1-
· -·r- " '"' I"'' ll.4QI 111::ru:a1
l,.df-11LV1"4' ..... ...

- - - - - - - - - - - . :=..:a: e:_d~rreptului international public

aerc.itare a acestuia) §i a irnnli ...1 . . 147
. "fi . , ,,, r call
1 or ace t fi
obligafll afa ue state - obligafia neg t' .., ds ora a/a de state, in sensul stab'/' ..
Namibia -, precum # a efectelor u. zva e a nu recunoa§te prezenta A' r... .. zdzrz~ unor
. ., nez rezolur. d t' l.f' lCll e ~ud in
prm care se constata nelegalitatea une.1 . a ~pfate de catre Consiliu/ de Se .
statele nemembre ONU. sztuafu, atat pentru state/e membre ..1 ~urztate
, ca §l pentru
Consiliul de Securitate al ONU
intrebare Curµi Intemaµonale de J:~~r:~at la 5 august 1970 urmatoarea
.A
P.entru state in cazul prezentei continu} a c_a~e sunt co'}Secintele juridice
µne seama de Rezoluµa Consiliulu· d S f:icii de Sud in Namibia Jara a
Opinia Curtii a fost ca (1 i e ecuntate 276 {1970)?"
Namibia este il~gala, Africa de kJ~ezenta ~on~inua a ~ricii de Sud in
tratia din Namibia imediat §i de are obhgatia de a-§1 retrage adminis-

prezentei Africii de Sud in Namibiaig:, t

me~bre ale Naµunilor Unite au :~~~et: o~upatia teritoriului; (2) statele
e. recunoa§te nelegalitatea
seama sau cu privire la Namibia . d § nvalidi~atea actelor acesteia pe
mod particular, orice relatii cu Gu!~r:J se. a~tme de la ori~e a?t~ §i, in
noa§terea legalitatii sau 's .. . . :linen de Sud care 1mplica recu-
. tr tii· (3) . , pnJ1nirea une1 astfel de prezente sau admi-
ms a, , . re~: state~or ~ar~e nu sunt membre ale Naµuniior Unite de a
acorda'b' as1stenta 1n actiun1le
, t· ·1e un1te
mtreprinse de Na,1un1 · cu pnvrre
· · la
Narm 1a.
in scopul. ~telegerii raµonamentului Curtii, prezinta relevanta
prez~n~ea pnnc1palelor aspecte referitoare la mandatul Africii de Sud in
Narrub1a.
,,Sistemul mandatelor a fast instituit prin art. 22 din Pactul Ligii
Naµ.unilor 1 §i s-a intemeiat pe doua principii de o importanta_ vitala:

1
_ Pactul Ligii Nafiunilor a fost semnat la 28 iunie 1919 ~i a intrat in vigoare la 10 ianuarie 1920. Textul
mtegral al acestuia este disponibil la adresa: http://www.refworld.org/docidl3dd8b9854.html (accesata la 13
septembrie 2019). Sistemul mandatelor a fost instituit prin art. 22 din Pact ~i a constat in autorizarea data de catre
Liga Natiunilor unui stat membru (dintre puterile aliate) de a guvema o fosta colonie germana sau otomana,
considerata ca nu se poate guvema singura. Principiile generale ale sistemului mandatelor, conform art. 22, au
fost ca popoarele din teritoriile in cauza ,,sunt inca incapabile de a se conduce ele insele, date fiind conditiunile
deosebit de grele ale lurnii modeme", asigurarea buna.starii ~i dezvoltarii lor au fost vazute ca ,,o misiune sfanta a
civilizatiei", scopuri pentru a caror realizare s-a decis incredintarea tutelei acestor popoare ,,natiunilor mai
inaintate care, prin resursele, experienta sau pozitiunea lor geografica, sunt cele mai in ma.sum sa-~i ia aceasta
raspundere ~i care consimt sa o primeasca: ele ar exercita aceasta tutela in calitate de mandatare ~i in numele
Societ.atii" - in A. Vianu, C. Bu~e, z. Zamfir, Gh. Badescu, Relafii internafionale fn acte $i docurnente, vol. I,
1917-1939, Ed. Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1974, pp. 17-25. Au fost prevazute trei categorii de mandate:
mandatul de categoria A - fostele provincii otomane Irak, Siria, Liban ~i Palestina au fost considerate suficient
de avansate, astfel ca le-a fost recunoscuta independenta provizorie sub control administrativ al Aliatilor pana
cand vor putea sa se conduca singure. Pentru Irak, Palestina ~i Transiordania a fost desemnat c~ mandatar Mar:a

colonii africane ale Gennaniei - Tanganica, parti din Togoland (in prezent, :o~o
Britanie, iar pentru Siria ~i Liban a fost desemnat ca mandatar Franta; mandatul de cate~ona B - consta dm
~1 Ghana), -~~eru~,
Ruanda-Urundi. Pentru Tanganica (care este parte a Tanzani~i i~ p~ezent) a fost inst•t_u~t mandatul Mam Bntanu:
pentru cele mai multe parti din Camerun ~i Togoland a fost mst1tu1t mandatul Frante1, •'.11" pentru ~u~da-~rund1
(in prezent, Rwanda ~i Burundi) a fost instituit mandatul Belgiei; mandatul de categona C-: ayn~1t mai multe
teritorii detinute de Germania, pe care mandatarii le-au administrat ca parti integrate ale tenton~lm lor - pentru
Africa de Sud-Vest (in prezent Namibia) a fost instituit mandatul Africii de Sud, Noua Gumee a fost sub
mandatul Australiei, Samoa de Vest (in prezent Samoa) a fost sub mandatul Noii Zeelande, insulele de la nordul
 148 Drept international public. Ptine I"" ~'
· 1..... · I tit f " f damentale
ns u~11 un _ __

principiul neanexarii ~i principiul potrivit carttia bunast8:ea ~i . ~ezv_o~-

tarea popoarelor pe care le privea formeaza increderea sacra a c1vmzat1e1.
Luand in considerare evolutia din ultima jumatate de secol, nu poate fi
pus la indoiala ca scopul fundamental al increderii sacre au fost
autodeterminarea ~i independenta. Mandatarului ii revenea respectarea
unor obligatii, iar Consiliul Ligii verifica respectarea acestora. Drepturile
mandatarului in sine se intemeiau pe acele obligatii.
La momentul dizolvarii Ligii Natiunilor, finalitatea ~i obiectul acestor
obligatii au fost mentinute. intrucat indeplinirea lor nu a depins de
existenta Ligii, acestea nu puteau inceta doar pentru ca autoritatea de
supraveghere a incetat sa existe. Membrii Ligii nu au declarat ~i nici nu
au acceptat implicit ca sistemul mandatelor este anulat sau invalid odata.
cu dizolvarea Ligii. Ultima rezolutie a Adunarii Ligii ~i art. 80 parag. 1 din
Carta ONU au mentinut obligatiilor mandatarilor. Curtea Intemaµonala.
de Justitie a recunoscut in mod constant ca sistemul mandatelor a
'
supravietuit disparitiei Ligii, iar Africa de Sud a admis acest fapt un
anumit numar de ani. Astfel, elementul de supraveghere, care este un
element esential al mandatului, a trebuit sa supravietuiasca. Naµunile
Unite au propus un sistem de supraveghere care sa nu il excedeze pe eel
aplicat in sistemul mandatelor, insa Africa de Sud a respins aceasta
propunere (parag. 42-86).
in 1966, Adunarea Generala a Organizaµei Naµunilor Unite a adoptat
Rezolutia nr. 2145 (XXI)1, prin care a decis ca mandatul a incetat ~i ca
Africa de Sud nu mai avea niciun alt drept de a administra teritoriul.
Ulterior, Consiliul de Securitate a adoptat mai multe rezoluµi, inclusiv
Rezoluµa nr. 276 (1970) 2 , prin care a declarat ca ilegala continuarea
prezentei Africii de Sud in Namibia. In privinia acestor rezolutii au fost
ridicate mai multe obiectii privind legalitatea lor, insa. Curtea a subliniat
ca nu detine atributii de control jurisdicµonal cu privire la actele
organelor ONU in cauza.
Curtea reaminte~te ca intrarea in vigoare a Cartei Organizatiei
Natiunil_or Unite a stabilit rapor!ul dintre toµ membrii ONU, pe d~ 0
parte, ~1 fiecare_ p~t~:e mandatara, pe de alta parte, precum ~i faptul ca
unul d1ntre pnnc1pnle fundamentale care guverneaza. aceste . tun·
e t 1 t · ·t - · rapor
-~ e ce po nvi caru1a partea care neaga sau nu i§i indepline te obli a-
t1ile nu poate fi recunoscuta ca pa.strand drepturile pe care 1§e rec1ama g

Ecuatorului, in _P~cificul de Vest (Japonia) ~i Nauru au fost sub mand . . .. . .. . ..

Zeelande. Potnv1t prevederilor Pactului, supravegherea f ·1:a •• atlil Au5trahe1, Mam Bntanu ~1 Non
:enn~ente a Mandatelor, din cadrul Ligii. Ca urmare a diz:~:i ti~ -~tatel?r . mandatare revenea Comisiei
mlocu/t, in 194~, de sistemul tutelei, in baza dispozitiilor Cart 1• Or L~gii .~atm~Ilo~, sistemul manclatelor a fost
Questio Rezolufza Adunarii Generale nr 2145 rVVT1
ifs h ·
. ~ ganIZattet Natmmlor Unite
1.-uu/i cu przvzre la Afric d Sud
\aadres:-~ttpo~/ West Africa) a fost adoptata la 27 octombrie 1966 Te:W{
. ·
-Vest (UN Ger,era/ Assembly,
. · ·)rezolutiei este disponibil
2. Rezol:fiaw;:,:t{;:z°~l:orsgldoc!dl3b00f]d450.html (accesata.la 13 augusmtet~Ollal9
ianuane 1970 . u1 ~- ecurztate nr. 267, cu privire l . . . . .
http:llwww.un~o~;~:~;al:::~~0 ~r 11 adoptate in 1968 ~i 1969.a;;:ga dzn N_ar:zibia, a fost adoptata la 30
view_doc.asp?symbol=SIRES/276(1970) :~:olu~e1 este disponibil la a£lreSa=
( esata la 12 septembrie 2019).
ii .
capltolul Ill. Prlncipille fundamental
- - - - - - - -=.:: ,; e ale dreptul ..
u, international public
dintr-un astfel de raport . . . 149
- JUnd1c R .
avut 1oc o 1ncc::ucare mat . _ · ezolut1a nr 2 145
1 .

negat. ena1a a mandatului· (XXI) a stabilit ca a

. ' ceea ce Afri d
S-a sust1nut ca (a) p t . . ca e Sud a
. .. t d ac ul L1gii N .
L1g11 pu erea e a pune ca . - t at1unilor nu a £ .
din partea mandatarului ~a !11andatului pentru P con ent Consiliului
. d' . ~1 ca Nat· . roasta admin·1 t
derivate 1n L1ga Natiunilor . . tlUnlle Unite nu
dacii Consiliul Ligii avea atri~: ~nse decat aceasta
acest lucru in mod unilateral t1_a de a revoca mandatul
£~ t ~ rare
ui:::. atribujii
'(b) ch1ar
(c) Rezoluµa nr. 2145 (XXI) ' ~1__ doar prin colaborarea ~:1:npudtea face
- a J.acut unele . . an atarul·
Generala, care nu este organ . d. . aprec1en pe care Ad '
(d) era nevoie de o ancheta }ut 1cal1~, nu avea competenta de a lunf:area
. . J.ac u a (asup , e ace;
parte a Rezo Iut1e1 nr. 2145 (XXI) a decis ra e1ementelor de fapt); (e) 0
Curtea a constatat ca· (a) - '~e fapt, un transfer de teritoriu
· · · in conJ.orm1tate cu · • ·
d rept 1nternaµonal (cuprins in C . . un pnnc1piu general de
tratatelor), existenta dreptului d onv~nµa de la V1ena cu privire la dreptul
dispoziµilor acestuia trebuie p e a ince:a _un tratat pe motivul incfilcarii
chiar daca nu este exprimata: (br)ezumtatba ~n privinta tuturor tratatelor
- ' nu re u1e cerut cons·1 tam- I - '
care este 1n culpa; (c) Natiunile U ·t m._ .. antu parµi
actionand prin organele sale compe~;:t eta sbu~ces~r al Naµunilor,
. ti't ti' d e, re u1e vazute inamte de toate
ca ms d ·t u, a de supraveghere competent-a sa- se pronunte cu pnvrre • • la
con w a man atarului; (d) ~~ecul Africii de Sud de a in<leplini obligatia
de a se supune supraveghern ·1· nu poate fi disputat·, (e) Adunarea General,a-
nu a proced a t 1a s t a b 1 irea elementelor de fapt ci a formulat O ·tu ti'
· ·d · - fi , s1 a e
~un 1~al nu ar 1 echitabil a se presupune ca, intrucat in principal e~te
mvestita cu puterea de a formula recomandari, este lipsita de atributul de
a adopta, in cazuri speciale, in cadrul competentei sale, rezolutii care fac
precizfui sau care contin un plan de acµune. '
Totu~i, avand in vedere ca Adunarea Generala este lipsita de atribu-
µile necesare pentru a asigura retragerea Africii de Sud din teritoriu, in
conformitate cu art. 11 parag. 2 din Carta, a solicitat cooperarea
Consiliului de Securitate. Acesta, la momentul adoptarii rezoluµilor in
cauza, a actionat in exercitarea atributiilor pe care le-a considerat a fi
parte din responsabilitatea
' sa primara de a mentine pacea ~i securitatea.
Art. 24 din Carta investe~te Consiliul de Securitate cu astfel de atributii.
Deciziile acestuia au fost luate in conformitate cu scopurile ~i principiile
Cartei, iar, in temeiul art. 25, statele membre trebuie sa se conformeze
acestora, chiar §i acei membri care au votat impotriv~ ~i _statele _c~e ~unt
membri ai Natiunilor Unite ~i nu sunt membn ai Consiliului de
'
Securitate (parag. 86-116). . . _ - al
Curtea retine ca o constatare obligatone reahzata_d~ c~tre ~n organ
· d - ·1 al - O anumita s1tuatie nu poate
Natiunilor Unite prin care se ec1ara 1 eg a ,
ramane. fara consecinte.
, bila pentru crearea ~1. mentmerea
. s1'tua,tie1,.
Afnca de Sud, ~esponsa _ . d _ i retrage administraµa din
are obligatia de a-1 pune capat §1 e a~
 Drept international public. Princlpil $i instit util fu ndament ale
150

teritoriu. Prin ocuparea teritoriului fara. titlu legal, Africii de. Su? ti revi~
responsabilitaµ internationale derivate din inca.lcarea continua a une1
obligatii intemationale. Ra.mane, de asemenea, raspunzatoare pentru
orice incalcari ale drepturilor populatiei din Namibia ~i pentru obligatiile
sale intemap.onale fata de alte state in exercitarea atributiilor in legatura
cu teritoriul.
Statele membre ale Natiunilor Unite au obligatia de a recunoa~te
ilegalitatea ~i invaliditatea prezentei continue a Africii de Sud in Namibia
~i de a se abµne de la acordarea orica.rui sprijin Africii de Sud in legatura
cu ocuparea Namibiei. Determinarea precisa a actelor permise - alegerea
masurilor, scopul acestora §i cine ar trebui sa le aplice - constituie 0
problema care intra in competenta organelor politice ale Naµunilor Unite
care actioneaza in conformitate cu Carta. Prin urmare, Consiliul de
Securit~te este eel care stabile§te orice masuri viitoare pe baza deciziilor
luate de catre acesta. in consecinta, Curtea se limiteaza la a face reco-
mandari cu privire la conduita Guvernului Africii de Sud, care, in temeiul
Cartei Naµunilor Unite §i dreptului international general, trebuie consi-
derata contrara Rezolutiei nr. 276 (1970), deoarece ar putea implica
recunoa§terea legalitaµi prezentei Africii de Sud in Namibia:
(a) statele membre au obligatia de a se abµne de la a incheia tratate
cu Africa de Sud in toate cazurile in care Guvemul Africii de Sud pretinde
ca acµoneaza pe seama sau cu privire la Namibia. in ceea ce prive§te
tratatele bilaterale existente, statele membre trebuie sa se abtina de la a
invoca sau aplica aceste tratate sau dispoziµi din tratate i~cheiate cu
?-e Sud pe seama sa:1 privind Namibia care implica cooperare
activa mterguvernamentala. In ceea ce prive§te tratatele multilaterale
aceasta regula nu poate fi aplicata anumitor tratate generale cum sunt
cele cu cara~t~r. umanitar, _a caror_ neaplicare ar putea afecta negativ
poporul Nam1b1e1: organele 1ntemat1onale speciale trebuie sa ia masuri
specifice in aceasta privinta;
(b) statele membre au obligatia de a se abtine sa tnm·t- · · ·
di 1 t· •a1 - Af: . i a m1s1un1
· pdoma ice
· sau spec1 .e. 1n nca de . Sud ' inclusiv -in ten·ton·u1 Nam1·b·1e1·
~1 e a-~1 retrage agentn de acest tip care sunt deja· a . d
obligatia de a clarifica Africii de Sud ca mentinerea' ~, .. e as~menea,_ ~1
sau _c~nsulare nu implica recunoa~terea a{itorit-ti~e aalµilor dipl~n_iat1ce
Nam1b1a; a, i s e cu pnvire la
(~} statele membre au obligatia de a se abti .
no~1ce sau orice alte forme de ~elatii cu Af . ' ne de a intra in relaµi eco-
pnvire la Namibia, care ar putea fortifi nc:1 de Sud pe seam.a sau cu
d) -msa- nerecunoa~terea nu ar tr icabautontatea
. _ acesteia . in teritoriu•
(
po 1 · y e u1 sa ·b - '
i poru ui N~ibiei de avantajele derivat d. ru a ca rezultat privarea
~ ~od spe~1~, nelegalitatea sau inv;.d.~n cooperarea intemationala.
narea~ ~ ~ : ~e Sud pe seama sau cu1p~:;: 1actelor intreprfu.se de
. deceselor ~i - _u1 1:1:u poate fi extinsa la act _a Namibia dupa tenni-
casaton1lor. e ca inreoi
t:,
strarea na~terilor,
4 .
 . iul 111 . Principiile fundamentale ale dr
. ~ terna\ional public
In ceea ce pnvei;ite statele c 151
toate ca- nu sunt obligate
. are nus unt membre ale N t; . ·1
s... .
ctl . . • a respe t a\--'un1 or Unite
c e art. 24 ~i art 25 d' C - ,
acestora
. h s-a
d
so11c1tat prin Rezol t·
-tr . ut-1a nr 2 76 Y • 1n arta
ifltrepnnse e ca e Naj:iuniJe Unite . . \1970) sa sprijine actiunil~
_...tii incetarea mandatului ~i de 1 cu Pnvtre la Namibia in ' . .
Cudl""in' Nanu·b·ta sunt opozabile
w Y c ararea il al' - .. · op1n1a
- .. tut eg
uror state! - 1taµ1 prezentei
t- Afr' 1cu.. de
S~ga omnes a 1egalitaµi situatiei or in sensul restrict1onan-..
e,, .. ti' al , care este ti - \--' I
dreptul~ i_n~e1:1a, on . Toate_ statele trebuie _m~n~~uta cu incalcarea
tea preJud1c1ata de prezenta ilegala Af ... sa aiba 1n vedere ca entita-
- . a ncu de Sud - N . .
opor care se b azeaza pe asistenta co . _ .. . in am1b1a este un
P - • mun1tati1 1nte t; al -
rea scopun1or pentru a care a fast insft ·t
1 1 · mat--'on e 1n realiza-
p,opunerile Africii de Sud cu privin ~ m~datul. .
sVPumentare §i despre posibilitatea org:n. a-~miz~rea ~e _znformaµi factual.e
Quvernul Africii de Sud §i-a exp _1Zanz 7:nuzpleb1.sczt (parag. 128-132)
furI1iza Curtii informatii factuale sup~mat t m mod e~i:ires dorinta de a
obiectivele politicii sale de dezvoltare s:ip: art_e ~u pnvi~e la ~copurile §i
.. _ ;:;:, . . a a ~1 a sustinut ca pentru a
stabih 1ncc:Ucarea
. une1 obhgatii, intemationale
, substan ' t'al
1 e 1n-' teme1ul .
roandatu. 1u1, este necesar _ a se dovedi ca Afri·ca d e su d, a e~uat sa- -1§1·
exerc1te
·t ·1 competentele' 1n vederea promovarii buna-stan-··1 §I· progresu1m·
1ocUI on or.
Curtea a co~~ider~t ca. 1:-u este necesara nicio proba factuala in
scopul de a stab1h daca pohtlca de apartheid in Namibia era in confor-
mitate cu obligatiile intemationale asumate de Africa de Sud. Este
necontestat faptul ca politica guvernamentala oficiala urmarita de Africa
de Sud in Namibia a fast de a obtine o separare fizica definitiva a raselor
§i grupurilor etnice. Aceasta inseamna stabilirea distinctiilor, exclude-
rilor, restrictfilor ~i limitarilor (in ceea ce prive~te participarea la anumite
tipuri de activitati, domenii de studii sau de pregatire, munca sau
angajare, alegerea unei re~edinte libere, libera circulatie in multe pa,rti ale
teritoriului) In mod exclusiv pe motive de rasa, culoare, descendenta sau
origine nationala ori etnica, ceea ce constituie negarea drepturilo~
fundamentale ale omului. Curtea considera aceasta o incalcare flagranta
a sc9purilor ~i principiilor Cartei Natiunilor Unite. . . .
In ceea ce prive~te cererea de organizare a pleb1sc1tulm, Curt~a nu~
luat-o in considerare, deoarece a decis deja ca nu este _n~cesara a?m!-
nistrarea de probe suplimentare, ca mandatul incetase §1, m consecmta,
prezenta Africii de Sud in Namibia era ilegala (trad. a.).
 Capitolul IV
Dreptul international al tratatelor

Secfiunea J
Consideratii generate

Tratatele intemafionale reprezinta una dintre cele mai importante fonne de manifestare
a vointei statelor pentru reglementarea raporturilor juridice dintre ele in diferite domenii ale
dreptului intemafional, baza dezvoltarii donieniilor dreptului international modern! ~i
constituie o sursa principala a dreptului international public, alaturi de cutuma intema-
fionala, astfel cum rezulta din art. 38 al Statutului Cuqii Internationale de Justitie.
In prezent, ca urmare a dezvoltarii relatiilor internationale ~i a evolutiei dreptului
intemafional, se remarca o cre~tere numerica a tratatelor internationale in cele mai diverse
domenii ale vietii
,
comunitatii
'
internationale.
'
Sediul materiei este reprezentat de cele doua convenfii incheiate la Viena: Conven~a
privind dreptul tratatelor incheiate de state (din anul 1969)2 ~i Conventia privind dreptul
tratatelor dintre state ~i organizatii internationale sau dintre organizafii intemafionale (din
anul 1986)3 •
Conventia de la Viena din 1969 cuprinde reguli' generale privind tratatele intemationale
~i se aplica ,tuturor tratatelor internationale, motiv pentru care a fost numita ~i ,,tratatul
tratatelor"4• Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor reprezinta rezultatul
activitafii de codificare incepute in 1949 de catre Comisia de Drept International ~i al
Conferintei Organizatiei Nafiunilor Unite cu privire la dreptul tratatelor care a avut loc la
Viena in 1968 ~i 1969, iar Conventia de la Viena din 1986 adapteaza regulile Conventiei
din 1969 domeniului sau de aplicare5•
Cea mai mare parte a dispozitiilor Conventiei din 1969 codifica reguli cuturniare in
materie de tratate internationale, iar unele instituie reguli noi 6• Conventia de la Viena din
1969 confine, in art. 2 parag. 1 lit. a), definitia expresa a nofiunii de tratat, in urmatorii
termeni:

1
0. Dorr, K. Schmalenbach (eds.), Vienna Convention on the Law of Treaties. A Commentary,
Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, 2012, p. 1.
2
Convenfia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor a fost incheiata la Viena la 22 mai, 1969 ~i deschisa
spre s:~e _Ia 23 mai 1969. A intrat in vigo~e la 27_ianuarie 1980. Romania nu este parte a Convenfiei. Textul
este d1spom~tl la adresa: http://leg~l.~n.org/~lc/texts/mstrumentslenglishlconventions/J_ J_ J969.pdf (accesata la
13 septembne 2019). Pentru o anahza a motiveIor pentru care Romania nu este parte a Conventiei de la Viena
din 1~69, a se ve_dea I._ ~alea, Dreptul tratatelor, _Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2015, pp. 5-6. '
Convenfia pnvmd dreptul tratatelor dmtre state $i oraanizatii internationale sau zAn+- . zz·,,tii
·t · z ti d 0
· • t• "e organ wr
in ernafwna ea ost a optata la V1ena la 21 mart1e 1986. Conventia nu este inca in vigoare Potn· ·t d" · ··1oir
v • •

art 85 d. c · v1 1spozt01
· . m . ~nvent1e, pentru ca aceasta sa mtre m v1goare, este necesara ratificarea de catre 35 d . T' xtul
v • A • • •

elste d1spombll la adresa: http://legal.un.orglilcltextslinstruments/english/conventions/J 2 1986 ~ifs(tate. e I

3 septembrie 2019). · _ _ ·JJU.J accesata a

: E. De_caux, 0. de Frouville, op. cit., 2016, p. 44.

4th ed M. Fitzma~rice, The Practical Working on the Law of Treaties M
~xford Umversity Press, 2014, p. 169.
A

'm .D. Evans (ed.), International LaW,

. Cassese, op. cit., 2005, p. 171.
 capitolul IV. Dreptul international alt
- ratatelor

,.prin expresia «tratat» se int l 153

.i d . ,e ege un ac0 d . .
guvernat. ue reptul
.. mternafionaI, fie ca. . este ~ mterna/1ona/
,. incheiat m
.. scrzs. zntre
.. stat .
sau mai multe znstrumente con~ . . consemnat zntr-un instrument . . . e ~z
. din 198 " e §l or,care arji d . unzc,fie m doua
la V1ena 6, m art. 2 parag· · 1 tt.
. . enumzrea sa particulara'' • Convenpa . de
. . 1 a) preved .
deoseb rrea ca mclude precizarea ca ' e aceea~1 definitie a termen 1 . .
. acesta este inch · . t 1;1i .. u ui tratat, cu
una sau maz • m . ulte organiza/ii interna iona. le· sau
. (iii
eta ,,, 1 zntre unul sau mai mult t
intr es ate ~1.
1
c1pa1e 1e trasaturi ale tratatel . , . 'I e organizafii internafionale"
1·Prin " . . or mtemattonale c fi .
ana 1z.ate m secpunea referitoare la izvoarel dr ..' on ~rm acestei definitii, au fost
. Unele ~izari se impun a Ii fiicute ine le rtul.wmtema!i~nal publi~.
din 1969 ~• raportul dintre aceasta . dr g cu d~memul de aphcare al Conventiei
.. . ~• eptul mternational tum· 9 ·
Conventia dm 1969 reglementeaza tratat 1 . . h . ,. · cu tar. m pnmul rand,
. • •- . e e me et ate mtre state in fi .. .
dispo21t:n1or art. l ~• art. 2 parag. I lit · a)] • Aceasta nu ,mseam
. onna
.. ,. .. .. ,. scnsa [potrivit
nu sunt pennise de dreptul international .. na msa ca mtelegerile verbale
fiind aplicabile regulile generale ale dre;~~ ~a. nu pot_ produce efecte juridice, in cazul lor
din 19691. in al doilea rand d. d . I UI mt~rnattonal, nu cele cuprinse in Conventia
raporturile juridice d , . m omemu de aphcare al Convenfiei din 1969 sunt excluse
. · +;·i .. e s~ccestune a statelor la tratate, raspunderea statelor pentru incalcarea
obl1gau1
din . ' or asumate
( prm
. tratate .intema1-1
. . t-<ona1e, precum ~t· efectele inceperii ostilitatilor
tre s:tate ai:·
73 ~m Conventte). In al treilea rand, astfel cum se precizeaza in mod
expres ID ...cup~sul sau.. (~- 4 ), Conventia nu produce efecte retroactiv ~i se aplica doar
tratatelor mche1ate dupa mtrarea sa in vigoare, care a avut Ioc Ia 27 ianuarie 1980. in I
pa!rulea rind, dispozi\iile Convenfiei din I969 se aplicii in cazurile in care nu au fo:t
adopta1e alte tratate intemationale cu prevederi contrare sau practica statelor nu a stabilit
alta regula.2 •
in ceea ce prive~te raportul dintre Conventia din 1969 ~i dreptul international cutumiar,
intereseaza a se afla, in primul rand, care dintre regulile dreptului cutumiar au fost codifi-
cate ~i care dintre dispozitiile Conventiei reprezinta reguli noi, insa nu exista un raspuns clar
la aceasta intrebare. Se poate afirma ca regulile referitoare la institutia rezervei ~i modifi-
carea ~i incetarea tratatelor intemationale ar fi existat anterior adoptarii Conventiei din
l 9693, in schimb, constituie o regula noua cea referitoare la neretroactivitatea Conventiei
din 19694 •
Tratatele internationale constituie un mijloc deosebit de important de reglementare a
raporturilor dintre state (poate chiar eel mai important mijloc, luand in considerare
dezvoltarea ~i evolutia dreptului intemafional public §i diversific~a _di~iziunilor s~e,
prec11D1 §i multiplicarea raporturilor dintre state in toate aceste domenn) §1, dm_acest mol!v,
prezentul capitol are ca obiectiv analiz.a regulilor aplicabile tratatelor mtema~o~_e, de ~a
momentul adoptarii !or, intrarea in vigoare, piinli la incetarea efectelor Jund1ce, dm
perspectiva dispozitiilor Conventiei din 1969 •

. . . ,. E (ed.) International Law, 4th ed., Oxford University Press, 2014,

1 M. F1tzmaunce, op. cit., m M.D. vans •
p. 169.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Ibidem , o. 170.
 154 Drept international public. Principii ~i institulii fundan1entale

Sec/iunea a 2-a
Clasificarea tratatelor
Convenfia de la Viena din 1969 nu realizeaza nici o clasificare a tratatelor intema-
fionale ~i nici o distinctie in privinta regulilor aplicabile, avand in vedere ca dispozifiile sale
unneaza a se aplica oricarei categorii de acte juridice care pot fi incadrate in definitia
continuta in art. 2 al Convenfiei. Din punct de vedere teoretic, diversitatea domeniilor pe
car~ le reglementeaza ~i numarul mare al tratatelor incheiate permit clasificarea lor dupa
diferite criterii in principiu, in doctrina de specialitate se face distinctie intre doua metode
de clasificare a tratatelor: material@~i formala.

2.1. Clasiflcarea materiala

a) Tratate-legi # tratate-contract Aceasta clasificare a fost realizata de doctrina
clasica de drept intemaponal 1• Se considera c~ atatele-legi au valoare normativa ~i contm
reguli generate de comportament susceptibile de aTtiplicate unui numar mare de state, iar
t tratatele-contract sunt incheiate intre un numar mai redus de state ~i obiectul lor este format
· din prestatii rec1proce la care s-au obligat parple. Pot fi considerate tratate-legi unele
incheiate in cadrul ONU: Pactele din 1966, eel privind drepturile civile ~i politice ~i eel
privind drepturile economice, sociale ~i culturale; Conventia privind prevenirea ~i
pedepsirea crimei de genocid, din 1948; Conventia de la Vierra privind relapile diplomatice
din 1961; Convenfia privind dreptul marii din 1982; Conventiile de la Geneva din 1949 in
materia dreptului international umanitar; Conventia de la Vierra din 1969 cu privire la
dreptul tratatelor2.
Aceasta clasificare prezinta interes doar din punct de vedere teoretic, intrucat cele doua
tipuri de tratate internaponale nu au regimuri juridice diferite ~i este posibil ca un tratat sa
includa dispozitii din ambele categorii3.

b) Tratate generale §i tratate speciale. Aceasta clasificare are ca punct de pomire

dispozipile art. 38 parag. 1 lit. a) din Statutul Curtii Internationale de Justitie, care se refera
in mod expres la ,,convenfiile generale ~i speciale", f'ara a contifle ~i alte elemente pentru
definirea ~i deosebirea acestora. Notiunile sunt ambigue ~i clasificarea poate fi considerata
o fo~ particulara a celei anterioare. Literatura de specialitate din perioada interbelica
aprecia ca speciale _cele care p?vesc un domeniu particular ~i pot avea un munar
redus de part1 ~1 ca au un rol lll1portant m conturarea regulilor cutumiare4 • Poate fi dat ca
exemplu un tratat_ de extradare, care are un numar redus de paqi ~i un obiect special.
Spre deosebrre de acestea, tratatele generale contin reguli impersonale c . ter
en 1 · • d . , u
g. era .~1 permanent, permit a erarea a1tor state ~1 constituie surse distinct 1 dr tul · carac
mternational publics. e a e ep u1

L. Le Fur, op. cit., p. I 90.

P H. Thirlway, op. cit., in M.D. Evans (ed.), International Law 4th d
• 95 • • ' e ·, 0 xford University Press 2014,
3
C. Bac1 A Paf-r<>c '
lnternelor ~i ~fi . .-u.;,cu_, ~- Nan (coord.), Dreptul tratatelor: nofiuni d . .
4 L. Le Furonnei ,:\dmm1strative, Bucure~ti, 2008, pp. 39-40 e teone $1 practica, Ed. Ministerului
slb"d , op. cu.,p. 192 .
iern. ·
capitolul IV. Dreptul international al t .
----------__:___.:.:._:~~,ratatelor

c) Tratate normative ~i tratate c

----
. .
ts ·
dintre cele doua categorii este dar- donSlitutive de organizafii international 0 . £'.
. .. . I d' a e faptul a . I , e. herenta
condmta, 1ar ce e m a doua categon· d c pnme e dintre ele stabilesc .d
. . . . e etermina . . regu1I e
stabtlesc structura mstituf1onala ~i modul d fun . ex1stenta orgamzatiilor intemationale 1.
e cttonare a acestora. ~

2.2. Clasificarea fonnaia

- Dupii calitatea piirfilor. in functi d . .
state, tratate incheiate intre state c;:i ~; e _ace.~t ~ntenu,_ se di 5ting tratate incheiate intre
• ·· mternaponale.
orgamzatn · • " gamzatu ' mtemat1onale "c:i tratate ,.mehe1ate. intre
-Dupii numiiru/ piirfilor. in functie de acest ·1 . . .
in tratate bilaterale ~i tratate multilater~le. en enu, tratatele mtemat1onale se clasifica
- Dupa procedura fncheierii lor 1n" fun 1. d . .
· c 1e e acest cnt d' ·
solemne ~i acordurile in forma simplificata. ' enu, se 1stmg tratatele
,.
- Dupa
,.
durata valabi/itatii
,
/or. in functie
,
de t . . . .
aces cntenu, tratatele mtemationale se
lillpart
. . . m tratate
. cu termen
.. (care prevad in textul lor termenu1 pana,. .. 1a care produc
, efecte
Jundice_) ~1 tratat~ fara termen (spre exemplu, tratatele de pace, cele incheiate in materia
dreptunlor omulm ).
. .- Dupa posibilit~tea de aderare (sau de so/idaritate). in functie de acest criteriu, se
distm~ tratatele de~c~1se (care permit accesul ~i altor subiecti de drept international, diferiµ
de ce1 care au partic1pat la adoptarea textului tratatelor, de a deveni parte la ele) ~i tratatele
inchise (care exclud aceasta posibilitate)1•
- Dupii fntinderea efectelor !or. in functie de acest criteriu, se <listing: tratatele universale
(produc efecte asupra intregii comunitatii intemationale in masura in care statele devin paqi
contractante - spre exemplu, Carta ONU), tratatele regionale (produc efecte pe areale geogra-
fice limitate - spre exemplu, Conventia europeana a drepturilor omului din 1950).
- Dupii obiectul ~i scopul !or. in functie de acest criteriu, tratatele se clasifica in: tratate
politice, economice, militare, culturale 2• Tratatele politice sunt tratatele de pace ~i tratatele
de alianta, de extra.dare, tratatele incheiate in materie de executare a hotararilor judecato-
re~i. Tratatele economice sunt tratatele de comert, de uniune vamala, tratatele privind caile
de comunicatie intemationala cele prin care se creeaza organizatii intemationale cu scopuri
3
economice, ~ele prin c~e se ;rotejeaza proprietatea intelectuala, artistica sau industriala •

Secfiunea a 3-a
Conditiile de validitate ale tratatelor internationale

Pentru ca un act juridic sa fie calificat ca tratat international ~i sa pro~uca efecte

juridice, este necesara indeplinirea unor conditii de validitate, de fond ~1 de forma.

1 V. Constantin, op. cit., 2010, P· 129.

2
S. Scauna~, op. cit., 20~2, ~- ~3. date de L Le Fur, op. cit., p. 191, ~i, in ciuda vechimii acesteia,
3 Clasificarea ~i exemphficanle sunt ·
consideram ca au aplicabilitate ~i in prezent.
 . . . .. . fundarnentale
1S6 Drept international public. Princip1i $1 institutI1 ___ _

3.1. Condltll de fond

3.1.1. Calitatea de subiect de drept internafional a partilor
o parµ- · a Ie unw· tratat mtemapona
· · I doar sub1ectii
• dreptu1w· m
· . temational - .statele ~i
P t fi :fi
organizatiile intemationale interguvemamentale 1• /us tractatuum reprezinta mant e~~e a
personalitafii intemationale a statului 2 ~i nu poate fi contestat. In confonnitate cu" tsp~-
zitiile art. 6 din Convenfia de la Viena din 1969, ,,orice stat are capacitatea de a mcheia
tratate".
Capacitatea oricarui stat de a incheia tratate internationale este o regula a dreptului
intemafional cutumiar ~i a fost constatata anterior adoptarii Conventiei din 1969, ~e catre
Curtea Pennanenta de Justiµe Internaµonala, in cauza Wimbledon 3, in care s-a clanficat ca
incbeierea tratatelor intemaµonale ~i respectarea Ior cu buna-credinta constituie atribute ale
suveranitafii statului, care nu poate fi invocata ca motiv de incompatibilitate cu obligatiile
rezultate din tratat, ceea ce a generat regula ce face parte din dreptul international cutumiar
~i din principiile aplicabile raspunderii internaµonale a statelor, inserata in mod expres in
dispozipile Convenfiei din 1969, potrivit careia statul nu se poate sustrage de la indeplinirea
obligapilor sale internafionale sub pretextul unei presupuse incompatibilitati cu propria
ordine juridica intema, constand in actele emise de autoritatile sale publice, indiferent ca
sunt de natura legislativa, executiva sau judecatoreasca4 •
in ceea ce prive~te capacitatea organizatiilor interguvemamentale de a incheia tratate
intemafionale, dispoziµile art. 6 din Conventia din 1986 precizeaza ca este guvemata de
regulile acelei organizaµi. in cuprinsul art. 3 din Conventia de la Viena din anul 1986 se
delimiteaza in mod clar domeniul de aplicare al acestei conventii, prin excludere.

Astfel, reglementarile Convenµei nu se aplica:

"(i) acordurilor internafionale la care sunt piirfi unul sau mai multe state ori una sau
rnai multe organizafii internafionale §i unul sau mai mulfi subiecti de drept international
care nu sunt state ori organizafii; (ii) acordurilor internafionale la care sunt piirfi una sau
mai multe organizafii internafionale §i unul sau mai multi subiecti de drept international
care nu sunt state # nici organizafii; (iii) acordurilor internationale care nu sunt fncheiate
~n form.ti scrisii intre unul sau mai multe state §i una sau mai multe organizafii
mter:rza~ionale sau intre organizafii internafionale; sau (iv) acordurilor internationale fntre
subiecJt de drept international alfii decaf statele sau organizatiile internafionale (...)".

. .sensu~ aceste!
Conventii, tennenul organizafie internationalii desemneaza organi-
zactia mt~~tionala mterguvemamentala, conform dispozitiilor art 2 parag I lit i) din
onvent1a dm 1969. ' · · ·

, D. Popescu A Nastas Fl C
i ME vm·, . C e, . oman, op. cit., 1994 p. 206
Pu . . . . iger, ommentary on the 1969 v: ' . .
. bh;h;rs, Le1den/Boston, 2009, p. 127. zenna Convention on the Law of Treaties, Martinus Nijhoff
4 CU, Case of the S.S. " Wimbledo "
Co . A.A. Canyado Trindade 'l t 'Judgment of 17 August 1923.
urse on Public Inte · ' n ernanonal Law for Humanki d· Ti
Martmus NijhoffPub1:tonf ~aw, Hague Academy oflnterna/ . l ~wards a New Jus Gentium (I), General
ers, e1den/Boston, 2006, p. 154. iona aw, Collected Courses, vol. 316 (2005),
 ::1::::.::~~=-----------_
capitolul IV. Dreptul international al tratatelor

__.:.-~D:.m _core area c~ntmutului dispozitiilor . . .

_!_15~7
~onale dm cele doua Conventii rezulta pn~md capacitatea de a incheia tratate int
. .. .d concluz1a fireasca a 1· .+x~. erna-
la sub1ect11 consacrap e drept intematio I d' . llnt1.41 ,1 acestei capacitati do
· · " t• na , a tea state <:.1 org · .. · t ar
celorlaIte ent1tat1 care, m anumite conditi. . "' . amzatu mterguvernamentale
calitatea de subiect de drept international~ ~- p~n~ 0 anumita perioada de timp, pot ave;
De Ia aceasta regula exista ~i situatii de un u- rec~oscu!~ a_ceasta aptitudine.
organiza~i intemationale interguvemamen~~xceptie, can~ e~~tati care nu sunt state ~i nici
1
ranitate, independenta, au devenit Parti la tra~~t .s~t te:itorn care nus~ bucura de suve-
care fac parte. Cu titlu de exemplu, poate fi am.et~ 1
:~ttonale, cu autonzarea statului din
Mondiale de Meteorologie, a Organizatiei ong Ko~g eSte_pa~e a Organizatiei
11
Mondiale a Comeqului. Datorita importantei ecoon ~ e : T~~mu_Iui ~1 a ?rg~nizatiei
parte la tratate ca teritoriu de peste mari al M:r•~e-~~~e _ite, 1_s-a perm1s sa de~ina
1 11 1
Administrativa Speciala a Chinei M B • . ~ , . n_iai recent, ca Reg1une
. · area ntame a dat ,,1mputem1ctre" Hong Kong-ului sa
~cheie tra_ta_~e pentru care e~te responsabila. Declaratia comuna a guvemelor Marii Britanii
~• Repubhcn Populare Chmeze cu privire la Hong Kong dm' 1984 ·t R · ..
·· · s ·I H perm1 ea egmnu
Admims~n.ve pe~ia ong Kong sa fie un teritoriu vamal distinct care sa poata participa
la acordun ~1 orgamzap1 de comert international 1•
T~rrnenul ,~cap~cita~e" ~ebuie interpr~tat in sensul de -aptitudine de a pretinde sau de a
confen ?:e~tun on ob_hgatu ~ata de al!i subi:cti ai dreptului international, ca efect al
personal1tap1 de dre~t mte~at1onal a statelor. In virtutea principiului egalitatii suverane,
toate statele au capacitate ~1 competenta egale de a incheia tratate intemationale, care deriva
run existenta lor ca subiec!i de drept intemational2 • Conditia capacitatii de a incheia tratate
intema!ionale nu trebuie interpretata in sensul ca implica dreptul tuturor statelor de a deveni
parte la un anumit tratat international sau ca toate statele devin parte la toate tratatele
internaponale. in aceasta privinta, se aplica principiul libertatii statelor de a alege statele cu
care vor sa stabileasca relatii prin interrnediul unui tratat international ~i continuarea sau
incetarea punerii in aplicare a clauzelor tratatului respectiv la care sunt paJ.1i, ceea ce
inseamna ca exista ~i o dimensiune negativa a conditiei capacitatii - cea de a nu deveni
parte la un tratat intemational3 •

3.1.2. Existenfa unui acord de vointii intre pii.rfile contractante

Dreptul tratatelor este dominat de regula consensualismului, care presupune ca statele
se angajeaza, in mod liber, de pe pozitii de egalit~te, sa ~una_in ~?licar~ ~lauzele tratate!or
pe care le incheie. Eventualele modificari ale contmutulm ?bl~gap1~or paJ1tlor se 0 t r~al_iza t
tot prin acordul de vointa al statelor paqi. Conform acestu1 pnnc1pm, toate detalule pnvmd
adoptarea, intrarea in v'.1goare ~1· producerea de e1ecte
c. '
Jun'd'ice, sch1m
· barea clauzelor sunt
determinate prin acordul de vointa al statelor. . . .
Pe langa conditiile specifice de valabilitate a unui tra~at mte~atwnal, refen:~re la
capacitatea speciala tn aceasta privinta a subiectilor de drept mte~atwnal, p~ntru val~bitawtea
,. d 1· . urrnatoarelor cennte· expnmarea I era a
ca act juridic, este nevoie ~i de m ep mrrea , ·

111 (es Handbook United Nations Publication, 2003, p. 27, disponibil la

, Final Clauses of Multilatera rea l . r IFC!En fish pdf
adresa: https:l/treaties.un.orgldoclsource/pufi~; co'!ention .on the Law of Treaties, Martinus Nijhoff
2 M.E. Villiger, Commentary on the renna
Publishers, Leiden/Boston, 2009, P· 129.
3
lbidem.
 1S8 • •· 1·nstitu111
1
1 1..1• · - - _ _
Drept international public. Prii'iC~ --

• " • " . w .. tarrtant, liceitatea

.. ,' .

cons1mtamantulw, m sensul neafectant acestuia de vicu de constm,

obiectului tratatului 1• • • "rii Jibere a
Conventia de la Viena din 1969 a codificat regulile aplicabile e~~nma ational _ ~i
consimtamantului ~i sanctiunea nerespectarii acestora - nulitatea tratatulut
. . . hi d c. • I . . . I re nu ex1sta exe
mple di
n
~t:m
a mstltu1t c ar o proce ura re1entoare a nuhtate (cu pnvire a ca
w

practica statelor).

3.1.3. Viciile de consim/ii.mant

La baza dreptuIUI· mtemapona
· · I se aflwa autonomrn· de vom
· txa a statelor' deci libertatea
.
consimtamantului de a deveni parte Ia tratate intemationale constituie un ~Iement es~t•al
pentru existenta acestuia2 • in Conventia de la Viena din 1969 au fost cod~fi_c~te_r~guh de
drept privat care reglementeaza validitatea contractelor, impreuna cu tehntct Jundice care
sunt dificil de adaptat specificului dreptului intemational3. ,. . . . .
Viciile de consimtamant pot fi grupate, dupa modul in care s-au produs, m vtcn pnn
care consimtamantul este fals fotrucat autorul a crezut adevarate unprejurari care erau
' in care consimtamantul a fost obtinut prin constrangere
false - eroare' ~i dol -, ~i situatiile
exercitata direct asupra statului sau asupra reprezentantului statului4 •

A. Eroarea - viciu de consimtiimdnt

,

in privinta aplicarii erorii ca viciu de consimtamant, Conventia de la Viena din 1969, in

art. 48, stabile~te conditii restrictive: sa poarte asupra unui fapt sau asupra unei situa~j
despre care statul credea ca exista la momentul incheierii tratatului (este exclusa eroarea de
drept); faptul sau situatia respectiva sa reprezinte baza esentiala a consimtamantului
statului; statul care o invoca sa nu fi contribuit la producerea ei.
in interpretarea data de Curtea Internationala de Justitie, un stat nu poate invoca lipsa
de experienta diplomatica pentru a justifica eroarea5•
in ceea ce prive~te posibilitatea invocarii erorii de catre stand care a contribuit la
producerea ei, relevanta este interpretarea data de Curtea Intemafionala de Justifie in cauz.a
cu privire la Templul Preah Vihear, solutionata pe fond in anul 1962. Cu toate ca hotararea
Curt~ este anterioara adoptarii Convenfiei de Ia Viena din 1969, rafionamentul Curtii ~i
solutia adoptata se sprijina pe reguli de natura cutumiara care au fost codificate in
Conventie ~i care au ramas neschimbate. Din acest motiv, hotararea Curtii in aceasta cauza
este una de re£enn · twa "m Junsprudenta
· · Cuqu,·· tar
· pentru a "mtelege conditiile
' in care poate
opera eroar · · d · ' '
" . ea ca vicm e constmfamant este utila prezentarea elementelor principale atat de
f:apt, cat ~1 de drept.

D. Popescu, A. Nastase Fl Com .

M. Molea v· ··z d ' .· an, op. cit., 1994, p. 206.
3 ' ic11 e e consimfamdnt d . .
4 ~--~o;tantin, op. cit., 2010, p. 145:n reptul mternafional public, Ed. Stiinfifica, 1973, pp. 28, 32.

s ·· · upuy, Y• Kerbrat oip ·r 20

ICJ, Territorial Dis ' . · Cl ·' 16, p. 313.
p. 6, parag. 36. pute (Libyan Arab Jamahiriya/Ch dl J d
a '.I, u gment, 3 February 1994, ICJ Reports 1994,
capitolul IV, Oreptul international al tratat 1
-- eor 159
Repere de Jurisprudenta
CIJ, Cauz~ f rivi~d Templul Preah
asupra fonduhn dm 15 nmie 1962' Vihear (Cambodgia c. 11zai/andei), Hotwararea
"

Sesizarea Curµi lnternaµonale 6

eambodgia, deoarece autoritaµJ.e ;:ivutdloc la octo~brie 1959 de catre
• - • an eze au consid t -
apart,tne m continuare ~i au ocupat t' • • • era ca Templul le
. 1 . ' cu iorte militare ~1 d Ii .
zona din JUTU acestu1a ~i au ridicat difi ·t b' " e po µe, Templul
Curtea Intema\:ionalii de Justiti/n e8 ,~te de cult~~ incintii. '
ridicate de ciitre Thailanda, referitdartl ~ uj:ionat _ex~ep_\l~e preliminare
sensul constatafii cii are jurisdicti a _psa de _Junsdtc(le a Curj:ii, in
judecii\:ii, prin hotararea din 1. · e sa soluj:ioneze cauza dedusii.
196
Prin hotararea asupra fondului cauzei C . .
v.oturi, a constatat ca Templul Preah Vihear ,(_ urte~, cu maJontate de
. t t . . 1 in continuare Templuij este
s1tua pe entonu. aflat . sub suveranitatea Cambodgie1 . . §1,. pnn . urmare
. _ an. d a. are o bligaµa de a-~i retrage fortele
Thall , m1·1·t
1 are sau de pohµe . . §l. de,
paza sta~onate de ea la Templu sau in vecinatatea acestuia pe teritoriul
cambodgian. '
Tot cu majoritate de voturi, Curtea a decis ca Thailanda are bli t·
sa resti·twe
- . Cam b odgie1
. . toate sculpturile, stelele, fragmentele deo mon~- ga ia
mente, de piatra _§~. ceramica v_eche care ar fi fost indepartate din Templu
de la data ocupan1 Templulu1 de catre Thailanda in 1954 sau in zona
acestuia, de catre autoritatile thailandeze. Obiectul disputei a fost suvera-
nitatea asupra regiunii Templului, un sanctuar antic, parµal in ruine,
aflat pe promontoriul muntilor Dangrek, care reprezenta granita dintre
Cambodgia §i Thailanda.
La originea litigiului au stat operatiunile de delimitare a frontierei intre
Cambodgia §i Thailanda, care s-au · desfa§urat in perioada 1904-1908, 2
derulate intre Franta, care conducea relaµile straine ale Indo-Chinei , ~i
Siam (in prezent ~i la data derularii procedurii in faj:a Curj:ii, Thailanda), in
urma carora Templul a fost plasat pe teritoriul aflat sub suveranitatea
Cambodgiei. La 13 februarie 1904 a fost incheiat un tratat care stabilea
caracterul general al frontierei (ce trebuia trasatii. in funcj:ie de cumpiina
apelor), care trebuia delimitatii. de ciitre o comisie mixtii. franco-siamezii..
Pentru delimitarea frontierei, s-a decis, in 1906, cii membrii comisiei mixte
vor merge de-a Jungul munj:ilor oangrek pentru a efectua ac~ele r~cu- ct:
noa~tere asupra zonei. Etapa finalii. de delimitare a cons~t alca1'.":ea
hiirj:ilor. Guvemul siamez nu dispunea de mijloace tehmce §I a solic1tat
ofiterilor francezi sii. aJciituiascii harta regiunii de frontierii.. Hartile au fost

!CJ, Case concerning the Temple ofPreah Vihear (Cambodia v. Thailand), Merits, Judgment of 15 June
1
1
1962, ICJ Reports 1962, p. 6. . .
2
Teritoriul Jndochinei era compus din teritoriile actuale ale statelor Cambodgia, Vietnam 1. Laos.
 160 Drept international public. Printipil ~i in~tituf li fL1nda n1enta!.:_

realizate in toamna anului 1907 de o echipa de ofiferi rra11cezi 1 unil dintre

ei din cadrul comisiei mixte, ~i au fost comunicate guvemului siamez in
1908. Printre acestea, era ~i o harta a lanµtlui Da.ngrek care pozitiona
Templul in partea carnbodgiana. Pe aceasta harta ~i-a sprijinit in principal
Cambodgia argumentele cu privire la suveranitatea asupra Templului.
Thailanda a susµnut in fata Curµi ca harta nu avea efect juridic obliga~
toriu, deoarece nu a fost rezultatul activitatii comisiei mi.xte 1 ~i ca frontiera
indicata nu constituia adevarata cumpana a apelor, care ar fi plasat
Templul in teritoriul sau. De asemenea, a invocat ca nu a acceptat in
niciun moment harta sau, altemativ, daca a acceptat-o, a facut-o din
convingerea gre~ita ca frontiera indicata corespunde cumpenei apelor.
Curtea a analizat conduita Thailandei, pentru a stabili daca invocarea
erorii este intemeiata, iar elementele cele mai importante in aceasta
privinta au fost reprezentate de faptul ca autoritatile siameze nu au avut
nicio reactie cu privire la continutul ha_rtii in cauza, nici la momentul Ia
care a fost comunicata membrilor siamezi ai comisiei mixte, ministrului
de inteme dupa intocmirea ei, nici mai tarziu, in 1925 §i 1937, in timpul
negocierilor tratatelor franco-siameze care au confirmat frontierele, nici in
1947, in fata comisiei de conciliere franco-siameze de la Washington, nici
la negocierile din 1958. Chiar daca, in perioada 1934-1935, un studiu a
relevat divergente intre harta intocmita ~i adevarata cumpana a apelor §i
au fost realizate harti care pozitionau Templul in Thailanda, aceasta a
continuat sa foloseasca ~i chiar sa publice hfui:i care indicau ca Templul
se afla in Cam bodgia.
,,( ... ) Se sustine de catre Thailanda, in ceea ce prive~te zona in litigiu a
I:"eah Vihe~, ca o eroare _a fost comisa., eroare de care autoritaµle
siameze nu ~1-au dat seama 1n momentul in care au acceptat harta. Este
o regula de drept bine stabilita ca invocarea erorii nu poate fi acceptata
ca un element_care a vi:iat consimta.ma.ntul partii care avanseaza. acest
argument daca ..[aceasta parte] _ a contribuit pnn· propna · con d u1·t-a 1a
producerea eroru sau _ _daca
_ ar fi putut-o evita on· d aca- crrcumstante
· 1e
erau d e a~a natura, meat sa atraga. atentia pa.rtii • · · ·~ ..
producerii unei erori." · , asupra pos1bihtatn
Pe baza acestui rationament Curt .
catre Thailanda cu privi're ' ea a respms cererea formulata de
' 1a eroarea produ - 1 d . . . .
dintre cele doua state din 1904 sa a elinutarea frontiere1
. '
templul Preah V1hear in Camb0 d .
, care a avut la b -
.
h -
aza o arta care plasa
gta Thailand ·
s-au aflat autoritatile thailand · . a a mvocat eroarea in care
1
neacceptarii acestui argume t ez: a momentul acceptarii hartii Motivul
. al'fi n a 1ost repre t - , .
ru1 ~1 c i icarea persoanel zen at, m principal d aracte-
til or care au v- t h ' ec
fa e_au acceptat concluziile topografi] arta §i de faptul ca autoriW:
~ a a proceda la verificari proprii. or rancezi, care au efectuat lucrariJe,
capitolul IV. Dreptul international al tratatelor 161

CIJ, Cerere ~e inlerpretare a hotiirtirii din 15 iunie 1962 pronunfate in cauza privind
1
Templul Preah Vihear (Cambodgia c. Thailandei), Hotararea din 11 noiembrie 2013

La data de 28 aprilie 2011, Camb odgia a depus o cerere de inter-

pretar e a hot~a rii din 1962 in cauza privin d Temp lul Preah Vihea r, in
baza art. 60 din Statut ul Curtii Intern aµona le de Justit ie ~i a art. 98 din
2

Regul ament ul Curµi Intern aµona le de Justiµ e.

Ca urmar e a hotara rii din 1962, Thaila nda s-a retras de la constr uc-
tiile Templ ului. A ridica t un gard de sarma ghimp ata care separ a ruinel e
Templului de restul promo ntoriu lui de la Preah Vihea r, care urmar ea
linia descri sa pe o harta anexa ta la o rezolu µe adopt ata de Consi liul de
Mini§tri ai Thaila ndei la 10 iulie 1962, dar care nu a fost facuta public a
pana la data sesiza rii Cuftii . Prin respec tiva rezolu µe, Consi liul de
Mini§tri thaila ndez a stabili t care erau limitele zonei de unde trebui a sa
se retrag a Thaila nda.
Curtea Intern aµona la de Justiµ e a retinu t ca, in perioa da ce a urmat
botara rii din 1962, poziµa p3.rtilor a fost diferit a §i ca litigiul dintre ele in
oeea ce prive~ te semni ficaµa §i domen iul de aplica re al hotara rii din 1962
se refera la trei aspec te specifice ale aceste ia. in primu l rand, exista o
disput a asupr a faptul ui daca hotara rea din 1962 a decis sau nu cu forta
obligat orie ca linia descri sa pe harta consti tuie granit a dintre parµ in
rona Templ ului. in al doilea rand, exista o contro versa strans legata de
semoif icaµa §i domen iul de aplica re al expres iei "vecin atate pe teritor iul
cambodgian", cu privire la care Curte a a decis ca este conse cinta consta -
tarii, in primu l parag raf operat iv, ca Templ ul se afla pe "terito riu aflat sub
suvera nitate a Cambo dgiei" . De aseme nea, exista o dispu ta in ceea ce
prive§te natur a obliga µei Thaila ndei de a se retrag e, impus a de al doilea
paragr af din dispozitiv.
Curtea a reµnu t ca primu l parag raf operat iv al hotara rii din 1962 a
stabilit ca statul cambo dgian avea suvera nitate asupr a intreg ului
promo ntoriu Preah Vihea r §i ca, in conse cinta, al doilea parag raf operat iv
obliga Thaila nda sa i~i retrag a din acel teritor iu fortele milita re §i de
poliµe, precu m §i gardie nii ~i paznic ii aflati in zona.

B. Dolul

Dolul constituie un act ilicit care antreneaza raspunderea autorului sau • Spre deosebire
3

de detaliile prevazute in cazul erorii, art. 49 din Convenfia din 1969 este lacunar ~i
desemneaza dolul drept conduita frauduloasa a unui alt stat care a participat la negociere.

of
ICJ, Request for Interpretation of the Judgment of 15 June 1962 in the Case concerning the Temple
1

Preah Vihear (Cambodia v. Thailand), Judgment of 11 November 2013, ICJ Reports 2013, p. 281.
~ ~ - 60 din Statutul Curtii Internationale de Justitie prevede: ,,Hotararea este definitiva ~i nu poate fi
la
atacata. In caz de diferend asupra intelesului sau a intinderii dispozitiilor hotararii, Curtea o va interpreta
cererea oricareia dintre parfi".
3
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 314.
 162 Drept international public. Principli ~i instltutii fundamenta l:

C. Exercitarea constrangerii

in opinia profesorului Dupuy, violenµi se poate exercita prin modalitati diverse, nu doar1
militare, ~i tratatele de pace, incheiate la finalul unui razboi, constituie un astfel de ex~plu •
Adoptarea clauzelor Conventiei cu privire la acest viciu de consimtamant a facut ob1ectul
unor dezbateri aprinse, in special intre tarile dezvoltate ~i cele in curs de dezvoltare.
Constrangerea poate fi exercitata asupra unui stat prin amenintarea sau folosirea fortei
~i asupra reprezentantului unui stat.

C. l. Constrangerea exercitata asupra statului

Conventia din 1969 (art. 52) prevede sanctiunea nulitatii pentru obtinerea incheierii
unui tratat international ,,prin amenintare sau prin folosirea foqei, cu violarea principiilor de
drept international prevazute in Carta Natiunilor Unite". ~ceasta idee. s~ regase~te ~i in
jurisprudenta Curtii Internationale de Justitie, in hotararea dm 1973 cu pnvtre la competenta
in materie de pescuit2, in urmatorii termeni:

,Jiu poate exista nicio indoialii cii, astfel cum este previizut in Carta Nafiunilor Unite
# recunoscut de art. 52 din Convenfia de la Viena privind dreptul tratatelor, in confor-
mitate cu dreptul interna/ional contemporan, un acord incheiat sub amenin/area sau uti/i-
zarea forfei este nu!. Este la fel de clar di o instanfii nu poate lua in considerare o acuza/ie
atat de gravii pe baza unei acuzafii generate, vagi, neinsofite de dovezi in sprijinul ei''.

Textul art 52 din Conventia de la Viena din 1969 nu se refera in mod expres doar la
exercitarea foqei armate, insa referirea la principiile prevazute in Carta ONU poate
determina o astfel de concluzie.
Poate fi amintit ca exemplu de tratat nul pe motiv de constrange re militara gennana
Tratatul de la Miinchen, din 30 septembrie 1938, cu privire la cedarea Regiunii Sudete
Reich-ului, impus Cehoslovaciei de Germania, Franta, Marea Britanie ~i Italia. A fost
declarat nul de catre Franta ~i Marea Britanie in 1942, de catre Italia in 1944 ~i de catre
Germania Federala in 19663 •
~ privin_ta c,?nstrangerii, reglementarile au evoluat ~i acceptiune a asupra sa s-a
modifi~ ~radical.~ secolul a! XX-l~a, ca urmare a schimbarii naturii raporturilor dintre
state. Pana atunc1, m dreptul mtemaponal, care accepta razboiul ca practica fireasca intre
state,. era_~nsa~ ~a..~i a~ce~tata i~eea valabilit~tii tratatelor impuse, care sustinea interesul
m~tmen1 stabihtatn tentonale ~1 al respectan1 altor dispozitii convenite" la incheierea
4
unu1 ~azboi • Pactul Li~ii Nati~ilor ~i, ulterior, Pactul B·ri~d-Kel logg au modificat
a~µunea asupra_ re~hlor .relative !~
de~l~~?:Tea ~i legitimitate a purtarii unui razboi.
{!]tenor, Ca~ Na~m.mlor Umte_ a_ sta?1ht pnnc1pnle aplicabile in materie, excluzand de pe
hsta drepturilor, pnv1te ca un pnvdegm al statelor, dreptul de a recurge la razbois.

1
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 314.
2
ICJ, Fisheries Jurisdiction (United Kingdom v I, l d) · · •
2 Feb~ 1973, ICJ Rep~~ 1973,_ p. 3, parag. _ · ce an ' Junsdzction of the Court, Judgment of
24
4
P.-M. J?upuy~ Drozt mternational public, 4c ed., Dalloz, Paris, 1998
s C. B~~1, A. Pa~cu, F. Nan (coord.), op. cit., 2008, p. 138 , p. 255.
Potnv1t art. 2 parag. 4 din Carta, ,,Toti membrii Or . . . . .
de ~- recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea . :~zat1e1 _se ~or abtme, in relap.ile lor intemaponale:
pohtice a vreunui stat, fie in orice alt mod incompatibil e1 e un?otriva mtegritapi teritoriale ori independenfel
_ _ __.\ cu scopunle Natiunilor Unite".
 IV. oreptul international al tratatelor
ca~ 11 -------.:..:______________~163

C·2· Constrfingerea exercitat~ asupra

·
repreze 1 tul . .
nan u1 statu]u1
t tip de constrangere se mater' 11·~ . •. •
A~es . . d'1 1. . . ia_ ~ea:u pnn acte 1ndephmte impotnva reprezen-
wntulut unut stat ca m v. d ~da~:mnt~n privmd Jibertatea sau integritatea fizica a persoanei)
. e denatureaza actu1Jurt 1c mcheiat.
~I car I v· (
Conventia de_ a iena a~. 5 I) prevede in mod expres sanqiunea radical aplicabila
entru o astfel de ~po~eza: expnmarea. c~nsimtamantului astfel este lipsita de efecte juridice.
P ca exem~lu, m hteratui:a de speciahtate sunt date amenintarile exercitate de catre Reich
fata de Pre~~~~ntele Hacha, m 1939, pentru a-1 constrange sa accepte sfar~itu] independentei
Cehoslovac1e1 .

D. Coruperea reprezentantului unui stat de catre alt stat

p0trivit Conventiei de la Viena din 1969 (art. 50), coruperea poate fi invocata ca viciu
de consimtamant, deci statttl victima are facultatea de a invoca acest viciu de consimtfunant,
de a face dovada lui sau de a mentine prevederile tratatului respectiv ca aplicabile.

E. Neconformitatea consimfamantului cu dreptul intern al unui stat

Acest viciu de consimtamant presupune darea de catre stat a unui consimtamant

imperfect, intrucat nu este in conformitate cu regulile de drept constitutional intem2.
Pentru a atrage consecinta nulitatii tratatului, trebuie sa priveasca incalcarea vadita a
normelor fundamentale de drept intern privitoare la ratificarea sau aprobarea tratatelor
(art. 46 parag. 1 din Conventie). incalcarea este considerata vadita, potrivit Conventiei din
1969 (art. 46 parag. 2), ,,daca este obiectiv evidenta pentru orice stat care s-ar comporta in
asemenea imprejurari in conformitate cu practica obi~nuita ~i cu buna-credinta".
Spre deosebire de celelalte vicii de consimtamant analizate, in acest caz nu este vorba
despre atingerea substantei inse~i a tratatului, ci de aplicarea incorecta a procedurilor inteme
de ratificare in vigoare in statul in cauza, deci de incalcarea ordinii juridice a acestuia.

3.1 .4. Crearea de efecte juridice

0 alta conditie de validitate, prin care tratatele se deosebesc de alte documente
intemationale, este ca tratatele intemationale sa fie incheiate cu scopul de a produce efecte
juridice intre partile contractante. Efectele juridice pot consta fie in stabilirea unei nonne de
conduita obligatorii cu caracter general, fie in crearea, modificarea sau stingerea llllor
drepturi sau obligatii reciproce intre parµ.
Cu titlu de exemplu, pentru aceasta conditie, se mentioneaza Declaratia Universala a
Dr~pturilor Omului, care nu este un tratat, din cauza absentei intentiei paflilor de a-~i asuma
?hl_ig_atii legale in acest domeniu, ~i, cu toata recunoa~terea sa international~ nu are caracter
JUTI<lic ~i, in consecinta, nu este opozabila membrilor Natiunilor Unite. Nu suntem de acord
cu aceasta afirmatie, in privinta lipsei efectelor juridice. Natura juridica de soft law a
rezolutiei prin care a fost adoptata Declaratia nu poate ft contestata. insa practica ulterioara

?1bzdem.
-~M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 316.
 A
164 Drept international public. Principii ~i institutii f
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -~
a statelor, care, in cuprinsul tratatelor universale ~i regionale incheiate in materia .
drepturilor fundamentale ~i, in unele cazun,. "m I~g•~.I . . 1 d protectre.1
atm m~e~~ cu_ttt _uw : exemplu, put~
w [ •

menpona dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constttuµa Romam~• rev~zmta m 2003], au fa lll
referiri la standardele stabilite in acest domeniu de Declarat1a Uruversala ~i Ia pnn · .a~ut
. 1 . . 1
statuate in cuprinsul sau, releva intrunirea elemente or const1tut1ve a e cutumei intc1p11Je
ponale. Astfel, nu exista argumente pentru a se sustine ca acest document internationa~a-
lipsit de foqa juridica ~i ca nu este opozabil membrilor Natiunilor Unite, situatia concr::
indicand contrariul.

3.1.5. Supunerea acordului state/or regulilor dreptului intemafional

Aceasta condipe este prevazuta in mod expres in art. 2 din Conventia din 1969 ~i art.
2
din Convenpa din 1986 ~i face diferenta intre actele juridice incheiate de state in domenii de
interes pentru ele, ce pot fi calificate ca tratate intemationale, ~i actele juridice ce sunt
guvemate de dreptul international privat, respectiv actele juridice care sunt incheiate intre
entitati care au ~i calitatea de subiecµ de drept intemafional ori intre acestea ~i persoane
juridice sau fizice. Pot fi incluse in aceasta categorie actele juridice incheiate intre state ori
intre acestea ~i persoane juridice sau fizice straine, privitoare la imprumuturi de bani,
inchirieri de terenuri ~i cladiri, acordarea de licente1•
Avand m vedere plenitudinea de competenta a statului de a incheia orice tip de acte
juridice, calificarea naturii juridice a acestora se realizeaza in fiecare caz, pentru a deter-
mina daca suntem mprezenta unui contract sau a unui tratat intemafional, regulile aplica-
bile raspunderii pentru incalcarea obligafiilor derivate din cele doua categorii fiind diferite,
la fel ~i procedura de judecata2•

3.1.6. Conformitatea cu normele ius cogens

Pe langa cerintele de fond pentru validitatea tratatelor intemationale, analizate in cadrul
acestei secpuni, mai trebuie mentionat ~i ca tratatele intemationale nu trebuie sa vina in
contradictie cu normele ius cogens, cerinta care rezulta din prevederile art. 53 din Con-
venpa de la Viena din 1969, care instituie sancpunea nulita~i pentru tratatele care, la
momentul incheierii lor, sunt in conflict cu o nonna imperativa a dreptului international
general.
Acest caz de nulitate a tratatelor intemationale constituie o noutate in materia dreptului
tratatelor, inserarea sa in cadrul Conventiei din 1969 nefiind rezultatul codificarii unei
reguli cutumiare preexistente3•

3.2. Conditll de forma

Atat defmitia data de Conventia din 1969, cat ~i cea data de Conventia din 1986 insti-
tuie anumite reguli de formalism ale tratatelor intemationale. Astfel, ~bele conventii se

1
~- ~opescu, A. Nastase, FL Coman, op. cit., 1994, p. 206; R.I. Stoicea (Epureanu) L tru t ·uridice
ale asfczerzlor autoritli/ilor pub/ice ~i institu/iilor pub/ice, in Revista de Drept Public nr. 3/20';:,
C. McLachlan, op. cit., pp. 299,346.
met 1
'pp. 2
:125.
3
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 176.
 165
-- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -=duri-=lor-
·tolul
1
1v. Dreptul international al tratatelor
caP
10 exclusa aplicarea lor acor
refera la.. fo_:111a scrisa a tratat~ : intemationale, fiind
din 1969, Conventia nu interzice
verbale, insa, astfel c.um r~zulta dm art. 3 al Conventiei
tioneaza ca
• cheierea de acordun de catre state in forma verbala y~i men '
w
acorduri; b) apliciirii la
,,nu aduce vreo atingere: a) valorii juridice a unor asemenea
ven/ie, ciirora ar fl supuse in
aceste acorduri a tuturor regulilor enun/ate in prezenta Con
..)".
temeiul dreptuluf interna/ional_ in~ependent de Conven/ie (.
tului international cutumiar
Cu alte cuvmte, se ~ace trun1tere la aplicarea regulilor drep
nal general.
necodificate de Convent1e sau a regulilor dreptului internatio
intelegeri privind
in practica statelor, .atunci cand acestea au intentia de a incheia atori e, se folose~e
juridica oblig
afacerile sau alte raportun, dar nu doresc sa le confere foqa
rezulta din chiar defmitia data
tennenul ,,memorandum de intelegere", insa, a~a cum
mirea particulara nu constituie
tennenului ,,tratat" in art. 2 din Conventia de la Viena, denu
ica a unui act incheiat intre state
un element relevant pentru a determina daca natura jurid
este sau nu de tratat international, elementu l care conteaza in cadrul acestei analize fiind
1
intenfia parfilor la momentul incheierii lui •
ru a fi in prezenta unui act
0 alta precizare continuta de definitia notiunii este ca, pent
prezinta relevanfa numarul de
nonnativ care sa fie catalogat ca tratat international, nu
paqilor. Se face astfel distinctie
instrumente in care este consemnat acordul de vointa al
negotium iuris, ~i consemnarea
intre confinutul acordului de vointa al statelor, in sensul de
acestui acord, in sensul de instrumentum iuris.
ie privit ca absolut, aceasta
Formalismul instituit prin cele doua Conventii nu trebu
pluralitati de instrumente ~i a
ipoteza fiind in concordanta ~i cu posibilitatea existentei unei
siv pentru existenta unui tratat
incheierii tratatelor in forma simplificata, elementul deci
ite raporturi juridice dintre ele.
internaponal fiind intentia paqilor de a reglementa anum
in cauza Qatar c. Bahrainului, in
Aceasta a fost ~i pozitia Curtii Internationale de Justitie,
statele litigante, consemnat in
care a pus accentul pe existenta acordului de vointa intre
formii scrisa. Rationamentul Curt'ii a fost urmatorul:
' fost intenfiile ministrului de
,,Curtea nu gase~te necesar sa ia in considerare care ar fi
al Qatarului. Cei doi mini~tri au
externe al Bahrainului sau cele ale ministrului de externe
ptata de guvernele lor, iar cateva
sernnat un text prin care se consemneaza intelegerea acce
text, prin ministrul de externe al
dintre dispozitii sunt cu aplicare imediata. Semnand acest
doar la o formulare politica, ~i
Bahrainului, acesta nu este in pozitia sa afirme ca a subscris
2
nu la o intelegere internationala. "

3.3. Invocarea nulitatii unui tratat international

a tratatelor internafionale cu
. Ca regula generala, invocarea lipsei de conformitate 3
ele de validitate stabilite de Conventia din 1969 (art. 65 din Convenfie ) se realizeaza
cennt

. . . . . . .
~I. Crawford, op. cit., 2012, p. 371 . between Qata r and Bahr am, Junsd 1ction and
. ICJ, Maritime Delimitation and Terrztorzal Questions ·
A.dm1 1'b• . ••
:s 1Iity, Judgment of 1 July 1994. de ~~t ..cu pnvrre_,!a nuhtate~
mrea ,,Procedura
unuj Art. 65 din Convenfia de la Viena din _1969,_ c~ denur lm , prevede.
sau _la su~~endarea ~pb~~I tra~~
,,I. p tratat, la stingerea sa, la retragerea une1 paq1 d~. e_l ?e
pr· artea care, in temeiul dispozipilor prezentei Convenfn,
mvoca un v1cm al conslillfamantulm sau a se lega
, de a-i pune capat, de a se retrage dm el sau de
intr-un tratat sau un motiv de a contesta validitatea unui tratat
 166 Drept international public. Principii ~i institutii fundamenta le

de catre statttl parte la tratatul international, printr-o notificare scrisa a celorlalte state Patli,
ipoteza care are aplicabilitate, in lipsa unei dispozitii contrare, ~i in situatia incompati-
bilitaµi cu o norma imperativa.
insa, potrivit unei opinii contrare, in cazul in care motivul de nulitate a unui tratat
international este neconformitatea cu reguli imperative (ius cogens) ori constrangerea
exercitita asupra statului sau reprezentantului statului, sanctionate de dispozitiile Con-
ventiei cu nulitatea absoluta, acestea ar putea fi invocate de orice stat interesat, indiferent
1
daci este sau nu parte a tratatului respectiv • Aceasta opinie se bazeaza pe conformitatea
unei astfel de interpretari cu spiritul, scopurile ~i obiectul distinctiei dintre nulitatea relativa
~i cea absoluta ~i prezinta importanta deoarece indica imbunatatir ea unor valori de catre
comunitatea internationala prin stabilirea regulii prin care se interzice folosirea foqei sau a
altei conduite care este in contradictie cu norme imperative.
Conventia din 1969 aduce un element de noutate in privinta invaliditatii tratatelor
international~ deoarece face distinctie intre cauzele de nulitate absoluta ~i cele de nulitate
' ' ,
relativa2•
Constituie cauze de nulitate absoluta: constrangerea exercitata asupra statului sau cea
exercitata asupra reprezentantului statului, incompatibilitatea cu normele ius cogens.
Constituie cauze de nulitate relativa: eroarea, dolul, coruperea reprezentan tului statului,
neconformitatea consimtamantului statului cu dreptul sau intern.
Distincµa dintre cele doua tipuri de nulitate a tratatelor intemationa le prezinta impor-
tanta din punct de vedere teoretic, deoarece regimul juridic al invocarii lor este diferit.
Astfel, nulitatea absoluta este guvemata de urmatoarele reguli: poate fi invocata de orice
stat parte la tratat, nu doar de statul care a fost victima unei masuri de constranger e sau care
a fost afectat de nerespectar ea unei reguli imperative; nulitatea este totala, afecteaza intregul
tratat intemaµonal ~i nu se poate face distinctie intre dispozitii valide ~i dispoziµi nule,
astfel incat cele valide sa fie in continuare puse in aplicare (confonn art. 44 parag. 5 din
Convenµa din 1969); achiesarea la clauzele tratatului nu acopera lipsa de validitate a
acestuia; opereaza ex tune, de la momentul adoptarii tratatului intemaµona l 3 •
Nulitatea relativa este guvemata de urmatoarele reguli: poate fi invocata doar de statul
victima a viciului erorii, dolului, coruperii sau depa~irii limitelor puterii de reprezentare;
poate fi acoperita, prin confirmarea de ca~e statul victima a clauzelor tratatului ( achiesarea
la acestea) sau pnn acordul expres expnmat al statului lezat; afecteaza parµal clauzele
tratatului international; produce efecte ex tunc4•

a-i suspenda aplicarea trebuie •sa notifice pretentia sa celorlalte parti, · Notificarea trebme · ~x .· ~ ura
ta ed ;,,...,, d . .' ::)(1ment10neze mas
avu ~ v ere_ J.ata e tratat ~1 motivele aceste1a. 2. Daca, dupa trecerea unui termen c
A
A f;
. ·1 de
urgent-a deoseb1ta, nu poate fi mai mic de trei luni cu incepere de la primirea not"fi ~ ~ •-~a ar:-c~_or a
fonnulat vreo obiectiune, partea care a trimis notificarea poate roced A I earn: mcmna ~ partr nu
luarea masurii proiectate. 3. Daca totu1:i alta parte a 'di t P b' ~ m fo~ele vprevazute la art1colul 67, ~a
treb . ~ lte
. ··1 ., O n ca o o iectiune partile
: . or ut sa caute o so Utl
pnn m1J oacele aratate in articolul 33 al Cartei Natiunilor U .1 4 N' '. .'
ad~~e vreo atingere drepturilor sau obligatiilor pfu1:ilor, dee:\nd d~c10 ~1spo21!1e a ~~grafelor precedente nu
pn~rre la rezolvarea diferendelor. 5. Fara a se aduce vreun ~ d' . m ~ncare _dispo21µe in vigoare intre ele cu
az:t1colulu1 45, faptul ca un stat nu a adresat
not1ficarea, prescrisa la paragraful 1 nu-I impiedica sa~ c.ac~preJu I~IUnot1ficar
•
executarea tratatulm· sau mvoca ' sa". i; a aceasta ~ .
violarea e ca raspuns une1 alte parp care cere
1
A. Cassese, op. cit. 2005 p 177
2 lb"d
z em. ' ' . .
3
Ibidem.
0 /bidem.
,,,,.-
II capitolul IV. Dreptul inte rnat iona l al trata telo
r 167

.. Secfiunea a 4-a
, int ern a/io nal e
lnc hei ere a tna t ate ,or
•
Pentru ca tratatult sa exis.te ' in conion c-.
mta te cu d1spozifiile Conventiei de la Viena ui
• din
b . d ru1 ,,i~cheierea tratatul
O
I969, tr~ we, e a _e se~ie de p~ocedu ri, grupate sub sintagma • v
interna{ lona f . Reg uhle cod.1ficate prm Conventti·a de la v·1ena d.m 1969 au va1oare sup1et1va
. . d •• . ul Conventiei
111 p~v..mta pr~ ce urn pr~ p?~ :z~s e de incheiere a tratatelor internafionale, text d Il d
alte ·
rnative, dintre care stateIe pot aIege pnn acor u or . e
contmand ma1 mul te pos1 b1ht
. . af1
• .
f4
vointa, sau pot decide folosirea altor
•
• V

vd~c I c~n orm ~nn cipm l_m auto nom iei de

vom ~
d pre v:zu te _ce:mte pentru o anumita forma a infelegerii statelor • In acest
1
mod ahta p.: ~efi m
iilor Conventiei cuprind mentiunea in afara
sens, subllillem faptul ca ma_Jontatea dispozif ' ' "
cazurilor in care piirfile convin altfef'.
tului internafional presupune parcurgerea a
. Aceasta etapa _esenti~la pen tru existenta trata -
oci~ rea ~1 a~o ptar ea tratatului international; 2) autentificarea textului trata
tre1 _f~e: I) ~eg
antului statelor de a fi paq i la tratat (de a fi
tulm mternaponal ~1 3) exp nma rea consimtam
legate de tratat).

lui international
4.1. Ne goc ier ea §i ado pta rea textului tratatu
t international are loc, in general, in urma
Elaborarea sau ado ptar ea textului unui trata
negocierilor pur tate intr e reprezentanfii state
Ior. Conventia din I 969 de la Viena nu confine
la
derularea acestei etape, statele participante
reguli referitoare la inifierea neg ocie rilo r sau se
. Durata negocierilor nu este prestabilita ~i
negocieri fiind cele care stabilesc detaliile
. Cu titlu de exemplu, poa te fi menfionat in
poate intinde pe per ioad e considerabile de timp l
europene a drepturilor omului, adoptat in anu
aceasta priv inta faptul ca textul Convenfiei
a de inspirafie propunerile de text pentru
1950, in cadrul Con siliu lui Eur ope i, a avut ca surs
tare a Pac tulu i inte rnat iona l cu priv ire la drepturile civile ~i politice, care a fost adoptat
adop tea de
2 • De~i ace st exe mpl u poa te pm-ea bizar, el rele va rapi dita
in cadr ul ON U, in 196 6
uno r organizafii internaµonale regionale, spre
adoptare a trat atel or inte rnaf iona le in cadrul cu
ces in cadrul ONU, organizaµe universala ~i
deosebire de difi cult atea derularii acestui pro
un numar considerabil mai mar e de parfi.
statele participante, respectiv: sediul unei
Negocierile se desfa~oara acolo und e aleg ra
niza fii inte rnat iona le, inst itut ii ale unu ia dintre state, ~i dup a regulile asupra caro
orga
unu i tratat international.
acestea convin3, in sco pul ado ptar ii textului
Viena din 1969, la negocieri, statele
in conformitate cu prevederile Convenfiei de la
,,deplinelor puteri" (full powers).
sunt reprezentate prin persoane care fac dovada
~ .
in sensul art. 2 parag. l lit. c),
document emanand 1e la aut~r!tate~
,,prin expresia «depline puteri» se infelege un
sau mai mu/te persoane 1mputermczte sa
competentii a unui stat ~i desemndnd una

.
J. Crawford, op. cit., 2012, p. 371. europeenne des droits de l'homme et la protection des groupes
1
2 J.-M. Larralde, La Convention
me no. 56/2003, p. 1269.
Particu/iers, Revue trimestrielle des droits de l'hom
P• 211.
3
D. Popescu, A. Nastase, Fl. Coman, op. cit., 1994,
 168 Drept intern ationa l public. Principii ~i institu tii funda menta le

ui unui tratat,
reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textul
tratat sau pentru a
pentru a exprima consimfiimdntul statului de a fl legat printr-un
indeplini oricare alt act cu privire la tratat" •
fie ~onsiderata
Dispozifiile art. 7 parag. 1 lit. b) prevad. ~i posibili~tea c~ o perso~an~ sa
dm pr~cttca sta~elor
reprezentant al statului rara a prezenta dephn~le p~ten, daca ,,r~zulta
~ persoana ca
interesate sau din alte imprejurari ca ave~u mtentia de a conside:a aceas
pute~ . ..
reprezentand statul in acest scop ~i a nu pret1~de_ p~ezentarea de ~epl:11e de
te ~ategon_1
Totodata, dispozifiile art. 7 parag. 2 mst1tu_1: o pre~m t1e ca an~nu
mdeplmesc, ~1, ca
persoane sunt reprezentanti ai statului lor, datonta funct1e1 pe care o
urmare, nu sunt obligate sa prezinte depline puteri. ..
[art. 7 parag. 2
Prezumfia are aplicabilitate pentru urmatoarele categon1 de persoane
lit. a)-c) din Convenfia de la Viena din 1969]: u toate acte/e
,,a) ~efii de stat, ~efii guvernelor # mini~trii afacerilor externe, pentr
referitoare la incheierea unui tratat;
b) ~efii de misiune diplomaticii, pentru adoptarea textului unui tratat
ce se incheie intre
statul acreditat ~i statul acreditar;
sau pe langa o
c) reprezentanfii acreditafi ai state/or la o conferin/ii internafionalii
tarea textului unui
organizafie internafionalii ori pe langii un organ al acesteia, pentr u adop
tratat in aceastii conferinfii, organizafie sau organ".
ori de acre-
Nofiunea ,,depline puteri" este deosebita de cea de ,,acreditare" sau ,,scris
stat care gazduie~e
ditare", care se depun la organizatia intemationala sau la guvemul unui
ierea unui tratat
o conferinµ intemafionala, de catre un delegat care participa la negoc
e sa participe la
multilateral. Scrisorile de acreditare autorizeaza persoana care le defin
Pentr u semnarea
adoptarea textului unui tratat international ~i la semnarea actului final.
indicapi particulare
textului tratatului in sine sunt necesare prezentarea deplinelor puteri sau
1
din partea guvemului statului •
la negocieri ar
. ~onv~nti~ de 1~ _Viena din 1969 reglementeaza ~i ipoteza in care
stat si iJ reprezinte.
part1cipa ~1 ar mdeplm1 acte o persoana care nu a fost autorizata de catre
astfel indeplinit este
Co~o nn ~-. 8_ din Conve~tie, in ac_e~sta situatie, regula este cA actul
catre stat.
fora ffect~w:zdzc, cu ~xcepJia cazulm _m care a fost ulterior confirmat de
international,
. In_ ?.nvmta numarulm de . voturi cu care se adopta textul unui tratat
d~zt tule relev ~te sunt contmute in art. 9 din Convenpe2. Astfel
la 1 I ' stui
art1<:_ol e~e. m~nponata regula ~anim it~tii , iar la parag. 2 se preve de
rep~g ~a ·
_gu " ~ drul '
de in:::i
doua trenm dmtre statele part1c1pante ~1 votante pentru tratatele "me he1ate m ca unor
conferinte inte t· 1 A ceasta~ regula~ are caracter supletiv statele +~"'d I
' 1· a
. , :11at1ona e. , pui.a.u a ege ap 1care
une1 alte reguh.
Pe langa tratatele adoptate intr-un cadru solemn 1. f◄
in fonna simplificata" care mai poarta ~i d . ~ ormal, statele pot inche ia ~i ,,tratate
__ __ __ __ _' ___ _ enumrrea de acorduri executive, in cazurile in

M. Fitzmaurice, op. cit., in M.D. Evans {ed) Internatio .

i
. ' .
na/ Law, 4th ed ·, Oxford Umvers1 .ty Press , 2014,
p. 171.2 Art . .
· 9 dm Convent1e, cu denumirea mar • r . .
tratat se face prin consimtamantul tu gma ~ Adoptarea textu/ui d .
,,1. Adoptarea textulw unu1
. tur?r statelor part1cipante la elab , preve e.
paragraful 2. 2. Ado
exceptia cazurilor prevazute I~
a statelor prezente :t:~~ :rult ~nm tra!at Ia o conferinta intemat~o~~ sa,f:cu
gula". ' a ara numai daca aceste state nu d~cid a a se ace ~u majoritatea de doua treiJll!
~
l.____)j ' cu acee~i majoritate, sa aplice o alta
>
lor 169
capitolul IV. Dreptul international al tratate

bl . te ~1· rapt'de 1.
. procedun. efic1en
este necesa ra reg lem ent area uno r pro eme urg ente pnn
. fi
care ati, fie de cAt re experfi guvernamentali, devin
Acestea ~~t neg oci ate Ie de catr
ii
e
Io
dip
d
lom
oci
•
at sau de
~
catr e
.1gatom m mo me ntu l sem.
nar r e
x
catre persoanel e care le-au neg
obl .
curgerea procedurilor de ratificare •
2
mini~trii afacenlor externe ~ nu necesita par
1

4.2. Autentificarea textului tratatului

al reprezinta un act formal sau o proce-
Au ten tif i~ textului unu~ tratat internafion ru
, ata de Co~ ven ~a de la Vie na din 1969, ce poate avea Ioc intr-un cad
dura reg lem e~t ta tratatului interna-
O semmfi~at1e ~eosebit de importanta pentru existen
solemn ~i pre zm ta
arec e ma rch eaz a mch e1e rea etap ei neg ocierilor ~i trecerea Ia etapa unnatoare
tional, deo
dica internationala.
pentru introducerea tratatului in ordinea juri 196 9, prin de~larea procedurilor ~i fonnalitafilor
in sensul ~rt. IO al Con ven fiei din
etap e, se con sac ra car acte rul ,,au tent ic ~i definitiv" al textului tratatului, ca
specifice aceste1
urmare a finali.zarii etapei negocierilor. nu
arii, textul tratatului exista, clauzele sale
Cu alte cuvinte, din momentul autentific a-
fac obi ectu l disc ufii lor intr e stat e ~i nu mai pot suferi modificari. Scopul acestor form
mai ele
ca, ant erio r dar ii con sim fam ant ulu i de a fi legate de un tratat international, stat
Iitap este mai
con tinu tul trat atu lui respectiv, clauzele definitive ~i care nu
sa ¢e cu pre cizi e
3
car e este
pot fi modificate •
a tex tulu i trat atu lui astf el ado pta t este urmatoarea: titlu, preambul sau parte
Structur
rind e obi ectu l de reg lem ent are , iden tificarea statelor care I-au adoptat,
introdnctiva ( cup
car e a fos t ado pta t), disp ozi tiv (cu prin de totalitatea clauzelor tratatului, in
scopurile pentru ozitii finale (privind depozitarul,
e dre ptu rile ~i obl iga fiile paq ilor ), disp
care sunt consemnat a fost
l pentru care i~i va produce efectele, daca
modalitatea de intrare in vigoare, termenu
stabilit un astfel de termen de catre paqi).
exprima consimtamantul de a fi legate de
Dupa autentificarea textului, statele i~i vor
ile stab ilite in cup rins ul sau , prin mo dal itatea convenita de catre state ~i inserata in
obligap
~ i textul tratatului.
Con ven tie, ope rati une a se poate realiza in doua modalitati
in sensul art. 1O din
alternative, prevazute expres:
in acest text sau convenita de statele
,,a) respectdndu-se procedura prevazuta
participante la elaborarea tratatului sau, catre
in lips a une i ata re pro ced uri, pri n sem narea ad referendum sau para/area, de
b)
fii ace stor stat e, a text ulu i trat atu lui sau a actului final al unei conferinfe in
reprezentan
care textul a Jost incorporaf'.
i unui tratat international este cea aleasa
Prima posibilitate de autentificare a textulu
pante la elaborarea tratatului.
fonnal sau infonna1 , de catre statele partici
4
i
mita fonnalitate de autentificare a textulu
in ipoteza in care statele nu au ales o anuute doua
tulu i, unn eaz a a se apl ica var ian tele pre vaz la lit. b) a art. 10. Aceasta prevede
trata
1
A. Cassese, op. cit., 2005, p. 172.
2
Ibidem. Martinus Nijhoff
. 3
M.E . Villiger, Com men tary on the 1969 Vienna Convention on the Law of Treaties,
p
ubhshers, Leiden/Boston, 2009, p. 168.
4
Ibidem, p. 169.
 • ·1 ..11 c:i in St1L1..1~ .. · ----
Dre pt inte rnai iona l pub lic. Pnn c P ~
170
. . actului final al unei
ului tratatulut on a
forme: semnarea ad referendum sau para/area text tantului stat ului pe
conferinte i'n care textul a fost incorporat. . w •• prez en
dispozitiilor art. Io
natuni re
Semnarea ad referendum presupune aphcarea sem
t
um. :£?in c?roborar~a dalitati este cea a
textul tratatului, urmata de menfiunea ad referend st 1
se~ 1fic at1~ ace e ~:t ea c~mpetenta a
~i art. 12 parag. 2 lit. b) din Convenfie rezulta ca ~uton d . e definitiva- ,.
unei semnari provizorii, datad'sub rezerva confirmant de1 catre natu ra evm 111
an1.. con "Ior tratatulm· de ca-tre stat • Sem
1t11 .2
statului sau a neaccept pete nta
1
a statu ut · d ,£ du
este conf irma tA de catr e auto ritat ea com ren m:
momentul in care - d · · ca v..:i sem nare a a r~e
..
· prov 1zo ne,
Parafarea reprezmta tot o forma e semnare pe text ul trata tu_1ui, ~a ~~es~
tant ului stat ului
~i presupune i'nscrierea inifialelor reprezen
presupune asumarea vre une \ o~hgatJ.! ~m
autenticitatea proiectului de tratat negociat ~i nu
lor s~ face pe coltul fiecarei pagnu a
cuprinsul acestuia3• fn practica, i'nscrierea initiale . _
fie ulte nor semnat4•
textului tratatului, urmand ca acest text parafat sa
une sub linie rea ca disp ozif iile art. 10 ~i art. 12 din Con vent1e consacra fimc~i
Se imp
unui stat, intrucat la art. 10 aceasta are
diferite pentru semnatura data de reprezentantul
form art. 12, are efectul exprimarii
semnificafia autentificarii, i'n timp ce, con incheiere a
, etap a dist inct a in pro ces ul de
5
con sim fam antu lui stat ului de a fi par te la trat at
tratatelor intemationale.
caz in care toate variantele vor avea
Un tratat po~te fi autentificat in mai multe limbi,
foq a juri dica . Tra tate le i~ch eiat e in cad rul ON U sunt autentificate in cele ~e limbi
ace e~i
, chineza, spaniola ~i araba. Identificarea
oficiale ale Organizafiei: engleza, rusa, franceza
l prezinta rele van ta pen tru interpretarea
textelor autentice ale unui tratat internationa
ul acestuia.
clauzelor sau a anumitor termeni neclari din cuprins
Convenfie rezu lta ca procedurile de
Din formularea textului lit. b) a art. 10 din
care pot priv i in mod dire ct text ul trat atul ui international sau actul final al unei
autentifi
rporat.
conferinte intemationale in care acesta a fost inco
laratie form ala cu priv ire la lucrarile
Ca regula generala, actul final reprezinta o dec
entare des pre der ular ea con ferintei,
une! conferintei intemationale ~i confine infonnatii elem
nte rele van te, ca rezo lufii sau declaratii interpretative •
6
puta nd ave a ca ane xe doc ume
l dev ine stat sem nata r insa in acest
Un stat care semneaza textul unui tratat internafiona
ent 1is~ ~zit i~le trata tulu i inte rnat iona l nu au inca un cara cter obl igat oriu ,(deoarece nu
mo~
ra data are cara cter juri dic7 ~i tratatul nu
au mtrat mca ~ ~1goare). Cu toate acestea, semnatu
con fon n art. 18 din Con ven fia din I969,
este complet hps1t de eficienta juridica, deoarece,

nal Law 4th ed., o"c. . Pr

d U . rstty 2014
1M. Fitzmaurice, op. cit., in M.D. Evans (ed.), Internatio , .I\.J.Or mve ess, ,
P• 172•
https://treaties. un or (~ Ii .
2 UN Treaty Reference Guide, · g, ages . (Jvennew .aspx?path=overview/ treatyRef/
page l_en.xml (accesata la 12 septe mbri e 2019 )
3 CB · ~ · .
4 I . G~~1, A. Patr~cu, F. Nan
(coord.), op. cit. , 2008 , p. 128.
Bucure ti 201
Acordul. a ea, Drep tul tratatelor, Ed. C.H. Beck, ulu1· am~ '. 5, p. 74 - autorul mention eaza ca exemplu
,. . pentru amplasarea unor. elem ente ale sistem " . · ,
Romama, care a fost p ti t 1 6 . encan de aparar rach etelo r balis tice Ul
ara ~ a nm1e 2q11 ~i semnat la 13 septembne . 2013 e llllpotriva
s ME v·11· .
• • I iger, op. cit. 2009 p 170
6Jib._, - se da exem ' I I A ' I. . ..
luem tei ONU cu . .
descriere tn sinteza a Jue ~~ u ctu UI _Fmal al Conferin o
a din l 968p~vl1r9e la ~pt ul.. tratatelor, care cuprinde •
organizatiile Participante ranlor Confermtelor de la Vien ~1 69 m l
1 M . · ' c uzand date privind statele $1
· Fitzmaurice, op. cit. in MD • Evans (ed) ,
P- 172 ' · . ' international Law 4th
. ' ed., Oxford University Press, 2014,
~
 capitolul 1v. Dreptul international al tratatelor
171
statul semna
. tar are obligatia de a n d
w t u a opta o condu1.ta contrara ob1ect•
ulm· ~t· scopu · I ·
UI
tratatul~1, daca _a sem~at tr~tatul sub rezerva ratificarii, acceptarii sau aprobarii,
,,atat timp
cat nu ~1-a ?1arufestat mtentia de a nu deveni parte la tratat", fiind strans legata de princip
iul
bunei-credmJe, ~e remarcat _este fa?tul ca art. 18 nu se refera la tratatul interna
tional in
ansamblul sau, CI doar la obiectul ~1 scopul acestuia adica Ia acele clauze care
senta tratatului international 1• reprezinta
'
e Cu toate c~. dispoz~tiil~. C~nventiei de la Viena din 1969 nu prevad in
mod expres
ipotez.a retragen~ 8:~atu ri1. ~1 efectele sale, anterior indeplinirii formalitatilor
pentru
exprunarea ~onslll1~81?1antulm ~e a ~eveni parte la un tratat international,
aceasta este
indirecta : ~1 consta m c~m~ icarea mtentiei de a nu deveni parte la tratat,
deci nu este
interzisa. Intr-o astfel de s1tuat1e urmeaza sa se aplice fie dispozitiile art. 18 din
Convenfia
de la Viena din 1969, fie conditiile speciale prevazute in tratatul international. in
acest sens,
poate fi menfionat Statutu! ?~ la Roma al Cuqii Penale International~, care, in art. 1272 ,
prevede in mod expres _pos1b1htatea retragerii, precum ~i formalitatile ce trebuie
indeplinite -
notificarea Secretarulm General al ONU - ~i data de la care va produce efecte
- un an de la
data primirii notificarii. Au retras semnatura data Statutului de la Roma din 1998
sau au
comunicat intenfia de a nu deveni parte la acest tratat international urmatoarele
state3, care
nu indeplinisera procedurile de exprimare a consimtamantului:
- Israel - a transmis printr-o comunicare primita la 28 august 2002 ca nu intenti
oneaza
sa devina parte la Statut, pe care 1-a semnat la 31 decembrie 2000;
- Statele Unite ale Ameri cii - au transmis printr-o comunicare primita la 6 mai
2002 ca
nu intenponeaza sa devina parte la Statutul de la Roma, pe care 1-a semnat la
31 decembrie
2000;
- Federafia Rusa - a semna t Statutul la 13 septembrie 2000, dar a informat
Secretarul
General printr-o notificare primit a la 30 noiembrie 2016 ca nu intentioneaza sa
devina parte
a Statutului de la Roma;
- Sudan - a semna t Statutul la 8 septembrie 2000 ~i a informat intr-o comun
icare
primita la 26 august 2008 ca nu intentioneaza sa devina parte la Statut ~i ca
nu are nicio
obligape juridica in temeiu l semnaturii date in anul 2000;
- Burundi - a semna t Statutul la 13 ianuarie 1994, a ratificat Statutul la 21 septem
brie
2004 ~i a notificat retragerea la data de 27 octombrie 2016. in acest caz, este vorba
despre
incetarea efectelor tratatului international pentru acest stat.
Alte state - Africa de Sud ~i Gamb ia - au notificat retragerea de la Statutul de
la Roma
al Cl!11ii Penale Intemafionale, dupa care au retractat aceasta retragere.
In practica statelor, in cazul tratatelor multilaterale, atunci cand se prevede deschiderea
spre semnare, se stabile~te, in general, ~i perioa da de timp in care aceasta poate
avea loc.
1
I. Galea, op. cit., 2015, p. 77.
2
Art. 127 din Statutul de la Roma al Cuqii Penale Intemaµonale, cu denumirea ,,Retrag
ere", prevede:
,,l._Orice stat parte poate, pe cale de notificare scrisa adresata secretarului general al
Organiz.a~ei Natiunilor
U~it~, ~sa se retraga de la prezentul statut. Retragerea are efect dupa un an de la data la
_c~. notifi~ ea a ~ost
Pnmtta, daca aceasta nu prevede O data ulterioara. 2. Retragerea nu scute~te statul de obhgaµ
Ile puse m sarcma
s~ ~e prezentul statut atunci cand el era parte la acesta, inclusiv de obligatiile financiare
aferente, ~i nu afecteaza
nici cooperarea stabilita cu Curtea cu ocazia anchetelor ~i procedurilor penale fata de care
statul avea obligatia de
a coopera inainte de data la care retragerea a avut efect. Retragerea nu afecteaza cu nimic
urrnarirea examinarii
cauzelor cu care Curtea era deja sesizata inainte de data la care urrnarirea avea efect".
3
1 Confonn infonnatiilor disponibile la adresa: https:/ltreaties.un.orglpages/ViewDet
ails.aspx?src=
ND&mtdsg_no=XVI/J-JO&chapter=l8&/ang=en#9 (accesata la 13 septembrie 2019).
 &

172 .. . ·nstitutii fundamentale

Drep t .international public. Principll $1 1 · _

~sa ~ele tratate - cum sunt cele din domeniul dreptului international al drepturilor ?111ului,
m pnvmta caror~ interesul este ca numarul paqilor sa fie cat mai mare - s_unt desch1se s~e
semnare pe penoada nedeterminata. Cu titlu de exemplu, pot fi ment10nat~ Conventia
pentru eliminarea tuturor form el or de discriminare impotriva femeilor dm 1~79 ~i
Convenfia privind drepturile copilului din 1989, care prevad: ,,Prezenta Convenfze este
deschisii spre semnare tuturor statelor" 1•
Deschiderea spre semnare a tratatelor multilaterale are loc, de regula, la sediul
Organizafiei Nafiunilor Unite de la New York, daca nu se stabile~te altfel. De asemenea, se
poate conveni ca textul unui tratat multilateral sa fie deschis spre semnare in doua locuri
diferite, succesiv, in moment diferite. Deoarece exista doar un text original al fiecarui tratat
depus la Secretarul General, nu ar fi posibil din punct de vedere fizic ca acesta sa fie prezent
in mod simultan la doua ceremonii de semnare2•
in cazul in care tratatele sunt deschise spre semnare in doua locatii dif~te? ~cest~a s~t
reprezentate de locul unde a fost adoptat textul ~i, ulterior, de sediul Orgamzape1 Napurulor
Unite din New York. A fost cazul celor mai multe tratate din domeniul dreptului
internafional al mediului. Aceasta modalitate de deschidere spre semnare are ca scop
facilitarea ceremoniilor de semnare a tratatelor de o importanta deosebita, care, de regula,
sunt de scurta durata ~i sunt organizate de depozitarul tratatului sau de catre statele care
gazduiesc conferintele plenipotentiarilor pentru adoptarea acestor tratate.
Cu titlu de excepfie, Conventia privind dreptul marii din 1982 a fost deschisa spre
semnare simultan in doua locuri, conform dispozitiilor art. 305 parag. 2, care prevad:
,,Prezenta Conventie va ramane deschisa spre semnare pana la 9 decembrie 1984 la
Ministerul Afacerilor Externe al Jamaicai, iar de la 1 iulie 1983 pana la 9 decembrie 1984,
3
la sediul Organizatiei Natiunilor Unite din New York" •

4.3. Exprimarea consimtamantului de a deveni parte la tratat

Aceasta etapa finalizeaza practic procedura incheierii tratatului international ~i se poate
realiza prin mai multe modalitati, prevazute alternativ de art. 11-17 din Conventia de la
Vierra din 1969. Din momentul indeplinirii formalitatilor de exprimare a consimtamantului
de a fi legat printr-un tratat international, statul devine parte a tratatului in cauza, iar tratatul
international devine un act juridic4•
Cu caracter general, art. 11 din Conventie, avand denumirea Moduri de exprimare a
consimfiimantului de a fl legat printr-un tratat, prevede diferitele modalitatile pe care le pot
~lege s~tele pentru exprimarea consimtamantului lor de a fl parte la un tratat international,
m w:matoar~a formu~are~ ,,Co~simt~antul. unui stat de a fl legat printr-un tratat poate fi
ex~nmat pnn semnatura, pnn sch1mbul mstrumentelor care constituie un tratat, prin
ratificare, acceptare, aderare sau aprobare ori prin oricare alt mijloc convenit".
Clauzele
· w
care . urmeaza dezvolta conditiile pe care flecare d'mtre aceste modal't~o·
" d w • 1 a,
trebme sa 1e m ep1measca pentru a angaja consimtamantul
. un ms· tat d fl
e a parte la tratat.

I U~ited Nations, Final Clauses ofMultilateral Treaties. Handb k 2003

2 Ibidem, p. 31. oo , , p. 30.
3
lbidem.
~ 1 aur1ce
• F·tzm · ~
· , o'JJ. elf., m M.D. Evans (ed.), International Law, 4th ed., Oxford University Press, 2014,
 capitolul 1v. Oreptul international al tratatelor 173
Trebuie subliniat ca modalitatile de . . w " .
. ozitiile Convenfiei de Ia Vien ct· expnmare a cons1mtamantulut enumerate de
d1sp t• a m 1969 sunt h. I I .. ·
~ tele juridice produse niciuna ct· ec 1va ente sau ega e m ceea ce pnve~te
e ec ' mtre modalitati nefiind superioara celorlalte.

4.3.1. Semnarea tratatului

.
Exprimarea consimtamantului statulUI· de a fi parte la tratat se reahzeaza .
w d prm semnare
in ipotezele prev~te e art. 12 ~in Conventie: cand aceasta modalitate a fost aleasa de
catre _statele particip~te !~
nego~iere, cand este prevazuta de textul tratatului sau cand
intenpa de_ aw da semnaturii aceasta valoare rezulta din deplinele puteri date de stat repre-
zentantulm sau.
~e ro~te a~a ca, in si~atia in care tratatul prevede ca modalitate de exprimare a
cons1mtamantulut semnarea, tar reprezentantul statului a primit imputernicire pentru a
reprezenta. sta~l "la toa!e etapele de incheiere a unui tratat international, inclusiv la anga-
jarea co~s1~tamantu1~1 de a fi legat de clauzele tratatului respectiv, etapa autentificarii
poate comc1de, practic, cu etapa de exprimare a consimtamantului. in situatii contrare
semnarea tratatului produce consecinte diferite, specifice p;ntru fiecare etapa d; incheiere ~
tratatului intemaµonal.
Modalitatea clasica de incheiere a tratatelor internationale consta in semnarea tratatului
de catre trimisul statului, urmata de ratificare, intrucat ;e considera ca semnarea reprezenta
o manifestare a suveranitaµi conducatorului statului, exprimata prin agentul sau, iar ulterior
suveranul avea obligatia de a ratifica acel tratat 1•
in prezent, aceasta modalitate nu este intalnita in cazul tratatelor multilaterale sau al
tratelor bilaterale de o importanta majora. insa, atunci cand este stabilita aceasta modalitate
pentru exprimarea consimtamantului, din practica Secretarului General al ONU rezulta ca
depozitarul unui ~tat international trebuie sa se asigure ca semnatarul nu depa~e~e
competentele sale. In consecinta, depozitarul trebuie sa verifice natura ~i sfera de aplicare a
competentelor acordate reprezentantului inainte ca ,,acesta sa semneze, pentru a constata,
printre altele, daca semnatura este ·supusa ratificarii. In ace le cazuri in care nu este necesara
prezentarea deplinelor puteri ~i tratatul prevede semnarea definitiva, depozitarul va solicita
confirmarea in acest sens. Daca pe textul tratatului este aplicata o semnatura fara
confirmarea scrisa a intentiei statului semnatar, se va considera ca aceasta este o semnatura
simpla2• ,

4.3.2. Schimbul de instrumente

Aceasta modalitate de exprimare a consimtamantului este prevazuta. in art. 13" al
~onventiei din 1969 ~i are aplicabilitate in ipotezele expuse ~e acest ~~ol: ,,a) wcand
mstrumentele prevad ca schimbul lor va avea acest efect sau b) cand este stab1ht pe alta cale
ca aceste state convenisera ca schimbul instrumentelor sa aiba acest efect".
Aceasta posibilitate nu este noua, a fost frecvent utilizat~ in cadrul Ligii N~tiunilor ~i a
aparut din nevoia de a simplifica ~i a grabi procesul de inche1ere a tratatelor, :fara consecmte
3
asupra efectelor juridice ale acestuia •

1
M.E. Villiger, op. cit., 2009, p. 184. .
2
United Nations, Final Clauses ofMultilateral Treatzes. Handbook, 2003, p. 35.
3
M.E. Villiger, op. cit., 2009, pp. 197-198.
 . . nuti
1 i fundamentale
Drept international public. Principii ~' ins
_
174

ti de Ia v·1ena d.m I 969 nu mstit

. . me. reguh. cu pnvi . .re Ia Procedura de w w,.iere
. inche
Convent.a
umente. Se apreciaza ca mtre
a tratatelor intemationale ~i nici cu privire la schimbul de instr
instrumente poate_ desemna 0
acestea trebuie sa existe Iegatura. in sensul art. 13, termenul
telegrama,. . mes~J, corespon-
varietate de documente folosite intre doua state: nota, scrisoare,
denta. comunicare, memorandum, semnate sau paraf ate, ori note verbale,. m~otite sau nu de
sta
u. Esen fiale sunt carac terul scris al acestora 1
~i iden tifica rea acordulm ~mtrew f_e· .
sigili
se caracte~zeaza ~~ hpsa
Aceasta modalitate de incheiere a tratatelor intemationale
enta semnaturn fiecarei ~art1 pe
semnaturilor ambelor paqi pe toate documentele ~i prin prez
prac~icaw s~te lor, _aceaStft fonna
diferitele texte care cuprind voinfa lor ~i emana de la ele. in
consimfama~tulm presup~_e o
de incheiere a tratatelor intemationale ~i de exprimare a
partea celmlalt stat. S~~1hrea
propunere din partea uneia dintre paqi ~i un raspuns din sa a1ba in
acordului de vointa cons ta in schimbul de scrisori sau note' urmand ca fiecare stat
,
posesia sa o scrisoare sau nota semnata de cealalta parte.
in relafiile dintre state, cea de-a
in prima scrisoare, va confine o
doua scrisoare, prin care se raspunde propunerii cuprinse
2
reproducere a textului acestei propuneri •
Cu titlu de exemplu, un schimb de note poate conf
ine o formulare de tipul: ,, (...)
care sunt acceptate acestea sa
prezenta nota impreuna cu raspunsul Guvemului prin
vigoare la data notei de raspuns",
constituie un Acord intre cele doua Guverne, care intra in
faptul ca nota Guvemului (...)
iar nota de raspuns menfioneaza: ,,Guvernul (...) confirma
in vigoare astazi, data prezentei
impreuna cu prezenta nota constituie un Acord care intra
note"3•
tate de situa~i ~i
fn relafiile dintre state, aceasta modalitate poate acoperi o mare varie
tratatele in forma simplificata4,
constituie unul dintre mijloacele prin care s-au dezvoltat
cterizat prin flexibilitate, astfel
mecanismul Convenfiei de la Viena din 1969 fiind unul cara
prin instituirea unui cadru care sa
incat sa riispunda cat mai adecvat intereselor statelor paqi
permita incheierea rapida a infelegerilor intre state.

4.3.3. Ratificarea, acce ptar ea sau apr oba rea trat atul ui
ti alternative de exprimare a
Ratificarea, aprobarea sau acceptarea reprezinta modalita
ia de la Vien a din 1969: ,,a) cand
consimfiimantului in condifiile art. 14 parag. I din Convent
ratificare; b) cand este stabilit pe
tratatul prevede ca acest consimfamant se exprirna prin
asupra cerintei ratificarii; c) cand
alta cale ca statele p3:1icipante la negociere convenisera
ratificarii; sau d) cand intenpa
repr e~ta ntul acestu1 stat a semnat tratatul sub rezerva
statulm_ d: a s~mna trata ~l sub rezerva ratificarii rezulta din deplinele puteri ale reprezen-
tantulm sau on a fost expnrnata in cursul negocierii".
o· al aces tor modalitati.
m ~~du l de fonnulare a textului rezulta caracterul alternativ
g. I lit. b) din Conventia· de la
Vien~e::1t;;;~nne~ul~i ,,ratificar~': este data de art. 2 para
'\ ca fiind ,,actul
, alaturi de termenu ,,acceptare", ,,aprobare" ~i ,,ade rare

: M.E. Villiger, op. cit., 2009, p. 200. .

https:lltreaties.un.orglpa es/Ov . . ata
ervzew.aspx?path=overvzew/gloss arylp agel_ en.xml#exc han e (acces
la 13 ~eptembrie 2019). &
g
Exemplul este din Acordul mtre Guvemul R
A

autorizar . A • • •

ul Statelor Unite ale Americii privind

incheiat ;~~:~i~~o; de fa~il!e ~i personalului misi ;~::: Pr~i ~~em
~i este dat de I. Galea ona I~te p2e0nltru p.a des~ ura activitati remunerate,
4 M.E. Villiger ; no~e m mite 1993, 5, 87 .
' 'P· Clt., 2009, p. 202 . ' r· Cl.,
...__
 lor
175
·tolul IV. Dreptul international al tratate
caP'
antul
ional astfel_ denumit pr~ care un stat stabi]e~te pe plan international consimtam
internaf
• de a fi Iegat pnntr-u n trat at .
. . i care
sau un act formal ~i necondifionat al statulu
Ratificarea unw _tratat mtemational este rna-
p~ a as~el vom ta ~e. a fi leg at de obl igafiile continute de respectivul tratat inte
i~i ex lte
instrumentelor de ratificare de catre celela
tional §I nu depmde de pnmirea sau depunerea
' I . ,., ,. .
state •
snn tam ant u 1u1 unu i stat de a fi Ieg at de un tratat prin ratificare, apro-
Exprimarea con
a doua etape:
bare sau acceptare P!:supune parcurgerea sau aprobare de catre autoritatea
~ns trum e~t de_ rati fica re, de acc ept are
i) emiterea unm_
statului de a fi Iegat prin tratatul in cauza
~i
competenta a statul~ m a expnma mtenfia Co nve ntie, depunerea (pentru tratate
~ cu dis poz ifiile art. 16 din
ii) in conform1tat le) instrumentelor de ratificare,
sch nnb ul (pe ntru trat ate le bila tera
multilaterale) sau
acceptare sau aprobare. antului statului de a fi legat de un
mo dal itat e de exp rim are a con sim tam
Ratificarea, ca e: realizarea instrumentului de
pre sup une par cur ger ea a dou a · etap
tratat intemafional, i, conform dreptului sau intern) ~i,
e aut orit ate a com pet ent a a stat ulu
ratificare (de catr ul trat atelor bilaterale, sau notificarea
trum ent elo r de rati fica re, in caz
ulterior, schimbul ins caz ul trat ate lor multilaterale2 •
trat atu lui, in
ori transmiterea catre depozitarul textului e ca modalitafi de exprimare a con-
14 din Co nve nfia din 196 9 pre ved
Parag. 2 al art. rea sau acceptarea. Aceste moda-
i stat , alte rna tiv cu rati fica rea , apr oba
simtfunantului unu rela tiilor internafionale supuse regle-
te a fi con sec inta inte nsi fica rii
lit.afi sunt considera ced urii de ratificare parlamentara, data in
cu efe ct de sim plif ica re a pro
ment.arii prin tratate, nic.
eral, tratatelor cu caracter economic ~i teh
competenfa guvernelor ~i aplicabila, in gen priv ire la drepturile civile ~i politice ~i
inte rna fion ale din 196 6 - eel cu
Ambele Pacte le - prevad ca modalitate de
ptu rile eco nom ice , soc iale §i cul tura
rel cu privire la dre
.
exprimare a consimfamantului ratificarea Ior fina le, ca modalitafi alternative,
ale pot pre ved ea in clau zele
Tratatele internafion lu poa te fi menfionata ConvenJia
acc ept are a. Cu titlu de exe mp
ratificarea, aprobarea sau e org ani
3
zate, din anul 2000 , care
va crim ina lita fii tra nsn a/io nal
Nafiunilor Unite fmpotri
prevede in art. 36 parag. 3:
Co nve nfie este sup usa rati fica rii, acc eptarii sau aprobarii. lnstrumentele de
,,Prezenta
acc ept are sau de apr oba re vor fi depuse la Secretarul General al
ratificare, de
Organizafiei Nafiunilor Unite(...)".

fap tul ca cel e trei mo dal itaf i sun t ech ivalente ~i produc acele~i efecte
De subliniat este
juridice.
ity Press, 2014,
International Law, 4 ed., Oxford Univers
th
1
maurice, op. cit., in M.D. Evans (ed.),
M. Fitz
p.172.
2
I. Galea, op. cit., p. 83. k, la 15
3
imp otri va crim inal itiifii tran sna /ion ale organizate a fost adoptata la New Yor
Conven/ia ratificarea Conventiei
Romania prin Legea nr. 565/2002 pentru
.
noiembrie 2000, a fost ratificata de catre ea, rep rim ~a
e imp otriv a crim inal itafi i tran snat iona le organiz.ate, a Protocolului privind prevenir te
~atiunilor Unit r ~i copiilor, adifional la Convenfia Nafiunilor Uni
oan e, in spec ial al fem eilo
! Pedepsirea traficului de
1 pers
le orga niza te, precum ~i a Protocolului impotriva traficulu
i ilegal de migranfi
crim inalitatii tran snaf iona itafii
unpotriva
lui ~i pe mar e, adif iona l la Con venfia Nafiunilor Unite impotriva criminal
~e cale~ terestra, a aeru publicat in M. Of.
ale orga niza te, ado ptat e Ia New Yor k la 15 noiembrie 2000. Textul actului a fost
nr~nati?n
· 13 dm 8 noiembrie 2002.
 176 Drept internaiional public. Principii ~i institutii fundamentale

Astfel cum am mentionat in cazul efectelor juridice ale semnaturii date de re~e.
zentantul unui stat pe textul unui tratat international, este posibil ca dispozitiile o:a~tulm sa
prevada semnatura urmata de ratificare. Aceasta ipoteza are ca utilitate sa perm1ta statelor
obtinerea aprobarii tratatului la nivel natioJ?al ~i adoptarea Iegislatiei inteme _i:iece~ar~ }:>entru
punerea in aplicare a tratatului pe plan mtern, anterior asumarii obligat1ilor Jund1ce in
temeiul tratatului la nivel international. Dupa ratificare, tratatul va lega din punct de vedere
juridic statul 1•

4.3.4. Aderarea la tratat

Potrivit dispozifiilor art. 15 din Conventia din 1969, aderarea constituie modalitate de
exprimare a consimtamantului statului de a fi legat de un tratat, in urmatoarele conditii:

,,a) cand tratatul prevede ca acest .consim/iimdnt poate fl exprimat de acest stat pe
ca/ea aderiirii;
b) cdnd este stabilit pe altii cale ca statele participante la negociere convenisera ca
acest consim/iimdnt va putea fl exprimat de ciitre acest stat pe calea aderiirii; sau
c) cdnd toate piir/ile au convenit ulterior ca acest consim/iimdnt va putea fl exprimat
de ciitre acest stat pe calea aderiirii ".

Aderarea nu este definita de Conventia de la Viena din 1969, motiv pentru care
recurgem la elementele definitorii date de doctrina2, ~i anume: este o modalitate de
exprimare a consimtamantului unui stat de a deveni parte la un tratat international la a carui
negociere sau autentificare nu a participat, fiind deci teq fata de textul tratatului respectiv.
Este, de asemenea, posibil ca aderarea sa intervina m ipoteza in care Wl stat a participat la
adoptarea textului tratatului international, dar nu a indeplinit formalitatile de ratificare in
termenul prevazut, iar tratatul a intrat deja in vigoare.

Cu titlu de exemplu pentru aceasta ipoteza pot fi menfionate chiar dispozi~ile

Convenfiei de la Viena din 1969, care, in art. 84 parag. 2, prevad:

,,Fa/ii de flecare din statele care vor ratifica Convenfia sau vor adera la ea dupa
depunerea celui de al treizeci # cincilea instrument de ratificare sau de aderare Convenfia
va intra fn vigoare fn a treizecea zi, dupa depunerea de catre acest stat a ins'trumentului
siiu de ratiflcare sau de aderare".

Aderarea ca modalitate de exprimare a consimtamantului statu1u· d fi I t d un

· t
tratat m · 1 1· . . d ,. · 1 e a 1 ega e
emat1ona se ap 1ca oar m cazul tratatelor multilater I d. · ..+~
dal .tate - ft - - ,.. a e, cu con 1tia ca acea:,i.a
mo 1 sa 1e prevazuta m textul tratatului ori partile s- ·c d ' · -
altor state deci sa fie un tratat de h' ( . • a permi a a erarea ultenoara a
, sc 1s care perm1te aderar · I ,. ~ - d
paqile initiale) sau semideschis (care permit ader . ea ~1 a a tor state m a1ara e
1
conditii de fond ~i de procedura _ fiind cazul tr ;r;~ ~ a al~or state, dupa indeplinirea un~r
organizatii internationale)3 • a a e or regmnale sau al eel or care institute

1
United Nations, Final Clauses ofMultilater I .
~ I. ?alea, op. cit., 2015, p. 87. a Treatzes. Handbook, 2003, p. 36.
!bzdem, p. 89 - cu titlu de exemplu de trat t . .
art. 4 dm Statutul Consiliului E
. a constitutiv al unei org . .. . . .
de a se conforma prevederilor :je!, c~re pre~ede ca ,,orice stat europ amzatu mtema~onale este menponailt
a . ~1 avand vomta de a le realiza" ean_ c~e este cons1derat ca fiind capab
~ poate fi mv1tat de catre Comitetul Mini~Ior
 capitolul IV. Dreptul international al tratatelor
--- 177
Cu titlu de exemplu de tratat desch.18 ..
rivind drepturile copilului, din 198 9 aderarii tuturor statelor, este mentionata Convenpa
p ' care prevede in art. 48:
,Prezenta Conven/ie va riimane d h. . .
, esc zsa adera ·· · 1 / .,1
derare vorfl fnaintate Secretarulu •
v •
rzz orzcaruz stat. nstrumente e ue
a z general al Organizafiei Nafiunilor Unite".

Tendinta ~i abordarea comune ale tratat 1 • .

ltor state, iar multe dintre tratatele d. e or m!ernationale _s~t de a _se permite aderarea
a ului permit aderarea in orice m ~om~m~l dreptulm mternat10nal al drepturilor
om a acestora. Cu titlu d moment ~1 :fara sa se ~revada vreun termen limita pentru
seJilJlar~ d d' . . e exemplu, poate fi ment1onata Conventia pentru eliminarea
tuturor 1orme1or e 1scnmmare rasiala din 1965 , care ,m
. art. 18 preved,e:

" J. Prezenta
. . Convenfie
,,~ este deschz's a. . aderaru
. . .. orzcaruz
. . . . stat men/wnat
. zn art. 17 parag. 1
A

2
al Conven/zez. - Aderarea se va realiza prin depunerea instrumentului de aderare la
Secretarul General al Na/iunilor Unite" 1•

in general, trat_atele prevad ca aderarea se va realiza dupa expirarea datei pana la care
tratatul este desch1s spre semnare - este cazul Protocolului de la Kyoto din 1997 la
Convenpa-cadru a Nafiunilor Unite cu privire la schimbarile climatice, din 1992 -, dar pot
fi inserate mcuprinsul tratatului ~i alte situatii, spre exemplu, aderarea poate constitui forma
de exprimare a consimtamantului pentru statele care nu au semnat tratatul - cum este, de
pil~ Tratatul pentru interzicerea totala a experientelor nucleare2, din 1996 - ori tratatul
poate permite aderarea fara sa cuprinda nicio precizare suplimentara cu privire la momentul
la care aceasta poate avea loc - este cazul Statutului de la Roma al Cuftii Penale
Internationale, care, in art. 125 parag. 3, prevede ca este deschis aderarii tuturor statelor3.
Aderarea reprezinta, de asemenea, posibilitatea la care poate recurge un nou stat aparut
ca urmare a succesiunii, atunci cand nu dore~te sa fie legat imediat de obligatiile unui tratat
la care era parte statul predecesor, in temeiul succesiunii, considerata, in general, ca deve-
nind efectiva la data la care noul stat devine responsabil pentru relatiile sale internationale,
daca nu se poate determina un alt moment. Cu titlu de exemplu, statul Serbia ~i Muntenegru
a aderat la Conventia privind prevenirea ~i pedepsirea crimei de genocid, din 1948, la 12
martie 2001 4 •

sa devina membru, iar aceasta calitate va fi dobandita la data depunerii instrumentului de aderare la Statut, la
Secretarul General.
1 United Nations, Final Clauses ofMultilateral Treaties. Handbook, 2003, p. 38. . .
2 Tratatul pentru interzicerea totalii a experienfelor nucleare/Tratatul de nepro/iferar~ (Compr_ehermv_e
Nuclear-Test-Ban Treaty) a fost adoptat in cadrul Adunarii General~ a O~ la_ 10 septembne _1996 ~1 desch1s
spre semn l 24 t b · 2006 Va intra in vigoare la 180 de zde dupa ratificarea sa de catre toate statele
are a sep em ne . · d 44 d ·
care poseda instalatii nucleare semnificative, incluse in Anexa 2 la Tratat. Aceasta cupnn _e e state, pnntre
care ,;:i Ro
A • PA A
w t ent Tratatul (care are 184 de state semnatare) a fost ratificat de 168 de state,
'( mama. ana m aces mom , A • A • d · d
dintre car • A An 2 (p ·ntre care ,;:i Romania). Tratatul nu este mca m v1goare, eoarece o sene e
e 36 me1use m exa n " • aki ) fi l ·fi
stat: aflate pe Anexa 2 fie nu au semnat documentul (Coreea de Nord, India, P stan , e nu -au rati cat
(Chma, Egipt, Iran, Israel, SUA). .
3 United Nations Final Clauses ofMultilateral Treahes. Handbook, 2003, p. 40.
4 '
Ibidem, p. 38.
 a a ..
fund ame ntale
178 Drep t inter natio nal public. Principii ~i insti tutii

ulu i
4.3.5. Mom entu l stab iliri i con sim fiim antu lui stat
1969, instrumentele de ratificare
Conform dispozifiilor art. 16 din Convenfia din
tul statului de a fi Iegat de un trata~
acceptare, aprobare sau aderare stabilesc consimfainan
ractante; b) depunerii lor pe Ianga
din momentul: ,,a) schimbului Ior intre statele cont
nte sau catre depozitar".
depozitar; sau c) notificarii lor catre statele contracta
textul tratatului nu confine alte
Aceste dispoziJ:ii au aplicabilitate in ipoteza in care
prevederi.

Secfiunea a 5-a
Rez erv a la tra tate le internafionale

5. I. Definirea rezervei la tratat

a din 1969, rezerva reprezintii
Potrivit art. 2 parag. I lit. d) din Convenfia de la Vien
denumirea sa, focu tii de un stat
,,o declara{ie unilateralii, oricare ar Ji con/inutul sau
t ori aderii la acesta, prin care i§i
atunci cdn d semneazii, acceptii sau aprobii un trata
juri dic al uno r dispozi/ii din tratat cu
manifestii inten{ia de a exclude sau modifica efectul
priv ire la aplicarea !or fa/ii de statul respectiv".
lta ca reze rva la trata t constituie o
Din moduJ de redactare a acestei dispozifii rezu
rale, intru cat form ular ea unei rezerve la
institufie jurid ica aplicabila doar tratatelor multilate 1
eral are sem nific afia relu arii nego cieri lor text ului acel ui trata t • Conven~a
un trata t bilat
tulu i statu lui - atun ci cand
leaga mom entu l formularii rezervei de exprimarea consimtaman - ~i nu este posibil a fi
semneazii. acceptii sau aprobii un tratat ori aderii la acesta l instrumentelor, cu alte
prin schi mbu
formulata daca expr imar ea consimtamantului se face
telor inch eiate in form a simplificata.
cuvinte, nu este posi bil a fi formulata in cazul trata
g. 1 lit. d) se poa te inte lege fie un
Prin termenuJ ,,dispozifii din tratat" din art. 2 para
sau unul ori mai mul ti tenn eni cont'inuti'
articol in intregime, fie un para graf al unui articol ,
de acesta2•
bilit atea de a deve ni part e la tratat
Utilitatea institufiei rezervei este de a se conferi posi
tuia, avan d in ved ere ca tratatele
~i statelor care nu sunt de acord cu toate clauzele aces
ii state lor part icip ante ~i votante, iar in
multilaterale, in general, se adop ta cu votul majoritaf
prin ader are, avem in vede re ipoteza
c~ l in care exprimar~~ cons imta man ~lui se face
a text ului trata tulu i la care vrea sii
unm stat care nu a part1c1pat la proc edun le de adoptare
devi na parte.
iona l se num e~te stat rezervatar.
Statul care formuleaza o reze rva la un trata t inte maf

trat at
5.2. Conditiile de fond §i de forma ale rezervei Ia
serie de cond itii de validitate a
Convenfia de la V~ena din anu~ 1969 prev ede O
i ~i al reze rvei ( cond itii de fond) i Ia
rezervelor la tratat, refe n!oa re la confmutul tratatulu . din l969
rvel or insti tuit de C ·
fonn a rezerve.lor.. ~eca n1sm ul de formulare a reze e
prac tica stat I " onv enp a
este unul greo1, d1fictl de urm at ~i ineficient, deoa rece e or m matene de rezerv

:t Dec~ ~, 0. de Frouville, op. cit., 2016, p. 50 .

.E. V1lhger, op. cit., 2009, p. 266.
 al al tratatelor 179
capitolul IV. Dreptul internation
~
ale releva ca
u-atatele internationza t· . un numa r redus de state chiar anaJizeaza confinutul
la r 1:i formuiea obiec t1un1.
rezerveIo 'I

5.2. J. Condi[iile de fond

d' "I d u val · · tatea une1·
td1
ve de m mo d expres con tfn e e fon d pe ntr
Art· 19 din Co.nventie ' .pre
rezerve la un tratat mternaponal:
res de tratat ·
,,a) rezerva sa nu fie interzisa exp • . .
erve prmtre care nu
ul sa nu dis pu na ca po t fl r,:;
Ja cu te '
nu ma i an um zte rez
bi'I tratat 1
u
figureaz~ rezerva resp~ctivii~· sa ate /e a) ~i b) rezerva sii nu fie
e pre vii zut e la ali ne
c) m alte cazurz decaf ce/ '
patibilii cu ob iec tul # sco pu l tratatului".
incom onate
co n? itie : ~~ ev~ zut a la lit. a) cu titlu de exemplu, pot fi menfi
Cu ~rivire la· prima l 1982 (art. 309) Statutul Curtii
Penale
dre ptu lm ma ru dm anu '
ConvenlJa asupra (ar t. 120). '
e, de la Ro ma , din 19 98
Intemaponal toului
a pre va zu t~ la lit. b ), po ate fi mentionata Conventia asupra pla
Cu privir~ la ipotez pre s for mularea de rezerve la art. 1-3
ale
58 , car e mt erz ice a ex
continental dm anul 19 rilo r om ului din 1950 interzice formular
ea de
eu rop ean a a dre ptu
Convenpei. Convenfia lar ea un ei rezerve ,, in legiiturii cu o dispo
zifie
, da r pe rm ite for mu
rezerve cu caracter general vig oa re pe teritoriul siiu nu este conform
a cu
~are o leg e atu nc i in
anume in miisura in pro toc oa lel e sale adifionale cuprind anumite
1 b, un ele din tre
aceastii dispozi/ie " • In schim tfe l, Pro toc olu l nr. 6 la Convenfia pentru
de rez erv e. As
limitari in privinta formularii fun dam ent ale , privind abolirea pedepsei cu
a lib ert ati lor
apararea drepturilor omului ~i 2 De asemenea, Protocolul nr. 13 privind ab
olirea
rez erv e
moartea, interzice formularea de
•
in mo d cla r for mu lar ea de rez erve3 •
mstanfele, interzice
pedepsei cu moartea in toate circu po t fi verificate fara mari dificulta
fi, mtrucat
do ua co nd ifii ale art . 19
Daca primele tratat internafional, cu privire
la a treia
ii ex pre se ale tex tul ui un ui
rezulta din dispozif iec tul ~i scopul tratatului poate const
itui un
om pa tib ilit afi i cu ob
ipoteza, analizarea inc op ini i div ergente cu privire la identific
area
oa rec e po t ap are a
proces mai dificil, de atu nc i can d acesta nu confine elemente in
tra tat int ern ati on al
obiectului ~i scopului unui
sa indice obiectul ~i scopul.
preambul ~i in cuprinsul sau, care ob iec tul ~i sco pu l tratatului internafional este
ei rez erv e cu
Condifia compatibilitatii un s in tex tul tra tat ulu i international, pentru a fi
ta in mo d ex pre
una generala ~i nu trebuie insera Vi en a fiin d de ap licare generala. Statele pot
din 19 69 de la
analizata, dispozitiile Conventiei
art. 57
e ~i con difi ile pe car e treb uie sii le respecte sunt reglementate de
1Posibilitatea fonnularii de rez erv tei
, car e pre ved e: ,,1. Ori care stat poate, in momentul semniirii prezen
rvele" iitura cu o dispozifie
din Convenfie, cu denumirea ,,Reze de rati fica re, sii fonnuleze o rezervii in leg
ins trum ent ulu i siiu ace~tii
Convenfii sau al depunerii
e Jeg e atu nci in vig oar e pe teritoriul siiu nu este confonnii cu sii
car O
a?ume a Convenfiei, in masura in sun t aut oriz ate in ten nen ii pre zentului articol. 2. Orice rezervii em1
eral nu
d1spozitie. Rezervele cu caracter gen zii".
ii o scurtii expunere privind legea in cau r~a
confonn prezentului articol necesit Str asb our g, la 28 a~r ilie 198 3, iar art: 4, c~ de n~ ire a :,lnterzice
2 Protocolul nr. 6 a fost adoptat la 57 dm Conventie
rez erv ii Ja dis poz itiile pre zen tulm Protocol pe tememl art1colulm
rezervelor", prevede: ,,Nicio
d
nu este admisa". apa rare a dre ptu rilo r om ulu i ~i a libertiifilor fundamentale privin
3 Protocolul nr. 13 la Convenfia pentru cu _denum_irea
toa te circ um stan tele , a~o pta~ _l_a Vilnius, la ~ mai 2002: in art.. 3, 57
abolire~ pedepsei cu moartea in
rezerv ii la d1s poz 1t11 le pre zen tulu1 Protocol m tememl art1colulm
,,Nicio
interz1cerea rezervelor", prevede:
mConventie nu este admisii.
 180 Drept intern afiona l Public. Principii ~i institu fii fundamental.:_

sa decida ~i contra riu1 ~i sa insereze o clauz a care sa stabileasc-am~ od expres aceasta

.. C · 1 d . m
drepturile copilului din
cond1pe. u tit u e exemp1u, poate fi menf10nata Conventia privind
le cu obiec tul ~i scopu/
anul 1989 , care in art. 51 parag. 2 preve de ca ,,rezervele incompatibi
1

prezentei conven/ii nu sunt admise".

itatea rezervei cu
Cu toate acestea, inserarea expresa a condifiei referitoare la compatibil
la doar rezerve care sa
obiectul ~i scopul nu insea mna in mod autom at ca statele vor formu
ratii interpretative ale
respecte aceasta condifie, iar unele acte, denumite dec1aratii sau decla
statelor, pot materializa, de fapt, intenfia statul ui de a modi fica aplicarea llllOr anumite
2
dispozifii din tratatul la care vor sa devin a parte •
in materie de
Lit. c) a art. 19 nu constituie o codificare a unei reguli traditionale
rezerve, ci o regula noua. Potriv it regulii traditionale, era neces ar acordul tuturor paJ1ilor
3
unui tratat international pentr u ca o rezerv a sa poata fi formulata •
rezervatar, aceasta
Rezerva nu are carac ter irevocabil, ea poate fi retrasa de catre statul
ta privin ta in Conventia
posibilitate fiind implicita, in lipsa unei dispozitii expre se in aceas
sa conti na o preci:zare
de la Viena din 1969. De asemenea, este posibil ca textul tratatului
Convenfia cu privire la
expresa in acest sens, cum este, spre exemplu, art. 20 parag. 3 din
de ca
eliminarea tuturo r forme lor de discriminare rasiala din 1966, care preve
a Secretaru/ui
,,R.ezervele pot ft retrase fn orice mome nt prin noti.ficarea fn acest sens
4
sale" •
General. 0 astfel de noti.ficare va avea eject de la mome ntul primi rii
rezer ve ~i nonnele
Convenfia de la Viena din 1969 nu confine prevederi referitoare la
~i recun oscut e de catre
imperative, insa, avand in veder e caracterul lor, de norm e accep tate
contr adicf ie cu o nonna
comunitatea intemationala, se poate afirma ca o rezerv a care ar fi in
~i scopu l tratatului
ius cogens nu indepline~te cerin ta compatibilitafii cu obiec tul
de la Vien a din 1969,
international instituita in mod expre s in art. 19 din Convenfia
l este de a lirnita sau a
deoarece scopu l formu larii unei rezerv e la un tratat internationa
ation al fatA de stand
exclude aplicarea unei sau anum itor clauze ale tratatului intern
rezervatar, iar accep tarea unei rezer ve contrare regulilor ius cogen
s sau lipsa de obiectiuni
turi jurid ice intre stand
cu privir e la o astfel de rezer va ar deter mina creare a de rapor
rezervatar ~i statele care au accep tat rezerva, contrare regulii ius cogen
s respe ctive5•

a Organizatiei
•
1
• Conve~fia cu pr~vire ~a dreptur~le copilul~i a fost ad~ptata de Adunarea General!
brie 1989 la cea de-a 61-a sesiune
Napunilor Urute la 29 no1embne 1989, pnn Rezo]uf1a nr. 44/25 dm 20 noiem
toate statele la sediul ONU din
a Adunarii Generale a ONU. Convenfia este deschisa spre semnare pentru
ntia p~ Legea nr. )8/1990,
New York. A intrat in vigoare la 2 septembrie 1990. Romania a ratificat Conve
314 din 13 iunie 2001.
publica!2 _A in M. Of. nr. 109 din 28 septembrie 1990 ~i republicata in M. Of. nr.
In acest s_e~, pot fi p~~e in di~c~fie natura juridica ~i intentia parµi care
a fonnu]at O ,,Declarafie" la
Declarapei fonnulate de stand
mome?tul semnam Convent1e1 ~~ pnvrre !a. drepturile copilului, in cazul
mul Republicii Afganistan i~i
~fgan~stan, la momentu! semnam Convenpe1, cu unnatorul confinut: ,,Guve
prevederil c ti · sunt
.ezeiva ~eptul de a expruna, Ja ratificarea Convenfiei, rezerve asupra tuturor ;n.ve~ , ~ c~tiil e
Detali i c:
u:icompatibtle cu Jegile Shari'a 1s1amica ~i Jegislatia Iocala in vigoare" (trad. a.).
1 ntie sunt disponibile Ja adresa· . p ~ a ec · es/
~ . rezeive~e fonnulate de state ]a aceasta Conve
ViewDetazls.aspx?src=IND&mtdsg no=IV-ll&ch arpter =4&l - ( ~ . https.lltreaties.un.orglpag,
- ang-e n accesa ta ]a 13 sept b · 20l 9) · .
3A C e~ ne
.' assese, op. cit., 2005, pp. 173-174; A. PeUet, Article 19 A

Corten, P. Klem (eds.), The Vienna

Conven tions on the Law o/Treaties vol I Oxford University press, 2,0ml10. , p. 409.
4
United N · • ' · ' ook 2003
ations, Fmal Clause s ofMultilateral Treaties. Handb
5
1. 0 .iaconu Jus coae D l . , , p. 46.
nr. 16/20! 6 ' o ns - eve opments m International Law in R .
ev1sta Romana de Drept International
i..J , http:llrrdi.ro/wp-contentluploads/2017/02/REVJSTA 16,
- -nov.pd/(accesata la 12 septembrie 2019).
 . 1ul 1v. oreptu1 imernat 1onal al tratat I
~ ~ 181
Aceasta concluzie se regase~te ~i " .
•tetului pentru Drepturile Omu1u·1 In cupnnsul Comentariului general nr. 24 al
cornt onstituie drept international c 1~~re p~evede in mod clar ca ,,dispozitiile Pactului
c~ c I unor rezerve"2. Consecint-.:1 u .tar ~1 cele care sunt imperative nu pot forma
ob1ectu ty aceste1 concluzii este urmatoarea:

in consecinfii, un stat nu poate sii- i

,r 1

tortura, ue a supune persoanele §frat rezerve dreptul de a se implica in acte de sclavie

,,1
,1
ue a cl . .. d amente1or sau pedepselor crude inumane ori'
degradant~, ,,1 e a p,:zva zn mo arbitrar persoanelor de viefile /or, de a ~resta in mod
arbitrar ~z ue _a refine pe~soane, __de a nega dreptul la con§tiinfii §i re/igie de a prezuma
. "'tia unez persoane zn afara de ca / . . d ,. • ,,1
vmo~a, ,. . , . . .. ~u can l§l uovede§te nevznov • ..,
afia, '
de a executa
elle znsarcznate sau copzu, de a permzte sus1z· .. · l · l
fi,1 ,er.,'7a persoanelor aflate la viirsta b nerea uru nafzona e, rasza e sau re1zgwase,
ern · ·
ue a ':I'"' '/"'
nu z a dreptu I de a se casatorz
. , . , • sau de a nega
minori~iifilor 1reP_tul ~e ~ se b~cura de cultura proprie, de a practica propria religie sau de
aJo/osz proprza lzmba. S~, d~§l rezervele la anumite clauze ale articolului 14 (care prevede
dreptul la un P_roc~s echztabzl - n.a.) ar puteafi admisibile, o rezervii genera/a la dreptul la
unproces echztabzl nu este (admisibilii)" (trad. a.).

A~e~ta ~t~~ret are ~ata ~e catre ~omi~etul International pentru Drepturile Omului
reprezmta un mdicm semn1ficativ pentru 1dentificarea normelor ius cogens.

Repere de jurisp rudent a

CIJ, Rezerve la Convenfia pentru prevenirea §i reprimarea crimei de genocid, Avizul
3
consultativ din 28 mai 1951

Convenµa pentru preven irea ~i· reprim area crimei de genocid nu

contme nicio dispozitie referitoare la posibilitatea formula.rii rezervelor,
deci nici nu le interzi ce, iar dupa adopta rea sa au aparut divergente cu
privire la aceast a posibil itate. In acest context, in 1950, Aduna rea
Generala a ONU a sesiza t Curtea Intema tionala de Justiµ e cu o cerere de
pronuntare a unui aviz consul tativ in care sa lamure asca efectele care se
'
produc in cazul formul arii unei rezerve la Convenµe.
Cu privire la compa tibilita tea unei rezerve cu obiectul ~i scopul
tratatului interna µonal, in cauza, ale Convenµei privind preven irea §i
reprimarea crimei de genocid, Curtea a apreci at ca "principiile conµn ute
de aceasta Conve ntie sunt recuno scute de natiun ile civilizate ca
obligatorii pentru state ~i fara o obligatie consen suaia. Intenµ a a fost ca

1
UN Human Rights Committee (HRC), CCPR General Comment No. 24: Issues Relating to Rese-rvations
Made upon Ratification or Accession to the Covenant or the Optional Protocols thereto, or in Relation to
Declarations under Article 41 of the Covenant, 4 November 1994, CCPR/C/21/Rev.1/Add.6, disponibil la
adresa: http:l/www.refworldorgldocidl453883fc1 l .html (accesata la 13 septembrie 2019).
2
UN Human Rights Committee (HRC), CCPR General Comment No. 24: Issues Relating to Rese-rvations
~ade upon Ratification or Accession to the Covenant or the Optional Protocols thereto, or in Relation to
ec/arations under Article 41 ofthe Covenant, 4 November 1994, parag. 8.
3
lCJ, Reservations to the Convention on Genocide, Advisory Opinion, May 28th 1951, ICJ Reports 1951,
p. 15.
 i ~i lns titu tii fun dar nen tale
Dre pt inte rna tion al public. Prihcipl
182
un ive rsa l in pri vin ta do rne niu lui de
ace ast a Co nv enµ e sa aib a car act er te
ita r ~i civilizator. Pa rtil e co ntr act an
apl ica re. Sc op ul sau est e pu r um an se
du ale sau dez ava nta je ~i nic i int ere
nu au nic iun fel de ava nta je ind ivi t du ce la co nc luz ia ca obiectui
un int ere s co mu n. Ac est fap
proprii, ci do ar e
Ad un ari i Ge ner ale ~i a sta tel or car
~i sco pu l Co nve nµe i im pli ca int en tia
ado pta t-o ca un nu ma r cat ma i ma re de sta te sa de vin a pa rte . Acest
au
piu ar fi ate nu at da ca o ob iec tie la o rez erv a mi no ra ar pro duc e
pri nci
a com ple ta de la Co nv ent ie. Pe de alt a pa rte , pa rµl e contrac~
exc lud ere iec tul ins u~ i al Co nv ent iei in
av ut int en µa de a sac rif ica ob
tan te nu au .
gu ra ca t ma i mu lte pfu ti posibil
favoarea un ei do rin te vagi de a asi ui
zul ta ca pro ble ma com pat ibi lita tii rez erv ei cu sco pu l ~i obiect
Re
i est e cri ter iul de de ter mi na re a ati tud ini i sta tul ui car e face
Convenµe 1
rez erv a ~i a sta tul ui car e obi ect eaz a." .

5.2.2. Condi/iile de formii.

de forma pen tru validitatea unei rezerve se refera la forma scrisa a rezervei ~i
Condiµile
momentul in care poate fi formulata.
a) Forma scrisii a rezervei de la Viena din 1969, rezervele
µilor art. 23 parag. 1 ~i 4 din Co nve ntia
Potrivit dispozi te ~i
s ~i trebuie comunicate paqilor contractan
~i retragerea rezervelor se formuleaza in scri
µ la tratat.
celorlalte state care au dreptul de a deveni par

b) Momentul formuliirii rezervei

lare a re~ervei se face , de regula , la momentul exprimarii consimtamantului
F~rmu
parte la tratat. Parag. 2 al art. 23 din Conventia din 1969 prevede ca,
statu1?1 ~e a devem
~~ d !ormu lata 1~ "se mn area trat atu lui sub rezerva ratificarii, acceptarii sau
atunci_ este · ~
oba rn, ea treb me con firm ata m mo d form al de catre stat in momentul "'m care "I~I· expnma
apr · - " d . lare a rezervei.
consnnt:amantu 1 e a dev em parte la tratat, acesta fiind ~i data de formu

tat
5.2.3. An ali za validitii./ii rez erv ei la tra
m me can is u1 · · · · • .
Apreciere a validit atii rez erv elo r, con for npa de la
in prim ul ran d st t . , . m w IDJtituit prm Conve
Viena din 1969, rev ine
r m prim ul ran d a
1
eri :cr ~; l~ un !~! at. Insa se subliniaza ca statele
~i-au lllS~it foarte cla
ului col ect iv pal trpt tulh?~rtatu rezervelor ~i nu1 dau -aceea~i
importanta pro tejarii inte res
a a u1 m. cau . t emu prevazut de
za~ iar SIS
Conven,1a d.
t· m 1969 s-a dovedit dificil d ,. . ,
rilor fun dam ent ale Cu rt eEp us m ~ra ct1ca2. Dm acest motiv in materia
protejarii dreptu ' din ea uropeana a Dr
' iat analiza
turil or Omului a init
I'd' - .. . ep 1

~a 1 1tatn rezervei, intr-o hotarare 19883 , acesta fimd primul

caz In
. anta.
" care ' o mst
mtemation ~
al a s-a pronunµt asupra validitati·· . . .'
, , 1 uneI rezerve la un tratat International ~1 a
1 '
ICJ, Reservations tO the Convention on Genocide Ad . . .
p. 15. ' visory 0 p1mon M 2 th 1951,ICJReportsl95L
2
. ' ay 8
3E. Dec aux ,O.d eFr o ·11
c .. CEoo, hotar~ uv1 e, op. cit., 2016, p. 51.
area pronuntata 1 .
urtu Euro
ului ~~a u~ Belz(o~ c. Elvefiei, din 29 a ril' deciziile
pene a Drepturilor Om
nt d1sp 1le la adresa: hud
omb p te I ~88. Toate hotararile ..:i
"'
u oc.echr.coe.mt.
. lul ,v. Dreptul international al tratatel or 183
~
tatat incompatibilitatea acesteia c ...
nd1 . . stabilite in tratat. Hotararea Curtii
cons ne a Drepturilor Omului prezi f'u O co tu~e
ta relevanta in materia validitatii rezer-
furoP;in mai multe puncte de vedere· n a deosebi
veior . ul ,. cl, Curtea Europe . .
a
·)1 in pnm ran
le care nu purt a acea sta den . an a dat cah ficarea de rezerva unei declarat'ii
~~~ ~~

1·o in al doil
ea rand, Curtea a tu1 eda
proc tI
_a ana
riza cen.ntelor de validitate a rezervei astfel
. tara a tine seam a de fa . . .
.
· " P c~ ntcmn stat parte la Con venfie nu a formulat obiecfii
cahfi~te,
t m vreo
. Jll·ci nu a contestatatu a1ta modahtate declarati·a El vet·1e1,•.
~1 t . .
a ca .reze rvel. e pot fi separate de cons1mt . ,. ntu1 de a fi1 Iegat de un
• .ama
iii) curtea a s in I . El
ti 0 al europene ca ~i
tratat intema,_ ~ '. as ~ ca vefta este legata de dispozitiile Conventiei
cand declaratia m d1scufte nu ar fi fost fonnulata niciodata. ,
f' rezervelor la tratatele intemationale, Comitetul pentru
examinarii val·1dit"a,u
~
In pn·vint~
~ . .
entariul Generai nr. 24 (52) cu privire la
l)repturile Om~w dm cadrul ONU a adoptat Com tul internafional
ficarea sau aderarea la Pac
problema referz~oar~ ~a r~zerv~~e focute la rati legiiturii
le / 1 polztzce # la Protocoalele adifionale ale acestuia ori in
privind drep_t:'rzle czvz
t, din 19941, a fost instituita co~cepfia
cu decl~rafule_ fo~ ~e m baza_ ar:: 41 din Pac te la Pact ~i la Proto-
substanpala ob1ecttv a asupra cntentlor de validitate a rezervelor :facu
citatea sa de a aplica aceste criterii cu
coalele adiponale ~i, in consecinta, s-a prevazut capa
2
iza realizata de catre statele parfi la
privire la rezervele formulate, independent de anal
momentul primirii notificarii rezervelor3.
ionale au constituit obiect de
Conditii le de validitate a rezervelor la tratatele intemat'
' pand cu anul 1996, iar in anul 2011
studiu ~i pentru Comisia de Drept International, ince
la practica referitoare la rezervele la
rezultatele au fost cuprinse in Ghidul cu privire
nu este destinat sa devina text al unui
trata f, care nu are foqa juridica obligatorie ~i nici
clarificarea regulilor ~i a practicii in acest
tratat internaponal, ci are ca scop sa contribuie la
domeniu5•
la rezerve, atunci cand este depozitarul
Practica Secretarului General al ONU cu privire
ularea rezervelor, este de a realiza o
tratatulu~ in situatia in care un tratat interzice form
declarafiilor primite, in scopul de a stabili
evaluare juridica preliminara cu privire la natura
denumirea pe care o poarta, constituite
daca o anumita declaratie unilaterala, indiferent de
de la Viena din 1969. Daca declarafia in
sau nu o rezerva in sen~ul dispozitiilor Conventiei
a nu produce niciun efect asupra obligatiilor juridice ale statului care a formulat-o,
cauz.
ons
eral Comment No. 24: Issues Relating t~ Reserv~ti
1
UN Human Rights Committee (HRC), CCPR Gen to
Ratif ication or Accession to the Cove nant or the Optional Protocols thereto, or m ~elat~o~
Made upon l la
November 1994, CCPR/C/21/Rev.l/Add.6, d1spombi
Declarations under Article 41 of the Covenant, 4
l (accesata la 13 septembrie 2019).
adresa: http://www.refworldorg/docid/453883/cl I.htm . .
2
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 311. ment No. 24: Issues Relating to Reservations
3 UN Human Rights Committee (HRC), CCPR General Com
tion to
nant or the Optional Protocols thereto, or in Rela
Made upon Ratification or Accession to the Cove .
ember 1994, para~. 18.
Declarations under Article 41 of the Covenant, 4 Nov tice on Reservations to Treaties, adoptat la cea ~-a 63-a
4
International Law Commission, Guide to Prac /
la adresa: http://legal.u~.orgldocs/?path=..lzlc/texts
•
Com isiei, anul 2011, textul este disponibil
~esiune a 111 ).
instru~ents/english/draft_articles/I_8
_20 JJ.pdf&lang=EF (accesata la 13 septembne 2019
J. Crawford, op. cit., 2012, p. 377.
 I
Drept internation al p ubl",c. Pn•nc,.pii ~i ins titu tii fun dar nen ta e
184 >

ite ace ~ dec lar ~fi e cel ~r] alte sta te. insa, daca declaratia exc1ude
Se cre t~} Ge~eral va tra ns~ ze, con fm utu l ob1igafiilor ce revin din tratat,
va
ch1 voc , prz ma fac
sau mod1fica m mod nee tul ui car e a formulat-o. De asemenea, poate
ste i pro ble me sta
atrage atenfia asupra ace ura dec lar atiei. in cazul in care problema va
fi
l sta t cu pri vir e la nat
solicita lamuriri de Ia ace est e o rez erva, Secretarul General va primi
ace a dec lar afi e nu
clarificata in sensul ca ctu l pri nci pal al clarificarii naturii notificarii
cel orl alt e sta te. Efe
declaratia ~i o va transmite eri or sa inv oce declarafia ca fiind o rezerva ~i
-o nu va pu tea ult
este ca ~tatul care a fonnulat ilo r sta bil ite de tra tat ul in cau za 1
•
ina mo dif ica rea con fin utu lui ob ligafi
astfel sa obf

- Ap re cie re a va liditatii un ei rezerve de catre o instanta

Studio de ca z
ea Cu rtii Eu ro pe ne a Dr ep tu rilor Omului in cauza
intemationala - Hotarar
Belilos c. Elvefiei, 29 aprilie 19
88

me nt io na ta Cu rte a a an ali za t va lid ita tea un ei declarat,ii

In ca uz a ' ' ar t. 6 al Co nv en tie i europene
te de ca tre El ve tia , la
int erp ret ati ve fo rm ula ga ra nt ea za dr ep tu l la un proces
art ico l ca re
a dr ep tur ilo r om ul ui , nv entiei eu ro pe ne a dr ep tur ilo
r
mo me nt ul rat ifi ca rii Co
echitabil. La e ~i do ua de cla ra tii int erp ret ati ve .
rm ula t do ua rez erv
om ulu i, Elveµa a fo i, an ali za ta in ca uz a, er a formulata
tiv a a El ve tie
De cla raµ a in ter pr eta
astfel:
ul Fe de ral He lve tic , ga ra nt ar ea dr ep tu lu i la un proces
,,P en tru Consili t. 6-1 ) di n Co nv en µe , in ce ea ce
art . 6 pa rag . 1 (ar
ec hit ab il co ns ac ra t de ilo r §i ob lig aµ ilo r de na tu ra civila
,
sta tii le fie as up ra dr ep tur
prive§te co nte ter ie pe na la fo rm ul ate impotriva
ici ei ac uz ati ei in ma
fie as up ra temein sa of ere un co nt ro l jur isd ict ion al
pr op un e do ar
pe rso an ei in ca uz a, i§i tii pu bl ice cu pr iv ire la aceste
or sa u de ciz iilo r au tor ita
final al ac tel tem ein ici a un ei as tfe l de ac uz ati i".
ati i ori cu pr ivi re la
dr ep tu ri sa u oblig easta
a Eu ro pe an a a Dr ep tur ilo r Om ul ui a ap re ci at ca a~
Cu rte ve de re ju rid ic, ec hi va len ta cu o
pr eta tiv a era , di n pu nc t de
de cla raµ e in ter lin e~ te ce rin tel e de va lid ita te a
ut ca nu ind ep
rezerva. Cu rte a a re tin ro pe an a a dr ep tu rii or om ul ui .
r sta bil ite de Co nv en tia eu
rezervelo a in ter pr eta rii da te de Curtea
ea int ele ge rii ca uz ei ~i
Pe nt ru fac ili tar ez en ta, su cc in t principalele
r Om ulu i, vo m pr
Eu ro pe an a a Dr ep tur ilo nt ul Curtii. '
ele me nte de fap t ~i ra tio na me
~ el~ eµ an , a se~ iza t Cu rte a Eu ro pe an a a Dr e turilor
Re ~l ~a nt a~ ce ta te rea ar t 6 di n Co nv en ti p - a
an a ~
Omulu1il ~1 a 1n • vo ca t 1n ca lca · , a eu ro pe
b · ·
cir tur or omulu1. Ca ele me nte de fa pt re lev an te tr e Ule m en µo na t ca
_ ep
m sp eta :5 de re cla ma nta,
fat.~ - -in t·im p ce er a stu,d t- ~
, ' in 1· - d - en a,. ~ fos t di sp us a
ma su ra amenzii la 20 0 fra nc i 'la o ds a, e c~ tre Co ns 1h ul Po liµ ei din
Lausanne, pe nt ru pa rti cip ar ea suo n_s tr~µ e ne au to riz at a in april1ie
ata ca t ac ea sta me a_m
1?8 1. Re cla ma nta a ra §I a su sti nu t , pn·nt re alt e e,
• d
ca deciz ia e am en da re er a incompa 1 a cu ar t 6 ct· ti'b •i- , .
· m Co nv en tta '
. d Nations
iunite p- l s Ha d'b k
' ma Clauses ofMultilateral Treatie · n oo , 2003, p. 48.
 tratatel 185
. lul 1v. Dreptul international al or
~
ca r
opeana a dr ep tu ril or om ul ui p~ µa l e pr ev _e ?e dr ~p tu l de a fi au di at de un
e~unal in de pe nd en t ~i im stab ih t pn n lege, l?i ca rezervele
tre st at ul elv f
tr1 ulate de ca
au ca e,1 an la . m om en tu l ad er ar ii la Co nvti.en tia
fof111 an a nu pe rm ite O au to nt at e ad · · t rat·1v-a, o ag en , e a
m1n1s
europfve ul ui ca re er a ju de ca t ~ . un ei
or in pr op na ca uz a, sa de cid a as up ra
execu ~. al
acuz atu pe n e.
t ~ . sa nc tio na re ,
Reclamanta a .fo rm ul at. ca i de a ac 1mpotriva dedciz•iei de t- d · 1 t·
spt 1n se de 1n sta nt·ele na tio na le , fi.un 1nvoca a ec ar a 1a
e au fo st re , ·
car · - s a t u Iu1· e1ve tia n.
interpretativa a a an al· t d ec1ar atia 1n· t er-
a Dr ep tu ril or Om ul ui iza
- a 1·
cu rte Eu rodpe
1 I ad
· ..1an a rez erv elor pr ev az ut e de art. 64 di
n
ti e _ e va lid ita te
pretativ~ § co n om ul ui (a ctu alu l ar t. 57 di n
~ a dr ep tu ril or
Conven~a eu ro re an le cu ca ra ct er general.
p.e), ca re u~ ter zic e~ r:z er ve
conven ar ul ui §i a sta te lo r co nt ra ct an
te
re a de po zit
C ~e a ~ c~ ns ~d er ~t ca ta ce
de ca pa ci ta te a de a face pr op ria
tu µI le Co nv en tie i
nu pnveaza m sti
evaluare. ne ce sa r sa se sta bi le as ca in te nµ a
a§ te ca es te
cu m en tel e ar at ii ca
"48. (... ) Cu rte a re cu no
cla ra tie i. fn op in ia sa , do
iniµala a re da cto ril or de fo rmala, da r ul ter io r a op ta t
pe nt ru
on a sa fa ca o re ze rv a
Elveµa in te nµ en tel e nu motiveaza sc hi m ba re a
de
ati e» . De §i do cu m
termenuI «declar Co ns ili ul Fe de ra l a fa st m er eu pr eo -
, ele ar at a ca
denumire, in m od cl ar re le- ar av ea as up ra sis te m ul ui de
in te le pe ca
cupat sa evite co ns ec viz iun e lar ga a dr ep tu lu i de ac ce s la
ju sti tie o
adrninistrape pu bl ic a §i de pr eo cu pa t sa pr ez in te de cl ar aµ a
in
in co ns ec in ta , a fo st
instante (... ) §i, an tu lu i Elvetiei de a fi le ga ta de
t al co ns im ta m
discuµe ca el em en
, .
·
Conventie
o de cla ra tie de sc ris a ca «interpretativa» tre bu ie
49. in tre ba re a da ca ial - in sp et a - de oa re ce gu ve
rn ul
ze rva » es te dif ici la, in sp ec
privita ca o «re «d ec lar aµi in ter pr eta tiv e» in acela§i
at «re ze rve », ca t ~i
elveµan a fa.cut at rte a re cu no a§ te im po rta nt a de os e-
re . fn ge ne ra l, Cu
instrument de ra tif ica ve rn , a re gu lil or ap lic ab ile rezervelor
re ct de Gu
bita, su bl in iat a in m od co sta te le pa rµ la Convenµe. Nu m
ai
in te rp re ta tiv e fa. cu te de
§i declaraµilor tie , da r m ai m ul te sta te au fo rm ul at
tio na te in Co nv en
rezervele su nt m en e' in to td ea un a o di sti nc µe cl ar a in tre
ap i, fa ra a fac
§i (sau numai) de ci ar
cele doua. al un ei as tfe l de de cla ra µi , tre
bu ie
bi li ca ra ct er ul ju rid ic
Pentru a sta se in ce rc e de te rm in ar ea co nµ -
nc ol o de tit lu l da t §i sa
sa se pr iv ea sc a di re ca El ve µa a do rit sa in de pa rte ze
fn sp et a, se pa
nutului su bs ta nt ia l. m en iu l de ap lic ar e al ar t. 6 pa ra g. 1
ed ur i di n do
anumite categorii de pr oc rii pr ea ex ten siv e a ac es tu i articol. Cu
te rp re ta
§i sa se as ig ur e im po tri va in as ig ur e ca obligaµile ca re de cu rg
di n
rte a tre bu ie sa se
toate acestea, Cu re str icµ i ca re nu re sp ec ta ce rin tel e
su pu se un or
Conventie nu su nt co ns ec in ta, va ex am in a va lid ita tea
re ze rv e. fn
art. 64 cu pr iv ire la §i in ca zu l rez ervei, in co nt ex tu l
ca uz a, ca
declaraµei in ter pr eta tiv e in
acestei dispozitii.
186
Drept international public. Principii ~i institutii fundamenta~

(... )
55. _(... ) Prin
. «rezerva._ cu caracter gene r al » se -1ntelege
t '
in sensul
.
64
art. ., 1n special o re~erva formulata. in tenneni prea vagi sau p~ea extln~!
pentru a putea determma sensul lor exact ~i domen1• l lor de aphcare. De~1
lucra.rile prega.titoare ~i explicaµile guvernului arata ~are erau preocupfuile
statului parat la momentul ratifica.rii, ele nu pot ascunde realitatea obiec-
tiva. ce rezulta. din formularea declaraµei. Termenii «controlul final al
puterii judecatore~ti asupra actelor sau deciziilor autoritatilor publice Pri-
vind obligaµile (civile)» sau determinarea unei «acuzatii' penale» nu fac
posibila stabilirea exacta a domeniului de aplicare al angajamentuIUi
Elveµei, in special in ceea ce prive§te categoriile de litigii incluse §i daca.
termenii «controlul final ~ instantei» se refera sau nu la elementele de fapt
ale cauzei. Prin urmare, ei pot fi interpretaµ in moduri diferite, in timp ce
art. 64 parag. I prevede precizie §i claritate. in rezumat, nu respecta regula
ca rezervele nu trebuie sa aiba un caracter general".
in ceea ce prive§te sustinerile reclamantei ca declaratia nu inde-
pline§te condiµile stabilite de art. 64 parag. 2 din Conventie, deoarece nu
conµne "o scurta expunere privind legea in cauza", Curtea a precizat ca
aceasta "59. (... ) constituie atat un element de proba, cat §i o contribuµe
la securitatea juridica. Scopul art. 64 parag. 2 este de a oferi o garantie -
in special pentru celelalte parti contractante §i pentru institutii}e
Convenµei - ca o rezerva nu merge dincolo de dispoziµile excluse in mod
expres de statul in cauza. Aceasta nu este o cerinta pur formala, ci o
condiµe de substanta. in consecinta, aceasta omisiune nu poate fi
justificata nici chiar prin dificultati practice importante" (motiv invocat de
guvem - n.n.).
"60. Pe scurt, declaratia in discutie nu indepline§te doua dintre cerin-
tele art. 64 din Conventie, astfel ca aceasta trebuie declarata invalida. in
acela§i timp, este fara indoiala ca Elvetia este §i se considera legata de
Conventie, indiferent de validitatea declaratiei. in plus, guvemul elveµan
a recunoscut competenta Curtii de a decide in aceasta privinta (... )"
(trad. a.).

5.3. Procedura §i efectele rezervelor

. Pentru ca o rezerva la un tratat international sa produca efecte juridice, conform art. 20
dm Con~entia cu privire la dreptul tratatelor, ea trebuie acceptata de catre celelalte pm,i ale
tratatulm ~espectiv, in mod expres sau in mod tacit. in conformitate cu dispozitiile art. 20
parag. 5 dm Conventie, se considera ca o rezerva a fost acceptata de un stat daca acesta nu
a. fonnulat
c
vreo
.
obiectiune
,
la rezerva- pana
" - Ia exprrarea
· -
a douasprezece lum· de la data
" Ia care
1-a iost notificata sau 1 d t 1 . . .
da ~ ~ _ a a a a care ~•-a expnmat consnntamantul de a fi legat prin tratat
ca aceasta data este posterioara". ,
De 1a regula acceptarii r . .
,,0 rezerva autorizae ,. ezervei, parag. 1 al art. 20 prevede ~i un caz de excepne:
celela1te state contra~t:~tmo~ e~pres de un tratat nu are nevoie sa fie acceptata ulterior,' de
e, a ara numai daca tratatul prevede aceasta".
 187
1v._
. lul_
caprtO _ natio
_tul_inter
Drep __ trata
_al_
nal _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __:::.:__
_telor

i rezervei de
2 ?
parag. 2 al art._ din Convenfie consacra regula tradifionala,
a acceptari
r sa devina parte la acest tratat,
catre toate statele Parfl la un tratat, pentru ca statul rezervata
• cazul jncare
negociere, precum ~i din
ll1 ,,din numiirul restrans_ al sta~elor care au participat la
in intregul siiu sau intre toate
obiectul fi scopul 1:~tatuluz_ r':" lta ca aplicarea tratatului
dintre ele de a fl legatii prin
arfile este o condifie esenfzala a consimfamantului fieciireia
p " .
1ratat • entare a aplicarii
in ceea ce pnv ~te efectele produse de rezerve, are Joe o fragm
unitara ~i unifonna a tuturor
dispozi~ilor trata~lui, _intrucat nu mai are loc o aplicare
1969 reglementeaza mai multe
claUI.elor tratatulw, fata de toate statele pfu-ti. Convenfia din
ip<>tez.e:
ptat rezerva
a) Raporturile dintre statul rezervatar # statele care au acce
statul rezervatar ~i eel
in cazu1 acceptarii exprese sau tacite a rezervei, unneaza ca intre reze rvei fonnulate ~i
care a acceptat rezerva sa se aplice clauzele modificate potrivit afii.
ui reciprocit
acceptate [art. 21 parag. I lit. a) ~i b)], ca aplicare a principiul
ula! obiec/ii la rezerva
b) Raporturile dintre statul rezervatar # statele care au form
intrarii in vigoare a tratatului
Daca statul care a fonnulat obiecfie la rezerva nu s-a opus
intre el~ statul autor al rezervei, dispozitiile din'tratat
la care se refera rezerva nu se vor
ea (art. 21 parag. 3).
aplica intre statul rezervatar §i eel care a fonnulat obiectiun

c) Raporturile dintre celelalte state

juridice generate de
intre celelalte state-paqi ale unui tratat internafional, raporturilenatura juridica de res
rva avand
clauzele tratatului nu se modifica (art. 21 parag. 2), reze
inter al.ios acta 1•

interpretativa
5.4. Dist inqi a din tre reze rva la tratat §i declaratia
sale este diferenfierea intre
Un aspect dificil Iegat de institufia rezervei §i efectele
in practica un stat sa depuna un
declarafia intetpretativa §i rezerva, deoarece este posibil ca
act jwidic denumit declarafie interpretativa, dar
din int~rpretarea scopului §i confinutului
respectiv fata de el.
sau ~ rezulte intentia statului de a modifica efectele tratatului tive in Convenfia din 1969 de la
. In lipsa unei definifii a declarafiei unilaterale interpreta
tei nofiuni in Ghidul din 2011
Viena, Comisia de Drept International a clarificat sensul aces
mirea pe care o poarta, facuta
astfel: o declaratie unilaterala, indiferent de fonnulare §i denu
statul sau organizafia respectiva
~e un stat sau de o organizafie internafionala, prin care
esului sau domeniului de apli-
mtentioneaza sa precizeze sau sa clarifice semnific2atia intel
cuvinte, acest tip de declarafie
care al unui tratat ori al unora dintre dispozifiile sale • Cu alte
intemafional fafa de statul care o
llnilaterala nu are ca scop modificarea efectelor unui tratat
fonnuleaza.

. .
~ M.E. Villiger, op. cit., 2009, p. 301 . .
tice on Reservatwns to Treaties, adoptat la cea de-a 63-a
. International Law Commission • Guide to Prac
sesum
e a Comisiei, in anul 2011, parag. 1.2.
 188 Drept international public. Principii ~i institutii fundamental.:_

. In .pri~ta formei, ~ste recomandat ca declaratia interpretativa sa fie fonnulata in

sens , tar m ceea ce pnve~te momentul, poate fi fonnulata oricand2 ~i nu este supusa
regulilor de acceptare de catre celelalte state, ca in cazul rezervei.
Pentru deosebirea dintre declaratia interpretativa ~i rezerva Ia tratatele internationale,
Ghidul din 2011 al Comisiei de Drept Internafional prevede ca determinarea naturii juridice
a declarafiei unilaterale a unui stat sau unei organizafii internationale se realizeaza prin
,,interpretarea acesteia, potrivit bunei-credinfe, in conformitate cu sensul obi~nuit al tenne-
nilor sai, cu scopul de a identifica din ace~tia intentia autorului declaratiei, in lumina trata-
tului la care se refera"3, deci prin aplicarea regulilor generale de interpretare a tratatelor
intemationa
, le.

Exemplu de declaratie unilateral a care nu are natura juridica a unei

rezerve - Declaratia facuta de Romania la ratificarea Conventie i asupra
clreptului marii
La momentu l ratificarii Conventie i Natiunilor Unite asupra dreptului
marii (1982)4, Romania a reiterat Declaratia pe care a formulat- o odata cu
semnarea , la 10 decembrie 1982, a Conventie i.
Declaratia
, are urmatoru l continut:
,
,,1. Ca tara geografic dezavanta jata, riverana la o mare saraca in
resurse piscicole, Romania reafirma necesitate a dezvoltari i cooperaru
internatio, nale in domeniul valorificar ii resurselo r piscicole
din zonele
economice , pe baza unor acorduri juste ~i echitabile , care sa asigure
accesul tarilor din aceasta categorie la resursele de pescuit din zonele
economice ale altor regiuni sau subregiun i.
2. Romania reafirma dreptul statelor riverane de a adopta masuri
pentru protectia intereselo r de securitate , inclusiv dreptul de a adopta
reglement ari nationale cu privire la trecerea navelor de razboi straine prin
marea teritoriala .
Dreptul de a adopta asemenea masuri este in deplina. conformitate cu
art. 19 ~i 25 ale conventie i, a§a cum se precizeaz a §i in declaratia
pr~edinte lui Conferinte i 0 .N.U. cu privire la dreptul ma.rii, in §edinta
plenara a conferinte i din 26 aprilie 1982.
3. Romania declara. ca, in temeiul cerintelor de echitate - dupa cum
re~_ta ~in art. 74 ~i 83 ale Conventie i Nath~nilo r Unite asupra dreptului
marn -_, 1~sulele nelocuite §i fara viata economic a nu pot afecta in niciun
fel delimitare a spatiilor maritime ce apartin tarmurilo r principale ale
statelor riverane". · ·

1
Guide to Practice O R .
2 fb,•de n eservations to Treaties • parag · 2 •4 . 1.
3
. m, parag. 2.4.4.
4 Ibidem , parag. 1.3 .1 .
. Romania a raf fi . .d
rat1ficarea Conv . i_ teat Convenfia Nafiunilor Ui .
10 decembrie l9~i1e1 _Natiunilor Unite asupra ::!e asuf!ra ~~:Ptz:lui marii prin Legea nr. 110/1996 pnv!Il
asupra dreptu\ui mfu-· ? ~ader~rea la Acordul re~er·t pltului . maru, mcheiata la Montego Bay (Jamaica) _Ia
ll, tnchetat ) N ll I or a aphcare vrute
~ Partn a XI-a a Conventiei Natiunilor
v ""

a ew York la 28 iulie 1994

'pubhcata in M . Of. nr. 300 din 21 noiembrie 1996·
 . tul ,v. Dreptul international al trata-:.
tel
::.: ___ __ __ __ __ __ __~ 1~8~9
or
~ -- -- -- -- -- -=
Secfiunea a 6-a
lntr are a in vigo are a trat atel or
potrivit art. 24 parag. 1 din Conv i· de la V1en .
. la data ~i dupa modalita ile sta ~~ Ia" a ~in anul 1969,_ tratatul intra in
nte.
v1goare . l . bihte m tratat sau pnn acordul parftlor contracta
l in care consimtamantul de
V •

fn lipsa acest?r determman, tra~atul mtra in vigoare in momentupaqi le contracta~te (art. 24

a fi Jegat_ pnn trata ~I respectiv a fost stabilit pentru toate
arag. 2 dm Convenpe).
p De asemenea Conventia de la v1·ena d'm anu1 1969 reglementeaza rat1ficarea sau
v •

, • •

tea aplicarii provizorii a unui

• V '

aderarea ~arpala ~a un trata~ 1?1te~aftonal, precum ~i posibilita

ie prevazute in mod expres in
tratat, inamte de mtrarea Im m vigoare. Aceste situafii trebu
textul tratatului, pentru a fi aplicabile.
clauze ale unui tratat sunt
Art 24 parag. 4 din Convenfie stabile~te ca anumite
reglementeaz.a autentificarea
aplicabile de. ~da ta ce _tex ~ "a fost_ adoptat: dispozifiile care
prin tratat, modalitafile sau data
textelor, stab1hrea constmfamantulm statelor de a fi legate
intrarii in vigoare, rezervele, funcfiile depozitarului.
clauzelor acestora pentru
Intrarea in vigoare a tratatelor are ca efect obligativitatea
t formalitatile de exprimare a
statele pa.qi, respectiv pent ru acele state care au indeplini
l intrarii in· vigoare a tratatului
consimfamantului de a fi legate de tratat. Pana la momentu
i, in sensul ca intre statele parfi
intemafional, de regula, acesta nu produce efecte obligatori
nu se produc acele consecinfe prevazute de clauzele
sale, dar, in temeiul art. 18 din
din 1969, statul care semneaza un tratat internatio ' nal
sau a fiicut
Conventia ,
de la Vien a
deveni parte la tratat ori ~i-a
schimb de instrumente ~i nu a exprimat intenfia de a nu
nu a adopta o conduita care sa
exprimat voinfa de a deve ni parte la tratat are obligafia de
re la natura jurid ica a acestei
lipseasca tratatul respectiv de obiectul ~i scopul sau. Cu privi
doar morala. Distincfia dintre
obligafii, se pune prob lema daca este de natura juridica sau
posibilitafii de a fi angajata
cele doua categorii prez inta relevanfa din perspectiva
contrar dispozifiilor art. 18 din
rasplillderea internationala a statului care se comporta
atii internationale, luand in
Convenfia din 1969, pent ru nerespectarea acestei oblig
nivel international doar pentru
considerare ca raspunderea statului poat e fi antrenata la
incalcarea unor obligafii juridice.
i Ruse fafa de Statutul de la
Cu titlu de exemplu, poate fi prezentata situatia Federafie
data de 1 iulie 2002. Federafia
Roma al Curtii Penale Internationale, intrat in vigoare la 1
rie 2000 , dar nu 1-a ratif icat , iar la 30
Rusa a semn~t Statutul ' la data de 13 sept emb
. intenfia sa de a nu deveni parte
noiembrie 2016 a com unic at Secretarului General al ONU
a semnaturii.
la ac~sta2, fara sa fi depus O notificare oficiala de retragere
apare problema daca pentru
In acest context, din punc t de vedere teoretic ~i practic,
aceste fapte poate fi pusa in discutie sau nu aplic abilitatea dispozifiilor Statutului Curfii
3 extul in care exista la Biroul
Penale Internationale fafa de Federafia Rusa , in cont
n.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=
1
Conform infonnatiilor disponibile Ia adresa: https://treaties.u
Ia 1~ septembrie 2019)._ .
TRE~TY&mtdsg_no=XVIII-JO&chapter=l8&c/ang=_en (accesata wDet azls.a spx?src=
n.org/Pages/Vze
7: Conform infonnafiilor disponibile Ia adresa: https:/ltreatzes.u
. . .
~TY&mtdsg_no=XVIll-1 O&chapter= l B&clang=_en. te Woul d not Shield zts Natio nals from
p S. Sayapin Russia's Withdrawal ofSignature from the Rome Statu the-ro me-
as-withdrawal-ofsignature-from-
stotentia/ Prosec~tion at the ICC https://www.ejiltalk.org/russi
t-the-icc/ (accesata Ia 13 septembrie 2019).
atute-woufd-not-shield-its-nationals'-.t,om-potential-prosecution-a
 19 0
nci pii ~i ins titu tii fun dar nen tale
Dre Pt inte rna tion al pub lic. Pri
.
Procur?rului Ct.Jrfii Pe na le In maponale sesizari cu privire la fapte pretins comise de
me mb n ai an na tei Fe de raf . t;_tus__e in _u_craina in perioada 20 13 -20 14 1, insa o astfel de
varianta este dificil de arco ni~ ei t ra.
...... ue n a ' m op1ma noast

erului obli t · . . .. trebuie

fn privinta care act
cfi cu pri vir e la dga ~n u al dis!' ~•tulor tratatelor intemationale,
0
realizata o distin oua rnornente m tirnp:
a tr t tul · "m ordme • onala ~
a) primul se re fera la introducere . a a UI a juridica intematilui ' lil
dre tul inte ti o? aI pozit· t~, · . itiilor prevazute in textul trata~ Pentru
prm rea hz are a co nd
. P . ~a t.. ind eplin rre· a cermt · e1or refen.toare la exprimarea consim ~
rar
mt,.. ea lw m v1 go are pr m la·
. _ , tratatul intra "m v1g · · d efect
tre sta te; de la ace st mo me nt oare ~• pro uce
ma ntu lw ..de ca " . .
for ma litati (nu efecte general 0 bl.tgatoru-~
l• e car e au md epl m1 t ace ste
o b 1gaton1 pe ntr u sta· tel d"f c · lor fafa de un anumit tratat international);
· ia '
tru t t 1 po z1f
pe n oa es tat e e, m 1 erent de

se re fera la sit ua fia in car e un sta t (indiferent daca a semnat tratatuJ

b) al doilea mo me nt lita file ~i procedurile de exprimare a
) ind ep lin e~ te for ma
sa u ~st<:_ ~ teq . fafa de tratat ern ati onal ulterior in tr~ i sale in vigoar
e ~i
a _fi ~e~ at de un tra tat int
~o ns rm ~~ tu lm ~e lui int ern ati onal de la lit. a). In acest caz, trat
atul
a Jun d1 ca a dre ptu
mtroducen1 m ord me st sta t du pa ex primarea consimtamantului de a
oa re pe ntr u ace
intemaµonal va intra in vig iilo r prevazute de textul tratatului in cau
z.a.
tra tat , cu res pe cta rea dis po zif
deveni pa rte la i, pu tem recurge la urmatorul exemplu:
inf ele ge rea ace ste i situ afi
Pe ntr u a facilita n art . 84 2, ca ea va intra in vigoare dupa
a din 19 69 a sta bil it, pri
Co nv en µa de la Vi en nu ma r de 35 de state ~i trecerea unui
ific are a sa de un
indeplinirea a do ua condifii: rat dat a. Aceasta ipoteza se refera la introd
ucerea
30 de zil e de la ace ast a
interval de ti.mp de Pe ntr u sta tel e care exprima consimtamantul
ca int em afi on ala .
Convenµei in ord ine a jur idi du pa ce a fos t de pu s numarul minim de 35 de
nv en fie i sau
du pa da ta intrarii in vigoare a Co ato rie dupa trecerea unui termen de 30
de zile
ca re, ac ea sta va fi ob lig
instrumente de ratifi
lui de ratificare sau de aderare.
de Ia da ta depunerii instrumentu

Secfiunea a 7-a
in re gi str ar ea tr at at el or
nv en tia din 19 69 , du pa int rar ea in vigoare a tratatelor,
Potrivit art. 80 parag. I din Co ei Na tiunilor Unite, pentru a fi inregistra
te,
Se cre tar iat ulu i Or ga niz aµ
acestea vo r fi trimise mn at un de pozitar, se considera ca acesta are
ca re a fos t de s~
clasate ~i publicate. in cazu l in
zen t, Se cre tar ul Ge ne ral al ON U este
aceste acte. In pre
autorizarea de a indeplini toate
liminary Examination
Th e Off ice of the Pro sec uto r, Rep ort on Pre
International Cri min al Co urt . 114-otp-rep-PE_
s://www.icc-cpi.int/iccdocslo tp/ 161
1
dis pon ibil Ia adr esa : http
Activities, 2016, pp. 33- 42,
bri e 201 9). . .
EN G.p df( acc esa ta la 13 sep tem 9, cu den wn ire a ,,Intrarea in vigoare", pre ved e: 1
Vie na din 196 1
Art. 84 din Co nve ntia de Ia ui de al treizec ~
2
zi de la dat a dep une rii a cel
intra in vig oar e in a trei zec ea
. . ,,I._ Prez.enta Co nve ntie va
cmc1lea mstrument de ratificare
sau de aderare.
npa sau vor ade ra la ea dup a dep une rea celui de !
8
2: ~a~ d~ fie_care din statele car e vor rati fica Co nve trei zec ea zi, dupB
.
rati fica re sau de ade rar e, Co nve nfi a va intra in vig oar e in a
trei.zeci ~• cmcilea mstrum ent de rar e".
e~ de cat re ace st stat a ins trum entului sau de ratificare sau de ade
de~ ,:r
 Capitolul IV. Dreptul intern ation al al trata telor
----~1~91
~
-------------------
intemafionale multilaterale 1• Publicarea tratatelor cu · d
depozitarul a peste 560 de tratate
de state. De ase! nn e
~i textele rezervelor ~i ale declaratiilor interpretative formulate e~;:
ationale pe care
depozitarul este eel care elibereaza copii de pe tratatele intem
inregistrat.
in privinta inregistrarii
Dispozitiile Conventiei de Ia Viena compieteaza Carta ONU
iat de catre membrii ONU,
tratatelor, care, in art. 102 parag. I, prevede ca orice tratat inche
General ~i publicat de catre
Ia data intrarii sale in vigoare, va fi inregistrat Ia Secretariatul
a tratatului intemafional2.
acesta. Sancfiunea neinregistrarii nu consta in lipsa de validitate
rarea opozabilitafii ~i
Scopul acestei formalitati de inregistrare il constituie asigu
102 parag. 2 prevede ca
publicitafii tratatului fafa de terfi ~i fafa de ONU, intrucat art.
tratatul in faµ organelor
sancfiunea neinregistrarii consta in imposibilitatea de a invoca
de a se combate existenta
ONU, inclusiv a Curfii Internationale de Justifie, intenfia fiind
3
tratatelor ~i a diplomafiei secrete •
cu art. 18 din Pactul
Dispozifiile relevante in aceasta privinta au originile ~i legatura
Ligii Nafiunilor, dispozifie care a avut ca obiectiv elimi narea diplomafiei secrete, consi-
4
derata un factor determinant al instabilitatii intemationale •
Carta ONU referitoare
fntre dispozifiile cuprinse in Conve~tia de la \Tiena din 1969 ~i
la inregistrarea tratatelor exista diferente in legatura cu state
le carora le revine obligatia de
care sunt parfi la ea, iar
inregistrare: art. 80 din Convenfia de la Viena se aplica statelor
care nu sunt parfi ale Cartei
Carta ONU se aplica statelor membre ale ONU, astfel ca statele
ONU nu sunt finute de aceasta obligafie.
la cele multilaterale, cat
Formalitatea inregistrarii tratatelor intemafionale se refera atat
art. 80 din Convenfia de la
~i la cele bilaterale, deoarece textele art. I 02 din Carta ONU ~i
de parfi ale unui tratat
Viena din 1969 nu fac nicio distincfie in funcfie de numarul
in legatura cu tipul de tratat
international. in schimb, trebuie facuta o precizare importanta
: in lipsa unei prevederi
international supus inregistrarii la Secretarul General al ONU
dupa procedura ~i etapele
contra.re, consideram ca aceasta cerinta prive~te tratatele incheiate
pentru tratatele incheiate in
descrise de Convenfia din 1969 ~i nu poate fi pusa in aplicare
forma simplificata (prin schimb de note, scrisori etc.).
iate in cadrul unor
De asemenea, mai trebuie adaugat ca, in cazul tratatelor inche
structura acestora pot avea
organmqii intemafionale regionale, organisme specializate din
ale incheiate in cadrul lor.
atribufii in privinta inregistrarii ~i publicarii tratatelor intemafion
inregistrate ~i publicate de
Cu titlu de exemplu, in cadrul Consiliului Europei, tratatele sunt
catre Biroul specializat in acest sens.

Secfiunea a 8-a
Efectele trat atul ui inte rna tion al
uce efecte juridice, ca
De la data intrarii sale in vigoare, tratatul international prod
regula, intre paqi le contractante ~i, in mod excepfional, fafa de terfi.

1
https:lltreaties.un.orgl (accesata 1a 13 septembrie 2019).
2
C. Baci, A. Patr~ cu, F. Nan (coord.), op. cit. , p. 133.
2003, p. 76.
3
United Nations Final Clauses ofMultilateral Treaties. Handbook,
4 '
Ibidem.
 192 Dre pt inte rnat iona l b .
pu lie. Principii ~; insti tutii fund ame ntale
.
8.1 . Prfncipiul reJattvftatll efe cte lor tratatel or 1nt~ rna tion ale
tia de. la Viena din 1969, este consacrat pnn • . .
Prin dispozifiile art. 26 din Conven. ., . ctpml
,., . ivWVii efec telor tr tatu l · · t t·
pac ta sun t servanua, expnmare a pnnc1pmlut relat t
uie
a
sa
m m ema tonal
fie exe . ta' , '
t m v1goare leaga paqile ~i treb
,.. •
¥

care presupune,.. ca un trata ·1 . ~bl'1gaf1"1 . cu t cu

ta O stare
¥ d' t¥1 In
buna-c~e. mta . ~e !ep ~ e d ~1 1 ~ re:1 proc e ale paq ilor con trac tant e exis
ech ihbr u, denvata dm exp nma rea hbe ra a acordului asupra tennenilor tratatuJUI.
de
. rnaf1on. a1.
mte
in privinfa foqei executorii a tratatului internatregu ional, raportata la dreptul intern al
la ca ,,0 parte nu poate invoca
statelor, dispozitiile art. 27 din Convenfie stabilesc
xecutarea unui tratat". Teza a doua a
dispozitiile dreptului sau intern pentru a justifica nee
tie, care prevede conditiile restrictive 1n
acestei dispozifii face trimitere la art. 46 din Conven
poa te fi invocata nulitate a tratatului ca urm are a exprimarii consimtamantului de a fi
care
intern referitoare la competenta de a
parte la tratat cu incalcarea dispozitiilor din dreptul
incheia tratate internat•ionale.

lor tratatelor intemationale

8.2. Exceptfi de la principiul relativitatil efe cte
na din 1969, cu privire la statele
Potrivit dispozifiilor art. 34 din Conventia de la Vie
ga/ii, nici drepturi pen tru un stat ter/
teqe, regula este ca ,,Un tratat nu creeazii nici obli
fora consim/iimdntul siiu", fiind o exprimare a
regulii din dreptul roman pac ta tertiis nee
noc ent nee prosunt, care in dreptul internafional
se bazeaza pe suveranitatea ~i independenta
statelor2.
l a funcfionat anterior adoptarii
Regula relativitafii efectelor tratatului internafiona
Conventiei de la Vie na din 196 9 ~i a fost analizata de Curtea Pennanenta de Justi~e
,
Intemationala in unnatoarea formulare:
sunt piir/i la el; in caz de indoiala,
,,Un tratat creeazii legea doar intre statele care 3
pt nu poa te fl ded us din ace sta inf avo area uno r state lerfe" •
niciun dre
te situapi, ce constituie excep~i, in
De Ia aceasta regula, Convenfia prevede mai mul
poa te fi finut de resp ecta rea clauzelo r unu i tratat intemaponal la care nu a
care un stat
devenit parte.
gatoriu al unui tratat international
Astfel, art. 38 din Convenfie instituie caracterul obli
cutumiare intemafionale enuntate intr-un
pentru state teqe, ca unnare a formarii unei reguli
Con side ram ca, intr-o astf el de ipot eza, pen tru a se invoca nerespectarea unei reguli
tratat4.
fafa de un stat care nu este parte la acel
cutumiare inscrise in textul unui tratat internafional,
lii cutumiare ~i a acceptarii acesteia ca
tratat, este necesar a se face dovada confinutului regu
nonna juridica obligatorie ~i pentru statul in cauza.
d Report on the law of treaties, by Sir Humphre
y
1
Law of Treaties, AICN.4/167 and Add.1-3, 7!1ir
Waldock, Special Rapporteur, Yearbook of the Inter
national Law Commission 1964' vol . u' pp . 17-1. . 8
2 Ibidem, p. 18.
,

: PCU, German Interests in Polish Upper Silesia,

PCIJ (1926), Series A No. 7.
tratat ce devin obligatorii tru ,in
for Art. 3~ are denu mire a marginala Regulile unui statele terfe P o
;ea unezv .
~u tume internafio nale ~i prevede: ,,Niciuna din dispozitiile articolel orpe34-n37 nu se opun e ca
reg: · pentru un stat tert ca·regula- c tum· _ d
• - obl'1gatone . . al
enuntata mtr-un tratat Sa;r; devm a u Iara e drept mtem ation •
recun oscutv ·
a ca atare".
~ r
Capitolul IV. oreptul international al tratatelor 193

Conven#a prevede, de a~emenea, conditiile generale in care un tratat international

poate crea obligafii sau dreptun pentru un stat tert.

in privinta obligatiilor pentru state terte, art. 35 din Conventie prevede ca din dispo-
zitiile unui tratat pot lua na~tere obligafii pentru un stat terf, cu indeplinirea a doua conditii
cumulative:
a) daca astfel au convenit partile in dispozitia tratatului ~i
b). daca statul tert accep~a in mod expres ~i in scris aceasta obligatie.
Dm formularea textulm rezulta ca nu se poate prezuma existenta consimtamantului
statului tert. ' '
Obligap~ ~tatului tert poate fi supusa modificarii sau revocarii, cu respectarea princi-
piului simetne1 de forma, in conditiile art. 37 parag. 1 din Conventie -prin consimtamantul
statelor pafli ~i al statului teq. '
Cu privire la posibilitatea crearii de drepturi pentru statele terte, art. 36 din Conventie
prevede urmatoarele conditii cumulative: ' '
a) statele paqi trebuie sa convina ca dispozipa unui tratat sa dea na~tere unui drept
pentru un stat tert sau un grup de state;
b) stand tert sa consimta.
Potrivit dispozipilor tezei a II-a a art. 36 parag. 1, consimtamantul statului tert este
prezumat in lipsa unei indicapi contrare din partea statului sau daca tratatul nu contifle alte
dispozipi.
Corelativ dreptului de care beneficiaza, statul tert trebuie sa respecte, in exercitarea
dreptului, conditiile stabilite de tratat (art. 36 parag. 2 din Convenpa din 1969).
Trasatura comuna a ipotezei crearii de drepturi sau obligatii pentru statele terte este
consimtamantul
, acestora.
Un exemplu de exceptie de la relativitatea tratatelor este clauza na/iunii celei mai
f avorizate, care este inclusa intr-un acord-cadru ~i susceptibila de aplicare fata de state care
nu sunt paqi la acesta. Este exemplul tratatelor cu privire la taxele vamale, din cadrul
Organizapei Mondiale a Comeqului. . . . . . .. . .
Se apreciaza ca reprezinta exceptii de la_ pn.nc1piul. relatlvitatu ~1 tratate~e pn~ c~e se
creeaza regimuri juridice erga omnes sau ob1ect1ve, ch1ar daca aceste~ sunt mche1ate ~tre
un numar redus de paqi. Constituie astfel de e~emple tr~tatele pnn care se stab1lesc
regimuri teritoriale _ acorduri de delimitare a front1erelor - ~1 care sun~ re~?ectate .de ~atre
1
terti, intrucat recunosc competenta exclusiva a statelor in b~~ suveramtap.1 .lor ten~onalez'
"l t· t tr sau man·u·me statutul unor fluvu sau canale mtemaµonale ,
spatt1 e con 1gue eres e ' • · d 1
stahltul Antarcticii ca spatiu nesupus apropriatiunii de catre state ~1 ~de tr:bme e~ a!~
• • ~ • .. . 3 ' 1 multilaterale prin care se infimteaza organ1za, 1
activ1tat1 ~tnnt1fice ' tra~ate e " I 1 al XIX-lea au fost stabilite regimul juridic al
intemationale4 tratatele pnn care m seco u
, '

I P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit:,.201~, P·d~:~enpa de la Constantinopol din 29 octombrie 1888 -
2 Statutul Canalului Suez, stab1ht pnn . .
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2~16, ~- 333. decembrie 1959, la Washington. A intrat in vigoare l~ ~3 mme
3 Tratatul asupra Antarcticii, m~he1at la ~trat in vigoarea pentru ea la 31 iulie 1971. Textul ongmal ~ste
1961. Romania este parte a Tratatulmi;:::entslkeydocs!vol_J!voll_2_AT_Antarctic_Treaty_e.pdf(accesata la
disponibil la adresa: http:/fwwW.ats.aq
13 septembrie 2019).
4 E. Decaux, op. cit., 2006, P· 155 ·
 C. 7
Drept interna tional bl· I
194 pu ic. Principii ~i institut ii fundam enta e

unor fluvii de pe continentul europe an ~i trliberta tea de navigatie a stat e1or pe acestea (regim
. . . . h. ,l t 1 . .. t
ite de reglementari
v

Jundic care a fost mentmut c tar 4aca a ate e m1t1ale au fost inlocu
noi) 1•

Secfiunea a 9-a
Aplic area trata telor internaflonale
lor
Aplicarea tratatelor intemationale inseamna darea de efect continutului clauze
stabilite in
tratatului international, adica executarii drepturilor ~i obligatiilor reciproce
lui, de Ia
cuprinsul sau, pe baza acordului de vointa al statelor, pe durata activitatii tratatu
data intrarii in vigoare, pana la incetarea acestora.
in aceasta privinta, trebuie clarificate notiunile de aplicare in spatiu, aplicare in timp ~i
inara, trebuie
interpretare a clauzelor care sunt neclare. De asemenea, ca o observatie prelim
un stat
subliniat faptul ca, de regula, un tratat international, pentru a fi obligatoriu pentru
us in ordinea
parte ~i a putea fi pus in executare de catre acesta, trebuie receptat sau introd
juridica intema a statului respectiv.

9. I. Aplicarea in spati o a tratatelor internationale

9.1.1. Regula teritorialitiiJii trata telor internaJionale
tional
Potrivit dispozitiilor art. 29 din Conventia de la Viena din 1969, un tratat interna
unneaza a se aplica pe intregul teritoriu al statelor parfi, cu excepfia cazurilor in care este
stabilita o alta intentie a statelor, in textul tratatului sau pe alta cale.

9.1.2. ExcepJii de la regula teritorialitiifii trata telor inter naflo nale

in anumite situatii, statele pot decide ca un tratat sa nu se aplice pe o parte din teritoriul
dintre statele
lor, inserand a~a-numitele clauze federale (referitoare la teritoriul unuia
te clauza
federate) sau clauze coloniale (referitoare Ia teritoriul coloniilor)2. in ceea ce prive~
mi~carii de
coloniala, consideram ca in prezent ea nu mai are aplicabilitate, in urma
din prezent
decolonizare ~i a afirmarii principiului egalitatii suverane a statelor, referirile
dente din
fiind facute la teritoriul statului metropola ~i teritoriile de peste mari ori depen
punct de vedere administrativ.
aplicarii
Clauza federala se deosebe~te de situatiile de extindere sau de excludere a
za.
unui tratat international fata de teritoriile de peste mari sau care nu se autoguvemea
l privat ~i
. Cl~uzele federale sunt folosite, de regula, in tratatele comerciale, in dreptu
de Comert
mternat1onal privat, cum sunt cele adoptate de Comisia Natiunilor Unite
lntef!lational ~UNCJTRAL) ~i Institutul pentru Unificarea Dreptuiui Privat (UNID
ROIT)3• '
r In cazul m ~are ~n stat care devine parte la un tratat internationadepenl dore~te sa excluda
ap icarea respect1vulu1 tratat pe teritoriile de peste mari sau teritoriile dente ori de ale

law of Treaties AICN 4/16 }Irey

7 and Add.l-3 , Third Report on the law of treaties b s· R
i
, Special Rapp 't y·
Waldock
1964 v Il ' ~ zr ump
A. Nastase B Aor eur, earbook of the International Law Commi ssion'
2

' · urescu
· Natjons • -Gufan L -M Craci • 0 I•. ' PP· 28-29·
3
united 256; B. SeleJan
Li _ . .
c ·1
' oip· 1 ., p.
Fma/ Clau,es ofMultilateral Treaties.Handbo~k, 2oo~e ;'s:P· Cit., 2014, p. 230. .
 .
Cap1tolul IV. Dreptul international al tratatelor
195

caro t • • • temafionale este responsabil, va include in instrumentul prin care i~i exprima
r re 1atn m
consimtamantul de t·a devem. parte Ia tratat o decIarat~e . . . "
pnn care va ~re~1za d I
m mo c_ ar daca
tratatul sau O parte _di~tr~ clauzele sale _se ~~r aphca doar pe tentonul metropohtan sau
aplicarea sa va fi extmsa ~1 pentru alte tenton1 .
Tratatele prin care sunt stabilite regimuri juridice obiective ale unor teritorii care nu
sunt supuse suveranitatii niciunui stat sunt, de asemenea, exceptii de la principiul teritoria-
litapi. Cu titlu de exemplu, poate fi mentionat Tratatul prin care se stabile~te regimul juridic
al Antarcticii.
in general, tratatele internationale nu contin prevederi referitoare la aplicarea pe un
anumit teritoriu, ceea ce inseamna ca ele urmeaza a se aplica pe intreg teritoriul statelor
pm,i.
Din practica statelor, pot fi mentionate o serie de exemple concrete (referitoare la
Regatul Unit al Marii Britanii ~i Irlandei de Nord, Olanda ~i Noua Zeelanda), in scopul
clarificarii modalitaplor in care poate varia aplicarea teritoriala a tratatelor intemafionale,
fara sa fie realizata o analiza exhaustiva a acestora.
Regatul Unit al Marii Britanii, la exprimarea consimtamantului de a deveni parte la un
tratat international, poate declara in scris depozitarului fata de care dintre teritoriile sale se
va e:xtinde aplicarea tratatului international in cauza. Daca instrumentul de exprimare a
consimtfunantului mentioneaza doar Regatul Unit al Marii Britanii ~i Irlandei de Nord,
acesta se va aplica doar pe teritoriul metropolitan2•
in cazul Olandei, tendinta este mai curand de a face declarafii privind aplicarea
teritoriala, decat declaratii de excludere a aplicarii tratatelor internafionale la care devine
parte, printr-o formulare continuta in instrumentul de exprimare a consimtamantului din
care rezulta ca acesta a fost dat pentru ,,Regatul din Europa, Antilele Olandeze ~i Aruba" -
cum este, spre exemplu, ratificarea din 22 mai 2002 a Protocolului optional la Convenµa
privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, din 199g).
Noua Zeelanda face declaratii de la caz la caz cu privire la aplicarea sau excluderea
teritoriala a fiecarui tratat international la care devine parte. Poate fi mentionat ca, printr-o
comunicare transmisa la 1Oaprilie 2002 Secretarului General, Noua Zeelanda a precizat ca
tratatele internaponale la care devine parte se vor aplica ~i teritoriului care nu se
autoguvemeaza Tokelau, cu exceptia cazului in care se prevede contrariul in instrumentul
de exprimare a consimtamantului. La momentul ratificarii Protocolului impotriva traficului
de migranti pe pamant, mare ~i aer, care a completat Convenfia Nafiunilor Unite din 2000
impotriva criminalitatii organizate transfrontaliere, din 2002, a declarat ca ratificarea nu se
extinde ~i fata de teritoriul Tokelau.

9.2. Aplicarea in timp a tratatelor intematt onale

in timp, viata tratatului international este marcata de d?ua momente _ese~~~l;:
momentul de la ~are clauzele sale devin obligatorii pentru parµ - momentul mtran.1 m

1
lbidem, p 82 · b s· H hr
2 Jb'd L. . fT t· AJCN 4/167 and Add.1-3, Third Report on the law of treaties, ~ zr ump ey
1 em; aw o rea 1es · . . • 964 13
Waldock S,n • R t y arbook of the lntemat1onal Law Comnuss1on, vol. II, 1 , P· ·
, recza1 appor eur, e . 2
3 United Nations, Final Clauses
ofMultilateral Treaties. Handbook, 2003, p. 8 .
I 196 Drept international public. Principii ~i institutii fundamentale

vigoare - ~i momentul incetarii efectelor sale - care poate fi reprezentat de expirarea duratei
pentru care a fost incheiat, fara a fi prelungita, intervenirea unor cauze de nulitate sau a altor
cauze de incetare a efectelor sale.
Continutul ~i intinderea obligatiilor statelor pot fi afectate ~i in cazul in care partile
unui tratat intemafional, singure ori impreuna cu alte state, incheie ulterior alte tratate
intemafionale, care au legatura cu obiectul tratatului initial - in acest caz vorbim despre
regulile aplicabile tratatelor succesive.
De la intrarea in vigoare ~i pana la ie§irea din vigoare, textul unui tratat international
poate suferi modificari, in conditiile special prevazute in tratat - amendare, revizuire.

9.2.1. Regula neretroactivitii.{ii tratatelor intemafionale

Dispozifiile art. 28 din Conventia de la Viena din 1969 consacra regula neretroacti-
vitaµi tratatelor intemaµonale, respectiv tratatul urmeaza a se aplica de la data intrarii in
vigoare, adica urmeaza sa i~i produca efectele constand in crearea de drepturi ~i obligatii
pentru paqi. Si aceasta regula are caracter supletiv, astfel incat paqile, prin acordul de
vointa exprimat in chiar textul tratatului sau pe alta cale, pot stabili ~i o alta regula
aplicabila.
Potrivit regulii neretroactivitaµi efectelor tratatelor intemationale, dispoziµile unui
tratat nu se aplica pentru acte sau fapte care existau anterior intrarii sale in vigoare ~i nici
actelor sau faptelor care au incetat la data intrarii in vigoare.
Cu titlu de exemplu, dispozitiile art. 4 din Conventia de la Viena din 1969 prevad
neretroactivitatea Convenµei, in sensul ca ,,aceasta se aplica exclusiv tratatelor incheiate de
state dupa intrarea ei in vigoare fata de aceste state".

9.2.2. Tratatele succesive in limp

Datorita multitudinii relatiilor dintre state, la diferite niveluri, redactorii Conventiei din
1969 au luat in considerare ~i ipotezele in care acelea~i state, in mod succesiv, ulterior
exprimarii consimtamantului de a fi parte la un anumit tratat intemaµonal, devin piifti ~i in
alte tratate intemaµonale, fie multilaterale, fie bilaterale, universale sau regionale, cu obiect
de reglementare similar.
In cazul in care intre tratatul initial ~i eel ulterior nu exista contradictii, acestea unneaza
a se ~plica firesc ~i a crea efectele pe care le-au stabilit paqile prin acordul lor de vointa.
I~ caz_ul in care exista contradictii intre reglementarile din cele doua categorii de 'tratate
(antenor ~1 posterior), urmeaza a fi aplicate regulile stabilite de art. 30 din Conventia din
19_69~ Parag. 1 al acestui articol face trimitere la art. 103 din Carta ONU care instituie o
Pnma regul~ deosebit de importanta in aceasta materie - preeminenfa Ca;tei ONU fatii de
alte tratate znternafionale. Astfel, art. 103 din Carta ONU prevede: '

,Jn caz de conj[• t t

A bt· "/
Carta . . i 0 bJ· zc zn re o zgafu e Membrilor Natiunilor Unite decurO'. . . d d. ta
" zgafiile lor d . . d d. . ' can m prezen
decurgand din ecurgan zn orzce alt acord international vor p l bl. .•Je
prezenta Carta". ' , reva a o zgafll
 197
. t·onal al tratatelor
Capitolul IV. oreptul interna~,

. v· din I 969 prevede unnatoarele ipoteze ale aplicarii tratatelor

Conventta de la iena
'
succesive: . . · ·x
_ cand un tratat precizeaza ca este su~ordonat unm tratat an~eno~ ~~u posten~r sau ca
• ·derat ca fl.ind incompatibd cu celalalt tratat, d1spoz1t11le acestma se vor
nu tre bme cons1
aplica cu precadere (ale tratatului fata d~ care este subordonat) (~rt: 30 parag. 2); . w

_ cand toate parfile la tratatul antenor sunt, de asemenea, paq1 la tratatul postenor, iara
ca tratatul anterior sa fi expirat sau ca aplicarea sa sa fi fost suspendata, tratatul anterior nu
se aplica decat in masura in care dispozitiile sale sunt compatibile cu cele ale tratatului
posterior (art. 30 parag. 3). Aceasta ipoteza constituie o ilustrare a principiului divizibilitatii
tratatului international;
_ cand parfile la tratatul anterior nu sunt toate pfu1i la tratatul posterior, sunt prevazute
doua variante:
a) in relatiile dintre statele care sunt paqi la ambele tratate, regula aplicabila este cea
enuntata la parag. 3, respectiv a aplicarii tratatului anterior doar in masura in care este
compatibil cu tratatul posterior;
b) in relatiile dintre un stat parte la cele doua tratate ~i un stat parte numai la unul dintre
aceste tratate, se va aplica tratatul la care ambele state sunt paqi, intrucat acesta regle-
menteazA drepturile ~i obligatiile lor reciproce (art. 30 parag. 4).
Regulile aplicabile in cazul tratatelor succesive sunt precizate, de regula, in dispozitiile
finale ale tratatului in cauza. Un astfel de exemplu este Conventia Natiunilor Unite asupra
dreptului marii, care, in cuprinsul art. 311, sub denumirea ,,Legatura cu alte conventii ~i
acorduri intemationale", contine mai multe ipoteze aplicabile in cazul in care statele paqi la
aceasta Conventie sunt pafti ~i la alte tratate intemationale cu obiect de reglementare
similar. Principala regula este cea cuprinsa in parag. 1 al art. 311, conform caruia ,,in
raporturile dintre statele pafti, dispozitiile conventiei vor prevala asupra conventiilor de la
Geneva din 29 aprilie 1958 privind dreptul marii", in acord cu regulile generale continute
de Conventia de la Viena din 1969. De asemenea, art. 311 (parag. 2) prevede ca, in ipoteza
in care alte tratate intemationale sunt compatibile cu dispozitiile Conventiei din 1982,
1
drepturile ~i obligafiile statelor paqi nu vor fi modificate •

1
C-elelalte dispozifii ale art. 311 din Convenfia asupra dreptului marii din 1982 au urmatorul continut:
.;2.. Prezenta conventie nu va modifica cu nimic drepturile §i obligatiile statelor paqi, care decurg din alte
tratate compatibile cu acest instrument §i care nu aduc atingere nici exercitarii drepturilor pe care alte state paqi
le au in baz.a conventiei ~i nici executarii obligatiilor lor care decurg din aceasta.
. 3. Doua .sau mai multe state paqi la Conventie pot incheia acorduri care sa modifice sau sa suspende
d15p0ziliile Conventiei §i care se vor aplica numai in relatiile lor reciproce, cu conditia ca aceste acorduri sa nu se
refere la una dintre dispozitiile Conventiei a caror nerespectare ar fi incompatibila cu realiz.area obiectului ~i
SCOpului sau §i cu conditia ca aceste acorduri sa nu aduca atingere aplicarii principiilor fundamentale enuntate in
~onvenpe ~i nici exercitarii de catre celelalte state paqi a drepturilor pe care le au in baza Conventiei sau
mtleplinirii obligafiilor lor care decurg din aceasta.
. 4. Statele paqi care ~i propun ~ incheie un acord vizat la paragraful 3 vor notifica celorlalte paqi, prin
m~nnediul depozitarului Conventiei, intentia !or de a incheia acordul, precum §i modi:ficarile sau suspendarea
aphcarjj dispozitiilor Convenfiei pe care acesta le va prevedea.
. 5. Prez.entul articol nu aduce atingere acordurilor internationale autorizate in mod expres sau menµnute in
Vututea altor articole ale Conventiei.
6. Statele paqi convin ca nu se poate aduce nicio modificare principiului fundamental privind patrimoniul
co?I~n al umanitapi, enuntat la art. 136, ~i ca nu vor deveni parte la niciun acord care ar deroga de la acest
Pnnc1piu".
 198 Drept internation al public. Principii ~i institutii fundamen tale

Trebuie subiiniat §i retinut ca termenuI ,,compatibil cu" nu semnifica ,,identic cu",

adica dispozitiiie din tratatuI nou nu trebuie sa fie acelea§i cu cele din tratatul anterior,
probiema compatibilitafii sau a incompatibilitatii celor doua categorii de dispozitii urmand a
fi supusa unei anaiize, in mod special in situafia in care textul tratatului nou nu ar confine
prevederi exprese in acest sens.
0 analiza interesanta in aceasta privinta §i o tema de reflectie ar putea fi determinate de
viitoarele raporturi juridice dintre obligafiile statelor continute de Tratatul cu privire /a
interzicerea armelor nucleare 1, adoptat Ia Conferinta ONU de Ia New York, la 7 iulie 2017,
daca va intra in vigoare, ~i alte tratate intemafionale din domeniul dezarmarii, pentru statele
care sunt deja paqi Ia acestea din urma ~i doresc sa devina paqi ~i la Tratatul din 2017.
Acest tratat reprezinta primul instrument juridic multilateral de dezarmare nucleara incheiat
in urma negocierilor din ultimii 20 de ani, dupa Tratatul de neproliferare nucleara din 1968,
care reprezinta singurul angajament multilateral obligatoriu m materie de dezarmare, din
2
partea statelor care defin arme nucleare •
Tratatul a fost deschis spre semnare tuturor statelor, la sediul Nafiunilor Unite de la
New York, de la 20 septembrie 2017 ~i va intra in vigoare la 90 de zile dupa depunerea
celui de al 50-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare.
Importanta deosebita a acestuia este data de faptul ca prevede interzicerea completa a
dezvoltarii, d~finerii ~i folosirii armelor nucleare de catre paqile sale. in art. 18, acest Tratat
prevede raportul dintre dispozifiile sale ~i alte tratate intemafionale in urmatoarea formulare :

,,Punerea in aplicare a prezentului Tratat nu aduce atingere obliga/iilor asumate de

statele piirfi cu privire la acordurile interna/ionale existente, la care sunt parte, in cazu/ in
care aceste obligafii sunt compatibile cu Tratatuf'.

0 posibila problema ~i dificultate, in ipoteza in care Tratatul va intra in vigoare, va fi

anali.za compatibilitatii obligatiilor prevazute pentru state in acest Tratat cu cele prevazute
in alte acorduri intemationale, cum ar fi Tratatul de neproliferare a armelor nucleare din
1968 ~i Tratatul privind comequl cu arme din 2013, care stabilesc obligatii specifice pentru
statele parfi, dar nu contin interdictia ferma de dezvoltare, detinere ~i folosire a annelor
nucleare, prevazuta de Tratatul din 2017.

9.2.3. Modificarea tratatul ui internaJional

Aplicarea clauzelor unui tratat international poate suferi schimbari, in timp, in unna
procedurilor de modificare a acestora. Din punct de vedere tehnic, se folosesc termenii
ame~da~e. (pentru modificari paqiale sau de importan ta mai redusa) sau revizuire (pentru
3
modifican de substanta ~i extinse), insa, din punct de vedere juridic, efectele sunt acele~i •

h s·~/trTre~ty on the Prohibition of Nuclear Weapons. Textul Tratatului este dis onibil l dresa:
/:i,t~mb~~t;~i~n/;?l~oc/Treaties/2017107/20170707%2003-42%20PM/Ch_XXV/_9.pd f iaccesata a ,: 13
2 Tratatul ~ ~ la a~est moment, Tratatul a fost semnat de 79 de state ~i are 32 de state parti
la~ martie 197~ ~s:r:st;•s spre sem~ar~ ~a Lon~, Washington ~i Moscova la I iulie 196S a~~ .., 1. oare
st f
aphcarea Tratatului a fi t l d~ ~te Part•, mclus1v cele cinci state care detin arme nuclear ' L l l t m ~ 995 '
.e. a ma1
http:lldisarm ament os extmsa pe perioada nedetenninata Infonnatii d r
3 A. Nastase ;n;rgltreat ieslt/npt (accesata la 13 septembrie 2019). eta iate sunt d1sponibile la adresa:
L:'\ '. urescu, op. cit., 2011, p. 284. .
 Capitolul IV. Dreptul international al tratatelor 199

Potrivit art. 39 din Convenf:ia de la Viena din 1969, modificarea tratatelor intematio-
nale presupune respectar:a u_rmatoarelor c~ndi~i: se realizeaza prin acordul de v~inta al
paqilor; pentru intrarea m ~goare a mod1ficarilor, se parcurg, ca regula, acelea~t etape
prevazute pentru intrarea in v1goare a tratatelor.
in cazu1 tratatelor bilaterale, este necesar acordul de vointa al ambelor paJ1i. in cazul
tratatelor multilaterale, este posibil ca acestea sa fie adoptate potrivit regulii unanimitatii sau
a majoritaf:ii statelor paqi, in funcpe de clauzele tratatului. in privinta regulii majoritatii, se
pune problema opoT.abilitatii modificarilor aduse tratatului fata de toate statele parti sau
nwnai fati de acele state care au votat pentru acestea, caz in care se creeaza regimuri
juridice diferite 1•

9.3. Interpretarea tratatelor intemattonale

Operafiunea de interpretare2 a clauzelor tratelor intemaponale, constand in deslu~irea
sensu)ui ~ mtelesului acestora3 , are un rol esenpal nu doar in domeniul tratatelor
intemaµonale, ci pentru dreptul international in ansamblul sau, deoarece produce consecinte
in legaturi cu aplicarea acestora in cadrul relatiilor dintre state ~i deci influenteaza aplicarea
dreptlllui international4•
Spre deosebire de dreptul intern, unde interpretarea textelor de lege este, in principiu,
tmitari ~ realizata de catre autoritatile statelor cu atributii in aceasta privinta, in dreptul
inremaponal, ca o consecinta a particularitatilor acestuia, statele au competente destul de
extinse ~ chiar discreponare de a interpreta ele insele conf:inutul ~i intinderea obligaf:iilor ce
le revin din clauzele unui tratat international la care sunt parte, in functie de propriile
interese ~ de gradul de incredere fata de celelalte parti contractante, astfel incat exista o
descentra1izare in privinta interpretarii tratatelor intemationale, ce poate determina
inteip,:et.ari a>ncurente ale acelora~i clauze, din partea unor subiecti diferiti5•

9.3.1.. Regullle generate de interpretare a tratatelor intemafionale

Potrivit dispozifiilor art. 31 parag. 1 din Convenfia de la Viena din 1969:
,.,Un tratat trebuie sii fie interpretat cu bunii-credinfii, potrivit sensului obi§nuit ce
urmeaza aJi atribuit termenilor tratatului in contextul /or §i in lumina obiectului §i scopului
s{nl' .

. .. Lecrura acestei dispozitii releva, in realitate, mai multe reguli de interpretare a dispo-
Zlµilor neclare ale unui tratat international:

I) aplicarea principiului bunei-credinfe. Aceasta trebuie pusa in legatura cu mentio-

?area bunei-credinte de la art. 26 din Conventie, care se refera 1~ executarea tratatelor
mternationale. intrucat este prima regula mentionata de textul de cod1ficare, se poate afirma

1
lbidem, pp. 284-285.
2 -. ~ d t Ed Humanitas, Bucure~tl,. 2019, pp. 87-96.
1
R. Bercea, A. Mercescu, 0 scurta mtroduced,e) : rep •. • 1Law th ed Oxford University Press, 2014,
3
p. _M· Fitzmaunce, · op. c1-1., m M•D· Evans (e . , ,nterna1wna
A ,4 ·•
178
: P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, P· 347 ·
Ibidem.
 200 Drept interna tional public. Principii ~i instituti i fundam entale

de
ca aceasta guverneaza ansamblul procesului de interpretare ~i trebuie avuta in vedere atat
l
catre parfi, cat ~i de catre instantele internationale care trebuie sa stabileasca mtelesu
anumit or clauze din tratate cu privire la care paqile au pareri diferiteI .
'
2) termenii neclari ai clauzelor unui tratat trebuie interpretati luand in considerare
sen.sul obi§nuit al acestora, nu un sens special sau tehnic. Regula este, prima facie, expresia
manifestarii vointei parfilor Ia momentul incheierii tratatului2. Exceptia de la aceasta regula
sens
este prevazuta la parag. 4 al art. 31, potrivit caruia unui tepnen din tratat i se va da un
tate,
special daca este stabilit ca aceasta a fost intentia paqilor . In legatura cu aceasta posibili
textele tratatelor internafi.onale pot include in cuprinsul lor, de regula, in partea introductiva,
definitii ale anumitor termeni. Un exemp lu in acest sens este chiar Convenfia de la Viena
din 1969, care, in art. 2, define~te mai multi termen i esentiali in materia tratatelor intema-
tionale (tratat, rezerva).
' De asemenea, termenii tratatului trebuie interpretati in sensul in care produc efecte
util;
juridice, nu in sensul in care ar fi lipsiti de efecte juridic e, deci potrivi t regulii efectului

3) clauzele tratatului international trebuie interpretate in contextul acestuia.

Potrivit dispozifi.ilor art. 31 parag. 2 din Conventie, este clarific ata nofiun ea de context
al uatatului intemafi.onal. Astfel, aceasta se refera la preamb ul ~i anexel e tratatului ~i
urmatoarele aspecte:
,,a) orice acord in legiiturii cu tratatul ~i care a intervenit intre piirfi cu pri/ejul
incheierii tratatului;
b) orice instrument stabilit de ciitre una sau mai multe piirfi cu prilejul incheierii
tratatu/ui ~i acceptat de celelalte piirfi ca instrument awind legiiturii cu tratatu f'.

Practic a ~i relafiile dintre paqi ulterioare incheie rii unui tratat intemafional pot
constitui, de asemenea, elemen te ce pot fi folosite in operafi unea de interpr etare a unui
tratat
de
international (art. 31 parag. 3). Aceast a regula a fost folosit a de Curtea Intemafionala
in
Justifie inainte de adopta rea Conventiei de la Viena, in cauza privind Strtimtoarea Corfu,
ia ~i
analiz.a domeniului de aplicare al compro misulu i incheia t intre parfile litigan te (Alban
cii
Marea Britani e)3, in care Curtea a consid erat ca rezulta din atitudi nea ulterio ara a piiflilor
intentia Ior, atunci cand au incheia t compromisul, nu a fost de a impied ica Curtea sa fixeze
cuantumul despagubirilor;

4) clauzele tratatului trebuie interpretate finand cont de obiectul # scopul tratatului,

ui util
~e sunt, in mod obi~nuit, mentio nate in preamb ul. Astfel este institui ta regula efectul
al m1;_erpretarii ~i a interpretarii teleologice.
_ .In P~cipi u? interpretarea unei clauze neclare se realize aza in functie de inten~a
4
~:::r cla _mche1erea tratatului in cauza , potrivi t regulii ratione temporis: Nu este
msa
a mterpretarea clauzelor neclare sa fie realiza ta in funcfie de evolut ia dreptului
, P.-M_. Dup y K
2 Ibidem uy, · erbrat, op. cit., 2016, p. 350.
3 •
lCJ, Cor•u Ch
Judgem J' annel Case (Ll ·r d K '
4 : r; i~9 Apr~! 1949, p. 35. me mgdom of Great Britain and Northern Ireland v. Albania), Merits,
p. 179. zrnaunce, op. cit., in M.D .
. Evans (ed.), Internatzonal Law, 4th ed Oxford U . . 2014
,,-- ·, mvers1ty Press, '
/ _
_._.__ ____,\
 201
Capitolul IV. Dreptul international al tratatelor

,. tr . . 1 1n"sa aceasta posibilitate nu este nelimitata, ea are aplicabilitate in

. . . • 2 d I Curt
m -un anum1t domemuse· produc mod1ficari semmficat1ve - cu t1tlu e exemp u, - ea
•
. . ,.
ac ele d omen11 m care ,. ,. ~ " · · d · /
IntemafionaJa de Justifie a constatat, m_ hotarare~ ~~onunt~ta ~n cauz.a pnvm Pro_1ectu.
Gabcikovo Nagymaros, ca in do~emul proteJan1 medm~u~. s-au --~~odus moddican
semnificative in uJtimeJe doua decenn (raportat la data pronuntan1 hotarant - 1997),
Interpretarea dinamica sau evolutiva a cunoscut o dezvoltare fara precedent in
jurisprudenta Curfii E_uropen~ a Dre~turilor Omului, ~de, incepand cu ~otararea din c~~
Loizidou c. Turciei, dm 1995 , ocupa un loc central pnntre metodele de mterpretare, alatun
de interpretarea autonoma, ~i are la baza ideea potrivit careia Conventia este un ,,instrument
viu", care trebuie interpretat ,,in lumina conditiilor din prezent", nu dupa sensul avut in
vedere de catre redactorii Conventiei la momentul adoptarii textului acestui tratat
internaponal. Aceasta metoda permite interpretarea extensiva a termenilor neclari ~i, in
consecinta, a domeniului de aplicare al Conventiei.
Curtea Intemaponala de Justitie a recurs la interpretarea sensului unui termen dintr-llll
tratat international nu potrivit sensului pe care acesta ii avea la momentul incheierii
tratatului respectiv, ci potrivit sensului avut la momentul interpretarii, in hotararea din 2009
pronunpita in cauz.a privind drepturile de navigafie dintre Costa Rica §i Nicaragua, ale
carei aspecte :fundamentale vor fi prezentate in cuprinsul acestei sectiuni.
Doctrina subliniaza ca interpretarea evolutiva ~i dinamica a sensului termenilor unui
tratat international disputat de paqi nu este nelimitata ~i nu poate determina modificarea
unui tratat international (ce poate avea loc potrivit regulilor confinute de insu~i textul
tratatului in cauza), ci trebuie avute in vedere o serie de aspecte care limiteaza aceasta
posibilitate de interpretare:
- daca normele noi sunt enuntate in instrumente juridice internaponale la care statele
pfu1i ale tratatului supus interpretarii sunt, de asemenea, paqi;
4
-daca noile reguli fac deja parte din dreptul cutumiar general •

9.3.2. Mijloace complementare de interpretare a tratatelor intematlonale

Conventia de la Viena din 1969 cuprinde, in art. 32, referiri la mijloace complementare
de interpretare. Acestea sunt lucrarile pregatitoare (travaux preparatoires) ~i imprejurarile
in care a fost incheiat tratatul.
Avand in vedere ca lucrarile pregatitoare contin propunerile ~i dezbaterile partilor
Participante Ia adoptarea· textului tratatului international, pot constitui un element util in
stabilirea vointei ~i intenµei statelor la incheierea tratatului intemaµonal.
. Conven~a desemneaza aceste mijloace ca fiind complementare ~i, astfel, stabile~te o
ierarhie a regulilor ce trebuie folosite in interpretarea tratatelor intemationale, deoarece
?revede in mod expres recurgerea Ia mijloacele complementare de interpretare ,,atunci cand
mterpretarea data conform art. 31: a) lasa sensul ambiguu sau obscur; sau b) duce la un
rezuitat vadit absurd sau nerational".
'

~ P.:M, Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 351.

Ibidem
3
Preli CEDO, Marea Camera, Hotararea din 23 martie 1995, in cauz.a Loizidou c. Turciei (Excepfii
•
~mare). Textul integral este disponibil la adresa: http://hudoc.echr.coe.int.
P.-M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, P· 356.
 202 Drept interna tional public. Princlpii $i institut ii fundam entale

Aceasta valoare subsidiara a fost su~l~i a!a mult anterior adoptarii Conve ntiei din
este
1969, de catre Curtea Permanenta de Just1fte, m cauza Lotus, din 1927, astfel: ,~u
nt de
necesa r sa se pna seama de lucrarile pregatitoare daca textul unei conventii este suficie
cJar" 1•

9.3.3. Jnterpretarea tratat elor auten tiflca te in douii. sau mai multe limbi
intruca t termenii unui tratat pot avea inteles uri diferite in varian tele autenti ce in care
a
reguli
fost adoptat, Convenfia de la Viena din 1969, in cuprin sul art. 33, a inserat o serie de
cu privire Ia interpretarea acestora.
e
Astfel, prin parag. 1 al art. 33 al Convenfiei din 1969 se institu ie regula foqei juridic
a fost
egale pentru toate versiunile in care a fost autenti ficat tratatu l (,,Cand un tratat
aceste
autentificat in doua sau mai multe limbi, textul sau are aceea~i valoar e in fiecare din
limbi, afara numai daca tratatul nu dispun e sau daca partile nu convin ca, in
caz de
divergenta, unul din texte sa aiba precad ere").
Cu privire la intelesul termen ilor din diferitele varian te autenti ce, parag. 3 al art.
33
r
instituie prezum µa ca acesta este acela~i. Pentru situati a in care compa rarea textelo
le de
autentice ar releva o deosebire, ce nu poate fi inlatur ata prin aplicar ea regulil or genera
Ia art. 31 din Convenfie ~i nici prin aplicarea metod elor compl ement are prevaz ute de art. 32,
ul ~i de
parag. 4 din art. 33 preved e ca ,,se va adopta sensul care, µnand u-se seama de obiect
scopul tratatului, impaca eel mai bine aceste texte".

Reper e de jurisp ruden ta

CU, Cauza privind diferen dul teritorial dintre Libia ~i Ciad, Hotara rea din 3 februar
ie
1994, p. 21-pr incipi ul pacta sunt servanda

CU, Cauza privind Templul Preah Vihear, 15 iunie 1962, p. 22 - practi ca ulterioarii
a
state/o r

pe care 1-a avut cu pnvir · · e 1a o

legat de comp
-.~ l este . .
Statu _ entul
. ortam ·
anwn11 ..a. conve ntie 1nter natio
· nala la care este parte ·, el nu poat e 1nvoc ao
· t · - i
m e~~e ~e contr ara cu semn ificat ia pe care a dat-o atitud
condi tia sa fi fost const anta. nea sa, cu

CU, Cauza privind Templul Preah Vihear 1962 22 •

tratatului fn funcfie de evolufia drentulu. l ' t l l ' p. - mterpretarea clauze/or
r face interpretarea
l, a momen u a care se
CU, Avizut co lta . "
nsu ttv m cauza privind Namib ia, 21 iunie 1971 'p. 31

I - Un tratat treb . .
m vigoare la rn u1e interp retat in cadru l ansam blulu · .
ornen tul la care are loc interp retarea. 1 s1ste mulu i juridi c

I p-
. M.Dupu y
Y, · Kerbrat .
' Op . Cit., 20] 6. D . 1'i7
 Capitolul IV. Dreptul international al tratatelor
203

CU, ProiectuJ Gabcikovo-Nagymaros (Ungaria c. Slovaciei), Hotararea din 25 septembrie

1997 1

Curtea a considerat ca, in aplicarea unui tratat bilateral incheiat in

1977, in vederea realiz~i unui sistem de baraje de-a lungul Dunarii, in
scopul evaluarii riscurilor ecologice, trebuie luate in considerare normele
actuale, de ~a data solut:!-onarii cauzei, referitoare la exigentele enuntate
de un numar mare de 1nstrumente adoptate in cursul ultimelor doua
decenii.

ClJ, Diferendul privind dreptu/ de navigafie $i drepturile conexe (Costa Rica c.

N"u:aragua), Hotanirea din 13 iulie 20092

Interpretarea expresiei fn scopuri de comer(: (for the purposes of

commerce, aux fins de commerce), dintr-un tratat incheiat in anul 1858,
intre cele doua state litigante, trebuie realizata in functie de evolutia
relaµilor §i tennenilor, pa.na la momentul la care se face i~terpretarea de
catre Curte, iar nu potrivit sensului avut de termenul respectiv la data
incheierii tratatului international.
'

,.Curtea constata ca dezacordul parµlor este mai mare cu pnvrre la

inte).esul cuvintelor «con objetos de comercio». Pentru Nicaragua, versiunea
spaniola a acestei expresii este singura obligatorie ~i trebuie sa fie tradusa
in franceza «avec des marchandises de commerce» §i in engleza «with
articles of trade», cu alte cuvinte, termenul «objetos» in cauza desemneaza
«bunuri• in sensul material §i concret. In consecinta, libertatea de navigaµe
garantata pentru Costa Rica in art. VI se refera doar la transportul de
bunuri destinate a fi vandute intr-un schimb comercial. Pentru Costa Rica,
dimpotriva, expresia inseamna in franceza «a des fins de commerce» §i in
engleza ifor the purposes of commerce»; termenul «objetos» din textul
original se refera la bunuri in sensul abstract al scopurilor §i utilitaµi
acestora in consecinta, pentru Costa Rica, libertaµi de n~vigaµe ~ecu-
noscute de tratat trebuie sa ii fie atribuit eel mai larg domen1u de aplicare
~ in orice caz, acesta cuprinde nu numai transportul de ma.rfuri, ci §i
transportul de pasageri, inclusiv turi~ti.

(iii) intelesul tennenului commerce (<<comert»)

Curtea analizeaza in continuare intelesul termenului «c?mmerce\ ~

contextu1 art VI In opinia Nicaragua, potrivit scopul':11 ~tratatu ';;'
term . . . d doar cumpararea ~1 vanzarea e
_ enul «comert» / «commerce» cupnn e . . . este transportul de
lllarfuri, de bunuri fizice ~i exclude serviciile, cum
1
• f 5 September 1997, ICJ Reports
0 2
199 ICJ, Gabcikovo-Nagymaros Project (Hungary v. Slovakia), Judgment
7
'{ 7, Pai:ag. 141-143. . ta Rica v. Nicaragua), Judgment of 13 July
2009 ICJ, Dispute regarding Navigational and Related Rights (Cos
'ICJ Reports 2009, p. 213.
204 Drept international public · Pr··,n c1p11 . +·· f un d·amentale
• .. ~1. .inst1tu~11

pasageri. Aceasta sustine ca, chi~ daca expresia este tradusa «for the
purposes of commerce» (in scopun de comert), rezultatul este acela~i,
intrucat in 1858 termenul «commerce» (comert) insemna in mod sigur
comertul cu bunuri ~i nu se extindea la servicii, includerea acestora
constituind o dezvoltare foarte recenta. Nicaragua sustine ca este
important a se da termenilor utilizati in tratat sensul pe care il aveau la
momentul incheierii tratatului, nu sensul actual, care poate fi diferit
intrucat este singura cale de a ramane fideli intentiei redactorilor'
tratatului; iar determinarea acestei intentii este principala sarcina in
procesul de interpretare.
Costa Rica sustine ca termenul «commerce», astfel cum este folosit in
tratat, acopera ori~e activitate in realizarea unor scopuri comerciale ~i
include, inter alia, transportul de pasageri, inclusiv turi§ti, §i bunuri.
Pentru reclamant, termenul «comerp> include circulatia §i contactul intre
locuitorii satelor de pe malul raului San Juan apartinand Costa Rica ~i
folosirea raului pentru navigatie de catre oficiali ai Costa Rica care
furnizeaza populatiei locale servicii esentiale, in domenii ca sanatate,
educatie §i securitate.
Curtea considera ca nu poate fi de acord n1c1 cu interpretarea
extensiva sustinuta de Costa Rica, nici cu interpretarea excesiv de
'
restrictiva sustinuta de Nicaragua. Cu privire la prima, Curtea observa
ca, daca ar accepta-o, rezultatul ar fide a include in domeniul de aplicare
al expresiei «navigation for the purposes of commerce» (navigaµe in scopuri
de comert) toate sau aproape toate formele de navigaµe pe rau. Daca
aceasta ar fi fost intentia partilor la tratat, este dificil de inteles de ce au
fa.cut eforturi de a preciza ca dreptul de libera navigaµe este garantat «in
scopuri de comert», avand in vedere ca aceasta exprimare nu ar fi avut
niciun efect.
Cu privire la interpretarea restrictiva susµnuta de catre Nicaragua,
Curtea retine ca aceasta este bazata in principal pe doua argumente:
primul este fondat pe interpretarea de catre pa.rat a expresiei ,con
objetos», care a fost inlaturata; al doilea se bazeaza pe aserµunea ca
termenului «commerce» ar trebui sa i se dea sensul restrans de la data
includerii in tratat. Curtea nu este de acord cu acest al doilea argument.
Est~ adevarat ca termenii utilizaµ intr-un tratat trebuie interpretati in
lu1:una a ~e~a ce a fost stabilit prin vointa comuna a pfu-tilor, care este,
pnn defin1t1e, contemporana cu incheierea tratatului (... ). Curtea a
procedat
t de
. aceasta- man1era
· - -m anum1te · cauze care necesitau interpre-
area unu1 termen al - . - t 1
in ac 1 . caru1 m, e es a evoluat de la incheierea tratatului ~i,
luc~ ~~~n, a a~er~t la intelesul originar (... ). Pentru Curte insa acest
acela~i cuinseamna
eel de ca, _atun~1. ~~ - t e1esu1 unu1. tennen nu mai
- d 1n, ' este
la rnornentul la 1:-r~ata ~nche1eru, nu ar trebui luat in considerare sensul
tarte, Practica ult . se ~nterpreteaza tratatul pentru a fi aplicat p de o
onventia d enoara a statel - 1 . e
origina_r:- e la Viena or, in sensu art. 31 parag. 3 lit b) din
a Pe baza unu'i poate ave~ ca rezultat indepartarea d : t ntia
acord tacit al parfl p e me ,
) ,1 or. e de alta parte, exista
 Capr·to 1u/ IV. oreptu 1r·nternat-ional al tratatelor 205
t

situaµi in care intenµa pa.rµlor la momentul incheierii tratatului a fost

sau poate fi prezumata in sensul de a da termenilor folositi sau unora
dintre ei un mteles sau conµnut apt de a evolua, nu unul stabilit odata
pentru totdeauna,_ astfel incat sa µna_ con~~ printre altele, de dezvoltarea
dreptului intemaµonal. In astfel de s1tuaµ1, pentru a se respecta vointa
comuna a parµlor la data incheierii tratatului, ar trebui luat in
considerare intelesul dobandit de termenii in cauza la fiecare ocazie in
care tratatul trebuie aplicat. Astfel, in cazurile in care pfui:ile au folosit
termeni generici intr-un tratat, fiind con§tiente de faptul ca intelesul
acestora poate evolua in timp, §i cand tratatul a fost incheiat pentru o
perioada lunga de_ timp sa:1 este cu aplicare continua, trebuie sa se
prezume~ ca regula g~nerala, ca pfui:ile au avut intentia ca termenii sa
aiba un mteles evolutiv. Pentru Curte, aceasta este situatia in prezenta
cauza cu privire la termenul «comercio» folosit in art. VI din Tratatul din
1858. In primul rand, acesta este un termen generic, facand trimitere la o
ciasa de activitap. In al doilea rand, Tratatul din 1858 a intrat in vigoare
pentru o perioada nedeterminat a; de la bun inceput a fost menit sa
creeze un regim juridic caracterizat prin permanenta. Curtea conchide ca
termenii prin care a fost definita intinderea dreptului la libera navigape a
Costa Rica, incluzand, in mod particular, termenul «comercio», trebuie
intele§i ca avand semnificapa purtata cu fiecare ocazie in care a fost
aplicat tratatul, §i nu neaparat sensul originar. Astfel, chiar considerand
ca noµunea de «commerce» nu are acela§i inteles astazi cu eel avut la
mijlocul secolului al XIX-lea, in scopul aplicarii tratatului, trebuie avut in
vedere sensul din prezent al termenilor. In consecinta, Curtea considera
ca dreptul la libera navigape in cauza se aplica transportului de persoane
~ transportului de bunuri, intrucat activitatea de transport de persoane
poate avea caracter comercial in prezent. Aceasta este situapa transpor-
tatorului care desfa§oara activitatea in scopul de a obpne profit. Curtea
nu vede nicilm motiv pentru care sa excluda transportul de turi§ti din
aceasta categorie (... )".

CU, Cauz.a LaGrand (Germania c. State/or Unite ale Americii), Hotararea din 27 iunie
2001 1 -interpretarea unor texte autentice divergente

,,101. Curtea Intemationa la de Justitie a analizat forta juri~ica a

masurilor provizorii, in s~nsul art. 41 din _Stat~tul Curpi Intemay?nale
de Justitie. in cauza, a aparut o divergenta de _1nterp_retare cu p~ivrre la
acest text in versiunea franceza (doivent etre pnses) §1 cea engleza (oug~t
to be tak~n), ambele autentice. Curtea a aplicat art. 3 3 parag. 4 !din
Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatel?r - n.n.), _d upa ~e
a constatat ca aplicarea art. 31 ~i art. 32 (din Convent1a de la V1ena din

-
200 -i ICJ,
- -LaGrand
---- --
Case - - - -v. United States of America), Judgment of 27 June 2001, JR
(Germany IC eports
1,P.466.
 -
206 Drept interna tional public. Principii ~i institu tii fundam entale

cu
1969 privin d drept ul tratat elor - n.n.) nu a inlatu rat diver gente le
l
privir e la sensu l terme nilor, ~i a avut in veder e obiec tul ~i scopu
aa
Statu tului Curµ i Intern ation ale de Justit ie, in conte xtul art. 41. Curte
aprec iat concl uzia sa - ca astfel de ordon ante sunt obliga torii - ca fiind
in
41."
confo rmita te cu lucra rile prepa rator ii (trava ux prepa ratoir es) ale art.

9.4. incetarea tratatelor internationale

9.4.1. incetarea §i suspendarea trata telor Internationale
itiilor
Un tratat international inceteaza sa mai produca efecte juridice in temeiul dispoz
la Viena din
sale (daca acestea confin prevederi exprese in acest sens) ori ale Conventiei de
lor acestuia,
anul 1969. Consecinta incetarii tratatului international consta in incetarea efecte
ie~irea sa din
deci a drepturilor ~i obligatiilor reciproce ale statelor parti din acel moment, ~i
ordinea juridica internationala.
efectelor
incetarea efectelor tratatelor internationale se diferentiaza de suspendarea
international,
tratatului, incident care poate interveni in' perioada de activitate a unui tratat
tiilor care
dar care, spre deosebire de incetare, nu are ca efect stingerea drepturilor ~i obliga
ce cauza de
deriva din textul tratatului, acestea urmand sa fie puse in aplicare dupa
suspendare va fi incetat.
ale
Suspendarea ~i incetarea tratatelor internationale sunt prevazute in acelea~i clauze
ca
Conventiei•
de la Viena din 1969, iar cauzele coincid, in general. Trebuie msa precizat
fionala a
prin Conventia de la Viena se incearca menfinerea in ordinea juridic a intema
dintre cele
tratatelor internafionale, iar, ca regula, ivirea unei anumite cauze sau imprejurari
ce incetarea
reglementate produce ca efect suspendarea tratatului international, m timp
ute de textul
opereaza cu caracter exceptional ~i cu indeplinirea condifiilor restrictive prevaz
Conventiei.
litatea ca
in ~azuri concrete, tratatele internationale pot prevedea in confinutul lor posibi
tor cerinte
statele paqi sa deroge de la aplicarea dispozitiilor lor, cu respectarea anumi
restrictive.

Exempli gratia, Conventia europeana a drepturilor omului prevede, m art. 15

1, posibi-

sau, in caz de
litatea pentru statele paqi de a deroga de la obligatiile prevazute in cuprinsul
Convenpe, la
stare de urgenta. Notiunea ,,stare de urgenta" se refera, in sensul art. 15 din
etata ca ,,o
s~e ~e ,,razboi sau alt pericol public ce ameninta viata natiunii", nofiune interpr
~i constituie o
s1tuat~e exceptional~ de criza sau urgenta care afecteaza mtrea ga populafie
amemntare pentru viata organizata a comunitatii din care este compu s statu1"
2•

1
caz de stare de
di~ Co~ventia eur~pe ~ii a drepturilo: omului, cu denumirea ,,Derogarea in
15
urgen ~:.u\
de alt pencol public ce amenintii viata natiunii orice inalta Parte
Contrtata. P ~evede. ,,I. In caz de razbo1 sau d • •· ' ' · '
ac nta poate Iua m- · car~ .deroga- e la obhgatnle previizute de prezenta Conventie, m masura stricta in
care situatia . . asun
dreptul inter:a;i:~~~~ ~~~u co?? 1l1a ca aces!e miisuri _sii n~ _fie in contradictie cu alte obligatii care decurg
din
1 021 1
~~ t a precede
· hc1te nta nu perm1te mc10 derogar e de la articolu l 2 cu e t· azuJUl' de
deces rezu\tand ct·in acte d - b · • . . . , xcep 1a c
c0 e raz 01, ~1 mc1 de lat'iart1cole_le 3, 4 (paragr aful 1) <:i 0r·i A l+:=; parte
ntractanta ce exerc·•:e: Al . . Y 7• 3 • ice na aa .
Europ · . ha acest drept de d
\ m orm;az a pe depl_m pe Secreta rul Genera l al Consiliul u!
info~~ ;; pnvire la masurile luate ~i 1:rc;;~e
trebuie, de asemenea, sa
~i dispozitiil:c~~~ fe~eral al Consiliului E;~;:i ~i ::pr;· ;:t ~~termmat. Aceasta
2 ECHR, Case ~J~ detn din nou deplin aplicab
ile" e1 a care aceste masuri au mcetat a fi in vigoare
aw ess v. Ireland (N .
0 3
· ), Judgement, 1 July 1961.

_j
Capitolul IV. oreptul international al tratatelor 207

Textul confine referiri foarte clare la conditii substantiale ~i procedurale pe care stand
in cauza trebuie sa le indeplineasca:
- masura derogarii trebuie sa fie impusa de situatia concreta;
- derogarea nu trebuie sa fie in contradictie cu alte obligatii ale statului stabilite
conform dreptului international;
- anumite dispozitii ale Conventiei sunt excluse de la aplicarea art. 15: art. 2, care
garanteaza dreptul Ia_ viata (cu exceptia cazului in care decesul a intervenit ca urmare a
actelor licite de razbo1); art. 3, care prevede interzicerea torturii; art. 4 parag. 1, care prevede
interzicerea sclaviei; art. 7, care prevede legalitatea pedepselor; pe langa dispozitiile
menfionate in mod expres de art. 15 parag. 2 din Convenfie, in unele protocoale aditionale
la Convenpe, anumite dispozitii nu permit, de asemenea, derogari: art. 1 din Protocolul
adi~onal nr. 6, care abole~te pedeapsa cu moartea in timp de pace; art. 1 din Protocolul
adiponal nr. 13, care abole~te pedeapsa cu moartea in toate circumstantele; art. 4 din
Protocolul adifional nr. 7, care prevede dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori
pentru a ~ i fapta;
- obligafia de natura procedurala de notificare a Secretarului General al Consiliului
Europei cu privire la dispunerea acestei masuri, la motivele care au determinat-o ~i cu
privire la,. data la care au incetat ~i dispozitiile Conventiei au inceput sa aiba din nou
aplicare. In lipsa unei astfel de informari publice ~i formale din partea statului, nu poate
avea efect invocarea de catre stat a dispozitiilor art. 15 din Conventie 1;
- caracterul temporar al derogarii in temeiul art. 15 din Conventie.
Recent, trei state paqi la Conventia europeana a drepturilor omului au notificat
Secretarol General al Consiliului Europei cu privire la punerea in aplicare a dispozitiilor
art. 15 din Conventie, invocand circumstante exceptionale, constand in starea de urgenta
dispusa la nivel nap.onal. La 5 . iunie 2015, Ucraina a depus o notificare la Secretarul
General in acest sens. La 24 noiembrie 2015, Franta a notificat, de asemenea, aceasta
~ motivata de atacurile teroriste pe scara larga din Paris. La 21 iulie 2016, Turcia a
notificat derogarea de la unele dispozitii ale Conventiei europene a drepturilor omului.
in aplicarea Conventiei europene a drepturilor omului, aceste derogari nu constitui~ o
noutate. Anterior anului 2015, alte opt state au invocat dreptul de a deroga de la prevedenle
Convenpei: Albania, Armenia, Franta, Georgia, Grecia, Irlanda, Turcia ~i Regatul Unit al
Marii Britanii ~i Irlandei de Nord2•
1European Commission of Human Rights, Cyprus against Turkey, Report of the Commission, Adopted on
4 October 1983, disponibil la adresa: http:l/hudoc.echr.coe.int/eng#{"itemid":[ 001-104211 ''!} _(acce~a~ la A9
11

septembrie 2019). Cauz.a a privit situatia existenta in Ciprul de Nord de I_a con~ucere~ operatm1!,Ilor_miht_are_m
regiune de catre Turcia in august 1974. Guvernul cipriot a sustinut ca Turc1a ~ont~ua sa ocupe 401/o_dm ten~o~ml
Republicii Cipru ~i a invocat incalcarea de catre Turcia a mai multor ~~p~ ?rev~te de Conve~_ie.CComtSI~ a
1
retinut ca, in absenta unei notificari oficiale ~i publice din partea Turciei, pnvmd aph':area : · ~~ m ?~~1 ;•
0

T~cia nu poate invoca acest articol fata de masurile aplicate in pri~inl~ persoan~l~r ~1 ru:ep ~1 Te p~o~:c;c:
C1prul de Nord. Avand in vedere ca dispozitiile art. 15 nu sunt aphcabile, Com1s1~ a retmut ca t urazac~a ,,i_eptul la
an 5 • · · art 8 din Conventle care garan e w
· , care garanteaza dreptul la libertate ~1 ~ecuntate: ~1 · d't'onal
1 1 ~ '1 care garanteaz.a protejarea
res~tarea vietii private ~i de familie, precum ~1 art. 1 dm Protoco u a 1 1 · '
propn tat·· . . .
e I~. . . . Curtea Europeana a Drepturilor Omulm ~1 Comitetul
d M·C~m_1s1a Europeana a Drepturilor Omului, alatun d~ atr tatele parti a obligafiilor ce le revin in temeiul
c:nvllU~ din Consiliul Europei, a contz:olat respec~e~ laeS~s~~urg din iulie 1954 pan.a in octombrie 1998. A
inc ent1e1 europene a drepturilor omulm. A avut s~ m ta la I noiembrie 1998.
e~ sa existe deoarece Curtea Europeana a devemt pehrmane~t'IJJocuments/FS Derogation_ENG.pdf(accesata
la 9
Derogatzon
. m . time
. of emergency, http-1/wWW
· ·ec r.coe.m 1, -

septembrie 2019).
 208 Drept international public. Principii ~i institutii fundamentale

9.4.2. Principalele cauze codificate de incetare a tratatului

9.4.2./. Denun{area sau retragerea de la tratatu/ international

Denuntarea tratatului reprezinta o cauza de incetare a tratatului specifica tratatelor
bilaterale. in cazul tratatelor multilaterale, echivalentul denuntarii ii reprezinta retragerea
paqii contractante de la acel tratat, rara a avea consecinte asupra efectelor tratatului pentru
celelalte paqi. Denunfarea sau retragerea sunt posibile daca tratatul prevede aceasta
modalitate de incetare, ca regula. In cazul in care nu sunt prevazute in mod expres, pot
constitui cauze de incetare in urmatoarele condifii:
,,a) se va stabili cii era in inten/ia piir/ilor de a admite posibilitatea unei denunfiiri sau
retrageri; sau
b) dreptul de denun/are sau de retragere poate fl dedus din natura tratatulut'' (art. 56
parag. 1 din Conven~a din 1969).
Denuntarea sau retragerea dintr-un tratat international sunt acte unilaterale ale statelor
~i reprezinta expresia suveranitatii acestora.
Poate fi menfionat, cu titlu de exemplu, ca tratat care nu permite retragerea, Pactul
intemafional cu privire la drepturile civile ~i politice. Cu toate ca Pactul nu contine
dispozifii care sa interzica retragerea, in opinia Comitetului ONU pentru Drepturile Omului,
un stat care a devenit parte la Pact ~i ~i-a asumat obligatiile confinute in acesta, mai precis,
respectarea drepturilor fundamentale cuprinse in dispozifiile Pactului pentru persoanele
aflate sub jurisdictia sa, nu poate ulterior sa se retraga din acest tratat1•
in cazul in care tratatul prevede in mod expres posibilitatea retragerii, stabile~te ~i
momentul de la care aceasta incepe sa produca efecte. Cu titlu de exemplu, poate fi
menfionat Statutul de la Roma al Cuqii Penale Intemafionale, care, iri art. 1272, prevede in
mod expres posibilitatea retragerii, precum ~i condifiile procedurale ce trebuie urmate ~i
stabile~e ca aceasta produce efecte dupa un an de la data la care a fost primita notificarea
de ciitre Secretarul General al Organizafiei Natiunilor Unite.
Trebuie subliniat ~i retinut ca retragerea de la un tratat international produce consecinte
juridice doar pentru viitor ~i nu afecteaza obligafiile statului pentru perioada in care a avut
calitate de parte la tratat, anterior notificarii retragerii ~i a indeplinirii conditiilor de
producere a efectelor acestui act.

9.4.2.2. Violarea substanfialii a unui tratat

Aceasta poate constitui o cauza de incetare a valabilitatii tratatului sau o cauza de
suspendare a efectelor acestuia, fie intre toate paqile tratatul~i, fie doar intre unele dintre
ele.

I http 'II heh ,../ . .

2 Art · ~ - 0 r.ore/Documents/Publtcat10ns/FactSheetl 5rev.1en.pd/(accesata la 9 septembrie 20 J9).
17
I . ~ dm Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale, cu denumirea Retragere" prevede·
0
,, . nee stat parte po t I d 'fi . " ' .
Natiunilor Un'te a a e, pe ca e e not1 1care scnsa adresata secretarului general al Organizatiei
a fo~t Primi~ d~:a ::;:~~ude la prezentul ~tatut. _Re~agerea are efect dupa un an de la data la care notific~a
sarcma sa de prezentul tat pre~edAe o data ultenoara. 2. Retragerea nu scute~te statul de obl' Cle puse in
~~~:a: nici cooperaresa s~~~1~::1uc~:~:I era part7 la acesta, inc!usiv de o?ligafiile financiare I:~~~nte, ~i nu
exami!mr1e a coopera inainte de data la c a cu ocaz1a anchetelor ~1 procedunlor penale fata de care stand avea
i cauzelor cu care Curtea d _are r:tragerea a avut efect. Retragerea nu afecteai'.a . . anrea
era eJa ses1zata inainte de d t 1 ~ . cu mnuc unn
a a a care unnanrea avea efect".
 -
Capitolul IV. Dreptul international al tratatelor 209

in sensul dispozifiilor art. 60 parag. 3 din Conventia din 1969, ,,exista o violare
substanfiala a unui tratat in cazu.I cand are loc: a) o respingere a tratatului, neautorizata de
prezenta Convenfie; b) violarea unei dispozitii esenfiale pentru realizarea obiectului sau a
scopului tratatu1ui".
Sunt prevazute ~i excepfii de la aplicarea acestei cauze de incetare a efectelor tratatelor
intemaf:ionale, in art. 60 parag. 5: regulile generate mentionate anterior nu se aplica
,,dispozifiilor privind protecfia persoanei umane, continute in tratate cu caracter umanitar, in
special acelor dispozitii care exclud orice forma de represalii impotriva persoanelor
proteguite prin zisele tratate".

9. 4.2.3. lvirea unei situafii care face imposibilii executarea obligafiilor din
tratatu/ internation al
Aceasta cauza de incetare este prevazuta in art. 61 parag. 1 al Convenfiei din 1969 in
terrneni restrictivi. Astfel, invocarea unei imposibilitati subsecvente de executare a tratatului
se poate face doar daca aceasta imposibilitate ,,rezulta din disparitia sau distrugerea
definitiva a obiectului, indispensabil pentru executarea acestui tratat". Prin urmare, rezulta
din formularea textului ca imposibilitatea temporara de executare nu poate constitui temei
al incetarii tratatului, putand fi doar o cauza de suspendare a efectelor acestuia.
0 alta condifie restrictiva de invocare a acestei cauze de incetare a tratatului, prevazuta
de art. 61 parag. 2, este ca aceasta imposibilitate sa nu fie rezultatul unei violari, de catre
partea care o invoca, a unei obligatii din tratat sau a unei obligatii intemafionale fata de
oricare alta parte la tratat.

Repere de jurisprud enta

CU, Cauza privind Proiectul Gabcikovo-Nagymaros (Ungaria c. Slovaciei), Hotararea
din 25 septembrie 1997 1

,,(...) 103. Ungaria a sustinut ca obiectul esential ~ tratat':11ui. - ~

investiµe economic a comuna compatibi la cu protect1~ 1:1edr~.lu1 §1
exploatata in comun de cele doua pa.qi contracta nte - a d1sparut m mod
definitiv ~i ca executare a tratatului a devenit as~fel imposi~ila. Curtea nu
are sarcina de a determin a daca termenul «ob1e~t» ~re~~t~ de ~1 a.t:·
poate fi interpreta t ~i in sensul de a viza un regim Jundic, int_rucat, 11:
orice caz chiar daca a~a ar fi interpreta rea, ar trebui sa concluz1~neze ca
in speta 'acest reaim nu a disparut in mod definitiv. Tratatul din 1977
oferea partilor mijloacele necesare pentru a proce d a 10~ orice moment pe
• b6
. ' .
cale d ' • modificari le cerute de imperative le e:onom1ce §1
. e negoc1ere, 1a _ _ daca ex loatarea m comun a
~perative le ecologice. Curte~ _a~auga c;, ori ·ne ~in cauza faptului ca
mvest~tiei nu a mai fast posibila, ;:~~c~a rilfc~e ii reveneau in tein:eiul
Ungana nu a executat mare parte al art
tratatului din 1977; or, parag. 2 61 al Conventiei de la V1ena
· '
I • v Slovakia), Judgement of 25 September 1997, ICJ
R ICJ, Gabcikovo-Nagymaros Pro1ect (Hungary ·
eports l ()()7 n .,
 210 Drep t intern ation al public. Principii ~i instit ulii fundament

prev ede exp res ca imp osib ilita tea de exec utar e nu
poa te fl invo cata
-
ale

aces t trat at daca

pen tru a pun e cap at unu i trat at de catr e O part e la
acea part e a unei
acea sta imp osib ilita te rezu lta din viol area de catr e
obli gaµi dec urga nd din aces t trata t".
r (clau za rebus sic
9.4.2.4. Sch imba rea fund ame ntal ii a impr ejur iirilo
stan tibus )
cutumiar 1 ~i inseamna
Rebus sic stantibus reprezinta un principiu de drept international
in care a fost mcheiat raman
ca tratatul ramane valabil ~i se aplica atat timp cat imprejurarile
tratatele pot ramane mvigoare
acele ~i. Incidenta acestei clauze este justificata de faptul ca
illCheierii lui, se pot modifica.
perioade lungi de timp, in care conditiile inifiale, de la data
expres m cuprinsul tratatelor
Clauza rebus sic stantibus nu trebuie mentionata m mod
ele internafionale.
intemafionale, deoarece este considerata a fi implicita ill toate tratat
de dispozitiile art. 62 din
Aceasta cauz a de incetare este reglementata ill mod expres
a imprejurarilor faµ de cele
Convenfia din 1969. Ca regula, schimbarea fundamentala
invocata ca motiv de mcetare
existente la data incheierii unui tratat international nu poate fi
a tratatului.
sara intrunirea urmatoa-
Pent ru a fi admisibila invocarea unei astfel de cauze, este nece
relor conditii restrictive:
' prev azuta de parfi;
i) schim bare a imprejurarilor este fundamentala ~i nu a putut fi
ii) existenta acestor imprejurari a constituit o baza esentiala
a consimtamantului de a se
lega prin tratat;
a naturii obligafiilor care
iii) acea sta schimbare a avut ca efect transformarea radicala
raman de executat in virtutea tratatului. tratat internation al in
Nu este admisibila invocarea acestei cauze de. incetare a unui '
unnatoarele cazuri:
- daca este vorb a despre un tratat care stabile~te o frontiera; sau
partea care o invoca fie
- daca schimbarea fundamentala rezulta dintr-o violare de catre
nale fata de oricare alta parte
a unei obligatii din tratat, fie a oricarei alte obligatii internafio
la tratat.
cauz a de suspendare a
Schimbarea fundamentala a imprejurarilor poat e constitui
conditii restrictive prevazute
efectelor unui tratat international, cu respectarea acelora~i
pentru incetarea tratatului.

Repere de juri spru den ta

eten/a fn materie de zone de pescuit (Ren ublica Federala a
CIJ, Cauza privi• nd comp r
Germamez __ ,1 i), Hotararea
· · 1s za,tue ...
asupra competentei, 19732
c.

36 invo cat principiul

potr i~ij _ · ~n decl ai:at iile sale , Guv ernu l isla nde z a
cad ucit a~~ ia
O
sc~i mba re fund ame ntal a a imp reju rari lor ar antrena
\ fund arne n~~ a:ai~ lu1. _Dr:p_tul inte rnat iona l adm ite ca, dac a O schirnba!e
preJ urar ilor care au dete rmi nat part,ile sa - te 1,l1l
1
2
~; := --- ----
M.N. Shaw op .
acce p
'. . cit., 20
lCJ F · heries 14 p 688 .
, zs Jurisd · . , .
/ , zctzon Case (R d,
e era/ Repub lic of Germ any v. Icelan d), Judgement, 2 Febru
ary 1973-
-~ -~ ~ -......
Capitolul IV. Dreptul international al tratatelor 211

tratat transform.a radical intinderea obligaµilor impuse de acesta, partea

lezata poate, cu indeplinirea anumitor condiµi, sa utilizeze acest argu-
ment pentru a susµne caducitatea sau suspendarea tratatului. Acest
principiu §i condiµile excepµonale la care este supus au fost enunt.ate in
art. 62 din Convenµa de la Viena cu privire la dreptul tratatelor, care, din
multe puncte de vedere, poate fl considerata o codiflcare a dreptului
cutumiar existent in ceea ce prive§te incetarea relaµilor conventionale ca
urmare a unei schimbari a imprejurarilor.
3 7 . Una dintre conditiile esentiale cerute de acest articol este ca
schimbarea imprejurarilor' sa fl fo;t fundamentala. in aceasta privinta,
guvemul lslandei a menµonat exploatarea crescanda a resurselor de
pe§te in ma.rile inconjuratoare ale Islandei §i pericolul unei exploatari tot
mai intensive ca urmare a cre§terii capacitatii de capturare a navelor de
pescuit.
38. Faptul ca Islanda invoca «interesele sale vitale» - in conditiile in
care acestea nu au fa.cut obiectul unei rezerve exprese la acceptarea
obligaµei jurisdicµonale prevazute in schimbul de note din 1961 - trebuie
interpretat, avand in vedere schimbarea imprejurarilor invocate, drept o
indicare de catre Islanda a motivului pentru care aceasta considera drept
fundamentale schimbarile intervenite, in opinia sa, prin raportare la
tehnicile de pescuit anterioare. Aceasta interpretare ar corespunde ideii
tradiµonale ca schimbarile imprejurarilor care trebuie considerate drept
fundamentale sau vitale sunt acelea care pun in pericol existenta
prezenta sau viitoare a uneia dintre pa_rti (... ).
40. Dar aceste schimbari nu ar putea modifica in niciun mod
obligaµa de a accepta jurisdictia Cuqii, singura problema care se ridica
in faza actuala a procedurii (... ).
43. in plus, pentru a putea invoca o schimbare a imprejurarilor in
scopul de a pune capat unui tratat, aceasta schimbare trebuie sa fl
determinat o transformare radicala a intinderii obligaµilor care raman de
executat, trebuie sa fi fa.cut obligaµile mai dificile, astfel incat executarea
lor sa devina in mod esenµal diferita de cea la care parµle s-au angajat
initial. in ceea ce prive§te obligaµa analizata de Curte in acest moment,
a ceasta condiµe nu este indeplinita (... ). Clauza compromisorie indreptatea
oricare dintre pa.qi sa supuna Cuqii orice diferend care ar fi intervenit
intre ele referitor la extinderea jurisdicµei Islandei asupra zonelor de
pescuit dincolo de limita celor 12 mile marine. Diferendul actual este exact
de genul celor pe care clauza compromisorie din schimbul de note il viza".

9.4.2.5. Ruperea relafiilor diplomatice sau consulare

Confonn art. 63 din Conventia din 1969, ruperea relatiilor diplomatice sau consulare,
ca regula, nu poate fi invocata pentru incetarea efectelor unui tratat international. Ca
excepfie, poate fi inv~cata daca ex~stenta relatiilor diplomatice sau consulare este
indispensabila pentru aphcarea tratatulm.
 . . .. . . . 5t. t··II f ndarnentale
212 Drept international public. Princ1p11 ~• in ,tu u- - - - - - - -

Considerarn ca acest caracter se analizeaza in functie de circumstantele concrete a]e

fiecarui caz.

9.4.2.6. Abrogarea tratatului

Aceasta cauza opereaza in ipoteza in care pfu"tile unui tratat incheie n?u tr~tat, cu
acela~i obiect, insa cu dispozitii contrare fata de eel anterior. Pentru a fi ~c~~~nta, toate
11
pfu"tile tratatului trebuie sa convina asupra acestei cauze de incetare a valab1h~at tr~tatului
fie expres (in cazul in care se adopta un tratat special de abrogare a tratatulu~ antenor), fie
tacit (in situatia in care tratatul posterior primeaza ca aplicatie fata de eel antenor).

Studio de caz - Retragerea Regatului Unit al Marii Britanii §i lrlandei de

Nord din Uniunea Europeana
Retragerea Regatului Unit al Marii Britanii ~i Irlandei de Nord din Uniunea 1
Europeanli
constituie un caz de incetare a aplicarii unui tratat international faµi de un stat •
Conform regulii generale prevazute de art. 42 parag. 2 din Conventia de la Viena:
,Jncetarea unui tratat internafional, denunfarea sau retragerea unei par'fi pot avea foe
ca rezultat al aplicarii dispozifiilor din tratat sau potrivit celor din prezenta Convenfie".
Aceasta regula se coroboreaza cu dispozitiile art. 54, potrivit carora retragerea wmi stat
are loc conform dispozitiilor din tratatul respectiv.
Practica statelor ofera putine exemple de retrageri din tratate internationale:
- in anul 1997, Coreea de Nord a incercat sa se retraga de la Pactul international cu
privire la drepturile civile ~i politice, care nu contine nicio dispozitie cu privire la
posibilitatea retragerii, insa, potrivit Comentariul General nr. 26 privind continuitatea
obligatiilor, al Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, Pactul nu este susceptibil de
denuntare sau retragere2 ;
- la 12 octombrie 2017, Statele Unite ale Americii au notificat in mod oficial
UNESCO despre intentia de a se retrage din UNESCO ~i au stabilit o misiune permanenta
in calitate de observator pe langa UNESCO;
- Statele Unite ale Americii ~i-au retras semnatura de la Statutul Curtii Penale
Internationale de la Roma ~i de la Acordul de la Paris;
- Federatia Rusa ~i-a retras semnatura de la Statutul Curt.ii Penale lntem alionale de la
Roma;
- la niv~lul__ Uniunii Eur~pene, in Groenlanda, in 1982, o majoritate de 53%, fata de

471/o, a dec1s, m urma unm referendum, sa paraseasca Comunitatea Europeana (insa

0

Groen~an~ este parte a statului Danemarca, nu un stat membru al Comunitatii - in prezent,

al .Umunu. - Europene, 1·ar ceea ce s-a "mcercat a 1ost .c. ob tinerea
· ·· .. ap11caru
modificaru · "' ··
tentonale a unor regle mencan,· pnn · exc1uderea Groenlandei de la· aplicarea lor).
1
Pentru O analiza detaliata
lrlandei de Nord din u .
ct· •·t .
E asupra con Itt1 or ~1 efectelor retragerii Regatului Unit al Marii Britanii ~
.1
W' niunea uropeana a d C M
~thdrawal, in Reflecting on Europe , (D• •. ";, ea · oldovan, Brexit and the International Law on TreatY
2 18,fP· ~57-271. s is/ r er: Scenarios for The EU's Future, Eurint Proceedings, vol. 5,
Umted Nations Hu .
Adopted at the s· man Rights Committee CCPR G
R"
https:llwww.refe,1xty-first Session of the Human h ene~al Comment No. 26: Continuity of Obligations,
orld.orgldocid/453883/de.ht I ( ig ts _Conumttee, on 8 December 1997, disponibil l a ~
m accesata la 13 septembrie 2019).
 ~::_l~IV:.:_.~D~re~p~t~ul~in~t~er'...'..n'.:a~tio:::'.n.:a::_1:al~t~ra:ta:t:el~o~r_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _213
_

La nivelul Uniunii Europene, art. 50 TUE prevede procedura prin care un stat membn:
se poate retrage din Uniunea Europeana, in cazuI in care dore~te sa faca acest lucru, aceasta
posibilitate fiind introdusa prin Tratatul de la Lisabona, in 2007.
Art. 50 TUE confine doar reguli de natura procedurala, nefiind prevazute ~i reguli de
drept material cu privire la condifiile de retragere, ~i este lex specialis fata de regulile
genera.le ale Convenfiei din 1969.
Declan~ aplicarii art. 50 TUE se realizeaza prin notificarea Consiliului European
de catre statul membru cu privire la intentia de a parasi Uniunea. Nu sunt prevazute cerinte
specifice cu privire la fonna acestei notificari.
Retragerea st:atului se realizeaza printr-un acord de retragere, ce trebuie sa fie negociat
in oonfonnit.ate cu art. 218 alin. (3) din TFUE. Negocierile privind retragerea trebuie sa fie
finaliz.ate tn tennen de doi ani de la data la care este declan~ata aplicarea art. 50, cu
posibilitatea prelungirii acestui tennen.
in cazul in care nu se ajunge la un acord in acest tennen, tratatele inceteaza sa se aplice
statului membru care se retrage.
La s~itul perioadei de negociere, negociatorul Uniunii va prezenta Consiliului ~i
Parlamentului European o propunere de acord, tinand seama de cadrul viitoarelor relatii ale
Regatului Unit cu UE.
Parlamentul European trebuie sa aprobe propunerea, prin vot cu majoritate simpla, la
care participa ~i parlamentarii din partea Regatului Unit in Parlamentul European.
Consiliul va incheia acordul prin vot cu majoritate calificata putemica.
Regatul Unit trebuie, de asemenea, sa ratifice acordul in confonnitate cu normele sale
.
constitutionale .

Art. 50 TUE are urmatorul continut:

'

"(J) Orice stat membru poate hotarf, in conformitate cu normele sale constitufionale,
sii se retragii din Uniune.
(2) Statul membru care hotara~te sa se retraga notifica intenfia sa Consiliului
EuropeaTL in baza orientarilor Consiliului European, Uniunea negociaza §i incheie cu
acest stat un acord care stabile§te condifiile de retragere, finand s~ama de cadrul viitoa-
re/or sale relafii cu Uniunea. Acest acord se negociaza in conformitate cu articolul 218
alineatul (3) din Tratatul privind funcfionarea Uniunii Europene. Acesta se incheie in
numele Uniunii de ciitre Consiliu, care hotara§te cu majoritate calificata, dupa aprobarea
Parlamentului European.
(3) Tratatele inceteaza sii se aplice statului in cauza de la data intrarii in vigoare a
acordului de retragere sau, in absenfa unui astfel de acord, dupa doi ani de la notificarea
previi.zutii la alineatul (2), cu excepfia cazului in care Consiliul European, in acord cu
statul membru in cauzii, hotiirii§te in unanimitate sa proroge acest termen.
(4) in in/elesul alineatelor (2) §i (3), membrul care reprezinta in cadrul Consiliului
European ~i al Consil~u~~i statul "!~mb,:u care se re~age nu participa nici la dezbaterile §i
· · la adontarea
mcz r deczzulor
ifl Conszhuluz
., d ,~ European,.r,§Z ale Consiliului care privesc statul in
cauza..., May·oritatea cali .zcata
. dfise 11.e1me§te rm
i •
con1ormitate
•• E
cu articolul 238 alineatul (3)
. 11-.i
lztera \U/ zn d. Tratatul privzn unc onarea vnzunu uropene.
z d' ·
(5) in cazul in care statu care_~-a re?_'as m Unzune depune o noua cerere de aderare,
..,
aceasta cerere A £
se supune proceduru prevazute la articolul 49."
 CapitolulV
drept interna ional public
Statul -

subiect originar de

Sectiunea l
subiec ilor
Consideraii introductiveprivind identificarea
de drept international public

un element ce deosebe_te disciplina

Subiectii de drept internaional public reprezint
cao entitate Juridica så poat fi
dreptului internaional de alte ramuri ale dreptului. Pentru
considerat subiect de drept internaional, trebuie s prezinte o dubla calitate: s fie în
acela_i timp atât creator, cât _i destinatar al normelor acestui drept. Entita ile cu privire la
care nu exist controverse sub acest aspect sunt statele _i organizaiile internaionale
interguvernamentale.
rol primordial în societatea interna-
Statul este considerat subiectul originar, clasic, cu
tional. Organizaiile internaionale interguvernamentale sunt considerate subieci derivai,
deoarece sunt create prin acordul de voin al statelor, chiar dac dobändesc personalitate
juridic proprie". Calitatea de subiect de drept internaional public a organizailor intergu-
vemamentale a fost afirmat în mod expres în anul 1949, cu privire la ONU, _i extins _i la
celelalte organizaii interguvernamentale, în avizul consultativ al CIJ din 1949
privind
repararea pagubelor suferite în serviciul Naiunilor Unite.
Spre deosebire de state, organizaiile internaionale interguvernamentale au
competente
functionale, circumscrise realizrii obiectivelor _i scopurilor pentru care au fost creates.
materia subiecilor dreptului internaional
In
teorii privind calitatea de subiect de drept
public, au fost argumentate mai multe
de eliberare naional,
internaional _i a altor entiti juridice: mi_crile
societjile transnaionale, organizaile
namentale _i indivizii. In general, se admite c internaionale neguver-
rele care lupt pentru eliberare mi_crile pentru eliberare naional (popoa-
naional) pot fi considerate subieci de drept internaional,
Cu caracter tranzitoriu_i limitat, pân la constituirea într-un stat
în aceast
categorie Autoritatea pentru Eliberarea Palestinei. independents. A fost inclus
raporturilor juridice la care pot participa, celelalte In ciuda
juridic de drept internaional. entiti nu prezint o realcomplexittii
capacitate
Organizaiile internaionale non-guvernamentale
tionale, create prin voina persoanelor fizice
(ONG) reprezint asociaii
sau interna
de activitate
lucrativ, inregistrate in ordinea juridice de naionalitate diferit, fr
juridic, ele reprezint entitäi juridice juridica a unui stat. Prin obiect
internaional, în domeniul lor de activitate, naionale, îns, datorit urmare, ca natur
_i colaborrii cu implicrii active pe plan
D.
organizaii internationale
Popescu, A. Nstase, FI.
Coman, op. cit., 1994, 57.
2
Miga-Besteliu,
R.
op. cit., vol. 1, p. 75,
Beck, Bucure_ti, 2006, 10. idem,
p.
3 p. Organizaii internaionale
ICJ. Reparation for injuries sufered
1949, 1CJ Reports 1949, p. 174. in the
service of the United interguvernamentale, Ed, C.H.
4P.M. Dupuy, Y. Kerbrat,
op. cit., 2016,
Nations, Advisory Opinion of April
SD. Popescu, A. Nstase, F1.
pp. 25-26. 1]th
Coman, op. cit.,
1994, p. 58.
 Capitolul V. Statul- subie originar de drept internaional public
215

namentale, S-a discutat despre includerea acestora în categoria subiec ilor de

i n t e r g u v e r n

inleternational public. Opinia majoritar

drept
interna ional la acest moment exclude aceastá teorie,
principal de modul de crearea acestor
trivat, principal,
otivat, în
mot acestea.
entiti _i de lipsa nanifest rii autoritii
de c tre
de stat
C u titlu de exemplu, pot ii menionate: Comitetul pentru Crucea Ro_ie, Greenpeace,
Amnesty International, Human Rights Watch
Societile (companiile) transnaionale (STN) reprezint firme, întreprinderi care sunt
reate în ordinea juridic a unor state, ca persoane juridice având naionalitatea acelu stat,
proprie pe
cu
caracteraltorlucrativ,
cuteritoriul
caracter
cu centre de activitate cu sau fr
personalitate
state, dar nu sunt considerate subiecti ai dreptului internaional
juridic

Argumentele pentru recunoa_terea calitii de subiect de drept internaional indiv

zilor privesc, în prineipal, dou aspecte majore:
considerate a
a) judecarea _i condamnarea persoanelor fizice, pentru fapte foarte grave, acordul de
instituite prin
fi infraciuni internaionale, de ctre instane penale internaionale,
voint al statelor" Curtea Penal Internaional,
-

înfiintat ca instan permanent, prin

al ONU
-

Statutul de la Roma, din 1998

-

sau prin rezoluti ale Consiliului de Securitate

Tribunalul pentru
Tribunalul ad-hoc pentru fosta lugoslavie, Tribunalul pentru Rwanda,
Sierra Leone;
nerespectarea dreptu-
b) posibilitatea formul rii de plângeri împotriva statelor, pentru sau la organisme
rilor _i libertilor fundamentale, la instane internaionale specializate
Curtea
internaionale fr atribuii jurisdicionale. Cu titlu de exemplu, pot fi menionate: Curtea
Inter-American a Drepturilor Omului,
European a Drepturilor Omului, Curtea
African a Drepturilor Omului _i Popoarelor.
cadru normativ, în care, pe de o parte, sunt
Opinia majoritar este c existena acestui
recunoscute drepturi _i liberti
fundamentale pentru persoanele fizice în raport cu statele,
foarte grave, de c tre
iar pe de alt parte, le este stabilit rspunderea penal pentru fapte
de subiect de drept internaional indivizilor, întru-
instane internaionale, nu confer calitate
cat ace_tia nu au prerogativa de a participa la eladorarea normelor de drept interna ional,
find doar destinatari sau beneficiari ai acestora .

Sectiunea a 2-a
Statul, ca subiect primar de drept interna ional public -
noiune _i elemente

in general, statul este definit cao colectivitate uman, instalat permanent pe un

anumit
teritoriu _i avnd o uetur de organe ale puterii de stat care se bucur de
Consecint, pentru a exista, s
statul trebuie suveranitate, În
întruneascá trei elemente
populaia _i guvernul (autoritile publice). constitutive: teritoriul,
A. Nstase, B. Aurescu, op. cit., 2011, p. 134.
2
Ibidem, p. 135.
3 in adreptul
A. Ciuc, Persoana fizica international nais
 Drept interna ional public. Principii _i
instituii
fundamentale
fundam.

216
cea mai complet a no iunii
de
in 1933, in cadrul
coninut în
stat este continiuex
Organin
Se consider
c definiia
ia privind drepturile i
obliga ile statelor, încheiat
în art. 1 al
acestui tratat, anizaiei
,Statul este un (OSA)'.
subiect de dreptdefiniiei
Potrivit cuprinse
international care posedá urmatoarele caracterics:.
cu
Statelor
Americane
stici:
d) capacilalea
de a 7ira m relatii o
a) populaie, b) un teritoriu definit, c) un guvern) i
alte state" statului, constand în spatiul
de stat este baza material pentru existena
Teritoriul se exercita suveranitatea
c ruia
(terestru, acvatic i aerian), prin frontiere, asupra
delimitat
relevan a,
internmaional, nu prezinta pentru
unui anunmit stat. Din perspectiva dreptului
teritoriului.
existena statului, dimensiunile sau structura sau numai temporar de un
colectivitatea uman legat permanent
Populaia reprezint de persoane aflate pe teritoriul unui
anumit teritoriu. Regimul juridic al diferitelor categorii
este stabilit, in primul
(ceteni inclusiv minoriti, strini, apatrizi, azilani, refugiai)
Stat
-

instrumentele juridice internaionale

rand, de legislaia intern a statului, în conformitate cu
la care statul este parte, în privina anumitor categorii de persoane.
Din perspectiva dreptului international public, nu prezint relevan numrul de
foarte numeroasa, peste de
constituie populaia (un stat poate avea o populaie
navizi care
un miliard de indivizi - cum este China-, sau poate avea un num r de cateva zeci de mii de
indivizi - Monaco, Andorra), îns prezint importan caracterul sedentar al populaiei,
concluzie derivat din raionamentul Curti Intermaionale, în Avizul consultativ cu pr+vire la
Sahara Occidental din 19752.
Guvernul (autorittile publice ale statului) reprezint un sistem de autoriti prin care
sunt exercitate prerogativele puterii de stat asupra ansamblului teritoriului _i populaiei. Se
apreciaz c pentru existena acestui element constitutiv al statului este necesar întrunirea a
dou condiii:
a) exclusivitatea- presupune caracterul unic al guvermului;
b) efectivitatea - presupune ca guvernul s exercite autoritatea în mod real.

Din perspectiva dreptului internaional, nu prezint

politic saurelevan forma
constituional a guvernului, conform princCipiului neimixtiunii in afacerile interne ale unui
stat. Cu privire la aceast regul se pot
pune in discuie o serie de atenuri, determinate de
afirmarea _i promovarea proteciei drepturilor i libertailor fundamentale ale omului,
sunt specifice statelor democratice3. care
Canacitatea de a intra în relaiicu
alte state presupune aptitudinea statului de a
toate atributele sale pe plan extern, in relaIile cu exercita
ceilali subieci ai
dreptului international.
Sectiunea a 3-a
Iaunitatea de jurisdicie _i de executare
a
statelor
nalitate juridic de drept
astfel cum a
fost preciZatinternaional
in
public deplin,
seciunea reteritoare ce deriv din
la princiniile
Conventia privind drepturileSi obligaiile statelor a fost
decembrie 1933, la A ^aptea Conierina
internaional a Statelor adoptatã la Montevideo
Americane. A intrat
nibil la adresa: in vigoare(Uruguay),
1934. Textul original, în limbile englez
la 26
english/treaties/a-40.himl (accesat la 13 septembrie 2019) la 26
decembrie
3
2

4
ICJ, Western Sahara, Advisorjy Opinion, 16 October
P.M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 29.
Encvclopedia of Public International
1975, ICJ
La, vol. IV, Elsevier
Reports 1975, p. http:/kwww.oas.org/juridico/
12.
Science, Amsterdam., 2000 n
 nitolul V. Statul-subiect originar de drept international public 217
Capit

fundamentale ale dreptului internaional public. Aceasta presupune c, în raport cu celelalte

state, are plenitudine de competen privind teritoriul s u _i exclusivitatea exercit rii

acesteia. Personalitatea statului are caracter erga omnes, întrucât nu exist o autoritate
superioara Staruu.. duveranitatea statului implic, totodat, obligaia ca, pe teritoriur Sau, s da

respecte drepturile altor state.

Jurisdicia statului reprezint prerogativa de care dispune, în temeiul arepu
acesta
internaional public I
al
principiului suveranittii, de a reglementa statutul persoac
aflate pe teritor+ul sau i al propriet tii acestora, prin legislaia naional, prerogauva
include atat puterea de a emite regulile aplicabile, cât _i pe cea de a le pune in executare
poate fi de naturà civilà sau penal.
Inraport cu statele tere, statului îi revine obligaia de aduce
acestora i ae a-_i ndeplini
a nu
atingerc u
terelor state, o mportan
bun-credint
cu
angajamentele asumate. Printre arept ii
deosebit prezint plenitudinea si exclusivitatea suveranita
statului pe teritoriul propriu, precum si principiul neimixtiuni în afacerile interne ale unui
alt stat.
Din aceast
situaie rezult regula imunittii de jurisdicie _i de executare a unui Stat m
raport cu celelalte state,
deoarece, în temeiul
principiului suveranitii, din care deriva
egalitatea statelor, un stat nu
poate î_i impun autoritatea _i propria legislaie, niC1 chiar
s
in baza competenei sale
teritoriale, asupra altui stat subiect de drept internaional public - ,
-

în aceea_i1 manier ca în cazul unei

persoane private, ci trebuie s respecte suveranitatea
acestuia. Instituia juridic a
imunitii statelor traseaz în concret limitele teritoriale ale
competentei unui stat.
Notiunea ,imunitate de jurisdicie" desemneaz excluderea beneficiarilor si de
la
aplicarea legilor care reglementeaz pe teritoriul unui stat competena
are ca efect inadmisibilitatea eventualelor
cereri formulate
instanelor acestuia _i
de calitatea pârâtului. impotriva statului strin, motivat
Imunitatea de jurisdicie este acordata statului, indiferent
de ctre statul forului, cu privire dac este sau nu
la orice aciune in Justiie formulat recunoscut
organelor sale,
ale serviciilor centrale ori împotriva sa pentru
acte ale
agen!or sal ori ale
imunitatea se extinde la subavIzIune pouce ale Statului _i la
externe, De reoulá
învestite cu putere de stat" _i
este att
de natur civil, cât si pe al. ansamblul organismelor
Notiunea ,,imunitatedede executare" semnific excluderea de la
Notiunea
onvermeaz mijloa
guverneaz mijloacele executare deschise oricrui
titular aplicarea regulilor care
nt
creant, în
temeiu i executoriu
temeiul unui titlu
tithu executoriu (constând
(conständ într-o
al unui drept real sau
poate fi pus în
care, otrivit legii, poate
inscris care,
înscris i
executare), hotrâre
hotrre de
pou
coercitiv aa statului, n
iva
CO Prinn statulue
cazul în care
în cazul in
debitorul
care debitorul
nu
i
execut
a
posibilitäjii
posibilitii judectoreasc
de aa se
se
sau alt
executare de bunvoie recurge la fora
imunitate de
imunitatea
de
de
iurisdictie,
jurisdicie.
sunt
execut
protejate
ie, indiferent bunurile obligaia
obligatia sas.
sa.
forta
privilegiul imunitii
ori doar dac acesteapersoanelor care
proprietate asupra
ori
bunurilor
sunt titulare
deinätoare _i indiferent beneficiaz de
ale unui
aran, Cases
Cases anel
dac le
dein drept de
D. Harris, S. and
Sivakumaran,
materials on
efectiv la
p. 224.
D. Alland, op.
cit., p. 48. International Law, 8th
3J. Combacau, S. Sur, op.cit., 2016
2016, p. 249. ed., Sweet &
Ibidem, p. 253.
n . 249.
Maxwell, 2015,
 Drept interna ional pl die
218
categoria
bunurilor _i sumele din
sumelo
principiului imunit tii (sunt incluse în
momentul invocrii
conturi bancare din strintate). Suveranitate c

c imunitatea opereaz în privina acclo ca entitate de

In prezent, se consider
figureaza dra
statelor (ure imperii), iar, în privina actelor în care statul drept
în cadrul comerciale (iure gestionis), î_i
înceteaz aplicabili aces
acest ilitatea
privat unor tranzacii actele respecve I_i produ
teritoriul cruia c
principiu, fiind incident jurisdictia statului pe
efectele
restrictive (sau calificate)
a
starcior, consacrat _i in
d CSteprincipiul imunitii ina primul
1972", aceasta tratat
Convenfia european asupra imunit tii statelor, din
imunitatea statelor, Tratatul prive_te, mare masura, execu-
in
multilateral ce reglementeaz
dar are un num r limitat de påri (Austria, Belgia, Cipru,
rilor judectore_ti,
Germania, Luxemburg, Olanda, Elveia, Marea Britanie).
subliniat c actele iure imperii _i iure gestionis nu se refer la
rebuie distincia dintre
sa fie analizate fie
atatea actelor in cauz, ci înseamn c actele în discuie urmeazá
prin raportare la regulile care guverneaz exercitarea puterii suverane a statului, fie prin
dportare la regulile care guverneaz activit tile statului care nu in de exercitarea puterii

suverane, fiind de natur civil sau comercial".

La nivel universal, în cadrul ONU, a fost adoptat Convenia asupra imunitä ii statelor
si a proprietii lors, neintrat înc în vigoare. Aceasta consacr în dispozi iile art. 5
principiul general al imunitii de jurisdicie a statului _i a proprietii acestuia în faa
instantelor altor state pri. Exceptii de la aceast regul pot opera cu respectarea exigen-
telor prevzute de art. 7 din Convenie: în cazul în care exist un acord expres al statului
exprimat printr-un tratat internaional, contract scris sau printr-o
declaraie dat în fata
instanei ori pe calea unei comunicri scrise în cadrul unei proceduri.
Convenia ONU are originea în Proiectul de articole al
Comisiei de Drept
Internaional din 1991, cu privire la munitatea ae jurisdicie a statelor a
lor, proiect ce nu a fost iniial bine primit de catre toate statele în _i proprietii
cadrul Adunrii Generale.
deoarece unele dintre ele au insistat asupra abordarii absolute a
jurisdicies. principiului imunittii de
i n opinia Curii Internaionale
exprimata in notararea pronunat în cauza
Imunitätile de jurisdicie ale statuiul
dispozitiile Conveniei ONU reiecta norc(GermantaC. taliei), din 2012, unele privind
cutumare (art. dintre 6, art. 12
_i art. 19 din
J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, p. 249.
2B. Selejan-Gutan, L.-M.
3
Cräciunean, op.
cit., 2014, p. 206,
C. Moldovan, Aspecte noi privind principiul imunitii de
Universittii ,Alexandru loan Cuza" din la1, Tomul LVI, jurisdictie a
4Antatä la Bale, la data de l6 mai 19/2, a ^tiine Juridice, 2010.statelor, Analele
adresa: http://conventions.coe.int/ I intrat în vigoare la 11 iunie p.1976 89. ^tiinifice ale
reaty/ennIreaties/Html/074.htm
D. Haris, S. Sivakumaran, op. cit., pp. 255-256.
1976.
(accesat la 2 septembrie
Te
Textul este
6
United Nations Convention on Jurisdictional
2 decembrie 2004. Convenia are in Immunities of Statos
2019). disponibil la
prezent 28 de state
semnatare i 22 de Their
TextulProperty
/Pages/ViewDetails.aspx?src=INDD&mtdsg_no=lM-13&chapter=3&lang=en
adresa:
pri árti. a
fost
(accesat la 9 septembrie 2019).
integral este adoptat la
7
International Law Commission, Draft Articles on
1991. Yearbook of the Intermational
Law Commission,Jurisdictional
disponibil la
91, vol. Immunities
t rments/english/draft_articles/4__1991
8D. Harris, S. Sivakumaran, op. cit., p. 276.
II
(Part Two),
pdf (accesat
of States and
The
la 9disponibil _i laProperty,
septembrie 2019
20
adresa:
 Statul- subiect originar de drept interna ional public 219
Capitolul

aceast
e. In
ntie)'. in hot
hoträre,
aceast ale crei principale elemente sunt prezentate succint în
nrezentei seciuni, Curtea
cadrul prezentei sec iuni,
C o n v e

Internaional de Justiie a apreciat c actele comise de

eman în ce
tatul g e r m a n
cätre stat
cel de al Doilea Räzboi Mondial sunt acte iure imperii, pentru care
beneticiaz de imunitate de jurisdicie în fata instanelor italiene.
fmmitatea de care beneficiaz statul în dreptul internaional se extinde i asupra
orilor acestuia i a anumitor categorii de persoane care ocup functii înalte în stat, cum
bunurilor
le stat, _efii de guvern sau mini_trii afacerilor externe, astfel cum a stabilit Curtea
sunt_efiide.

aemational
Interna ional .
de Justiie cauza privind mandatul de.arest din 11 aprilie 2000 (Republica
în in
Democratic Congo C. Belgiei), cunoscut _i sub numele de cauza Yerodia, soluionat
nil 20022 _i ale crei principale elemente vor fi prezentate succint în cuprinsul aceste
de
sectiuni. Un aspect deosebit de important, constatat de c tre Curtea Internaional
hustitie, este cimunitatea nutrebuieconfundatcu impunitatea.
din
Recent, in 2016, la Curtea Internaional de Justiie a fost înregistrat o cerere
imunitii de
Dartea Guineei Ecuatoriale împotriva Frantei, în care invoc nerespectarea
juridic al unui
jurisdicie penala a unui vicepre_edinte al statului reclamant _i regimului
a
Justiie a
imobil al ambasadei sale la Pariss. Pân la acest moment, Curtea Internaionalde
emis un ordin de m suri provizorii, la 7 decembrie 2016, prin care a pus în vedere Franei
a se asigura ca
ca,pân la pronunarea hot rârii pe fond în cauz, s ia toate m surile pentru
se bucur de
a misiunii diplomatice a Guineei Ecuatoriale
spatiile prezentate ca locuin la relaiile
tratament echivalent celui stabilit de art. 22 din Convenia de la Viena cu privire
diplomatice, în scopul asigurrii inviolabilitii acestoras.

Repere de jurispruden
CIJ, Imunitile de jurisdic ie ale statului (Germania c. Italiei; intervenient: Grecia),
Hotrårea din 3 februarie 2012

Curtea suprem italiarna (Corte di Cassazione), în cauza Ferrini C.

Republicii Federale Germania, a retinut jurisdict ia italian pentru a se
pronunta asupra unor actiuni inreprinse de for ele germane în timpul
celui de
celui de al
al Doilea Räzboi Mondial. nstan a italian a fãcut o aplicare
distinct a
oiniului imunitii,
principiului imunitii, statuând asupra
raportullui dintre
dreptului internaional _i drepturile fundamentale. în luarea
stanta italiana pus a in
balana valoarea de norm cutumiar
a im1inittii statelor i Cea de u s
Cogenis a normelor ce
protejeaz drenturi
fundamentale.
fundame ntul fost capturat la 4 august
a
1944 de ctre
Reclact deportat în Germania,
si fost deportat
a Germania unde a in 11 trupele ger-
mane fost fortat s
munceasc în
ICJ, ietional Immunities
Jurisdictional of the State
2012, IC Reports 2012, p. 99 (Germany v.
Italy: Greece
3 February
2 I C J , Arrest Warra, of 11 April 2000 intervening), Judgment of
2002, ICJ Reports 2002, D. 3 (Democratic Republic af th
 institu ii fundame
Principil si
220
Drept interna ional public. entale
instantar
Dol pânÎn în 1945.
a solicitat
anul 1998, plata de despägubiri ntelor
naionale italien
italiene obligarea statului german
lajionale
tratamentele inumane
pentru prejudiciile fizice _icauzate de drep
Suferite pe durata întemnit rii.
psihice aplicat regula de
ecis
drept regula

internaional a imuniti
Prima instansträine _i decis nu
c
cã
de jurisdicie a statelo acte suverane. In apel
nu a

acte In apel
erau
are
jurisdicie în actele statului
german,
care

a fostconfirmat decizia primei instante

contrara.
rauLca
Cerntral a

Uiterior, instana suprem a dato decizie c un stat

ra ionamentului acesteia este reprezentat de e suverane, chi
chiar dac
acte
suverane, hiar dac
sträin nu poate beneficia de imunitate oentru
pot fi calificate, în acela_i timp, si drept crime de razD Dprin aafirmarea exis-
nrmarea exis.
concluzie prin
Instanta suprem a ajuns la
general
aceast
imunit ii statelor
ce
c e Justific statelor justific
n e l exceptii de la regula a
comise de u e r m a n i a . In
XErCitarea jurisdiciei italiene cu orivire la acte
de r spunderea indivi-
sa, o astfel de exceptie este iustificat
Ca la comiterea de
prevázut de dreptul international cu privire
ala indeplinirii
inirac iuni internaionale de c tre oficiali ai statului în timpul
constituie
angajarea r spunderii în acest
caz o
oficale. Dac
LDlor
exceptie de la principiul imunit tii în sens func ional, care este o expresie
a principiului general al imunit ii statelor, aceast exceptie se extinde, în
mod necesar, chiar _i cu privire la imunitatea statului în sine.
La data de 23 decembrie 2008, Republica Federal Germania a
formulat, la Curtea Interna ional de Justi ie, o cerere împotriva Italiei,
c a urmare a cauzei Ferini, solu ionat de c tre instantele italiene, cu
nerespectarea principiului imunitäii de jurisdic ie a statelor.
Germania invocat în cererea
a introductivá înclcarea de c tre
statul
italian a privilegiilor de drept internaional de care
beneficiaz datorit
calitii sale de stat
suveran. Germania
a 1ost
parte in
e11rate in fata instanelor italiene pentru a n
proceduri desf-
actiuni întreprinse de judecat pentru anumite
Dhoi Mondial. Germania a catre regimul nazist in
timpul celui de-al Doilea
RazDo ngaiarea rspunderii solicitat curii Internaionale de Justitie: sã
trebuie, prin mijloace pe care aceasta le va internaionale
c Italia
a
ltaliei; s declare
reclamant c toate deciziile date de instanele alege, aasigure
s
asigure
germanan nu vor use in
nu ve
aplicare; s oblige italiene împotriva statul
care în viitornstantele italiene statul italian statului
s nu s ia
primeasc cereri msuri
statului german.
Curtea Internaionala de
Justiie a contra
dreptu internaional prir
nerespectarea constatat c
prive_te jurisdictia _i imunitii GeGermaniei Italia a înc lcat
conform c rora nu trelexecutarea.
uie aplicat Curtea a
rm ca
conduit principiul respinss argumentele în ceea
Italie
statul
acestora
a

pa
avut o
care
determinat
pagube aduse proprietätii
sau imunit
a
ii
ii argumentele
în
ce
Italiei,
de oartea persoanelor,
1. moartea cazul rnirea
în
in care
| internaional (us cogens).inclcare
regulilor imperativepersoanelor.
riul a
unui alt
ale stat, sau
dreptul
Capitolul .

ClU,
Mandatul de arest din 11 aprilie 2000 (Republica Democratic
Mandatul
Congo c.
14 februarie 2002
Hotrârea din
Belgie

11 aprilie 2000, un judec tor de instruc ie din Belgia, in temeiul

La .
legi din
din a
anul
n u l 1993, a emis in absentia un mandat interna ional
unei legi
U arestarea _i extrdarea în Belgia a domnului Abdoulaye Yerodia
Ndombasi, cetean al Republicii Democratice Congo (RDC) _i ministru al
erilor externe, acuzat de infraciuni
a f a c e r i l
constituind crime de r zboi
constand
Con
în violari grave ale Conveniilor de la Geneva din 1949 _i crime
ontra
co
umanitain. Conform acuzaiilor, infraciunile fi fost comise
ar in

august 1998 prin discursuri ale acuzatului care instigau la ur rasial _

care au dus la uciderea _i lin_area unor persoane.
Mandatul de arestare a fost trimis tuturor statelor, inclusiv catre
Republica Democratic Congo, care 1-a primit la 12 iulie 2000.
In temeiul legii din 1993, instantele din Belgia aveau jurisdic ie
penal in privina în cauz, indiferent de locul unde au fost
infraciunilor
comise (competen universal). Niciun cetean belgian n u a fost victima
a infrac iunilor _i nici nu a existat vreo alt legtur între statul belgian
i acuzaat.
al
La data emiterii mandatului de arestare, acuzatul era ministru
ministru
afacerilor externe în RDC, iar în luna noiembrie 2000, a devenit
al educaiei _i a încetat s aib orice funcie în guvern din aprilie 2001.
In cererea introdus la Curtea Internaional de Justiie, la 17
octombrie 2000, RDC a solicitat _i emiterea unui ordin de m suri
provizorii prin care s se dispun anularea mandatului de arestare iîn
Belgia a solicitat respingerea acestei cereri _i radierea cauzei de pe
litigiu.
rolul Curii.
Prin ordonan a din 8 decembrie 2000, Curtea a respins cererea de a
dispune mãsuri provizorii, motivand ca circumstan ele cauzei nu erau de
natur s impun exerCitarea puter de a indica, în temeiul art 41 Ai

Statutul s u, m suri provizorii.

Statutul säu,
1eitat Curii s constate c Belgia a înclcat
conform c ruia un stat nu poate sa i_i exercite autoritatea pe teritoriul »principiul
conform egalit ii suverane a statelor
altui stat", principiul membre astfel ONU,
de art. 2 parag. 1 din Carta
cum este prev zut
a ministrului Onite', precum
afacerilor externe Naiunilor Unite", precum
imunitatea
_i ,imunitatea diplomauca cum esteeste recunoscut
recunoscut al in stat unui
Suveran,
itate
astfel
ag. 2 al
Conveniei jurisprudena
de la Viena Curii _i confor-
în
Cu art. aiolomatice". din 18
relaiee
privind rela iile diplomatice".

înclcat cc Belgia
In
pledoaria susinut,
a RDC
aprilie 1961
Cur ii constad inviolabilitatea
s
constate

privind
_i
inviolabilitatecat
regula cutumiar
reul a
solicitat
imunitatea
jurisdicie dreptului
interna ional a
de
Warrant
of 11 April
2000
penal a
ICJ,
anry
Arrest
2002, ICJ Reports
2002.
(Democratic Republ
public of tha a
222
strani _i ca cra tinutä de a
afacerilor
externe Dga ia
nprejudiciul
mini_trilor otional emis
emis i_i de aa repara
repara moral
mandatul
international
anula
suferit. a Cur ii,de lips de d h i . .
de necompeten a ect
a invocat excepiile calitate de ministra.
Belgia Yerodia nu
mal avea al
deoarece domnul RDC, _i de inad
a cererii, in Guvernul

nicio alt func ie

afacerilor externe _i
sibilitate a cereri. CUrtea a respins exceptiil
2002,
In hot rârea din 14 februarie s a solu 1oneze cererea, Pe
Pa
s - a declarat
competenta
invocate de Belgia _i Sa anal1zZeze doar problemele
Curtea a constatat c trebuie
fondul cauzei,
de jurisdicie penala i la inviolabilitatea unui
referitoare la imunitatea
str in în exerci iu, pe baza dreptului
ministru al afacerilor externe
RDC i a constatat c Belgia a
interna ional cutumiar, a admis susinerile
înclcat principiul imunittii.
acordate imunita ile
Curtea a reinut c, în dreptul interna ional,
sau personal, ci
ministrului afacerilor externe nu sunt în avantajul
mod liber funciile pentru statul
pentru a-i permite s î_i îndeplineasc în
unui ministru al
pe care il reprezint. Curtea a considerat c funciile
afacerilor externe sunt de a_a natur încât s beneficieze de imunitate de
jurisdicie penal _i de inviolabilitate totale în stráinätate, pe intreaga
durat a funciilor sale.
In msura în care obiectivul acestei imuniti _i inviolabiliti este de
a se evita ca un alt stat s impiedice exercitarea func iilor ministrului, nu
este posibil realizarea unei distincii între actele îndeplinite de c tre
acesta cu titiu ,oficial" _i cele cu tithu ,privat", nici între actele îndeplinite
inainte de ocuparea funciei de ministru al afacerilor externe
_i cele
indeplinite în cursul exercitrii acestei func i (parag. 55).
Curtea a subliniat c, în opoziie
deduce din analiza practicii statelor
cu
susinerile Belgiei, nu poatee
existena, în
exceptii de la regula care consacr imunitatea dreptul cutumiar, a unei
de jurisdicie
inviolabilitatea mini_trilor afacerilor externe in penal _i
exerciiu,
suspectati de comiterea unor crime de rzboi sau atunci când sunt
umanitii. crime împotriva
De asemenea, Curtea a aratat câ
tribunalelor internaionale regulile care
guverneaz competena
i cele care
tionale trebuie deosebite
cu
atenie. reglementeaz imunitile jurisdic-
national cutumiar, în mod special celeImunitile derivate din dreptul inter-
evwterne, rmân opozabile fa de referitoare la mini_trii
acestea exercitâ o tribunalele unui stat afacerilor
competena generala extins strin, chiar dac
internationale care urmaresc în temeiul
grave. prevenirea _i
pedepsirea
unor
convenii
Totusi. Curtea a subliniat c unor
infractiuni
beneficiaz un ministru de
externe imunitatea de
iciaz de
impunitate cu privire
indiferent de
in
exerciiu nu
jurisdicie
care de
gravitatea lor. Spre
la
infraciunile înseamn
pe care le-ar
c bene-
deosebire de fi
imunitatea de uni comis,
 SubieCt OTB"d
Statul
Capitolul
V..
V.
fondul
raspunderea penal are legtur
cu

o natur
procedurala,
poate constitui u n impediment pentru
are
care a
de jurisdic ie
slhi, Imunitatea perioad de timp sau
penale, pentru o anumit
dreptului.

sf _urarea
asurarea urm
u r r rii
beneficiaz
care
pentru anumite infractiuni dar nu va exonera persoana
anumite infrac iuni,
raspundere penal" (parag. 60).
ea
d e oric
mandatului de arestare din 11 aprilie
de analizat con inutul
Dup ce a constituie un act
a constatat câ emiterea acestuia, în sine, teri-
0000. Curtea arestarea, pe
20
judiciare belgiene
cu vocaie de a permite de
al autoritii afacerilor str ine în funcie, acuzat
a unui ministru al
toriul belgian, Curtea a apreciat c, innd
_i crime contra umanit i.
erime de r zboi emitere constituie
o

mandatului, simpla s a
C
natura _i obiectul a
prin faptul c
nu
cont de de RDC,
a unei obligaii a Belgiei fa ministru al
inc lcare calitatea sa
imunitatea domnului Yerodia, în
respectat
afacerilor e x t e r n e .
constituie o forma de
concluziile la care a ajuns
In opinia Cur i, RLDC.
prejudiciului moral invocat de
satisfactie c a r e permite
repararea care
restabili starea de fapt
considerat c, pentru a
In acela_1 timp, a Belgia, prin mijloace la
actul ilicit n u a r fi fost comis, informeze
dac
ar fi existat mandatul în cauz _i s
trebuie s anuleze
alegerea sa,
comunicat.
c rora le-a fost
autoritile contra 3.
fost luat cu 13 voturi
Hot rârea a
analizat problema jurisdic iei
Belgiei.
Curtea nu a
In hot râre,

Sectiunea a 4a
a înc lc rii
a statelor -

consecin
interna ional
Raspunderea obliga ilor interna ionale

interna ionale, tipuri _i distinctii

4.1. Notiunea r spunderii
fundamental a dreptului
a statelor constituie o instituie
internaional din perspectiva
R spunderea care nu este analizat
caracterizataprin complexitate,
international public, rspunderii în dreptul intern _i
specifice instituiei juridice
tiei juridice a
criteriilor _i condi iilor ordinii publice a dreptului international!, in
struchira
mecanismele
constituie unul dintre loc important _i este
dreptului internaional public, institupa juridica a raspunderii ocup un
doctrina speclalitate, cat _i pentru organisme internationale si
ohieet de studiu atât pentru de
nsttuge complexa, cu multe elemente incerte sau contro-
state
st Räspunderea reprezinta o
distine de institutia räspunderii din dreptul intern, peste care nu se suprapune,

nici ca sens _i nici

din perspectiva coninutului _i a autorilor.

In dreptul
internaional public, rspunderea poate aparine statelor, particularilor sau
organiza iilor nale
interna iona interguvernamentale. Prezentul capitol se va axa pe analiza
continutului elementelor constitutive ale rspunderii internaionale a statelor _i pe
_i elemer

r spunderea narticularilor,
particu care are loc în cadrul diviziunii dreptului internaional public ce

op. cil., 1998, p. 90.

IJ. Brownlie,
 224 institu i Tundamentale
public. Principii _i
Drept interna ional

poart denumirea drept interna ional penal, ale cãrui principale caracteristici i temei
juridic au fost prezentate în partea introductiv a acestei lucrart.
Trebuie realizat distincia dintre caracteristicile si continutul rspunderii intermaionale
rând,
in ceea ce prive_te statele _i în ceea ce priveste particularii, în primul rand, deoarece,in
aceea_i
deoarece,
denumire
in rimul
aceea_i denumire
face referire la acte care poartactele
materie de rspundere, în multe situaii se
de o gravitate
aCtele de gravitate
cum este, spre exemplu, genocidul). În plus, în
In plus, în unele
unele situaii, pentr
pentru
deosebit , se foloseste
deosebit, elau). referire la state, cat i cu
folose_te denumirea de ,,crime interna ionale" atât cu tifica
referire la particulari, îns aceste împreiur ri ideea c statele _i
nu sunt de natur a justlla
raspund din punct de vedere international nentru acelea_i acte _i suD
acelea_i
arucularii
forme.
_i l-a
renru a document international care a definit genocidul
exemplifica, primul
mai grav act ilicit international si o crim de drept internaional (conform
c e l
a . tcste Conven ia pentru prevenirea _i reprimarea crimei de genocid din 1948°, care

obligaii pentru statele contractante de a preveni si sanciona actele de genocid i,

Cuprinde
in acest sens, de a prevedea în legisla ia lor intern sanc iunile pentru persoanele acuzate de

comiterea actelor de genocid.

Faptul c în fata Curii Internaionale de Justiie a fost soluionat cererea privind
genocidul bosniac^, în 2007, genocidul fiind cea mai grav crim internaional, prin
analiza dispoziiilor Conveniei din 1948 privind prevenirea _i reprimarea crimei de genocid
Si a condiilor de antrenare a räspunderii internaionale a statelor, nu este de natur a afirma
existenta råspunderii internaionale penale a statelor. în cauz, Curtea Internaional de
Justiie a stabilit înclcarea obligaiei internaionale ce revenea fostei Republici Iugoslavia
în baza Conveniei din 1948, de a
preveni actele de genocid care au fost comise în
timpul
masacrului de la Srebrenica.
Ceea ce trebuie evideniat este c, dincolo de folosirea
acelora_i termeni, cu acela_i
înteles, în cazul anumitor acte ilicite, temeul juridic _i natura
internaionale a statelor i a particularilor sunt diferite. juridic a rspunderii
În ceea ce prive_te natura juridica a celor doua
trebuie subliniat c tipuri de
rspundere internaional,
rspunderea internaionala a statelor este
cutumiar, în timp ce
rspunderea internaionala penala a particularilor
preponderent de natur
internationale, având în vedere ca au fOst
adoptate in mod deriv din tratate
tionale definesc în
care mod
cuprinzatorSi exhaustiv raptele acte juridice special
interna-
pentru care persoanele
ILAin Conventia din 1948 pentru fizice
dl refer la oricare dintreprevenirea i reprimarea crimei de
se
actelesaude mal jos, comise
grun national, etnic, rasial genocid prevede: ,In
cu
teoritátii religios, intenia de prezenta
diii de fizice sau mentale
membrilor
existen care antreneaza distrugerea fizic
cum
a ar fi:
unui
a) distruge, în totalitate
omorârea membrilor
a

grup; C)
natalitiiii în
in sensul grupulur, e) transrerarea
sen totala sau
parial; supunerea intenionat a unui grup:
entia pentru prevenirea 1orjata copiilor dintr-un grup d) msuri care
a
intr-altups grupului la
confirmand c genocidul, comis atat _i
reprimarea vizeaz scderea
in
timp de crirmei de
pedepseasc". pace, _i în timp de genocid prevede:
se angajeaz s-l previn i s-l cat
3
Covenia pentru prevenirea si rzboi, este
crim de,,Prile
Organizaiei Naiunilor Unite la 9 decer reprimarea crimei de
o
drept contractante,
România a aderat la Convenie la 2
din 2 decembrie 1950. noi
1948 genocid
(Rezoluia
nr. 250/1II). fost
A adoptat de
a
internaiona,
1950,
prin Decretul nr. intrat în Adunarea
4
ICJ, Application of the
nvention vigoare la 12 General a
and Herzegovina Serbia and
v.
Moni
on the
Prevention and
1tenegro), Judgment
236/1950, ianuarie
publicat în B. Of. nr.1951.
Punishme
of 26 February 110
2007, 1CJof The Crime
Renarta of Genocida ( n
 originar de drept internaional public 225
Statul- subiect
Capitolus

p o t
de pentru comiterea infraciunilor
r á s p u n d
internaionale, prin aplicarea principiului
po
mullumcrimensine lege (care are valoare de principiu general de drept).

ilnunderea internaionala a statelor nu are o reglementare de natur consensual, are

Räspunderea int
comiterea de cätre stat a unui act ce poate fi considerat ilicit, conständ in incálcarea
c at e m e i
iar pentru angajarea rspunderii a statelor trebuie
obligai internaionale, internationale
daca sunt iîntrunite elementele constitutive ale rspunderii,
unei

lizate, în fiecare caz concret,

analizate
îns nu
incepan cu eexistenta sau nu a unei obligaii internaionale pentru statul în cauz,
r-un
intr-u
cadru normativ la fel de strict ca în cazul rspunderii penale internaionale a
persoanelor fizice.

Motivul acestei situaii tipuri de rspundere internaional

_i distinci între cele dou
noate fi reprezentat
de caracterul exceptional al rspunderii persoanei fizice, dar care poate
în doar în urma exprimrii acordului de voin al statelor, într-un
fi angajat, principiu,
mecanismele
internaional care s defineasc respectivele acte ilicite _i s stabileasc
tratat Penale
pentru sancionarea acestora. Este un astfel de exemplu Statutul Curii
jurisdictionale s-a
Internaionale cazuri, constituirea unor tribunale penale special1zate
din 1998. In alte
Tribunalului
Securitate al ONU (cum este cazul
realizat prin rezoluie a Consiliului de pentru
sau al Tribunalului Penal Internaional
Penal Internaional pentru fosta lugoslavie
Rwanda). statelor se întemeiaz pe regula corice înc lcare
dreptul internaional,
In rspunderea
atrage rspunderea autorului
a unei obligaii decurgând dintr-o norm de drept internaional
prejudiciului cauzat.
înclcrii _i obligarea acestuia la repararea Permanent de Justiie Internaional în cauza
Curtea
In acest sens s-a pronuntat _i din 1927):
hot rârea cu privire lajurisdicie
Factory at Chorzów (în
interna ional (a unei c înc lcarea unui angajament
,Este un principiu al dreptului
a repara (de a despägubi) intr-o form
n.n.) atrage dup
sine obliga ia de unei
convenii nerespect rii
-

adecvat . repara ia este complelarea maispensabil

Prin urmare, îns s?"
în conven ia
nu este
n e c e s a r ca
aceasta s jie men ionat
Convenii _i
internaional a stateror repreznta
in
acelai timp o instituie fundamen-
Raspunderea
cutumiar P p u gencral de drept în sensul dispozitiilor
tal a dreptului internaional de
Justiie. De asemenea, mecanis
din Statutul Curl nternaOnale
art, 38 parag, 1 lit. c) Cstc aplicabil atât în cazul încãlcärilor
internao1di a a
mul antrenärii rspunderii si al incalcrii obligaiilor derivate di ata-
general, interna ional cat statului este ct
principiilor dreptului 1apunael interna ionale a
u u i este strâns
Procesul de anueuaa sokutio
tele intenationale. de mecanismele
cererilor interna ionale,
legat
delor
legat de
internaionale
de procedura
procedura _i de problema stabilirii despgubirilor pentru încälcarea obligaiilor
interna ionales. Kenunderii interna ionale nu se bazeaz pe no iunea de r spundere
r spunderii
a
Natura juridi
Natura juridic legà intern, ci are legåtur atat cu înclcarea unui tratat internaional, cât _i
intern, ci
are

delictualá, din dreptul

din dreplioatii interna
internaionale", care poate fi _i de natur cutumiar.
delictual , io
obliga ii
înc lcarea
unei
cu
vol. I1, 2008, p. 27; . Selejan-Gufan, L.-M. Cr ciunean, op. cit., 2014, p. 264;
op.
cit., vol
12:3.
cit., 2015, p.
M i g a - B e _ t e l i u ,

R.
. Teboul. O
Teboul, op. ning the.
the Factory at Chorzow (Claim for Indemnity) (Jurisdiction), Judgement July 26th
G.
D. Ruzié, D. 21
21
C o n c e r n i n g

Case S e r i e s A, No. 9,
2 PC
CIJ, Judgments,
Collection of cil., 1998,p.
90.
1927, Brownlie,
op.
31. 437.

4 [hidem, p.
 fundamentale
226 i institu ii
Drept internaional public. Principii

general, se consider c r spunderea international a statului poate avea doua forme:

n
a) rspunderea pentru fapte sau acte ilicite (contrare dreptului
acte neinterzise
prin acte
neinterzise de dreptul
consecin e prejudiciabile produse
internaional' sau P
pentru abuzul de drept.
de gravitatea consecin elor
Se încadreaz acele situatii generate nu sunt interziSe de
gOne nrogresului tehnicii, ce
di aesia_urate de stat ca urmare a cum ar fi
daune mediului si populaiei (activitai
rptul nternaional, dar care pot cauza energiei nucleare, 1ansarea de
producerea
uc preucrarea substantelor chimice.
obiecte în spaiul cosmic).
obiectul analizei acestel sec iuni
raspunderii internationale a statelor ce face
NOunea ale unui raport Juridic
alte situatii în figureaz state ca pri
u e conrundat cu care
figureaz state sunt cazuri de
gios, In sensul de a se considera c toate situatiile în care
care vor fi
regulilor
fapte ilicite, conform
anurenare rspunderii internaionale pentru
a
a i reanzate o
mai departe în cuprinsul acestei seciuni. Prin urmare, se impune
vOate ca pri state, pentru a
de aistincii _i clarificri în privinta litigilor în care figureaz
SCe
evita confuziile cu alte instituii sau mecanisme juridice ale dreptului interna ional pubiic.
înclcare a unei obligaii de ctre un stat deschid calea antren rii
Nu toate cazurile de parial, reguli de drept
raspunderii sale internaionale, chiar dac pot fi incidente, m car
internaional public. Este cazul litigiilor de natur comercial, deduse judecjii instanelor
naionale, derivate din tranzacii comerciale încheiate între state, care nu vor fi solu ionate
potrivit regulilor dreptului internaional public. îns regulile dreptului internaional public
vor determina existenta _i întinderea imunitii de jurisdicie sau de executare a statului
chemat în faa instanelor naionale strine'.
Sesizarea unei instane internaionale de ctre un stat cu o cerere formulat
împotriva
unui alt stat nu echivaleaz, în toate cazurile, cu existena unui caz de stabilire a
rspunderii
internaionale a statelor, ci pot ti în discuie
interpretarea unui tratat internaional _i
stabilirea, în functie de rezultatul interpretrii, a unor
obligaii în sarcina statelor sau
clarificarea suveranitii asupra unui teritoriu ori delimitarea zonelor maritime
dintre state
riverane
Dezvoltarea _i evoluia recent
dreptului internaional public au
a
modificarea instituiei rspunderni internaionale a statelor, în sensul
determinat
a i nriveste în mod exclusiv un raport c, în prezent, aceasta
incAlcarea unei obligaii internaionale juridic litigios intre state (în care un
de catre un alt stat în stat reclam
internationale), ci noiunea a dobandit jurisdictii faa unei
nentru particulari sesiza organisime Jurisaicionale
de a dimensiuni
a crerii
no1, ca urmare
ndreptate împotriva statelor, ln care imvOca internaionale posibilittii
mate de acestea. Se înscriu in aceasta incalcarea anumitor cu
plângeri sau cereri
materia protejärii, la nivel categorie mecanismele obligatii intermationale
matera p regional, a
drepturilor _i jurisdicionale stabilite în
poat fi mentionat cazul plângerilor
individuale libertilor fundamentale.
statelor
statelor pri la Convenia
par pe care le
european pot a
In acest
formula sens,
Drepturilor Omului, sau al drepturilor
plângerilor formulate în omului, în faa particularii împotriva
lor

A. Nástase, B. Aurescu, op. cit.,

faa curilor similareCurii
de pe Europene a
21. Brownlie, op. cit.,
3
J. Crawford, op. cit,.,
1998, p.
p. 354.
446. continentul
2012, p. 448.
4Tbidem.
CalpitoIui v. Statui

american (Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului) _i african (Curtea Drepturilor

Omului i Popoarelor).
Un alt exemplu îl constituie tribunalele arbitrale' stabilite în cadrul unor organizaii
interna ionale, c rora li se pot adresa particularii, în contradictoriu cu statele. In aceast
privin , poate fi men ionat, in nmalerie de protec ie a investi ilor str ine directe, tribunalul
arbitral de la Washington din cadrul iesiD, care soluioneaz litigii referitoare la investi-
ile directe strine, sau, în materia comerului internaional, în cadrul Organizaiei
Mondiale a Comer ului (WIO), una dintre activitä ile principale este reprezentat de
solutionarea litigiilor, in cazul in care un guvern al unui stat membru consider c un alt
ouvern membru a înclcat un acord sau un angajament pe care _i l-a asumat în cadrul
Organiza iei.
Cu alte cuvinte, instituia rspunderii internaionale a statelor nu prive_te strict raportu
rile dintre state, ci a fost extins i la raporturile juridice dintre state i particulari, in acele
domenii în care au fost adoptate tratate internaionale care stabilesc aceast prerogativ.
Din prezentarea acestor distincii rezult o alt trstur esenial, definitorie, a naturii
juridice rspunderii internaionale a statelor: aceasta nu este penal. Dreptul internaional
Dublic cuprinde reglementri care constituie dreptul internaional penal, parte important a

dreptului internaional public care a cunoscut o evoluie _i dezvoltare puternice în a doua

lucrri.
parte a secolului al XX-lea, prezentate succint în partea introductiv a prezentei
Este esenial a se sublinia _i a se reine c subiect activ al räspunderii penale interna-
este în mod exclusiv persoana fizic, nu statul. Actele juridice internaionale care
tionale
definesc infraciunile internaionale instituie i mecanisme de sancionare a autorilor, care
sunt particulari, nu state, av nd ca scop reprimarea _i prevenirea unor acte considerate de o
gravitate deosebit .
Distinctia dintre crime i delicte internaionale cuprins în Proiectul de articole din
1996 al Comisiei de Drept Internaional cu privire la rspunderea internaional a statelor, la

Pentru o analiz detaliat a arbitrajului în comerul internaional, a se vedea C.T. Ungureanu, Dreptul
comerulhui internaional, Ed. Hamangiu, Bucure_ti, 2018, pp. 3 18-326.
2
International Centre for Settlement of Investment Disputes (Centrul Internaional pentru Reglementarea
Diferendelor relative la Investiii) a fost instituit prin Convenia pentru reglementarea diferendelor relative la
mvestitii intre state i persoane ale altor state (Convention on the Setlement of Investment Disputes between
States and Nationals of Other States - the 1CSID Convention). Textul Conven iei a fost redactat de Directorii
cecutivi ai Bäncii pentru Reconstrucie _i Dezvoltare (Banca Mondial). La 19 martie 1965, ace_tia au prezentat
Venia, însoit de un Raport, guvernelor membre ale Bäncii Mondiale spre a fi analizat în scopul semnrii
aticdri. Convenia a intrat în vigoare la 14 octombrie 1966, ceând a fost ratificat de 20 de state. Pe baza
Cventei, 1CSID asigur mijloace pentru concilierea _i arbitrajul diferendelor privind investiiile între statele
Reante $i cetenii altor state contractante. Dispoziile Conveniei ICSID sunt completate de
66 nnntel si Regulile adoptate de Consiliul Administrativ al Centrului. Românía a semnat Convenia la
enoe 974, a ratificat-o prin Decretul nr. 62 din 30 mai 1975 privind ratificarea Conveniei pentru
18
reglement 102ferendelor relative la investiii între state i persoane ale altor state, încheiat la Washington la
1975.Canvpublicat în B. Of. nr. 56 din 7 iunie 1975, _i a depus instrumentul de ratificare la 12 septembrie
fiunctvenia a intrat în vigoare pentru România la 12 octombrie 1975. Informaii detaliate referitoare la
icsiddoesicoD_i la cauzele soluionate sunt disponibile la adresa: https://icsid worldbank.org/en/Pages/
ld3Potivit
ocs/IClarmafiilor
Inregistrate
SIDin-formComvention.adisponibile
sp la adresa web a Organizaiei,
aspx (accesat la 9 septembrie 2019).
din anul 1995 pân în prezent, au fost
tratop _eldispu_e/dispu_e.ht
ratop_eldis 2aie peste 500 de litigii _i au fost emise peste 350 de hotrâri, https:/fwww.wto.org/english
accesat la 6 septembrie 2019).
wiord, S. OIleson,
International Law, 4th ed., The Character and Forms of International Responsiblity, în M.D. Evans (ed.).
Oxford versity Press, 2014, p. 448.
 unda
Drept internaional public. Principii _i institu
nu
2001,
care s-a din
renunat în 1998 s_i care nu a fost inclus în Proiectul de
articole

trebuie ineleas in sensul c aru a

r spunderii

a fost o încercare de codificare a forme P nei penale

internaionale a statelor.

4.2. Reglementarea rspunderii internationale a state

interna-

In r spunderea
prezent, exist conveni internationale care
nu
s reglementeze
tional a statului pentru fapte ilicite, aceast instituie juridica având natur interes
cutumiard.
în dezvol-
dezvol-
interes in
Instituia rspunderi internaionale domeniu de real
a reprezentat
Larca dreptului internaional în prima iumätate a secolului al XX-lea, fiindfind un
un
un subieet ais
o
ale Confe-
pentru codificare în cadrul Ligii Naiunilor _i unul dintre subiectele principalecu cu privire la
codificare do adopte n
un text
text Privuc
e cOdificare de la Haga din 1930, care însä nu a reusit
rinei de s
la cetalcnc
acest subiect (de altfel, Conferinta a reusit doar adontarea unui text cu privire
a dreptului interma
dreptului
a
nterna-
institutii dificile
COniribuie semnificativ în dezvoltarea acestei
care a desta_urat,
OTda avut i aibä Comisia de Drent International a ONU,
continu s
privind
incepand cu 1949, ample activitti de sistematizare si codificare a regulilor
a redactat, de-a lungul
angajarea internaional a rspunderii statelor pentru fapte ilicite _i
care le-a prezentat _i supus
dezbaterii Adun rii Generale
propuneri de articole pe
a ONU, in aceast materie?. Cel mai recent text este Proiectul de articole privind

raspunderea internaional a fapte ilicite, din 2001 (în continuare, in

statului pentru
cuprinsul prezentei lucrri, Proiectul de articole din 2001).

Proiectul de articole din 2001 conine 59 de articole, structurate în patru pri: prima
parte are denumirea ,Actul internaional ilicit al statului" _i trateaz principiile generale,
imputabilitatea conduitei statului, încälcarea unei obligaii internaionale, räspunderea
statului în legtur cu actul unui alt stat, cauzele care înltur caracterul ilicit al actului
internaional; a doua parte are denumirea ,,Coninutul rspunderii internaionale a statelor"
_i analizeaz principile generale referitoare la acest subiect,
situaiile ce constituie înclcri grave ale obligaiilor internaionalerepararea prejudiciilor,
în conformitate cu
normele imperative ale dreptului internaional;
partea a III-a are denumirea
rspunderii internaionale a statelor" _i analizeaz invocarea ,,Implementarea
rspunderii statului
victim, partea a IV-a cuprinde ultimele _i
mãsurile ce pot fi luate de ctre statul contra-
generale ale documentului. dispoziii
Scopul Proiectului de articole din 2001 a fost de a
crii _i
al dezvoltärii progresive, regulile sistematiza, prin intermediul codifi
privire la rspunderea internaional a statelor fundamentale de drept
internaional
pentru actele ilicite comise la nivelpublic
cu
tional. Articolele Proiectului se interna-
concentreazå pe sistematizarea
J. Crawford, Articles
regulilor generale de antre-
on

htBucure_ti,
tp:/ legalMaxim,
2F. .2012,un.org/p. Dreptul arsiwa.htResponsibility
a11.vlharsiwräspunderii mstatelor
l (accesat of septembrie
States for Internationally
la 6
2019). Wrongful Acts, 2001,
pentru fapte internaional
Draft articles on ilicite, ed. 2-a, Ed. Lumina Lex,
Drept Internaional Responsibility of States for
la cea de-a
a

adresa:
http://legal.
53-a
sesiune, în Internationally
2001, _i propus Wrongful Acts, text adoptat
2019).
un.org/ilc/texts/instruments/englishldr aft Adunrii Generale. Textul
articles/9 6 2001. pdf (accesat
de
este
ComiS1a ae
la oasponio
Septembrie
 Capitolu V. Statul-subiect oriBd

obligailor interna ionale,

are ca scop definirea coninutului
nare raspunderii statelor _i nu
a
antren rii rspunderii interna ionale a statelor.
a c ror inc lcare constituie premisa
sau completri
coni-
în structura sau
Pana in prezent nu au fost realizate modific ri
progrese în privinta
nutul Proiectului de articole din 2001, practic nefiind înregistrate
consensual .au avut
Totu_i,
subiect al dreptului internationalpe cale
reglementrii acestui domeniu. Astfel, Adunarea General a
la nivel internaional cu privire la acest
loc activiti
statelor membre i a solicitat
din nou, în 2004, Proiectul de articole din 2001 ateniei
supus decizii ale instanelor internaionale
Consiliului de Securitate pregtirea unei compilaii cu Adunarea General a
ale altor instituii, cu privire la Proiectul de articole. În anul 2007,
sau Proiectul de
din nou ateniei statelor
remarcat realizarea compilaiei respective?, a supus referitoare la
a decis s examineze în continuare problema unei convenii
articole i
statelor pentru acte ilicite la nivel internaional. In 2010, la nivelul Adun rii
raspunderea unei
au solicitat organizarea
Generale a fost adoptat aceea_i poziie', de_i unele state
ce altele au preferat
conferine diplomatice pentru analizarea Proiectului de articole, timp
în
Internaional aprobat ad
mentinerea statutului actual de document al Comisiei de Drept
referendum de ctre Adunarea General".

4.3. Elementele rspunderii internaionale a statului pentru fapte ilicite

Potrivit concepiei Comisiei de Drept Internaional din cadrul ONU, exprimate în art. 1
unui act
din Proiectul de articole din 20013, fundamentul rspunderii statelor este comiterea
ilicit. Formularea art. 1 din Proiectul de articole din 2001 prezint relevan deoarece, astfel
este exprimat _i în Raportul Comisiei de Drept Intemaional, statueaz principiul de
baz care guverneaz ansamblul instituiei rspunderii internaionale a statelor, potrivit
cruia aceasta este generat de încälcarea unei obligaii internaionale.

In legätur cu noiunea de obligaie internaional, pentru a se pune în discuie antre

narea rspunderii internaionale a statelor, prima conditie este ca statului în cauz siîi
revin obligatia intemaional pretins înclcat. Un exemplu particular de interpretare a
coninutului acestei noiuni este dat de ctre Curtea Internaional de Justiie în cauza
privind genocidul bosniac, cu privire la obligaia de a preveni genocidul:

International Law Commission, Draft articles on Responsibility

Acts, with of States for Internationally Wrongful
commentaries, 2001, Report of the International Law Commission on the work
Session, http:/legal.un.org/ilc/texts/instruments/english/commentaries/9 6_2001.pdf (accesat laof 6 fifty-third
its
2019). septembrie
General Assembly, Responsibility of States for internationally wrongful acts. Report the Sixth
ommittee, 21 November 2007, A/62/446, of
Ccesatd la 6 septembrie 2019); General Assembly,http://www.un.org/galsearch/view_doc.asp?symbol=AI62/446
Resolution
the report of the Sixth Committeel. Responsibility (A/62/446) 62/61 adopted on 6 December 2007
of States for internationally wrongfiul acts,
p/www.un.org/ga/search/view doc.asp?symbol=A/RES/62/61
General Assembly, Resolution (A/65/463) 65/19, (accesat la 6 septembrie 2019).
,adopted on 6 December 2010 [on the report of theResponsibility of States for internationally wrongful
view_doc.asp?symbol=A/RES/65/19 (accesat la 6 Sixth Committee],
htp://www.un.org/en/ga/search
CrawIOrd, Articles on Responsibiliyseptembrie 2019).
http:/ legal.un.org/avl/ha/rsiwalrsiwa.html of States for
Art. am Proiectul de articole (accesat la 6 septembrie 2019).
rãspunderea internaional a acelui din 2001 prevede: .Orice act
Internationally Wrongful Acts, 2001
stat" (trad. a.). internaional ilicit al unui
sla nin
 Drept internaiOld pUDic. Tincipi ^I institu ii funda

crimei
de genocid este impus de Convenia cu
,401. Obligaia deapreveni comiterea care, mtr-o aumit situatie, are
privire la genocid oric rui parte (la Convenie)
stat
másura, a comilerii genocidului. Pentru a
puerea de a contribui la restrángerea, în orice
dac aciele de genocid de la
Jace aceast constatare, Curtea u trebuie s decid
a r ji prOcedat asa c u m a r fi
Srebrenica s-ar chiar dac statul parat
fi produs oricum.
la dispoziie. Aceasta se
datorcaz faptului
mijloacele care le avea
co s arfi folosit pe
statul îndatorirea de a ac iona,
sub care u

ca obligaia de
preveni genocidul pune
a
comiferea actelor de genocid sau
aepinde de certitudinea c aciunea va reu_i s impiedice
probabilitatea acestui rezultat. care a constatat
rationamentul Curii de mai sus prin
urnmare, mu rezult
rn din
c suferima alroce cauzat de
calcarea de c tre pårát a obligaiei sale de prevenie
8enocidul comis la Srebrenica u ar fi avut loc dac înc lcarea mu
S-ar jiprodus.
Actul internaional ilicit al unui stat poate consta în una sau mai multe aciuni ori

între cele dou. Comiterea unui act internaional ilicit depinde de

cun sau o
combinaie
doua aspecte: în primul rând, de cerintele pe care le implic obligaia intermaional pretins
înclcat; îl al doilea rând, de îndeplinirea cerinelor generale stabilite in cuprinsul
Proiectului de articole.
In general, se consider c pentru antrenarea räspunderii internaionale a statelor este
necesar întrunirea a trei elemente constitutive:
a) conduita ilicit, constând in înclcarea unei norme de drept internaional
b) imputabilitatea acestei conduite unui subiect de drept internaional:
c) producerea unui prejudiciu.
Cu privire la condiia producerii unui prejudiciu, menionm c aceasta nu este expres
prevzut de art. 2 al Proiectului de articole din 2001, însä în doctrina de specialitate se
apreciaz c, în lipsa prejudiciului, rspunderea statului ar fi doar pur teoretic. Pe de alt
parte, se subliniaz c in practica internaionala nu au fost inregistrate cazuri de
rspunderii unui stat fr invocarea unei daune materiale sau morale?. angajare a
Potrivit unei clasificri a elementelor råspunderii
internaionale
considera un act comis de stat ca ilicit, este necesar realizarea
a statelor', pentru a

imputabilitatea conduitei comisive sau omisive contrare elemente subiective

unor
constând în: -

1unui stat. culpa agenilor

statului care au îndeplinit actul ilicit- _i a unordreptului internaional
constând in neconformitatea conduitei cu o elemente obiective
obligaie intermaional;
înlätur caracterul ilicit al actului. lipsa unei cauze care
Deoarece aceste elemente se
regasesc, direct sau
SIIS. continuare
în vom implicit, în structura
proceda la analiza 1or in menionat mai
corespunde structurii din Proiectul de articole din 2001. funcie de prima enumerare, care

anal Law Commission, Drafi articles on

Acts, with commentaries, 2001, Report of the Responsibility
national of States for
ssion, http:/Megal. un.org/ilc/te Law Internationally Wrongfuld
2019).
exts/instruments/english/commentaries/9_6_2001.pdf
2V.Constantin, op. cit., 2010, p. 325.
3A. Cassese, op. cit., 2005, p. 246.
Commission on the work
of its
(accesat la 6 fifty-third
septembrie
capitolul v Statul-subiect origirnar de drept interna ional public

4.3.1. Conduita ilicitá (actul interna ional ilicit)

4.3.1.1. No iunea de conduit ilicit

Conduita ilicit reprezint aciunea sau inaciunea unui stat prin care are loC n e a t i
aflate în vigoare, indiferent care este sursa
acestei obligai
nei obligaii intermaionale
(consensuala, din tratate interna ionale sau cutumiar ).
Aprecierea caracterului ilicit al conduitei statului (actul internaional ilicit) SC T
în mod autonom de fa intern al statelor în cauz (art. 3 din
dreptul
Proiectul ae
zeaz act comis
articole din 2001). Astfel, nu prezint relevant o eventual calificare a unui
are loc prin
un stat
ca cit
licit sau ilicit de ctre dreptul intern al statelor. ci aceast opera iune
aplicarea regulilor dreptului internaional public.
Proiectul de articole din 2001 se refer , generic, la fapte interna ionale ilicite care pot
ae
statului _i nu cuprinde o difereniere a acestora în funcie de gravitate _i
atribuite catre
valoarea care a fot înc lcat . Anterior, Proiectul de articole adoptat în 1996' de
de
Comisia de Drept Internaional în aceast materie fcea distincie între dou categorii
interna-
fapte ilicite: crime i delicte, in funcie de gravitatea acestora _i natura obligailor ilicite nu a
înc lcate. Diferenierea celor dou categorii de internaionale
acte
tionale documente adoptate înc din anul
constituit o idee nou în 1996, ea fiind inclus în diferite

1976.
unei obligaii internaionale
Au fost considerate crime internaionale acele încälcri ale
ocrotirea intereselor _i valorilor fundamentale ale comunitaii
erga omnes, eseniale pentru
apartheidul,
internaionale, în ansamblul su. Au fost incluse în aceast categorie: genocidul,a mediulur'.
masiv
sclavia, agresiunea, meninerea prin for a ocupaiei coloniale, poluarea
Actele care nu constituiau crime internaionale au fost considerate delicte internaionale.
Proiectul de articole din 2001 nu prevede expres o anumit form de vinovie,
ca

astfel încât, pentru angajarea rspunderii, este suficient actul

element al rspunderii,
statuluis, independent de atitudinea sa subiectiv - inten ie sau culp .

4.3.1.2. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului internaional

Proiectul de articole din 2001 prevede o serie de împrejuräri care exclud caracterul
ilicit al faptului internaional, ce pot fi grupate în dou categorii, dup cum decurg din
conduita victimei sau sunt independente de voina acesteia". In ceea ce prive_te calitatea de
Victim, menionm c aceasta trebuie s fie un subiect de drept internaional, întrucât doar
comportamentul statelor _i organizaiilor internaionale interguvernamentale poate fi luat în
considerare
'Draft Articles on State Responsibility, adoptate la sesiunea a 48-a, între 6 mai _i 26 iulie 1996, de ctre
Lomisia de Drept Internaional, text disponibil la adresa: http://legal.un.org/ilc/texts/instruments/english/
commentaries/96_1996.pdf(accesat la 5septembrie 2019).
e t t , Crimes of State and the 1996 Report of the International Law Commission on State
Responsibility, în European Jourmal of International Law, No. 9, 1998, p. 165.
3S. Scuna_,
op. cit., p. 270.
41. Diaconu,
op. cit., p. 348.
R.
6 Miga-Be_teliu,
F. Maxim, op. cit., vol. I1, 2008, p. .
op. cit., p. 149.
 Drept internatiolldi l

232
victimei
conduita
in de consim mântu
A. Cauze c e ilicitatea fac parte:
exclud
cauzelor c e
a
prim categorie
aceast
Din contram surile.

ap rare _i
de catre statul
autor
victimei, legitima
interna ionale
înc lcarea unei obligaii (art. 20):
statului la urm toarele condi ii
Consin ämantul
a) dac sunt îndeplinite
exoneratoare',
constitui cauz
poate clar exprimat
i) a fost expres i actului ilicit;
anterior comiterii
i) a fost exprimat
oric rei constrângeri,
ii) a fost dat în absena
o norm ius cogens.
iv) nu prive_te u n u i atac efectiv,
statelor, în cazul
inerent al Este vorba despre
constituie un drept
b) Legitima ap rare folosind fortele lor armate.
de a r spunde agresiunii consacrat de
art. 51 al Cartei
din partea altui stat, s a u colectiv , folosirii
individual sau
la autoap rare interzicerii amenin rii
principiul dreptului
referitoare la principiul
ONU, analizat în sec iunea
fortei _ila excepile de la acesta.
ca rspuns
la fapta ilicit
c tre un stat
conduita adoptat de dar
c) Contram surile reprezint obi_nuit conforme cu dreptul
interna ional,
care nu sunt în mod de el. Aceast
a altui stat, prin aciuni ilicite fa
în contextul comiterii unei fapte
care dobándesc legitimitate, Interna ionalk.
înc din anul 1934, de c tre Institutul de Drept
fost formulat suferit",
definiie a
regula proporionalitii cu prejudiciul
trebuie s respecte le aplica,
Contram surile
cauz . Inainte de a
_i
faptului ilicit de drepturile în
tinand seama de gravitatea s îi cear încetarea
conduitei _i respectarea
statul-victim trebuie s notifice statul autor _i
asumat".
obligaiilor pe care _i le-a afecta o serie
din Proiectul de articole din 2001, contram surile nu pot
Conform art. 50 cu forta, a_a
sau la ameninarea
ale statului: ,,obligaia de a nu recurge la for
de obligaii drepturilor
în Carta ONU; obligaile privind protecia
cum este aceasta enunat
cu caracter umanitar care
exclud represaliile; alte
fundamentale ale omului; obligaile
obligaii decurgând din norme imperative ale dreptului internaional general".
Prin contramäsurile sunt limitate atat cantitativ (prin raportarea la prejudiciul
urmare,

suferit), cât i calitativ

lor ca
(scopul
autor så i_i indeplineasc
este statul obligaile)
de sanciune ce poate Ii aplicata pentru comiterea unei
Represaliile pot avea _i caracter
internaional, inså într-un cadru juridic diferit.
fapte contrare dreptului
voina victimei
B. Cauze independente de

Fac parte din a doua categorie de cauze: fora major , starea de primejdie si starea d
necesitate.

F. Maxim, op. cit., p. 153.

de
2
H. Thierry,
Droit
du
L'évolution
International
deoit international, Cours general droit international public,
de la Haye, vol. 222, 1990, p. 101.
Recueil s
cours de ll'Académie de
3 E. Cannizzaro, The Role of Proportionality in the Lw of International Countermeasures tn E..
Journal Law, 2001, vol. I2, No. 5, pp. 889-916.
of International opean
4I. Diaconu, op. cit., p. 35|.

Ibidem.
Capitolul V. Statul- Suoiect
oEnar de drept international 233
public
a) Forta majora
reprezintà
cauza cruia statul a fost
un
eveniment
tional. Pentru
pus in
a situaia eden t exterior, imprevizibil
a nu
respecta o
imprevizibil _i
_i insurmontabil, din
insu
rspundere. forta obligaie
opera exonerarea de asumata pe
urmtoarele condiii:
-$a constea intr-un
major trebuie sa Pl, nucp
eveniment imprevizibil
incalcrii obligaiei internaionale; si irezistibil, iar acesta sa ne
ai
ior
-

evenimentul sa pun statul respectiv

obligaie internaional; in imnosibilitatea
material de a-i indep
statul care invoc
-

un
producerea lui. eveniment produs de fora buit la
major sa nu i

b) Starea de
primejdie este situaia în care, din
tionale, care pun în primejdie deosebit cauza unor fenomene
naturae
deliberat înclcarea unei anumite persoane sau bunuri, un stat decide m
pot fi menionate: aterizareaobligaii internaionale, pentru salvarea lor. Cu inou
autoritailor statului respectiv,forat
a unei
aeronave pe un aeroport strin titUu
fr
ae
apele teritoriale ale unui stat, fr ptrunderea sau stationarea unor nave militare autorizaica
straine
autorizarea prealabil din partea acestuia.
c) Starea de necesitate const în
fundamentale ale unui împrejurarea deosebit
stat, spre exemplu, în care pune în pericol interese
a
capacitii de aprare situaia punerii în pericol a statutului teritorial,
sau
independentei statului, a formei de
guvernmänt.
4.3.2.
Imputabilitatea conduitei ilicite
Regula general este c doar
internaional poate antrena
comportamentul ce poate fi atribuit
statului la nivel
rspunderea acestuia, dac prin acesta se încalc
internaional. Având în vedere c
îndeplinirea funciilor statului se realizeaz obligaie
o
mediul autoritilor
råspunderii internaionale
sale, în privina condiiei imputabilitii conduitei ca prin inter-
a statului, este vorba element al
(actele despre conduita tuturor
autoritilor legislative, ale autoritilor statale
administraiei sale centrale _i locale,
judectoresti) sau a altor entiti care au
acionat în
ale autoritii
controlul acestor deci ca ageni ai statului
conformitate cu ordinele sau sub
din 2001).
organe, (conform art. 4-8 din Proiectul de
Antrenarea rspunderii
organelor statului sunt considerate corespunde regulii cutumiare conform creia articole
a fi actele
Tormularea art. 4 parag. 1 din Proiectul de actele statului însu_i", astfel cum rezult din
articole din 2001.
Trebuie precizat c, din
ntereseaz înclcarea de ctre perspectiva antrenrii rspunderii internaionale
stat a unei obligaii
nternaionale _i
a
statului,
entificarea organelor sau
categoriilor de oficiali statelor care
nu
prezint relevant
Obligaii intemaionale ai au asumat
Pe lâng actele îndeplinite ace_tia
ori dac
sunt ageni ai statului de iure
sau de
respectivele
de fizice care persoanele facto.
acioneaz în calitatea lor
dpoate rspunde _i pentru fapte ale particular1lor, in anumite oficial, condiii.
Od
Kegulile dreptului internaional nu cer ca actele
direct de ctre intermaionale ilicite s fie
agentii statului. Aceasta este concluzia comise în
desprins din hotrârea
dat de
D.Ruzié, G. Teboul, op. cit., 2015, p.
Bucuresti
Bucure_ti, 900teliu, 124.
op. cit., vol. II, 2008, pp. 32-33; D.
2007, p. 168. Chilea, LDrept nternaional public, Ed. Hamangiu.
 Drept internaional public. Principii _i instituii fundamentale
234
care s-a reinut r spunderea
în cauza in
privind Canall Coju',sale
Curtea Internaional minelor in apeie
teritoriale motivat de cunoa_-
consecintele amplasril frä
Albaniei pentru
albaneze a acestui aspect
i lipsa avertizárii prezenei minelor,
terea de ctre autoritjile minele respective.
faptul c Albania nu a amplasat
sa prezinte relevan

4.3.2.1. Acte comise de autoritile

publice
ordinea juridic internã
autoritate public, având acest statut în
Actele emise de orice efectiv al acestuia si
statului respectiv, întrucât se afl sub controlul
reprezint un fapt al
sa interna ional .
deci sunt susceptibile s antreneze rspunderea conduita oric rui organ de stat
1 din Proiectul de articole din 2001,
Potrivit art. 4 parag. nterna ional, indiferent dac
al acestui stat în temeiul dreptului
este considerat drept act
sau orice alta funcie, indiferent de
exercit funcii legislative, executive, judiciare
rganul statului _i indiferent de
caracterul de organ al
poziia pe care o deine în organizarea
guvenului central sau al unei uniti teritoriale a statului.
al noiunii de ,,organ al
Proiectul de articole din 2001 conine un sens extensiv
persoan sau entitate care
statului', care include, conform art. 4 parag. 2 din Proiect, ,orice
are acest statut în conformitate cu legislaia intern a statului" (trad. a.). Prin urmare, pentru
a calitica o entitate juridic ca agent (organ al statului) de iure, relevan prezint preve-
derile dreptului intern.
Trebuie subliniat, de asemenea, c formularea din art. 4 al Proiectului de articole are un
sens foarte general. Noiunea de organ al statului nu se limiteaz la organele publice centrale,
la oficialii de rang înalt sau la persoanele care au atribuii în domeniul relaiilor externe ale
statului. Dimpotriv, noiunea are un sens extins, care cuprinde organele guvermamentale de
orice natur, indiferent de calificarea dat acestora i funcile pe care le exercit (pot fi organe
legislative, executive sau judiciare) i de locul pe care il ocupä în ierarhia organelor publice
ale statului, inclusiv cele de la nivel de provincie sau de la nivel local .
Curtea Internaional de Justiie nu s-a limitat doar la calificarea expres, dat de
dispozii legale interne, a unor organe sau autoritäi ale statului, ci a analizat în ce msur
acte comise de persoane care nu se încadreaz in aceast tipologie se
pot înscrie în categoria
actelor ilicite carede facto pot fi atribuite statului.
Astfel, Curtea Internaionala de Justiie a apreciat c, din
internaionale, acte comise de particulari sau alte
perspectiva rspunderii
entitai juridice care nu sunt, în principiu,
organe ale statului pot fi considerate c provin de la:
persoane sau grupuri de
persoane ori entiiai Juridice
organele de stat, chiar dac acest statut nu este prevazut de (..) ce pot fi echivalate cu

nersoanele, grupurile sau entitile s acioneze in «complet dreptul intern, cu condiia ca

Carui instrument sunt*. dependen» fa de stat, al

IICL Corfu Channel Case (United

Kingdom of Great Btritain and
Judgement of 9 April 1949. Northern Ireland
1. Brownlie, op. cit., 1998,p. 451.
v.
Albania), Merits,
3
Tnternational Law Commission, Draft
mntaries, 2001, Report thearticles on Kesponsibility of States
of International for
leaal Law Internationally
2019).
un.org/ilc/texts/instruments/ePrevention
Tnlication of the Covention
Herzecovina Serbia
on
nglish/commentaries/9_6_2001pdf
the and
CommiSsion on the work
(accesat
of
la 6
its
Wrongful
fifty-third
septembrie
parag. 390-392.
v. anad
MonenegrO Meits, Punishment
Juagement of
26
of the Crime of
Genocide
February 2007, ICJ (Bosnia
Reports
rts 2o07
 235
capolulV.Statul- subiect originar de drept internaional puublic
C u alte cuvinte, elementul esen ial în a determina dac un act c o m i s d e o persoana care

al statului poate
fi atribuit statului
interne, statut de apent
respectiv const Iementärilor
în analiza respectiv _i stat, precum _i
a Existente
unui
unui raport de es
legturii
z a legäturii dintre
persoana respecuva
persoana
raport de subordonarea acesteiar spunderii
a l t a cerin pentru angajarea fa de stat.internationale a statelor, conform art. s din
Proiectul de articole din 2001, este ca actele organelor lor (de iure sau d e j a c t o ) sa n

comise n exercitarea autorit ii de stat, în aceast calitate, la momentul sävar_iril aCuu

ilicit.
cuvita ii administrative a statuui presupune contacte anel
intre orEa
administraiei publice i indivizii aflati pe teritoriul su. Una dintre
administraiei publice o reprezint personalul administraiei publice,reîn
carc, ii
baza pregtiril
de specialitate, 1_i dest_oar activitatea în cadrul unei anumite autoriti
e anlicabile2.
publice, potrivit competenelor specifice stabilite de actele normative In cazit
aplicabile. in cazul im
care, n cursul acestui proces, sunt realizate acte care încalc anumite obliga ii ntet

ionale asumate de stat, acestea pot sã pun în discuie ention

genera situatii care
raspunder statului respectiv fa de cetenii sträini. Cu titlu de exemplu, potI men
tratamentul discriminatoriu aplicabil cet tenilor str ini, actele abuzive de expulzaic
arestrile nelegale, înclcarea statutului personalului diplomatic i consular.
Organele legislative ale statului pot adopta acte care încalc obliga iile asumate prn
angajamentele interna ionale ale statului sau pot omite s elaboreze actele interne necesare
pentru receptarea unor norme de drept internaional. în cazul în care textul tratatului
internaional stabile_te în mod clar obligaia statelor pri de a încorpora anumite reguli în
dreptul lor intern, e_ecul unui stat de a se conforma dispozi iilor tratatului va crea cadrul

pentru angajarea rspunderii internaionale a acestuia, fr s prezinte relevan dac S-a

produs sau nu un prejudicius.
Alte exemple ce pot fi menionate sunt: impunerea de taxe sau impozite abuzive _i
discriminatorii pentru cetenii sträini, reglementarea naionalizrii averii investitorilor
sträini, înclcarea drepturilor minoritäilor.
Actele organelor judiciare pot avea caracter ilicit _i pot constitui temei
pentru
antrenarea rspunderii internaionale a statului, prin pronunarea hotrâri
unor judectore_ti
care încalc obligaiile asumate de ctre stat. Cu titlu de
exemplu, pot fi menionate
pronunarea unei hotrâri de arestare _i condamnare a unui diplomat strin (ipotez a crei
probabilitate este destul de redus în prezent).
In aceast categorie de acte ilicite ce antreneazå rspunderea
internaional a statelor
pot fi menionate hotrârile pronunate de Curtea Internaional în cauzele LaGrand si
Avena', în care Statele Unite ale Americii au arestat _i condamnat la moarte cetteni strini,
J. Crawford, S. Olleson, op. cit., în M.D. Evans (ed.), International Law, 4h ed., Oxford
2014, p. 455. University Press,
2Pentru detalierea prilor
componente ale organului administraiei publice, a se vedea D.C. Mâ, Drept
administrativ. Vol. 1. Noiuni introductive.
Organizarea administraiei publice. Funcia public i funcionarul
public, Ed. Universul Juridic, Bucure_ti, 2016, 57-58 _i urm.
3V.Constantin, op. cit., 2010, p. 327. pp.
4J. Crawford,
op. cit.,
ICJ, LaGrand Case 2012, p. 548.
2001, p. 466. (Germany v. United States of America), Judgment of 27 June 2001, ICJ Reports
ICJ, Avena and Other
Mexican Nationals
2004, 1CJ Reports 2004, p. 12. (Mexico v. United States of America), Judgment of 31 March
 fundamentaie

institu ii
interna ional public. Principii _i
Drept
1963
Viena din
2.36 de la
acestora în temeiul Conventiei interna ionale
a
reveneau

drepturile
ce r spunderii
s respecte ce a condus la constatarea

fär consulare,
ceea

la rela ile
cu privire
Americii au
înc lcat _i m surile
Statelor Unite. Unite ale
LaGrand,
Statele
fondul cauzei, prin c a r e a
Mai mult, în
cauza
hot rârii cu privire la antrenat
Curte anterior este
statului
luate de c tre interna ional a
provizorii subliniat c ,,r spunderea fi ele". Curtea
oprirea execuiei _i a indiferent c a r e ar
dispus sale competente,
organelor i autorit ilor
ordinului de m suri
provizorii al Curii
prin aciunile constatat c înc lcarea
Americii _i aplicarea
Internaional de Justiie a Statelor Unite ale
ctre instanele _i autoritile
Internaionale de înc lcare a obligaiilor interna ionale-
interme au constituit o
dispozitiilor legale de c tre Curtea Interna-
al m surilor provizorii dispuse
Analiza caracterului obligatoriu este redat în cuprinsul prezentei
realizat de îns_i aceast instan,
tional de Justiie, diferendelor internaionale.
în extras, la finalul capitolului privind soluionarea
lucrri, actele autoritilor guvernamentale care
Statul este considerat responsabil _i pentru
sau nu au respectat mandatul (conform art. 7 din Proiectul de
primit
_i-au depit atribuiile
fi menionate actele militarilor din cadrul
articole din 2001). Cu titlu de exemplu, pot
exercit elemente ale autoritii guvernamentale.
armatei, întrucât sunt ageni ai statului care sale
Aceast regul este una strict, astfel c statul nu poate eluda antrenarea rspunderii
internaionale prin motivarea c o anumit conduit nu a fost autorizat (ultra vires.
Aceast interpretare a fost dat de Curtea Internaional de Justiie în hotrârea din
cauza Armed Activities on The Territory of the Congo* cu privire la prezena soldailor
statului ugandez pe teritoriul statului Congo. Curtea a subliniat caracterul cutumiar al
regulii potrivit creia conduita oricrui organ al statului trebuie considerat ca fiind a
statului i, de asemenea, a amintit natura cutumiar a regulii instituite în art. 3 din A patra
Conventie de la Haga cu privire la legile i obiceiurile rzboiului terestru din 1907 _i în
art. 91 al Protocolului adiional nr. 1 la Conveniile de la Geneva din
1949, potrivit crora
,0 parte la un conflict armat este responsabil pentru toate actele comise de
carefac parte din fortele sale armate"
persoanele
Ráspunderea internaional a statelor poate fi, de asemenea, antrenat în temeiul art. 5
din Proiectul de articole din 2001, care
stabile_te atribuirea cåtre stat a actelor comise de
entiti sau persoane care nu sunt organe ale statului, în sensul art. 4 din
articole, dar Proiectul de
care sunt
împuternicite, potrivit legislaiei statului, s exercite elemente
autoritaii guvernamentale, cu condiia ca persoana sau entitatea in cauz ale
aceast calitate. s fi actionat în
Cu titlu de exemplu, Comentariile
din unele state în care Proiectului de articole din 2001
societi private de securitate sunt contractate menioneaz
situatia
activiti de gardieni în închisori, iar în aceast calitate pentru a desfásura
publice, cum sunt detenia _i disciplina exercit
în deinuilor, prerogative ale puterii
conformitate cu hotrâri
judectoresti
'ICJ, LaGrand (Germany v. United States
Reports 1999, p. 9, parag. 28. of America), Provisional Measures, Order
ICJ, LaGrand Case of 3 March 1999 tCL
Reports 2001. (Germany v. United
States of America), Judgment of 2/ June
A. Aust, op. cit., 2010, 2001, parag. 128 ICL
p. 380.
4ICJ,
CJ, Armed Activities on the
Judgment of 19 December 2005, ICJ Territory of the Congo (Democratic Repubi
ublic of
Ibidem, parag. 214. Reports 2005, p. 168. the
Congo v.
Uganda),
 LOTur
O8ldl
drept internaional public
237
sau Cu regulile de detenie. Un alt
detinute de stat, catre care exemplu îl pot constitui
au fost
delegate companiile aeriene
anumite prerogative în materie deprival
u

imigraiei sau de instituire a carantinei!. control

a
4.3.2.2. Acte comise de
particulari
In principiu, statul nu
rspunde
pentru actele
sub controlul su particularilor,
atribuite, intrucat ace_tia nu se afl care nu 1-ar
puca fi
Ins, în anumite
condiiu, _i nu actioneaz pe seama
din cauza
existentei unui raport de fapt special între sta
persoane private, prin excepie de la aceast sta
regul, s-a considerat c poate fi
rspunderea statului pentru fapte ilicite comise de angajata
sa, dac nu a luat msurile simplii particulari, aflai sub jurisdica
adecvate pentru prevenirea unui
prinderea fptuitorului, neîndeplinindu-_i incident, protejarea victimelorS
astfel obligatia de vigilen ce revine
proprii, sau dac statul recunoa_te actele comise ca fiind ale sale', le asuma. organeio
In acest sens, art. 8 din i
Proiectul de articole din 2001 se refer în mod expres la
conduita persoanelor sau a
grupurilor de persoane., care va fi atribuit statului dac
sau grupul de
persoane acionat pe baza
a persoana
controlul statului, idee instructiunilor sau sub îndrumarea direct ori sub
acceptat pe scar larg în jurisprudena internaional. Practic,
avute in vedere dou
ipoteze: prima se refer la persoane private care acioneaz in sun baza
instruciunilor statului; a doua ipotez se refer lao situaia mai
private acioneaz sub controlul direct al statului. general, în care persoanele
Comisia de Drept Internaional, în
Comentariile la Proiectul de articole din
2001, subliniaz c, potrivit principiului efecti-
vitii, care are un rol deosebit de important în
dreptul
ipoteze trebuie s fie analizat existena unei legturi realeinternaional public, în ambelee
între persoana sau grupul de
persoane care comite actul ilicit _i mecanismele statului*. Constituie
încadreaz în ipotezele art. 8 din Proiectul de articole cele situaii care se
în care organele se stat
suplimenteaz aciunile proprii prin recrutarea ori instigarea particularilor sau a î_i
de persoane care
acioneaz ca ,,auxiliari" ai lor, dar sunt în
grupurilor
afara structurii oficiale a
statului. Comisia de Drept Internaional
în care indivizi sau grupuri de
menioneaz ca exemple în acest sens acele cazuri
persoane, de_i nu sunt delegai în mod special de stat _i nuu
fac parte din forele de poliie sau armate ale statului, sunt
sunt trimi_i în calitate de voluntari în ri
angajai ca personal auxiliar sau
vec1ine ori sunt
misiuni în strintate.
instruii s îndeplineasc anumite
Un grad mai mare de complexitate _i dificultate
prezint
stabilirea existentei
,indrumrii _i controlului statulur", pentru a se
angaja raspunderea internaional a
fiind necesar ca actul în cauz s fie parte a unei operaiuni indrumate _i controlate acestuia
de ctre

International Law Commission, Draft articles

on Kesponsibility of States for Internationally
Acts, with commentaries, 2001, Report of the Internalonal Law Commission on Wronofl
the work of its
session, p. 43. fiftv-third
2F.Maxim, op. cit., p. 115.
3
J. Crawford, S. Olleson, op. cit., în M.D. Evans (ed.), InrernatiOnal
Law, 4 ed., Oxford
2014, pp. 455-456. University Prec
Press,
International Law Commission, Draft articles on kesponsioluy of
Acts, with commentaries, 2001, Report
of the Iniernnonal Lw CommissionStates for Internationally Wronofl
on the
session, p. 47. work of its fifthir
Tbidem.
6
M. lovane, op. cit., 2017, pp. 401-403.
 fundamentale

_i institu i
public. Principii
interna ional
Drept Proiectul
238 aplicabilitatea
art. 8 din
asociat
poate fi
deoarece
relevan , particularilor
deosebit conduita de sub
sc pat
stat. Acest element prezint situaii în care
de stat _i care a

de articole nu se extinde _i la acele opera iune

derulat

cuo
sau în mod secundar persoanelor
pentru ca
aental
stat asupra de analiz
controlul statului. exercitat de
c tre elementele
dintre
trebuie unul in and
Grad control care
statului a
constituit Activities
Paramilitary
actiunile acestora Sa poat fi imputate
s poat Military and WIcaragua), pentru a

lnterma ionale de Justitie în cauza

în i împotriva Unite ale
militare si paramilitaree r a u
Statelor
(Activit ti imputabile
ICaragua? contras acestui stat. Un
paramilitare a
grup rii interna ional
Curtea
privire la
aunile r spunderea care

Americii, astfel încât s poate fi reinut cu

de ,,control",
reprezentat noiunea
»planificarea,
element importantal analizei -a responsabile pentru alt
Unite e r a u
parte, c Statele nu a admis, pe de
Onstatat, pe de o
paramilitare',
îns
care le-au dat trupelor comise de contras erau
gi sprijinul" pe toate actele
ca constata c
formulat de Nicaragua, de a exercitat asupra lor,
In
Partc, Cererea controlului pe care l-au
mputabile Statelor Unite din cauza
urm toarea formulare:
Unite ale
altor ajutoare acordate de Statele
Cuda sprijinului financiar Statelei Unite au exercitat efectiv un asemenea grad ade
masiv a
n dovezi clare c
nu exist in numele
Americu, considerarea contras ca acionánd
control în toate domenile, încâat s justjifice
lor.
ale Americii menionate anterior i
(..) Toate jormele de participare a Statelor Unite
cu un grad mare de
chiar controlul general al statului pâarât (SUA) asupra unei fore
c Statele
dependent fa de acesta nu înseamn, prin ele însele, în lipsa altor dovezi,
Unite ale Americi au îndrumat sau au pus în aplicare comiterea actelor contrare
drepturilor omului _i dreptului de reclamant. Asemenea acte
umanitar, invocate ctre statul
ar fi putut fi comise de membrii contras fr controlul Statelor Unite. Pentru ca acest
comportament s determine raspunderea jurdica a Statelor Unite ale Americii, trebuie, în
principiu, s se demonstreze c acel stat a aut control efectiv asupra operatiunilor
militare i paramilitare în cursul c rora s-au produs înclcrile invocate4

Problema antrenärii rspunderii internaionale a statului poate s fie

pusîn discutie _i
in cazul actelor comise de
soCietaj reprnaer sau
aeinute de stat sau aflate sub
controlul
ctatuui. iîn situaiile în care comit acte Care conravin
Obligailor intermaionale asumate de
rinciniu, dreptul internaional recunoa_te distincia între
eri de la nivel naional, iar taptul iniinarii ae catre statstat ca entitate
juridic si
întreprinaci te cuficient pentru a atribui catre stat a unei
societäti (entitate
Incorporatista)
temeiul principiului separaiei dintre stat _i entitile comportamentul
corporatiste, prima
terior
facie,alal conduita
ulterior acces
acesteia.

International Law Commission, Drajtthearticles on

Responsibilitv ofStates
2001, Keport of International Law for
Acts, with commentaries,
session, p. 47.
Commission on Internationally Wrongfiul
the work
of its
2 Military and Paramutary Actrvities in and against
ICJ, Nicaragua (Nicaragua fifty-third
America), Merits, Judgment,
2/
June 1986, ICJ Reports 1986, D. 14 v.
ICJ, Military and Paramiltary Activities in and against United States
3
I986, p. 51, parag. 86.
27 June Nicaragua (Nicaragua of
America), Judgement, v.
Tbidem, Pp. 62, 64-65, parag. 109,
115. United States
of
 Subiect origina de 239
drept internaional blic
în
acestora
exercitarea
cazului în care activitii lor excep ia
exercit elemente ale specifice nu imputabil statului,
5 din
cu

rojectul
Pro de articole din
2001. Astfel, în autoritii în sensul art.
guvernamentale,

particulare, în mod deosebit. fiecare caz. trebuie analizate cirei

deosebit, cl iecare
cele cTeritoare
caz concret,
referitoare
trebuie ainstruciunile date sau
indrumarea
indrumarea.ori
controlul exercitate de
rolul raportul
de ctre Stat o raportu
la
, pretins
contrar unei
dintre

obligaii internaionale. Potrivit r e stat _i anumit anumit conduit

conduitad, P cole, termen
instructiuni, ,ndrumare", control" dispoziiilor Proiectul ade articole, termeni
poziiilor art. 8 din Proiectul
sunt alternativi, astfel încat esteficient
s fie
fie
demonstrat existena unuia dintre ei'.
In ceea ce prive te atribuirea ctre stat a actelor comise de particulari, care nu se alau
sub controlul sau indrumarea statului, poate fi hot rârea pronunat de Curtea
menionat
[nternaional de Justiie, în
1980, în cauza Personalul diplomatic i consud. SUA la
Teheran, in care Curtea
a
apreciat c pregtirea atacului, asaltul si luarea
ostaticilor, prin ocuparea ambasadei SUA, nu erau imputabile Iranului.amdada
Insa
e
circumstantului
ulterioare, de sprijinire a actelor respective, precum _i neindeplinirea obligaiei statu a
a
iranian de a proteja localurile ambasadei _i inaciunea prelungitå a statului, atunci zia c
aprut obligaia de a
pune capt ocuprii ambasadei americane, au determinat concuAa
statul iranian r spunde internaional.
Un element important în atribuirea actelor comise statului l-a constituit un decre c
de ctre Ayatollahul Khomeini la 17 noiembrie 1979, prin care a aprobat si a sustin
a ambasadel i
ocuparea Ambasadei Statelor Unite, ceea ce a transfornmat actul de ocupare
ai statului.
detentia ostaticilor în acte ale statului iranian, iar pe autorii actelor în ageni era
,,un centru de
Decretul în cauz debuta cu afirmaia c Ambasada Statelor Unite
mi_crii
spionaj _i conspiraie _i c ,,persoanele care au pus la cale comploturi împotriva
bucur de respectarea diplomaiei internaionale"
noastre islamice în acel loc nu se
Ambasadei i ostaticii vor r mâne a_a cum sunt
In continuare, a declarat c sediul
trad. a.).
fostul Shah pentru a fi judecat _i vor fi înapoiat
pân câînd Statele Unite vor fi predat s elibereze
Aceast privea cererea ca militanii
declaraie
proprietatea acestuia Iranului. nu au spionat,
Ministerului Afacerilor Externe
c
negrii _i femeile, dac se dovede_te restul ostaticilor, expri-
fi imediat expulzai din Iran" (trad. a.), în timp ce, pentru
pentru a
clar : ,Nobila naiune iranian nu va
guvernului iranian a fost foarte
marea inteniilor ostatici vor r mâne arestai pân când
eliberarea celorlali, astfel încât ceilali
permite cu dorina naiunii"s (trad. a.).
guvernul american va aciona
în conformitate

reinut c
Curtea Intermaional de Justiie a
Khomeni, de men inere a ocupatiei
de Ayatollahul
politica astfel anunat exercitáarii de presiuni asupra Guvernului
ostaticilor în scopul
Ambasadei yi de detinere a de alte autoriti
iraniene i aprobat de
atelor Unite ale Americii, a fost
respectat
contexte.
in diferite
n mod repetat prin declaraii
fãcute transformarea
naturii juridice a situatioj
eESTea acestei politici
a fost
diplomatic s
Rezultatul principal al ca ostaticI
a personalului
Ambasadei _i deinerea
reate prin ocuparea

on Responsibility of States for lnternationally Wroneful

International Law Commission, Draft articles CommIssion on the work of its fifty-third
International Law
commentaries, 2001. Renort
of the
swlh 24 May 1980, 1CJ Reports 1980.
Session, p. 48. Tehran, Judgement,
Staffin
,nted
3
States Diplomatic and Consular
Idem, parag. 73.
 fundamentdie
institu ii
240 Drept interna ional public. Principii si

de Ayatollahul Khomeini i alte organe au

COnsular Aprobarea acestor fapte dat Ambastct i
de contimuare a lor au transformat continuarea ocuprii
decizia
anan i care au Sece
Ostaticilor îin acte ale statuhui. Militanti, autori ai invaziei _i
epnerea însus_i raspunu
u ageni ai statului iranian pentru ale caror acte statul
C devenit
Hemafional. La 6 mai 1980, Ministrul Afacerilor Externe (.) u fost efcut de
televizat c ocuparea Ambasadei Statelor Unite ale Americii
a jost JuCUd u
cr Jost
u

afinea noastr». Mai mult, în circumstantele Dredominante, situaia osiaticll0

agravat de faptul cà detinerea lor de ctre militani nici mcar nu a oer i i
disciplel y
ar jijost acordate de ctre fortele de poliie i securitate, supuse
ure
controlului superiorilor" (trad. a.).
In opinia Curii Internaionale de Justiie,
Statelor
decizia autoritilor iraniene de contimua ocuparea sediului Ambasadei
a
Unite
Unite de c tre militani i detentia ca ostatici a personalului Ambasadei a condus n moa

Clar la inclcri repetate i multiple ale din Comveniile de la Viena

dispozitiilor aplicabile
din , cu privire la rela ile diplomatice, _i din 1963, cu privire la rela ile consulare
.n chiar mai grave decât cele care s-au produs prin e ecul lor de a lua orice masuri de
prevenire a atacurilor asupra inviolabilitii sediului i a personalului"* (trad. a.).

4.3.2.3. Acte ilicite svâr_ite în timpul unei insurecii

In cazul unei
mi_cri insurecionale care are loc pe teritoriul unui stat, posibilitatea
angajrii rspunderii statului pentru actele comise de guvern _i de insurgeni în timpul unui
råzboi civil este determinat de succesul sau
insuccesul mi_crii de insurecie, astfel cum
reiese din formularea art. 10 din Proiectul de
articole din 2001, având în vedere c actele
comise de membrii mi_crii
insurectionale sunt circumscrise noiunii de conduit a
particularilor.
In sensul art. 10 din Proiectul de
articole, care prevede o regul bine stabilit în
internaional, dac
insurecia e_ueaz, guvernul legal este responsabil dreptul
si, dar nu _i pentru cele ale insurgenilor. Dac mi_carea de pentru actele agenilor
guvern instaurat astfel este responsabil pentru toate actele insurectie iese victorioas, noul
comise de insurgeni, dar _i
pentru msurile luate de autoritatea inläturat,
retroactiv în numele statului în baza voinei insurgenii fiind considerai a aciona în mod
Temeiul acestei diferene de tratament
naionale .
membrilor mi_crii insurecionale care a avut succesjuridic _i al atribuirii ctre stat a conduitei
este
mi_carea în cauz i eventualul guven. LDin acest reprezentat de continuitatea dintre
subliniaz c termenul ,conduita" in acest context motiv, se refer
Comisia de Drept
Internaional
insurecionale, la
în sine, în ansamblu, nu la acte comportamentul mi_crii
individuale ale membrilor
în opinia Comisiei de Drept sis.
cu un nou
Internaional, în cazul în care are loc înlocuirea guvernului
guvern _i cu
mi_carea insurecional victorioas, organizaia care conduce statul
ICJ, United States Diplomatic and Consular
parag. 74. Staff in Tehran, Judgement, 24 May 1980, ICJ Reports 1980,
Idem, parag. 76.
F. Maxim, op. cit., pp. 100-102.
International Law Commission, Drafi articles on
Acts, with commentaries, 2001, Report Responsibility of States for Internationaly
of the International
session, p., 48. Lamv Commission on the work Wrongful
its of fifty-third
 originar de arept nilela

aprtolul V. Statul-subiect
care exist intre noua organizare
astfel c elementul de continuitate
este cea insurecional, atribuirea c tre entitatea statal a
determin , in mod firesc,
statal _i mi_carea insurgent Trebuie subliniat c statul nu înceteaz
conduitei mi_crii insurecionale în timpul luptelor'.
ci r mâne aceea_i entitate, în ciuda modific rilor
Sa existe ca subiect de drept intermaional,
intervenite în structura sa instituional, _i reprezint singurul subiect de drept international
cruia îi poate fi atribuit rspunderea juridic, astfel c situaia impune ca atât actele
comise în timpul luptei pentru putere, cât _i cele comise de ctre guvernul anterior s fie
imputate statuluis.
Trebuie realizat o distincie între aceast ipotez _i cea în care autoritile legitime ale
statului, confruntate cu o mi_care insurecional pe teritoriul statului, cu revolte locale,
manifest neglijen _i pasivitate în a lua m suri de precau ie _i de preven ie, atitudine care
capât semnificaia unei indiferente fa de evenimente sau chiar de complicitate fa de cei
responsabili, astfel încât poate fi pus în discuie antrenarea rspunderii internaionale a
statului pentru prejudicile create cetenilor sträini sau proprietii acestora ori celei publice
a statelor strines.

4.3.3. Prejudiciul element al rspunderii _i formele reparrii sale

-

4.3.3.1. Consecintele comiteri unui

formele sale
act internaional ilicit. Prejudiciul _i
Potrivit art. 30 _i art. 31 din Proiectul dearticole din 2001, consecinele comiterii unui
act ilicit constau în încetarea
acestuia_i repararea integral a prejudiciului produs prin
conduita statului. De asemenea, comiterea unui act internaional ilicit deschide
pentru celelalte state de reaciona _i a
a posibilitatea
derii autorului, prin rspunde fa de actul comis,
prin invocarea rspun-
obinerea încetrii _i/sau a reparaiei _i, în cazul în
alte
nu exist,
prin contramsuri. care
modaliti
Trebuie subliniat c între aceste
modaliti exist
distincii, atât în ceea ce prive_te
continutul, cât _i în ceea ce prive_te regimul lor juridic: încetarea
obligaii care deriv din aplicarea normelor dreptului actului _i reparaiile sunt
unui act internaional ilicit;
contramsurile constituie
internaional cu privire la comiterea
il ultimul remediu
poate folosi dup ce eforturile privind încetarea conduitei pe care statul victim
ajuns la un rezultat. _i repararea
prejudiciului nu au
Prejudiciul reprezint orice vtmare, atät material, cât
material ilicit al unui stats. _i moral, rezultând din actul
In ceea ce
prive_te întinderea reaciei fa de conduita
nu toate statele statului autor, trebuie
au
dreptul de a rspunde tuturor
Astfel, în cazul raporturilor dintre inclcrilor regulilor precizat c
dreptului internaional.
inclusiv în ceea ce prile
la un tratat
avea drepturi bilateral, doar prile sunt
Din punct de vedere prive_te continuarea obiectului sus. prezumate a
multe criterii: natura teoretic i practic, prejudiciul
vtmrii poate fi clasificat în
(material _i moral), funcie de mai
necesitatea de a decurge din faptul ilicit
1bidem, p. 50.
2 Tbidem.

3J. Crawford,
4Ibidem, p. 566.op. cit., 2012, p. 551.
D.Chilea, op. cit., p. 171.
63.Crawford, op. cit., 2012, p. S567.
 Drept
242
al vatamarii (mediat _i imediat)!, dar, în privinta
subiectul pasiv element relevant în
(direct _i indirect) si concret a prejudiciuui
nu constituie un

reparrii acestuia, forma

stabilirea formei de reparaie. din punct de
concret , întrucatpoate fi cuantificat
o existen constând
Prejudiciul material are abstract, taa de cel material,
moral are un caracter
vedere economic. Prejudiciul ca violarea spaiului
stat, prin fapte
unui
in atingerea onoarei, demnitäii
sau prestigiului sunt consacrate iîn
Ambele forme ale prejudiciului
aerian, arderea drapelului naional.
jurisprudena internaional. în mod necesar din svâr_irea
decurge
v t mare ce
Prejudiciul direct reprezint o
interna ional . Prejudiciul
antrena rspunderea
actului ilicit _i este susceptibil de a care statul s fie
de cauzalitate clar de tip cauz -efect, in
indirectnu prezinto legtur ai statului sau persoane juridice având
actului ilicit, ci victimele sunt cetteni
Victima
naionalitatea sa?.
suferit de statul victim, prin organele publice
sau
Prejudiciul imediat este v t marea
internaional. Interesele
agenii si oficiali, într-un drept pe care îil are în temeiul dreptului
lezate ale statului victim pot fi atât materiale, cât _i morale. Un prejudiciu imediat material
poate fi cauzat prin distrugerea sau degradarea unui bun care aparine statului vVictim. Un
prejudiciu imediat imaterial poate fi cauzat prin survolarea neautorizat a spaiului aerian al
statului victim , prin atingeri aduse drapelului statului victim , inc lcarea inviolabilita ii
sediului ambasadei'. Prejudiciul mediat reprezint atingerea adus persoanelor fizice sau
juridice de drept inten. Statul poate aciona în numele cetenilor si în temeiul instituiei
proteciei diplomatice, pentru a-_i valorifica un drept propriu al su, acela de a face s fie
respectat, în persoana resortisanilor si, dreptul internaional.

4.3.3.2. Forrmele de reparare a prejudiciului

Astfel cum am menionat _i mai sus, în sensul
Proiectului de
articole din 2001,
consecinta stabilirii rspunderii internaionale a statului const în încetarea
_i repararea integral a prejudiciului cauzat. Trebuie subliniat c activitii ilicite
încetarea conduitei ilicite
reprezint obligaia fundamentala a statului autor de a se conforma
international _i nu este un mijloc de reparare a prejudiciului, ci regulilor dreptului
independent, în toate situaiile în care obligaia internaional a constituie o obligatie
astfel încât se statului continu s
impune
a se
distinge
între aceasta obligaie a statului autor _i existes
prejudiciului cauzat prin încálcarea unei obligaii internaionale.
cea de renarare a
Formele de reparare a prejudieiului variaza in
restituire, indemnizare sau
runcie naturade
acestuia _i pot consta în
satisiacie, acestea putand interveni
separat. împreun sau în mod
Notiunea de reparare
etahil autor dincolo de
a
prejudiciului inciude
toate
mijloacele care
obligaia de incetare _i
inchude atat pot fi pretinse de la
despägubiri, cât _i satisfacie. restitutio, acordarea de
B. Selejan-Gutan, L.-M. Crciunean,
2 1bidem.
op. cit., 2014, p. 269.
D. Alland, op. cit., 2017, p. 237.
Ibidem, pp. 237-238.
J. Crawford, op. cit., 2012, p. 567.
6 Ibidem.
Capitolul V. Sldl

de repara
Obligatia de reparare a prejudiciului comis prin înc lcarea unei obligaii interna ionale
ncipiu
bine consolidat al dreptului internaional _i a fost afirmat
constituie un principiu în mod
d e citre
c tre
Curtea Perma
Curtea Permanenta de Justiie Internaional, în urmátorii termeni:
clar de

Constituie un principiu al dreptului interna ional faptul c inc lcarea unui

oaiament implic obligaia de reparare intr-o form adecvat. Prin urmare, reparafia
complementul indispensabil al neaplic rii unei convenii _i mu este necesar s fie
este
merntionat în comvenfie. Dijerenele in ceea ce privete reparaiile, care pot fi determinate
de motivele neaplicaru convenfiel, Ssunt, în consecint, diferente legate de aplicarea sa
(trad. a.).
Deoarece repararea prejudiciului produs printr-un act internaional ilicit are aceasta
natur, nu este necesar ca instanele internaionale s fie învestite în mod special în privina
stabilirii formelor de reparare _i a întinderii acesteia, ci aceast prerogativ exist in baza
stabilirii jurisdiciei respectivei instane, între prti, astfel încât un diferend cu privire la
interpretarea sau aplicarea unui tratat interna ional include _i diferendul cu privire la
consecinele înclcrii acestuia, iar ca urmare, _i formele _i întinderea reparaiei.
In privina întinderii obligaiei de reparare a prejudiciului, regula fundamentala,
constatat înc din 1928 de ctre Curtea Permanent de Justiie Internaional, este c

.repara ia trebuie, în msura în care este posibil, s _tearg toate consecinele

actului ilegal _i s restabileasc situaia care ar fi existat, cel mai probabil, dac actul
respectiv nu ar fi fost comis. Repararea în natur sau, dac aceasta nu este posibil , plata
unei sume care corespunde valorii restituirii în natur; acordarea de daune-interese pentru
pierderile syferite care nu sunt acoperite prin reparaia în natur sau prin plata unei sume
în locul acesteia acestea sunt principiile care ar trebui s fie folosite la determinarea
valorii compensaiei datorate pentru un act contrar dreptului internaional"" (trad. a.).

Din formularea acestui raionament al Curii Permanente de Justiie rezultä c potf

identificate trei forme concrete de reparare a prejudiciului suferit de statul victim a
incälcrii unei obligaii internaionale, respectiv:

a) Repararea în natur a prejudiciului (restitutio in integrum) - presupune, dac

este posibil, restabilirea situaiei anterioare producerii prejudiciului, prin înlturarea
consecintelor negative ale acestuia. Cu titlu de exemplu, pot fi menionate: restituirea unor
proprietji expropriate abuziv, repararea unor
cladiri, punerea in libertate a unor
persoane
arestate abuziv. Este specific prejudiciilor materiale, dar nu se reduce la acesteat
Din interpretarea dat de ctre Curtea
mai sus, rezult
rermanenta
de Justiie Internaional,
c repararea în natur (restifution, engi.) a fost prezentat
i continu s fie considerat
PCIJ, Factory Chorzow, Jurisdiction, Judgement or 26 July 1927, No. 8,
at
21, 1927, PCIJ, Series A
p.
https://www.icj-cij.org/en/pcij-series-a (accesat la 10 septembrie 2019). No 9.
2
J.Crawford, S. Olleson, op. cit., în M.D. Evans (ed.), international Law, 4th
2014, p. 469. ed., Oxford University Press
3 PCIJ, Case
concerning the Factory
Sentember 13th 1928, Series A no. 17; J. atChorzow,am jor Indemnity, Merits,
Judgement
Responsibility, în M.D. Evans Crawiord, 4"
(ed.), International
S. Oleson,The Character and Forms 13,
no.
Law, ed., Oxford University of International
4H.Thierry, op. cit., p. 111. Press, 2014, p. 469.
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii _i institu ii
244
forme de reparare
cauzat i c se recurge la celelalte
prima fom de reparare a prejudiciului
atunci când aceasta nu este posibil.
mai frecvent
(despgubirile) reprezint forma c e a
-

D) Repararea prin echivalent materiale, câåt

aplicabil atât în cazul prejudiciilor
este
uzata de reparare a prejudiciilor _i ilicit sunt ireversibile. Regula
este c
al celor morale, atunci când efectele faptului
S1 efectiv cauzat (daminum emergens), cât _i
despagubirilese acord pagubaatât pentru
pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans de c tre Curtea
hot rârea pronunat
Cu titlu de exemplu, poate fi menionat militare i paramilitare în i
nternaional de Justiie în 1986 în cauza privind Activiti
,,obligaia de a repara
Statelor Unite le revenea
poriva Nicaragua, în care a retinut c
le
ale obligaiilor pe care aveau
toate prejudiciile cauzate statului Nicaragua" prin .înclcri de
contormitate dreptul international cutumiar"3 _i prin ,inc lcarea | ratatului
cu
Hotrârea Curii menio-
prlcenie, Comer _i navigaie între prti, din 21 ianuarie 1956. de ea, in lipsa unui
ncaza ca stabilirea formei _i a cuantumului reparaiei vor fi realizate
acord al pärilor. Curtea a stabilit, în cadrul procedurilor subsecvente, termene pentru
memoriile serise ale pärilor în acest sens. în septembrie 1991, Nicaragua a notificat Curi
n aore_te continuarea procedurilor, astfel c litigiul a fost scos de pe lista de cauze a
Curti. In prezent, Nicaragua evalueaz prejudiciul suferit la 17 miliarde de dolari _i,
potrvit declaraiilor sale, va reiniia procedurile pentru a obine repararea acestuia.

c) Satisfac ia - reprezint forma specific de reparare a prejudiciului moral _i poate, in

concret, s presupun : exprimarea unor scuze sau regrete oficiale din partea statului vinovat
(conform art. 37 parag. 2 din Proiectul de articole din 2001), realizarea unor acte simbolice
din partea statului autor al înclcrii obligaiei internaionale
ca salutul _i onorurile -

acordate steagului lezat sau constatarea înclcrii

-

unei norme de
cuprinsul unor hotärâri judectore_ti sau decizii arbitrale.
drept internaional în
Aceasta a fost, spre exemplu, opinia
Curii Internaionale de Justiie în cauza privind
Strâmtoarea Corfu: dup ce a stabilit c a fost incaålcat suveranitatea Albaniei
britanic de a pätrunde în apele teritoriale albaneze pentru a le prin actiuneea
constatare ,,constituie prin ea însä_i satisfacie"6
demina, a declarat c
aceast

in practica internaional sunt

intalnite si alte
retinut c îns_i constatarea unei încalcari în cuprinsul situaii unei
in care
hotrâriinstanele internaionale
judectoresti ionale
constituie
au
au
Satisfactie pentru înclcarea respectiva. Pot 1 menonate, in
în materia drepturilor acest sens, hotrâri pronuntate
i libertilor fundamentale de ctre Curtea Europeanä ari pronunate
Omului: în unele situaii, dupå analiza circumstanelor cauzei, în care constat
ilor

J. Crawford, S. Olleson, op. cit., în M.D. Evans (ed.),

2014, p. 469.
International Law, 4th ed., Oxford
D. Ruzié, G. Teboul, op. cit., 2015, p. 129. University Press
3
ICJ, Military and Paramilitary Activities in and against Nicaragua
America), Judgement, 27 June 1986. parag. 292 (13). (Nicaragua v.
United States
Idem, parag. 292 (14). of
5D. Desierto, Reopening Proceedings for Reparations and Abuse of Process at tho ..
Justice, https://www.ejiltalk.org/reopening-proceedings-jor-reparations-and-abuse-ofr nal Court of
nal-court-of-justice/ (accesat la 10 septembrie 2019).
D. Chilea, op. cit., p. 177. -abuse-of-process-at-the-internatio
Capitolul V. Statul- subiect originar de drept internaional public 245

ncalc ri ale drepturilor _i libertäilor fundamentale invocate, Curtea nu acordä desp-

E r , ci consider c îns_i declararea inclcrii drepturilor invocate este suficient _i
constituie ,,satisfacie echitabil"|.

.ot Ii, de asemenea, men ionate hotãrârile pronun ate de Curtea Internaional de
n
ustnie cauza privind genocidul bosniacs i in cauza
Avena.
n cauza privind genocidul bosniac, de_i Curtea Internaional de Justiie a constatat c
rOsta Kepublic Iugoslavia a înc lcat obligaia de a preveni genocidul în privina masa-
CTUi de la Srebrenica _i c repunerea în situa ia anterioar nu este posibil , a considerat c
acordarea de despgubiri adecvat din
nu era cauza lipsei
eg turii de cauzalitate suficient de directe între actul ilicit constând in înclcarea de
Sau parát (Serbia i Muntenegru) a obligaiei de a preveni genocidul i prejudicul
suferit de statul reclamant (Bosnia i Hertegovina) constând în toate v t m rile de orice
Jel, materiale i morale, cauzate de actele de genocid. O astfel de leg tur ar putea fi
considerat ca fiind stabilit doar în cazul în care Curtea ar fi putut stabili din ansamblul
cauzet i cu un grad suficient de certitudine c genocidul din Srebrenica arfi putut, de japl,
ji evitat dac statul pârât ar fi ac ionat în conformitate cu obliga iile sale juridice. Cu toate
acestea, Curtea nu poate face acest lucru. Dup cum a men ionat anterior, statul pârât a
avut mijloace semnificative de infuen area autoritilor militare i politice sârbe bosniace,
pe care le-ar fi putut i ar fi trebuit s le foloseasc pentru a preveni atrocit ile, dar mu S-aa
demonstrat c, în contextul specific al evenimetelor, acele mijloace ar fi fost suficiente
pentru a obine rezultatul pe care ar fi trebuit s-l obin pârâtul. Deoarece Curtea nu
poate considera ca dovedit leg tura cauzal între înc lcarea de c tre pârât a obliga iei
sale de prevenire i prejudiciul generat de genocidul de la Srebrenica, desp gubirea
financiar nu este o form adecvat de reparare a înclcrii obliga iei de a preveni
genocidul"s (trad. a.).
Curtea Internaional de Justiie a reinut c declararea înclcrii obligaiei în cuprinsul
hotrrii reprezint ,prin ea îns_i satisfacie echitabil", în urmtoarea formulare:

Satisfactia echitabilä este dispusä de ctre Curtea European a Drepturilor Omului în baza art. 41 din
Convenia european a drepturilor omului, dar nu constituie un efect automat al constat rii de cätre Curte a
incälcrii unui drept fundamental garantat de Convenie, în cazul în care legea intern a statului párât nu permite
realizarea unei repara ii complete _i doar dac este necesar.
Art. 41, cu denumirea,.Satisfacie echitabila", din Conventia european a drepturilor omului (Convenia
pentru apárarea drepturilor omului _i a libertäilor fundamentale) prevede: Dac Curtea declar c a avut loc o
incalcare a Conveniei sau a Protocoalelor sale _i dac dreptul intem al Inaltei Päri Contractante nu permite
decât o înlaturare incomplet a consecintelor acestei înclcäri, Curtea acord prii lezate, dac este cazul., o
satisfactie echitabila". În nofiunea,satisfacie echitabila" din art. 41 al Conveniei pot fi incluse daune materiale,
daune morale, costuri _i cheltuieli efectuate de ctre reclamant. S. Altwicker-Hàmori, T. Altwicker, A. Peters,
Measuring Violations of Human Rights: An Empirical Analysis of Awards in Respect of Non-Pecuniary Damage
under the European Covention on Human Rights, în Heidelberg Journal of International Law (HJIL), vol. 76,
2016, pp.1-51; textul este disponibil la adresa: https:l/papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=263140
(accesat la 9 septembrie 2019).
t Application of the Convention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide (Bosnia
and e r e g o v i n a v. Serbia and Montenegro), Merits, Judgement of 26 February 2007, ICJ Reports 2007, P. 45.
Idem, parag. 462.
 T

public. Principii
i i n s t i t u i l u

Dreptinterna ional de
246 reparafie sub formn
reclamant are
dreptul la chiar statul
clar c statul cum a sugerat
1Oale acestea, es/e adecvat , aya obliga ia
u cea
mai nu a respectat
a c e a s t a poate lua forma statul páirat
yactie i lhot rcare c Canalul Corfu
prezenta în cauza

de genocid. La fel
declaraii dim
a unei
ca
consider c o
, a crimei Curtea
Comventia de p r e v e n i r e Nord c.
Albaniei),
de
(Revatul Irlandei de i Vu inchude,
ca

al Marii Britanii yi
echitabil »
n t ea îns_isatisfactie hotarari (dispo-
m a c e s t s e n s constituie
aprin a prezentei
die in clauza
operativ
cauz , o declaratie de acest fel mai continmuá i, in consecnfa,
aceast înc lcarea mu
pårátul
recunoaste c declare c
7.a). Statul reclamant care
solicita Curtii s
CErerea formulat în replic prin
a i contiu s încalce Convenia»"
imc lcat (trad. a.).
Interna ionale
mexican a solicitat Curii
statul
nationali mexicani, Americii a
Cuza Avena i ali înclcrii de c tre Statele Unite ale
urmare a constatärii
c
ustiie s dispun, ca 1963, restitutio n miegrum,
consulare, din
o Convenia de la Viena privind relaile n
t din _i condamn rilor.
Instana a apreciat Ca,
anularea parialä sau total a sentinelor
Paceast era
cauz, ceea ce se impunea potrivit dreptului internaional

constând în obligarea Statelor

Unite ale Americii de
epararea intr-o form adecvat,
revizuirea i reconsiderarea din partea
instanelor
a asigura, prin mijloace alese de ele,
acondamn rilor i hotrârilor pronunate cettenilor mexicani (..)
împotriva
americane 36 din Convenie (de laa
prin luarea în considerare atât a îinclcrii dreptului stabilit în art.
ICI, Application of the Corvention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide.
parag. 463.
2 Art. 36, cu denumirea ,Comunicarea cu cetä enii statului trimi ätor", din Conven ia de la Viena din 1963

privind relaiile consulare are urmätorul coninut: ,l. Pentru ca exercitarea funciilor consulare cu privire la
cetätenii statului trimitor s fie u_urat: a) funcionarii consulari trebuie s aibä libertatea de a comunica cu
cetätenii statului trimittor i de a avea aces la acestia. Cetäjenii statului trimiätor trebuie s aib aceea_i
libertate de a comunica cu funcionarii consulari i de a avea acces la ei, b) autoritile competente ale statului de
re_edin trebuie s avertizeze fr întrziere postul consular al statului trimitor atunci când, în circumscriptia
sa consular, un cetean al acestui stat este arestat, incarcerat sau pus in stare de
retinut în orice alt form de deteniune, daca cetaeanul in cauza cere aceasta.
deteniune preventivä sau
Orice comunicare adresat
nostului consular de ctre persoana arestata, incarcerata sau pusa in stare de deteniune
rice altä form de deteniune trebuie, de asemenea, transmisa rara intarziere de ctre preventiv sau retinut în
aceste autoritti,
ohie s informeze färîntârziere persoana in cauza despre Acestea
c functionarii consulari au dreptul de a vizita pe un ceraean
areprurile care ii revin în baza
prezentului alineat:
deteniune preventiv sau reinut
a statuui
in orice ata forma de deteniune, trimiator
de a întreine
care este
si de a nuto o încarcerat, în stare de
actein a mäsuri pentru asigurarea reprezentarii lui in
Justiie. De asemenea, ei au dreptul
statului trimitor care se afla de
dcKtoresti. Cu toate acestea, funcionarii incarcerat sau aemut in circumscripia lor în vizita
a
consulari trebuie sa se executarea uunei
t ca abin de
interveni în favoaran a
aflat in stare de deteniune preventiva sau reimut in orice alt
cetáteanul în cauz se opune în mod expres la aceasta. 2. Drepturle la care se refer form de detentiune dac
rticol trehitie
trebuie sã fie exercitate în conformitate cu
sa fie paraorafi
A
c aceste legi _i regulamente hisie
legiie _i regulamentele statului de
scopurilor pentru e re_edint.
trebuie sa permit deplina
s permita
deplina realizare
real1zare aa scopuro rar cu

acordate în baza prezentului articol". pentru care sunt otusi

destinate drepturile
Conventia privire la relaile consulare a fost adoptat la Viena, la 24 aprilie
cu
de codificare a dreptului consular, _i a ntrat in vigoare la 19 martie 1967.. Románis 1963, în cadrul
Decretul nr. 481 din 20 decembrie 1971 pentru aderarea Republicii Socialiste aderat laa Conferintei
cu privire la relaile consulare, publicat în B. Of. nr. 10 din 28 ianuarie 1972 România la Convenie
Convenia de la prin Viena
CapitolulV. Statul-subiect originar de drept internaional public
247
Piena din 1963 privind relaiile consulare), cât _i a
paragrafelor 138-141' din hotráre2
(trad. a.).

Sectiunea a 5-a
Recunoa_terea statelor _i a guvernelor
5.1. Considera ii generale

Recunoa_terea reprezint act unilateral prin care un stat constat

un
situatii unei entiti
sau a existena unei
juridice noi, care pot produce efecte asupra intereselor sale, _i
declar in mod expres sau admite implicit c acestea constituie elemente
pe care se vor baza
relaile sale juridice viitoare. In esen, recunoa_terea este un act politic, chiar dac se
bazeaz, într-o msur mai mare sau mai mic, pe criterii de natur
Cu titu de exemplu, pot fi juridic
menionate urmtoarele situaii cu privire la care se poate
pune problema recunoa_terii: apariia unui nou stat, declararea neutralitii unui stat, inter-
venirea unor modificri în teritoriul de stat, instalarea într-un stat unui
a nou guvern,
prin
mijloace neconstituionale.
Efectele produse de actul recunoa_terii pentru entitatea recunoscut constau în: stabi-
lirea de relaii diplomatice _i posibilitatea încheierii unor tratate cu alte state, exercitarea
protectiei diplomatice pentru proprii cetteni, obinerea imunitii de jurisdicie _i de
execuie.
Instituia recunoa_terii a aprut _i s-a dezvoltat ca urmare a dinamicii relaiilor interna-
tionale, caracterizat prin apariia de noi subiecti de drept internaional sau prin producerea
unor evenimente deosebite în viaa statelor. Aceasta are caracter cutumiar _i nu a fost
supus pân în prezent unui proces de codificare.
Atät recunoa terea statelor, cât i cea a guvernelor se pot realiza prin intermediul mai
multor mijloace: declaraii de recunoa_tere, telegrame de felicitare, note diplomatice, tratate
bilaterale sau multilaterale.

5.2. Formele recunoa_terii

Recunoa_terea poate fi: a) de iure sau de facto, b) expres sau tacit _i c) individual
sau colectiv'.

a) Recunoa_terea de iure reprezint recunoa_terea irevocabil , deplin _i definitiv a

unui stat, a unei alte entitti sau a unei situaii juridice.

In aceste paragrafe, Curtea Intemaionalä de Justiie a fãcut trimitere la constatärile sale din cauza
LaGrand _i a stabilit condiiile în care ar trebui s aib loc revizuirea _i reconsiderarea condamnrilor _i
hotrårilor pronunate de instanele americane împotriva cetenilor mexicani: s fie efective, s priveasc atât
hotrârile pronunjate, cât i dispoziiile de condamnare, trebuie avute în vedere consecinele juridice ale faptului
supunerii cetenilor mexicani unor mäsuri de detenie prelungit sau condamnarea la pedepse grave, s aib loc
în cadrul unor proceduri judiciare generale, ICJ, Avena and Other Mexican Nationals (Mexico v. United States of
America), Judgement of 31 March 2004, parag. 138-141, ICJ Reports 2004.
2 ICJ, Avenaand Other Mexican Nationals (Mexico v. United States of America), Judgement of 31 March
2004, parag. 153 (9), ICJ Reports 2004.
M. Dixon, Textbook on International Law, Oxford University Press, 7th ed., 2013, p. 132.
4
A. Nástase, B. Aurescu, op. cit., 2011, p. 91.
 Principii _i institu
public. revocat
international

248 Drept fi
putând
provizoriu,

limitativ si rii de iure.

caracter

unoa_terea de facto
re un
oricând. Ea constituie, de regul, , o faz preg titoare
a recunoa. de recu-
declara ii

diplomatice,
note
expres se realizeaz
prin acte
she noa terea sau
anumite

oficiale.
noa_tere, mesaj al _efului statului, telegramedintr-un anumit c o m p o r t a m e n t
dedus
Ccunoa_terea tacit poate fi unui tratat
bilateral.
încheierea
Juridice: stabilirea de relatii diplomatice,
d anumite condi ii
poate aparea

individual, exemplu,
dar în recCunoa_-
egula constituie recunoasterea state (spre
recunoa unui grup de baza unor
ua ia unei ateri colective, din pe
partea
Uniunii Europene,
terea trilor :
din fosta lugoslavie de ctre statele membre ale

criterii comune
criterii comune).

5.3. Recunoa_terea statelor

prin care unul sau
mai multe state admit c
unoa_terea unui stat este actul unilateral
de a o
Cntate politic îndepline_te conditiile specifice ale unui stat _i î_i exprim voina
a e r a membru al comunitäii internaionale'. Prin recunoa_tere, se exprima acceplare

ae catre statul emitent a validittii _i opozabilitätii fat de el a noii entiti Juridice*.

Reeunoa_terea poate lua forma unei note diplomatice, declaraii de recunoa_tere, a unui
mesaj, a unei telegrame de felicitare emanând de la _eful statului ori poate fi fäcut
printr-un tratat bilateral sau multilateralP.
Cu privire la caractrele juridice ale actului recunoa_terii, exist divergen e de opinii în
doctrina de specialitate. In general, în aceast privin discut
se despre:
a) Caracterul discreionar sau obligatoriu al actului recunoa_terii unui nou stat
in general, admite c un stat are o putere mare de
se
nou
apreciere în
stat, în funcie de interesele sale concrete, neexiständ
a
recunoa_te sau nu un
interdictia de recunoa_te un nou stat aparut, recunoa_terea
a obligaia de a recunoa_te sau
facultate a statului. Aceast regul nu trebuie considerat fiind, ca natur juridic, o
international a stabilit cu caracter general absolut. Se consider c
sal situatiile juridice care au fost obligaia statelor de a nu dreptul
create cu incalcarea regulilor recunoa_te entitile noi
dreptului internaional-dobanarea ae no ertorii prin folosireaimperative (ius cogens) ale
C folosirea fortei armate". n forei sau
spriyinul acestei afimaii pot fi
dacumente internaionale care imiteaza prin ameninarea
practic
nastere, constituie o derogare de la caracterul menionate o serie de
caracterul pur discretionar
pur _i al actului de
au fost numite recunoa_tere
condiionats: al simplu actului
Rezolutia Consiliului de
recunoa_terii _i
proclamarea ilegala Securitate
al ONU
damnat nr. 277
a
stanutului de
republic (1970)- în care Consiliul
al a
teritoriului de ctre
iD. A. Nástase. Fl. Coman,
Popescu, op. cit., 1994,
regimul
2P.M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, D. 72.
p. 36,
D. Popescu, A. Nstase, Fl..Coman, op.
D. Alland, op. cit.,p. 71.
cit., 1994, p. 72.
V.Constantin, op. cit., 2010,p. 233.
6UN Security Council, Security Council
19701: http://www.un. Resolution 277
(1970) [Southern
org
septembrie 2019). Rhodesia de Sud, fost enga/search/view_doc.
colonie
britanic, asp? Rhodesia],
symbol=S/RES/277(1970)
este în
18 March 1970.
(accesat
prezent statul Zimbabwe. la 5
 SubieLt
U g l
Ional public
Capitolul V. Statul-
249
n Rhodesia de Sud, a
aecis ca Stateie membre
ilcga lcaal _i de la a-i acorda asistena i a decis, in så se abin de la recunoasterea
conformitate cu art. 41 din Cart,
ncapt relaiilor diplomatice, consulare, actelor de comert, militare sau oricror
olatii si s întrerupa imediat orice cale de transport existent în _i din acel
Declaratia Comunitaii Europene privind,linile directoare ale stat;
etate din Europa de ESt _i Ununea sovietic", din 16 decembrie
recunoa_terii noilor
adontat o poziie comun privind recunoa_terea noilor state, subliniindu-se1991 prin care s-a -

c sunt necesare:

...)-respectarea prevederilor Cartei Naiunilor Unite i a

n Actul Final alConerinei de la Helsinki i în Carta de la angajamentelor prevzute
Paris, în mod specialin
privinta statului de drept, a democraiei i a drepturilor omului;
drepturilor
garantarea asumate
-

grupurilor etnice i naionale i minoritilor în conformitate cu angajamentele in

cadrul CSCE; respectarea inviolabilitii
-

tuturor frontierelor, care pot fi modificate doar

prin mijloace panice i acorduri reciproce (..). Comunitatea _i statele membre nu vor
recunoa_te acele entiti care sunt rezultat al agresiunii (...)".
Pe baza acestor criterii, la 11 ianuarie 1992, Comunitatea European
membre au recunoscut Bosnia _i
_i statele sale
Hertegovina, Republica Federal lugoslav a Macedoniei,
Croaia i Slovenia.
Stabilirea obligaiei statelor de a nu recunoa_te achiziii teritoriale fcute
forei
prin folosirea
i in contradicie cu rezoluii adoptate de ctre Consiliul de Securitate al ONU a fost
analizat în Avizul consultativ cu privire la
Namibia, prezentat în cuprinsul acestei lucrri,
la seciunea referitoare la
principile dreptului intermaional.
De asemenea, în Rezoluia nr. 662 din 1990, Consiliul de Securitate
al ONU a dispus
ca statele s nu recunoasc anexarea Kuweitului de ctre Iran.
Curtea European a Drepturilor Omului, în hotrârea
pronunat în cauza Loizidou din
1996, a fcut referiri la coninutul Rezoluiei Consiliului de Securitate nr. 541 (1983),
care s-a dispus statele s nu recunoasc Republica Turc
prin
a Ciprului de Nord.

b) Caracterul declarativ sau constitutiv al actului recunoa_terii unui stat

Teoria caracterului declarativ al recunoa_terii afirm c existena unui stat ca subiect de

drept internaional nu este condiionat de atitudinea celorlalte state, ci de îndeplinirea
cumulativ a celor trei elemente constitutive, 1ar statele de la care eman recunoa_terea iau
doar act de aceast situaie de fapt noua'. n acest sens, din practica statelor
pot fi date ca
exemple: Israelul, care nu a fost recunoscut de toate statele arabe, Coreea de Sud, care nu
este recunoscut de Coreea de Nord, dar ambele sunt membre ONU4.
In sprijinul acestei teorii, poate fi amintit art. 3 din Convenia de la Montevideo cu
privire la drepturile _i obligaiile statelor (1933), care prevede c: ,Existena politic a
statutului este independent de recunoa_terea de ctre alte state".

Text disponibil în A. Nstase, B. Aurescu, I. Gälea, Drept internaional. Texte

Juridic, Bucure_ti, 2007, p. 183.
eseniale, Ed. Universul
D. Alland, op. cit., p. 71.
3M. Dixon, op. cit., 2013, p. 132; D. Popescu, A. Nstase, Fl.
4
Coman, op. cit.,, 1994, p. 73.
M. Dixon, op. cit., 2013, p. 133.
 fundamentale
interna ional public. Principii _i institutii
Drept
250 este un al
c recunoa_terea
afirm
al recunoa_terii
constitutiv interna ional, pe lâng
caracterului subiect de drept
eoria statului ca
exista c a
subiect de drept
element pentru existenta statul n u poate
parulea alte cuvinte, recunoa_terii asigur
_i guverm. Cu 1ar actul
oriu, populaie altor state, teorie a fost
fär recunoa_terea
din partea unilateral'.
Aceast
Onal actului
de emitentul Sistem inchis,
Opozabilitatea noului subiect
fat constituia un
interna ional
XIX-lea, când dreptul
portanta în secolul al
num r redus de state. are drepturi _i obligaii
Tecunoa_terea provenind de la un statul nou creat

consider c, _i în lipsa recunoa_terii, anumite obligaii decurgänd din normele

au fat de el
Caionale, iar celelalte state
imperative respectarea integritii sale teritoriale. fr s
de drept interna ional
-

exista ca subiect
c un stat poate
lcaStatelor ne arat recunoscut de toate
statele arabe Vecine;
Israel nu a fost
Tcunoscut de alte state: statul
Uniunii Europene.
Statul Kosovo nu a fost recunoscut de ctre toate statele al
unui caracter mixt
pune în discuie existena
p a r t e a doctrinei de specialitate numai prin
CCunoa_terii, care produce atât efecte declarative,
cât _i constitutive, întrucat,
manitesta activ
de ctre actori ai vietii internaionale, un stat nou se poate
TCCunoa_terea ali
ca subiect de drept internaional".
)Participarea unei entiti conferinte internaionale
juridice la lucr rile unei sau

admiterea entitäii respective ca membru al organizaiei internaionale

In privinta admiterii participrii uni stat la lucrrile unei conferine internaionale sau
ca membru al unei organizaii internaionale, opinia este c acest fapt nu echivaleaz cu
recunoa_terea statului respectiv de ctre statele membre'. Cu titlu de exemplu, se poate
mentiona calitatea de membru al ONU a Israelului, care nu este recunoscut de c tre toate
statele arabe. Se consider ins c, în momentul in care se voteaz primirea unui nou stat în
cadrul unei organizaii internaionale, votul unui stat pentru admiterea noului stat ca
membru al organizaiei înseamn i recunoa_terea acestuia. In sens contrar, votul împotriva
admiterii noului stat înseamn refuzul recunoa_terii acestuiat.
Un alt exemplu este reprezentat de Kosovo, care nu este recunoscut de Serbia (stat din
care s-a desprins), îns este recunoscut de peste 100 de state, nu este membru observator al
ONU. îns este membru al Fondului
Monetar Internaional _i al Bncii Mondiale. De
asemenea, Kosovo a
devenit membru al curi Fermanente de
Arbitraj,
începând cu data
ianuarie 2016. In acest contEXT, acceptarea Kosovo în
cadrul unor organizatii
133.
M. Dixon, op. cit., 2013, p.
2R. Miga-Be_teliu, Drept international. Introducere in dreptul international
public, Ed. All, Bucuresti,
1997, p. 103.
D. Popescu, A. Nstase, Fl. Coman, op. cit., 1994, p. 73.
105.
4R. Miga-Be_teliu, op. cit., 1997, p.
R. Miga-Be_tellu,
shttp://www.mfa-ks.net/en/politikal483/nyonjel-ndrkombtare-t-republiks-s-kou.
septembrie 2019). (accesat la 10
6 Initial, la 4 ianuarie 2016, Consiliul Administrativ al Curii Permanente de
examinare aderarea Kosovo
la Convenia AaHaga
de la Haga din 1907 privind c
privind Arbitraj decises
junie 2016, Consiliul Administrativ soluionarea
internationale. La reuniunea
din 13 pa_nic a diferendelor
anterioar i a decis (cu 41 de voturi pentru, 24 voturi:
reconsiderat decizia iv _i 13 ahi de Arbitrai a
4 ianuarie 2016, prin urmare, Kosovo este consider
întregime decizia din al i în
Curtii
Arbitraide la 5 ianuarie
2016- mipS:7pca-cpa.Org/e/news/new-pca-memhaou
septembrie 2019). (ao
 251
de drept internaional public
Capitolur V. Statul- subiect originar
constitutive ale acestora,
a tratatelor
c a acesta s devin parte
ntemaionale, prin acceptarea
Kosovo.
constituie un argument în favoarea statalittii _i Sub
denumirile

se despre
discut a_a-numitele stale de facto (cunoscute autodeterminarii,
doctrin în temeiul principiului
sau fragile statehood), entiti care, fosta
Jaea states unor state
federale (fosta URSS,
destr m rii
S-au
aesprins de statul metropol , în urma funci specifice ale unui stat, dar nu

Republica Federativ lugoslavia), _i care îndeplinesc

au fost recunoscute de iure de comunitatea internaionala".
conducere
comune: au o
Entitile facto prezint o serie de caracteristici
statale de
care exercita
v zut ca legitim de ctre populatia de pe teritoriul respectiv,
politic abilitatea de a construi competene
controlul pemanent asupra teritoriului pretins, dein deteminat
un teritoriu
statalepentru a furniza servicii guvernamentale fundamentale pentru caut så obina
populaia alat pe acel teritoriu, pot intra în relaii internaionale _i
Si pentru
recunoa_tere internaional, dar nu au avut succes în aceast privinä".
in
Georgia, Nagorno-Karabah
-

Sunt menionate în aceast categorie: Abhazia -

în
Moldova,
Azerbaidjan, Transnistria (Republica Moldoveneasc Nistrean) - în Republica
In aceast enumerare este
Cecenia-în Federaia Rus, Republica Turc a Ciprului de Nord.
inclus, în general, _i Palestina*.
su este unul diferit, avänd
Insa, in ceea ce prive_te Palestina, consider m c statutul
membru observator
în vedere relaiile cu Organizaia Naiunilor Unite4. Palestina este
la 10 septembrie 2015, este
permanent la ONU, steagul su a fost arborat la sediul ONU,
2015.
parte la Convenia din 1907 începând cu 29 decembrie
România a recunoscut Declaraia de independen a Palestinei din 15 noiembrie 1988,
la 16 noiembrie 1988°.
Chestiunea statalitii Palestinei va fi, probabil, analizat de ctre Curtea Internaional
de Justiie, care a fost sesizat în 2018 de ctre Palestina cu o cerere îndreptat împotriva
Statelor Unite ale Americii, în legtur cu mutarea Ambasadei Statelor Unite ale Americii
de la Tel Aviv la Ierusalim'. Cauza este înregistrat pe rolul Curi Internaionale de Justiie,
iar în prezent se afl în faza scris.

B. Selejan-Gutan, L.-M. Crciunean, op. cit., 2014, p. 64.

2S. Relitz, De Facto States in the European Neighbourhood: Between Russian Domination and European
(Dis)Engagement. The Case of Abkhazia, în The Eastern Partnership under Strain. Time for a rethink? Eurint
Conference Proceedings, May 2016, p. 99.
Tbidem, p. 48.
https://www.un.org/unispal/document/commitee-on-exercise-of-inalienable-rights-af-palestinian-people-
ga-resolution-ares7318/ (accesat la 10 septembrie 2019).
La intälnirile din 9 i 14 martie 2016, Consiliul Administrativ al Curtii Permanente de Arbitraj a discutat
statutul Palestinei fa de Convenia de la Haga din 1907 cu privire la soluionarea pa_nic a diferendelor
internaionale. Prin S4 de voturi pentru _i 25 de abtineri, Consiliul a stabilit c Palestina este parte contractant a
Conventieide la Haga din1907 cu privire la soluionarea pa_nic a diferendelor intenaionale _i membru al
Curti Pemanente de Arbitraj, în conformitate cu scrisoarea depozitarului Conveniei, Ministrul Afacerilor
Externe al Olandei, din 13 noiembrie 2015. Astfel, Palestina a devenit cel de al
118-lea stat membru al Curii
Permanente de Arbitraj, la 29 decembrie 2015
(accesat la 10 septembrie 2019). https://pca-cpa.org/en/news/new-pca-member-state-palestine
http://www.mae.ro/node/5585, accesat la 10 septembrie 2019).
I , Relocation of the United States Embassy to Jerusalem
https://www.icj-cij.org/en/case/176/institution-proceedings (accesat la (Palestine
v. United States of America),
10 septembrie 2019).
 rundame
i n t e r n a t i o n a l public.
Principii _iinstituii
252 Drept

5.4. Recunoa_terea guvernelor un stat consiaera

care
actul unilateral prin a n u c ceIc
reprezint intermedieze rela iile
a terea unui guvern
s
stat un organ al autorittii publice capabil
altui recunoa-
dou state în condiii normale. întrucât, de regula,
situaie atipic, o Recunoa_terea separata
a
eunoa_terea guvernelor reprezint acestuia.
guvernului este preluata prin
u u i stat implic si recnoasterea atunci când puterea
situatii speciale, teritoriu,
u i unui stat are loc in în care, pe acela_i
ori în ipoteza
neconstitu ionale, de cãtre un alt guvern, se
analizeaz situa ia de fapt _i
reclam guverne. Prin
actul recunoa_terii,
utortatea dou teritoriului în cauza _i asupra
leol noul guvern asupra
t e a controlului exercitat de
c tre
populaiei de pe acel teritoriu. îndeplinirea cumulativ
In guvernelor, se pune în discuie
urmätoa
aa urmtoarelor condi i:
Pentru recunoa_terea
teritoriu sau asupra unei pari
a) exercitarea efectiv a autoritii asupra întregului
însemnate din acesta;
b) sprijinul majoritii populaiei;
de achita de obligaiile lor internaionale.
capacitatea a se
s existe controverse.
privin oportunitjii recunoa_terii guvernelor, continu
Fotrivit unei aorient ri, statele nu trebuie s recunoasc de facto guverne care au fost stabilite

prin mijloace revoluionare, pån c¥nd tara nu e reorganizat pe baze constituionale i

alegeri libere -

teza legitimismului constituional (doctrina Tobar, diplomat ecuadorian de

la începutul secolului al XX-lea).
Potrivit unei alte abordri, recunoa_terea unui guvern reprezint un amestec în treburile
interne ale statelor în cauz _i, prin urmare, niciun guvern nu are dreptul de a se pronun a
asupra legitimitäii unui alt guvem (doctrina Estrada, ministru de externe al Mexicului în
anii 30).
Pe plan internaional, atitudinea unor state (SUA, Frana, Spania, Marea Britanie*) a
fost de a nu recunoa_te guverne, ci doar state.
Se consider c recunoa_terea guvenelor nu produce efecte
ecin consolidarea autoritii puterii fragile într-un anume stat.
juridice, ci are drept

Sectiuneaa 6-a
Neutralitatea statelor
6.1. Notiune _i tipuri de neutralitate

Aeutralitatea statelor constituie una dintre cele mai vechi

tianal si const în atitudinea _i
vona unul stat de a
se
instituii de drept interna-
permanent în afara conflictelor militare. poziiona cu
caracter temporar sau

ace A. Nstase, Fl. Coman, op. ci.,

S. Scãuna_, op. cit., 2002, p. 88. 1994, p. 74; R.
2 A.
Miga-Be_teliu, op. cit., 1997, 105;
Nstase, B. Aurescu, op. ci., 2011, p. 91. D.
1980, guvernul Maril Britanu a
AVLowe, C. Warbrick, Recognition aeelaratîn ca va tace
of States,
nu
recunoa_teri de
International
1992, pp. 473-482.
4
P.M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 45.
and
Comparativeguverne,
Law
din acel moment.
Quarterly, vol. 41,
 Capitolul V. Statul- subiect originar de drept internaional 253
public

Evoluia normelor _i a instituiilor dreptului internaional public a determinat _i o

evoluie a formelor de neutralitate a statelor. Astfel, se identific trei forme:
clasic (sau ocazional).
pemanent (reprezentând
-

o
optiune de durat a unui stat) _i
diferentiatä (determinat de definirea agresiunii armate în cadrul Adunrii Generalea
ONU).
iecare dintre aceste forme de neutralitate a statelor este supus unui regim juridic
specific, constând într-un ansamblu de cerinte (drepturi _i obligaii) pe care statul neutru
trebuie s le respecte.

6.2. Neutralitatea ocazional

Neutralitatea ocazional (clasic) reprezintä poziia unui stat de a nu se implica în

anumite conflicte militare în derulare, în schimbul garantrii independenei i integritii
sale teritoriale'. Statul neutru trebuie s adopte un comportament prin care s respecte
urmätoarele trei cerine: ab inerea (statului îi revine obligaia de a nu participa la ostiliti _i
de a nu oferi sprijin în derularea opera iunilor militare), prevenirea (presupune luarea de
msuri pentru a se evita desf _urarea oric ror opera iuni pe teritoriul su) i impar tialitatea
(presupune ca statul neutru s trateze în mod egal prile în conflict).

6.3. Neutralitatea permanentä

Neutralitatea permanent s-a conturat ca statut juridic distinct al unui stat în secolul
al XIX-lea, reprezentând o opiune de durat, nelegat de împrejurri conjuncturale de
politic extern. Statutul de neutralitate permanent presupune angajamentul statului de a
r mâne neutru în orice conflicte viitoare care ar putea interveni între state (exemplul cel mai
cunoscut îl constituie Elveia). Obligaiile de comportament menionate anterior se mentin
_i în cazul acestui tip de neutralitate. Diferena esenial const în asumarea statutului dee
neutralitate atât pe timp de pace, cât _i pe timp de rzboi, aceasta nefind legat de un
anume conflict armat în derulare.
Pentru a prezenta eficien din punct de vedere juridic, acest statut implic, pe lâng
declaraiile unilaterale ale statului în cauz de neimplicare în conflictele militare, _i aciunea
de garantare a acestei manifestri de voin, din partea celorlalte state. Prin urmare,
asumarea statutului de neutralitate permanent poate s rezulte în urma a dou categorii de
acte: interne (dispoziii constituionale, declaraii, legi speciale) i acte internaionale (tratate
de recunoa_tere _i garantare din partea altor state). Atitudinea de neutralitate fa de
conflictele armate nu exclude ca statul s î_i pstreze dreptul su la autoaprare individual
Si colectiv, putându-se folosi de propriile fore armate, dar _i cere sprijin militar altor
state2
Dintre statele care au avut statut de neutralitate _i continu s îl aib _i în prezent,
mentionm: Elveia, Austria, Vaticanul, Laos.

S. Scuna_, op. cit., 2002, p. 92.

2
D.Popescu, A. Nstase, FI. Coman, op. cit., 1994, p. 65.
3
Encyclopedia of Public International Law, vol. 3, 1997, pp. 1012-1013.
 funudi

_i institu ii
interna ional
public. Principii
Drept
254
(contemporan )

diferen iat ulterioar declar rii

Neutralitatea
6.4. perioada
caracterizeaz
definirea no iunii de
neutralitate
(1928) i
acestei fome de Briand-Kellogg
Aparifia adoptarea
Pactului
räzboiului, prin Unite din
1974. dou
douá tipuri de
egale a armat rezolutia Na iunilor
în cazul
celorlalte

agresiune prin enun ate fa de statul1

comportament prevenire
obligaiile
Dintre de
obligaiile de abinere _i statului
statul neutru va respecta îndrept it så acorde sprijin
Curalitate, imparialitate el find
dar nu _i pe cea de
esor, r zboi de autoap rare
în faa unei agresiuni.
Victima, care duce un

permanent _i
statutul de neutralitate
.5. Compatibilitatea dintre
calitatea de membru al ONU
membru ONU a constituit
de a fi _i
osibilitatea pentru un stat neutru permanent ONU de aciune in caz de ameninri
subiect de dezbateri, din cauza mecanismului Cartei VIl.
impotriva pcii _i de acte de agresiune, instituit în Capitolul
Consiliul de Securitate poate dispune
n temeul regulilor prevzute în acest capitol, vederea menineril sau
masuri de consträngere, mergând pân la folosirea forei armate in
restabilirii pcii _i securitii internaionale. Având în vedere c la aceste aciuni particip
statele membre, s-a discutat dac un stat neutru ar putea s respecte obliga ile impuse de
statutul su, în special obligaia de prevenire. Iniial, atitudinea _i interpretarea statelor a fost
diferit.
Astfel, Austria a apreciat c între cele dou caliti nu exist incompatibilitate _i a devenit
membru ONU înc din 1955, în timp ce
Elveia a considerat c exist incompatibilitate între
cele dou caliti, pân în anul 2002, când a devenit membru al Organizaiei.
In sprijinul teoriei compatibilitjii între neutralitatea
ONU au fost invocate dispoziii ale Cartei: permanent _i calitatea de membru
art. 48 parag. 1 din Cart
precizeaz c msurile necesare executrii
Consiliului de Securitate pot fi luate i doar de unii membri, hotrârilor
-art. 43 al Cartei stabile_te dup cum stabileste
acest Consiliu:
Securitate fortele armate, asisten i cainlesniri, inclusiv
statele
care vor la pune dispoziia
baza unor acorduri. dreptul de trecere, o Consiliului de vor face doar în

Sectiunea a 7-a
Teritoriul de stat element material al
-

statului
71.Definirea teritoriului de stat _i
1dentificarea
Teritoriul de stat
reprezintá spaiul geografic componentelOr cala
itateadeplin _i exclusiv, în
sa asupra cruia otothl
conformitate
internaional public enunat de art. 2 parag. 4 din Carta principiul
cu atul î_i exercit
ONJ: fundamental al dreptului
Toti Membrii Organizaiei. se vor
abtine, în
ameninarea cu
fortaJolosirea ei fierelaile lor
sau la
independenei politice a vreunui stat,
Natiunilor Unite". fie in orice alt
mod
impotrivainternaionale,
integritii de a
recurge la
teritoriale
incompatibil cu scopurileoriile
IA. Nstase, B. Aurescu, op. cit., 2015, p. 93.
Caoitolul v. Statul- subiect originar de drept internaional public 255

In privina teritoriului, plenitudinea de competent a ca

statului presupune acesta est
îndreptit s stabileasc întinderea competentelor sale, s reglementeze rela ile soCialc n
cele mai diverse domeni, s î_i exercite jurisdictia, s dispun asupra resurselor naturale.
Teritoriul de stat este compus din: spaiul terestru, acvatic _i aerian.

Spatiul terestru este compus din solul _i subsolul (cu toate bogiile naturale) din
de Teritoriul poate fi format dintr-o singur întindere terestr
interiorul
din insule
frontierelor
de
separate
stat.
ape, formând
sau

un arhipelag (Japonia, Filipine).

Spajiul acvatic este format din apele interioare _i marea teritoriala?. Apele interioare
pot cuprinde: fluvii, râuri, canale, lacuri, mri interioare, ape maritime interioare.
situate pe ter+toriul unui stat, apele interioare se afl sub suveranitatea respectivului stat.
Drept consecin, acesta exercit asupra lor jurisdicie deplin, stabilindu-le _i regimul
juridie, precum i regulile de utilizare (astfel de reglementäri pot avea ca obiect: navigaia,
exploatarea hidroenergetic _i a resurselor naturale, msurile de protecie a mediului,
msuri _i lucrri de amenajare).

Marea teritorial reprezint fâ_ia de mare adiacent rmului, având o låime de

maximum 12 mile marine, distan msurat de la liniile de baz - considerate ca fiind
linile celui mai mare retlux de-a lungul ämului sau liniile drepte care unesc punctele cele
mai avansate ale rmului. Limea maxim a mrii teritoriale, de 12 mile marine, a fost
consacrat prin Convenia asupra dreptului mrii (Montego Bay, 1982).
In baza suveranitii statului asupra mrii teritoriale, acesta este în
urmtoarele categorii de drepturi: dreptul de a drept s exercite
exploata bogiile solului _i subsolului;
dreptul exclusiv de pescuit; dreptul de a reglementa navigaia; dreptul de a aplica msuri de
securitate în aceast zon; dreptul de a-_i exercita
competena jurisdicional, dreptul de
control vamal _i sanitar.

Spaiul aerian reprezint coloana de aer situat deasupra teritoriului terestru

spaiului acvatic al statelor. Pe plan vertical, spaiul aerian se întinde _i a
inferioar a spaiului cosmic, considerat ca fiind la 100-110 pân la limita
km deasupra nivelullui mrii.
Statul are dreptul de a stabili,
prin intermediul legislaiei interne, reguli de utilizare a
spaiului su aerian, valabile atât pentru aeronavele strine, cât _i pentru cele naionale.
Anumite elemente
componente ale teritoriului de stat sunt
reglementate _i de
internaional: dreptul
marea teritoriala
stabile_te întinderea maxim Conventia privind dreptul mrii de la Montego Bay, din 19824,
-

a acestei
poriuni _i dreptul de trecere inofensiv a navelor
S. Scauna_, op. cit., 2002, p. 158.
arkis, Evoluia istoric dreptului
orial României
a
a
internaional maritim, în Dreptul nr. 11/2016, pp. 146-155.
este reglementat
marinnenterioare, al
republicat în M. Of. nr. mrii
de
teritoriale. al zonei contigueLegea
nr. 17/1990
privind regimul juridic al apelor
252 din 8 _i al zonei economice exclusive
2 alin. (1) dinaprilie 2014. ale Romaniel,
art. Levea nr. 17/1990,
in
prin eoea
e s a nr e baz (22.224 m). România a marea teritorial a României
.
110/1996 privind ratificat Convenia Naiunilor Unite lime de 1z mie
are o
ratificarea Conventiei Naiunilor Unite asupra asupra dreptului mani
dreptului
maruy
"
 funud

institu ii
public. Principii
_i
interna ional
Drept
respectarea
cu
256 statului,
autorizarea
prealabil a
De acest drept de
fr inofensiv .
comerciale _i civile,
continu ,
neintrerupt i autorizarea
prealabil a
str ine
trecerea s
fie de
care a u nevoie
urm toarelor condi ii: militare str ine,
navele
trecere nu
beneficiaz _i teritoriale a
acestuia;
de la Chicago,
din
tranzitarea m rii interna ional ,
civil ale
riveran pentru aviaia ,libert i
Conven ia privind
statului a_a-numitele
consacr
aerian _i dreptul de a
spaiul aerian
-

generale ale
spaiului necomercial ,
limitele libertatea de escal aerian (astfel
1944, stabile_te r escal, spa iul su
libertatea de tranzit
închid
aerului": Un poate s stat poate s
m rfuri _i pasageri. motive de securitate,
imbarca _i a debarca pentru
Coreea de Nord pân în 1996) _i
cum a procedat
interzise traficului aerian c ilor naturale de ape pân
stabileasc zone
acestea sunt cursuri navigabile ale multe state _i au
internaionale sau mai
-

fuviile teritoriile a dou

-

care traverseaz
sau separ
la varsarea în mare,
regim internaional.
ale mrii, de_i nu fac parte din
componentele teritoriului
de stat, anumite zone
Pe lang fac obiectul exploatrii exclusive
exclusive a acestuia,
teritornul de stat supus suveranitii zona economic
exclusiv _i platoul
continental.

din partea statului riveran z o n a contigu,

-

mrii teritoriale, m surat de la limita superioar a

Zona contigu este zona adiacent
statul riveran
mrii teritoriale pân la o distan de 12 mile marine în larg. In aceast zon,
exercit atribuii de control vamal, fiscal, sanitar _i asupra imigrrii (art. 33 din Convenia
de la Montego Bay din 1982).
este adiacent mrii teritoriale m surat pân la o
Zona economic exclusiv zona

distant de 200 mile marine în larg. Statul riveran exercit drepturi suverane de explorare _i
exploatare a resurselor acestei zone (art. 55-58 din Convenia de la Montego Bay din 1982).
Platoul continental este prelungirea natural a trmului, dincolo de marea teritorial ,
pân la limita extern a marginii continentale sau pân la o distan de 200 mile marine în
larg, msurate de la liniile de baz ale rmului. Statul riveran exercit drepturi suverane de
explorare _i exploatare a resurselor acestei zone (art. 76-82 din Conven ia de la Montego
Bay din 1982).

7.2. Spatii geografice cu statut special

Anumitezone maritime _i teritorii nu sunt supuse Jurisaiciei

niciunui stat, nu pot face
obiectul aproprierii de c tre state _i au un regim Juridic special: marea liberä Arctica o
Antarctica, spaiul cosmic _i obiectele cere_ti.

Mwoliheri. conform Conveniei de la

Montego Bay din
veranitätii niciunui stat, fiind deschisa tuturor statelor, ne
1982, nu este sunus
riverane, fie fr litoral (art 87
din Convenie).
in acest spaiu, are aplicabilitate principiul libertaii mrii, care cuprinde:
- libertatea de navigaie,
- libertatea de survol,

Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, i aderarea la Acordul referitor la a

a Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului mrii, încheiat la New York la 28 iulie 1994 pr i a XI-a
21 noiembrie 1996.
 257

Statul- subiect originar de drept international

su public
V.
Capitolul

libertatea de a pune cabluri _iconducte submarine, interna ional,

insule artificiale _i instalatii autorizate
de dreptul
libertatea de a construi
libertatea pescuitului,
- libertatea cercetärii tiinifice [art. 87 parag. 1 lit. a)-f) din Conveniej

sunt nelimitate, în exercitarea lor, statere

Trebuie precizat faptul c aceste libertti nu
de la

trebuie sà .ina seama de interesele celorlalte state _i de prevederile Conveniei

Montego Bay din
1982.
interna ionale
In privina libertii pescuitului, au fost încheiate mai multe convenii Nord (auu
care au ca obiectiv protejarea anumitor specii: protejarea
focilor din Pacificul de
la de
balenelor (Convenia din 1946
fost încheiate convenii in 1911 _i 1957); protejarea
instituirea de sezoanc,
Washington stabile_te un regim de pescuit al acestora, ce presupune
n
zonele permise _i num rulmaxim de balene ce pot fi pescuite); conservarea cetaceelor
Marea Neagra, Marea Mediteran _i zonele atlantice contigue (printr-un Acord din 199b)"
Conventia privind dreptul mrii de la Montego Bay din 1982 prevede obligatie
generale ale statelor pri de a adopta m suri pentru conservarea resurselor biologice i de a
coopera cu celelalte state pentru adoptarea acestor msuri?.

Aretica (Polu Nord) prezint particularitateac este în proporie de 2/3 alctuit din
ap. In privina delimitrii zonelor, a fost propus teoria sectoarelor, definit mai jos, care
reprezint, de fapt, o aplicare rezonabil a principiului ocupaiei efective, fiind delimitate
spaii pentru Federaia Rus, Norvegia, Danemarca, Canada _i Statele Unite ale Americii*.
Dintre acestea, Statele Unite, Danemarca,
care s afirme
Norvegia _i Finlanda nu au fcut declaraii prin
drepturi suverane asupra acestor sectoare.
Conventia privind dreptul mrii din 1982 conine prevederi referitoare la zonele
acoperite de gheuri, în care statele de coast au dreptul de a
adopta _i a aplica legi _i
reglementri nediscriminatorii cu scopul de a preveni, reduce _i controla
de ctre nave, în zonele poluarea mediului
acoperite de gheuri, situate in limitele zonei economice
exclusives.
Antarctica regim juridic internaional, stabilit prin Tratatul de
are un
I decembrie 19596. Acesta conine urmtoarele Washington din
prineipii privind utilizarea Antarcticii:
sirea în scopuri
pa_nice, demilitarizarea, neutral1zarea (art. I din folo-
acesteia, inclusiv interzicerea eliminrii în zona a Tratat) _i
cercetrilor _tiinifice _i de_eurilor radioactive (art.denuclearizarea
V),
protectiei mediului
colaborarea statelor în acest domeniu. Prin libertatea
în aceast zon, semnat la Protocolul asupra
Madrid, în 1991, se interzic
mineritul pe o perioad de 50 de ani. prospectarea si
Spatiul cosmic (extraatmosferic) _i
Tegimul lor este corpurile cere_ti nu fac parte din
reglementat de Tratatul din 27 1anuarie 1967 teritoriul de stat.
cu
privire la principile care
I Diaconu, Manual
Ibidem, p. 229. de drept internaional public, Ed. Lumina Lex, Bucure_ti, 2007,
Brownlie,
A.
op. cit., 1998, p. 148.
pp. 228-229.
Nstase, B.
1. Diaconu, op. Aurescu,
cit.,
op. cit., 2011, p. 218.
România ad 2007, p. 229.
A. devenit parte la Tratat în 1971.
Nåstase, B. Aurescu, p. cit., 2011, p. 233.
 D r e p t i n t e r n a T O l l d

extraatmosferic.

258 utiliz rii spa iului

_i statele nu pot
materia explor rii acestui tratat,
statelor în dispozi iilor iar
activitatea Potrivit
(art. II din Tratat),
corpuri cere_ti. apropriate
guverneaz
celelalte de a li
inclusiv Luna _i nesusceptibile
în aceste spaii,
exercita
suveranitatea

liber (art. I
din Tratal).
este
accesul in aceste spaii

Frontiera de stat
teritoriului.
7.3. Delimitarea

7.3.1. Definiie este linia real sau

teritoriului, frontiera altui stat

componentele stat de cel al
Luand în considerare
teritoriul unui
care despart limita inferioar a
trasat între diferite puncte pán la
intinde în înlime
magmar
de marea liber i c a r e se
päin la limitele
Su,
upa caz, iar în adâncime, iîn
interiorul p mántului,
spajiului extraatmosferic,
accesibile tehnicii moderne'. exclusive ale
delimiteaz competen ele
Frontiera de stat reprezint linia ideal care
statului asupra unui teritoriu. intern
frontier este analizat
atât dreptul de
Din punct de vedere juridic, notiunea de
de stat, condiiile de trecere frontierei,
a
(care reglementeaz modul de stabilire a frontierei delimitând
paza i supravegherea acesteia), cât _i de dreptul
internaional public (frontiera
exercit suveranitatea sa deplin _i exclusiv).
Din perspectiva
spaiul în care un stat î_i
dreptului internaional, frontierele îndeplinesc o dubl funcie:
- de delimitare a spaiului în care se exercit competenele fiecrui stat;
de comunicare _i cooperare (schimburile transfrontaliere facilitând dezvoltarea
statelor).

7.3.2. Clasificarea frontierelor

Frontierele pot fi clasificate dup mai multe criterii, dintre care vom
acestea: natura lor _i elementele componente ale teritoriului
reine dou dintre
pe care îl delimiteaz.
Dup natura lor (punctele care
stabilesc), frontierele le fi naturale,
actronomice, Frontierele naturale se stabilesc finnd seamapot de
geometrice sau
ale teritoriului _i pot fi situate pe albia unor fluvii sau particularitile geografice
ruri, înlimi, litoral. Frontierele
geometrice sunt linii drepte trasate intre anumite puncte.
Frontierele astronomice sunt fixate
pe paralele sau meridiane ale globului pmântesc.
Din punctul de vedere al
marifime si aeriene2, Frontiera componentelor teritoriale, frontierele sunt
terestra desparte uscatul intre terestre, fluviale.
o ctohileste. de regul, pe dou state.
orsuiri de ap, ca fiind liniamijlocul _enalului navigabil al fluviului Frontiera fluvialä
ritimá
care une_ie
punctele cele mai adänci respectiv (pe talvegul
delimiteaz ale
Veeme, Stabilirea fluviului). Erontiera
marea teritoriala a
nrablem disputat în staciOr
dreptul internaional pubic. Fronuera ei
ale statelor prin linii perpendiculare imaginare, care aerian separ reprezentánd o

fluviale _i maritime, pâån pornesc de spatiile aeriene

la limita inferioar a
ene
spaiului cosmic, la fronti
A. Nstase, B. Aurescu, op. cit., 2011, p. 188.
 7.3.3. Stabilirea frontierelor
Regulile dreptului international nu stabilesc tehnici speciale pentru determinarea
antierelor, alegerea criterilor concrete de delimitare aparinând
fhont
statelor, care pot s ia în
n siderare caracteristicile naturale ale unui teritoriu, eventualele delimitri anterioare sau
ot fac o nou delimitare dup alte criterii.
ot ss fac.
Stabilirea de frontiere naturale, care iau în considerare configuraia teritoriilor ce
huie delimitate _i repere naturale sigure, prezint
trebu avantaje fa de frontierele artificiale,
hntrucât ofer o mai mare securitate _i faciliteaz operaiunile de demarcare.

Operaiunile practice de delimitare convenional a frontierelor cuprind în prezent douá

etape:

a) delimitarea: operaiune politic _i juridic, în urma creia se fixeaz spaiul în care

statele î_i vor exercita competen ele i se descrie în am nunt traseul frontierei. Delimitarea
teritoriului trebuie s fie complet _i def+nitiv _i se poate realiza în mod unilateral, prin
RCordul statelor vecine sau prin decizie judec toreasc ori arbitral . Delimitarea conven-
jonal a frontierei prezint un caracter obiectiv, fiind opozabil statelor tere, ca efect al
caracterului exclusiv al competentelor deinute de fiecare stat pentru a negocia un astfel de
acord". Sunt numeroase cazurile în care delimitarea a fost realizat pe cale jurisdicional;

b) demarcarea: operaiune tehnic, ce transpune în teren termenii înelegerii anterior

stabilite, fcându-se msurtori, i presupune instalarea de borne, repere convenite, semne
de demarcaie, materializându-se traseul frontierei în teritoriu, cu ajutorul unor comisii
speciale cuprinzând militari, fore ale poliiei sau jandarmi, care consemneaz operaiunile
tehnice într-un raport sau proces-verbal. Aceste etape nu sunt rigid separate în practic _i
uneori se întreptrund.

7.4. Modalitile de dobândire a teritoriului de stat

Modalitile legitime de dobândire a teritoriului de stat au evoluat odat cu dezvoltarea

reptului internaional public, iar în prezent esenial în acest domeniu este interzicerea
006Ir1i forei armate sau a ameninrii cu folosirea forei în relaile dintre state (art. 2
parag. 4 din Carta ONU).
prim modalitate de dobândire de teritorii a fost stpânirea teritoriilor fr stpân
terra ullius). Aceast modalitate a fost una originar, anumite state lrgindu-_i teritoriul
far ca
prin aceasta s rezulte o mic_orare a teritoriului altui stat.
toriile fr stpân" erau acele zone complet neocupate sau ocupate de o
olectivitate umana
uman organizat
orga într-o manier primitiv'. In privina teritoriilor ocupate de
natiuni practica statelor fost uniform: în unele momente s-a considerat ca
e nu a

mbacau, S. Sur, op. cit., 2016, p. 422; P.M. Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit, 2016, p. 65.
M.
Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, pp. 65-66.
Combacau,
ofiunea
S. Sur,
op. cit., 2016, pp. 414-4lD.
în cele
4 multe cazuri,desemneaz
dar locuitorii origi
O l originari
no ro. ai unui teritoriu care au fost învin_i _i depäsii
U
numeric,
ataunational La
 ntale
260 Drept internaional public. Principii _i instituii funda
rau
popula ia indigen nu avea niciun drept cu privire la respectivele teritorii (a ohtine
dobândite prin cucerire), în alte situaii, practica a fost de duce tratative
cedarea acestor teritorii, caz în care teritoriile erau dobândite cu titlu deriy
a se
rin cesiune,
ind Sahara
de Justitie in Avizul consultativ priVInd
astrelcum a constatat Curtea Internaional
Occidental, pronunat la 16 octombrie 1975
nu mai exist în afara suveranitii
unui stat, aecl avas
n prezent spaii terestre aflate
In susinerea aescl
Originara de dobândire a teritoriilor nu mai este posibil.
c avizul privina Saiaa
care, în
dnmai este _i opinia Curii Internationale de Justitie, .organizate din punct de veaere
Occidental , a reinut c un teritoriu locuit de nonulatii nu
sefilor competeni de a le reprezenta
SOClal _i politic în
triburi _i aflate sub autoritatea la data
a fost daca,
Internationale de Justiie
este terra mullius. Intrebarea adresat Curtii nu aparinea
nimanur
de ctre Spania, Sahara Occidental era un teritoriu care
colonizarii
(terra nullius).
Alte modaliti de dobândire a teritoriului de stat au
fost
-

cstoriile între familiile regale;

- partajele succesorale;

decizile pontificale (spre exemplu, Bula papal Papa Alexandrudin 1493, dat de
al VI-lea dup descoperirea Americii, atribuind în bloc noile teritorii Spaniei _i Portugaliei
_i echivalaând cu un act de învestitur);
cucerirea de teritorii (debellatio) ca urmare a unor r zboaie: aceasta nu mai este
considerat o modalitate legal de dobândire a unor teritorii, datorit principiilor pe care se
sprijin în prezent dreptul internaional public
- continuitatea (hinterland), ce presupune existen a unui drept al statului care are

putere efectiv asupra unei zone de teritoriu, de a invoca suveranitatea asupra acestei zone
_i asupra teritorilor învecinate, ce pot fi mai întinse decât prima; poate fi dat ca exemplu
colonizarea Africiis
contiguitatea reprezint o prezumie invocat
în sprijinul preteniilor de suveranitate
asupra unui teritoriu, potrivit creia statutul juridic al unui anumit teritoriu
trebuie s îl
urmeze pe cel al teritoriului cu care este învecinat sau de
care este
modalitate de justificare a preteniilor asupra unui teritoriu de apropiat, _i constituie o
unui stat fa de teritoriul pretins°, a fost folosit în apropierea cea mai mare a
cazul arhipelagurilor astfel:
nitatea asupra unei insule determin suveranitatea suvera-
nitatea asupra spaiului terestru determin asupra întregului arhipelag, iar suvera-
riale7; de asemenea, a suveranitatea asupra insulelor din apele terito-
oreprezentat modalitate prin care
reciproc zonele de influen". puterile coloniale _i-au recunoscut
Aceast teorie este folosit i în
Rus au elaborat o teorie a privina zonei arctice,
sectoarelor, potrivit creia statelepentru care Canada
_i
al cror teritoriu este Federaia
J. traversat
Combacau, S. Sur,
actual al SUA, Canadei, Noii op. cit., 2016, p. 415; Au
fost încheiate tratate populaia
2 Zeelande, în
ICJ, Western Sahara, Encyclopedia...,
cu
indigen de pe teritoriul
Advisory Opinion op. cit., vol. II, p. 951.
3A.Nstase, B.
Aurescu, op. cit., 2011, 189. of 16October 1975, ICJ
P.M. Dupuy, Y. Kerbrat, p. Reports 1975, p. 12.
D. Ruzié, G. op. cit., 2016, p.
Teboul, op. cit., 62; E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016,
J. Combacau, S. Sur, op.
2015, p. 110.
cit.,
p. 191
Canada's Arctic Waters in International2016, p. 417; D. Pharand, Contiguity as
D. Ruzié,
Research, 1988, pp.basis
a
Law, Studies in Polar jor the
P.M, DunnG. Teboul,
sector
Y op. ci., 2015, 11 p, 28-43. theory, în
 Capitolul V. Statul- subiect originar de drept internaional public 261
de Cercul Polar au un titlu
teritorial asupra spatiilor aflate într-un triunghi trasat prin
intersectarea bazei acestei linii _i Pol!. Aceasta mai este
denumit _i teoria unitau
geografice, prin care se justifica dobândirea unui teritoriu pe motiv c teritoriul in
face parte din acela_i continent, cauza
arhipelag, ca statul care formuleaz preteniile. Aceca_1
teorie a fost invocat în cazul extinderii
de la unele
ocupaiei ale poriuni trmului la spa
din interiorul continentului sau la insulele limitrofe a cror ocupare nu era efectivå (Situaie
întâlnit în timpul colonizrii Africii de ctre puterile europene);
cesiunea de teritorii între state, materializat printr-un schimb de teritorii sau
transmiterea unor teritorii cu titlu oneros (cumprarea de ctre Statele Unite ale Americii a
Louisianei de la Frana _i a Alaski de la Rusia).

In prezent, ocupaia i achiziia de teritorii aparinând unui alt stat prin folosirea fortei
sunt ilicite', teritoriul neaparinând statului care l-a cucerit. Aceasta este opinia Curtii
Interna ionale de Justiie, exprimat în Avizul consultativ cu privire la construirea umui zid
pe teritoriul palestinian ocupat.
Unicul mod de modificare a configura iei teritoriale a unui stat, admis de dreptul
intemaional contemporan, este acela care î_i are fundamentul în consimmântul liber
exprimat al populaiei care locuie_te pe teritoriul în cauz. Asemenea situaii pot interveni
fie în cazul desprinderii unor teritorii _i formrii unor state independente, fie în cazul al1pirin
unor state sau pri de state la teritoriul altor state. Manifestarea consimmântului
populaiei in cauz se poate realiza în dou moduri: printr-o hotrâre a organului legislativ
suprem (acesta fiind expresia voinei poporului); prin organizarea unui referendum.
Cu titlu de exemplu, s-a recurs la referendum în cazul formärii ca stat a Timorului de
Est, care s-a desprins din Indonezia în urma unei consultäri a populaiei ce a avut loc în
august 1999 _i a devenit membru ONU în 2002.
Sudanul de Sud a devenit un stat independent în anul 2011, în urma consultrii
populaiei, _i a devenit membru ONU în acela_i an.
În privina statutului Kosovo, exist înc o serie de controverse. Kosovo, în urma
declaraiei de independen, s-a desprins de Serbia _i are relaii cu alte state separat _i
independent de aceasta, a fost recunoscut de catre un numär mare de state, dar înc nu este
membru ONU, din cauza opoziiei manifestate de Federa ia Rus. Curtea Interna ional de
Justitie, în Avizul consultativ din 22 iulie 2010, cu privire la declaraia unilateral de
independen a Kosovo, a constatat cã emiterea unei astfel de declara ii nu este în
contradicie cu dreptul internaional, fr a face i precizri cu privire la atributele statalitäii
in ceea ce prive_te Kosovo.

J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, pp. 417-418.

2
A. Ross, A textbook of international law:
general part, The Lawbook Exchange, Clark, New Jersey,
2006, p. 148.
E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 192.
M. Dixon, op. cit., 2013, p. 124.
ICJ, Legal Consequences of the Construction
Opinion of9 July 2004, ICJ Reports 2004, p. 136. ofa Wall in the Occupied Palestinian Territory, Advisory
IC), Accordance with international law
Advisory Opinion of 22 July 2010, ICJ of unilateral declaration of
Reports 2010, p. 403. independence in respect of Kosovo,
 fundamentale
262 interna ional public. Principii
i instituii
DEpt

Repere de jurispruden
1
februarie
CIJ, Platoul continetal al Märii Nordului. Hotärárea din 20

zonei platoului conue

Drepturile statului riveran asunra
sub mare exista
teritoriului su
e Constituie prelungirea natural a
statului asupra teritoriul
_i ab initio în virtutea s u v e r a r n i t ä t i i
SJacto
sãu (...)".
Hotararea din
(Romania c.
Ucrainei),
maritim în Marea Negor
C,Delmitarea
3 februarie 20092
a
în partea nord-vesua
Delimitarea platoului continental s - a realizat a
României la vest l C e a
format între coasta
Maril Negre, in concavitatea Coastele adiacente ale celor doua s t a r e s e
Ucrainei, la vest, nord _i est. apar inand
la imita comun din Delta Dun rii. Insula ^erpilor, Dunarii.
tamesC mile marine est de Delta
Ucrainei, este situat la aproximativ 20
care a
de c e r e r e a Romaniei,
Procedura în faa Curii a fost declan_at a
2004. Statul reclamant
inregistrat la Grefa Curii la 16 septembrie
Tost stabileasc limit maritim unic între platoul
solicitat Curii s o

exclusiv a celor dou state.

continental _i z o n a economic
a re inut c z o n a mari-
Curtea a analizat cadrul geografic general _i
tim în interiorul c reia trebuie realizat delimitarea se gáse_te în partea
de nord-est a Mrii Negre _i a amintit c în aceast zon , la aproximativ
Dunrii, este formaiune natural numit
20 mile marine de Delta o

Insula erpilor, cu o suprafa de 0,17 km2 _i circumferinta de 2000 m.

Romänia a argumentat jurisdictia Curii pe temeiul art. 36 parag. 1
din Statutul Cur ii Interna ionale de Justi ie _i pe parag. 4 al Acordului
aditional la Tratatul privind rela ile de bun vecin tate _i cooperare intre
România _i Ucraina din l 9 9 , prn care cele dou state _i-au asumat
angajamentul de a se n elege cu privire la aspectele men ionate. Atât
Acordul, cât _i Tratatul au fost semnate la 2 iunie 1997 _i au intrat in
are simultan, la 22 octombrie 1997. In cererea introductiv, statul
român a sustinut câ negocierile purtate incepand cu anul 1998 au fost
fr rezultat.
Curtea reinut ca para8. + t. n) din Acordul conex
a
dacã negocierile purtate nre cele aoua State nu vor aveaprevedea c
cheierea unui acord de deiimitare inr-un termen ca rezultat
d e 2 ani de la iniierea lor, Guvernul rezonabil, dar nu mai
României _i Guvernul
CL Nortlh Sea Continental Shelf, Judgment of 20 February 1969
Doumark: Federal Republic of Germany v. Netherlands), ICJ (Federal Republic of C.
eDelimitation in the Black Sea
Reports 1969, n. 3 Republic of Germany v.
(Romania v.
Ukrame), Judgment of 3
Reports 2009, p. 61.
ire la relaiile de bun vecintate February 2009. ICJ
fost ratificat de România i cooperare mtre
Constanta la 2 iunie 1991. A

16 iulie 1997.
prin Legea nr. 129/1997 România i Ucraina,
publicat în M. semnat la
Of. nr. 157 din
Capitolul v. Statul- subiect originar de drept internaional public 263

Ucrainei au convenit ca problema delimitärii platoului continental _i a

zonei economice exclusive s fie soluionat de Curtea Interna ionala de
Justitie la cererea oric reia dintre pärti, cu condi ia ca Tratatul cu privire
frontierei de stat între România _i Ucraina s fi intrat in
la regimul
vigoare.
Curtea a considerat c cele dou condiii ale clauzei compromisorii
erau indeplinite: prile au purtat negocieri fr succes în perioada
1998-2004 _i Tratatul din 2003 a intrat în vigoare cu câteva luni anterior
formul rii cererii de c tre România.
In ceea ce prive_te dreptul aplicabil, în stabilirea semnificaiei pe care
la
o are no iunea de linie unic de delimitare, Curtea s-a raportat
acordurile în vigoare între state. Unul dintre aspectele ce trebuiau solu-

tionate este dac procesele-verbale incheiate intre România _i Uniunea

Sovietic în 1949, 1963 _i 1974 reprezint acorduri privitoare la deli-
mitare, în sensul parag. 4 al art. 74 si art. 83 din Convenia Naiunilor
Unite cu privire la dreptul m ri. În acest sens, Curtea a fost de acord cu
stabilesc
sustinerile României, potrivit c rora aceste procese-verbale
a
segmentul iniial al frontierei maritime ce trebuie determinat. Curtea
constatat c sunt aplicabile _i dispoziile Conveniei ONU privind dreptul
mrii, care a intrat în vigoare pentru cele dou state litigante in 1999.
In privina caracteristicilor geografice, Curtea a analizat lungimea
coastelor celor douä state. Ansamblul coastei române este contiguu
spaiului ce trebuie delimitat, având o lungime de aproximativ 248 km.
Lungimea coastei Ucrainei este de aproximativ 705 km. Curtea a
identificat astfel raportul între întinderea coastelor celor dou state ca
fiind de 1 la 2,8.
Curtea a stabilit mai întâi o linie de delimitare provizorie, folosind
metode obiective din punct de vedere geometric _i adaptate la geografia
zonei în care trebuie fäcut delimitarea. In trasarea liniei de delimitare
provizori, Curtea nu a considerat c Insula ^erpilor constituie un punct
de reper pentru trasarea liniei echidistante, deoarece aceasta nu poate fi
consideratã ca fäcnd parte din coasta Ucrainei, având în vedere distan a
dintre aceasta _i uscat.
Deoarece trebuie delimitate zone de coast adiacente, într-o
etapa, a trasat o linie echidistant provizorie între acestea. Linia final
primde
delimitare trebuie s conduc la o soluie echitabil, în sensul Conveniei
dsupra
ZEZe
dreptului mrii. Astfel, în a doua etap, Curtea trebuie s anali-
dac exist factori care s determine modificarea acestei linii. Curtea
apreciat c doar prezenta Insulei ^erpilor este o modificare minor a
Leiniiale. Respectiv, în zona unde aceast linie era în limita celor 12
ne ale Insulei Serpilor, a fost modificat în
sensul de a coincide
minimä. c exterioar a mrii teritoriale. Aceast adaptare a fost una
C
Curtii astfel cum rezultã din compararea hrilor 7 _i 8 din hotararea
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii si institu ii
264
astfel
concluzionat c linia de delimitare
Curtea a
In continuare, coastelor relevante
la o dispropor ie
între lungimea
stabilit n u conduce nicio moditicare
_i c n u necesit
ale ambelor state _i zonele lor m a r i t i m e
ulterioar .
fost luat in unanimitate.
Hot rârea Cur i a

Interna ionale de Justiie

realizate _i incluse în hot rârea Curii
Anexe hrile

32 33 34
28 29 30 47
47

MOLDOVA S
UKRAINE

.
46 A6
UKRAINE

Crima
Serpeits Isand ap Tark hank ut

45 45
n i n u iu
ROMANIA SEVASTOML

ape iiuia
CSTANTA e S.aT
44
44
'zaine's døim
--------.-.

BULGARIA

43
43
Sketch-map No. 1:
The maritime boundary lines
claimed by Romania and Ukraine
42
ercator Projection 42
WGSR
TURKEY This sketch-map. o1
whigh he coasts BIe
presented in
simplifed lorm, has
bec prepared far Illustrative purposes
DIALL only
41
28 41
29 30 31 32 33 34
 public 265
originar de drept interna ional
Capitolul V. Statul- subiect

30 31 32 33 34
28 29 47
47

MOLDOVA
UKRAINE
(IESSA

46
46
UKRAINE

u Tarknarku

45 45
Sacln f'eritei SEVASTOPOI
ROMANIA
ape Kheros

Cap Mii Cape Saryh

ONSTANTA
A4 441

BULGARIA

43 43
Sketch-map No. 2:
The relevant coasts and
delimitation area according to Romania
42 Mercator Projection 42
(453N
WGS BA
This sketchmap. on
whlçn the coasts Bre pre sented In
TURKEY
simplihied torm, has
been prepared for illustrative purposes onlyl
41 ANBL
41
28 29 30 3 32 33 34
 ldlitTTLdle

266 Drept interna ional public. Principii _i instituii fundd

30 3 32 33 34
28 29 47
47
MOLDOVA
UKRAINE

46 46
UKRAINE

45 45
ROMANIA

CUSTANI A
44
441

BULGARIA

43
43
Sketch-map No. 5:
The delimitation area
as identified by the Court
Mercator Projection
42
TURKEY This WGS
sketch4map. an whigh
simplifed torm, hus beo the caasts are pre sentad in
girepared lar iflustative
41 AN purposes orly
28 29 30 31 41
32
33 34
 267
Capitolul v. Statul-subiect originar de drept international public

33 34
28 29 30 31 32 47
47
MOLDOVA
UKRAINE

0IMESA

46
. 46
UKRAINE ***

cipents |sland Ca Tarkinknt

45 A5
Siden Penirla SEVASTOML
ROMANIA

Cipe Sarsh
Cupe Afidia
COSTANTA
44 441

BULGARIA

LAC
43 43
Sketch-map No. 6:
Construction of the
provisional equidistance line
42 tAercator Proje ction
42
WGS 84
This skeich-map, on whigh the coasts
TURKEY are
pre sented in
simplifed torm, has beeg prepared for iblustrative prposes onty
41 TANBUL
41
28 29 30 32 33 34
 30 31
Sketch-map No. 7
UKRAINE
30 30
Enlargement of sketch-map No. 6
Mercator Projection

WGS 84
20 20
This skctch p on n o e coE re prtsE0 smpilicc lom
ROMANIA ad dbiisiky
hss teen p e d or ikodrstiee purpass criy

45 45

40

30 31
 30 31
TTL

Sketch-map No.8:
UKRAINE
30 Course of the maritime boundary
in the vicinity of Serpents' Island

Mercator Projection
(45)
20
WGS 84
ROMANIA Sarpety bsliaad
This kch-m un vhich te c u s n priartdin smpiterm

has been prparnd for Iuaraive purposea any.

10

Sufina Dye

45

S0

Salin Pnisla

40

30 31
 fundamentale
public. Principii _i institu ii
Drept interna ional
270

32 33 34
28 29 30 47
47
MOLDOVA
UKRAINE
MNSSA

46
46
UKRAINE

i
Tiand

45T
45 *
a

Saralin esir sul SEVASTON,

ROMANIAA

OSTNTA
44

BULGARIA

43 43

Sketch-map No. 9:
Course of the maritime
boundary
42 Mercator Projection
N 42
WGS 84
This sketch-map, on w
TURKEY simplifed form, has
high the coasts afe pre sented In
hevr prepared for illustativo
AMB purposes andy
41
28 29 30 41
31 32 33 34
Cdpi

7.5, Mutatiile teritorlale ^i Succesiunea statelor

7.5.1. Considera ii generale

Continuitatea statului ca subiect de absolut _i imuabil . In

drept international nu este

de aceasta, au loc
anumite situaii, prin voina populaiei sau din cauze independente
statului, care determina
modificri ale denumirii sau ale configuraiei politice si teritoriale a entitate statala.
consta chiar _i în dispariia
pot sa _i înlocuirea cu o alt
fransformri ce
statelor.
Pentru aceste situai1, dreptul internaional folose_te noiunea de succesiune a
acestei noiuni în dreptul internaional public este diferit de cel din dreptul
intelesul
unde accentul continuitii
pus pe ideea drepturilor _i obligaiilor de la un
privat, este
subiect de drept la altul. In dreptul internaional public, prin succesiune se respecta aa
suveranitatea statului predecesor, cât i a celui succesor. subiect
existena statului ca
In mod concret, mutaiile teritoriale care influeneaz
deplin de drept internaional sunt:
a) dezmembrarea unui stat, în creia apar mai multe state independente,
urma
fuziunii sau absorbiei,
b) reunirea mai multor state într-unul singur, pe calea
nou stat independent;
c) desprinderea unui stat dintr-un alt stat _i crearea unui
d) transferul de teritorii de la un stat la altul.
In acest
Regulile aplicabile în materia succesiunii statelor sunt de natur cutumiar .
realizat prin dou convenii internaionale, care regle
domeniu, codificarea regulilor s-a structura statului:
menteaz categoriile de raporturi juridice afectate de mutaiile din
succesiunea statelor la tratate, intrat în vigoare în
Convenia de la Viena din 1978 privind bunuri, arhive i
privind succesiunea statelor la
1996, _i Convenia de la Viena din 1983
datorii", neintrat în vigoare.
Se poate afirm c prin aceste dou convenii se instituie un cadru general cu privire la
regulile care s guverneze diferitele tipuri de raporturi juridice aprute ca urmare a
succesiunii, iar aceste reguli au caracter supletiv, - _i predecesor -
statele succesor prin
concrete de reglementare raporturilor dintre ele.
a
acord, putând s stabileasc alte forme
1978 [art. 2 parag. 1 lit. b)] ca înlocuirea
Succesiunea a fost definit de Convenia din
unui stat cu un altul în privina responsabiliti
în relaiile internaionale ale teritoriului. în

M.N. Shaw, op. cit., p. 693.

2 Vienna Convention on succession of States in resypect of treaties. Convenia a fost adoptat la 22 august
1978 in cadrul Conferinei Naiunilor Unite cu privire la succesiunea statelor la tratate i a fost deschisä spre
semnare incepånd cu 23 august 1978. A intrat în vigoare la 6 noiembrie 1996. Are 23 päri _i 19 semnatari.
Románia nuesteparte la Convenie. Textul original este disponibil la adresa: https://treaties.un.ors/pages/View
Details.aspx?src=IND&mtdsg no=XXIlI-2&chapter=23&lang=en (accesat la 5 septembrie 2019).
Vienna Comvention on Succession ofStates in Respect of State Property, Archives and Debts. Convenia a
fost adoptatä la 7 aprilie 1983 in cadrul Conferintei Internaionale a Naiunilor Unite privind succesiunea statelor
la bunuri, arhive _i datorii _i a fost deschisä spre semnare incepand cu 8 aprilie 1983 pân la 30 iunie 1984. În
conformitate cu art. 51, Convenia va intra în vigoare In a treizecea zi dup data depunerii celui de al
cincisprezecelea instrument de aderare sau de ratificare. Pån in prezent, _apte state sunt pri _i _apte sunt
semnatare, Románia nu a semnat Convenia i nici nu a ratificat-o. Textul original este disponibil la adresa:
https://treaties.un.org/pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY
sat la 5 septembrie 2019).
demtasg_no=lll-12&chapter=3&clang= en (acce-
 f u n d a m e n t a l e

institu ii
Principii _i
public.
272 Drept interna iona identifica
dac are

se
este a sau se
esen ial s u c c e s o r

materie,
eesOor la cel
cele dou convenii reglementeaz aceast
care predecesor

la statul
loc transmiterea drepturilor _i obligaiilor de se întelege
I lit. d)],
aplic regula tabula rasa.
sensul
2 in
din 1978 [art. parag predecesor,

în sensul Conventiei Prin s t a t în cazul

n stat Succesor, succesiuni.

de un alt stat
statul care înlocuie_te alt stat în cazul unei
un fost
înlocuit

statul c a r e
a
Conveniei [art. 2 parag. 1 lit. c)], se înelege exist
u n i f o r m i t a t e

c nu
unei succesiuni. apreciaz
materie, s e
In ciuda codificrii regulilor din aceast consecventa.
nefiind
în aplicarea acestor reguli, practica statelor desemna
siluanc
a
adecvat pentru deoarece
este
complet
,Succesiune" a statelor nu este în primul
rând,
de
Cnenul referire în continuare, într-o rela ie
face neaflate
raporturile juridice la
care vom juridic este
fapt. cât si una este sensul
in c a r e
atat pentru a descrie o situatie de clar c a r e Sens
OTOSTt deoarece nu este avea un
perfect _i, în al doilea rând, a statelor poate în
Smetrie Astfel,
termenul.succesiune"

(factuale)
constând

u a l i z a t in fiecare
c a z particular. de fapt
desemna situaii T e r m e n u l este
a
atunci când este folosit pentru juridice.
restrâns, la consecintele
face nicio referire definit de Conven ia
teritoriale, sens care nu astfel c u m este
modificári specific , la statul
desemna instituia juridic de la statul predecesor
folosit i pentru a obliga iilor
implic transmiterea drepturilor _i
din 1978, ce
sino-
succesor'. determinat de folosirea ca _i
juridice este
a acestei instituii ,stat
Lipsa de claritate ,,continuitate", respectiV
termenilor ,,succesiune" i s
vor fi analizate
anumite situaii, a
nime, în fr Conven ilor
ca dispoziiile
ce

succesor" _i ,,stat continuator", ,stat continuator".

Pe
sau s fac trimitere la noiunea
clarific ri în aceast privin nu desemneaz
conin c noiunea de
succesiune în sens juridic
trebuie precizat
de alt parte, rezult
automat ,
dintr-o norm
care
a dreptului internaional
continuitatea juridic
succesiune de fapt.
aplicabil situaiilor de la ideea c
asemenea, dificil
de stabilit dac nofunea ,,continuitate" se refer
Este, de
cea a statului predecesor, ca stare de fapt sau ca
succesor este aceea1 cu
identitatea statului
în funcie de ipotezele concrete, ce vor fi prezentate în continuare,
situatie juridic, îns,
fie o de continuntate, Iie o stare de discontinuitate a statului succesor
Dutem identifica stare
fat de statul predecesor

Succesiunea la tratate
7.5.2.
Transmiterea drepturilor i obligailor statului predecesor la cel succesor, în materie de
satafe internaionale, este determinata de tipul mutaiei teritoriale intervenite si de natura
tratatului în cauz .
ctfel dispoziiile Conveniei din 1978 reglementeaz
n cazul fuziunii i dezmembrarii unui stat, ca o serie de ipoteze aplicabile:
elor care erau în vigoare regul general,
modificrii teritoriale, în opereaz meninerea
la momentul
afara cazului când au
RStern, La
successton ataS, Kecueil des
nus Nijhoff cours de
Publishers, The l'Académie de droit
international de
1bidem, pp. 98-101.
Hague/Boston/Leiden, 2000, pp. 88-89, 94 92.
la Haye,
 Capitolul V. Statul - subiect origindr dedrept internaional public
273
inter
tervenit alte întelegeri imure pari sau cand aplicarea ar fi incompatibil cu scopul _i

obicctul lor;
i n cazul transferului de teritoriu, tratatele încheiate de statul
predecesor
anlicarea pe teritoriul respeciv, In timp ce tratatele încheiate de statul î_i î_i extind
succesor
înceteaz
ap
aplicarea _i asupra teritoriuiui care a devenit parte a acelui stat:
nu sunt transferabile tratatele politice
(conveniile de garantare a statutului de
neutralitate, convenile privind acordarea asistenei reciproce între state, tratatele de alian
militar, cele care prevd o asisten reciproc între dou state);
sunt meninute în activitate tratatele tehnice
(referitoare la stabilirea frontierelor,
navigaia pe fluvile interne). Meninerea tratatelor stabilind frontiere se face potrivit
principiului uti possidetis iuris, conform cruia frontierele noului stat independent, creat în
urma decolonizrii, trebuie s continue frontierele vechiului stat din care s-a desprins, färá a
Dutea fi modificate în mod unilateral. Aceast regul a fost folosit în secolul al XIX-lea in
America, la succesiunea statelor fa de Regatul Spaniei, _i în secolul al XX-lea în Africa,
in cadrul mi_crii de decolonizare-;
aplicarea principiului intransmisibilitäii drepturilor _i obligaiilor asumate de ctre
statul predecesor, în situaia noilor state independente, formate în urma procesului de
decolonizare.
O situaie particular prezint tratatele internaionale care garanteaz drepturi _i
liberti fundamentale. Astfel, în cazul Pactului cu privire la drepturile civile i politice, se
pune problema continurii aplicrii dispoziiilor acestuia în cazul formärii mai multor state
succesoare din statul predecesor, parte la Pact. In opinia Comitetului ONU pentru
Drepturile Omului, într-o astfel de situaie, statelor succesoare le revin obligatiile statului
predecesor în temeiul Pactului.
Cu titlu de exemplu, poate fi menionat situaia statului Kazahstan, desprins din
URSS, pe care Comitetul îl consider stat succesor al URSS, parte la Pact la momentul
din
dizolvrii, _i deci obligat s respecte dispoziiile acest tratat.
Un alt exemplu de continuare a aplicaril aispoZinlor Pactului este cazul Hong Kong _i
Macao, a cror suveranitate a fost predat Chinei de ctre Regatul Unit al Marii Br
i
Irlandei de Nord, respectiv de ctre Portugala, cu toare ca China nu este parte la Pact, a fost
de acord s aplice dispoziiile Pactului în aceste teritori
Aceste exemple concrete pun in discuje Cantatca de destinatari ai normelor stabilind

drepturi fundamentale ale persoanelor 1121ce, Carc na sunt subiec i ai dreptului international

darcare beneficiaz de drepturile prevázute de tratatul interna ional chiar _i în conditile

Care statul jurisdicie

sub a cruiavând
se afl nu a real1zat demersurile de a deveni
ratat internaional, prevalena în aceasta situaie natura si obiectul de reglementare
parte la acest
al
acest
C

reglementare al
nomelor, precum _i calitatea destinatarilor drepturilor garantate

2013, p. 181.
M. Dixon, op. cit.,
M.Combacau,
DixO . S. Sur, op. cil., 2016, p. 439.
op.U.N.
cl
J. a, The
Righis Committee, Mav
Human Righis Max Planck
Th. Buergenthal, Yearbook of United Nations
International, p. 300,
vol. 5,
accesat la 3 septemb p:/www.mpil.de/files/pdfl/mpunyb
buergenthal
Law,
5.pdf
ro/Documents/Publicationsracneeti
http://www.ohchr.org/Documents/Publications/FaceShe
rev.
l enpdf (accesat la 3 sentemhria
rio n0101
 Repere de jurispruden

Cauza Gabikovo-Nagymaros (Unoaria Slovaciei). Hotrârea asupra IOTaui

CLu, e

1997

1977 privind
Ungaria _i Cehoslovacia în anul
ntre
aarea, pe
ucaliticat cursul Dun rii. a 1nui sistem de hidrocentrale a os
de câtre Curte ca un tratat ce stabile_te un resii *
art. 12 din Conventia din 1978. determinánd drepturi _i ODga
Sensul de Succesiuca
egate de zone ale Dun rii, astfel încât u noate fi afectat
statelor.

7.5.3. Succesiunea la organizaile internaionale

a locutransnmiterea
are automat a calitätii de
membru al unei organiza ii
Tegula, deveni membru al organl-
in care a fost membru statul predecesor. Pentru a
nternaionale în urma
succesor trebuie s devin parte la tratatul constitutiv al acesteia,
Zaiel, statul de noi
manitestarii exprese de îndeplinirii formalitilor
voin _i a privind primirea
membri, stabilite în actul constitutiv al organizaiei.
In practica statelor, s-au înregistrat _i exceptii de la aceast regul , când statul succesor

a fost considerat continuator al statului predecesor _i a luat locul acestuia în cadrul organi-
zaiei interna ionale, cu toate c dispoziiile Conven iei nu prev d o asttel de notiune
In anul 1947, India _i-a proclamat independena _i a fost considerat continuatoarea
Indiei Britanice _i membru originar al ONU, cu toate obligaiile asumate pe teritoriul su de
Imperiul Britanic. In acela_i an, Pakistanul a devenit independent, dar a fost considerat stat
nou, fr drepturile i obligaiile asumate de statul predecesor.
Federaia Rus a fost acceptat drept continuatoare de drept a fostei URSS în cadrul
ONU, inclusiv ca membru permanent în Consiliul de Securitate?.

Situatia a fost diferit în privina statelor rezultate în urma dizolvrii

Socialiste Federative lugoslavia, în 1991 _i 1992. Republica Federal lugoslavia a
Republicii
fi continuatoarea fostei Republici Sociaiste, în Ciuda
pretins a
obieciilor celorlalte state
reprezentanii statului au continuat sa deina locul iniial al lugoslaviei la ONU. noi, si
Unite au refuzat s îi recunoasc
aceastà calitate. Statele
Prin
Consiliului Securitate ale ONU' din 1992, S-a
de
rezoluiile Adunrii Generale si
decIs sä nu
alitatea se
permit
federatii sã noii
lugoslavia, motivat de faptul caceasta aibs-a
de membru al ONU sub numele de
dizolvat în 1992. Federaia, avand
dizolvat
acceptat
n membru al ONU în
ca
denumirea ulterioara de Serbia _i Muntenegru.
2000. In anul fost
2006, Muntenegru si-a a

pendenta, iar Serbia a continuat sa aiba calitatea de membru al ONU. proclamat inde-

I. Diaconu, op. cit., 2007, p. 141.

A. Aust, op. cit., 2010, p. 364
3
Rezoluia nr. 770 din 13 august 1992 a
de Securitate
Rezoluia orolen/ga/s13august
http://www.un.or"
nr. earch/view_doc.
1992 asp/Consiliului
symbolSRES0
alsearchview
a
de ) (accesata
Securitate
al
ONU, disponibil
la 11
al ONU, septembrie
la adresa:
Dolutia nr. A/RES/47/121
res/47/a47r121.htm (accesat
din
la 11
18 doc.asp?symbol=disponibil
decembrie 1992,
septembrie 2019).
S/RES111(1992 la
disponibil
(accesata 11 septembrie
adresa:
la
http://www:
2019:
la adresa:
2019:
 Old PuDnC
275
7.5.4. Succesiunea la bunuri _i arhive
sensul art. 8 din Convenia din 1983,
in
noiunea bunuri de stat ale statului predecesor
areînteles extins i desemneaza,,bunuri, drepturi _i interese care, la data
ei conform dreptului intern al statului predecesor, erau în succesiunii statelor
proprietatea acestuia"
Se consider c, în privina transferului bunurilor, exist o
regulä cutumiar potrivit
reia se transmit statului succesor toate bunurile, mobile sau
imobile, care au aparinut
statului predecesor, în principiu, fr despgubiri _i fr a fi necesar acord
acest sens.
un
special în
in functiede natura modificrii teritoriale,
Convenia reglementeaz _i alte ipoteze:
-

în cazul în care are loc transferul unei pri din teritoriul de stat _i
nu exist un acord,
vor fi transferate ctre statul succesor imobilele aflate pe acel teritoriu _i bunurile mobile
legate de activitatea statului predecesor pe acest teritoriu, iar celelalte mobile, într-o
proporie echitabil (art. 14);
- în cazul unui stat nou independent, statul succesor dobânde_te bunurile imobile ale
statului predecesor aflate pe teritoriul la care se aplic succesiunea.
In sensul art. 20 din Convenie, prin arhive de stat se întelege ,toate documentele,
indiferent de dat _i categorie, produse sau primite de statul predecesor în exercitarea
functiilor sale, care la data succesiunii aparineau statului predecesor, conform legislaiei
sale interne, i erau pstrate direct sau sub controlul statului ca arhive, indiferent de obiectul
acestora".

Convenia reglementeaz mai multe ipoteze privind transmiterea arhivelor:

- în cazul transferului de teritoriu unui stat, transmiterea arhivelor se va stabili pe baz

de acord;
- în lipsa unui acord, va fi pus la dispozi ia statului succesor acea parte a arhivelor

necesar pentru administrarea normal a teritoriului în cauz _i alte arhive de stat care au
legtur exclusivsau principal cu acel teritoriu;
-

în cazul unui stat nou independent, vor fi dobândite arhivele care au apartinut
teritoriului pe care acesta s-a constituit _i au devenit arhive ale statului predecesor în timpul
dependenei.

7.5.5. Succesiunea la datori

Conform definiiei date de art. 33 din Convenia din 1983, datoria de stat reprezint o
obligaie financiar a statului predecesor care ia na_tere, în conformitate cu dreptul
internaional, fa de un alt stat, o organizaie internaional sau oricare alt subiect de drept
internaional. Principalele reguli instituite de Conventie sunt urmtoarele:
-in ipoteza transferului de
la un stat la altul se face
teritoriu, se aplic regula conform creia trecerea datoriei de
prin acord, iar în lipsa acordului transferul datoriei se va face intr-o
proporie echitabil;
-

în cazul instatul succesor este un nou stat

care
independent, acesta nu mo_tene_te, n
principiu, datoriile statului predecesor (în afara unui acord
Sunt transmisibile care s stipuleze altfel),
datoriile contractate de ctre statul
determinat (lucrri publice). predecesor într-un scop bne
Se
succesor.
considerà cà datoriile ,odioase" nu se transmit de la statul
Noiunea se refer la datorii care au fost
predecesor la statu
acumulate în legtur cu purtarca
 fundamentale
Drept internaional public. Principii _i instituii
276
vechiul regim politic într-o atât
rázboaielor (imprumuturi de rzboi) sau care sunt ata_ate de
statul succesor.
de mare msur, încât transferul lor este inacceptabil pentru

Sectiunea a 8-a
public
Alfi subieci de drept interna ional
8.1. Recunoa_terea beligerantei _i insurgenei
unui conflict
intern pre
PTObIema recunoa_terii beligerantei apareîn cazul existenei
a populaiei ^i guvernul
conflict armat între o parte
Tungit (razboi civil, ce presupune
un
conducere politice _i militare,
al statului), atunci când insurgenii au organe de
egm militare _i dein controlul
unei påri a teritoriului
in mod organizat aciuni
desia_oara statului sau a unei pari
din
Statului. In lipsa exercit rii controlului asupra teritoriului
autoritatea în acel
autoritilor legitime s î_i exercite
teritoriu _i în condiiile împiedicrii de drept intern.
o problem
contictul dintre indivizi _i organele statale constituie
Spau, unei påri a terito-
în care insurgenii exercit controlul efectiv de fapt asupra
n cazul la viaa internaional, mi_carea
ruui de stat, ace_tia demonstreaz posibilitatea participrii
este consideratä subiect de
_i
nsurecional dobânde_te personalitate de drept internaional
drept internaional cu caracter provizoriu".
a statului
Efectele recunoa_terii în acest caz trebuie analizate dintr-o dubl perspectiv:
Efectul recunoa_terii calitii de beli-
pe teritoriul cruia se manifest _i a statelor terte.
de ace_tia a
gerani din partea guvernului statului respectiv const în neaplicarea fa
regimului penal de drept comun, deci nu vor mai fi considerai infractori de drept comun, ci
vor fi aplicabile regulile dreptului umanitar i vor fi considerai prizonieri de rzboi. Efectul
recunoa_terii insurgenilor de cätre state terte const în tratarea în mod egal a acestora _i a
guvernului din statul respectiv.
Aceste forme de recunoa_tere nu au mai fost folosite dup al Doilea Rzboi Mondial.
Ca exceptie, în anul 1981, printr-o declaraie comun, Frana _i Mexic au recunoscut c .o
aliant a mi_crilor de eliberare din Salvador constituia o for politic reprezentativ ,
pregtit s îi_i asume obliga i _i så exercite drepturi derivate din acestea"3

8.2. Recunoa_terea mi_crilor de eliberare naional

Miscrile de eliberare naional sedeosebesc de insurgeni

nu prin urmtoarele elemente:
il se pun în discuie obtinerea prin mijloace nelegitime _i
efectiv peo parte a teritoriului unui stat; exercitarea controlului
i au
caracter legitim, din perspectiva dreptului nternaional
dreptului la autodeterminare. public, în temeiul
in practica statelor nu este intalnita frecvent
Recunoa_terea mi_crilor de eliberare
recunoa_terea mi_crilor de eliberare
naiOnala are efect declarativ
_i presupune
Encyclopedia of Public International Law, op. cit., vol. IV,
F Capotorti, Cours général de
2 2000, p. 646.
droit international
International de la Haye, Tome 248, 1994, p. 55. public, Recueil des cours de
3cuclonedia of Public International Law, vol. IV, Elsevier l'Académie de Dedt
4F. Capotorti, op. cit., 1994, p. 56. Science, Amsterdam,
2000, D. 56.
 C p t nterna ional pubiic
acorde sprijin in
recunoa_terea organelor lor de conducere de c tre statele care aleg sa le a

lupta lor pentru constituirea unor state independente'

In dreptul internaionalcontemporan, miscrile de eliberare naional1a3nii 60.
ca fenomen juridic în procesul de decolonizare pe continentul african, înani Declarafia
Drepful la autodeterminare al popoarelor a fost consacrat în mod e p i
Adunrii Generale a ONU pentru acordarea independenei (rilor i popour
inile reptului
din 1960 Declarafia Adunärii Generale a ONU referitoare la princ NÚ, din
din
Cre
internationalprivindrelatileprieteneyti i cooperarea intre state potrivit
1970.
Potrivit acestor documente internationale titularul drentului la autodeterminare

poporul, noiune menionat în mod expres în Carta ONU, nu minoritatea naIonaa

acestor entitti juridice li s-a facilitat accesul
la relaiile din cadi
context,
n acestinternaionale. Cu titlu de exemplu, poate fi mentionat participarea, ind
comunitaii lainop
lucrrile
din 1974, în calitate de observator, a Organizatiei pentru Eliberarea Palestinel, e
Adunrii Generale a ONU, iar din 1976 si la dezbaterile Consiliului de Secua

referitoare la problema palestinian .

ACeste entitai au prerogativa de a încheia tratate internationale cu state. Unele ainu
acestea au avut ca obiect încetarea rzboiului de eliberare _i obinerea independenc
ni
din Alecl,
acordurile de la Evian încheiate între Franta si Frontul de Eliberare Naional
1962, prin care s-a pus capt operaiunilor militare din Algeria _i
s-a constituit
un
guve
din fostele
eliberare naional
provizoriu; acordurile încheiate de Portugalia si mi_cri de
colonii de pe continentul african, în perioada 1974-1975.

8.3. Sfântul Scaun

nu întrune_te elementele constitutive faptice _i juridice

ale existenei statului ca
De_i
subiect de drept internaional, prin încheierea Tratatului de la Lateran, în 1929, între Italia _i
numele de
Sfântul Scaun, acesta din urm a fost recunoscut ca subiect statal suveran cu
Vatican"3. Are personalitate juridic internaional' _i poate fi calificat ca un subiect de
drept internaional sui-generis', deoarece în cadrul relaiilor internaionale se comport ca
un veritabil subiect: Sfântul Scaun este membru a numeroase organizaii interna ionale

(Organizaia pentru Securitate _i Cooperare în Europa), are calitatea de observator în cadrul

ONU _i pe lâng Consiliul Europei, particip la realizarea de tratate i convenii cu caracter
umanitar, având capacitatea de a încheia tratate internaionale, iar uneori suveranul pontif
mediaz _i acordä bune oficii în soluionarea unor diferende internaionale. Desf_oar
activiti de cooperare cu institu iile Consiliului Europer: are statut de observator în cadrul
Comisiei Europene pentru Democraie prin Drept (Comisia de la Veneia), este membru al
Bancii de Dezvoltare a Consiliului Europei. Funciile internaionale ale Sfântului Scaun
sunt realizate sub autoritatea Papei, de ctre Consiliul de Stat. Statutul
Vaticanului
S. Scuna_, op. cit., 2002, p. 95.
A TOst adoptat prin Rezolutia nr. 1514 (XV) din 14 decembrie 1960.
A TOSt adoptat prin Rezoluia nr. 2625 (XXV) din 24 octombrie 1970.
41. Diaconu, op.
5L. Le Fur, op.
cit., 2007, p. 155.
N. Quoc Dinh,cit.,
P.
p. 122.
7C. Baci, A. Daillier, A. Pellet, op. cit., p.
44
Pätra_cu, F. Nan (coord.), op. cit., 2008, p. O/.
 institu ii fundamentae
278 Principii i
interna ional public.
Drept
competente
ale c rui
spiritual , care
corespunde unui serviciu public internaional de natur statelorfat
fa o influen a
de pe
a
extinse se explic prin istorie _i prin atitudinea prudent
acesta o exercit .

8.4. Ordinul de Malta

Militar pital
Ospitalier al
Sfäntului loan din Ierusalim, de Rodos _i Ordinul Suveran
de Malta. Are originea
en ve
rerm
isc?
a ,cc
raur
cei,a d
înell
o p si
ir sa

complet a acestei entitäti este

a
_i sul-geu Italiei, c a r e este
COnstiruie un drept international atipic, dar originar
subiect de
distinct de cel al
intermational
posed un statut llD.
15 februarie
POpriu,
A fost recunoscut prin Bula Papei Pascal
al I-lea, la T05
Saul-gazda. diplomatice cu peste
observator la ONU. Are relaii
are calitate de dar e s t e umanitare,
1994, activiti
care _i România) _i desfásoar în mod constant
arprintre
neutru, imparial i apolitic.

IN. Quoc Dinh, P. Daillier, A. Pellet, op.

2V.Constantin, op. cit., 2010, p. 244. cit., p. 441.
sO prezentare detaliat a
http:/hwww.orderofmalta.ini/? structurii
lang-en (accesatinstituionale
la 4
_i a
septembrieactivitilor derulate
2019) este
dispanihilz lo
 Statutul persoanelorCapitolul VI
în dreptul internaional pubnc
Sectiunea1
Notiune
Populaia reprezint unul dintre elementele constitutive ale statului ca
internaional publie. In sens
restrâns, noiunea sutotalitatea
poate fi definit ca reprezentana to
persoanelor care au o legtur juridic cu statul de origine, constând în cetaenie, d
festare a suveranitaii statului'. In sens larg, populatia unui stat poate fi definit ca totalitatea
persoanelor (ceteni, strini, apatrizi, refugiati) care se afl pe teritoriul statulu. n mod d
concret, pe teritoriul unui stat pot fi identificate urmtoarele
categorii de persoane
Cetaei sau naionali statului, fa de care statul î_i exercit jurisdicia deplina
care beneficiazä de protecie diplomatic (în aceast categorie sunt incluse i minorita iie
naionale);
-

persoane care au cettenia altor state strinii;

-

persoane cu dubl cetäenie (bipatrizii) sau lipsite de cetenie (apatrizii);

Ccategor speciale:
Regimul juridic solicitani
al fiec rei de azil, derefugiai,
categorii persoane
persoane aflatestrmutate
pe teritoriul unui stat la un
anumit moment este, în general, reglementat prin normele interne ale statului, in baza
jurisdictiei sale teritoriale. Dreptul internaional se manifest în acest domeniu prin
existena unor convenii internaionale care stabilesc standarde minime pe care statele pr
trebuie sã le asigure anumitor categorii de persoane (refugiai, azilani, minoriti
nationales) sau au ca obiectiv reducerea cazurilor de apatridie sau pluripatridie ori regle-
menteaz regimul juridic al categoriilor de persoane excluse de la aplicarea jurisdiciei
statului pe al crui teritoriu se afl: personalul diplomatic _i consular, funcionarii interna-
fionali cu statut special.
Elementul comun al regimului juridic al tuturor categoriilor de persoane care se afl pe
teritoriul unui stat este garantarea drepturilor _i libertilor fundamentale preväzute de
tratatele internaionale adoptate în acest domeniu i la care statul este parte.

Sectiuneaa2-a
Cetatenia
2.1. Notiune
In general, noiunea ceteniei desemneaz legtura politic _i juridic permanentä
dintre o persoan fizic _i un stat, care genereaza ansamblul drepturilor _i obligatilor
proce dintre acea persoan _i statul al crui cetean este
E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 176; J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, p. 329,
D. Popescu, A. Nstase, FI. Coman, op. cit., 1994, p. 104.
Pentru o analiz detaliat
statutului
hafionale, Ed. Universitii ,Alexandru loan minoritilor naionale, ase vedea M. Balan,
a

Cuza" din la_i, la_i, 2013; B. Aurescu, E. Statutul minorittilor

Onal al proteciei minoritilor nationale. Note de curs, Ed. Hamangiu, Lazr, Dreptul interna
D. Popescu, A. Nästase, FI. Bucure_ti, 2019.
Coman, op. cit., 1994, p. 130
 O0
fundamentale
institu ii
Drept interna ional public. Principii i
In
temeiul competentei
exclusive a statului, legislaia intern a acestuia
aspectele privind
apcctele
dobândirea, i
la cettenie,
motiv pentru care se
poatem
afirma retragerea sau renunarea la
Cragerea sau renuntarea
legislaiei naionale.
na ionale.
a c problema
problema a legisla iei
Aceast ceteniei
intr de competen
stera de
mîn sfera co mationale Justili
de Justiie, a
perspectiv este consacrat
este consacrat :si "în jurisprudena Curtii Internaionale
de care

aa precizat in L Nottebohm, c:
precizat in mod neechivoc, iînc din 1955, în hotrârea pronunatimtat cauza de acordare
în cauza
în
ordare aa
Dreptul internaional las fiecrui stat sarcina de a stabill COng
propriei cetjenir"l,
OrClativ acestor reglementri, drentul international stabile_te unele aspecte genetac
dintre o persoan yl
precum _i condiiile opozabilittii legturii de cetenie
stat
stat
fatdede al
fat alte state.
ca oriCe
art. 15 parag. 1 din Declaratia Universal a Drepturilor Omului prevede
Asucl,
d n d are dreptul la o cet enie, iar parag. 2, c nimeni nu poate fi lipsit in m0d arbud

de cetätenia sa sau de dreptul de a-_i schimba cettenia. în continuarea acestei idei, Pactui
nternaional privind drepturile civile _i politice consacr în art. 16 opozabilitateacetaleniel
fiecare individ are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea sa juridica).
In cazul în care o persoan are mai multe cetenii (bipatridie sau pluripatridie), se
pune problema identificärii ceteniei efective a acesteia, iar o serie de norme internaionale
prevãd obligaii pentru state în vederea reglementrii statutului specific al acestor categorii
de persoane i in vederea reducerii cazurilor de apatridie, ale cror principale elemente vor
fi prezentate succint în cuprinsul acestei sectiuni.
Se consider c definiia cea mai cuprinztoare a noiunii de cettenie a fost dat de
ctre Curtea Internaional de Justiie, în cauza Nottebohm, astfèl:
Cettenia este o legtur juridic fundamentat pe fapt social de legtur,
un
pe o
solidaritate efectiv de existen, de interese, de sentimente unite cu o
drepturi i obligaif"2, reciprocitate de
Definitia Curii Internaionale de
Justiie pune accentul pe
efectivitatea cetteniei,
pentru a o deosebi de legturile fictive dintre persoanele fizice si un stat
n Uniuni Europene, aspecte particulare prezint
ene comp
europene, complementar cetäjeniei instituia juridic a
cetteniei
nd .concept juridic si statelor membre, politic distinct
pe care nu o
înlocuie_te,
reprezen art. 9-12 din Tratatul privind Uniunea
de cel al aceasta
ceteniei naionale", întemeiat
Tratatul privind functionarea Uniunii European (TUE), art. 18-25
Europene (TFUE) _i art.
fundamentale a Uniunii Europene. din
39-46 din Carta
Tnstituirea cetteniei europene a st motivat
drepturilor
de
drepturilor i intereselor
resortisanilor statelor obiectivul consolidrii
membre, astfel c
a fost iniiat pentru apropierea popoarelor în
scopul realizrii înscrie în protectiei
se
uniunii procesul care politice a statelor.
ICJ, Nottebohm Case (second phase), Judgment of
2 lbidem.
April 6h, 1955, ICJ
3
eneral Poiares Maduro
Opinion of Advocale Reports 1955, p.
Freistaat
Rottmann v Freistaat Bayern, delivered on 30 4.
decca782fI 3b72
3518e
f4 b334c /
3 c
.e
83518eb334c3.
der=0&docid=72572&cid=208754 ur
3i a
4Ka
e .eur
xo
34Kaxiipa.
Lc
lce
a ujuris/document/doc
egc40Laxgnationalité
3eQc40Laxg September 2009, Case
MbN40aNi
(accesat la 4 C-135/08, Janko
4
4E.
E. Perez Vera, Citoye
Pe septembrie MbN4OaNuOe0?
I'Union européenne, 2019).
Martinus Nijhoff Publishers, Ihe Jst:jsessionid-9ea7d0f1
Tome 261 (1996), Martinus Nijhoff
doclang=EN&t
Hague/Boston/London,té 199899:condition
et ext=&pageln
des étranaa
30
 capitolul vM. Statutul persoanelor în
dreptul internaional public 281

nu vom insista doctrinare _i a evoluiei reg

curopene in privinta acestei institutii. cidiscutiilor
asupra
mentariio care ne vom rezuma la a reaminti
elemente intr în
coninutul su. prinelpai
COnuul Cetaeniei europene const într-um ansamblu de drepturi _i de îndatorir
seadauga drepturilor _i îndatoririlor legate carc
de cetätenia unui stat membru i
constau in: dreptul
de liber circulaie
_i de sedere pe teritoriul statelor din a
TFUE); dreptul de a alege _i de a fi ales in Parlamentul European,
membreart
locale in starul membru unde î_i are
stat art. 22 alin. (1) din
resedinta. în aceleasi conditii ca _i resortisanii aceluPeortisani
acelui
TFUE]; dreptul de a primi, pe teritoriul unei tri tere (car n
aparine Unmunii Europene), protecie diplomatic consular din partea autoritailor unu
sau
alt stat membru,
daca tara acestuia
reprezentat acolo, în aceea_1 masura ca
nu este
resortisanii statului membru în cauz lart. 23 alin. de a adresa petiii
Parlamentului European [art. 24 alin. (2) din TFUEI, de a se dreptul
(1 din TFUEl:
adresa
European art. 24 alin. (3) din TFUE], desemnat de Parlamentul European Ombudsmanuu
pentru a anal1za
cazurile de administrare defectuoas
adresa in scris oricårei
a instituiilor _i organelor Uniunii,; dreptul de
a
instituii
oricrui organ al Uniunii într-una dintre limbile stateior
sau
membre _i de a primi un rspuns redactat în
aceea_i limb [art. 24 alin. (4) din TFUEJS
dreptul de a avea acces la documentele instituiilor, organelor, oficilor _i ageniilor Uniunii,
in anumite condiii [art. 15 alin. (3) din TFUE

2.2. Nationalitatea persoanelor juridice

Persoanele juridice sunt distincte de persoanele fizice care le-au creat i care
activitate în cadrul acestora. Stabilirea naionalitii
desfsoar
persoanei fizice prezint importan din
perspectiva dreptului internaional public pentru asigurarea proteciei bunurilor persoanei
Juridice _i activitilor derulate de aceasta în strintate.
Regula în materie este c naionalitatea persoanei juridice este cea a statului în care este
Tnmatriculat sau în care are sediul social ori sediul central"'. Pot aprea dificulti în stabilirea
legii aplicabile persoanei juridice în cazul companiilor care au sedii secundare _i
activitate în state diferite de statul de origine in care au fost inmatriculate sau
desf_oar
acest caz, se consider c se în vedere de catre
înregistrate. In
pot avea instanele internaionale, pentru
Stabilirea naionalitii reale, nu doar naionalitatea ce reiese din înmatricularea
persoanei
Jundice, ci criterii precum statul in care are loc conurouiui
care se afl bunurile exerctarea asupra societii sau în
acesteia. Astfel, se poate considera ca naionalitatea persoanei
SI Cca a
statului cu care are o legtur
juridice
strâns, substanial i efectiv?.

Sectiunea a 3-a
Protectia diplomaticä
3.1. Notiune _i distincii
Protectia diplomatic reprezint o instituie de drept imternaional
ansamblul msurilor pe care un stat le poate lua în sprijinul
cutumiar, reprezentând
ca cettenilor si, efect al legturii
'A. Aust, op. cit., 2005, p. 182.
Ibidem.
 Drept Interna;IOidi
282
date de c tre
asistenta general
în ajutorul _i in însu_irea, de
poate consta, pe de o parte,
ce de alta parte,
cldce, cet tenie, iar pe
c

diplomatici _i consulari ai statului de intereselor acestula,

pentru comi-
agenii
preten ilor propriului cetean,
pentru ap rarea unui stat stråin
e a u e stat,
a international de c tre autoritile
ale regulilor dreptului diplomatice _i
terea unor inc lc ri reprezentan elor
prin intermediul în
rotectia diplomatic
se realizeaz
teritoriul c ruia se afla ceta eanul
consulare ale statului de origine,
acreditate în statul pe prin
dintre stat _i persoana, exprimata
temeul exercit rii acesteia este leg tura de naionalii sãi atlai
Cauza, 1ar de origine fa
exercitate de c tre statul
cetaenie. Instituia proteciei potrivit unor opinii,
din Evul Mediu".
pe teritoriul altor state este veche _i exist,
de privilegii i imuniti
diplomatic nu priveste statutul special
Nounea protecie care este COdiicat prin
confundat cu acesta,
recunoscute diplomailor _i nu trebuie
Convenia de la Viena din 1961 cu privire la relaiile diplomatice. asttel incat nu este,
statulur',
atribut alsuveranitii
TOea diplomatic reprezint
un
Avizul consultativ din
recunoscut _i organizaiilor internationale. Ins, prin
n principiu, funcional a Organiza iei
1949, Curtea Internaional de Justitie a recunoscut protecia
aceasta o poate exercita fa de agenii sar".
Naiunilor Unite, pe care

Cu privire la natura proteciei diplomatice, opiniile sunt divergente. Opinia

juridic a

majoritar, afirmat _i în jurisprudena Curii Internaionale de Justiie, este c aceasta este

o funcie a suveranitii statelor _i un atribut discreionar al acestora", iar nu o obliga ie ce
revine statului fa de naionalii si, întrucât statul poate lua decizia de a se substitui
ceteanului su lezat în anumite drepturi i interese doar dac sunt indeplinite o serie de
condiii cumulative. Practic, instana internaional a confimat opiniile exprimate înc din
doctrina interbelic a dreptului internaional cu privire la acest aspect'.
Instituia proteciei diplomatice reprezint subiect de studiu _i pentru Comisia de Drept
International, înc din 1995. Aceasta a elaborat în 2006 Proiectul de articole cu
privire la
protectia diplomatica", care în art. I prevede c
protecia diplomatic înseamn invocarea
de catre un stat, prin aciuni diplomatice sau alte mijloace pa_nice,
pentru prejudiciile cauzate
a
rspunderii unui alt stat
de aCesta prinur-un act iicht unei persoane fizice sau
are cettenia primului stat, în vederea punerii in aplicare a acestei juridice care
nu este una exhaustiv, ci vine så prezinte
principalele caracteristicirspunderi. Definitia dat
ale institutiei.
IM Verwilghein, Conflits de
de nationalites.
droit international de la Haye, 1ome Furinattonaltle
z2i, l199, et apatridie, Recueil des cours
Marunus Nyhoff de
2000, p. 91. Publishers, The 'Académie
1. Brownlie, op. cit., p. 524.
3D. Popescu, A. Nästase, FI. Coman,
Hague/Boston/London.
op. cit.,
4ICJ, Reparation for Injuries sufferedin the 1994, p. 135.
Service of the
1949, ICJ Reports, 1949, p. 185.
S
ICJ, Barcelona Traction, Light
United Nations, Advisory
Spain, Second Phase,
and Power
Company, Opinion of April 11
Judgment, >February 1970, ICJ Reports Limited (New
6A. Aust, op. cit., 2005, p. 184.
7
Borcahrd, The diplo
M.
rts 1970
. Application: 1962), Belgium v.
ection of citizens
Publishing Co., New York, 1925, p. 9 _i urm. abroad or the law
ational Commission on of international
Yearbook of the Inte national Law, claims, The Banks
58-a sesiune on, 2006, vol.Draft articles
a

Adunrii
a

Generale
Comisiei deca Drept Internaional, din 1 11, Part One. on
Diplomatic
ONU, parte a
a

adresa: http://legal.un.org/lilc/t activitii mai-9

Comisiei pentru iunie _i 3
iulie-11
Textul Protection,
Proiectului 2006, în

xts/instruments/englishldrafi_articles/9_8_20 6.pdf (ac esatä 1

a
sesiunea fost
2019).
respectiv.augustTextul adoptat la
2006, _i a fost
este disponihsupus
ibil lo
Capitolul VI. Statutul persoanelor în
dreptul
internaional public 283
Prin adoptarea acestui
tradiional a naturii protecieiproiect, s-a încercat atenuarea divergenelor dintre api
tiunea contemporan a dreptului diplomaticeca drept discreionar al statului
contine recomandari pentru practicainternational aldrepturilor omului, îns art. 19 an
matica in mod statelor si propune statelor s exercile diplo-
deosebit în situaiile în care
pro
cetäteanuluii s-a cauzat un prejudiciu sen
ficativ. Pan in
prezent, nu a fost adoptat
n1-

state de a-i proteja cetenii aflai un text care s instituie obligaii poziuvc P tru
în strinätate.
In completarea acestei teze este
si art, 2 din Proiectul de articole, care prevede
statul are
dreptul de a exercita protecia ca
de articole". diplomatic, în conformitate cu prezenul pio
Efectul exercitrii proteciei diplomatice const în rtului
juridic itigios: locul persoanei fizice sau juridice este luatmodificarea elementeio
de statul de cetenie,
raportul juridic iniial devine unul între state, la baza acestui mecanism astfel inca
aflandu-se o
juridic, aparut in perioada în care în obiectul de reglementare al dreptului intermaional nu
se regseau preocupäri cu privire la persoanele fizice.
Mijloacele concrete de exercitare a protectiei diplomatice de ctre un stat trebuie sa ie
pa_nice _i pot implica atât aciuni ale misiunilor diplomatice sau consulare, cât i
de proceduri contencioase în iniiera
fata instanelor internaionale de ctre statul de cetaenie
împotriva statului care a comis înclcarea, alegerea uneia dintre aceste modalitäi constl-
tuind atributul exclusiv al statului?. în consecint, în functie de modalitatea de realizare,
protectia diplomatic poate fi clasificat în dou categorii:
a protecie necontencioas-c naionalii
cazul in care statul consider
exercitat säiprinnureprezentanii diplomatici i consulari, în
au beneficiat de toate garan iile la care
aveau dreptul, din partea statului strin?;
b) protectie contencioas - bazat pe fic iunea juridic în care statul de cet enie se

Substituie în drepturile cet eanului sãu, împotriva statului care i-a înc lcat drepturile, în
fata unei instane internaionale".
Intre atribuiilor agenilor diplomatici i ale celor consulari, în exercitarea proteciei
diplomatice, exist distincii de substan: asistena consular are, de cele mai multe ori, un
caracter preventiv _i are loc anterior epuizrii cilor de recurs interne sau chiar anterior
producerii unei înclcri a dreptului internaional.

3.2. Condiiile pentru exercitarea protec iei diplomatice

Pentru a fi exercitat protectia diplomatic de ctre un stat, este necesarä întrunirea
urmtoarelor condiii:
a) existenta unei leg uri de cetjenie efective între persoan _i stat;
b epuizarea cilor interme de soluionare a problemei pentru care se cere exercitarea
proteciei diplomatice, în sistemul juridic al statului stråin, care a comis înclcarea;

A.
Vermeer-Künzli, As If Legal Fiction in Diplomatic Protection, în The European Journal of
International Law, Vol. 18, No. 1, The37-38,
pp. 41.
A. Kunzli, Exercising Diplomatic Protection. 1The Fine Line beween Litigation,
Consular Assistance, în Demarches and
3
P.M. Dupuy, op. Heidelberg
cit.,
Journal of International Law, vol. 66, 2006, p. 324.
Ibidem, p. 121, p. 431.1998, p. 120.
5
A. Künzli, ExerCising..., Op.
cit., p. 336.
 f u n d a m e n t d i e

institu ii
Principii i
284 Drept
interna ional public.

Cconduita persoanei solicitante: s nu fi svâr_it 1apte internaional (aou e

v a intereselor statului str in reclamat sau de înc lcare a arope
protec ia
,mâinilor curate"). posibilitatea
de a
solicita
cu un
de persoane sunt
excluse de la de cet fenie
Amite categorii în cazul lor leg tura
este unul
diplomatic a vreunui stat:
apatrizii (întrucât lipse_te ii internaionale esi
interna ionale

STat) i refugiaii (întrucât regimul juridic garantat prin conv nfri fundamentale) fundamentale).

anumitor drepturi
minimal, bazat pe nediscriminare si pe garantarea

Repere de jurispruden
c. Kegaulur
Mavrommatis în Palestina (Grecia
u z a cu privire la Concesiunile
Unit al Marii Britani), Hotrârea din 30 august
1924
recureerea
supu_ii s i _i prin
p r n preluarea cazului unuia dintre in numele
aciune diplomatic sau procedur judiciar interna ional
O propriu de a asigura, in
sau, satul, în realitate, afirm dreptul s u
persoana supu_ilor si, respectarea regulilor de drept interna ional.

CII, Cauza LaGrand (Germania e. Statelor Unite ale Americi), Hoträrea asupra
fondului din 27 iunie 20012

La 7 ianuarie 1982, fraii Walter _i Karl LaGrand, de nationalitatee

german , au fost aresta i în Statele Unite ale Americii, fiind acuza i de jaf
armat, omor _i räpire. La 14 decembrie 1984, ambii au fost condamnati
la moarte pentru omor cu premeditare, de ctre Curtea Superioar din
Pima, Arizona. La 2 noiembrie 1998, dup ce au fost
epuizate toate cile
de atac disponibile, frailor LaGrarnd le-a fost
refuzat revizuirea condam-
nrilor. Ace_tia nu au primit asistena consular în nicio
Sului, intrucât nu au avut cuno_tina faz a proce-
de
asistentã, iar Consulatul Germaniei nu a avutdreptul lor la o astfel de
procesul celor doi cet eni. cuno_tin de detentia si
Cererea formulat de ermania in
amisiunea Statelor Unite de a laa Curtii S-a
ire a dreptul lor de nouinca 1ara
intârziere întemeiat pe
privire asistena consulara pe cei doi frati
despre arestarea _i §i omisiunea de a informa
cu
toritile germane
germani, ambele obligaii fiind cuprinse în detenia celor doi
de la
la Viena cu privire la
Viena relatiile consulare, art. 36 parag. 1I din cetteni
ceteni
Germania aasustinut din
Germa asisten c, prin exercitarea 1963.
sustin
outut s ofere asisternt
Convenenia
Conventia
putut juridicasistentei consulare, ar ii
sadamnarea
prever condamnarea loi
lor la
unui drept propriu al
_i
moarte. informaii
Cererea a relevante
Germaniei
diplomatic pentru cetenii si. _i al fost care ar fi
formulat putut
pu
outut
dreptului de în
in temeiul
teme
neiul a
exercita
PCIJ, The Mavrommatis Palestine
Series A No. 2, p. 12.
2
lestine Concesvio
Concessions, Judgement, protecie
tecie
ICJ, LaGrand (Germany
v. United States of August 30th, 1924,
America), Judgment Collection of
gt Iudlqmas
 capitolul VI. Statutul persoanelor in dreptul
internaional public 285
Statele Unite au
contestat argumentele Germaniei
Drotecia diplomatic
protecti
_i au încercat
cu
privire la

confuzie intre conving

noiunile de protectie diplomatic
s
Germania face Curtea ca

c, în _i asisten
consecina, Curtea ar trebui s declare cererea consular _i
ca inadmisibil.
Argumentul prezentat a fost c acea Conventie laprivire
cu la
consulare nu se referá la protec ia diplomatic , doar asisten a relaiile
consu-
lar.In plus, s-a afirmat c,
spre deosibire de argumentele Germaniei,
Conven ia din 1963 nu con ine drepturi individuale _i, prin urmare, nu
ar trebui acceptat exercitarea proteciei diplomatice.
Curtea lnternaional de Justiie a respins obieciunile prezentate de
ctre Statele Unite _i a decis c are
jurisdictie de a judeca cererea bazata
atat pe un prejudiciu direct, cât _i pe unul indirect _i a stabilit neechivoc
c clauza generala de acceptare a jurisdic iei din Protocolul optional la
Conventia din 1963 cu privire la rela iile consulare ,nu împiedic un stat
parte la un tratat care creeaz drepturi individuale s preia cazul unuia
dintre resortisaniisi _i s iniieze proceduri judiciare internaionale în
numele acelei persoane" (parag. 42).
Curtea Internaional a fcut distincie intre asistena consular _i
individuale care decurg
protectia diplomatic , acceptând c drepturile
consulare pot fi invocate prin inter-
dintr-un tratat c u privire la relaiile
este u n
mediul proteciei diplomatice (parag. 75). Protecia diplomatic ilicit
mecanism la p0ate recurge in u r m a unui act interna ional
care se
unui str in. Având în vedere c
prin care s - a produs u n prejudiciu consulare de c tre Statele
Conveniei c u privire la relaiile
nerespectarea
ca rezultat al înc lc rii
Unite a creat u n prejudiciu naionalilor germani
lor individuale prev zute de aceast conven ie, Germania a
drepturilor solicita acestui
la modalitateaa adecvat pentru a repararea
recurs
prejudiciu. _i cet -
a constatat c at t statul german, cât
Curtea International
consulare.
tenii si a u fost prejudicia i de lipsa asistenei

Sectiunea a 4-a
Conflictele de cet tenie

de acordare a cetteniei, prin aplicarea

Atributul exclusiv al statelor de a stabili regulile combin rii acestora, în
ius sanguinis _i posibilitatea
principiului ius soli sau principiului
a
de conflict de cettenie, în
care

poate determina a_a-numitele situaii

anumite circumstan e,
(conflict pozitiv de cetenie
sau
dobändi mai mult de o cetenie
persoan poate de a nu avea nicio cetenie (conflict
sau poate afla situaia
în se
Pluripatridie ori bipatridie)
sau apatridie).
gativ de cet enie în care este
pozitiv de cetenie poate aprea în situaiile
Cu titlu de exemplu, conilictul
S sanguinis cu principiul ius soli
un copil ai c rui prini
ius
-

principiului
principiuiur teritoriul
permis
Permis aplicarea care acord
at
unui stat
dup dreptul sângelui este n scut pe
cetenia
Sunt cetenii
Fl. Coman, op. cit., 1994, p. 134.
A. N stase,
Popescu,
'D.
 O d PuDiiC.
sau
unei adop ii
unui stat care acord realiz rii
cettenia dup criteriul ius soli-, ori în cazul
al existenei la nivel
naional a regulilor care permit pstrarea v
dobândirii unei cetenii noi.
Existenta unui conflict pozitiv de cet tenie poate crea dificult i in rela
militar
a
militar _i
serviciului
persona respectiv _i statele de cettenie, în privinta efectu rii

exercit ri de ctre
t e situaii,
evita aceste
situa il, în
n cadrul
caaru
stat a proteciei diplomatice. Pentru a se
rejeritoare la
Ligii Naiunilor, a fost adoptat Convenia cu privire la ammite problemeRelag to.the
(Convention on CertainOuestions " set"
de legi în legiturh
legi în legtur cu cettenia
Questions
C dc e
Conflict of Nationality Law)', prima convenie adoptat in aces
onflictelor pozitive a
COnvenia a instituit o serie de principii generale în materia co
cetatenie Ieg aceste
Slat are atributul de a stabili nrin pronriile legi
acordarea ceteniei,
dC sunt în concordan a
c u
ua
nd recunoscute de ctre celelalte state în mäs1ra in care
cutuma international sau principiile generale de drept
1nternaionale,
recunosuc
P*"*
la cettenie (art. 1); unui ait
unui cetean al s u împotriva
un stat u poate acorda protectie diplomatic
stat a crui cetenie o deine (art. 4);
va fi tratata ca
.pe teritoriul unui stat ter, persoana având mai mult de o cettenie
statul tery Va
avand una singur. Dintre cetteniile pe care le are persoana
în cauz,
recunoa_te pe teritoriul su fie cetenia statului pe al crui teritoriu persoana are re_edin a
sa obi_nuit sau principal, fie cetenia statului cu care are cele mai strânse legturi (art. 5).
Conflictul dintre obligaiile ce revin persoanelor fizice cu mai multe cet enii se
rezolvä potrivit dispoziiilor conveniilor speciale încheiate de ctre state în acest sens, 1ar in
lipsa unor astfel de convenii, fiecare stat are libertatea de a aplica legile sale interne.
Cu titu de exemplu, în privinta obligaiei de efectuare a serviciului militar, poate fi
menionat Convenia încheiat în cadrul Consiliului Europei, cu privire la reducerea
cazurilor de pluricettenie i cu privire la obligaiile militare in caz de pluricetenie", de la
Strasbourg, din 1963.
Conflictul negativ de cetfenie (apatridia) se refer la situaia persoanelor care fie sunt
ab initio lipsite de orice cetjenie, fie au avut o
cetenie, dar
dobândi o au pierdut-o, fr a
alta. Cu titlu de exemplu, pot fi menionate urmtoarele
situaii generatoare ale cazurilor de
apatridie: na_terea unor copii din pärini apatriz1, pe teritoriul unui stat care acord
potrivit principiului ius sanguinis, pierderea ceteniei statului cetenia
un sträin, fr
de origine prin cstoria cu
a se obine cetenia statului soului.
Consecinta unor astfel de
situaii este lipsa unei legturi
determin lipsa oricrei protecii din partea vreunui
stat.
personale cu un stat, ceea ce
unul defavorabil pentru Prin urmare, statutul de apatrid este
persoana in cauz, care
poate fi victima unor
Convention Certain Questions
on
comportamente
aprilie 1930, League of Nations, Relating to the Conflict of Nationality Laws,
Treaty Series, vol. adoptat la
179, p. 89, No. Haga,
https:/ treaties.un.org/Puges/LONViewDetails.aspx?src=LON&id=517&chapter=30&clang=_en (ac esat la
la 12
11 4137, text
disponibil
septembrie 2019). Conveniaa intrat în la adresa:
2J.Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, vigoare la 1 iulie 1937.
Convention sur la réduction des casp. 336.
3

phuralité de nationalités, de
încheiat la pluralité de nationalités et
din 24 noiembrie 1977, prin ProtocolulStrasbourg, la 6 mai 1963. A fost sur les obligations militaires en
februarie 1993. Textele actelor adiional din 24 noiembrie 1977 modificat prin Protocolul cas de

Treaties/Htmi/043.htm (accesat lamenionate sunt _i al doilea Protocol modificator

3
septembrie disponibile la adresa: modificator din 2
2019). http://conventions.coe. int/Treaty/FR/
 abuzive i discriminatorii, motiv pentru care obiectivul la nivel internaional a o
ementri
adopta reglen c lipsa
care s conduc la reducerea cazurilor de apatridie. Cu toate
teritoriul
legturii de cetenie implic neexercitarea protectiei diplomatice, totu_i statul pe
in
cruia
cruia se afl
atla apatridul are fa nrotejarea
de acesta obligaii, constând, în primul rând, în protejarea
drepturilor _i libertilor fundamentale, astfel cum sunt garantate în insuru
stat
tionale la care statul de re_edin este parte. Corelativ, apatridul are fa de ac
abligaia
t
de a respecta legislaia acestuia.
La nivel interna ional, preocuparea statelor în nrivinta reducerii cazurilor de apard ie

S-a concretizat in adoptarea a dou conven ii interna ionale, la New TON or

cazurilor e
reducerea
privind statutul apatrizilor', adoptat în 1954, _i Convenia pentru

apatridie, adoptat în 19612. se ncicg

In sensul art. I parag. 1 din Conventia din 1954, prin termenul ,apatrid"
persoana care nu este considerat cetean al niciunui stat.
Se considera ca, prin din 1954, statutul acordat apatrizilor
Convenia inferior este unul
al
Cu toate acestea, în opinia înaltului
Comisariat oNo
celui recunoscut refugiailor'.
din 1954 este una
ae
pentru Refugiai (UNHCR), exprimat în 2014, Convenia de ceta enie
deosebit în prezent, datorit num rului mare de persoane lipsite
importana faptul
În acela_i document se subliniaza
(milioane de persoane se afl în aceast situaie)4. de apatridie
în scopul eradicrii cazurilor
c num rul de påri la Convenie este redus _i c, etorturile de a
în 2024, Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiai reînnoie_te
pan
incuraja statele så adere la cele dou convenii privind apatrizii.

dispoziii ale Conven iei din 1954 cu privire la statutul1

4.1. Principalele
apatriziloor
instituie un standard minim la
Este esenial preciza
a c convenii
dispoziiile acestei
din Convenia din 1954,
care se oblig statele pri. In conformitate cu dispoziiile art. 5
în afara
s recunoasc pentru persoanele apatride _i alte drepturi
acestea au posibilitatea
celor înscrise în cuprinsul Conveniei. statutul
un ansamblu de drepturi _i obligaii,
Ca orice regim juridic care presupune ci _i obligaii
ce trebuie garantate de statul de re_edin,
apatrizilor implic nu doar drepturi

a fost adoptat la New York, la 28 septembrie 1954, în urma

Convenia privind statutul apatrizilor A intrat în vigoare la 6 iunie 196o.
Naiunilor Unite cu privire la statutul apatrizilor.
Conferinei Organizaiei aderarea României la Convenia privind statutul
Legea nr. 362/2005 pentru
Komania a aderat la Convenie prin din 19 decembrie 2005.
la New York la 28 septembrie 1954, publicat în M. Of. nr. 1146
apatrizilor, adoptat în privina acord rii ajutorului
de stat doar apatrizilor care sunt
a formulat mai multe rezerve (la art. 23,
omania actelor de identitate doar pentru peroanele
crora autoritile
refugiai; la art. 27, în privinta emiterii
Romäniei sau pentru o perioad determinat,
le-au acordat dreptul de _edere permanent pe teritoriul
Competente rezervat dreptul de a expulza un apatrid
prevederilor dreptului intern; în privina aplicrii art. 31, i-a
norm care acesta a comis
o infraciune, cu aplicarea dispoziiilor legale în
în cazul în
Se arla legal pe teritoriul su,
vigoare). la New York, la 30 august 1961, în
adoptat fost
Comventia pentru reducerea cazurilor de apatridie
a
A intrat în vigoare la
reducerea cazurilor de apatridie.
Conferin ei Naiunilor Unite pentru eliminarea _i Textul integral al Conveniei a fost
1975. România a aderat la Conventie la 27 ianuarie 2006.
cembrie
publicat în M. Of. nr. 1156 din 20 decembrie 2005.
A. Aust, op. cit., 2005, p. 182.
Notàintroductiva din mai 2014 a inaltului Comisariat al ONU pentru Refugiai la textul Conven iei din
1954, text disponibil la adresa:
http://www.unhcr.org/3bbb25729.paj.
an
partea persoanei ocrotite. Astfel, conform
obligaii fa de statul pe al crui teritoriu se afl, care ConvenieP
art. 2 din cial, s respecte
legilen acestuia _i msurile statelepentru
presupu
sensul Conven iei, luate meninerea
pärti se oblig s ordinii
asigure puoi
respectarea urrm toarelor drepturi

pentru persoanele apatride:

în aplicarea garan iilor
neaiscriminarea pe motive de ras, religie sau tar de origine,
Conventiei (art. 3);
aplicarea unui tratament cel putin la fel de favorabil cu cel apite
dertaii de a practica o anumit religie. precum si a libertäin privind cuud
religioas a copiilor lor (art. 4) ilbr in
strainilor
cel acordat
ordarea regim juridic
unui cel putin la fel de favorabil ca

general (art. 7 parag. 1); in

imobile _i alte drepturi
yerea dobândi bunuri mobile i
dreptului de a
im0Dlie,
mobile sau
8ara cu acestea, precum si a dreptului de a inchiria bunuri
condiii cel puin la fel de favorabile ca cele garantate strinilor în
_i propriilorceteni în domeniul proprietii ronriettii intelectuale,
intelectuale,
apcarea acelora_i reguli ca
de c tre statul pe teritoriul cruia î_i au re_edina (art. 14);
sau comerciale
Tecunoa_terea dreptului de asociere în organizatii nepolitice, nonprofit ca strainilor
apatrizilor care se afl în mod legal pe teritoriul statului, în acelea_i condiii _i
în general (art. 15):
accesul la instanele de judecat în acelea_i condiii ca cetenii statului, inclusiv în
privinta asistenei juridice _i a scutirii de la plata taxelor judiciare cautio iudicatum solvi
-

(art. 16);
- dreptul de a desf _ura o activitate remunerat (art. 17);
- dreptul de a exercita profesia liberalä pentru care are competen (art. 19);
dreptul la educa ie elementar , în acelea_i condiii ca _i propriii ceteni ai
statului-gazdä (art. 22);
emiterea documentelor de identitate de ctre statul contractant, pentru apatrizii care
se afl pe teritoriul su (art. 27);
emiterea documentelor de cilatorie pentru apatrizii care nu dein astfel de documente
(art. 28);
statul-gazd nu va lua masura
expulzarii unui apatrid aflat în mod legal pe teritoriul
cu decât pentru motive de securltae nalionala sau de ordine
echitabil (art. 31).
public, dar cu respectarea
garaniilor procesului

A2. Principalele prevederi ale

conveniel privind reducerea
de apatridie din 1961 cazurilor
Conven ia 1961 este considerata fi
din 1961
Conven principalul
norme referitoare la acordarea _i neretragerea
a
nstrument
instituie
instituie norme
în cetaeniei pentru a internaional care
cazurilor de apatridie, punand aplicare art. 15 din n se
Omului, conform caruia orice persoana are dreptul la o Declaraia Universal preveni apariia
Veni apariia
a
Drepturilor
INot din mai 2014 a Inaltului Comisariat al
introductiv aaresa.
961. text disponibil
la
nnp.www.unhcr.org/3bbb286dR ONU pentru Refugiati
html (accesat la 11
la textul
Conveniei din
septembrie 2019).
 inte
anitolul VI. Statutul persoanelor în dreptul

de dispozi iile Conveniei, amintim urm toarele:

Dintre m surile prevzute teritoriul lor _i
c tre statele contractante persoanei n scute pe
-acordarea cetjeniei de
altfel, ar deveni apatride
care, altfe (art. 1);
care, teritoriul unui stat contractant, în lips de probe contrare, va fi
copilul gsit pe având cetenia acelui stat
nsiderat
consi
fi n scut pe teritoriul statului respectiv, din prini
a

(art. 2); statului

sau aeronav va fi considerat a fi avut loc pe teritoriul
-
na_terea pe o nav
este (art. 3);
înmatriculat nava sau aeronava
sub al crui pavilion ca urmare a
cazul în care legislaia unui stat prevede pierderea ceteniei
-
în
desfiinarea cstoriei, recunoa_tere sau
Schimbrii statutului personal prin cstorie,
rebuie s fie conditionat de posesia sau
dobândirea unei alte
o astfel de pierdere
adoptie,
cettenii (art. 5); aceasta nu trebDuie
la cetenie,
dac legislaia unui stat contractant permite renun area
-

cu exceptia cazului în care persoana

în cauz posed sau
s duc la pierderea ceteniei,
dobânde_te o alt cetäenie (art. 7 parag. 1); nu trebuie
naturalizarea într-un alt stat, aceasta
în cazul
- în care o persoan urmre_te
c va primi
cetenia originar decât dac a dobândit sau a primit asigurri
s piard
cettenia statului str in (art. 7 parag. 2); sa dac astfel acea persoana
stat contractant nu va lipsi o persoan
de cetenia
-
un

devine apatrid (art. 8). convenii speciale în

detaliate stabilite în cele dou
materie de
obligaiilor
In ciuda acestora
condamn rii existentei cazurilor de apatridie, eficiena
protejare a apatrizilor _i a
c a u z a num rului mic de prti contractante. Pe de alt
în primul rând din
este foarte redus, lor persoanelor lipsite
nu constrânge statele
s acorde cettenia
parte, dreptul internaional sau prin decizii ale
condamn în niciun fel statele care, prin legislaie
de cettenie _i nu cazurilor de apatridie în mod nearbitrar,
cadrul normativ
autoritilor lor, provoac apariia
în aceast privin, în care reducerea cazurilor de apatridie
internaional fiind unul imperfect
revine dreptului intern.
este prev zut în mod expres în documente
de a avea cetenie
Dreptul persoaneiDeclara ia Universal a Drepturilor
Omului prevede în
internaionale cu caracter general.
are dreptul
la ceta enie _i ca nimeni nu poate fi privat în mod
art. 15 c orice persoan starutul Juridie ce deriv din calitatea sa de
deci de a beneticla de
arbitrar de cet tenia sa, cat _i in cea de drept interna ional.
al statului, atât
în juridica ordinea interna,
cettean
posibilitatea pentru state de a stabili
conditiile în
Termenul ,în mod arbitrar" las deschisa t e m e u l prinCipiului suveranitii, cu conditia
care poate avea loc pierderea cetaeniel 1or, in
discriminatorie.
sau
s fie abuziv
ca a c e a s t a nu
politice din 1966 prevede în art. 24
Pactul internaional cu privire la drepturile civile _i privire la
orice copil are dreptu
a
dobanal o cetaenie. Convenia cu
cetätenie
parag, 3 c
din 1989 preveae, c aseeneca, dreptul copilului de a dobândi
drepturile copilului al identit ii sale.
element component
(in art. 7), ca

d i s de nationalités. Plurinationalitéet apatridie, Recueil des cours de l'Académie

I M. Verwilghein, Have, Tome 227, 1999, Martinus Nijhoff Publishers, The Hague/Boston/London,

2000, p. 165. 337.

S. Sur, op.
cit., 2016, p.
2 Combacau,
J. 160.
Verwilghein, op. cit., p.
3 M.
 fundamentale
290 public. Principii _i institu ii
Drept interna ional
Pactul interna ional i
de dou conventii speciale din 1954 _i 1961,
pre aeosebire cele
num r mare de state, ceea ce
COnvenia din 1989 sunt în vigoare si au fost ratificate de un al necesitii
un principiu
n i n a afirmaia c se contureaz dreptul internaional
în statului
corelativa a
ndvidul s aib o cettenie!, insã acesta nu presupune _i obligaia un obine
nici nu se instituie drept de a

caenia sa persoanelor care o solicit _i

si d
_i de a menine aceast cettjenie.
Sectiunea a 5-a
Regimul juridic al str inilor
5.1. Notiunea de ,strin"
Datorit libertii recunoscute statelor de a stabili regulile de acordare a cetateniei,
definirea nofiunii de ,sträin" poate s difere de la un stat la altul. In general, noiunea
,Strain desemneaz persoana care se afl pe teritoriul unui stat, fr a avea cetaenia
srua, $i poate cuprinde mai multe categorii de persoane: rezideni _i nerezideni,
imigrani sau neimigrani, persoane care se afl în condiii legale sau persoane care se afl
in conditi ilegale pe teritoriul unui stat, azilani _i refugiai. Reglementarea statutului juridic
al strinilor s-a dezvoltat
începând cu secolul al XIX-lea, sub influena marilor puteri,
îndeosebi a
expansiunii în America Latin.
In prezent, afirm c protecia strinilor
se
are un caracter rezidual, întrucât este
cuprins în alte ramuri ale dreptului internaional
public: protecia persoanelor fizice este
cuprins în
reglementärile privind drepturile _i libertile fundamentale (dreptul
internaional al drepturilor omului) sau regulile privind protectia
conflictelor armate (dreptul umanitar). populaiei civile în cazul
Prin urmare, statului de
re_edin unde se afl persoana strin la un
revin o serie de obligaii fa de moment dat îi
persoanele strine, in exercitarea
teritoriale. Corelativ, statul de re_edin are i atrbute competenei sale
exclusive în
aspecte ale statutului strinilor, reteritoare la
permiterea accesului
reglementarea anumitor
inperfect concordan cu regulile dreptului acestora pe teritoriul su,
s internaional
restrictioneze exercitarea anumitor activiti de ctre strini public. De
asemenea, statul poate
Obligatiile statului de re_edin fa de straini se pe teritoriul sãu?
miare si
consensuale. Obligaiile cutumiare ale statului pot clasifica în dou
nersoanele strine, indiferent de se categorii: cutu-
aplic
cetatenia acestora, l cuprind a_a-numitul în raport cu
dnrotectie a persoanelor stråine. De_I
toate
catesorii de obligaii poate fi difiCila 1dentiticarea concret
a
standard minim
ieaz regulile din cauza aiversitai
dreptului internaional al reglementrilorconinutului acestei
protejarea persoanelor indiferent de drepturilor omului, care nationale, la haza
naionalitatea
Obligatiile consensuale ale statului fatã deacestora4 au ca
idee central
convenii bilaterale
speciale prin care se persoanele sträine
urmre_te pot
unor anumite drepturi, cum sunt
tratatele bilateraleprotejarea.
de
protejarea,
pe baz de deriva fie din
protejare a reciprocitate, a
'M.
2

3
P.M.
Verwilghein, op. cit., p. 161.
Dupuy, Y. Kerbrat, op. cit., 2016, p. 154.
investiiillor strine
4
Tbidem, p. 155.
Ibidem, p. 156.
 olul Vl. Statutul persoanelor in dreptul internaional public 291

directe, fie din conven ii cu obiect de reglementare mai larg, în care sunt inserate _i astfel de
obligaii (tratatele de bun vecintate, de prietenie sau de comert).
Obligatiile statului pot deriva _i din convenii multi laterale cu caracter universal sau
mod deosebit tratatele încheiate în
regional. Dintre tratatele universale, relevan prezint înnorme protecia drepturilor
cadrul Organizaiei Mondiale a Muncii, care a elaborat privind
lucrtorilor str ini: Convenia nr. 97 cu privire la
lucrtorii migrai din 1 iulie 1949
(cuprinde reguli referitoare la recrutare, cltorie, protecie social, condiii de lucru),
in condiii abuzive i
Convenia nr. 143 din 24 iunie 1975 cu privire la migrrile
de _anse _i de tratament a lucr torilor migrani'. La nivel regional,
promovarea egalitaii Uniunii Europene, care prevd libera
în cadrul
relevant prezint reglementrile adoptate
lucr torilor migrani.
circulaie a persoanelor i protejarea
str inilor
5.2. Tipuri de tratamente juridice aplicabile
trateaz , în mod tradiional, trei tipuri de regimuri juridice
Doctrina de drept internaional dat, în
str inilor. De menionat este faptul c un stat poate aplica, la un moment
aplicabile mai multe dintre aceste regimuri juridice.
Aceste
anumite domenii, cumulativ sau combinat,
cunoscute sub urm toarele
denumiri: regimul naional, regimul special,
regimuri juridice sunt minim.
clauzei naiunii celei mai favorizate _i regimul internaional
regimul acordat str inilor
cea mai extins protectie ce poate fi
a) Regimnul naional reprezint de c tre statul de re_edin a acelora_i drepturi ca _i
acordarea str inilor
_i presupune limitat ratione materiae. In
cu exceptia drepturilor civice, fiind deci
propriilor ceteni, str inii urmeaz s beneficieze de plenitudinea
consecin, în baza acestui statut juridic, de tratament
economice, culturale, în scopul de a se asigura egalitatea
drepturilor sociale, la acordarea drepturilor
strini, ace_tia din urm fiind exclu_i doar de
între ceteni _i accesul la unele funcii publice, recunoscute doar
elective,
politice, constând în drepturi de cettenie.
naionalilor proprii, datorit legturiiexist atenu ri ale acestei exceptii, întrucât cettenii unui
In cadrul Uniunii Europene, de a vota la alegerile
teritoriul unui alt stat membru, are dreptul
stat membru al UE, aflat pe
la alegerile locale din statul respectivs.
pentru Parlamentul European _i baz
desemneaz situaiile în care sunt garantate de c tre state, pe
b) Regimul special de regimul general recunoscut pentru
de reciprocitate, anumite categorii de drepturi, fa str inilor
tehnic de ameliorare a tratamentului aplicat
alte categorii de strini, constituind o
provenind din cele dou state.
mai favorizate (clauza naiunii celei mai favorizate)
c) Regimul clauzei naiunii celei tratatelor internaionale, întrucât presupune
reprezint o excepie de la principiul relativitii
c un stat extinde asupra cetenilor unui stat strin, în baza unor acorduri internaionale,
unor state tere. Efectul aplicrii acestui regim
regimul cel mai avantajos acordat cetenilor
juridic const în uniformizarea regulilor aplicabile naionalilor _i str inilor.
astfel: un stat A
In mod concret, acest tip de tratament aplicat str inilor funcioneaz
acord un regim privilegiat cetenilor statului B, pe baz de convenie; în cazul în care fa
si vor
de statul C va fi recunoscut aplicarea clauzei naiunii celei mai favorizate, cetenii
beneficia în statul A de acela_i tratament juridic acordat anterior cettenilor statului B.

Ibidem, p. 157.
2 J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, p. 379.
3Ibidem.
Ibidem, p. 378.
 292 institu ii fundamentale
Drept internaional public. Principii i

rolosirea acestui tip de tratament iuridic este caracteristic pentru anumite domeit aie

arepruu nternaional, cum sunt protecia investiilor strine directe

anzaiei Mondiale a Comertului. Astfel. în nreambulul Acordului General pentru 1are
celei mal ravorizate ae
K4 C a i n 1994 se prevede aplicarea clauzei natiunii de discriminare.
membre ale organizatiei, in sconul elimin rii tuturor formelor
eIe discu ie in ipotezele in
nterna ional minim (standardul minim) este pus în
Ul stråinilor contorm
de a aplica un anumit tratament juridic
care un stat nu ar
avea obligaia
regulilor cutumiare onal clasic, de în asttel
situai,
sau
convenionale.
este justificat ca statul s
dreptului
Potrivit internaional clasic.
teritoriului
se a_tepte ca naionalii säi aflai în afara te . su s
COnIorm unei practici medii a statelor civilizate3, noiune ce nu este
derinita l
dd Se la
P avca un coninut ambiguu. Se consider cã acest tip de statut juridic rererd
obligaia statului de a proteja sträinul contra tratamentelor inumane sau degradante. aea
Po Surainului s ia
legtura cu autorit tile statului al crui cettean este prin myioacele
specifice ale proteciei diplomatice i consulare".
" C u l regimului juridic aplicabil sträinului pe teritoriul unui stat nu sunt cuprinse
doar drepturile privind direct persoana acestuia, ci _i respectarea dreptulu sau de
Proprietate asupra bunurilor mobile _i imobile sau a intereselor legitime pe care le de ine in

strainatate. Potrivit legislaiei pot fi impuse anumite restricii cu privire la

naionale,
pOsIbilitatea dobândiri de bunuri de ctre ceteni sträini. Dac îns este permis ca strinii
sa aib bunuri,se consider c, potrivit regulilor dreptului cutumiar, statul are obliga ia de a
de
Dprotejadreptul condiii ca prin
judecat în acelea_iproprietate garantarea
_i proprii
dreptului de
cetjeni, iar naionalizrile
acces la instanele sale de
sau exproprierile nu
pot fi realizate decât în condiii stricte, prevzute de legislaia statului respectiv, _i cu
acordarea de compensaii?.

5.3. Expulzarea _i extr darea

incetarea _ederii unui strin pe teritoriul unui stat poate avea loc din
codin initiativa autoritjilor statului iniiativa acestuia
respectiv. Expulzarea _i extrdarea
modalitile prin care, în baza unor mouve intemeiate,
statul poate reprezint
unor strini pe teritoriul su. pune capt prezentei
pr

5.3.1. Expulzarea. Noiune _i condiii de legalitate

Evniilzarea are natura juridica a
EPlordinea public a
unei sancuni _i presupune
statului de a-1 parasi terntoriul obligarea strinului caree a
intr-o anumit
C.T. Ungureanu, op. cit., pp. 90-98.
perioad de timp.
2
N-H. Tit, Tratamentul 2atiunii
celei mai
javorizate în comertul cu
comertului internaional m cadrul sistemului multilateral
al bunuri
Stiintifice ale Universitäii ,,Alexandru loan Cuza" la_i, Tomul
urm.; idem, Tratanmentul naunii i mai
Organizaiei
LVII
II, Seria Mondiale a regul
--

fundamental
international in cadrul sistemuul mulialeral favorizate
al
în
comerul cu servicii §tiinte Juridice, nr. Comertului, în Analele
a

Universitii ,,Alexandru loannCuza" lai, Tomul Organizatiei Mondie /2012, p. 137 _i

LVIII, Seria ondiale a regul
--

3J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016,

lbidem, pp. 379-381.
p. 379. tine Juridice,Comerului,
în
nr.
fundamental
Analele comerului
a

A. Aust, op. cit., Pp. 185-186. I/2012, p. 155 _i urm.

^tiinifice ale
 293
tolul VI. Statutul persoanelor în dreptul international public

expulz rii dispune printr-un administrativ al statulu, în scopul ocrotirii

act
iasura se
másurá are o putere de
ordinii publice i securitii naionale'. Statul care ia aceast
discreie destul de extins în a aprecia ce anume înseamn noiunea de ,,ordine public" _i
de se 1a m sura
înclcat prin conduita strinului fa care
in ce
condiii aceasta este
absolut i trebuie
nelimitat sau
expulzarii. ns aceast putere de apreciere nu este
drepturilor _i libertilor
fundamentale _i cu dreptul
corelata cu
standardele de protecie a
drepturilor al
internaional cutumiar. Prin urmare, se poate afirma c dreptul internaional
omului stabile_te o serie de garanii procedurale pentru legalitatea m surii expulzari.
cetaeni
Dreprul nternaional general interzice, în mod imperativ, expulzarea propriilor
m sura expulzrii având
_i expulzarile colective ale strinilor, actul prin care se dispune
caracter individual.
In acest sens, amintim dispoziiile art. 4 din Protocolul adiional nr. 4 la Conven ia
expulzarea colectiv a
europeana a drepturilor omului, care prevede: Este interzis
Strainilor. Prin ,,expulzare colectiv" se înelege orice msur prin care se obl1gå stråinii,
în care o astfel
considerafi ca un grup, s prseasc teritoriul unui stat, cu excepia cazului
de msur este luat în urma unei examin ri rezonabile _i obiective a cazului particular al

fiecrei persoane din grupul respectiv".

Mäsura expulz rii nu trebuie luat în mod abuziv _i discriminatoriu. In acest sens,
relevanã au dispoziile art. 13 din Pactul internaional cu privire la drepturile civile i
politice din 1966, care dispune:

Un strain care se afl în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact nu
poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea _i, dac
ratiuni imperioase de securitate naional nu se opun, trebuie s aib posibilitatea de a
prezenta considerentele care pledeaz împotriva expulzärii sale i de a objine examinarea
cazului su de ctre autoritatea competent ori de c tre una sau mai multe
persoane
special desemnate de mumita autoritate, fiind reprezentat în acest scop".

D.C. Mâ, Securitatea naional. Concept. Reglenmentare. Mijloace de ocrotire, Ed. Hamangiu,
Bucure_ti, 2016, pp. 7-8.
1. Brownlie, op. cit, 1998, p. 523.
3
CEDO, Conka c. Belgiei, Hoträrea din 5 februarie 2002- cauza privea msura
cauza
fat de mai
multi cetteni slovaci de origine roma, care au parasit fara de origine din cauza expulzrii luate
care poliia refuza s intervin. atacurilor rasiste la
Reclamanii s-au plans de condiile arestärii lor _i ale
fost arestai pentru a fi expulzrii în Slovacia au
expulzai
-

dup ce au fost sa finalizeze

chemai
cererile de azil. Curtea a
inclcat art. 4 din Protocolul adiional
nr. 4 la Convenia
europeana i a reinut în mod deosebit c
constatat c a fost
expulzare nu a oferit suficiente garanii care sa procedura de
individual circumstanele personale ale fiecrei demomstreze ca au fost luate
în considerare în mod efectiv _i
procedura urmat nu permite eliminarea oricarui persoane taa de care S-a luat msura
expulzrii. În opinia Curti,
de mai
muli factori: autoritile
dubiu ca expulzarea a fost colectiv, acest dubiu
fiind susinut
politice au dat
in prealdbll instrucfiuni autoritilor
implementarea operaiunilor de acest tip; toi strainil competente cu privire la
politie în acelasi timp; ordinul prin laa de care S-a
luat msura au fost
chemati la
care li se cerea sa sectia de
identici: a fost foarte dificil pentru reclamangparaseasca
termeni teritoriul _i cel de arestare au fost
a ld
icgaura formulate în
finalizat. cu
avocai lor; procedura de azil nu a fost
Ratificat de România prin Decretul nr. 212
din 3i
i culturale _l octombrie
cu
privire la drepturile economice, sociale 1974 pentru
a racnului ratificarea Pactului international
tice, publicat în B. Of. nr. 146 din 20 noiembrie 1974. internaional cu privire la drepturile civile _i
294

5.3.2. Extrdarea. Noiune _i principii aplicabile

la de c tre un stat (statul solicitat), a unei
Extrådarea const în predarea cerere,
ca aceasta
sa Iie
teritoriul su, c tre alt stat (statul solicitant), pentru
un
persoane aflate pe condamnat în acel
stat.
judecat sau pentru a executa o pedeaps la care a fost deja de
deoscbire de expulzare, extr darea reprezint un act
Ca natur juridic, spre
iar regimul sau juridic
asistenã juridic internaional în lupta împotriva criminalitii,

cuprinde atât reguli de drept intern, drept internaional.

cât _i de
mandatului european de
In cadrul Uniunin Europene, funcioneaz instituia juridic a
mandatul
Consiliului din 13 iunie
2002 privind
arestare, instituit prin Decizia-cadru a
care
între statele membre (2002/584/JAI)-,
european de arestare _i procedurile
de predare
in scopul urmáriri
presupune predarea persoanelor printr-o
procedur judiciar simplificat
de libertate ori a unei m suri privative de libertate.
sau execut rii unei pedepse privative
de arestare funcioneaz de la 1 ianuarie 2004 in
Institu ia Juridic a mandatului european valabi-
emis de ctre autoritile unuia dintre state are
cadrul Uniunii Mandatul
Europene.
litate pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
recunoa_terii reciprocea
Sintetic, mecanismul de funcionare este bazat pe principiul
de arestare este o cerere
hot rârilor judectore_ti, fiind urm torul: mandatul european arest rii
trimis de o autoritate judiciar dintr-un stat membru
al Uniunii Europene în scopul
unei persoane intr-un alt stat membru _i al predrii
sale pentru a se derula urmárirea penalä
de reinere
sau pentru ca aceasta s execute o pedeaps privativ de libertate sau un ordin
Acesta funcioneaz prin contacte directe între autoritjile judiciare.
emis în prima ar.
de arestare, autoritile trebuie s
Atunci când folosesc procedura mandatului european
cum ar dreptul
fi la
drepturile procedurale ale suspecilor sau inculpailor
-

respecte
informare, dreptul de a fi asistai de un avocat _i, eventual,
de un interpret, dup cum se

prevede în legislaia rii în care sunt arestai*.

Extrdarea prezint urmtoarele caractere juridice:

dou state: statul pe teritoriul cruia se afl

i) este un act juridic bilateral, încheiat între
infractorul _i cruia i se adreseaz cererea de extrdare (statul solicitat) _i statul care este
interesat in judecarea _i pedepsirea infractorului, formulând o cerere de extrdare (statul
solicitant)
Calitatea de stat solicitat nu o p0ate avea decát un singur stat (cel pe teritoriul caruia se
afl individul în cauz), îns calitatea de stat solicitant o pot avea mai multe state: statul pe
al crui teritoriu s-a svâr_it infraciunea; statul împotriva intereselor cruia a fost svâr_it
infractiunea; statul al crui cetjcan este infractorul. Intr-o astfel de situaie, ordinea de
preferint este stabilit, de regul, de legislaia naional a statului solicitat;

ii) extrdarea se acord, de regul, pe baz de reciprocitate. Extrdarea unei persoane

Se acordá, ca regul , în temeiul dispozi iilor unor conven ii interna ionale (bilaterale sau

J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016, p. 363.

up://eur-lex.europa. eulegal-content/ENALL/'uri=CELEX:32002FO584 (accesat la 10 septembrie
2019).
L-M. Trocan, Drept internaional public, Ed. C.H. Beck, Bucure_ti, 2014, P. O.
"https://e-justiceeuropu.eu/content_european_arrest_warrant-y0-td (accesat la l0 septembrie 2019).
 295
capitolul VI. Statutul persoanelor în dreptul internaiond Public
unor
r astfel de conven
astfel conven ii,
tii.

In lipsa
multilaterale) care
prevd expres obligatia
gaia de
de
extr dare.
a v e a loc,
statul
acordarea extrdrii de
de cctre
tre sta exulioatorie,
dar ea poate
statul solicitat nu este obligatorie, dar ca
avánd
solicitat având putere de apreciere deplin.
solicitat

Instituia extrdrii este guvernatä de urmåtoarele condilstatului solicitat, indiferent

de
i) poate fi extrdat o
persoan afl
teritoriul
îns, cu

naionalitatea
care
acesteia. Pot exista restrictii în privina
se pe
drii propriilor
extr d rii propriilor cetae
ceteni,
de
de
ceteni. Cu titlu
ct extr deze propriii
dle pot conveni s isi cetenii români pot fi
Constiti c ,,(...)
exemplu,
anie1, în art. 19 alin. (2), prevede Si
n
internationale care România este parte, în condi iile leg
exurada Daza conveniilor la
pe baza de reciprocitate";
Sa
Se consider c nentru infraciuni
suf+cient de grave care
1) extrdarea se acordä daca
poate refuza extr darea
Jusucprcaarea persoanei în cauzã. Statul solicitat
urmrire pentru acea rapta,
autoritaile sale încep desf_urarea efectiv a activittilor de
conrorm pincipiului aut dedere, aut iudicare! (a extrda sau a pedeps1). Acest principua
de c tre de Justiie în
Curtea Internaional cauza Questions relating o tne
TOst anallzat constituie _i
Obligation to Prosecute o r Extradite Belgium v Senegal). De asemenea,
obiect de studiu pentru Comisia de Drept Internaional".
universal a statelor in
Dreptul internaional a dezvoltat notiunea de competen
materie de infraciuni erga omnes, în temeiul creia orice stat poate så desta_oare
activitile de urmrire penal a lor sau s extrdeze persoanele în cauz". Este recunoscut
o astfel de competen universal a statelor în tratate care au ca obiect lupta contra
terorismului: Convenia de la Haga din 1970 privind reprimarea captur rii ilicite a
aeronavelor, Convenia din 1984 împotriva torturii (care instituie în art. 5 competen a
teritorial, competena personal activ, pasiv _i universal);
i) principiul dublei incriminri, conform cruia fapta pentru care se acord sau se
solicit extrdarea trebuie s fie prevázut ca infraciune atät în legislaia statului solicitant,
cat i în cea a statului solicitat;
iv) principiul specialitii, care prevede ca persoana extrdat poate fi judecat
nu
pentru o alt infraciune decât aceea pentru care s-a acordat extrdarea sau nu poate fi
condamnat la executarea unei alte peaepse aecat cea pentru care s-a obinut extrdarea.
5.3.3. Reguli comune ale expulzarü _i exrdärii. Respectarea drepturilor
fundamentale ale omului

Cele dou másuri prin care

înceteaza
prezint si elemente comune, in ciuda eaerca unui cetfean strin pe teritoriul unui stat
dreptului international este de a nu se
aerenelor specifice. Astfel, tendinta actual
State unde permc expuizarea sau extrdarea
a
integritatea lor fizica sau
psia ar avea de
suferit. In acest sens,
persoanelor
ctre
amintim
AcAceast alternativ este prevzut, spre exemplu, de
resiunea capturrilor ilicite ale aeronavelor, exemplu dat în J.Convenia de la Haga din 1970 cu
20Jui relating to the Obligation to PrOsecute orCombacau, S.Sur, privire la
July 2012,Ouestions
ICJ Reports
Sur,
Extradite (Belgiumop.v.cit., 2016, p. 363.
2014 Senegal), Judgement,
July-9 AuGene the International
neral Assembly, Report of the International Law
(accegust 2013) A/68/10, p. 108, disponibil la adresa: Commission,
4r
a 2 septembrie 2019), Sixty-fifith session (6 May-7 Jung and
http://legal.un.qrelila(u S.
 T u r d o

instituu
Principii _i Omului
public.
interna ional
296 Drept D r e p t u r i l e

care

politice,
pentru

Comitetul
ONU
civile _i în
mod

Comentariul general nr. 20, elaborat de ctre epturile

prevede

la
cu privire a
care

referitor la art. 7 din Pactul internaional d e g r a d a n t e ,

crude, inumane
ori
interzice tortura sau alte tratamente
torturii

expres, la parag. 9: pericolul

în
indivizii la a c e s t o r a

trebuie s expuna întoarcerea

in
opinia Comitetului, statele pri
mu la indice
n gradante s
inumane ori
trebuie

Sau tratamentelor ori pedepselor crude, Statele

pri
returnare.
altã fard prin expulzare, extr dare sau
a.).
rapoartele lor ce m suri au adoptat în acest scop (trad. statului
pentru
a se

teritoriul a fi
str ine de pe state spre
altor
In îndeprtarea
consecin, unor persoane autorit tile respec-

proteja ordinea public _i predarea

unei persoane
ctre cu principiul rcsp
principiul
al dreptului
concordan

a executa o pedeaps trebuie s fie în fundamental

Judecate sau pentru

fundamentale: ale omului, principiu daca persoana
triidrepturilor _i libertilor refiza acordarea
extr d rii
riscul ca
noate
statul solicitat exista
nermaional public. Astfel,
dac
abolit-o, ori
pedepsei capitale, pe care el a
lante?
ti supus
cauza vacauz tratamentelor degradano
unor acte de tortur
sau
persoana în s fie supus

Repere de jurispruden
Competen universal
LDemocratic
CIJ, Cauza privind nmandatul de arestare din 11 aprilie 2000, Republica
Hotärârea din 14 februarie 2002
Congo c. Belgiei (cauza Yerodia),
Congo a invocat imunitatea de jurisdic ie a
Republica Democratic
unui fost ministru al afacerilor
externe congolez _i a solicitat Belgiei s
lase fr efect mandatul de arestare dat cu înc lcarea imunitii interna
| tionale a celui în cauz .
Extrãdarea i înclcarea dreptului de a mu fi supus torturi sau tratamentelor crude,
inumane ori degradante

CEDO. Cauza Soering c. Regatului Unit al Marii Britanii _i Irlandei de Nord,

Hotrârea din 7 iulie 19893

in aceast cauzâ, Curtea Europeana a decis

te f pentru prima dat
antrenat rspunderea statului dac decide c
po s extrdeze
Ppersoan risca decare neE o
t Reclamantul, sa supusa unor tratamente rele în statul soli-
erii cererii, in Regatulcetaenie
Unit, în
german, se gsea, la momentul intro-
a_teptarea extrdrii în Statele Unite
IN Human Rights
r Other Cruel, Commitee R,CCPR General Comment
dinonibil la adresa: Inhuman or Degrading Treatment No. 20: Article 7
or
Punishment), (Prohibition of
2
J.
CEDO,
Combacau,
cauza
htip:/www.
S. Sur, op.
Soering
rewor.
2016,orgaoci45s883fb0.html (accesat
cit., p. 363. la
10
1
martie 1992. Textul este
septembrie 2019).
(accesat la 4 septembrie 2019).
c.
Regatului Unit (cererea nr.
14038/88), disponibil pe hudoc.echr.cae int
 pitolul vi. Statutdi
persoanelor
lor in
în
dreptul interr
internaional public 297
ale Americii, unde urma s
Virginia, in care, pentru o rspund acuzaiilor de omor în statul
capitala. In astfel de acuzaie, era
aplicabil
spea, Curtea a decis c
pedeapsa
Conventia
Convenia ar exista o înclcare art. 3 din
europeanä
tratamentele
a
drepturilor
omului (care interzicere tortura _i
a

inumane sau
ale Americii, degradante) dac era extrdat în Statele Unite
unde exista un
ruli morii risc real de a fi supus fenomenulul
in
a_teptarea executrii pedepsei capitale, un tratament ,culoa
depa_e_te pragul stabilit de art. 3 al care
de a suieri tratamente Conveniei. In privina ,riscului real"
statului care degradante, Curtea a reinut cã
responsabilitatea
extrdeaz sau
expulzeaz exist indiferent dac statul de
destinaie este sau nu
parte la Conventie, dac
pentru a crede c reclamantul se confrunt exist motive serioase
unor tratamente degradante. cu un ,risc real" de a fi
supus
In motivarea hotrârii
sale,
internaional aplicabil în materia Curtea European a analizat dreptul
expulzrii _i extrdrii
tional cu privire la drepturile civile Pactul interna- -

Naiunilor Unite cu privire la refugiati _idinpolitice din 1966, Convenia

Unite împotriva torturii sau 1951, Convenia Naiunilor
a tratamentelor
dante din 1984, crude, inumane ori
precum _i tratatele de extrdare încheiate între degra-
Unite ale Americii
_i Regatul Unit al Marii Britanii _i Irlandei de Statele
Trebuie menionat Nord.
obiect de
faptul c acest instrument
internaional nu are ca
reglementare extrdarea, expulzarea sau dreptul de azil,
exercitarea dreptului lor de a controla îns, în
intrarea,
strinilor, statele pri a u obligaia de a nu submina _ederea _i expulzarea
de Conven iel. drepturile garantate

5.4. Protecia internaional a

refugiailor
5.4.1. Reglementarea noiunii de refugiat
Refugiaii reprezint categorie
o distinct
dificile din tara de a
strinilor, care, din cauza
origine, aflä într-o Situaie de vulnerabilitate
se
adåpost _i protecie într-un alt stat.
împrejurrilor
_i încearc s gseasc
Din datele furnizate de ctre
Agenia ONU
mult de 5,6
milioane de persoane au pårasit Siria i pentru Refugiati, din ianuarie 2011, mai
Europa S-au
îndreptat spre statele vecine _i spre
Principalul
privire la statutulinstrument juridic este reprezentat de
refugiailor,
adoptata in cadrui Convenia de la Geneva din
1951,
Organizaiei Naiunilor Unite _i, cu

deci, cu
EDO, în cauza Vilvarajah .a. Regatului Unit, Hotrârea
2http://www.
c.
din 30
ortal. Refuge unhcr.org/syria-emergency.ht.
.

(accesat la 12
octombrie 1991.
2019). gee Situations, 2017, https://data2.unhcr.org/en/situatio septembrie 2019); UNHCR,
22 Conve cu privire la statutul ations/mediterranean (accesat la 12 Operational
apriloefia refugiailor, septembrie
4. România a aderat la aceast Convenieadoptat
17 iulie 1991.
prin
la
Geneva, la 28 iulie
Legea 1951, intrat în
nr.
46/1991, publicat în M. Of. vigoare la
nr. 148 din
298 fundamentale

institu ii
Drept internaional public. Principii _i
aplicare universal. Convenia de la
juridic al refugiailor _i ale protecieiGeneva stabileste standardele atele par
lor internaionale, pe
suplimenta _i extinde'.
Conven ia a intrat în vigoare la 22 aprilie 1954 _i a fost amendat prin Proît
no c1o9l5
u 1l

în 1951
stabilite
adiional din 1967, care a eliminat 1limitele temporale care
Ogeografice
(dispoziiile iniiale ale Conveniei limitau acordarea
_i
g r a t i c e _i
statutului de refugiat
persoanelor
inentul
ie 1951,
au fugit din cauza evenimentelor anterioare datei de 1 ianuarie 1951, pe
pe co
european). al acesteia,
Aceasta de aplicare
define_te noiunea ,refugiat", Stabile_te domeniul

elementele d, stabile_te domeniu efigiatilor, garanic

proteciei internationala
eie internaionale care constituie regimul Jurian
re de ius cogens
specifice acestei
specifice categorii de persoane dintre care unele au vaoa care solicita
solicit recu
recu-

(non-refoulement), altele privese situaii particulare

iar ale persoanelor

noa_terea statutului de refugiat (cum sunt refugiatii care au intrat în mod ilegal
pe
ilegaPe teritoriu
statului-gazdä).
i
spre tentoru
Avand afluxul de persoane care se aflä sau se îndreapt
n vedere
ca echivalen l
Europei ncepând cu anul 2013 _i faptul c în privinta acestora se folosesc
domeniul lor de aplicare
T e care au un sens diferit în ceea ce priveste coninutul _i
mgran i, ,imigrani", ,refugiai economici"), sunt utile realizarea unor distinc in
între diferitele categorii de persoane care au p r sit teritoriul statului lor de origine i se
îndreapt sau se afl deja fie pe teritoriul statelor europene, fie pe teritoriul unor state cu
care Uniunea European a încheiat acorduri speciale pentru a gestiona situa ia persoanelor
care solicit acordarea statutului de refugiat (cum este parteneriatul dintre Uniunea
European _i Turcia EU-Turkey Joint Action Plan - din 2015P _i analiza implica iilor
acestor instrumente juridice în reglementarea statutului internaional al refugiailor.
Fenomenul socio-juridic al afuxului de refugiai spre Europa nu se caracterizeaz
unicitate sau prin noutate, dimpotriv, deplasri masive de prin
statului de cetätenie, din motive obiective care nu in de persoane lipsite de protectia
atât in timpul existenei Ligii voina lor, s-au produs _i în
trecut,
Naiunilor, în cadrul creia a fost instituit un
special de protejare a refugiailor, cat _i ulterior celui de al cadru normativ
altfel, trebuie menionat c scopul adoptrii Doilea Rzboi Mondial. De
de a se identifica soluii pentru Conveniei din 1951 a fost
de a se
Doilea Razboi Mondial.
Situaia persOanelor devenite
refugiai în timpul reglementa _i
celui de al
Definitia notiunii ,refugiat" este
elementele de identificare a rerugiailor, prevzut în
Convenia din
prezint i anumite 1951, care conine
dar care
A. Fortin, The Meaning lipsuri în enumerarea
of
Law, Vol. 12, Issue 4, 2000, p. 550.,Protection in the Refugee
2
Furopean Commission, Definition, în International
Managng the Refugee Crisis. Journal of Refugee

fian/hachkgtnros:u/nedc-.ienuformpa.teiounlhiaomcSe/-anljafgainrsg/_Iithes_/hreofmugeaf_carisi/sf_il-e_se/uw-thuartk-ewye-do/policies/european-agenda-migra
20I60210 en.pdf (accesat la 12
septembrie
EU-Turkey Joint Action Plan:
Implementation
hauesttn:/ iwons-ww.d-ceournosipe/l uqme-.e3u96-roepn.a.pedfuwenpres /pres -releases/2016/03/18-eu-turkey-statement/
centembrie 2019), C. de Marcilly,
conditional agreement, A. Garde, 7he
European issues no.
2019); European
EU-Turkey Agreement and its
(accesat la 12396, 14th June
join action plan
Council, EU-Turkey implementation
Statement
(accesat
2010,
la 12
implications. An unavoidable but
septembrie 2019).2016, https:/ www.robert-schn
Capierul VI. Statutul persoanelor in dreptul internaional public 299

motivelor pentru care poate fi solicitat statutul de refugiat, vid care se completeaz cu
regulile generale ale dreptului internaional umanitar, ale dreptului internaionalal
drepturilor omului _i cu elementele definiiei cuprinse în Convenia african cu privire la
statutul refugiailor din 1969.

Potrivit art. 1 parag. A alin. (2) din Convenia de la Geneva din 1951, la
cu privire
statutul refugiailor:
,,termemul de refugiat se aplic oricrei persoane ..] care, . . , temándu-se în mod
intemeiat c vaji persecutat din cauza rasei sale, a religiei, na ionalilä i, apartenen ei la
un grup social sau din cauza opiniilor sale politice, se gse_te în afara grani elor trii a
crei naionalitate o are i care nu poate sau, din cauza acestor temeri, nu doreyte s cear
protectia acestui stat; sau care, neavánd cettenie _i gsindu-se în afara rii unde îi avea
re_edinta obi_nuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, din cauza acestei
temeri, nu vrea s se întoarc acolo".
Din analiza coninutului definiiilor date de refugiat rezult
noiunii fr echivoc c
aceasta nuprive_te persoanele care prsesc în mod voluntar tara de
criteriilor subiective sau obiective, ci acelora care o origine, în lipsa
prsesc pentru a gsi într-o alt far
conditii via
de mai bune pentru ele _i familiile lor, _i nici persoanele numite refugiai
economici. Distincia
dintre cele dou categorii devine mai dificil în
cazurile în care
persoane migrante uzeaz de instituia azilului ca o cale de a
Din formularea acestui text rezult c obine statutul de refugiat.
definirea noiunii ,refugiat" implic trei
elemente: fizic, psihologic
(subiectiv) _i cauzal. Din punct de vedere fizic, refugiatul este o
persoan care a prsit teritoriul trii sale _i se gse_te pe teritoriul unui alt stat.
acestui element distinge
refugiatul de o alt categorie de persoane migrante Existenta
strmutate, care au prsit re_edina lor obi_nuit din motive persoanele -

frontiera statului lor _i rmân similare, dar care nu au trecut

pe teritoriul acestuia. Din
punct de vedere
acordarea statutului de
refugiat este determinat de probarea unei temeri de psihologic,
pentru motive bine determinate în textul anterior persecuie
religie, o naionalitate, la un grup social sau
la menionat (apartenenta la o ras, la o
constituie în elementul cauzal. exprimarea unor opinii politice), care se
In textul
iniial al Conveniei din
fie rezultatul unui eveniment survenit1951, era prevzut cerinta ca situaia persoanelor s
Protocolului din 31 ianuarie 1967 de la anterior datei de 1 ianuarie 1951. Prin
datorit apariiei de noi afluxuri New York" a fost
eliminat
adoptarea
de refugiai ulterior limita temporal,
prin trasarea limitei adoptrii
temporale, ar fi fost exclu_i de la cadrul de Conveniei din 1951, care,
protecie convenional.
R. Hofmann, T.
F.Machts, Löhr, Requirements for
(eds.), The 1951 ConventionRefugee Determination Procedures,
J. Dörschner
A în A.
Zimmemann,
Commentary, Oxford
Oxford University
Relating to the
University Press, 2011, p. 1089; D. Status of Refugees and its 1967
Press,
Refugee Survey Quarterly,2008, pp. 152-155; H.
Storey, Weissbrodt, 7he Human Rights of Protocol:
Armed
Systematic Approach to Vol. 31, No. 2, 2012, p. 4; V. Chetail, conflict in Asylum Law: The Non-citizens,în
War-Flaw,
Law, The Oxford International Humanitarian Law, în Armed Conflict and Forced
,,

Handbook of International Refugee Law, And International Human Migration:

University Press, 2014, p. 720; C. Law in Armed
Universitii ,Alexandru loan Cuza"Moldovan, Refugiaii subieciConflict,
-

ai
A. Rights
Clapham, P. Gaeta (eds.), Oxford
2C. Moldovan, la_i, Tomul LIV, ^tiine migrrii fortate, în Analele
Protocolul cu cit., la2008, pp. 101-11 $tiinifice ale
op. Juridice, 2008, p. 109.
7, privire
România a aderat statutul
Protocolrefugiailor, adoptat
la acest la 31
prin Legea nr. ianuarie
46/1991, publicat în1967,
M Of
intrat în vigoare
n
la 4
octombrie
 f u n d a m e n t a l e

Drept internaional public. Principii i titu ii

Protectia refugiailor face _i obiectul de lor dreptului interna ional

umanitar, în special al celei de A reglementare al regulnO a12 1949,

privitoare la protecia Patra
persoanelor civile în Conventii de la
timp de rzboi', _iGeneva
al Prinului augtional
de 1eotocol adiiona
din 19772.
La nivel
regional, cea mai extins definitie este cea dat de Cony
in cadrul de imprejurarea
Organizaiei Uniunii Africane la 10 septembrie 1969, mo tealittile
ca

dispoziiile convenionale din 1951 nu

în rea
îsi gseau coresponden
africane,
dominate de afluxuri masive de
refugiati datorate _i unor cau hoaiele
r zboaiele civile i_i
CiVile
reglementrii din 1951, cum sunt rzboaiele de eliberare national,
calamitjile naturale.

n conformitate cu art. I parag. 2 al Conveniei:

dispozijile ain cauza unel
drefugiat» aplic în
se mod egal oric rei persoane care,
Cul
sau a unui evenumen car
8esn1, a unei ocupaii exterioare, a unei dominatii str ine sale de origne sau
in mod grav ordinea public ntr-o narte sau în totalitatea rii
auDura
fariu a Cárei na ionalitate o are, este obligat s prseasc re_edin a sa obi^nuita pentru
al a care
sale de origine sau farl
a cauta refugiu într-un alt loc, în exteriorul trii
nationalitate o are".

Tot ca rspuns la domeniul restrâns de aplicare al Conveniei din 1951, Declara ia de

la Cartagena, adoptat în anul 1984 de ctre guvernele statelor latino-americane, a ad ugat
criterii cu un grad mai mare de obiectivitate fa de elementele cuprinse de defini ia
Conventiei ONU _i include în domeniul de aplicare al noiunii de refugiat i persoanele care
präsesc teritoriul statului de origine ,deoarece viata, sigurana sau libertatea lor au fost
amenintate de violen generalizat , agresitune stráin , conjlicte interne, înc lc ri masive
ale drepturilor omului sau de alte circumstane care au perturbat grav ordinea public ".

Definiia dat de Convenia din 1951, cu modificarea adus de Protocolul adiional din
1967, a fost redactat având în vedere condiiile din Europa, în special din Europa perioadei
postbelice, si pune accentul pe vulnerabilitatea persoanei care se aflä în afara teritoriului
statului su de origine _i pe supunerea la persecuie sau teama de persecuie în tara sa de

Conventia a IV-a cu privire la protectia persoanelor civile pe timp de rzboi

the Protection of Civilian Persons in Time [Covention (1V) relative to
of War], Geneva, 12 august 1949, adoptat de ctre Conferina
Diplomatic de la Geneva, la 12 august 1949, intrat în vigoare la 21 octombrie 1950. Textul este
adresa:
http://www.icrc.org/ihl.nsf/F ULL/380? disponibil la
2
Primul Protocol adiional la OpenDocument (accesat la 1 septembrie 2019).
Comveniile
victimelor conflictelor armate internaionale
de la Geneva din 12
august 1949, referitor la protecia
and relating to the Protection of Victims [Protocol Additional to the Geneva Coventions of 12 August 1949,
de ctre Conferinta of lInternational Armed Conflicts (Protocol )], adoptat la 8 iunie 1977,
Diplomatic cu privire la reafirmarea _i dezvoltarea
în conflictele armate, intrat în
vigoare la 7 decembrie 1978, text disponibil dreptului intermaional umanitar aplicabil
la adresa:
org/applic/ihl/ihl.nsf/INTRO/470?OpenDocument&redirect=0 https:/ihl-databases.icrc.
Conventia din cadrul Organizaiei Unitii (accesat la 1 septembrie 2019).
refugiailor în Africa (Comvention de 1'OUA Africane, asupra aspectelor proprii ale problemelor
Afrique), intrat în vigoare la 20 iunie 1974. régissant les aspects propres aux problmes des
Text disponibil la adresa: réfugiés en
de-loua-regissant-les-aspects-propres-aux-problemes-des-refugies-en-afriquehttps://au.intfr/reaties/covention-
(accesata la il Septembrie 2019).
Cartagena Declaration
America, Mexico Refugees, Colloquium on the International Protection of Refugees in
on
and Panama, 22
November 1984, text disponibil la adresa: Central
3aebb36ec.html (accesat la 11 septembris 2019) http://www.refworld.org/docid
 origine, peomotivele enumerate!, Conventia din 1951 nu a mai fost supus niciunei alte
modificari i este în prezent cadrul normativ fundamental în materie de protejare a
refugiailor.
Dn analza definiiei date rezult eä domeniul de aplicare al Conveniei din 1951 nu

ste CNtensiv în ceca ce priveste elementul cauzal, anumite împrejuräri care ar putea
nefiind
dci ° persoan s tara sa de origine, unde este persecutat,
präseasc
Pievuc Cuprinsul actului normativ cum sunt calamitile naturale, conflictele armate,
ue masurile data de
poLa d adoptate la nivel uvernamental?. De asemenea, definiia
Convenga ain 1951 nu protejeaz persoanele care au comis acte de rezisten împotriva
Tegimuu politic legitim al statului, care nu recunoaste libertile publice ale persoanelor i
arepture Tundamentale", _i pe cele care prsit tara lor de origine din cauza înclcrilor
au

SIstematice i masive ale drepturilor omului ori din cauza rzboiului civil _i a dezordinii
sOCiale, în aceste cazuri find dificil dovedirea elementului persecuiei pentru acordarea
statutului de refugiat.
Din acest motiv, se poate pune în discu ie caracterul incomplet al protec iei conferite

prin aceast Conven ie. Ins, pentru a se evita excluderea de la acordarea proteciee1,
dispoziile Conveniei din 1951 se completeaz cu prevederi ale dreptului intermaional
umanitar _i ale dreptului internaional al drepturilor omului. Dintre reglementrile de drept
internaional umanitar, cele mai relevante sunt a IV-a Convenie de la Geneva de la
12 august 1949, privitoare la protecia persoanelor civile în timp de rzboi', _i Primul
Protocol adiional din 1977.

Conventia referitoare la statutul refugiailor din 1951 nu garanteaz dreptul persoanelor

care solicit statutul de refugiat de a fi adpostite de anumite state, îns, în condiiile în caree
persoanelor în cauz li se permite _ederea pe teritorul acestora, li se recunoa_te, ca o

G.S. Goodwin-Gill, The International Law Kefugee Protection, în E. Fiddian-Qasmiyeh, G.

K. Long. N. Sigona (eds.), The Oxford HandboOk Qf Kefugee and Forced Migration Studies, Oxford Loescher.
Press, 2014, pp. 38-39; K. Long, When reugees dOPped oeng granis, Migration University
pp. 4-26.
Studies, Vol. 1, No. 1, 2013,
20. Casanovas, La protection internanonue ues
eugies er aes personnes déplacés dans les conflits
armés, Recueil dec cours de l'Académie ae arolt
R. ineraonal de la Haye, vol. 306, 2003, p. 33: v, Turk.
Dowd, în E. Fiddian-Qasmiyeh, G. Loescner digona (eds.), The Oxford Handbook of Refugee
hugee
Forced Migration Studies, Oxford University Press, 2014, p. 280.
0. Casanovas, op. cit., p. 33.
4T.A Aleinikoft. The Meaning fPersecuO t ea
States Asylum Law, în International Journal
Kefugee Law, Vol. 3, No. 1, 1991, pp. 12-13. of
s
Conventia
a IV-a cu privire la prolectia
Ptco cve pe timp de rzboi/Convention
the Protection
of Civilian Persons in Time of War, adoptat de Conferina aV) relative
1 2 august 1949, intrat în vigoare la 21 octombrie 1950. Diplomatic
Textul este
de la Geneva,
https://ihl-databases.
brie 2019)
icrc.org/applic/ihl/ihl.nsfINTRO/38 disponibil la adresa:
(accesat la 2 septem-
ul Protocol adiional la Conveniile de la
Geneva din 12
august 1949, referitor la
victimelor confl
nflictelor armate internaionale [Protocol Additi
dditional to the
Geneva protecia
and Conventions of 12 August
ang to the Protection of Victims of InternationalArmed 1949,
de c
in Conferinta Diplomatic cu privire la reafirmarea i
Conflicts
dezvoltarea
(Protocol )], adoptat la 8 iunie 1977,
clele armate, intrat în vigoare la 7 decembrie 1978. Iextul este dreptului internaional umanitar aplicabil
ihl.nsf/FULJAO
702aanl lacumcat (accesat la 10 septem
embri 2019la disponibil adresa: httu://wwnat icra o
302 si institu ii fundamentale

Drept internaional public. Principi

consecin, _i un statut _i la
Protocolul

adiional privilegiat. Statele pri

Convenia la de car
are
Conventia ONU
din 1951
se

beneficiaz _i propriii
angajeaz s
acorde refugiatilor, fr ONlasi tratancesul la
la acela_i
t r a t a m e n t

discriminaea
accesul
re,

instanele judectore_ti, cetteni,

în urmtoarele domenii: iberta religioasmncii
uncii _ii rtatea
aplicarea
religioas ,

legisla iei mu

asigurrilor sociale, proteciadreptul învämântul primar, ap eetlale.

la

Potrivit celor dou dreptului de autor _i a proprieta

instrumente iuridice. statele prti se obliga " sa
egalitate intre refugiai _i strini în de
exercitarea re

unei
urmätoarele materii: libertatea as
profesii, dobândirea de bunuri mobile i imobile, libertatea de c
In cadrul
Organizaiei Naiunilor Unite. rale din 1950'
a fost înfiinat Biroul
a nrin Rezolutie Adunrii Geni cut
Inaltului Comisariat al ONU pentru Refugiati (UNCHR), Cu
sub denumirea de
Comisariat al ONU pentru Refugiai,
Agenia Înaltului atrio atribuii în
conducerea _i coordonarea
aciunilor internationale pentru protejarea i
iatilor si pentru
rezolvarea problemelor
Eforturile sale urmresc
refugiailor în întreaga lumme.
asigurarea pentru fiecare persoan a dreptului
itoriul
de a cere
statului
azil de
_l
în alt stat, cu ae
ac gasi retugu optiunea de reveni in mod voluntar pe teritoriul statulut
origine,de a se
integra în comunitatea local ori de a se reinstala într-un stat ter D
de asemenea, atribuii _i în a acorda ajutor persoanelor far cettenie. Cu toate c sistemul
ae protec ie creat în temeiul Conven iei din 1951 este criticat, deoarece ar putea fi

considerat depit, de la data adoptärii sale _i de la înfintarea Ageniei pentru Refugia i,

mai mult de 50 de milioane de
persoane au beneficiat de sistemul de protecie _i au primit
ajutor i asisten pentru a-i reface viaa.
Punerea înaplicare a dispoziiilor Conveniei din 1951 _i protejarea persoanelor
vulnerabile implic adoptarea de msuri concrete la nivelul statelor
pri la Convenie, atât
în ceea ce prive_te stabilirea procedurii de acordare a statutului de
refugiat, cât _i în ceea ce
prive_te organizarea efectiv a formelor de protecie _i asisten.
În România, pentru realizarea acestor obiective, a fost
adoptat Legea nr. 122/2006
privind azilul în România (modificat succesiv prin mai multe acte
reglementeaz atât normative, care
protecia acordat sub forma statutului de
refugiat, cât _i regimul juridic
al azilantilor, protecia subsidiar (cea care nu se incadreaz în
1951) si cea temporar, specific perioadelor de afluxuri de solicitani
condiiile Conveniei din
de azil _i refugiati.
De asemenea, în vederea acordrii protectiei pentru persoanele
categoria refugiailor, funcioneaz un birou local al Ageniei ONU
care se încadreaz în
pentru Refugiati
Trebuie menionat c asigurarea protecie
influentat
pe Teugiaior teritoriul statului român
si de reglementrile adoptate
Ununii
Europene,
la niveul este
narticularitti. De subliniat, în cazul lor, este Tapul ca au la baz caracterizate prin
noiunii de refugiat dat de Convenia din 1951.
cadrul general _i definitia

I Rezohutia nr. 428 (V) a Adunärii Generale a

Statutul Biroului înal1ului ONU, din 14 decembrie 1950, prin

Comisariat ONU pentru Refugiai care a
[Ofice of the United Nations fost adontat
for Refugees (UNHCR)], text disponibil la adresa:
http://www. Hioh C plat
office-united-nations-high-commissioner-refugees.html
2
122/2006
(accesat launhcr.org/protection/basic/3h66c201
10 septembrie 2019). tute-
Legea nr. privind
azilul în Romänia,
publicat în M. Of. nr. 428 din 18 mai 2006
3
Legea nr. 18/2013 pentru modificarea Legii nr. I22/2006
nr. 122 din 5 martie 2013; O.G. nr.
privind azilul n
25/2016 pentru modificarea România, publicat în M oc
sträinilor, publicat în M. Of. nr. 670 din 31 august 2016.
i completarea unor acte normative domeni
în dom ni
 ublic
olul VI. Statutul persoanelor în dreptul internaional care au

de persoane
5.4.2. Delimitarea refugiatilor de alte categoril
parsit teritoriul statuluiacrui cetaeme
in contextul actual, al utiliz rii ca sinonimi a unortermeni pentru
statutului
a de refugiat, se
de rerugld,
international stuh forma acordrii statutului
care
caua sa objin protec ie
folositi, în mod
eronat, ca
sinoni,
ad
impune aenmitarea noiunii de refugiat de termeni in
cal8
nermit încadrarea unei persoane
in scopul clarific rii elementelor esentiale care
acesta se bucura, poulI
iuridic de care
de refugiat, cat _i în scopul stabiliri reoimuhii
reglementärilor dreptului internaional public. Ccca

cu termenul migranl,
sinonim
cazuri, termenul refugiat se foloseste ca
In unele

este de natur s creeze confuzii în privinta regimului

juridic aplicabil.
criteriile men ionate n
sunt persoane vulnerabile care, dac îndeplinesc in
KeTugia stipulate mod
din beneficiaz de protectie international _i de garaniile
Conven ia 1951, în care, in
mod

referitoare la nereturnare _i
la condiiile de
expres n cuprinsul acesteia, _i de minimul
extr darea lor, precum
ar putea avea loc expulzarea sau
excepional,
drepturi prevzute în Convenie-. care i_i

reglementeaz situatia juridic persoanelor migrante,

a
Conven ia din 1951 nu
elementul ps1hologic
în mod voluntar, fr s fie prezent
parasesc tara a c rei cettenie o au mai bune. Fenomenul migr rii
al persecuiei, din cazul refugiailor, în c utarea unei viei motivat de
socio-economic ,
este unul cu complexe, de natur
implicaii cu
persoanelor de educaie _i instruire;
c utarea unui loc de munc, reunificarea familiei sau oportuniti
dificil eliminarea oric rui interes economic în cazul
toate acestea, în unele cazuri, este
Din acest motiv,
care caut s obin protecie sub forma statutului de refugiat".
persoanelor fi un proces dificil.
unei limit ri stricte între refugiai _i migrani poate
uneori, trasarea
subliniem c în textul Conveniei din 1951 nu apare menionat
faptul
De asemenea,
economici", aceast expresie fiind, de fapt, utilizat
categoria a_a-numiilor ,,refugiai
pentru a desemna categoria migranilor. este deosebit de important din perspectiva
Distinctia dintre refugiai i migrani
îl exercit statul în privina migraiei i a restriciilor pe care le poate
controlului pe care

aplica libertii de circulaie.

In domeniul migraiei, statele au drepturi extinse _i uneori discreionare în exercitarea
stråinilor pe teritoriul lor, deoarece dreptul internaional
controlului _i limitarea intrrii
12 din Pactul internaional cu privire la drepturile
garanteaz libertatea de circulaie (art.
civile _i politice din 1966),dar aceasta nu are caracter absolut, iar statele pot lua msuri de
interzicere a intrrii pe teritoriul lor
a strainilor care prezinta un pericol pentru ordinea lor
public.

Aceast problem a fcut obiectul unui studiu anterior al autoarei: C. Moldovan, Delimitarea obligatilor

migrani in dreptul internafional,

in M. Balan, G. Leanca (coord.), Cultur juridic
statelorfa de refugiai i
modern. Omagiu Profesorului Corneliu-Gabriel Badru,
internaionale in epoca
ar sirelaii 261-269.
Ea.
Universitii ,Alexandru loan Cuza" din la_i, pp.
2C. Moldovan, 7he Notion of Refugee. Definition and Distinctions, în CES Working Papers, Vol. VII.

Issue 4, 2016, pp. 681-688.

K. Long, op. cit., pp. 4-26.
R. Hansen, State Controls: Borders, Refugees, and Ctizenship,în E. Fiddian-Qasmiyeh et al. (eds.),
TheOxfordHandhofRofgee and Forced Migration Studies, Oxford University Press, 2014, p. 258.
 La

_i institu ii fundac
304 Drept international public, Principi
-

Spre deosebire de interpretarea extensiv a prerogativelor statulu

lului libertaii de circulaie a persoanelor, interpretarea strict a dispot necesar _i nu se
acoperä doar acele situaii în care acordarea protectiei este absolut
T95 liaatiilor
aplica persoanelor care prsesc teritoriul statului de origine din motive eco obliga iilor
conturarea
si în
Delimitrile conceptuale sunt de o deosebit importan
pozitive i negative care le revin statelor. Astfel, o consecin a suvetai
strine'. Din perspecuv
nersoanelor
ntrarea pe teritoriul lor a

a de circulaie, consacrat de art. 12 din Pactul international privind arep inclusiv a

si politice, aceast prerogativ se opune dreptului persoanei de a parasi orice tar,
muaica _i
9'

Sa, i este echivalent cu lipsa consacr rii drentului nersoanei de a-i fi permise
_ederea pe teritoriul unui stat strin.
_i este limitata sau
discretionar
g a v a statului poate fi interpretat
a ca
1or
constitui o incalcare a
Chiar suprimat în cazul în care refuzul inträrii unor nersoane ar
Teguli de drept internaional. O astfel de ipotez este reprezentat de situaia refugallor.

îns cele doua

m unele cazuri, se folosesc ca echivalenti termenii azil si refugiat,
au acela_i coninut, iar în privina azilului nu exist instrumente Juridice
noun nu
obligatorii în dreptul interna ional general, dar acesta este calificat ca principiu general al

dreptului internaional.
Dreptul la azil este consacrat de art. 14 din Declaraia Universal a Drepturilor Omului,
adoptat la 10 decembrie 1948, care prevede dreptul de a cuta _i de a beneficia de azil
împotriva persecuiei. Cu toate c dreptul internaional nu define_te termenul ,azil", acesta
a devenit unul generic, ce desemneaz protecia dat de un stat unei
persoane care solicit
statutul de refugiat. Azilul presupune cel puin acordarea unei
protecii minime, care include
dreptul de nereturnare (non-refoulement) in statul unde viaa sau libertatea
cauz ar fi în pericol _i aceasta ar fi supus riscurilor de persoanei în
rmâne pe teritoriul statului-gazd pän la gásirea unei
persecuie, cu posibilitatea de a
soluii în afara frontierelor acestuia4
Statele pot s extind domeniul de aplicare al
instituiei azilului în sistemul lor
intern. juridic
Cu alte cuvinte, azilul reprezinta dreptul statelor de a
acorda
in temeiul principiului suveranitaii, daca
doresc,
protecie pe teritoriul lor.
otat de statul a crui cetenie o are
persoanelor care o
solicit _i nu trebuie
persoana in cauza sau de
inamicalP. celelalte state ca un act
Convenia din 1951 _i Pactul
1066nu inclus aceast noiune intemaional privire
cu la
au
a statutul
in obiectul lor de drepturile civile _i politice din
refugiailor reglementare.
Specialis în Conventia din 1951 u
este considerata lex cu
raport cu
E. Feller, The Evolution of the.International instrumentele
Vol. 5: 129, 2001, p. 139; R. Hansen, op. cit., Refugee Protection
2
Edwards, fuman Rights, Refugees, and
A.
2014, p. 258. Regime, în Jourmal of
The Law &
Refugee Law, vol. 17 (2), 2005, pp. 293-330 RightTo Enjoy" Policy,
3M.-T. Gil-Bazo, Asylum as a General
Principle of Asyhum, în International Journa
Law, 2015, Vol. 27, No. I, pp. 3-28.
International Organization of
International Law, în mal of
Refugee Law, 2001, disponibil la adresa:
Parliaments (IPU)
(2001), Refugee International Journal of
Refugee
12 septembrie 2019).
M.-T. Gil-Bazo, op. cit., p. http:/ www.ipu.org/pdf/publicatiqna
Protection:
otection: AA Guide ta
to
 a p i t o l u l V .

stabile te u E s u.
su
omului' _i în
cuprinsul

a drepturilor
P r o t o c o l u l

de protec ie
ridice
generale criteriile prevazuc _i prev zute

refugia ilor
valoare

c a r e îndeplinesc cu
persoanele al al
J r n

al
porar, pentru
u n i v e r s a l ,

statutul juridic
951 cu privire la voca ie
t e m p o r a r ,
i n t e r n a i o n a l

din cu s
see
Conventia singurele juridic care
de la New York,
care

ianuarie 1967
v ulnerabile
regimul
din 31
v u l n e r a b i l e

construit sta
adiional
aditional

ale c ror principii este acele

p e r s o a n e
persoane
de
c tre

fundamentala, pe
f u n d a m e n t

pentru
pentru g a r a n t a r e a
str ine.

consacr protec ia interna ional a j i o n a l

n s t â n d in garanta
constând în persoanele
în
iatilor, de normative, pentru insista

defini ia dat de a c e s t e acte de _edere pentrP

sedere vom
in defini ia azil _i
incadreaza
i n c a d r e a z a

in fundamentale, dar nu a dreptului de lucr ri,

astfel c nu

unor epturi
unor drep în cuprinsul
acestei
de azil va fi analizat
Dreptul sale.
asupra
caracteristicilor _i formelor
aceast sec une prorectu
pentru
Conventiei
din 1951
dispozitilor
Actualitatea
5.4.3.
international a refugia ilor deoarece
defini ia data
dep _it ,
incomplet si la fël de necesala
considerat este
din 1951 a fost refugia ilor prevederilor

Conven ia protejarea a
îns aplicare
de aplicare m
ms usr ar a
este u n a complet ,perioad perioad în a u

refugia ilor
nu
sale, iar întreaga
reaga specifice,
specifice, In
momentul adoptrii îîmprejur rii
mprejur r care

prezent
c a la
fost adaptat la condi ii _i drepturilor
c aplicarea lor
a garantarea
eficient
acesteia relev asigura în mod
avut voina de a
70,8
statele au indic
in care
(UNHCR),
al refugia ilor. refugia i
constituie statutul juridic ONU pentru (aproape
dublu fa
Datele pentru
anul 2018, ale Agen iei milioane de refugia i Sudanul
dintre care 25,9 Afganistan,
str mutate,
din cinci tri: Siria,
de persoane
ace_tia, 67% provin
milioane
Dintre
de nivelul 2012).anului din ce
Somalia'. state a unor reguli
de c tre
de Sud, Myanmar _i
instituirea
efect
fiind invocate c a
ilegale a avut ca str inilor,
Fenomenul migra iei teritoriul lor a
privina
admiteriipe ordinii publice _i a securit ii
restrictive în a
mai ceteni,
in propriilor conduita statelor _i
ce
drepturilor
obiective legitime protejarea trebuie puse în discuie
In acest context, persoanelor c a r e
teritoriul respectiv. r e f e r i t o a r e la protejarea
de pe asumat obligaii necesitatea
m sura în care acestea _i-au tratate interna ionale, precum _i
de refugiat, prin str in.
solicit acordarea statutului au intrat teritoriul unui stat
pe
au prsit ara lor i restrictive
diferenierii persoanelor care a statelor îm adoptarea de m suri

Se poate afirma c marja de apreciere

obiectivele legitime general acceptate,
iar la
dac sunt întrunite
rmâne destul de extins , acesteia nu poate fi
analizat de c tre un organism
dep_irea
nivelul dreptului internaional din 1951 _i nici Protocolul s u adi ional
deoarece nici Conven ia
internaional jurisdicional, de autoritate care
sa supravegheze punerea în aplicare a

din 1967 nu au instituit o astfel sau incompatibilit ii cu garantiile

compatibilita ii
normelor Conveniei _i s dispun asupra
a m surilor luate de c tre statele pri.
Conveniei din 1951 de catre un stat poate constitui un caz de
Inclcarea dispoziiilor Conveniei FrO1ectului de articole cu privire la
in temeul
rspundere international a statului respectiv,

N. Mole, C. Meredith, Asylum and the European

Convention on Human Rights, Council of Eurone
Publishing, Human Rights Files, No. 9, 2010, p. 9.
V. Türk, F. Nicholson, Refugee protection in internaonal aw an overall perspective, în E. Feller.

Turk, F. Nicholson (eds.), Refugee Protection in Internationa Law, Cambridge University Press, 2003 n

UNHCR, Global Trends. Forced Displacement in 2018, 2019, htips:/www.unhcr.org/globaltrends2018,

ps/www.umhcr.org/5d08d7ee 7.pdf(accesate la 19 octombrie 2019).
 Dre international public. Principii _i institu ii fundamentale

rspunderea statelor
unei astfel de conduitepentru acte ilicite,
adoptat
dt în 2001, dar
in anul 2001. dar constatarea
efectiva a
ar fi un
proces extrem de dificil. cons
5.4.4.
Obligaii ce revin statelor în
Convenia din 1951 de la
temeiul Conventiei din 1>
Geneva produce efecte juridice obligatoru statele
pari, care se
interpreteaz potrivit principiilor enuntate de art. la Viena
din 1969 cu
privire la dreptul tratatelor.
31 din Conven
de Prin urmare, statelor care au
procedurile
exprimare consimmântului
a
de a fi legate de in obligatii în
asigurarea respectrii garaniilor dispoziiile
prevzute în dispozitile Conveniei. sale i t e obligaii ale
statelor pot fi clasificate în obligaii
Acest
negative (interzicerea
non-rejoulement interzicerea aplicrii de sanctiuni returnar care
nenale persoanelor care au
äau utrecut
egal grania statului-gazdä) _i
obligatii pozitive (eliberarea documentelor de aia
garantarea dreptului la un proces echitabil în cazul implicärii într-o procedur judiciara, la
securitate social, libertatea de circulaie, educaie, asisten
public, proprietac
5.4.4.1. Coninutul principiului nereturnrii refugiailor (non-refoulement)
cel mai important efect al acordärii statutului de refugiat este nereturnarea persoanei în
statul de origine sau în teritorii unde exist riscul ca viaa sau libertatea acesteia sa fiee
amenintat pe motiv de ras, religie, naionalitate, apartenen la un anumit grup social sau
opinie politic.Aceastä obligaie a statelor este instituitä de art. 33 al Conveniei ONU din
1951, art. 2 parag. 3 al Conveniei africane din 1969, art. 22 parag. 8 al Conveniei
americane a drepturilor omului din 1969 _i este aplicabil _i în cazul
azilanilor.
Potrivit dispoziilor clare ale art. 33 din Convenia din 1951, statelor pri le revin
urm toarele obligaii pentru respectarea acestui principiu:

.Niciun stat contractant u va

expulza returna, în niciun fel, un refugiat peste
sau

frontierele teritoriilor unde viaa sSau libertatea sa ar

fi ameninate pe motiv de ras,
religie, naionalitate, apartenen la un anumit grup social sau opinii politice,
2. Beneficiul
prezentei u
dispozifu
va plurea tolui Ji nvocat de ctre un refugiat fa
de care ar exista motive serioase ae aji conSiderat ca un pericol
pentru securitatea trii
. d se oñseste sau care, find condamnat definitiv pentru o crim sau un delict deosebit
grav, constituie o ameninare pentru comunitatea rii respective" de
O

farmularea textului rezult c aceasta este o obligaie

Din
nL returna în mod forat
negativ a statelor pri, de a
refugiatul spre jara sa de origine. Doctrina de
aceast obligaie exist in sarcina statelOr prin specialitate sustine c
dictia de a extrda persoana in cauza". De raportare la fara de
origine _i nu se refer si la
inea de protecie a refugiatului din partea staunur asemenea,
ae
formularea acestui text relev
origine, precum _i scopul de
prevenie
Nall. in A.
1C
Zimmermann,F. Machts, J. Dorschner (eds.), The 1951 Convention
fRofigees its and
1967 Prolocol: Commentary, Oxford University Press, Oxford,
A Relating to the Statu5
Tirk, F. Nicholson, op.
cu., n Feller,
E. V. Turk, F. Nicholson
2011. 1243-1246 po.

InternationalLaw, Cambridge University Press, 2003, p. 11. (eds.), Refugee Protection in

"Aartin, The Meaning of Protection in the Refugee
Law, Volume 12, Issue 4, 2000, p. 550.
Definition, în International Journal of
Refugee
 interna ional
public
itolul VI. Statutul persoanelor în dreptu
Capito
unde Via a
sau
unor state
teritoriul
refupiatilor spre
de returnare a sa
dictia
u n a

Conven ie. calificarea

lor ar fi supuse riscurilor enumerate de larg r spândit
ibertatea acestei reguli, este invoc rii
posibilitatea
la natura _i Juridic
a
consecin valoare
drept are
ca parte a
dreptuhui cutumiar, având mai mult,
parte ntcTna ional din 1951';
principiu,
sale i fat de un stat care nu este parte la Conven ia de a fi
înc a l c a t acest
i n clcat
ericolul
exist pericolul statului în
idic de ius cogens,Refuoiat: în care exist
iar, în situaia ncare autorit jile
interveni pe lâng
Jiuri

pentru Refugiai (UNHCR) poate

ONU pentru drepurilor
Agenia
Agenia specifice pentru protejarea
Age

poate
se recurge la proceduri
cauza i,
de
asemenea,
omului, cum este Comitetul împotriva Torturii'. in sransa
Convenia din 195I este
33 din
Interzicerea return rii refugiailor din art. prev zute în alte instrumente Juri
interzIcerea expres a expulz rii civile i
conexiune Cu la drepturile
internaionale generale speciale: Pactul international cu privire
sau inumane
tratamentelor _i pedepselor crude,
politice (art. 13), Convenia împotriva torturii,
din 1949 (art. 45 parag. 4) i cu
sau degradante (art. 3), Convenia a IV-a de la Geneva
Omului interzicerii
interpretarea jurisdicional dat de Curtea European a Drepturilor
de art. 3 al Conventiei a drepturilor omului, în sensul consi-
torturii prevázute europene
în teritorii
a str inilor
derrii drept contrare garaniilor Conventiei a m surilor de expulzare
undeviata _i integritatea fizic a acestora ar putea fi puse în perico
cu
n privina aplicri acestui principiu, a fost formulat opinia extrateritorialit ir',
care suntem de acord _i care presupune c, în temeiul Conveniei din 1951, in principal,
aceast regul are aplicabilitate nu doar pe teritoriul statelor contractante, ci i dincolo de
graniele acestuia. Afirmaia este susinut i de obligaia ce revine statelor de a acorda
asisten oricrei persoane aflate în stare de pericol pe mare, obligatie de natur cutumiar
codificat în mod expres de art. 98 din Convenia asupra dreptului m rii'.
In scopul unei aplicäri eficiente _i efective a principiului nereturn rii refugia ilor de
ctre state, este necesar derularea unor proceduri echitabile _i ef+ciente în determinarea
indeplinirii condiiilor pentru acordarea statutului de refugiat.
Având în vedere semnificaia acestui principiu, se poate afirma c
in strâns legtur respectarea lui este
cu dreptul de acces al
persoanelor cauz pe teritoriul statului, cu toatee
în

G.S. Goodwin-Gill, J. Mcadam, The

Refugee in International Law, 3d ed., Oxford University
2007, p. 448; V. Chetail, Armed Conflict and Forced Migration:
A Press,
Humanitarian Law, Refugee Law, And International Human Rights Law, în A.Systematic Approach to International
Uxford Handbook of International Law in Armed Conflict, Oxford Clapham, P. Gaeta (eds.), The
University
.Combacau, S. Sur, Droit international public, 7* éd., LGDJ - Press, 2014, p. 9.
Refugee Protection: A Guide to International Refugee Law, Montchrestien, Paris, 2006, p. 135.
United Nations High
Commissioner for Refugees, 2001, p. 14. Inter-Parliamentary Union and Office of the
C. Harvey, Time for Reform?, în Refugee
CEDO, Hotrârea din 1989
Survey Quarterly, vol. 34, 2015, p. 50.
nudoc.echr.coe.int. pronunat în cauza
Soering c. Regatului Unit, disponibil în baza de date
A. Fischer-Lescano, T. Löhr, T.
D Tohidipur, Border Controls at Sea:
Press, pp.ights and
256-296. Refugee Law, în International Journal of Refugee law, Requirements under International
vol. 21, 2009, Oxford
10 onventia Natiunilor University
decembrie 1982 Unite asupra
dreptului
Unihitete asupra dreptului ratificat
_i de
Români
ânia prin
mrii a fost încheiat la
Montego Bay (Jamaica) la
mrii _i
aderarea Legea nr. 110/1996
privind
aupra
1996. dreptului mrii, încheiat la Acord
ordul
la New York la referitor la aplicarea
ratificarea Conveniei Naiunilor
28 iulie 1994, prii a XI-a a
Conveniei
8V.Stoyanova, The Dublicat în M. Of. nr. 300 din 21 Naiunilor
nterdisciplinary Jounal ofprinciple
H oof nAntlo
nonac noiembrif
 public. Principii i institu
Drept interna ional
308 de
u a permite
statelor

interna ional care s prevad obligaiaia statelora

cå nu existà o regul a dreptului practica unor
state de
nu
pol
lor. Este controversat cu persoai
accesul persoanelor pe teritoriul al b rcilor pline
teritoriale
accesul în apele lor le alunga SP
prin ageni ai pazei de coast ,
refugiat _i de a
protecie sub forma statutului de in aocula
care intenioneaz s cear
statului riveran. Insa
dincolo de limitele teritoriale
ale competentei aplicarca la
marea liber ,
conving toare cu privire
argumente foarte incalcarc a
specialitate au fost invocate constituie 0
de în aceste situaii, conduita contrar
principiului _i,
neretun rii
fundamentale.
principiilor dreptului internaional _i a drepturilor
a
de expulzare
.4.4.2. Raportul dintre interdicia de returnare si interdictia
refugiatilor Care
cu art. 52,
din 1951 sunt în strâns legtur
Dispoziile art. 33 din Convenia formulare:
refugiailor, în urm toarea
prevede interdicia de expulzare _i returnare a

in m0d legal pe
y. Statele contractante nu vor expulza un refugiat care se gse_te
teritoriul lor decât pentru raiuni de securitate naional sau de ordine publica.
unei hot rari
2. Eapulzarea unui refugiat nu va avea loc decát în executarea
asemenea
s i se permit, in
adoptate conform procedurii prevzute de lege. Refugiatului va trebui
se opun, sá prezinte
fara cazului în care raiuni imperioase privind securitatea naional
probe în ap rarea sa, s poat face recurs _i s poat fi reprezentat, în acest scop, in fa a
unei autoritäi competente sau în fata umeia sau mai multor persoane special desemnate de
autoritatea competent.
3. Statele contractante vor acorda unui asemenea refugiat un termen rezonabil pentru
a-i permite s încerce s fie admis legal într-o alt jar. Statele contractante pot aplica, in
cadrul acestui termen, msurile de ordine intern pe care le vor considera oportune".

Din coninutul si topografisa textelor art. 32 i art. 33 din Convenia din 1951, cares
refer la interdicia de expulzare a refugiailor, pot fi formulate mai multe
observaii în
privinta domeniului de aplicare al celor dou reguli. Astfel, ratione personae, cele dou
dispozii se suprapun, în sensul c dispoziile art. 32 privesc strict refugiaii care se afl în
mod legal pe teritoriul statului-gazd, în timp ce dispoziiile art. 33, referitoare la
returnrii, se aplic tuturor categoriilor de refugiai aflai sub interdicia
contractant, indiferent de caracterul legal sau ilegal al intrrii jurisdicia unui stat
pe teritoriul acestuia.
Masura expulzrii trebuie s respecte
garanile procedurale generale, stabilite la
parag. 2 al art. 32, care au coninut identic cu cele
prevzute de art. 13 din Pactul interna-
tional cu privire la drepturile civile _i politice din 1966.
Potrivit unei opinii, termenul ,,a expulza",
diferit în cele dou texte: in art. 32 se refer, in coninut de ambele articole, are un sens
prsi teritoriul su, fr s prezinte relevan principal, la ordinul autoritjilor statului de a
ctre refugiat, în timp ce in art. 33 accentul deinerea unui permis de _edere valabil de
este pus pe îndeprtarea în fapt a
refugiailor
E. Lauterpacht, D. Bethlehem, The and
E. Feller, Türk, F. Nicholson (eds.),scope
V. content of the
principle of non-refoulement: Opinion, în
Consultations on International Refugee Protection in International Law. UNHCR's (Global
2U. Davy, Article 32, în A.Protection, Cambridge University Press, 2003, pp. 111-112.
the Status of Refugees and its 1967Zimmermann,
Pratacal:
F. Machts, J.
1Co
Dörschner (eds.), The 1951 Comvention Relatine (a
 309
Canitolul VI. Statutul persoanelor în dreptul interna ional public

unor
frontierele teritoriilor unde viaa sau libertatea lor
fi ameninate din cauza
ar
ctre
ras, religie etc.).
caracteristici individuale (apartenenta la o anumit
anumite în condiii leegale pe
e subliniaza, de asemenea, c m sura expulzärii refugiatilor aflai
articole. Astfel, autoritaile
teritoriul statului-gazd trebuie s respecte cerintele ambelor de art. 32, 1ar apol
statului vor analiza, mai întâi, dac sunt îndeplinite criteriile prevzute nu sunt ntrunite
vor trebui sa
verifice daca prin îndeprtarea efectiv a persoanei în cauz
condiiile prevzute de art. 33 din Convenia din 1951.
Din aceste observaii, se poate afirma c cele dou dispoziiile ale Conveniei trebuie
statelor pri la Conven a
aplicate in ansamblu, deoarece ele clarific continutul obligaiilor
u
o persSOala
din 1951 în situaille în care doresc s îndeprteze de pe teritoriul naional
statut de refugiat.

teritoriul statului de
5.4.4.3. Statutul juridic al refugiailor aflai ilegal pe
primire
Cadrul normativ al Conveniei din 1951 este destul de clar în privina coninutulu
drepturilor _i obligaiilor care compun statutul juridic al refugiailor teritoriul i cuprinde _i
statului
reglementr1 speciale pentru categoria de refugiai aflai în mod ilegal pe care cauta
de primire, pornind de la ipoteza c, în numeroase cazuri, intrarea persoanei
realizeaz prin mijloace ilegale.
protectia unui stat str in pe teritoriul statului de primire se
Relevant cu privire la aceast categorie prezint în primul rând art. 31 din Convenia
teritoriul c rora se aflá
din 1951, care aparent contine obligatii negative ce revin statelor pe
aceast categorie de refugiati, în urm toarea formulare:
intr rii sau ederii
,. Statele contractante nu vor aplica sanciuni penale, pe motivul
lor ilegale, refugiailor care, sosind direct din teritoriul unde viaa sau libertatea lor erau
ameninate în sensul prevzut de art. 1, intr sau se gsesc pe
teritoriul lor fr autorizaie,
sub rezerva prezent rii lor fr întârziere la autoriti pentru a le expune motivele,
recunoscute ca valabile, ale intrrii sau prezentei lor ilegale.
2. Statele contractante mu vor aplica, în ce privete deplasärile acestor refugiati, alte
restricii decát acelea care sunt necesare; aceste restrici vor fi mumai pán la
aplicate
reglementarea statutului lor de refugiai in fara respectiv sau pän la obinerea admiterii
in alt tar. în vederea acestei ultime admiteri, statele contractante vor acorda acestor
termen rezonabil _i toatefacilitile necesare".
refugiai un

Cu privire la formularea _i terminologia din acest text pot fi fcute o serie de

observaii:
- În primul ränd, intrarea ilegal sau neautorizat pe teritoriul unui stat poate constitui
o condiie necesar _i indispensabil, deoarece refugiaii nu se bucurä de dreptul de a intra
_i de a rmâne într-un potenial stat de refugiu. Practic, aceast prevedere ilustreaz c, în
temeiul dreptului la liber circula ie, persoanele au dreptul de a pår si orice tar, inclusiv
Cea a crei cetäenie o au, dar nu exist stabilit _i dreptul corelativ de a intra pe teritoriul
unei alte tri. Totu_i, art. 31 al Conven iei din l951 nu cuprinde nicio precizare în legtur
 Old udilC. CIpins

cu modul de calificare de ctre state a intrrii sau _ederii ilegale ori

neauto1
înseamn c statele au, prima facie,
atribuii nelimitate în definirea acestor noiuni,,
le revine
în al doilea rând, potrivit parag.
-

art. 31, 1 din la statelor-päri Conventie i

obligatia de a nu inmpune sanciuni penale pentru intrarea i _ederea n i a re fugiailor
riul posibilitatea aplicri de restricii cu privire la
lor. Este prevåzut
(raducerea n limba român _te
folose_te termenul .denlasärile". versiunea engleza lo10
circula
au
termenul,movements", iar cea francez foloseste termenul déplacements"), insa ac

caracter limitat, pån la acordarea statutului de refugiat sau admisia într-un at >
NICI acest text _i nici alte dispoziii din cuprinsul Conven iei nu definesc yl n
orera exemple de restric ii permise care pot fi aplicate de autorit ile statului, in vedeica

In mod obi_nuit,
protejarii unor obiective legitime, cum este cel al asigurrii ordinii publice.
termenul sanciuni penale include urmrirea penalä, amenda penal,condamnarea poildia
Se
mcarcerarea i alte restricii ale libertii de circulaie a persoanei în cauz, prin urmare,
poate afirma c aceste noiuni intr în domeniul de aplicare al dispoziiei analizate.
In conformitate cu teza a II-a a parag, 2 al art. 31, în cazul în care nu se acorda
protectia sub forma statutului de refugiat, revine statului obliga ia de a oferi solicitantului de
azil timpul _i facilit ile necesare pentru a putea cere primirea _i recunoa_terea acestui statut
pe teritoriul unui alt stat. ^i în aceast privin, dispozi ia din Conven ie este evaziva,
nefind prevzute criterii în funcie de care se analizeaz caracterul rezonabil al termenului
acordat i nici natura facilitilor pe care statul are obligaia s le asigure pentru sau pân la
admisia persoanei într-un alt stat.
Cu toate c scopul art. 31 pare a fi protejarea persoanelor care caut protecie sub
forma acordrii statutului de refugiat, o restricie aplicat în mod frecvent de state const în
reinerea _i detenia persoanelor în cutarea unei astfel de forme de protecie, msur
practicat atât în Europa, cât _i în America de Nord _i Australias, msur care
poate avea
consecinte grave pentru persoana în cauz, similare sanciunilor penale, chiar dac nu are
aceast natur, i care presupune costuri pentru statul în cauz.
Din analiza dispozitiilor menionate rezult c
puterea de apreciere a statului este destul
de extins în privina alegerii restriciilor
aplicate, atät timp cât acestea
penale _i,
de asemenea, nu sunt stabilite limite
temporale ale efectelor
nu sunt sanciuni
având libertatea de a alege obiectivele lor, statul de primire
legitime care s justifice caracterul
restrictiilor aplicate'; necesar al
-

în al treilea rând, domeniul de

aplicare al art. 31
persoanele care sosesc în mod direct din statul unde parag. 1 teza I este limitat la
sunt în
beneficiul neaplicrii de sanciuni penale este pericol. Cu alte cuvinte,
origine. find excluse acele
persoane
condiionat
care
de
vin de
sosirea direct din statul de
statut de refugiat. pe teritoriul unui alt stat, unde nu
au
primit
1G. Noll, in A. Zimmermann, F.
of Refugees and its 1967 Machts, J. Dörschner
2 Protocol: A
Commentary, (eds.), The 1951
Convention
G.S. Goodwin-Gill, Article 31 Oxford University
Press, Oxford, 2011, Relating
to the Status
Non-venalization, Detention of
and Protection,
the 1951
Comvention relating to the pp. 1243-1246.
International Protection for the UNHCR 2001, Paper
Global prepared at the request ofStatus of Refugees:
protection/(accesat
ion.html globalconsult/septembrie
3befdf1 64/article-31-1951-convention-relating-status-refugees-non-penalization-detent
la 11
2019).
Consultations,
disponibil adresa: la
the
Department of
https://www.unhcr.org/
3G. Noll, in A.
Zimmermann, F. Machts, J. Dörschner
(eds.), op. cit., 2011, p. 1246.
 Lutui perso
Soanelor în dreptul internaional ublic 311
Pentru a lâmuri dac domeniul de aplicare al art. 31 este unul extins
prezinta relevan lucrrile
pregtitoare (travaux préparatoires) ale adoptrii Convenielrestrans, sau

1951, care relevå c ann

intenia real a redactorilor nu a fost ca aceast
dispoziie
aplicabilitate restrans, doar cu privire la persoanele care sosesc în mod direct din aida sa

origine n statul unde solicit statu de

acordarea statutului de refugiat, deoarece nu
impedimente de acordare a proteciei unor persoane aflate în exista
sau teama ae
persecuie
situaii similare, 1ar
Persu
poate surveni atât în tara de cât _i pe teritoriul unui at stat
unde iniial persoana în cauz a origine,
Statelor pri intenionat s obin protecie".
la Convenia din 1951
le revin obligatii ce deriv din art. 31 al Conveniel
din 1951, pe care trebuie s le execute
potrivit principiului pacta sunt servanda, 1ar alegerea
mijloacelor _i modalitilor efective la nivel naional le aparine.
Trebuie subliniat c, în temeiul
dispoziiilor art. 26 din Convenie, statelor pargi I
revine obligaia de a le garanta refugiailor libertatea de circulaie pe teritoriul lor.
Pe de alt parte, refugiailor la care se refer art. 31 din Convenie le revin obliganie
cu caracter general inserate în art. 2 din Convenie, potrivit cruia oricrui refugiat ii revin
obligaii care implic ,datoria de a se conforma legilor i regulamentelor, precum _i
msurilor luate pentru meninerea ordinii publice".
Statul care nu respect garaniile stabilite de Convenia din 1951
poate înc lca dreptul
la libertate i securitate personal al persoanelor care solicit protecia unui stat strin, prin
uarea msurii deinerii în zonele de tranzit ale aeroporturilor sau prin privarea de libertate
in închisori, tabere închise sau zone restricionate cum sunt centrele de primire. O condiie
esenial pentru legalitatea reinerii _i deteniei cu caracter administrativ este ca aceast
msur s nu priveze persoana în cauz de accesul efectiv la procedura de determinare a
statutului de refugiat.
Asigurarea regimului de protecie internaional a refugiailor, conform standardelor
minime stabilite de Convenia din 1951, reprezint, fr îndoial, un proces complex _i
costisitor pentru state, dar refuzul statelor de a se conforma acestora _i reducerea
coninutului obligaiilor asumate reprezint, în primul rând, o încälcare a drepturilor
fundamentale, al cror destinatar este persoana fizic, _i o nerecunoa_tere a statutului de
fint umanã. Scopul adoptrii Conveniei din 1951 nu a fost de a se stabili un cadru de
control al migraiei persoanelor, ci de a oferi protecie celor crora le lipse_te din partea
statului de origine _i care sunt supu_i riscului de persecuie.
Posibilitatea aplicrii de restricii la nivelul statului de primire sub forma deteniei de
natur administrativ, permis în principiu de art. 31 din Convenia din 1951, poate genera
abuzuri din partea statelor. Pentru evitarea acestora, la nivelul Organizaiei Naiunilor
Unite, Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiai a adoptat, în 2012, Ghidul privind
Criterile i standardele aplicabile în legtur cu custodia public a solicitanilor de azil i

G.S. Goodwin-Gill, Article 31 of the 1951 Convention relating to the Status of Refugees:
Non-pe
Intenlization, Detention and Protection, 2001, Paper prepared at the request of the Department of
mtemational Protection for the UNHCR Global Consultations.
2 Tbidem.

1 acest sens, poate fi menionat interpretarea dat de CED0 în cauza Amuur c. Franei, 25 iunie 1996.
extul integral este disponibil la adresa:
http:/hudoc.echr.coe.int.
G.S. Goodwin-Gil, Article 31 of the 1951 Convention relating to the Status o Kefugees
Non-nenalization natentian and
312 Drept internaional public. Principii _i instituii fundame
ards
alternativele la custodie public (Guidelines on the Applicable Criterla u Potrivit
Alternatives Detention). POulv
to
Cag0 he Detention of Asylum-Seekers and l
meniunilor din partea introductivä?, principiile acestuia se aplic _i refugiailor. 1e
într-o
custodie public ", în sensul Ghidului, se refer la privarea de libertate sau
utate inchisa pe care solicitantul de azil nu are permisiunea s o p r seasca dupa do
de receptie
ncusiv, Tara a se limita la închisori sau unitti specializate de detenie, centre
închise sau centre de deinere'.
de control al aplicaril
Cd a n 195I nu a instituit _i un mecanism jurisdicional
de ctre statele påri a dispoziiilor _i garaniilor pe care le prevede, aspect cenupoate
criticat _i poate pune sub semnul întrebrii eficienta acestora. Cu toate acestea, exista
nicun mpediment pentru a pune în discuie posibilitatea antrenrii r spunderii
internationale a statelor în baza Proiectului de articole din 2001, având în vedere ca, pentru

statele pri la Convenia din 1951, garantile preväzute sunt obligaii internaionale, în
cazul n care nu este respectat standardul minim al protec iei interna ionale stabilite. Mai
mul, principrul nereturn rii (non-refoulement) are caracter de ius cogens, astfel c
respectarea sa poate fi opus chiar _i statelor care nu sunt påri ale Conven iei de la Geneva
din 1951.

La nivel european, Curtea

Uniunii
European Drepturilor Omului _i Curtea de Justiie a
a
Europene contribuit la au consolidarea regulilor ce constituie statutul de
prin interpretarea nu în mod direct a dispoziiilor refugiat,
Conveniei din 1951, deoarece nu au în
competena lor o astfel de prerogativ, ci prin
invocate (dreptul la libertate _i securitate, interpretarea drepturilor fundamentele
dreptul via privat _i de familie etc.) _i a
la
implicailor pe care acestea le au asupra statutului de refugiat.
Aplicarea la nivel naional dispoziiilor art. 31 din Convenie
a
din partea statelor. In
principal, statele trebuie s identifice în implic msuri concrete
se încadreaz în ipotezele art. 31 _i s nu mod prompt persoanele care
impun
sederea neautorizat, iar interpretarea criterilor sanciuni penale pentru intrarea ilegal sauu
trebuie s fie fcut
drept internaional aplicabile. prin prisma regulilor de
in anul 2001, raport al Inaltului Comisariat al ONU
un
situatia din 31 de state din Europa
nrevede excluderea de la aplicarea cuprindea concluzia c în 20pentru Refugiai
de state exista
cu
privire la
de azil _i sanciunilor penale pentru intrarea legislaie care
refugiu. Un numar de
_ase state dintre cele 20 ilegal solicitanilor
a
solicitanilor de azil, în ciuda
prevederilor aplicau în practic sanciuni
europene cu o legislative.
lung tradiie în materia acordrii Concluzia raportului a fost c
de refugiat _i cu
legislaie dezvoltat de proteciei sub forma azilului _i a statele
e_uat în corecta implementare a dispoziiilorimplementare
acestuia.
a art. 31
din statutului
Convenia din 1951 au
UNHCR, Guidelines on the
Seekers and Alternatives to ApplicableCriteria and Standards
Detention, 12 septembrie
http://www.unhcr.org/50561
2
Pct. 4 din Ghid.
relating to
Oee9. html (accesat la 11 2012. Textul în limba englez
septembrie 2019).
the
este
Detention of
disponibil la
Asylum
3
Pct. 5 din Ghid. adresa:
4
G. Noll,
1951
Administrative Measures, Article 31, în
Convention Relating to the A.
Press, Oxford, 2011, p. 1252.
Status of
Refugees and its Zimmermann, F.
1967 Protocal: Machts,
J.
Dörschner (eds)
d TI
 ptolul VI. Statutul persoanelor in dreptul interna ional public 313

Dispoziiile art. 31 din Convenia din 1951 nu trebuie analizate separat, ci în legtur
cu celelalteprevederi ale Conveniei, în ansamblul lor, luând în considerare atât obligaiile
corelative negative i pozitive ce revin statelor pri la Convenie, cat _i drepturile
maiviauale garantate pentru categoriile vulnerabile de persoane.
Data adoptrii
Conveniei _i intervalul apreciabil de timp al aplicrii sale nu fac lipsit
de actualitate art. 3 1.
Dimpotriv, contextul prezent, în care intrarea pe teritoriul unor state
este foarte dificil
prin extinderea controlului efectuat în poteniale state de plecare _i de
tranzit _i intensificarea controlului
migraiei strinilor, repune în discuie condiiile prevä-
zute de art. 31, în mod
particular necesitatea prezenei prin mijloace ilegale
in
interioru
teritoriului statului, pentru a se solicita acordarea statutului de refugiat.

5.4.5. Reglementarea statutului de refugiat _i azilant la nivelul Uniunii

Europene
La nivelul Uniunii
al Protocolului
Europene, a
fost afirmat rolul Conveniei de la Geneva din 1951 _i
adiional din 1967 pentru asigurarea proteciei
refugiailor _i azilanilor, atät
prin instrumentele de protecie adoptate, cât
_i pe calea hotrârilor judectore_ti.
Toate statele membre ale Uniunii
Europene sunt pri ale celor patru Convenii de la
Geneva din 1949, care constituie fundamentul dreptului internaional umanitar, inclusiv la
Convenia a IV-a cu privire la protejarea populaiei civile, precum _i la
cu privire
la statutul Convenia din 1951|
refugiailor, astfel c acestora le revin o serie de obligaii prevzute în
textul conveniilor menionate.
Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene', care în
obligatorie, reglementeaz dreptul de azil în art. 18, în urmtoarea prezent are for juridic
formulare:
Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor
Geneva din 28 iulie 1951 _i de Protocolul din prevzute de Comvenia de la
31 ianuarie 1967
_iîn conformitate cu Tratatul privind Uniunea privind statutul refugiailor
narea Uniunii Europene (denumite în continuare European i cu Tratatul privind funcio-
tratatele)".
Regimul juridic al refugiailor _i azilanilor este
normative speciale. Uniunea reglementat printr-un ansamblu de acte
European Comun de Azil (Common European lucreaz din anul 1999 la crearea
unui Sistem
normativ, destinat a fi bazat pe European Asylum System) _i la îmbuntirea cadrului
statutul refugiailor. aplicarea dispoziiilor Conveniei din 1951 cu privire la
Regulamentul Dublin III [Regulamentul
cruia îi revine (UE) nr. 604/2013] stabile_te statul membru
solicitanilor de responsabilitatea
azil în
de examinare a cererii de
procesul de stabilire a statului azil, îmbunte_te protecia
Clarifica regulilor aplicabile
detectare a problemelor
responsabil de analiza cererii
relaiilor dintre state. De asemenea, a creat un _i
timpurii în sistemele naionale de azil sau de sistem de
Publicat în JO C 202 din 7 iunie primire i analiza a
Regulamentul (UE) nr. 604/20132016.
stabiire a ocor sI mecanismelor de al Parlamentului European _i al
protectie internaional determinare statului membru Consiliului din 26 iunie
ctre un apatrid prezentate într-unul responsabil de examinarea unei 2015 de
a
dintre
(reformare), publicat în JO L 180 statele membre de cereri
din 29 iunie 2013. ctre un resortisant al unel ai ae
de
 Drept Internationa
cauzelor lor înainte de a se transforma într-o criz deplin . Se inten ioneaz m
d eo d i l i c a i c a

ane
uc

ca urmare
a afluxuiur Pe
i adoptarea Regulamentului Dublin IV,
u l detual

care cu care s-a confruntat Europa în ultimii ani. tri-

sistemul.Eurodac"., cu
scopul de
a con
(UE) nr. 603/2013' instituie
l Regulamentului
(UE)
în temeiul
Dur
la determinarea statului membru responsabil, 1ni-un sta
sat

nr. 604/2013, eva cu protectie international

prezentate
C u examinarea unei cereri de a *

membru de ctre un resortisant al unei täri terte sau de c tre

un apatrid. Do cele
pu
Stabile_te condiiile în care poate fi solicitat compararea datelor dactiloscoP
stocate in sistemul central, de ctre autorittile statelor membre _i de catre EurOpO
aziant
aceste regulamente, procedurile de acordare a statutului de refugiat i
auri de
in Uniunea European sunt reglementate de urm toarele acte normativVe

decembrie
) Drectrva 2011/95/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 13
privind standardele referitoare la conditiile pe care trebuie s le îndeplineasca
01
resortisani tärilor tere sau apatrizii pentru a putea beneficia de protectie internaionala, la
un statut unifon pentru refugia i sau pentru persoanele eligibile pentru ob inerea de

protecie subsidiar _i la coninutul proteciei acordate";

ii) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European _i a Consiliului din 26 iunie 2013
privind procedurile comune de acordare _i retragere a proteciei internaionale', modificat
are ca scop stabilirea unor proceduri comune de acordare _i
retragere a proteciei
internaionale, în care deciziile cu privire la cererile de azil s fie luate în urma derulrii
unor proceduri mai echitabile _i mai
rapide, în sensul Directivei 2011/95/UE. Directiva se
aplic tuturor cererilor de protecie internaional
inclusiy la frontier, în apele teritoriale sau in zonele depuse pe teritoriul statelor membre,
de tranzit ale statelor
si retragerii proteciei internaionale. de azil Solicitani membre, precum cu nevoi
necesar pentru a-_i susine cererea i se va acorda o
speciale vor primi sprijinul
protecie sporit minorilor
victimelor torturii; neînsotiti si
Directiva 2013/33/UE a
i)
de Parlamentulul European i
stabilire a standardelor pentru Consiliului din 26 iunie 2013
a
primirea solicitanilor
revede existena unor condiil materiae de
protecie internationalä4
umane de
primire a
solicitanilor de azil (cum sunt
ontil (UE) nr. 603/2013 al
s temului .Eurodac" pentru Parlamentului European i al Consiliului
antiuhii (UE) nr. 604/2015 ac compararea amprentelor digitale în din 26 iunie 2013
responsabil de examinarea unei cereri destao CTOr privind
scopul aplicrii eficiente
un
protecie
cätre resortisant al unei täri terte sau catre un internaional mecanismelor de
determinare statului
a
de
apatrid prezentate într-unul dintre statele
si membru
a
statele membre i a Europol de
comparare datelor privind
a
cererile membre de
modificare (UE) nr. 1077/2011 Eurodac
a Regulamentului (UE)
d în
scopul autoritilor de
aplicare
de asigurrii instituire a a
legii din
spaiul de libertate,Ageniei respectrii
operaional a sistemelor informat la scar larg, în
180
180 din 29 iunie 2013.
europene
aplicrii legii _i de
2
1uni9011/95/UE
2011/95/UE al Parlamentului
Directiva
L 337 din 20 decembrie 2011.
a
European i
securitate _i justiie, pentru gestionarea
publicat în JO L
Directiva 2013/32/UE E a.
a
Consiliului din 13
a
de acordare i retragere a proteciei,
Parlamentului European i decembrie 2011,
publicat în JO
4
Directiva 2013/33/UE a Parlamentulu internationale, publicat
ranu
íConsiliului
a

icat în JO IRO din o26 unie

I.iunie 2013 rivind prixindd u
 Capítolul VI. Statutul 315
persoanelor în drep
reptul internaional public
cuinele), c drepturile deplin
si c detenia se fundamentale ale persoanelor în cauz
aplic doar ca d ie persoanelor in trebuie respectate pe
msur de ultim nstana.
Spre deosebire de _i azilan ilor
in Uniunea
uropean, reglementarea
European, in în
mod expres nici dreptul de
ti expres
expres
Convenia
aa regimului juridic al refugiailor
regimu omului nu sunt prevazute
un

azil _i nici europear drepturilor

d european a

Atat Curtea de Justiie a Uniuniidrepturi speciale garantate reluEuropean

n aa Drepturilor
Drepturilor
Omului au soluionat Euronene!, cât
cat _i
i Curtea
Curtea ru atia juriaica
având pene, juridicà a
cauze avand
Cauze ca ahiect
apliea
refugiailor _i aplicarea Regulan
retugia
O ilor
r Si ca obiect direct
direct indirect situaia
sau indirect
sIua
Regulamentului Dublin pe continentul euoppean
5.5. Dreptul de azil
5.5.1. Noiune _i reglementare
Termenii azilani (persoane care solicitä nrotectia unui stat sub forma acOrdar
dreptului de azil) i refugiai se confundã adeseori, statutul de azilant îl poate preceda pe c
de refugiat, aspect pe care 1-am prezentat în sectiunea anterioar, îns la baza
lor juridic se afl tratamenu
reglementri diferite. Spre deosebire de notiunea ..retugiat.
caC
consacratä _i definitîn mod expres de textul C
modificrile aduse de Protocolul
Conveniei din 195l de la Geneva, cu
adiional din 1967, noiunea ,azil" nu a fost definit în
cuprinsul unui instrument juridic internaional.
Conform definiiei date de UNESCO",
azilanii sunt persoane care au prsit fara lor de
în
origine cutarea proteciei altui stat, la fel ca _i refugiaii, dar care pot s nu întruneasc
în mod strict condiiile cerute de
Convenia din 1951.
Termenul azilant desemneaz persoana care a solicitat acordarea
statutului de refugiat
_i a_teapt clarificarea statutului su. Termenul refugiat este folosit
pentru a desemna o
persoan creia i-a fost deja acordat protecie din partea unui stat.
refugiai dac autoritile statului a carui protecie o cer consider Azilanii pot deveni
c ei îndeplinesc
condiile pentru acordarea acestui statut.

CJUE, C-31/09, Nawras Bolbol c. Bevándorlas1 es Allampolgársági Hivatal,

Camer) din 17 iunie 2010, disponibilà la adresa Hotárárea C
ri arrea
nip:/curia.europa.eu/juris/documentldorcs.
kdocid-82833&pagelndex=0&doclang=rodmode=-stecar
ll septembrie 2019); CJUE, C-364/11, Abed coccJirst&part=l&cid=203 /69 (
El Koft
E Karem i alii, Hotrârea Curtii AM
19 decembrie 2012, http:/curia.europa.eujurisS dOcument dOCumentjsf? text=&docid=131071.
lang=RO&mode=lst&dir=co
langRO&mode=Ist&dir=-&occ=first&part=I&cid=204580 (accesatã la 1
C-277/11- M.. M.M. Minister c. ice, Equality and Lav Rejorm i
pagelndex-0&dor
na alii, Hotärârea Curtii (Camera
eujuris/document/document.jsf?text=&docid=130241
noiembrie 2012. hrtp: curia.europa.eujuris/aocumeni/ aocument.jsf?1ext=&docid
bekdoc lang=RO&mode =lst&dir =&oce=firstdpart dca204595 (accesat la 11
4813 A. A si altii c. Staatssecretaris van eiligheid en Justitie, Hoträre
întái.
&pagelndex
mbrie 2019); CJIF
=
2
decembrie 2014, http:/criaeuropa.eujrisaocineocunenJsf?
decembrie

Moha
c=first&par
lang=RO&mode =/st& dir-&occ=first&part=1&cia=206034
e d Austria, Judgement,
v. 6 June
Grand
2013; ECHR, Sharifi v.
ntjsf?text=&docid=160244&pagelndex=0&doc
(accesat la 11
Chamber, Judgement
ECHR, MS.S. 1. Belgium and Greece. Grand Chamber,
Judgement eptembrie
of 21 2019).
Austria, Judgment January 2011; ECHR,
CHR, Mohammadt
ohammadi
Judgr
Cnt of 21 October
Austria,
v.Judgment
V. 2014: ECHR,
of 3 July 2014; ECHR,
Tarakhel v. Switzerland, Sharifi of 5
and Others v. December
ECHR, a Grand Chamber Italy and
2013;
une 2015.
2015.Toate hotärar1le Curii NovemberGreece,
R A.S.r. Switzerland, Judgement of 30 June 1oate hotärårile Curti g m e n t , 4 Nov
sponibile la adresa: htrp: hudoc.ccr.coc.intaccesata la 11 septembrie 20 Europene Drepturilor
a
2014;
Ond ,nited Nations Educational,
Scientific and Cultural Organization Omului
,11721ioration/glossandaca /,...
 aovAOV
Termenul ,,azil" este de origine latin (asylum) si provine din termenul grecesc
(asulon), care inseamn, pe de o parte, teritoriul unde o persoaná nu poate
11
prinsa de
urmaritori _i, pe de alt parte, protectia persoanei fat de ace_tia', accentul tiind pus pe

protectia acordat persoanei.

Definiia azilului poate s difere de la un stat la altul.
Consacrarea dreptului de azil a avut loc prin Declaratia Universalä a Drepturilor
Omului, care, în art. 14, prevede: ,în caz de persecutie, orice persoan are dreptui sa cau

azil _i s beneficieze de azil în alte t ri", fiind, astfel, considerat un drept fundamental, a n

perspectiva persoanei care solicit recunoa_terea acestui regim juridie.

Un alt document
internaional relevant în aceast materie este Rezoluia Adunaru
enerale a ONU nr. 2312 (XXII) din 1967, Declara ia cu privire la azilul teriloriar, care
Tace legatura cu dispozi iile din Declara ia Universal a Drepturilor Omului i prezint

caracteristicile dreptului de azil atât din perspectiva individului solicitant al azilului, cât _i
din perspectiva statului care acord azilul.
Artparag. 1 al Declaraiei face trimitere la caracterul suveran al acordärii azilului
persoanelor care îndeplinesc cerintele art. 14 din Universal a Drepturilor
Declaraia
Omului, inclusiv persoanelor care lupt împotriva colonialismului, _i la necesitatea respec-
trii sale de ctre celelalte state. De
asemenea, parag. 3 al art. 1 precizeaz c analizarea _i
evaluarea motivelor de acordare a
dreptului de azil revin statului care acord acest statut.
Acela_i document limiteaz în art. 1 parag. 2 acordarea dreptului de azil ratione
personae, prin precizarea c acest drept nu poate fi invocat de ctre
care exist motive serioase pentru a crede c au comis crime persoanele cu privire la
rzboi sau împotriva umanitjii, astfel cum sunt aceste împotriva pcii, crime de
noiuni definite în instrumentele
internationale.
Similar statutului juridic al refugiailor,
statutul de azilant are ca
important nereturnarea _i neexpulzarea persoanei care se afl efect deosebit de
caut azil, în state în care ar putea s fie pe teritoriul statului în care
supusá persecuiei (art. 3 parag. 1 din
apreciere in aplicarea acestui Declaratie).
Statelor 1li se recunoa_te o marj de
admisibile exceptii de la acesta în cazuri principiu, fiind
T1ationale justiricate, care urmresc
sau a populaiei,
ori în cazul unui atlux masiv securittii
de
protejarea
si in aceste prevede ca statul are obiigala de a luapersoane
ipoteze, se (art. 3 parag, 2). Chiar
a ACorda persoanelor în cauzà, in condiiile in
considerare posibilitatea de
pe care le
fieoportunitatea de a merge în alt stat (art. 3 parag. 3 consider
al adecvate, fie azil provizoriu
anlaratia instituie _i obligaia statelor care acordaDeclaraiei). 1zoriu
rora le-au acordat acest drept sa aiba azil de a nu
activitai Contrare permite persoanelor
Declaraie). scopurilor ONU (art 4 din
T.C. Rileanu, Condiiile de acordare în Romania a
de violent generalizat situaji de conflict armat, în
în subsidiare
are proteciei
2
A. Nstase, Dreptul nr. 12/2015,
B. Aurescu, op. cit., p. 147.
p.
p. 23
pentru solicitanii de azil în
3General Assembly, IDeclaration on caz
Territorial Asylum, 2312 (XXII), 14
adresa:
Declaration https://www.refworla.orgdocidsb00J05a2c.
on Territorial html (accesat
Asylum, 2312 (XXI), la 2 Decemhas
December 1967, text
11 septembrie 2019). http://legal.un.cseptembrie 2019); G.S. disponibil la
4
DC. Mât, Securitatea nationalá. Cance
ancant n an.org/avl/ha/dta/dta.html Goodwin-Gill,
 Ou V. SlatuTu perSOdilc

al unor
Fe continentul american, dreptul la azil este obiectspecial de reglementare aZiut
cu priVire la
tratate: Tratatul privind azilul _i refugiul politic., din 1939', Convenia
teritorial, din 19542 se
azil se acorda i
innoastr , Constituia alin. (2) c dreptul de
prevede în art. 18
ara la care Romania
este
parte.
retrage in condiile legii, cu respectarea tratatelor si conveniilor
art. 2 alin. (1) lit. f), define_te
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. in cuprinsul a activita ilor
procedura de azil ca totalitatea actelor si formalitätilor îndeplinite, precum _i
desta_urate de autoritile competente, în vederea recunoa_terii statutului de rerugiat sau,
vedere doar
dupa caz, a acord rii proteciei subsidiare, Reglement rile din tara noastr au în
forma azilului teritorial.

5.5.2. Forme ale azilului. Distinc i

se discutá
specialitate _i jurisprudenta Curtii Internaionale de Justiie
In literatura de
Dintre acestea, dreptul
despre dou forme ale azilului: azilul teritorial si azilul diplomatic. care se
internaional recunoa_te ca veritabil form de protecie azilul teritorial, ce
caracterizeaz prin acordarea proteciei de ctre un stat, pe teritoriul acestuia, dupa
persoana în cauz a prsit teritoriul statului su de origine, fiind un act umanitar.
Azilul diplomatic presupune acordarea de protecie în cadrul localurilor misiunilor
unui stat strin aflate pe teritoriul statului de origine i care de
diplomatice ale
inviolabilitate unor persoane care sunt persecutate sau urmrite de autoritile propriului stat
beneficiaza
civile Ori
pentru delicte politice cror via este ameninat
sau a ca urmare a unor razboaie
de persoane particulare sau grupuri de persoane pentru motive politice în situaia în care
autoritile sunt incapabile s asigure ordinea public, deci în situaii instituionale anormale
în care nu mai funcioneaz separaia puterilor în stat, se produc lovituri de stat, revolte
militare, instaurarea unui regim dictatorial, a unui guvern de facto, are loc înlocuirea
instanelor obi_nuite cu instane politice'. Azilul diplomatic mai poate fi oferit _i de Biserica
Catolic în nuniaturile apostolice i de Ordinul Suveran de Malta în ambasadele sale. Nu
poate fi acordat de Crucea Ro_ie _i nici de organizaile internaionale, deoarece este un
atribut al statelors. Acordarea acestei forme de protecie este specific rilor
latino-americane, unde s-a consolidat în secolele al XIX-lea _i al XX-lea. Din perspectiva
statului teritorial, poate fi interpretat ca un act inamical sau ca o
ingerin în afacerile
internes
Problema considerrii azilului diplomatic ca o veritabil form de azil fost analizat
a
de ctre Curtea
Tost
Internaional de Justiie în cauza privind dreptul de azil, din 1950, în care a
considerat o imixtiune în afacerile interne ale altui stat, beneficiarul acestui
drept
'Tratatul privind azilul i refugiul politic
(Treaty on Political Asylum and
95, Montevideo; text
la
disponibil Refuge), adoptat la 4 august
la adresa:
11 septembrie 2019).
http://www.refworld.org/docid/3aebb3833.html (accesat la
Covenia cu privire la azilul teritorial (Convention on
aracas,
adresa
în
cadrul Organizaiei Statelor Americane, intrat în Territorial Asylum), adoptat la 28 martie 1954, la
http://www.oas. vigoare la 29
org/juridicolenglish/treaties/a-47. html (accesat la 11 septembrie 2019). decembrie 1954; text disponibil la
.A. de
Académie Barberis,
Droit lLes règles spécifiques du droit
International de la international en
Tbidem, p. 163. Haye, 1992-IV, Tome Amérique Latine, Recueil des cours de
5
JA. Barberis, op. cit., 235, pp. 163-164.
p. 163
 astfel

putându-se sustrage aplicri legilor statului al crui cettean este, fiind n

ste, fiind
împiedicat

buna administrare a justiiei. de

general
Hotrârea Curii Internaionale de Justiie a reinut c nu exista
Ist oo regul
unei baze

drept internaional care s garanteze acordarea azilului diplomatic

existen a

legale în cazul acordrii trebuie analizat si stabilit pentru fiecare ca in iar

careacordarca
ar putea
azilului ca form de protec ie nu poate împiedica administrarea justi iei, Caz
fi considerat o ingerin în
afacerile interne ale statului. de Justie, a
ca reactie la hotrârea Curtii Internaionale an,
icane,
fost adoptat Convenia asupra azilului diplomatic, în 1954, intrat în vigoarc
care, în dispoziile art. I, prevede:
nave de räzhboi si n tabere
militare sau pe aerolv
coraat n
legaii, pe
va ji respecid"
tc

cautate din motive politice sau nentru infractiuni politice

POanelor
ctre statul teritorial in conformitate cu prevederile prezentei Coventir (trad. d
_^I a conse
nterpretare extensiv a domeniului de aplicare al azilului diplomatic
de circula ie, a tost
elor acestuia asupra altor drepturi fundamentale, cum este libertatea
de lucru in
data in cazul fostului ziarist Julian Assange, de ctre Grupul special
recent
materia deten iei arbitrare (Working Group on Arbitrary Detention), aviz ce va I1 prezeina

succint in cadrul acestei seciuni.

Repere de jurispruden

CU, Cauza privind dreptul de azil (Columbia c. Peru), Hoträrea din 20 noiembrie
19503

Procedura în faa Curii a fost generat de acordarea azilului

diplo-
matic, pe 3 _i 4 ianuarie 1949, de c tre ambasadorul Columbiei în
lui Victor Raúl Haya de la Torre, Lima,
cetáean peruan, _eful unui partid
politic. Elementele de fapt relevante sunt cele
continuare. prezentate concis, în
La data de 3 octombrie 1948, a
izbucnit o revolt
Hava de la Torre a fost urmarit militar în Peru, iar
penal _i pus sub acuzare
infractiunea de revolt militara, intruct a fost pentru
pentru provocarea _i organizarea revoltei. considerat A fost responsabil
ctre autoritile peruviene. cutat fr succes de
La data de 3
ianuarie 1949, i-a fost
Columbiei Lima. Pän la acest
la acordat azil în
moment, puterea în Peru Ambasada
a fost preluat
Comventia cu privire la azilul
la 28 martie 1954. diplomatic, încheiat
vigoareEl la 29 decembrie 1954.în cadrul
A intrat în
Republica Dominican, Ecuador, Are 14Organizaiei Statelor Americane, la
Venezuela. Textul Conveniei este Salvador, Guatemala, Haiti, state pri:
Argentina, Brazilia,
Caracas,
(accesat la 11 septembrie disponibil la adresa: Mexic, Panama, Costa Rica,
2019). Paraguay, Peru, Uruguay,
2Human Rights Council,
Assange (Sweden and the
2015. Textul în
Working Group on Arbitrary
United Kingdom
limba englez este
http:/ www.oas.org/juridico/english/treaties/a-46.html
of Great BritainDetention, Opinion No. 54/2015
DisplayNews. aspx? disponibil and Northern
Ireland), adoptat concerning Julian
3
ICJ,
NewslD=17012&LanglD=E
Reports 1950,Colombian-Peruvian
p. 266, Asylum Casg (accesat
(Calau
la adresa:
la 10
https:/ www.ohchr.org/EN/NewsEvents(R
septembrie ?0191
la 4
decembrie
 lta Militara, care a emis un
mariale derularea unor judecai decret ce
prevedea
sumare în caz de pentru rile
rebeliune, îns acesta nu a fost revolt,
declaraiile statului Peru in faa
aplicat în cazul lui Haya de rscoalä sau
la Torre, 1ar
cazul altor persoane. Pân Curii au fost c nu a fost
începutul lunii februarie 1949,aplicat
la nici
inh
fost în stare de asediu. statul Peru a
La 4 ianuarie 1949, ambasadorul
columbian la Lima a informat
guvernul peruan c a
acordat azil lui Haya de la Torre
unei autorizâri din partea sa, _i a cerut emiterea
pentru ca acesta s prseasc fara in
siguran. La 14 ianuarie
1949, statul
giatul a fost calificat ca azilant politic.columbian a declarat c ,refu-
Guvernul peruan a contestat
aceast caliticare _i a refuzat s acorde
teritoriul su lui Haya de la Torre. autorizarea de liber trecere pe
Intrucât nu au
ajuns la acord în aceast privin,
un a fost
Curtea Internaional de Justiie. sesi1Zata
Problema în litigiu a fost dac statul
columbian, în calitate de stat care a acordat azilul, avea dreptul de a
califica în mod unilateral infrac iunea de care era acuzat persoana in
cauz , intr-o manier obligatorie pentru statul de origine, _i, ca urmare,
de a decide dac infrac iunea era una politic sau de drept comun. De
asemenea, s-a solicitat Curii s stabileasc dac statul de
origine avea
obligaia de a acorda garan iile necesare care sä permit refugiatului s
prseasc teritoriul acestuia în siguran.
R spunsul dat de ctre Curtea Internaional de Justiie celor dou
probleme a fost în sens negativ, dar a reinut _i c Peru nu a dovedit c
Haya de la Torre era un infractor de drept comun (_i nu unul politic).
Curtea a admis sustinerea statutului peruan c acordarea azilului lui
Haya de la Torre s-a realizat cu înc lcarea Conveniei de la Havana.
Columbia a sus inut în faa Curii c, în conformitate cu dispozi ile
conveniilor in vigoare Acordul Bolivarian cu privire la extr dare din
1911, Convenia de la Havana cu privire la azil din 1928, Convenia de la
Montevideo cu privire la azilul politic din 1933 _i conform dreptului
internaional american, avea dreptul s califice în mod unilateral natura
infractiuni de care era acuzat persoana în cauz , în scopul acordärii
azilului.
Curtea a analizat tratatele invocate de c tre Columbia pentru a stabili
a c e a s t a avea dreptul invocat de a califica în mod unilateral _i
aeinitiv natura infractiuni de care era acuzat persoana c reia i s-a
cordat azilul diplomatic si dac aceast calificare era obligatorie pentru
Peru
rmul tratat invocat de c tre Columbia - Acordul Bolivarian din 1911-
s t e un ratatextr dare care s-a limitat, într-un singur articol, la a

recunoa_te posibilitatea de a acorda dreptul de azil, în conformitate cu

principiile
de
de
dreptului
calificare
calificare unil international.
ternaional. Dar
Dar aceste principii n u implic dreptul
aces acord prevede reguli
privind extrádareaeral. Pe de alt parte, acest
privire la
* se pot deduce din acestea concluzii c
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii _i instituii
320
extr d rii, refugiatul s e afl pe teritoriul
cazul
azilul diplomatic. In o astfel de decizie
n u derog
dac îi este acordat azil,
statului de refugiu: Dimpotriv ,
tost comise infrac iunile.
s u v e r a n i t a t e a statelor unde a u statului unde a
de la s e afl pe teritoriul
diplomatic, refugiatul
în cazul azilului de la suvera-
de acordare a a z i l u l u i derogå
decizia
comis infrac iunea: acestui stat.
îl scoate de sub jurisdic ia
nitatea acestui stat _i
tratat invocat Conven ia de la Havana
-

In ceea ce prive_te al doilea putea fi acordat azil

c, în anumite condi ii,
din 1928, acesta prevedea al
ambasade str ine refugiatului politic care e r a cetean
in sediul unei de calificare
tratat n u recunoa_te dreptul
statului de origine. Ins acest
unilateral nici expres, nici implicit.
Montevideo nu a fost
Convenia de la
-

Al treilea tratat invocat

-

sa.
ratificat de c tre Peru _i nu poate fi invocat împotriva
ceea c e prive_te dreptul interna ional
american, Columbia nu a
In existen a, la nivel regional sau local, a unei practici constante _i
dovedit
s determine drepturi pentru statul
uniforme a calific rii unilaterale care
de azil _i obligatii pentru statul pe al crui teritoriu se afl refugiatul.
Faptele prezentate Curii dezvluie prea multe contradicii _i fluctuaii
pentru a face posibil determinarea existentei unei cutume specifice
Americii Latine _i acceptate ca regul de drept. Rezult c statul
columbian, care a acordat azilul, nu avea competen a de a califica natura
infractiunii prin decizie unilateral _i definitiv cu caracter obligatoriu
pentru Peru.
Cu privire la sustinerea fäcut de c tre Columbia, c Peru avea
obliga ia de a permite refugiatului s p räseasc teritoriul s u în
siguran , Curtea a re inut c dispozi ia din Conven ia de la Havana, care
prevedea garanii pentru refugiat, era aplicabil doar în cazul in care
statul pe al crui teritoriu afla refugiatul cere
se
plecarea acestuia de pe
teritoriul su: dup ce o astel de cerere a fost formulat,
matic care a acordat azilul, la rändul sau, poate sá cear agentul diplo-
autorizarea de
trecere. Este o practic potrivit c reia
agentul diplomatic solicit imnediat
autorizarea de trecere, care ii este acordata, dar aceast practic,
explic prin motive de oportunitate, nu ce se

pe al crui teritoriu se afla

presupune obligaii pentru statul
persoana in cauza. In
spet, Peru
plecarea refugiatului _i, prin urmare, nu avea
nu a cerut
autorizare de liber trecere. obligaia de a emite o
În hotrârea pronunata,
doua, c statul columbian Curtea
nu avea
a decis
urmtoarele: cu 14 voturi la
si intr-o dreptul
modalitate obligatorie pentru
de a
califica, în mod unilateral
era acuzat Haya de la Torre, natura
cu 15
Peru, infraciunii de
eruan nu avea obligaia de a
voturl la unu, c
guvernul statului
care
garanta
in siguran. Pe de alta parte, urtea reugiatului prsirea
in
tinerea statului Peru conform creia
a
respins, cu
teritorinhii.
15 voturi lo
sustinc Haya de la
tini de drept comun. In aceasta Torre fusese
acuzat
c singura acuzaie adusa lui Haya de la Torreprivin, Curtea
a fost urtea
a
cea reinut
reinut
de rehelia
C a p i t o l u l Vi. -

nternaior nal public 321

tar , iar aceasta nu este, în sine, o infractiune ordinar . Cu 10 voturi
Curtea, fara a critica atitudinea Ambasadorului Columbiei la Lima, a
la
siderat c£, la momentul acordrii Z
azilului
u l u i lui Hava
Haya nu au
de la Torre, nu
indeplinite cerinele de ace
Cost îndeplinite
fost acordare a azilului prevzute în tratatele a
fost
relevante. Potriv1t interpret rii date de c tre Curte Conven iei de la
Havana, azilul nu putea constitui un obstacol în calea procedurilor
derulate de autoritaile judiciare in conformitate cu legea.

CIJ, Cauza Haya de la Torre (Columbia c. Peru), Hotrârea din 13 iunie 1951T

Ulterior pronun rii hot rârii din 20 noiembrie 1950, Peru a cerut
Colum biei punerea in executare a acesteia _i încetarea protec iei acordate
abuziv, prin predarea lui Haya de la Torre. Columbia a refuzat sá dea
curs solicitärilor formulate de Peru _i a sus inut c nici hot rârea Cur u
din 1950 _i nici dispozi iile legale aplicabile nu prevedeau obligaa
pentru statul columbian de a preda refugiatul autoritilor peruviene _i a
sesizat Curtea Internaional de Justiie.
Columbia a solicitat ca instan a s determine modul de executare a
hotärârii pronun ate de c tre Curtea Interna ionalä de Justi ie din 1950

_i s dispun c, în executarea acestei hotrâri, Columbia nu avea

obligatia de a-l preda pe Haya de la Torre (c tre statul peruvian - n . n )

Peru a solicitat ca instan a s stabileasc modalitatea de executare a

hot rârii din 1950 de c tre Columbia _i, de asemenea, în primul rând, s
resping susinerile acestui stat, potrivit cärora nu avea obligaia de a
preda persoana în cauz _i, în al doilea rând, sä declare c azilul acordat
a încetat imediat dup data de 20 noiembrie 1950 (data pronun rii
primei hot râri de c tre Curtea Interna ional de Justi ie) _i trebuie sa
nu mai continue, pentru ca justi ia peruvian sä i_i reia cursul normal
care fusese suspendat.
Curtea Interna ional de Justi ie a apreciat câ problema cu care a
fost sesizat este nou _i c£, de_i Conve ia de la Havana prevedea în
mod expres predarea infractorilor de drept comun autorit ilor locale, o
astfel de obligaie nu exist in privin a persoanelor care au comis
infrac iuni politice. Curtea a confirmat câ acordarea azilului diplomatica
Iost nelegal _i c , din acest motiv, Peru avea dreptul de a cere incetarea
ui, îns a re inut c statul columbian nu avea obliga ia de a preda
persoana în cauz . Curtea a afirmat câ aceste dou concluzii nu sunt
Contradictorii, deoarece exist _i alte metode de încetare a azilului
acordat, in afar de predarea refugiatului.
In privina cererii de predare a refugiatului, Curtea a constatat cã este
problem nou , cu care Curtea a 1ostSesizata prin cererea din 13
decembrie 1950 si care hotrârea
hoiembrie 1950 nu
cu privire
statuat.
la anterioar
Conform Conveniei de la
din 20
a
Havana, azilul
, Haya de la Torre Case (Colombia v. Peru), Judgment of June I3", 1951, ICJ Reports 1951, D. 71
322 Drept interna ional public. Principii _i institu
a
diplomatic, m sur provizorie luatä in vederea protej rii tt
reem
bupio
e rs
aa 1a

ouie s ia
persoanelor acuzate de comiterea de infraciuni politice,
Siar_it cat mai
acestea, Convenia s î n c e t e z e .
repede posibil. Cu toate

raspuns complet întreb rii de a sti c u m anume tredu i

infractiuni de drept Colocale.
acuzate de comiterea de ile
L persoanele
Conven ia prevede în mod expres predarea cc tre r politice, prevede

persoanele acuzate de comiterea

infractiunilor pOliuce, PY i l d
Fentru aceast autorizare
u n e i autoriza ii de a p r si tara. Dar coniorm
Odea fost acordat s a u men inut
POate cerutâ decât dac azilulla sa
afl cere c a refugiatul
teritoriu se
Tcgunlor _i dac statul pe al c rui care azilul a fost
acordat cu
p a r a s e a s c a acest teritoriu. Pentru cazul in
nu f o r m u l e a z a
al c rui teritoriu se afl
nerespectarea regulilor _i statul pe
aceasta t a c e r e c a
p streaz t cerea. A interpreta
LCio cerere, Conven ia care a animat
pe oobligaie de a preda refugiatul ar fi contrar spiritului care
latino-american în materie de azil, în conformitate cu
tradi ia
n u indic o excep ie
Tenugiatul politic nu trebuie predat. Aceast tradiie de a aban-
in cazul azilului neregulat acordat. Dac ar fi existat inten ia

dona aceastá tradiie, ar fi fost necesar inserarea unei clauze exprese in

acest sens. T cerea Conveniei implic
inten ia de a l sa reglementarea
consecintelor unor astfel de situaii unor decizii inspirate de motive de
eficacitate sau de simpl oportunitate politic.
In hot rârea pronun at la 20 noiembrie 1950, Curtea a subliniat c,
in principiu, azilul nu poate fi opus func ionärii justi iei na ionale.
Siguran a care decurge din acordarea azilului nu trebuie înteleas ca o
protecie împotriva aplicrii legilor _i jurisdiciei instanelor constituite
legal. Protecia îneleas astfel ar autoriza agentul
diplomatic s obstruc-
tioneze aplicarea legilor tárii respective, in timp ce
obligaia sa este de a le
respecta. Curtea a mai adugat c nu a putut reine c statele
semnatare
ale Conveniei de la Havana au avut intenia de a înlocui
blicilor 1latino-americane cu un sistem practica repu-
juridic
garanteze care s
cetteni acuzai de infraciuni politice privilegiul de a evita propriilor
naional. Dar ar fi un lucru
complet diferit s se afirme c jurisdictia
acord in mod ilegal azilul este
obligat så statul care
locale.Obligaia de a acorda asisten predea refugiatul
autorittilor
urmrirea penal a unui refugiat politicpozitiv
ar
acestor
autoriti pentru
mentionate anterior, din hotärrea depå_i cu mult
la constatrile
pronunatä 20
nu poate fi admis în lipsa unei
dispoziiu noiembrie 1950. si
sens. exprese a
Conveniei în acest
Astfel, Convenia de la Havana nu
gatia unui stat de a inceta azilul
Justificá opinia potrivit creia
impune statului respectiv acordat ilegal unui obli-
acordat azilul". obligaia de a
preda persoanainfractor politic
Cu
creia i-a fost
privire la Haya
de la Torre, Curtea a
20 noiembrie 1950, pe de o parte, c nu s-a reinut în Hotrârea
drii azilului, demonstrat ca, din
acesta fusese acuzat anterior acor
de de infractiuni drept comun si .
pitolul Vi. Statutul persoanelor in areptur interna ional publiC

alta parte, c azilul nu a fost acordat în conformitate cu Conventia de la

Havana. în ceea ce prive_te problema predrii refugiatului, acesta trebuie
tratat ca o persoan acuzat de comiterea unor infrac iuni politice. in
ajuns la concluzia nu are
consecim, Curtea a c statul columbian
obligaia de a-l preda autoritilor peruane.
Curtea a ajuns totu_i la concluzia c azilul trebuia s înceteze, dar ca
statul columbian nu este inut s îndeplineascã aceast obliga ie prin
predarea refugiatului. Cele dou afirmatii nu sunt contradictorii, întrucat
predarea nu constituie singura form de încetare a azilului.
Dupa ce a definit astfel raporturile dintre pri, conform Conveniel ae
la Havana, Curtea a declarat c _i-a îndeplinit misiunea. Ea n u este in
m sur s dea sfaturi practice cu privire la modalit ile de încetare a

azilului, pentru c ar dep _i cadrul func iei sale judiciare. Dar se p0ate
presupune cã prile, având clarificate acum obligaiile reciproce dintre
ele, vor fi în m sur s gseasc o soluie practic satisfäcatoare,
inspirându-se din considera iile de curtoazie _i bun vecin tate care, in
materla azilulu, au ocupat un loc important în relaiile dintre republicile
din America Latin .
În hot rârea pronuntat
la 13 iunie 1951, Curtea Internaional de
Justiie a stabilit urmätoarele: nu face parte din atribuiile funciilor sale
judiciare sã aleag între diversele metode prin care azilul poate inceta (in
unanimitate); Columbia nu are obligaia de a-l preda pe Haya de la Torre
autoritilor peruviene (cu majoritate de 13 voturi la unu); azilul a r fi
trebuit sã înceteze dup pronunarea hotärârii din 20 noiembrie 1950 _i
trebuie s ia sfâr_it (în unanimitate).

Cazul azilului acordat lui Julian Assange - Opinia consultativ (Avizul

consultativ) nr. 54/2015 a Grupului de Lueru privind detenia arbitrar, cu
privire la Julian Assange - Suedia _i Regatul Unit al Marii Britanii _i Irlandei

de Nord'

Principalele elemente de fapt

Julian Assange este ceta ean australian, n scut la 3 iulie 1971. c1

resedinta obi_nuit in Sydney. Anterior arestarii sale, a lucrat ca editor
ziarist, find fondatorul Wikileaks. Acesta a susinut c a fost privat de
incepand cu data de 7 decembrie 2010,
inclusiv sub forma
iolárii in închisoare Lonara tunp ae Zle), arestului la domiciliu
la a
(550 de zile), apoi in Ambasada Ecuadorului din Londra

Atalii ale Avizului emis în acest caz

de caure worKing Group on Arbitrary Detention si
ce vedea c. Moldovan, Analiza analiza
adoptat la 4
drepiulut de azilin cazul lui
decembrie 2015 (Onin Julian Assange în Oninia
Julian
Working Group on Arbitrary Detention, Opinia
oSweden and the United Kingdom of Great Britain and Northern frel concerning Julian
AssangKtiAlexandru loan Cuza" la_i, Tomul LAll, 9tunge Juridice,
2016, Nr. II, pD. 295-30R
324 Drept internaional public. Principii
f u n d a m e n t a l e

_i instituii
La 19 iunie 2012, a formulat o cerere de azil politic car a
s tram
t ua
l
ama
Ecuador, iar la 16 august 2012, acesta i-a fost
acordat, motivat d 14
are
petentului c, in cazul extr d rii sale în Suedia, ar fi fost in CO va sa
s a
extr dat în Statele Unite ale
Americii, unde au fost formulate impo de
acuzaii grave pentru exercitarea pa_nic a libertilor sale
trdare _i spionaj). Suedia refuzat s recunoasc
rdat, în
a
azilu a 1a azil
opinia petentului, _i a insistat ca acesta s renunte la dreptul sau
politic _i s fie extr dat în Suedia, f r garantia nereturn rii 1n d tele
Unite ale Americii, unde, în opinia sa, exista riscul s fie supus p
cutiei politice _i unor tratamente inumane _i degradante.
o acestor evenimente, la jum tatea anului 2010, autoritaile
suedeze incepuser o
investigaie penal împotriva petentului, in Daza
unor acuza ii de viol, _i au emis un mandat european de arestare pe
sau, în baza c ruia a fost retinut in Marea Britanie la
7 decem-
numele
brie 2010, plasat în detentie in regim de izolare pentru 10 zile, ap01,
pentru 550 de zile, în arest la domiciliu. in acest interval de timp, a cerut
statului Ecuador s îi acorde azil în ambasada sa de la Londra.
Din august 2012, petentul nu a p r sit Ambasada Ecuadorului la
Londra _i a fost supus unor m suri de supraveghere extins din partea
politiei britanice. La 16 iulie 2014, o instanä din Stockholm (Stockholm
District Court) a confirmat mandatul s u de arestare _i nu a recunoscut
azilul acordat de c tre Ecuador.

Sustinerile pärilor
In cererea adresat Grupului de Lucru, petentul sustine c a fost
privat de o serie de liberti fundamentale _i c
in coninutul
plângerii au avut caracter
împrejurrile subliniate
privarea sa de libertate
arbitrar, astfel c îns_i
arecaracter arbitrar. Prin
Grupului de Lucru s-a solicitat ca acesta s decid petiia adresat
privare de libertate (nu o
dac ao avut loc
restricionare
rspunsul în aceast privin este afirmativ,libertii),
a iar în cazul în care
avut un caracter arbitrar. dac privarea de libertate a
Au fost subliniate în
mod deosebit
bilitatea de a beneficia pe deplin de urmtoarele aspecte: imposi-
in august 2012, negarea continu dreptul de azil acordat de Ecuador
dreptul su de _i
disproporionat a accesului la
azil,
prelungirea
arestare în
baza cruia efectelor mandatului european de
Detentia sau autoritile suedeze doresc arestarea sa.
Acesta are dreptulprivarea de libertate a petentului nu a fost
riscului inalienabil lasecuritate, precum _i de voluntar.
persecuiilor, tratamentelor
atingerilor aduse integritii
fi
supus
inumane sau prejudiciilor sau
a nu

fizice. Statul Ecuador i-a ori

petentului deoarece a i-a acordat
ori
cazul
azul extrdrii recunoscut c acesta este
in Statele
azil
Unite ale Americii, iar supus riscurilor în
protecie de care putea singura form de
acesta beneficia la
acest moment era s r mânH
 în incinta
ambasadei, deci singura modalitate de a se bucula
de azil era s rmân în
Petentul a
detentie.
susinut c fost privat de libertate _i
a
ca accas cá sã
restrictionat, contra voinei sale. Persoana nu poal
renunte la un drept 1thui de a i se
inalienabil si nici s se expuna
ris Ecuadorului
produce un prejudiciu semnificativ. Paräsirea Ámbasadei Ecuador
de catre domnul
Assange presupune renuntarea la dreptul sau l a a
expunerea la însu_i riscul de persecutie si de a fi supus tratame
fizice _i psihice a c ror evitare este intentionat prin acordarea anli
FTln l a r e , prezen a sa în incinta ambasadei nu poate fi caracterizala

ca,voluntar ".
Contextul priv rii de 1libertate a petentului a ap rut an

procedurilor derulate in Suedia, care a iniiat împotriva sa o procedu

de extradare, in baza unor solicit ri contradictorii din partea celor Cal
au formulat pl ngeri împotriva domnului Assange, îns nu a staDIlt
sa
prima jacie o acuzaie împotriva sa si a refuzat în mod nejustificat
dispuna audierea sa, prin modaliti specifice de asisten _i coopera
In cazul în care Regatul Unit ar dispune extr darea petetului ca
ca strain
Suedia, odat ajuns acolo, acesta a r fi plasat în închisoare,
sa.
fär legturi cu Suedia, pân la începerea procesului împotriva
Petentul a mai sus inut c este supus unei supravegheri continue,
cerintele minime ale unui
1ar condi iile în care se afl nu respect
fundamentale împotriva voinei sale
detinut, c a fost privat de liberti
_i c privarea de libertate este
arbitrar _i ilegal.
Lucru s - a invocat obligaia Suediei
In c e r e r e a adresat Grupului de
neexistând stabilite cazuri dde
de a recunoa_te azilul acordat petentului,
acesta n u identific actul normativ interna ional care
exceptie, îns s e confrunt
Petentul a mai afirmat _i c
prevede o astfel de obligaie.
cu un risc real de a fi trimis
c tre Statele Unite, iar dreptul la azil _i pro-
sunt recunoscute de dreptul international
tejarea împotriva extr d rii
cutumiar.
consider c este constráâns sa r måná în interiorul
Petentul
Ambasadei Ecuadorului, ceea ce a detenie determinato stare de preala-
care a dep_it orice limit
bil procesului din Suedia, de lung durat ,
c a r e n u este acuzat , iar durata unei
acceptabil pentru o persoan
astfel de deten ii este ipso facto incompatibila cu prezum ia de

nevinovie.
Guvernul suedez a sus inut câ petentul nu este supus riscului de
câ n u are
obligaia
returnare în Statele Unite ale Americii (refoulement),
de a recunoa_te azilul diplomatic acordat, ca petentul nu este privat de
libertatea sa, cu încãlcarea criteriilor Grupului de Lucru, _i c , în deru-
larea anchetei penale împotriva domnului Assange, autoritile suedeze
respect dreptul internaional _i obligaiile din tratatele internaionale.
In opinia guvernului britanic,
petentul a intrat în Ambasada
Ecuadorului în mod liber la data de 19 iunie 2012 _i este liber s plece
 puOIC. I
Drept interna iondi

326 domnului Assange

Ecuadorului i-a oferit
Ambasada
1954, n u azil
de la Caracas din
moment.
in orice
în baza Conven iei azilul recunoa_te
azil diplomatic, i n c u m b nicio obligaie de a
Unit n u ii obliga ii pentru
politic. Regatului decizia acestui stat nu creeaz
iar Caracas _i
oferit de Ecuador, nu este parte la Conven ia
de la
deoarece
considerat, de
guvernul britanic, de azil. Guvernul
britanic a
aceastä form
nu recunoa_te Ecuadorului de c tre petent
localurilor Ambasadei
Conven iei de la
folosirea
asemenea, c
arestarea este incompatibil cu dispozi ille
a evita petentul este
pentru în care
la relaiile diplomatice, în condiiile
privire
acuzaii grave de agresiune
Viena cu
suedeze în legtur cu
c utat de autoritile
mandat european de arestare, iar Regatul
sexual _i face obiectul unui
extr da în Suedia.
Unit are obligaia de a-l

Constat rile Grupului de Lucru

In opinia Grupului de Lucru cu privire la Detenia Arbitrar (Working

este un drept inalienabil,
Group on Arbitrary Detention), dreptul la azil
este arbitrar
iar, în cazul domnului Julian Assange, privarea de libertate
_i contravine art. 9 _i art. 10 din Declaratia Universal a Drepturilor
Omului _i art. 7, art. 9 parag. 1 _i 4, art. 10 _i art. 14 din Pactul interna-
tional cu privire la drepturile civile _i politice.
In ceea ce prive_te constatarea c a avut loco privare de libertate, în
cuprinsul Opiniei se menioneaz e_ecul substan ial al autorit ilor de a
exercita diligen în derularea activitäii de cercetare penal împotriva
petentului. Libertatea trebuie s poat fi exercitat in mod efectiv, iar în
cazul în care exercitarea libertii are rezultate coercitive, cum ar fi
privrile viitoare de libertate sau punerea altor drepturi sau libertti ale
titularului în situaie de risc, o astfel de nu situaie
fi descris ca poate
punerea în practic efectiv a acelei liberti.
Grupul de Lucru a apreciat c
_ederea petentului în Ambasada
statului Ecuador trebuie considerat
de libertate, determinat
ca o
de înclcarea
prelungire a privrii continue
necesitate _i proporionalitate. In contextulprincipiilor de rezonabilitate,
elementelor de fapt, Opinia
menioneaz c singurul temei al privrii de libertate a petentului este
mandatul european de arestare emis
de
acuzaii penale, în scopul derulrii de autoritile suedeze în baza unei
de a stabili dac acestea
investigaii
vor avea ca
cu preliminare scopuul
nu. rezultat punerea sub acuzare sau
Aspectele relevante care au
determinat Grupul
caracterul arbitrar al strii de Lucru s constate
detenie de
urmátoarele: domnului
Assange i-a fost negat
petentului au in vederc a

aeclarai, de a avea acces la probe în posibilitatea de a da

aeteniei este ipso facto sustinerea nevinoviei sale; durata
petentul incompatibil cu
prezumia de
nalltatea
neavnd
posibilitatea de a contesta necesitatea
nevinovaie,
_i
mandatului de arestare prin proporio-
prisma duratei strii de
deternie;
 interna ional public 327
în dreptul
Capitolul VI. Statutul persoanelor

_i absen a oricarui control jurisdictional

caracterul nedefinit al deten iei
Ambasada Ecuadorului nu este u n loc de
asupra deten iei prelungite;
anterioará procesului penal _i
detenie pentru deten ia prelungita
echipat
ii lipsesc echipamentele
medicale necesare _i adecvate, astfel c, dupio
sánátatea petentului poate fi grav
perioad de cinci ani de detenie,
chiar dac legislaia britanic în materie de validitate a
deteriorat ;
mandatului european de arestare a suferit schimbri, acestea nu
urmeaz a se aplica in mod retroactiv, astel incât s ii profite petentului.
pe läng constatarea încålc rilor
Dispozitivul Opiniei menioneaz,
aduse dispoziiilor din Declaraia Universal a Drepturilor Omului _i din
Pactul internaional cu privire la drepturile civile _i politice, considerarea
strii de detenie a petentului ca arbitrar, încadrat în categoria a 1-a,
_i faptul c remediul adecvat pentru petent este asigurarea dreptului
in conformitate cu dispozile art. 9 parag. l,
acestuia la liber circulaie,
3 _i 4 din Pactul internaional cu privire la drepturile civile _i politice.
In consecin , Grupul de Lucru a solicitat guvernelor Suediei _i

Regatului Unit al Marii Britanii _i Irlandei de Nord s evalueze situaia ii

îi asigure siguranta _i integritatea fizic, s
domnului Assange, s
faciliteze exercitarea dreptului la libertatea de circulaie într-o maniera
de
adecvat _i s i asigure respectarea tuturor drepturilor garantate
normele interna ionale cu privire la detenie.

Motivele opiniei separate

Opinia nr. 54/2015 fost adoptat cu unanimitatea de voturi a

nu a
celor cinci exper i care compun Grupul de Lucru, fiind ata_at _i o opinie

separat.
ale opiniei separate se refer la conduita domnului
Principalele motive
Assange, respectiv seevideniaza ca acesta nu a respectat termenii
sub cau iune _i a ugit in iunie 2012, aflându-se de
punerii în libertate
atunci in Ambasada statului Bcuador, de care s-a folosit pentru a
sustrage de la arest. Plasarea vountara in incinta ambasadei nu poate fii
considerat ca stare de detenie, potrivit scopurilor mandatului Grupului
de Lucru.
In ceea ce prive_te perioada arestuiui la domiciliu (2011-2012), se
face trimitere la situa ia de iapt re[inuta in cuprinsul Opiniei, potrivit
cãreia petentuluii s-a permis sa 1_i paraseasc locuin a, pe durata
procedurilor impotriva
extr därii sale derulate in fata
britanice, ceea ce se inscrie in no iunea de restrictie a lihertáti: instantelor
in
de de libertate, iar ulterior, în 2012, a fugit.
privare
de
priva acestei opinii separate, mandatul Grupului de Lucru
denásit. deoarece el este mitat lacazurle de privare de libertate si u
a fost
in privinta cazurilor de Dertate _i nu
are compec
are competen e
ererilor domnului Assangerestricionare
ar fi fost
a
mai
liberttii, iar
..
institutii din cadrul sistemului ONU de potrivite alte
protejare a drepturilor omului,
 Drept internaional public. Principii _i instituii fundamentale
328
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, îns nu mai este
precum _i
formularea unei noi cereri in faa acestor organisme, deoarece
pOsibil exam1-
este inadmisibil anal1zarea de catre acestea a acelora_i elemente
nate în prezentul aviz.

privire la Detenia Arbitrar

Competenele Grupului de Lucru cu

Grupul de Lucru cuDetenia Arbitrar (Working Group on

privire la
Arbitrary Detention) a fost creat de ctre fosta Comisie a organizatie
Naiunilor Unite pentru Drepturile Omului, în anul 1991. Mandatul
acestuia a fost extins _i clarificat succesiv, iar ulterior Consiliul Orga-
niza iei Na iunilor Unite pentru Drepturile Omului _i-a asumat mandatul
acestui organism _i 1-a extins prin mai multe rezolu ii, îns acesta nu
reprezint , în activitatea sa, Organiza ia, fiind un organism îns rcinat cu
solu ionarea cererilor individuale care nu a fost înfiin at printr-un tratat
internaional.
Atribuile Grupului de Lucru sunt de a stabili dac, în cazurile
individuale cu care este sesizat, privarea de libertate are caracter arbitrar,
avand formulate mai multe categorii ale deteniei arbitrare:
cazurile în care este imposibil a se invoca orice temei legal care sã
I categoria -

justifice privarea de libertate (cum este situaia continurii strii de

detentie dup executarea pedepsei); categoria a II-a - cazurile în care
starea de detenie este rezultatul exercit rii
art. 7, art.
drepturilor garantate de
13, art. 14, art. 18, art. 19, art. 10 _i art. 21 din
Declaraia
Universal a
Drepturilor Omului
de art. 12, art. 18, art.
sau
art. 22, art. 25, art. 26 _i art. 27 din Pactul
19, art. 21,
internaional cu privire la
drepturile cívile _i politice; categoria a lll-a -caracterul arbitrar al deten-
tiei rezult din nerespectarea total sau parial
internaional referitoare la dreptul
regulilor dreptului a
la
proces echitabil, prevzut
un
de
Declaratia Universal a Drepturilor Omului; categoria a IV-a cazurile în -

care
solicitanii de azil, migranii sau refugiaii sunt supu_i unor
administrative prelungite fr reineri
nistrative sau judiciare; posibilitatea derulrii unei proceduri admi-
inclcare a dreptului
categoria a V-a
privarea libertate constituie o
de -

internaional pe motiv de discriminare bazatä pe

origine naional, etnic sau social,
limb, religie, condiie economic,
opinie politic sau de alt natur, orientare
imprejurare care tinde spre sau poate avea casexual, dizabilitate sau altä
rezultat ignorarea egalitáii
drepturilor omului.
 Capitolul VII
Organizat iile interguvernamentale - subiec i derivati

de drept internaional public

Sectiunea 1
Noiune
Organizaiile internaionale sunt rezultatul exprimrii voinei exprese a statelor la
probleme ce depçesc limitele frontierelor de stat _i necesit realizarea unor obiective com-
plexe _i de amploare, 1ar dezvoltarea acestora reprezint rspunsul statelor fa de nevoile
aprute din intensificarea relaiilor dintre state sau dintre state _i alte entiti publice sau
private
Datorit modului de creare a lor, prin acordul de
voin al statelor, care sunt subieci
primari ai dreptului internaional, doctrina le calific drept subieci derivai, întrucât, cu
toate c au personalitate juridic distinct, spre deosebire de state, au competen funcio-
nal specializat _i limitat la obiectul lor de activitate _i scopul
pentru care au fost
constituite.
Expresia ,,organizaie internaionala" desemneaz organizaiile internaionale inter-
guvernamentale.
Premisele apariiei organizatiilor internaionale interguvernamentale ca subiecti ai
dreptului internaional din prezent au fost reprezentate de uniunile internationale admi-
nistrative (Uniunea Po_tal Universal, 1874; Uniunea Internaional privind Drepturile de
Autor International Copyright Union, 1886; Uniunea internaional a zahrului
International Sugar Union, 1902; Biroul Internaional pentru Säntate Public -
International Office of Public Health, 1907, poate fi considerat precursorul Organizatiei
Mondiale a Sntii) _i comisiile fluviale (Comisia Rinului, stabilit la Congresul de la
Viena din 1815; Comisia European a Dunri, 1856), care au fost primele asocieri
permanente de state'. Pe lâng aceste uniuni publice, s-au format _i uniuni cu caracter
privat, cu rol deosebit în dezvoltarea i promovarea dreptului internaional, cu activitate si
in prezent, cum sunt: Comitetul Intermaional al Crucii Ro_ii (International Committee of
the Red Cross aceasta este o organizajie non-guvernamentala, cu caracter
privat, înfiintatä
-

de ctre Henri Dunant în anul 1863*), Asociala de LDrept Internaional

(International Law
Association, 1873), Institutul de Drept Intermaional (Institut de droit international, 1873)S
Comisia de Drept Internaional, în art. 2 t . a) din Proiectul de articole cu privire la
rspunderea organizaiilor internaionaic, a 2011, UCme_te organizaia internaional în
urmtorii termeni:

Ip Sands. P. Klein, Bowett's Law of Inernaional nstitutions, 6"

ed., Sweet&
Pentru o Drezentare detaliat relati of 2009. n. 1
a organizailor internaonale, a se vedea L. Bojin, Manual deMaxwell,
intornofiaale nentru studenii la drept, Editura Universitaii de Vest, Timi_oara,
2018, Dassim
2Combhacau, S. Sur., op. cit.,
2010, P. Aand, op. cit., pp. 76-77; M.
organizaiilor internaionale, Ed. Hamangiu, Bucure_ti, 2015, p. 13, Niemesch, Dreptul
cit., 2016, 711.
3
J. Combacau, >. Sur, op.
3J. S.
Combacau, p.
4A. Abass, International Law. Texts, Cases and Materials, 2nd ed., Oxford
P. Sands, P. Klein, op. cit., p. 4. University
Press, 2014, p. 160.
330 Drept internaional public. Principii _i instituii fundamentac
organiza ie constituit printr-un tratat sau alt instrument guvernat de dreptul
international i care are propria personalitate juridic . Organizaile internaionale pot
avea ca membri, pe lâng state, _i alte entitf".
Cu toate ca au fost create de c tre state, pentru a avea activitate în anumite domeni, in

interesele statelor, au devenit un element extrem de important în derularea relaiilor nteretatice"

Numärul organizaiilor interguvernamentale este în continu cre_tere, astfel cum rezulta
din evidentele Uniunii Asociaiilor Internaionale (Union of International Associations
ULAP, din care rezult c cea mai mare cre_tere a num rului de organiza ii noi tormate a avut
loc in secolul al X>X-lea, când au fost înregistrate un num r de 5.725 de noi organiza ii
interguvernamentale, care acioneaz în cele mai variate domenii.

Sectiunea a 2-a
Elementele constitutive ale organiza iilor interna ionale

Din definiia menionat mai sus rezult elementele constitutive ale organizaiei
internaionale, care o difereniaz de cele non-guvernamentale ce au ca membri persoane
fizice sau juridice de naionaliti diferite, din state diferite:
este o asociere de state,
subieci primari ai dreptului
-

internaional, care sunt singurele

entiti apte s constituie astfel de organizaii;
la baza constituirii
organizaiilor se afl un tratat
-

date de art. 5 din Convenia de la Viena din 1969 cu (în internaional

definiiei sensul
este consemnat acordul de
privire dreptul tratatelor), în care
la
voin al statelor (numit _i tratat constitutiv) i care poate avea în
concret denumirea de Pact, Statut,
Cart;
organizaia
-

are în structura sa o serie de

organe specializate, cu atribuii specifice
pentru realizarea obiectivelor organizaiei;
-

organizaia are
personalitate juridic de drept intermaional, proprie, distinct de
statelor membre. cea a

2.1. Personalitatea de drept internaional a

organizaiei internationale
Personalitatea juridic proprie este opozabil erga omnes, are
nu se limiteaz la statele membre ale Cartei caracter obiectiv4, care
juridic intern, cât _i în cea internaional.
Naiunilor Unite _i se manifest atât în ordinea

Draft articles on the responsibility of

cätreComisia de Drept Internaional la a 63-ainternational organizations, with commentaries, a fost adoptat de
Comisiei cu privire la activitatea sa din acea sesiune, din 201l, ^i supus Adunrii Generale ca parte a
Part Two. Textul integral, cu comentari1, estesesiune, Yearbook of the International Law raportului
Commission, 2011, vol, I.
englishlcommentaries/9_11_2011.pdf
2
(accesat ladisponibil i 1a 2019).
11 septembrie adresa: http://legal.
un.org/ilc/texts/instrunents/
Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 171.
E.
3
Uniunea Asociaiilor Internaionale (Union or
cercetare si documentare, cu sediul la Bruxelles, fondat International Associations UIA) este
din 1907. Este o un institut
nonprofit si entitate de
non-guvernamental
ca natura
juridica.
zatiile internationale, asociaiile internaionale i independentä anol
MonitoriZeaza nurnizeazá informaii cu privire la
i

ECOSOC _i statut asociat la UNESCO. Detalii priVind acestora, din 1907. Are statut consultativ înorgani
de provocarile
cadrnl
adresa: http://www.uia.org/.
A.A.
Publicaia sa este The Yearbookorganizarea i uncionarea acesteia sunt
of lnternational Organizations. disponibile la
Cançado Trindade, op. cit., 2006, p. 224.
 n c Lc8uVerna
amenta
ubieci derivai de
drept internaional
aInternaional de
Justiie a
ajuns la aceast
public 331
privind repararea prejudicilor suferite în concluzie în Avizul consultativ
formulare: serviciul Naiunilor Unite' în umtoarea
Cincizeci de state, reprezentänd marea
sanale, au avut puterea, in majoritate a
membrilor comunitii
conformitate dreptul internaional,
cu interna
rsonalitate internaional obiectiv, i nu doar
de a crea entitate cu
o
nreun cu capacitatea de aformula
impr personalitate recunoscut numai de ele,
pretenii internaionale" (trad. a.).
Notiunea de personalitate juridic de drept
ctrans legat de capacitatea juridic necesar internaional a organizaiei internaionale este
Scopurilor sale, precum _i de posibilitatea acesteiapentru îndeplinirea funciilor _i realizarea
de a avea obligaii
de drepturT, cu alte cuvinte, este elementul juridice _i de a se bucura
ca subiect de drept internaional.
esential care define_te
organizaia internaional
Acest element este esenial, de
asemenea, pentru distincia
dintre organizaile internaionale
interguvernamentale _i cele
lipsite de personalitate juridic de drept internaional public. non-guvernamentale,
care sunt

Dintre
competenele organizaiilor interguvernamentale, în calitatea lor de subieci de
drepturi i obligaii în raporturile internaionale, pot fi menionate urmtoarele':
de a elabora norme, în special de
organizare proprie _i de administrare a bugetului,
-

de a introduce reclamaii împotriva altor subieci de drept internaional, care le-au

provocat prejudicii;
dreptul de a încheia tratate, conform Conventiei de la Viena din 1986 privind dreptul
tratatelor încheiate între state i organizaii intermaionale sau între organizai internaionale;
- dreptul de lega ie pasiv (a men ine leg turi cu misiunile permanente ale statelor

membre, acreditate pe lâng ele) _i activ (de a numi misiuni permanente pe lâng state _i
organizaii internaionale).
Ca efect al personalitii de drept internaional a organizaiilor internaionale, pe plan
ntermaional poate fi pus în discuie atragerea rspunderii internaionale a acestora. In
acest domeniu, Comisia de Drept Internaional a elaborat, în anul 2011, un Proiect de
uicole privind r spunderea interna ional a organiza ilor internaionale".
Elaborarea articolelor în acest domeniu a fost justificat de apariia unui numr mare de
ganizatii internaionale si multiplicarea funciilor acestora, astfel c, înc din 2002,
msia de Drept International si-a propus codificarea i dezvoltarea progresiv a dreptului
internaional în domeniul rspunderii internaionale'.
in
stabilirea continutului räspunderii internaionale a organizailor internaionale,
r c a a fost aceeasi cu cea din cazul r spunderii interna ionale a statelor, astfel c _i în

Reparation for juries

1949, 1CJ Reports Injuries suffered
su in the Service of the United Nations, Advisory Opinion of April
11th

D. Alland, op.1949, p. 185.

cit., pp. 80-81.
M. Niemesch, op.
la a63-a
6 International Law cit.,
Commissio
pp. 14-15.
ommission, Drafi articles on the responsibility ofinternational organizations, adoptat
2011, vol.sesiune a
Comisiei
I1, Part Two. de Drept
de Drept Intermaional,
Int
în 2011, Yearbook of the International Law Commission,
Internatinnnl
 fundamentale

Drept internaional public. Principii i institu ii

acest caz se face international public care

distincie între normele

primare ale dreptului intetrii
stabilesc obligaii pentru organizaiile
secondary rules, engl.), care analizeaz internaionale normele ac
existenta unei_i înclcri (secundnt
a unternaionaid
de drej
accesorii (secundare

reguli de
reguli unei
internaional _i consecinele acesteia pentru autorul a
organiza ia interna ional .

Proiectul de articole cu privire la rspunderea înclcrii- organiza

organizailor etatelor,multe
dar aspe
multe aspecte
comune cu Proiectul de articole din 2001 cu privire la r s p u n d e r c a a telor,
i n considerarc
dar trebuie

analizat ca un act autonom, deoarece reglementarea

e
prin luarea în consiucia
perspectivei specifice a organizaiilor internaionale. s-a realizat
Una dintre
dificulttile reglementrii rspunderii internaionale a
ionale este reprezentat de disponibilitatea limitat te deoarece, pe de o
parte, instituia juridic a
a practicii pertinente, u at de
alt parte, utilizarea
rspunderii internaionale a statelor S-a
aezv ole la care sunt
procedurilor de soluionare a diferendelor interna o
parte organizaiile internaionale este limitat si practica ce ar rezua
din schimbul
mbul
corespondenei diplomatice este dificil de localizat _i de cunoscut'.

Z.2. Personalitatea de drept intern a organiza iilor interna ionale

interguvernamentale
Organizaia internaional, pe lâng personalitatea de drept internaional, are _i
de
personalitate drept intern,
carui teritoriu î_i are sediul organizatia?
care desemneaz
raporturile dintre organizaie _i statul pe al
(ea neavând un teritoriu propriu). Aceasta
presupune diferite raporturi juridice stabilite cu persoane fizice sau juridice de drept intern
din acele state, cu privire la cumprarea de bunuri, închirierea unor
spaii pentru
desf_urarea activitii printr-un acord de sediu, care stabile_te întinderea _i coninutul
-

prerogativelor organizaiei pe teritoriul respectiv. ONU a încheiat Acordul între Naiunile

Unite _i SUA cu privire la sediul Natiunilor Unite la 26 iunie 19473
în raport cu statul, organizaia poate beneficia de o serie de
conform acordului de sediu: imunitate de jurisdicie i de execuie, privilegii _i imuniti,
_i a arhivelor, libertatea de comunicare, privilegii fiscale.
inviolabilitatea sediului

Sectiunea a 3-a
Structura institutional a
organizaiei internationale
Chiar dac sunt foarte numeroase i
de vedere al structurii instituionaleactioneaza in domenii
foarte variate, din punctul
interne, in
cadrul organizailor
decizional este rezultatul participari statelor
pr
organizaiilor fac parte, în general4:
interguvernamentale,
membre. Din structura
instituional a
Ae nlenare, în care sunt
reprezentare toate statele
oeneral (organul suprem al
organizajel, COmisile plenare membre, cum ar fi: adunarea
(organe cu rol în elaborarea
donational Law Commission, Draft articies on lhe
commentaries, 2011. responsibility of international
2V. Constantin, op. cit., 2010, p. 257.
3
organizations, with
A fost aprobat de ctre Adunarea Generala a ONU la
4L. Bojin, op. cit., pp. 210-220. data de 31 octombrie 1947.
 ganizaille interguvernamentale- subiecti derivai de drept internaional public 53S
proiectelor care s reflecte
deciziile organizatiei în anumite domenii) _i reuniunile
(COnvocate pentru soluionarea unor aspecte speclaic
ar fi congrese _i conferine);
specifice în cadrul activittii organizaiel, Cun

b) organe executive, cu caracter

executiv, Consiliu de Securitate (în
restrâns, ce pot fi denumite: comitet execuuv, co siliu
cazul ONUD. În cadrul acestora sunt reprezentate staleic
care vor Juca un rol
preponderent în activitatea organizatiei. Alegerea _i reprezentarca
statelor care vor face parte din
unui
organele restrânse ale se de organizaiei
1n a fac, regula, u
proces complex care
urmreste sã pun în aplicare trei principii: reprezentared
geografica echitabil (aceasta este regula general întâlnit în cadrul tuturor organisin
specializate ale ONU), accesul tuturor membrilor, prin rotatie, la organele de conducere y
in cele executive, reprezentarea
echitabil a intereselor diferitelor grupuri de tari,
c)secretariatul propriu - cu atribuii preponderent administrative, privima Dulld
funcionare a organiza iei _i coordonarea eficient în cadrul diferitelor departamente sau
instituii specializate. Acesta este compus din funcionari internaionali, care benericiaza, d
regul, de imunitate fiscal _i jurisdicional, _i este condus de un secretar general sau
pre_edinte;

d) eventual, organisme cu atribuii jurisdicionale.

Sectiunea a 4-a
Clasificarea organizaiilor interna ionale

4.1. Organizaii universale, organizaii regionale sau cu

participare
intercontinental

Aceast clasificare este una dintre cele mai importante ale organizaiilor internaionale,
in funcie de compunerea lor".

a) Exemplul clasic de organizaie cu vocaie universal este Organizaia Naiunilor

Unite. Dup e_ecul Societjii Naiunilor, crearea Organizaiei Naiunilor Unite în 1945
constituie baza organizrii societii internaionale chiar i in prezent. Alte exemple sunt:
Organizaia Mondial a Comertului (World Trade Organization WTO), cu sediul la
Geneva; Uniunea Interparlamentar (IPU- Inter-Parliamentary Union), Organizatia pentru
COoperare _i Dezvoltare Economic (OECD- Organization for Economic Cooperation and
Development).
b) Organizaiile regionale au aciune limitat, un anumit areal geografic _i o dinamic
proprie. Pe unele
continente, relatiile interstatale sunt structurate în jurul unei
Cum este
Organizaia
Statelor Americane organizati
care au in
sau Organizaia (OSA)
Unitii Africane (OUA),
cadrul
lor mai multe
sisteme subregionale,
sau pot ii
mai redus organi1zaii de
Independente (CS). Alte exemple sunt:important
o

Asia-Pacific deComunitatea
Cooperare
Statelor
Forumul
Economic (APEC Asia-Pacitic Economic Cooperation),
-

1
J. Combacau, S. Sur, op. cit., 2016 n
 f u n d a t i e

Drept internaional public. ncipii _i

institu ii

din
Banca de Dezvoltare a Asiei (Asian Asocia ia Na iunilor
Development Bank ADB),
Sud-Estul Asiei (ASEAN Association a Europeana ae
of Southeast Asian Nations), pezvoltare
-

(1DB
Investiii (EIB European Investment Bank), Banca Inter-Americana
-

Inter-American Development Bank). d

in
Pe continentul
european, situaia este diferit, mai multe
ordini juridice,
fiind create Uniunea
domenii complet distincte sau Europei,
Cnterfereaz , cum sunt Consiliul
European.
mai
COrganizaiile cu participare intercontinentaliä au membri participani ae P
nuite continente: Organizaia Atlanticului de Nord NATO), Organizaia pentru Secua
ooperare in Europa - OSCE (care grupeaz. pe lâng
state europene, _i Stacup
ECOnond
Cnenul nord-american), Organizatia pentru Democratie _i Dezvoltare
GUAM (grupeazstate din spaiul euro-asiatic)'. ONU are in
rebuie menionat c, desi este o organizatie cu vocatie universal,
Economice
dudcura sa mai multe organisme cu caracterregional, cum sunt Comisiile
pentru Asia, pentru Orientul Indeprtat, Europa, America Latin, Africa".

4.2. Organizaii omnifuncionale sau organizaii specializate

Aceast clasificare este realizat în funcie de criteriul competenei organizaiilor.
Activitatea organizaiilor internaionale este guvernat de principiul specialitii, constituind
modalitatea de cooperare între state într-un anumit domeniu, în care a fost creat respectiva
organizaie.
ONU este organizaie omnifuncional, iar instituiile sale sunt
organizaii specializate,
având competene în domeniul economic, politic, social, cultural, financiar, sntate
public, relaii de munc, alimentaie _i agricultur. De-a lungul timpului, în cadrul ONU
S-a dezvoltat un adevrat sistem instituional, format din
agenii specializate, la rândul care,
lor, au organizaii intermaionale interguvernamentale specializate3:
statut de
-

Organizaia Intermaionala a Muncii (OMT, care preced crearea ONU, fiind

înfiinat în 1919), reorganizat în 1946, cu sediul la Geneva:
Uniunea Po_tal Universal (UPU), creat în 1874,
specializat a ONU în 1947, cu sediul la Berna; statutul primeste de instituie
Uniunea Internaional
-

a
Telecomunicaiilor (UIT), înfiinat
statutul de instituie specializat în 1865,
ONU in
a
1947, sediul
cu la Geneva:
a
primit
-

Organizaia Naiunilor Unite pentru

Educaie, tiin
1946, cu sediul la Paris; _i Cultur (UNESCO), creat în
-

Organizaia Aviaiei Civile

lInternaionale (OACI), înfiinat
Montreal; în 1944, cu sediul la
GUAM a fost creat, la 10
octombrie 1997, de ctre
Uzbekistan s-a alturat acestei organizai, Georgia, Ucraina, Azerbaidjan
pentru _ase ani, deoarece în 2005 ai Moldova. în 1999,
îns numai
Redenumirea organizaiei ,GUAM -

Organizaia pentru Democraie _i Dezvoltare

-

2006. Misiunea sa informal este decis s se

transformarea Economic" retrag.
componente declaränd ca principalul lor organizaiei într-o anticamer la NATO a avut loc în
_i UE, toate statele
-

A. Sarcinschi, obiectiv este constituit de

Perspective în evoluia integrarea euroatlantic
Aprare,,Carol organizaiilor internaionale de securitate, Ed.
I", Bucure_ti, 2007, p. 42. V. Popa, -

2P. Sands, P. Klein, op. cit., Universitjii Naionale de

L. Bojin, op. cit., pn, 2?7,22p. 18.
 Tganiza ile interguvernamentale- subiecti derivati de drept internaional pubic

sediul la
rganizajia Meteorologic
Geneva;
Mondial (OMM). constituit în 1950, cu

-Organizaia Mondial a Sntii (OMS) fondat în 1948, cu sediul la Geneva,

Agenia Internaional în 1951, cu s liul
-

pentru Energia Atomic (AIEA), înfiinat

la Viena;
- Organiza ia pentru Alimenta ie _i Agricultur (FAO), infiin at în 1945, cu sediul a

Roma,
Fondul Monetar
Internaional
-

(FMI). creat în 1945, cu sediul la Washington,

Banca Internaional
pentru Reconstructie si Dezvoltare sau Banca Mond1ala (Din
fondat în l1944, cu sediul la Washington;
Organizaia Maritim Internaional (OM), care functioneaz din 1959, cu sediul la
Londra;
-Organizatia Mondial a Proprietäii Intelectuale (OMPI), creat în 1967, cu sediul la
Geneva,
-

Organizaia Mondial a Turismului (OMT), creat în 1970, cu sediul la Madrid,

Fondul Interma ional pentru Dezvoltare Agricol (FIDA), creat în 1977, cu sediul la
Roma.
Pe läng ONU
acestea, are programe _i fonduri specializate: Programul Naiunilor
Unite pentru Dezvoltare, UNICEF (Fondul Naiunilor Unite pentru Copii), Inaltul
Comisariat al ONU pentru Refugiai, Programul Mondial pentru Alimentaie, Biroul
Naiunilor Unite cu privire la Droguri _i Infracionalitate, dar _i organizaii cu care are
legturi: Agenia Internaional pentru Energia Atomic (AIEA), înfiinat în 1957, cu
sediul la Viena, Organizaia Mondial a Comerului, Organizaia pentru Interzicerea
Armelor Chimice.

4.3. Organizaii interetatice _i organizaii supraetatice

sau integra ioniste)
(supranaionale
Criteriul acestei clasificri este autoritatea organizaiei în raporturile cu statele
membre2.
Organizatiile interetatice sunt caracterizate prin lipsa sau dezVoltarea slab a puterii de
0cc1zie i prin funcionarea organelor potrivit principiului unanimitii.
Organizatiile supraetatice au putere de decizie Taa de membrii care le comnun
decizile se iau potrivit principiului majoritii, pot avea
ordini juridice interne a statelor membre. Se
autoritate direct _i imediat asupra
consiaera ca Uniunea European este singurul
exemplu al acestui tip de organizaii", întreaga ordine juridica din cadrul Uniunii
Constituind un ansamblu de reguli specifice, diferite în privina modului de adontare Euronene
ate de
dreptul intern al statelor membre, cât _i de cele ale dreptului internaional
Ins Uniunea public elasie4
European este inut de normele imperative ale dreptului
international
on oi do

accesat
2

3
Combacau,
J.
http:/ www.un.org/en/sections/about-un/funds-programimeS-Pectaied-agencies-and-others/inder htm!
la 4
septembrie 2019).
S. Sur, op.
cit., 2016, p. 716.
tml
Th. Buerghental, H.G. Maier,
4S. Adam, S. Hammamoun, E. cit., p. 52.
op.
acteur international, Editions de Lannon, J.-V. Louis, N. Neuwani, E.
l'Université de Bruxelles, Bruxelles, 2015,White, L'Union euronéenne
Dreptul Uniunii Europene o nou 14-15; L.-C. Snátams
tipologie juridic, Ed. Hamangiu, Bucure_ti,pp.2016,
-

pp. 69, 78, 85-R9

 Drept international public. Principii _i institutii fundamentale
336

situata in afara acestora, ca un sistem

regulile dreptului internaional general', nefiind
ermetic.
de opoziia din doctrin între dou conceptii
Relevanta acestei clasific ri este dat statele membre: pe de o parte, este
distincte în privina raporturilor dintre organizaie i
de vedere tehnic, care nu aduce atingere
afirmat principiul cooperrii între state, din punct se pune în practic
de baz ale relaiilor internaionale; pe de altä parte,
principiilor
principiul integrrii?.

Sectiunea a 5-a
Unite în relaiile dintre state
Rolul central al Organizaiei Naiunilor
Unite ale Americii Franklin
Expresia ,Naiunile Unite" aparine pre_edintelui Statelor
D. Roosevelt _i a fost folosit pentru prima dat în ,,Declaraia Naiunilor Unite" din
1 ianuarie 1942, prin care reprezentan ii a 26 de naiuni angajau guvernele lor s continue

lupta împotriva Puterilor Axei. ONU afost creat la Conferina de la San Francisco, din
iunie 1945, când a fost semnat Carta Organizaiei Naiunilor Unite, care a intrat in vigoare
la 24 octombrie 1945.

5.1. Scopurile _i principile ONU

Carta ONU, actul constitutiv al Organizaiei, este un tratat internaional multilateral ce

stabile_te drepturi i obligatipentru membrii si i ale crui dispoziii se aplic atât statelor
membre, cât _i Organizaiei înse_i. Dispoziiile Cartei nu prevd posibilitatea formulrii de
rezerve _i nici pe cea a denunrii. In ceea ce prive_te ipoteza încetärii
obligaiilor din Cart
prin denunare, se admite posibilitatea acesteia, cu condiia ca statul care doreste s se
retrag din rândul membrilor ONU s î_i îndeplineasc obligaile restante, cum sunt
angajamentele bugetare.
Carta precizeaz în art. 1 _i art. 2 care sunt SCopurile _i principiile
mondiale. Scopurile ONU sunt urmtoarele: sa menina pacea i organizaiei
s dezvolte relaiile prietene_ti între
securitatea international:
naiuni, intemeiate pe respectarea
în drepturi a popoarelor _i a dreptului lor de a principiului
dispune de ele nsele, s realizeze egalittii
international în rezolvarea problemelor cooperarea
internaionale
cultural _i umanitar; s fie un centru de armonizare a erorturilor
cu
caracter economic, social.,
scopurilor comune. naiunilor pentru atingerea
Principiile care stau la baza activitilor ONU, conform art. 2 din
identificate _i analizate deja în cuprinsul Carta ONU int
prezentei lucrari, astfel c în cele
pentru a contura ansamblul sistemului aceast
instituional al ONU _i al valorilor sale sectiune
reaminti: egalitatea suveran a statelor membre, le vom
asumate prin Cart; rezolvarea diferendelor indeplinirea cu bun-credin
internaiomaie prin mjloace pa_nice, oblioatiilor
a
pacea, securitatea internaional
i justiia sa nu astfel incât
internaionale, de la a recurge la ameninarea cuieforapuse
in
primejdie, abinerea, în relatile
membre pentru aciunile sau la folosirea ei; ajutorul stat
întreprinse de ONU in conformitate cu
prevederile C
S. Adam, S. _i
Hammamoun, E. Lannon, J.-V.
2J. Combacau, S. Louis, N. Neuwahnl, E. White, op. cit.,
Sur, pp. 81-82
3P. Sands, P. Klein, op. cit., 2016, p. 716.
op. cit., p. 22.
 ***

dmentale -subiecti derivati de drept international public 351

abinerea de la a
sprijini statul împotriva
cruia ONU Întreprinde o aciune prevenv
de constrangere, neamestecul ONU în
Aceste reguli generale de
chestiuni care apartin competenei interne a ui stat.
conduit pentru state sunt nu doar ale principii ONU, Ci au
calitate de
principii fundamentale ale dreptului international
enumerarea ain Carta ONU cu privire la
public. Se consiacia
vrincipii nu este exhaustiv, sediul materiel
acestora fiind reprezentat _i de Declaratia cu privire la principiile care guverneaza
dintre state i Actul Final de la Helsinki, din 1975. La
rela
principile enumerate anterior sc a
adaugdprincipiul inviolabilitäi frontierelor, principiul integritäii teritoriale _i principiul
respectrii drepturilor _i libertilor fundamentale.
Caracteristicile principiilor fundamentale ale dreptului internaional sunt urmtoarele
sSunt norme de maxim generalitate, au caracter ius cogens, deci sunt norme de la care nu se
poate deroga. Astfel, de_i, în principiu, în privina aplicrii Cartei ONU, este aplicabil
etectul relativita i tratatelor intena ionale' - pacta tertiis nec nocent nec proSunt I n
anumite situaii s-a stabilit chiar de ctre Curtea Internaional de Justiie c dispoZiiile
Cartei produc efecte chiar fa de statele care nu sunt membre ale Organizaiei. Un exempu
in acest sens este Avizaul consultativ cu privire la consecinele juridice ale prezenei Africu
de Sud in Namibia, ale crui principale elemente au fost prezentate în sectiunea referitoare
la principiile fundamentale ale dreptului internaional public.
Diversitatea domeniilor în care acioneaz ONU prin organismele sale special1zate
determin influena mare în trasarea direciilor _i obiectivelor relaiilor interstatale. Cu titlu
de exemplu, poate fi menionat Declaraia Mileniului?, adoptat de toi membrii ONU (la
momentul respectiv, 191 de state) în septembrie 2000, care conine afirmarea ata_amentului
statelor fa de principiile din Carta ONU, considerate ca fiind universale _i de durat.
Declaraia menioneaz valorile considerate eseniale pentru desf_urarea relaiilor dintre
state în secolul al XXI-lea: libertatea, egalitatea, solidaritatea, tolerana, respectarea naturii,
responsabilitatea comun pentru gestionarea la nivel mondial a economiei _i dezvoltrii
Sociale.
In vederea transformrii acestor valori în aciuni, au fost identificate o serie de
obiective cheie: pace, securitate _i dezarmare, dezvoltare _i eradicarea srciei, protejarea
mediului, garantarea drepturilor omului, democraie _i bun guvernare, protejarea celor
vulnerabili (copii _i populaia civil care sufer de consecintele dezastrelor naturale,
genocidului, conflictelor armate), rezolvarea problemelor speciale din Africa (consolidarea
democraiei _i oferirea de asisten Africii în lupta pentru pace durabil, eradicarea srciei
aczvoltare durabil), consolidarea ONU (în sensul de a deveni un instrument mai eficient
inerea urmtoarelor obiective: lupta pentru dezvoltarea tuturor popoarelor lumii; lupta
unpotriva srciei, ignoranei _i bolilor; lupta împotriva nedreptilor, lupta mpotriva
VIOIEntei, terorii i criminalitii; lupta împotriva distrugerii mediului).
ACestea au fost sintetizate în opt obiective de dezvoltare sub denumirea Obiectivele
eZVoltare ale Mileninului (Millennium Development Goals)", de îndeplinit pån în 2015:
a c a r c a sår ciei extreme _i a foametei; 2. Asigurarea accesului universal la educa ia

P. Sands, P.
Klein, op. cit., p. 24.
ueneral ASsembly,
A/RES/55/2
United Nations Millennium
Declaration, Resolution 55/2, 8 SeptetD
hitps://www.un.org/millenniumgoals/bkgd,
Prezentarea detaliat a Obiectivelor shtml (accesat la 10 septembric 19).
(accesat la 3 septenmbrie 2019). este
disponibil la adresa: http://wwW. *
 le
338 Drept internaional public, Princioii si instituii fundamenc

de gen _i drepturilor mortanta

femeilor: 4, Reducerea
Primara, 3. Promovarea egalitii a
altor
infantile; S. Imbuntirea sntii materne; 6. Combaterea HIV/SIDA, a malariela
O, . ASgurarea sustenabilitii mediului; 8. Crearea unui parteneriat gloDai Po
dezvoltare.
In Raportul privind îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniulul, a v
Sunt eviden iate progresele înregistrate, dar si domeniile în care se înregistreazå inca ipsur.
Fostul Secretar General al ONU, Ban Ki-moon. a apreciat la acel moment ca masur

din inireaga l u m e
pracace uate in vederea realizrii acestor obiective au permis oamenilor
sa i_i imbun t easc via a _i perspectivele de viitor, c mai mult de un miliard de persoane
mai multe rete
au ie_it din srcie extrem, s-au fcut progrese in lupta împotriva foametei,
la acest moment). Au
au avut pOsibilitatea de a merge la _coal (cel mai mare num r pân
fost relevate _i domeniile în care inegalitäile continu
s persiste i progresele au iOSt
in
inegale: num rul persoanelor srace este concentrat în câteva pri ale globului, respectiv,
2011, aproape 60% din cei un miliard de oameni în sräcie extrem tr iau în doar cinei
state; un num r prea mare de femei continu s moar în timpul sarcinii sau din cauza

complicaiilor legate de na_tere; progresul pare s ocoleasc femeile i pe cei care se atla
ultimii pe scara economic sau sunt dezavantajai din cauza vârstei, dizabilitilor sau
etniei; diferenele dintre mediul rural _i cel urban rmân pronunate.

Domeniile în care au fost înregistrate lipsuri în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare

ale (în special pentru reducerea vulnerabilitii multor ri în curs de dezvoltare)
Mileniului
au f cut obiectul unui raport detaliat - Bilan ul Parteneriatului Global pentru Dezvoltare
(Raportul din 2015 al Grupului de lucru cu privire la Lipsurile în Obiectivele de Dezvoltare
ale Mileniului) - Taking Stock of the Global Partnership for Development, MDG Gap Task

Force Report 2015 Dintre lipsuri, sunt

menionate accesul la medicamente la
preturi accesibile, care rmâne în continuare problematic, accesul extrem eseniale
de slab la
tehnologia informaiei in Africa Subsaharian. Din concluziile acestui document pot fi
extrase lectii privind monitorizarea îndeplinirii obiectivelor viitoare
pentru dezvoltare.
Ca o continuare a celor 8 Obiective de Dezvoltare ale
ONU a adoptat, cu votul unanim al celor 193 de membri,Mileniului, Adunarea General a
în cadrul Summitului
dezvoltare durabil, în septembrie 2015, un nou pentru o
urmtorii 15 ani, cuprinzand un numr de 17 obiectiveplan de dezvoltare durabil pentru
denumite Obiective pentru Dezvoliarea economice, sociale _i de mediu',
1. Eradicarea sräciei în toate Durabil (Sustainable Development Goals):
formele sale,
securitii alimentare, îmbunttirea pretutindeni; 2. Eradicarea
foametei,
3. Asigurarea unei nutriiei _i promovarea agriculturii asigurarea
durabile;
4. Asigurarea
viei sntoase _i a bunstrii pentru toate durabile,
persoanele, de toate vârstele;
educaiei de calitate _i promovarea
învrii continue; 5. Realizarea egalitii
The Millennium Development Goals
Report 2015. Textul integral
http://www. un.org/millenniumgoals/2015 MDG disponibil este
adresa: la
la 10
septembrie 2019).
Textul integral este
Report/pdf/MDG6202015%20rev620(July%201),pdf (accesat
disponibil adresa: la
gap-task-force-report-2015.html
Frezentarea detaliat (accesata
https:/ 2019).
la 10
septembrie
acestora _i a
www.un.org/en/development/desa/publications/mdg-
obiectivelor _i sarcinilor specifice
http:/ www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/ (accesata
este
la 3
disponibil la adresa:
septembrie 2019).
 Ldpitolul Vil. Organizaile interguvernamentale - subieci derivai de drept internaional public 339

ae
gen _i emanciparea femeilor _i fetelor; 6. Garantarea accesului la servicii de
aprovizionare cu ap _i canalizare _i
accesului la servicii de
gestionarea durabil a resurselor de ap; 7. Garantarea
energie fiabil, durabil, modern _i accesibil, 8. Promovarea unei
Cresteri economice durabile _i a muncii
de infrastructur
_i ocuprii forei de munc decente; 9. Construirea
rezistent, promovarea industrializrii durabile _i încurajarea inovarii
(Industrie, inovaie _i infrastructur); 10. Reducerea inegalitilor în interiorul rilor _i între
tri; 11. Ora_e sigure, rezistente _i durabile: 12. Asigurarea unor modele de consum i de
producie durabile; 13. Luarea de msuri urgente pentru combaterea schimbrilor climatice
_i a impactului acestora; 14., Conservarea _i folosirea durabil a oceanelor, m rilor _i resur-
selor marine; 15. Gestionarea durabil a
drii terenurilor _i oprirea
pdurilor, combaterea de_ertificrii, oprirea degra-
pierderii biodiversitii; 16. Promovarea societilor echitabile,
pa_nice i întegratoare (pace, justiie _i instituii puternice); 17. Revitalizarea parteneriatului
global pentru dezvoltare durabil.
O comparaie celor dou categorii de obiective relev continuitatea eforturilor
a
membrilor ONU în anumite domeni
(eradicarea srciei extreme, a foametei, asigurarea
egalitii sexelor, sntate) _i extinderea preocuprilor spre domenii care privese protejarea
mediului terestru _i maritim, agricultura _i
alimentaia, inovaia.
Repere de jurispruden
CIJ, Consecinele juridice ale construirii umui zid pe teritoriul
Avizul consultativ din 9 iulie
palestinian ocupat,
2004
,27. Având
în vedere competentele _i
responsabilitile
Organizaiei
Naiunilor Unite în probleme privind pacea _i securitatea internaional,
opinia Curii este c ridicarea unui zid trebuie s fie considerat ca motiv
direct de preocupare pentru Naiunile Unite. (...) Avizul este solicitat
asupra unei probleme care este de interes deosebit pentru
Naiunile Unite
_i care se afl într-un cadru de referin mai extins decât u n diferend
bilateral (intre Israel _i Palestina n.a.}) (..." (trad. a.).
-

5.2. Membrii ONU _i sistemul

institutiilor ONU
5.2.1. Calitatea de membru al ONU
Modul în fost
care au
reglementate funciile _i scopurile ONU face ca aceasta s nu fie
Simpl organizaie, ci un sistem de structuri organizatorice _i funcionale, cu
competene
n domenii variate. In acest
sistem, rolul principal revine ONU, care are în prezent 193 de
membri, fiind cel mai reprezentativ forum cu vocaie de universalitate.

gaConsequences
Opinion, 9 July 2004, 1CJ
of the Construction of a Wall in the Occupied Palestinian 1Territory, AdVISOTy
Reports 2004, p. 136.
disponibile la adresa: htt: ualizate cu privire la statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite sunt
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii _i instituii

340
distinse dou categorii:
membrii ONU, pot fi fost invitate _i au participat
la
intre originaridi
de state, care au

i. membri fondatori
(sau c a r e i a s-a redactat Carta ONU, ori care au
semnat.
în cadrul
Conferinta de la
San Francisco, care au ratif+cat toate Carta ONU
înainte de
Unite, dar
Naiunilor
in 1942, Declaraia
1945) i
sfär_itul anului
la Cart dup intrarea sa în vigoare).
au devenit pri
ii. membri admi_i (care
tuturor statelor. Statul care nu are
Unite este deschis
Organizaia Naiunilor trebuie s îndeplineasc cerintele
de membru, dar dore_te s devin membru ONU
calitatea
s fie stat iubitor de pace, s accepte obligaile stabilite pentru state în
art. 4 din Cart: un
membrilor. Cel dintâi
Carta ONU, s fie în msur _i dispus s îndeplineasc obligaiile
în schimb, celelalte dou au un
eriteriu este de natur juridic _i nu pune probleme;
pronunat caracter subiectiv _i politic'. entitatea care dore_te s devin
Indeplinirea acestor criterii porne_te de la premisa c
membru al ONU este o entitate statal", subiect al dreptului interna ional, deoarece o unitate
teritorial ce face parte dintr-un stat sau un teritoriu de peste mri nu poate dobândi calitatea
de membru ONU. Din acest motiv, nefiind recunoscute de ctre majoritatea membrilor
ONU, Republica Turc a Ciprului de Nord _i Taiwan, spre exemplu, nu au fost acceptate în
cadrul ONU nici ca membri _i nici ca observatori".
România a devenit membru al ONU în 1955, odat cu încä 16 state, în urma unei
întelegeri colective (package deal - în baza c reia un grup de state a votat favorabil pentru
o serie de candidaturi la care anterior se opusese, cu condiia votului afirmativ al altui
grup
de state, pentru candidaii pe care acest grup nu-i
agrease pân atunci). Cre_terea cea mai
mare a numrului de membri s-a înregistrat intre anii 1960
_i 1970, când, ca urmare a
procesului de decolonizare, au devenit membri ai ONU 42 de state.
De asemenea, trebuie subliniat c doar statele
pot fi membri ai nu _i alte Organizaiei,
organizaii internaionale, dar acestea pot avea calitate de observator.
Calitatea de observator permanent la ONU
sunt membri ai poate fi solicitat de ctre statele care nu
Organizaiei, dar care sunt membri ai uneia sau ai
mai multor agenii
specializate. Statutul de observator permanent nu este
doar pe practica din cadrul reglementat de Carta ONU, este bazat
Organizaiei,
care a debutat în 1946, când Secretarul
Organizatiei a acceptat ca guvernul Elveiei s fie General al
au avut statut de observator permanent la
observator _i Austria, Finlanda, Italia ONU. Ulterior,
au devenit i Japonia.
Japonia in 1956. Elveia a Austria,
membri ai ONU în 1955, iar Italia _i Finlanda
în 2002.
devenit membru al ONU
Observatorii permaneni au acces liber la cele mai
Organizaiei _i la documentele relevante. Multe dintre
multe dintre
întâlnirile
din cadrul
_i universale au, de organizaiile
Adunrii Generale.
asemenea, calitate de observatori ai lucrrilor internaionale regionale
_i sesiunilor anuale ale
A. Aust, op. cit., 2010, p.
2 Ibidem. 187.
3Ibidem.
 international public
apitolul VII. Organizaiile interguvernamentale- subiecti derivati de drept
la

Palestina nu are calitate de membru ONU. dar are calitate de observator permanet
lucrarile Adunrii Generale _i misiune permanent. prin rezoluie adoptata d a
Adunarea General ,în anul 2012.
Adunärii Generale s
Are, de asemenea, calitate de observator la lucrärile si sesiunile
misiune permanent în calitate de observator Sfântul Scaun.
Kosovo nu este stat membru ONU _i nu are nici calitate de observator.
necesara
Pentru ca un stat s fie acceptat ca
mai întâi, este
membru al ONU,
iar în c a z se aplic dreptul de veto,
recomandarea din partea Consiliului de Securitate, acest

admiterea noului membru, Pl

iar ulterior Adunarea General trebuie s fie de acord cu
exprimarea votului de dou treimi din membrii prezeni _i votani (art. 4 parag. a
cele
In primii cinci ani de la crearea Organizatiei Naiunilor
Unite, ma
parag. 2 din Cart). Indonezia, 1Sracl
multe cereri au fost admise fr dificultti (proveneau de la Islanda,
Schimbarea atitudinii fa
de primirea
Burma, Pakistan, Suedia, Thailanda _i Yemen). a rázbo1ului
avut loc din cauza izbucnirii r zboiului coreean din 1950 _i
noilor membri a
iar Uniunea
care a presupus blocarea admiterii statelor comuniste
din Estul Europei,
rece, deblocata in
Sovietic _i aliaii si au blocat admiterea statelor pro-ocidentale, situaie
care i
admiterea ca noi membri ai Organizaiei a înc 16 state (printre
1955, prin admiterii celor douä state
De asemenea, au fost întâmpinate probleme în privina
România). abia în anul 1973, cand
celor dou state coreene, probleme care au fost dep_ite
germane i cele dou state
au fost admise ca
membri noi cele dou state germane, _i în 1991, pentru
microstatele Andorra, Liechtenstein,
Monaco,
coreene'. In anii "90 au devenit membri _i
Tuvalu.
Nauru, San Marino _i

5.2.2. Incetarea calitii de membru al ONU

Cartei Naiunilor prevedere expres cu privire la

Unite nu conin nicio
Dispoziiile
fi considerat implicit (fiind vorba despre
posibilitatea retragerii, dar aceasta poate
Ca exemplu poate fi dat intenia exprimat de c tre
retragerea de la tratatul constitutiv).
c reia a revenit în septembrie 1966,
Indonezia în ianuarie 1965 de a se retrage, dar asupra
statele membre nu au calificat
fär s îndeplineasc proceduri de readmitere (deoarece
prima declaraie ca o retragere).
încetarea calitii de membru al
Este prevzut în mod expres în dispoziiile Cartei
ONU prin excludere, ca sanciune, în cazul în care un stat membru a înc lcat în mod
dat de c tre Consiliul de Securitate _i cu
Consecvent principiile Cartei, la recomandarea
votul majoritii de dou membrilor Adunrii Generale (conform art. 6 _i art. 18 din
treimi a
Carta ONU). Cu toate c, în aparent , adoptarea m surii excluderii unui stat nu presupune

dificil de întrunit, nu au fost întâlnite situaii de aceast natur. Practica statelor

Condiii
ins c a fost de preferat solutia ca statul în cauz s rmân membru al Organizaiei,
cleva
deoarece, în acest mod, se consider c statul vizat poate fi mai eficient supus criticilor din
partea celorlalte state membre. De asemenea, tot din considerente de ordin practic i

cI embly, Status of Palestine in the United Nations Resolution 67/19 of 29 November 2012
(A/RES/67/19), disponibil la adresa: https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/19862D03C564FA2C
R6257ACBO04EE69B (accesat
2
la 10
septembrie 2019).
eOns/member-states/non-member-states/index.html (accesat la 10 septembrie
2019).
3 A. Aust, op.
cit., 2010, p. 188.
 Drept e d d public. Principii _i instituii fundamenla
342
ra.qmatic. adoptarea msurii excluderl ar crea un precedent periculos pentru celelalte state,
de membru a statului în
prag
consider c este mai ericient sa ie pastrat calitatea
astfel c se
anumtor arepturi de ctre acesta (cum este. spre exemplu,
Cauz si s se suspende exercifiul Consiliului de
de vot). In acest sens, dispoziile art. 5 din Cart' prevd posibilitatea
dreptul
Securitate de a recomanda
Adunarii uenerale suspendarea exerciiului drepturilor i
de catre un stat membru împotriva cruia s-au luat msuri
privilegiilor decurgând din Cart în
Vll din Cart . Nu s-a recurs la o astfel de m sur
sanctionatorii în temeiul Capitolului
a fost îns luat m sura refuzului acreditrilor
nicio situaie în mod direct. Cu acela_i efect,
General în perioada ultimilor ani ai regimului de
delegatiei Africii de Sud la Adunarea
apartheid.
Poate avea loc suspendarea dreptului de vot al unuia dintre statele membre în Adunarea
General a ONU, dac acesta înregistreaz întârzieri cu privire la plata contribuiilor finan
ciare la bugetul Organizaiei ce echivaleaz cu suma datorat pentru doi ani precedeni".
împrite în cinci grupuri regionale informale, care
In prezent, statele membre sunt

prezint importan din perspectiva politicilor de coordonare _i nominalizare a candidailor

la alegerile în diferite organisme ONU _i organisme subsidiare, dup urmtoarea formul:
Africa (54), Asia-Pacific, inclusiv Orientul Mijlociu (53), Europa de Est (23), America
Latin i Caraibe (33), Europa de Vest _i alte state (30).

5.2.3. Structura institu ionaläa ONU

Organele principale ale ONU, conform art. 7 din Cart, sunt: Adunarea General,
Consiliul de Securitate, Consiliul Economic _i Social, Consiliul de Tutel, Curtea
Intermaional de Justiie _i Secretariatul. Activitatea fiecruia dintre aceste organe (cu
exceptia Curtii Internaionale, care actioneazä ca organism judiciar independent) a fost
conceput i reglementat de dispoziiile Cartei ONU ca una de cooperare cu celelalte
organisme, astfel încât, în domeniile sale de aciune, ONU apare ca un sistem, nu cao sum
de instituii i organisme separate.

5.2.3.1. Adunarea General

Adunarea General este organul deliberativ al ONU _i este alctuit din toi membrii
Organizaiei, care pot trimite cel mult 5 reprezentani în cadrul Adunrii, care iau decizii pe
baz de egalitate.

Art. 5 din Carta ONU

prevede:
Un Membru al Naiunilor Unite împotriva cruia Consiliul de
sau de
constrângere poate fi suspendat de ctre Adunarea General, laSecuritate a întreprins o actiune preventiv
din exerciiul recomandarea Consiliului de
drepturilor _i privilegiilor decurgând din calitatea de Membru. Securitate,
privilegii poate fi restabilit de Consiliul de Securitate Exerciiul acestor drepturi _i
In acest sens, art. 19 din Carta ONU
,,Un Membru al Naiunilor Unite care prevede:
este în întârziere cu
Organizaie nu va putea participa la vot în Adunarea General plata contribuiilor sale financiare
dac totalul arieratelor ctre
contribuia datorat de el pentru ultimii doi ani egaleaz sau
depä_e_ste
Membru s ia parte la vot în cazul împlinii. Adunarea General poate totu_i
în care constat c
voina lui". Statele Unite au fost, în anii neplata datoreaz unor împrejurri
se permite acestui
din motive care nu erau 1990, foarte independente
aproape de a pierde dreptul de vot în Adunarea de
legate
de posibilitatea de plat a çontributiilor financiare ln h u go
attu l General,
 Potrivit art. 10 din Carta ONU, 1unciile Adun rii Generale sunt foarte laroi tntr

p o a t e discuta orice chesilult Sau Cauze care n r a m cadrul prezentei Carte sau care

se vefer la puterile i funciile vreunuia aintre organele prevzute în prezenta Cart si, sub
rezerva dispoziiilor art. 12,
poae Jace recomandari Membrilor Naiunilor Unite sau
Consiliuhui de Securitate ori Membrilor Organizaiei i Consiliului de Securitate in oricare
asemenea chestiuni sau cauze".

Din aceast dispoziie rezult c Adunarea General are

autoritate global asupra
organismelor ONU, dar aceasta este limitat în raport cu Consiliul de Securitate _i Curtea
Internaional de Justiie.
Adunarea General se întrune_te anual în sesiuni ordinare _i în sesiuni extraordinare
sau speciale atunci cänd membrii Organizaiei cad de acord asupra acestui lucru (art. 20 din
Cart). De la înfinarea Naiunilor Unite, Adunarea General a avut peste 20 de sesiuni
extraordinare2,
Adunarea General iniiaz
studii _i face recomandri pentru promovarea cooperarii
internaionale în domeniul politic, încurajarea dezvoltrii progresive a dreptului
internaional _i codificarea lui, promovarea cooperrii în domeniile economic, social,
cultural, învmânt _i sntate, sprijinirea înfptuirii
drepturilor omului _i liberttilor
fundamentale (art. 13-16 din Carta ONU). Adunarea prime_te _i examineaz raporturile
ale celorlalte organe ale Naiunilor Unite, precum _i bugetul Organizaiei (art. 17 din
anuale
Cartä).
Actele specifice acestui organism al ONU sunt rezoluile, care se adopt prin vot, cu
majoritate de dou treimi în problemele importante i eu majoritatea membrilor prezeni _i
votani pentru celelalte categorii (art. 18 din Carta ONU). Fiecare stat membru are dreptul la
un vot, care poate fi deschis sau secret.
Sunt considerate a fi probleme importante, în sensul art. 18 parag. 2 din Carta ONU:
recomandrile cu privire la meninerea paCii _i securitii internationale
membrilor nepermanen i ai Consiliului de Securtate, alegerea membrilor Consiliului
alegerea
Economic _i Social, alegerea membrilor Consilhuhi de lutela, in conformitate cu parag. 1 c
al art. 86, admiterea de noi Membri în Organizaie,SUspendlarea drepturilor i privilegilor
Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la funcionarea sistemului
egilor de
Tutel _i problemele bugetare".
Adunarea uenerala au valoare de
Rezolutiile adoptate de ctre
recOme

actele adoptate tn
rCumstane,Oroanizat:ptate
statele membre, ca regul. Ins, in an intern a
în anumite
i func ionarea
probleme care privesc organizarea
direct obligatoriu penru membri. Sunt exemnla
de recomandare i_i au cefect
recomandare tre Adunarea General
rranizatiei
Organiza iei de cctre General, în temeiul art
aprobarea bugetului state obliga ia de a plti contributiil
-
1 din
art. 17
ceea ce
creeaz pentru are;
Cart, deciziile adoptate de catre Aaunarea ueneral în vederea alegerii membril
ale ONU, in
L temeiul
în temeiulaart. 23 i art. 61 din Carta -

cum este
din
diferite organisme C o n s i l i u l u i de Securitate:
cazul alegerii
nepermanen i ai
membrilor in temeiul art. 4 din Carta
unor noi membri,
admiterea

28.
P. Klein, op. cit., p.
P . Sands,
2Tbidem.
27.
3 Thidem, p.
 Drept internaional public. Principii _i instituii fundare
344
caracter dc
neglijat faptul cã unele dintre rezoluiile statele
cu
De asemenea, nu trebuie
membre in
recomandare ale Adun rii Generale, în lipsa unui efect obligatoriu pentru
valoare ,cvasilegisiava
temerul dispoziilor Cartei ONU, au dep_it acest statut _i au
in
coninutul unor reguli _i aevnale
deoarece exprimá consensul opiniei statelor cu privire la

mod mdirect dovada dreptului international, a existentei _i

coninutului unor reguin
In acest sens pot fi menionate
urm toarele rezoiu carc au
dreptului internaional'. 2131 (XX) referitoare la
contribuit la dezvoltarea dreptului internmational: Rezolutia nr.
Rezoluia nr. 328l
neinterven ie, Rezoluia nr. 2312 (XXIID referitoare la azilul teritorial,
(XXIX) referitoare la drepturile economice _i îndatoririle statelor
de
General prerogativa de a institui organe subsidiare,
Adunarea are, asemenea,
acestea
în care are competena,
pentru desf_urarea activitjii sale în variatele domenii Council of the
avand mai multe denumiri: consilii (Human Rights Council, Governing
Nations
United Nations Human Settlements Programme, UN Habitat), adunri (United -

comitete
Environment Assembly of the United Nations Environment Programme),
Committee for the
(Investments Committee, United Nations Staff Pension Committee,
United Nations Population Award, Committee on Contributions, Committee for
on the Exercise of
Programme and Coordination, Committee on Information, Committee
the Inalienable Rights of the Palestinian People, Committee on the Peaceful Uses of Outer
Space, United Nations Scientific Committee on the Effects of Atomic Radiation, Ad Hoc
Committee on the Administration of Justice at the United Nations, Ad Hoc Committee on
Criminal Accountability of United Nations Officials and Experts on Mission, Ad Hoc
Committee on a Comprehensive and Integral International Convention on Protection and
Promotion of the Rights and Dignity of Persons with Disabilities, Special Committee on
Peacekeeping Operations), comisi (International Law Commission, United Nations
Commission on International Trade Law UNCITRAL -, Disarmament Commission,
United Nations Peacebuilding Commission).

5.2.3.2. Consiliul de Securitate

5.2.3.2.1.Organizarea i funcionarea Consiliului de Securitate

Consiliul de Securitate este principalul organism al ONU
nei si securittii internaionale, deci
cu
atribuii în mentinerea
a
securitaii
colective în numele
membre, dar aceast responsabilitate nu este exXClusiv în sarcina tuturor statelor
Adunarea General a ONU trebuie, de asemenea, sa fie sa, având în vedere c
preocupat de pacea _i securitatea
international, îns nu poate autoriza utilizarea forei amate în
din Carta ONU". conformitate cu Capitolul VII
P. Sands, P. Klein, op. cit., p. 27.
2 Ibidem.

3
Detalii cu privire
competenele i funcionarea Organetor
la
adrese: hup://www.un.org/en/ga/about/subsidiary/naex.S, p:/www.un.org/en/ga/about/subsidiarvlcom
sudsidiare sunt disponibile la urmätoarele
missions.shtml,
hitp:/ www.httpu:n./ worww.g/en/um.galoarg/boutenmgwab0u/
Subsidiary/councils.shtml,
2019).
/subsidiarySycOmnnces.snImi, ht(accesate
uOsIdluyroner.shtml tp:/ www.un.org/en/galabout/
M. Bennouna,
op. cit., 2017, pp. 65, 67. la 10 sentemhrie
s
Sh. Rosenne, The
Law, Collected Courses ofPerplexities of Modern
International
the Hague Law, General Course
Academy of International
Publishers, The Hague/Raston/ ondon 20on Law, val 2on on
Public Intotsa s st
 apreia VI. Organiza iile interguvernamentale - subiecti derivati de drept international public 3*

Aceast posibilitate pentru Adunarea General a fost prevzut în mod expres

Rezoluia nr. 377 (V) din 3 noiembrie 1950, cu titlul Uniti pentru meninerea paci
(trad. a.) (Uniting for peace), adoptat ca rspuns la strategia URSS de a bloca stao"
din
msurilor ce trebuie luate pentru protejarea Republicii Coreea impotriva agresuni
partea forelor militare ale Coreei de Nord

Aceasta prevede:
i n toate cazurile în care exist o amenintare la adresa p cii, o inc lcare a pac

un ac de agresune, dac Consiliul de Securitate, din cauza lipsei de unanimilare d

membrilor permaneni, nu î_i exercit principala responsabilitate pentru meninerea paci
i securia iu interna ionale, Adunarea General va analiza imediat problema, m scoput u

adecvate membrilor pentru luarea msurilor colective, pot constu,

ce
acaz de recomanaari
jace incálcare a pcii sau de comiterea unui act de agresiune, incusiv în utilizareaJorget
armate atunci câand este necesar pentru mentinerea sau restabilirea pcii _i securitait
internaionale" (trad. a.).
Internaionala
Aceast prerogativ Adunrii Generale a fost confirmat de ctre Curtea
a
teritoriul palestinan
de Justiie, in Avizul consultativ cu privire la construirea umui zid pe
Ocupat sunt
a deciziilor acestuia
Componena Consiliului de Securitate _i modul de adoptare actuale _i
intens criticate, pe motiv c ele nu corespund realitjii
principalele aspecte
reformarea acestuia prin
afecteaz îns_i eficiena Consiliului, astfel c se impune
includerea unor noi state în cadrul membrilor permaneni,
exprimându-_i dorina în acest
India, Brazilia, Germania, Africa de Sud, _i prin
sens, la Summitul ONU din 2005, Japonia,
schimbarea modalitii de funcionare*.
dintre
Conform art. 23 din Cart, Consiliul
de Securitate este alc tuit din 15 membri,
Marii Britanii _i Irlandei de Nord,
care 5 membri permaneni: China, Frana, Regatul Unit al
Statele Unite ale Americii. Cei 10 membri nepermaneni sunt ale_i pe o
Federatia Rus _i de regula reprezentrii
de doi ani, tinând cont de contribuia la meninerea pcii _i
perioad
2 din Cart). Acest text nu conine o descriere a
geografice echitabile (art. 23 parag. _i
1
s se fac în concret
trebui
aceast repartizare geografic. Tradiional, se
modului în care ar
astfel: Africa-Asia (cinci repre-
urmre_te fie reprezentate toate regiunile globului,
s
America Latin _i Caraibe (doi reprezentani),
Zentani), Europa de Est (un reprezentant), Aceast împrire geografic a fost
Europa de Vest _i alte regiuni (doi reprezentani).
ce a fost înlocuit, in anul 1963, prin Rezoluia
stabilit în 1946 prin gentlemen's agreement,
nr. 1991 (XVIII) AS.

Resolution 377 (V), 1950, Uniting for peace, http://www.un.org/en/sc/

3 November
'General Assembly,
repertoirelotherdocs/GAres377A().pdf (accesat la 10 septembrie 2019).
resolution 377 (V) New York, 3 November 1950,
C1omuschat, Uniting for Peace. General Assembly
http://legal. un.org/avl/ha/ufp/ufp.htm! (accesat la 10 septembrie 2019)
Palestinian Territory, Advisory
. aConsequences of the Construction of a Wall in the Occupied
Opinion, 9 July 2004, ICJ Reports 2004, p. 136, parag. 30.
4
Bennouna, op. cit., pp. 67, 68, 209-216.
M.
Council and the Economic and
0 equitable
Resolution 11991 (xVI. representation on the Security
Social Council,
Social Counciu, Kesolution A/RES/1991 XVIn, 17 December 1963, disponibil la adresa:
http://www.un.Org en'gasearch/view doc.asp2svmbol-A/RES/1991(XVII) (accesata la 5 sepremoric 4017
 fundamenta.

institu ii
Drept internaional public. Principii i
346 de

alegeri un
grup
Inpractic, regional de state nominalizeaz Dentru
fiecare grup în iiecaic
se an

unui stat arab în cadrul Consiliului,african nu

state, dar, în scopul asigurrii prezenei sau (daca iu
orunhri asiatic
arab care s ocupe, alternativ, un loc al
alege un stat asigur, prin od
este ales un stat din Africa de Nord)'. Presedintia Consiliului se
vol.
în ordine alfabetic . Fiecare membru al Consiliului are un
fiecare lun, nepermanen i i Slaus
a Consiliului _i de alegere a membrilor
MOdul de organizare a

motivele de criu
constituie unul dintre
in ceea ce prive_te membrii permaneni din anul 1945,
nu siruaia
structur reflect organizarea statelor
a crei nurarur
SI Tunc ionarii ONU, în ceea ce prive_te
modific ri de substantã atât
actuala, care prezint numeroase
statelor, cât i relaiile orizontale dintre ele. hotärarile de
trebuie ficut distincie între
privina modului de luare a hotrârilor, relevan a vou
In cu votul afirmativ a nou
membri (fr s prezinte
Procedura, care se adopt care se adopta
hot rârile care sunt de procedur (substaniale),
membrilor permaneni), _i nu
ale Tuuror
trebuie s cuprind voturile concordante
cu votul afirmativ a nou membri, care
bloca astrel
de veto _i pot
membrilor permaneni (art. 27 din Carta ONU), care au drept
luarea de hotrâri de ctre Consiliu'.
de la vot sau absenta unui membru
permanent nu are
Trebuie subliniat c abinerea
cu dispoziiile
art. 27 parag. 3 din
semnificaie de veto. Aceast regul este în contradicie
ceea ce
Cart, care se refer în mod clar la ,,voturile concurente ale membrilor permaneni",
din cadrul Consiliului,
trimite la votul afirmativ al tuturor membrilor pemaneni; practica
înc din 1946, a fost de a se interpreta ,concurente" în
sensul de ,,fr obiecii". Curtea
de Justiie a confirmat aceast practic în Avizul cu privire la Namibia,
cu
Internaional
aceasta a fost intenia la momentul
toate c din lucr rile pregtitoare ale Cartei reiese c nu
adoptrii sale.
Modul in care sunt adoptate hotrârile Consiliului de Securitate este eriticat _i se
subliniaz caracterul pronun at politic al acestora, deoarece in concret sunt adoptate de c tre
statele care de in puterea _i voin a de a ac iona in anumite circumstan e concrete - membrii
pemaneni ai Consiliului, care vor decide în baza unor considerente politice dac o anumit
msur va fi adoptat sau nu ori natura acesteia.
Spre deosebire de rezoluile Adunri1 Generale, care au caracter de
recomandare,
hotärârile luate de Consiliu sunt obligatorii pentru state, conform art. 25 din
Cart, care
prevede:

Membrii Naiunilor Unite sunt de acord

sa acceple i s execute hotrârile
de Securitate, în conformitate cu prezenta Cart". Consiliului

in scopul punerii în aplicarea msurilor dispuse de

ctre Consiliul de
exist organisme subsidiare ale Consiliului de
Securitate, cum este
Securitate
Lista Consolidat a
'A. Aust, op. cit., 2010, p. 192.
2
Thakur (ed.), What is Equitable
R.
a seminar held by the International PeaceGeographic kepresentatio" in the Twenty-first
New York,
Academy ana onla 10 Nations University,Centurv.
tne Renot e
htp://archive.umu.edu/unupress/equitable.pdf
3Cu privire la aspectele
negative
(accesat
ale dreptului de veto in
septembrie 2019
26 March 1900
Politica intre naiuni.
Lupta pentru putere i lupta pentru pace,
caarulonsiului
Ea. Folrom,
de
Securitate, H.J. Moraenthas.
la_1, 2013, pp.
A. Aust, op. cit., 2010, 194.
p. 328-330 thau,
Sh. Rosenne, op. cit., 2002, p. 148.
 apitoler VI. Organizaile interguvernamentale - subieci derivati de drept internaional public *

Sanctiunilor Consiliului de Securitate al ONU (The Consolidated Sanctions List).

gestionatà de un comitet stabilit de ctre Consiliul de Securitate, ce include toate persoanele
fizice _i entitile juridice fa de care au fost de cátre
adoptate sanctiuni Cons
Securitate. Menionarea numelor tuturor acestor persoane _i entitäti juridice are scopul de a
facilita implementarea msurilor adoptate _i nu implic faptul cá toate nuelc
enumerate in cadrul unui
singur regim de sancionare sau c criteriile carc au aetc
enuierdrea sunt acelea_i pentru toate persoanele. Pentru cazurile în care a fost decisa
aplicarea unor sanctiuni ca r spuns la o amenin are, un Comitet al Consiliului de Securitate

gestoneaza regimul sanciunilor. Prin urmare, fiecare comitet instituit de ctre Consiliul de
Securntate tace public lista persoanelor fizice i juridice, precum _i a msurilor specitice ce
trebuie aplicate fa de fiecare.
Pe lang Comitetul pentru sanciuni, în cadrul Consiliului de Securitate mai func io-
neaz _i alte organisme subsidiare, instituite în temeiul art. 29 din Carta ONU:
Counter-Terrorism Committee, Non-Proliferation Committee, Military Staff Committee,
operaiuni pentru mentinerea pcii _i misiuni politice, tribunale internaionale (1ribunalul
Penal Intermaional pentru fosta lugoslavie, Tribunalul Penal Internaional pentru Rwanda)
_i organisme consultative (Peacebuilding Conmmission).

5.2.3.2.2. Atribuile Consiliului de Securitate în soluionarea diferendelor _i

mentinerea pci
In privinta mentinerii pcii _i a rezolvrii diferendelor dintre state, organismele ONU
au atribuii deosebit de importante i colaboreaz pentru realizarea acestora. Principiul de
baz este rezolvarea pe cale pa_nic a diferendelor, conform Capitolului VI din Cart, _i,
doar cu titlu excepional, Consiliul de Securitate poate autoriza folosirea forei armate, în
condiiile Capitolului VII din Carta ONU. Exercitarea competentei de ctre Consiliul de
Securitate în aceast materie este difereniat în funcie de gravitatea diferendelor
internaionale ce planeaz asupra pcii i securitii internaionale i este determinat de
Carta ONU.

Conform art. 33 din Cart:

d. Prile la orice diferend a crui prelungire ar putea pune in primejdie
meninerea
pácii _i securitii internaionale trebuie s caute s-l rezolve, înainte de toate, prin
ratative, anchet, mediaie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciar, recurgere la
Sau
organizaii
acorduri regionale sau prin alte mijloace panice, la alegerea lor.
2. Consiliul de
Securitate, când socotete necesar, invit prile sá-i rezolve dife
rendul prin asemenea
mijloace".
Myioacele politico-diplomatice menionate în acest text vor fi analizate în capitolul
privind soluionarea pa_nic a diferendelor
In temeul art. 34 internaionale.
din Cart, Consiliul de
orice siluatte care ar
putea duce la frictiuni
Securitate,poate ancheta orice diferend sau
internaionale sau ar putea da nastere unui
https:/ www.septembrie
(accesat la 10 un.org/s2010
ecuritycouncil/sanctions/information (accesat
acest subiect sunt disponibile
la 10
Septen 2019)
la adresa; https://www.un are(c/ruhou
 Drept neridiold' puoiic. PrincipII ^I institu ii fundaie
348
ar putea pune în
diferend, în scopul de a stabili dac prelungirea diferendului
sau situaiei

internaionale". De asemenea, Consiliul de

primejdie meninerea pcii i securitii
unui diferend care amenin pacea _i
Securitate al ONU poate interveni in soluionarea
securitatea internaional, din proprie iniiativ sau la cererea oricrui membru al organi-
nemembru al Organizaiei, dar care accept
zaiei ori a unui stat parte în diferend,
Cartei în aceast problem.
prevederile
In condiiile art. 41 din Cart, iînainte de a recurge la aciuni armate, Consiliul de
Securitate poate impune urmtoarele msuri: întreruperea total sau parial a relaiilor
economice i a comunicaiilor feroviare, maritime, aeriene, po_tale, telegrafice, prin radio _i
a altor mijloace de comunicaie, precum _i ruperea relailor diplomatice.
Consiliul de Securitate poate impune sanciuni economice ca blocada _i embargoul.
Blocada reprezint un sistem de msuri diplomatice, militare _i economice prin care se
urmre_te izolarea unui stat pentru a- constrânge s accepte condiiile puse de statele care
au luat aceste msuri.
Embargoul este o msur cu caracter permanent, prin care un stat interzice importurile,
exporturile sau ie_irea din porturile sale a navelor strine sau ordon reinerea bunurilor de
orice fel ce aparin unui ter. Eficiena embargourilor este deseori criticat din cauza
efectelor negative pe care acestea le au asupra populaiei din acele tri _i asupra unor terte
tri. Un exemplu de instituire a unei sanciuni economice este embargoul impus Irakului ca
urmare a invadrii Kuweitului, în 1990.
Atunci când Consiliul de Securitate decide adoptarea unor msuri de constrângere cu
folosirea fortei armate, membrii ONU au obligaia, pe baza prevederilor Cartei, s pun la
dispoziia Consiliului, la cererea acestuia, forele armate necesare pentru crearea forei
internaionale (art. 43 din Carta ONU).
Consiliul de Securitate are atribuii importante, aläturi de Adunarea
General, în
iniierea _i desf_urarea operaiunilor ONU pentru meninerea pcii. Acestea sunt
întreprinse de ONU cu fore armate i civile în regiuni în care au izbucnit conflicte
aciuni
cu misiunea de a aplana conflictul _i de a favoriza in
militare,
acest fel
diferendelor. Sursa soluionarea pa_nic
a
posibilitii de derulare a acestora este în
exclusivitate
statelor. întrucât ele nu sunt prevzute în mod
expres în Carta
consimmântul1
ONU _i au fost dezvoltate
de-a lungul timpului, la început empiric, incepand cu
1956, când a fost organizat prima
misiune de acest fel'

5.2.3.2.3. Crearea tribunalelor penale

intemaionale ad-hoc prin rezolutii ale
Consiliului de Securitate
Unul dintre aspectele legate de activitatea (Consiliului de Securitate ce
este crearea tribunalelor penale internaionale ad-hoc, prin trebuie analizate
ce a suscitat numeroase controverse
intermediul rezolutiilor sale fant
i dezbateri att cu privire la
mitätii) acestor instane intermaionale, cat _i cu legitimitatea (lipsa legiti-
privire la depsirea
atribuiilor sale stabilite de Carta ONU. de ctre Consiliu a

H. Thierry, op. cit., 1990, p. 120.

 CapitolurVII. Organizaiile
interguvernamentale- suhiecti derivai de drept internaional pubiC *
n concret, este cazul
Tribunalului Tribunalului Penal International pentru fosta i al
Penal
Internaional
pentru lugoslavie
rzboi _i a crimelor contra
umanitjii.
Rwanda?, cu competen
în judecarea
a crimelor
Desi crearea acestor instane penale
a fost decis de ctre
Consiliul de Securitate in internai0naic
CapitolulVIl din Carta temeiul atribuilor sale prevazuiteu
ONU, ea nu constituie
avut, pentru Consiliu, sanciune, în sensul acestor dispoza
semnificaia
unor msuri necesare pentru a contribui la
meninerca
pãcii _i securitii nternaionale în regiunile pentru care au fost create, precum
avertisment ca persoanele care vor comite în viitor _i a unu
Potrivit
astfel de crime nu vor scpa de Jusu
dispoziiilor cuprinse în Rezolutiile menionate, membrilor ONUli se
coopereze tribunalele astfel înfiinate,
cu ceresa
prin predarea atât a persoanelor suspectate u
comiterea infraciunilor, cât _i a dovezilor referitoare la acestea.
Legitimitatea Consiliului de Securitate de a stabili Tribunalul
lugoslavie a fost analizat înc din anul 1995, de înssi aceast instans. Penal pentr 0din 2
In hotrârea
octombrie 1995, în apelul cu privire la stabilirea
jurisdiciei, în cauza Prosecutor v. Dusko
Tadic alk/a, Dule", instana a reinut c, în temeiul art. 39 din Carta ONU, Consiliul de
Securitate are prerogative destul de extinse în a califica situaiile care constituie ameninari
asupra påcii i securitii internaionale _i în a dispune msurile adecvate, dar _i c acesta nu
este legibus solutus (mai presus de lege). Nu au fost analizate limitele acestor prerogative
ale Consiliului de Securitate pentru dou motive eseniale. Primul dintre ele este acela ca pe
tertoriul fostei lugoslavii a avut loc un conflict armat internaional sau o serie de conflicte
armate, cu mult timp înainte de instituirea Tribunalului, situaie ce intr în sfera de aplicare
a noiunii de înclcare a pcii dintre pri sau ameninare asupra pcii, chiar i în ipoteza in
care situaia ar fi calificat drept conflict armat intern, fiind pliabil art. 39 din Carta ONU.
Al doilea motiv are în vedere modificarea susinerilor apelantului, în sensul contestrii
legalitaii i caracterului adecvat al msurilor luate de ctre Consiliul de Securitate.
In privinta posibiliti instituiri unui tribunal internaional în temeiul Capitolului VII
din Carta ONU, instana a reinut urmtoarele:

32. Ca i în cazul determinrii existenei unei amenintri la adresa pcii, a unei

incalcri a päci sau a unui act de agresiune, Consiliul de Securitate dispune de o marj
Joarte larg de apreciere in temeiul articolului 39 pentru a alege modul de aciune adecvat
St pentru a evalua caracterul adecvat al m surilor alese, precum i contribufia poten ial a
CEsTora la restabilirea sau men inerea p ci. Dar, din nou, aceast marj de discretie nu
cie
nelmitat; ea este circumscris dispoziiilor art. 41 i 42 din Carta ONU. (.)

Y Security Council, Security Council Resolution 827 (1993) [Intemational Criminal Tribunal for the former
Savia (ICTY)]. 25 May 1993, S/RES/827 (1993), disponibil la adresa: https:/documenis-dds-ny.un.org
DOCGENN93/306/28/1MG/N9330628. Ddf?OpenElement (accesat la 10 septembrie 201
UN Security Council, Securinv Comcil Resolution 955 (1994) [Establishment of the International
Criminal Tribunal for Rwanda], 8 November S/RES/955 (1994),
1994, la adresa: disponibil
8:/documents-dds-ny.un.org/doc/INDOCIcENN95/140/97/PDF/N9514097.pdf?
Septembrie
definirea z019). Rezoluia contine în Anev Statutal Tribunalului Internaional OpenElement
pentru Rwanda, (accesata
care l
inciudca
infraciunilorinternaionale asupra crora
3A. Aust, op.
Appeal
4 ICTY, cit., 2010,
on Jurisdiction,
Prosecutor v. p.
Decision 202. Tadic alkla
Dusko
are
compereina
Dule", Decision on the Defence Motion for Interlocutory

002.htm (accesat la 10
septemb ctober 1995, parag, 28-48, http://www.icty.org//cases/tadic/acdec/en
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii _i instituii
350
Securitate consider «în circumstan ele
c,
de
În rezoluia 827, Consiliul
sa nr. « v a contribui la

ugoslavii», nfin area Tribunalului Interna ional Consiliul de

speciale ale fostei faptul i indic ca, la stabilirea acesteia,
restabilirea i men inerea pcii» VIL. Cu toate acestea, nu a specificat un

Securitate a acionat în conformitate cu Capitolul

aceast aciune. (..)
articol special ca baz pentru nu este in mod expres men ionat
penal interna ional
33. Stabilirea umui tribunal VIl _i, im mod particular,
in articolele
executare prevzute în Capitolul
printre màsurile de interna ional mu este o
m sur luat in
instituirea tribunalului
41 i 42. In mod evident, ce implic folo-
prevede m suri cu caracter militar,
baza articolului 42, deoarece acesta
40.
«m sur provizorie» in sensul
articolului (...)
Nici mu poate fi considerat o
sireafortei. se potrive_te
descrierii din articolului 41 a
34. Prima facie, Tribunalhul Internaional
«msurilor care nu inmplic folosirea forei» (.)
refer articolul 41 sunt doar exemple
35. (... Este evident c m surile la care se
c a ele s nu
cere acest articol este
ihustrative exclud alte msuri. Tot ceea ce
care nu
Articolul prevededoar ce m suri nu
implice folosirea forei. Este o definiie negativ. (.)
(ce fel de m suri -

pot fi huate. Dincolo de aceasta, nici nu spune _i

nici nu sugereaz ce

n.n.) trebuie sfie. (..

36. In mod logic, dac Organizaia poate lua msuri care trebuie implementate prin
intermediul membrilor si, a fortiori poate lua msuri pe care s le implementeze direct
prin organele sale, dac are resursele necesare. (.) In concluzie, înfinarea tribunalului
internaional intr în mod direct în competena Consiliului de Securitate în conformitate cu
articolul 41. (..)
38. Stabilirea Tribunalului Internaional de ctre Consiliul de Securitate nu înseamn
totusi c i-a delegat unele dintre propriile sale funcii sau exerciiul unora dintre puterile
sale. Nici nu
înseamn, n sensdeinvers, c
Consiliului
a
uzurpat pentru sine o parte a funciei judiciare,
care nu aparine Securitale, ci altor organe ale Naiunilor Unite conform
Cartei. Consiliul de Securitate a recurs la
ininarea unui
organism judiciar în forma umui
tribunal penal internaional ca instrument de exercitare a
proprillor sale competene în
mentinerea pcii i securitii, i.e. ca o másur ce contribuie la restabilirea _i
pãcii înfosta lugosBavie. (..) meninerea
39. . . Articolul 39 las
alegerea
Securitate, care are puteri discreionare largimijloacelor
i evaluarea lor Consiliului de
in aceast
deoareceo astfel de alegere implicã o privin; _i nu ar fi putut fi altfel,
i dinamice.
evaluare politica unor
a
situaii extrem de complexe
Ar fi o intelegere complet greit a ceea ce
criterile de sunt
Drevzute de lege verificarea legalitäi
astjel msuri
legalitate si validitate
unor
ex post de
succesului sau eecului de a realiza scopurile facto prin prisma
fosta lugoslavie, în cáutarea creia lor (tn cazul de
fa, restabilirea pcii în
msturea
dintre multele másuri adoptate de Consiliul de iriounauut Internaional nu este
Securitate). decât una
40. Pentru motivele
expuse, Camera de Apeluri consider
a fost stabilit in mod legal ca o másura
c
Tribunalul International
adoptata m lemeul
Capitolului VII din Carta
o altä problem în legtur
leoitimitatea deciziilor sale, avánd in vedere
cu
atribuile Consiliului de
importante în legtur ca este Securitate este dat de
un
calificarea
cu
Juridica organism politic', atributii cu
international, care este cuprinså acte anumitor
a

juriaice väloare Situai sau aciuni, pe

in
cu
foarte
Juriaica scena
'I.
obligatorie pentru state
Brownlie, op. cit., 1995, pp. 219-220.
Capitolul VI. Organizaiile interguvernamentale - subieci derivai de drept internaional
35 1
pub
5.2.3.2.4. Controlul jurisdicional al hotrârilor Consiliului de Securitate
Hotrârile Consiliului de Securitate al ONU au caracter
politic _i nu sunt su
conform Cartei ONU, vreunei forme de control iurisdictional si deci nu pot face obiec
unei analize de legalitate. De altfel, aceasta este o caracteristic a actelor tuturor orgai
politice ale ONU.
Cu toate acestea, hotarärile Consiliului de Securitate trebuie s fie în conformitate c
normele internaionale, In practica internaional, au fost puse în discuie, indirect, 1n
situaii particulare, valoarea juridic a anumitor rezolutii adoptate de ctre Consiliul ac
Securitate al ONU fa de Uniunea European _i problema existenei unui contiict n r
sistemul de msuri i sanciuni adoptate în cadrul Consiliului de Securitate _i drepur
fundamentale în cadrul Uniunii Europene?. Este cazil hotárárilor pronunate de Tribunaiut
de Prim Instan al Uniunii Europene în cauzele Yusuf _i Kadi I i Kadi " .
circumstane de fapt asemntoare, în care persoane fizice _i fundaii au fost trecute pe lsta
Comitetului de Sanc iuni, pentru leg turi cu Al-Qaida _i Osama bin Laden, în baza unu
regulament al Uiunii Europene pentru implementarea m surilor adoptate la niveu

Consiliului de Securitate al ONU cu privire la activitäi teroriste.

Analiza legalit ii actelor Uniunii Europene adoptate pentru punerea în aplicare a unei

rezoluii Consiliului de Securitate al ONU pune în discuie problema asigurrii respectarii

a
de ius cogens _i, în mod deosebit,
a
regulilor superioare ale dreptului internaional public
celor privind protejarea universal a drepturilor omului, de
la care nici statele membre ale
Uniunii Europene, nici organismele ONU nu pot deroga'.
a Uniunii Europene a decis
anularea actelor adoptate de c tre
Curtea de Justiie
de înghetare a activelor
Consiliul Uniunii Europene cu privire la transpunerea sanciunilor
motiv c încalc drepturi fundamentale.
aparinând unei persoane fizice _i unei asociaii, peanaliza nu este
faptul c îndreptat împotriva
Hotrârile pronuntate menioneaz
Consiliului de Securitate al ONU, ci a celor luate
sanciunilor adoptate în cadrul rezoluiilor ar tând c art. 103 din Carta ONU este
prin actele adoptate la nivelul Uniunii Europene",
de Consiliul de Securitate al ONU, nu cu actele
aplicabil în raport cu rezoluiile adoptate trebuie så fie în conformitate cu principiile _i
adoptate in cadrul Uniunii Europene,
care

Control of Security Council (UNO),

Decisions Rapporteur:
1Institut de droit international, Judicial vol. 76, 2015, p. 417 si. um..
lallinn session,
Rüdiger Wolfrum, Yearbook of Institute International Law,7706/04-Woljrum-uridictionONU.pdf
of
(accesat la
disponibil _ila adresa: http://www.idi-il.org/app/uploads/201
10 septembrie 2019). Natio
The Kadi Case, în Max Planck Yearbook of United
2P. Hilpold, EU Law and UN Law in Conflict:
Law, Judgment
vol. 13, 2009,
of pp. 141-182.
the Court of First Instance (Second Chamber, extended composition) of 21 Septemher 5,
International Foundation v. Council and Commission, http://curia
ero 1.eu
06/01, Yusuf and AI Barakaat
Juris/showPdjsf?text=&docid=59905 &pagelndex=0&doctang=endmode=lstdédir=&occ=first&nart=l&ie

1277222 (accesat la 10 septembrie 2019).

ECJ, Yassin Abdullah Kadi and Al Barakaat International Founaaion v. ofthe
Council Euronea
Unior
the Communities (C-402/05 P i C415/05 P), Judgment of the Co
and Commission of European
Chamber) of 3 September 2008, http://eur-lex.europa.eulegal-conrenvE1AT?uri=CELEX%3A6200SC104: 402
(accesatä la 10 septembrie 2019), ECI, European Commission andnessin Abdullah Kadi (C-584/10 P.
C-593/10 P _i C-$95/10 P), HotáráreaCurii (Marea Camera) inrecuns, dn 8 uie 2013, http://curia.er
juris/documentldocument.jsf?text=&docid-139745&pagelndex=Ucaoclang=kO&mode=lst&dir=&occ=fret
&part 1&cid=1224892 (accesat la 10 septembrie 2019).
S. Adam, S. Hammamoun, E. Lannon, J.-V. Louis, N. Neuwahi, E. White, op. cit., p. 80.
6
House of Lords, European Union 11" Report or Desion
Committee, 2016-17, The legality
sanctions, HL Paper 102, February 2017, pp. 11-13. of EII
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii _i instituii
352
omului'. condiii, în ciuda obligaiei
In aceste
referitoare la asigurarea drepturilor de a pune în aplicare
obligaiile n temeiul art. 25 din Carta ONU,
care revine
statelor membre ONU nivelul Uniunii Europene
Consiliului de Securitate al ONU, la
m surile din rezoluiile
în aplicares.
acestea nu au putut fi puse

5.2.3.3. Consiliul
Economic _i Social
Economic and Social Council")
este organul
Social (ECOSOC
-

Consiliul Economic _i e c o n o m i c e _i sociale la nivel

în promovarea cooperrii
principal al ONU cu atribuii pe termen de trei
ani (art. 61 din
în sa 54 de membri, alei
internaional. Are componenta
Carta ONU).
ECOSOC constau în:
Principalele functii _i atribuii ale în domeniul
efectuarea sau iniierea de studii privind problemele internaionale
economic, social, eultural, al învmântului, sntii _i alte domenii complexe, precum _i
Adunrii Generale, membrilor ONU _i
prezentarea de recomand ri în aceste probleme
instituilor specializate interesate (art. 62 parag. 1 din Carta ONU);
prezentarea de recomandri pentru respectarea efectiv a drepturilor omului _i
libertäilor fundamentale (art. 62 parag. 2 din Carta ONU);
- pregtirea, spre a fi supuse Adunrii Generale, de proiecte de convenii în probleme
de competena sa (art. 62 parag. 3 din Carta ONU);
- încheierea cu institu iile specializate a acordurilor stabilind condi iile în care acestea

sunt puse în legtur cu ONU, acorduri care sunt supuse aprob rii Adun rii Generale,
coordonarea activitii instituiilor specializate prin consultri cu ele _i recomandri adresate
lor, Adunrii Generale _i membrilor ONU (art. 63 parag. 1 _i 2 din Carta ONU);
obtinerea rapoartelor regulate din partea instituiilor specializate _i comunicarea
Adunrii Generale a observaiilor sale asupra lor (art. 64 din Carta
ONU);
oferirea de informaii _i asisten,
-

la cerere, Consiliului de
Securitate 65 din (art.
Carta ONU).
La lucrrile ECOSOC pot participa statele care nu sunt
membre ale Consiliului _i
reprezentanii instituiilor specializate, fr îns a avea drept de vot. In cadrul su funcio-
neaz mai multe organe subsidiare, comisii _i comitete
tehnice.
5.2.3.4. Consiliul de Tutel
Consiliul de Tutel a fost creat pentru
sistemul internaional de tutel, care cuprindea aplica,
sub autoritatea a

teritoriile ce au fost
Adunrii Generale,
inamice, ca urmare a celui de-al Doilea Rzboi desprinse din statele
mad voluntar acestui sistem de ctre statele Mondial, i teritoriile care au fost
care au
raspuns de supuse în
este compus din membri
permaneni ai Consiliului de Securitate,administrarea lor". Consiliul
IF.Lazär, The
role played by the
scfon Revista Român de Drept Kadi judgemenis to articulaing the UN legal
REVISTA-16-nov.pdf la 10 Internaional
(accesat
nr.
16/2016, system with the EU legal
2

3
A. Nstase, B.
septembrie 2019).
Aurescu, op. cit., 2015,
https://www.un.org/ecosoc/en/ (accesat
p. 437.
la 10
htp:/rrdi.rowp-content/huploads/2017/02/
ds
4
Mentionm, titlu decu
exemplu: Comisia
septembrie 2019).
_i Social Economica
Europa (CEE/ONU), Comisia Economic pentru Africa (ECA), Comisia
America Latina i Caraibe pentru Asia _i Pacific
(CEPAL), Comisia Economic i Social (ESCAP. Comicia Economic5 nantrut
ca peniru
https:/ www.un.org/en/sections/aboul-un/main-organs/, accesat la 19 ncto
pentru Asia de Vest (BCT A Ica pentrufon.
Capitolul Vii. Organizaiile interguvernamentale- subieci derivai de drept internaional public 353

La ONU, numrul teritoriilor incluse în sistemul internaional de tutel era

crearea
important. De la crearea Consiliului de Tutel, mai mult de 70 de teritorii coloniale,
incluzand 11 teritorii sub mandat, au devenit independente cu ajutorul
ONU.
teritoriu devenit independent a fost Palau, în 1994, motiv pentru care Consiliul Un
a decis sa i_i
suspende în mod oficial funcionarea _i s organizeze întâlniri atunci când se impune.
Consiliul de Tutel a avut ca obiective:
promovarea progresului politic, economic i
Social al popoarelor din teritoriile sub tutel _i evolutia lor spre independen, încurajarea
respectrii drepturilor omului _i dezvoltarea sistemului de independen a popoarelor,
asigurarea m aceste teritorii a unui tratament egal în chestiunile de ordin social, economic _i
comercial.

5.2.3.5. Curtea Internaional de Justitie

Curtea Internaional de Justiie (CIJ) este principalul organism judiciar al ONU, ce
functioneaz pe baza Cartei ONU _i a Statutului propriu, care face parte integrant din
Carta ONU. Sediul Curtii este la Haga. Este compus din 15 judectori ale_i concomitent de
Adunarea Generalä _i Consiliul de Securitate. Analiza detaliat a atribuiilor _i competenei
Curtii va fi realizat în capitolul cu privire la soluionarea diferendelor prin mijloace
jurisdicionale. Caracterul facultativ al jurisdiciei Curtii Internaionale de Justiie _i
condiiile în care aceasta poate deveni obligatorie au fost analizate în partea introductiv a
prezentei lucrri.

5.2.3.6. Secretariatul
Secretariatul ONU este un organ cu atribuii executive. Potrivit art. 97 din Carta ONU:
Secretariatul va cuprinde un Secretar General i personalul de care Organizaia va
avea nevoie. Secretarul General va fi numit de Adunarea General la recomandarea
Consiliului de Securitate. El vafi cel maiînal1funcionar administrativ al Organizaief".
Atribuiile Secretarului General constau în îndeplinirea funciilor care îi sunt
incredinate de ctre celelalte organe principale ale ONU (art. 98 din Carta ONU), în
prezentarea unui raport anual asupra activitii organizaiei, îns nu vor fi limitate la
cestea. Cata prevede, de asemenea, posibilitatea Secretarului General de a atrage atenia
Onsilhului de Securitate asupra oricrei probleme care ar putea pune în primejdie
meninerea pcii _i securitii internaionale (art. 99 din Carta ONU). Aceste dispoziii au
valoare de reguli generale, ele definesc competenele instituiei i îi acord o sfer largå de
aciune. In activitatea sa, Secretarul General trebuie s acorde
atenie preocuprilor statelor
embre, s susin valorile _i autoritatea moral a Organizaiei _i s fac demersuri pentruu
Cninerea pcii. Un alt rol pe care îl are Secretarul General este cel de a oferi bunele sale
C , modalitate specific de prevenire sau de rezolvare pa_nic a diferendelor dintre state.
In realitate, activitatea desf_urat de ctre Secretarul General a fcut din acesta un
Smbol al idealurilor Naiunilor Unite, care actioneaz în
unctionar _i, de jacto, purttor de acela_i timp _i ca diplomat, avocal,
Srace _i vulnerabile. cuvânt al intereselor natiunilor lumii, în special ale celor

1attns (hwnA2 n orad

 Capitolul VII
Solutionarea diferendelor interna ionale

Sectiuneal
Considera ii generale

în privina mijloacelor de solu ionare a

Dreptul internaional a evoluat în timp s-au schimbat

a diferendelor internaionale
diferendelor. Mijloacele admise de soluionare
Ligii Naiunilor i a Pactului Briand-Kellogg,
in secolul al XX-lea, prin adoptarea Statutului de rezolvare
categoria mijloacelor legitime
a
care au efect
avut ca excluderea rzboiului din
soluionarea
diferendelor dintre state. Pân la aceste momente, rzboiul era permis pentru
find considerat un
neinelegerilor dintre state, ca metod alternativ la mijloacele pa_nice,
drept fundamental al statului, întemeiat pe suveranitatea acestuia.
dat în
Principiul soluionrii pa_nice a diferendelor a fost consacrat pentru prima
Convenia I de la Haga din 1907, care a reglementat o parte dintre mijloacele pa_nice:
bunele oficii, medierea, comisia de anchet _i arbitrajul internaional.

Sectiunea a 2-a
Principiul soluionrii pa_nice a diferendelor internaionale
Prin Carta ONU din 1945, mijloacele pa_nice au devenit modalitatea exclusiv de
soluionare diferendelor internaionale, cu caracter imperativ.
a
Interzicerea rzboiului
pentru rezolvarea neînelegerilor dintre state are valoare de
dreptului internaional _i de norm ius cogens. principiu fundamental al
Potrivit dispoziiilor art. 2 parag. 3 din Carta ONU:
Toti Membrii Organizaiei rezolva diferendele lor
vor

pa_nice, în a_a fel îincát pacea i securitatea internaionale prin mijloace

în primejdie". nternaional, precum _i justiia s nu fie puse
Acest deziderat
Toti Membrii
se
completeaz _i cu
dispoziile art. 2
parag. 4, potrivit cruia:
Organizaiei se vor
abine, in
relaile lor
ameninarea cu forta sau la folosirea ei (..)". internaionale, de a
recurge la
in sistemul ONU,
condamnarea agresiunii, prevenirea _i
deasehit. fiind în centrul valorilor
promovate de Carta reprimarea ei ocup un loc
de utilizare
nelegal a forei armate, precum _i ONU', definiia agresiuni, ca form
forta armat fiind analizate în Situaile in care este
internaional. capitolul reteritor la
principile admisibil recurgerea la
fiundamentale ale drentsh1i
B.S. Murphy, The International Law of
1989, p. 87. Propagamda, Martinus Nijhoff Publishers, Dordms
 e r e n d e l o r i n t e r n a i o n a l é

Capitolul Vil. Solu ionarea

la nivel regional, în Convenia european pentru
_i
Consiliul Europei
reglementat
este
195 adoptat de
Acest principi din anul
reglementarea pa_nic
a difèrendelor astfel cum rezult fr echivoc din modul de
aceast definiie,
Subliniem faptul c
la 10loSirea 1orei armate impotriva suveranit tii _i
formulare, se refer în exclusivitate
stat
teritoriale a unui
integritaii forei armate este legitim2
situaii în care folosirea
Carta ONU prevede _i Consiliului de Securitate al ONU (în condiile
folosirea fortei în baza autoriz r+i
a)
VlI din Carta ONU);
prevzute în Capitolul individual sau colectiv împotriva unui atac
b)exercitarea dreptului de autoaprare
armat.

autorizarea Consiliului de Securitate, art. 39 din Carta

a) In privina folosirii forei
cu
acestuia de a
o prevedere cu caracter general care stabile_te competena
ONU cuprinde a pcii sau un act de
contra pcii, o înc lcare
califica o aciune ca fiind o ameninare
va decide m surile
care
In aceste condiii, Consiliul va face recomand ri sau
agresiune. securitaii.
41 _i art. 42, pentru restabilirea påcii i
trebuie adoptate in conformitate cu art. de operaiunea
state a fost reprezentat
Un exemplu de folosire a fortei de ctre
cunoscut sub denumirea,Furtun în De_ert" (Desert Storm),
ca rspuns fa de invadarea
cotitur în
fost considerat un punct de
Kuweitului de ctre Irak, în 1990. Operatiunea a
caz de la fondarea organizaiei
când unul dintre statele
fiind primul
dreptul internaional,
mod complet un alt stat. Trebuie menionat faptul
membre ale ONU a încercat s anexeze în
au fost rezultatul organizrii statelor, nu al actelor adoptate de
c msurile adoptate iniial
ctre Consiliul de Securitate al ONU.
Consiliul de Securitate a emis
Ulterior organizrii coaliiei militare de ctre state,
a calificat invadarea Kuweitului de
c tre Irak ca repre-
Rezoluia nr. 660/1990, prin care a aciunii. Autorizarea
cerut Irakului incetarea imediat
zentând o înc lcare a pcii _i a
nr.678/1990, care coninea recomandarea
folosirii fortei s-a realizat ulterior, prin Rezoluia
kuweitian pentru adoptarea m surilor necesare pentru a
ca statele s coopereze cu guvernul
a trupelor irakiene din Kuweit _i pentru a
asigura retragerea imediat _i necondiionata
securitatea în zon '.
restabili pacea _i
b) in privinta dreptului la autoaparare, art. Sl al Cartei ONU stabileste cã nicio
disnozitie din prezenta Cart nu va aduce atingere dreptului inerent de autoap rare
individualä sau colectiv în cazul in care se proauce un atac armat împotriva unui Membru
al Natiunilor Unite, pân cand Consilnul de Securitate va fi luat msurile nececaro
interna ionale".
meninerea
meninerea pcii _i securitii
controversat legitimitatea, din perspectiva exigenelor dreptului international. a
tiv indreptat împotriva unei posibile agresiuni sau a unei
atacului prev l de Justiie, în cauza privind Activiti militare ameninri.
_i paramilitare în si
Continutul d al
juridic principiului interzicerii folosirii forei în
relaiile dintre state _i exceptlle de la
au fost analizate
în moa detaliat, capitolul
în referitor la
principile fundamentale acesta
ale dreptului internaional
public. 196.
2 B.S. Murphy, op. cit., p.
Exemplul
ste dat în L. ed,
Reed, Mixed Private and Public
of ational Law
International Law, vol. 306, International Law
Leiden/Boston, Solutions,
Academy
of the Hague Bril/Nijhoff, Collected Courses
2003, pp. 294-295.
 Principii i institu il

356 Drept interna ional public.

individuala,
dreptul la legitim
aprare
imporiva Nicaragua', a interpretat în mod restrictiv atacurile preventive.
armate survenite si interzicând
deja
imitandu-l la cazul unei agresiuni

Sectiunea a 3-a
Notiunea ,,diferend"
de Justiie Interna ionala
NoIunea diferend a fost definit de ctre Curtea Permanent
ca de
contradicie, o opoziie
,4n dezacord asupra unei chestiuni de drept sau de fapt, o

tezejuridice sau de interese"2

unui litigu,
Curtea Internaional de Justiie mai adugat c, pentru a stabili existena
a
trebuie s se demonstreze c preteniile unei pri se opun celeilalte pari.

Sunt ca sinonime pentru aceast noiune

folosii _i termenii conflict, litigiu, disputa".
Din formularea definiiei acestei noiuni, se poate face distinc ia între diferendul de
desemneaz
natura juridic _i cel de natur politic. Diferendul de natur juridic
dezacordul cu privire la aplicarea sau interpretarea normelor juridice existente. Diferendul
politic desemneaz opoziia de interese dintre state, fr a se pune problema contest rii unei
reguli juridice sau a interpretrii coninutului _i efectelor acesteia. S-a afirmat c real1zarea
unei astfel de distincii este relativ i mai mult teoretic, întrucât, la nivel jurisdic ional
internaional, toate diferendele internaionale au natur juridic'. Ins aceast difereniere
poate avea relevan în privina alegeri mijloacelor de soluionare a neîntelegerilor dintre
state: diferendele juridice sunt, în principiu, supuse soluionrii Curtii Interna ionale de
Justiie, iar diferendele politice sunt rezolvate prin mijloace politico-diplomatices.
Principiul soluionrii pa_nice prive_te _i rezolvarea situaiilor care ar putea duce la
frictiuni internaionale, definite ca o stare de fapt care pune în pericol pacea
_i securitatea
internaional _i care ar putea da na_tere unul airerend (in sensul art. 34 din Carta ONUY.
Sectiuneaa 4-a
Categoriüle de mijloace pa_nice de soluionarea diferendelor
internationale
in principiu, statele care se aflä în diferend pot alege în mod libar
fntre ele. mijlocul pa_nic la care recurE penuru
soluionarea
exceptia cazului în care nu au stabilit in prealabil mijlocul de solutionar
neînteleoeri: dantre ele, cu
elor nasnice de soluionare a
de
direrendelor internaionale
nale se clasific5
clasifii
mijloace politico-diplomatice, mijloace soluionare a
diferendelor t.

interna ionale cu caracter universal sau regional i mijloace jurisdictionol organizatiilor

Acivilies im amd against

ICJ, Military and Paramilitary 14.
Nicaragua (Nicaragua
America), Merits, Judgment, ICJ Reports 1986, p. v.
United Stat
2 CPIJ, cauza Concesiunile Mavrommalis im Palestina, Hotrârea din 30 a
3ICJ, SouthWest Africa, Preliminary Objections, Judgement of21 Decem 924,
267.
962.
E . Decaux, op. cit., p.
2011, p. 297.
A. Nstase, B. Aurescu, op. cit.,
6Tbidem.
L.-M. Cr ciunean, op. cit., 2014, p. 4s.
7
1bidem; B. Selejan-Guan,
 357
diferendelor interna ionale
Capitolul VII. Solu ionarea
bunele oficii,
sunt: negocierea, ancheta, medierea,
Mijloacele politico-diplomatice la sau la
arbitrajul internaional
presupun recurgerea
concilierea. Mijloacele jurisdic ionale
de Justiie).
instantele internaionale (îndeosebi Curtea Internaional

a diferendelor
politico-diplomatice de solu ionare
4.1. Mijloace
a constituit
obiectul de reglementare al
Categoria mijloacelor politico-diplomatice comun a
caracter universal sau regional.
Tr s tura esenial
cu
conven ilor internaionale recomandare, iar procedura în
în cadrul lor au caracter de
acestora este c soluiile adoptate care au fost
calificate ca tehnici
stabilit prin reguli stricte, motiv pentru
sine nu este
juridice!

4.1.1. Negocierile
afl la
de soluionare pa_nic _i se
Negocierile reprezint prima procedur diplomatic are un
diferendelor dintre state, negocierea
ins_i baza diplomaiei. In materia soluionrii dintre state
direct de rezolvare a neînelegerilor
dublu rol: pe de o parte, constituie un mijloc ,
constitui o faz prealabil recurgerii la jurisdicia internaional
_i, pe de alt parte, poate acord
determina fie o soluionare definitiv a neînelegerii dintre state, fie un
astfel c poate
diferendului ori modus vivendi",
pentru recurgerea la mijloc de soluionare
un alt a

Cu titlu de exemplu, poate fi menionat art. 283 din Convenia cu privire la dreptul
mrii din 1982', care prevedeObliga ia de a proceda la schimburi de preri" in
urmtoarele situaii:

în legtur cu interpretarea sau

. Atunci când apare un diferend între statele pri
aplicarea conveniei, prile în litigiu vor proceda imediat la un schimb de p reri privind
rezolvarea diferendului prin negocieri sau prin alte mijloacepaynice.
2. De asemenea, prile vor proceda imediat la un schimb de preri de fiecare dat
cand s-a încheiat o procedur de rezolvare a unui asemenea diferend, fr ca acesta s fi
Jost rezolvat, sau cand s-a ajuns la o rezolvare, iar împrejur rile impun consult ri privind
modalitile de a o pune în aplicare".

Negocierile trebuie s fie purtate de ctre state cu bun-credin _i s fie efective, adic
prile s adopte un astfel de comportament, încât negocierile s aib
sens, s nu fie doar
formale, prile nemodificându-_i poziia iniial,
de soluionare a pentru a se accede la urmtoarea metod
neinelegerii dintre state'. La aceast obligaie se face referire în
Curfii Internaionale cu privire la legalitatea _i Avizul
folosirii armelor din nucleare, 1996, în care,
H. Thierry, op. cit., 1990, p. 77.
2E. Decaux, O. de Frouville,
op. cit.,
31. Brownlie, op. cit., 1995, p. 116. 2016, p. 389.
4
Conventia Naiunilor
Unite asupra
1982. ratificat de România dreptului mrii, încheiat la
prin Legea nr. 110/1996
dreptului mrii, încheiatá la Montego Bay Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie
privind ratificarea
anlicarea prii a Xl-a a Conveniei (Jamaica) la 10 decenmbrie Conveniei Naiunilor Unite asupra
1994, M. Of. nr. 300 Naiunilor
din 21 noiembrie Unite 1982, _i aderarea la Acordul referitor la
1996. asupra dreptului mrii,
sCIJ, Recueil 1969, p. 47, încheiat la New York la 28 iulie
parag. 85.
 fundamentale

institu ii
Principii _i
Drept internaional public. unei
358 atirm
existen a

se obliga ie
a armelor nucleare, drepto
Tratatul de neproliferare calificat
pornind de la dezarmarea nuclear ",
de a negocia cu bun-credin or d e e x t e r n e ,
,obligaii dezarmarea'.
determinat erite de
de
-

de rezultat precis functionari ai minis niveluri diferite

diferi
în general, de c tre la de
niveluri

Negocierile se poart, reluate

membri ai guvernelor,
diplomatice,
pot fi ca
c a
modalitate m o d a l i t a t e

membri ai misiunilor negocierile,

orice alt
la
de vedere tehnic, privire
reprezentare (_efi de stat). Din punct negocierilor
cu

de realizarea
soluionare a diferendelor, nu sunt diferite negocieri
unor
Purtarea
problem . flexibilitate.
regul în
o
este dat de constituie

Principalul avantaj al negocierilor a

diferendelor
nu
poate
la alt modalitate de soluionare diferendului,

prealabile apelrii o
nu se ajunge
la solu ionarea este supus

dreptul internaional, dar, situaia

în în care care
ulterior

izolarea elementelor esentiale ale litigiului

rol util în
avca un
judecii".

4.1.2. Bunele oficii diferendelor prin

a
fost reglementate ca mijloc de solu ionare
din 1899.
oficii au
Bunele
conflictelor interna ionale,
soluionarea pa_nic a ai statelor
Conven ia de la Haga pentru în mod direct între reprezentan i
care se desf_oar
Spre deosebire de negocieri, intervenia unui ter acceptat de
bunele oficii _i medierea presupun
pårti ale neinelegerii,
diferend.
c tre prtile implicate în punctele de vedere ale
de a încerca s apropie
Bunele oficii constau în aciunea terului organismelor
informale. Acest rol revine în mod special
contacte formale sau
statelor, prin Pérez de
internaionale (cu titlu de exemplu, Secretarul General al ONU,
organizatiilor din
un rol important
în negocierile dintre Irak _i ran dup primul r zboi
Cuéllar, jucat
a
din Golf,
Annan a avut acela_i rol, dup cel de al doilea rzboi
Golf, în 1986; Kofi
deplasändu-se personal la Bagdad in 1998)".

4.1.3. Medierea
Medierea, ca modalitate de soluionare a diferendelor, presupune un cadru mai formal
al negocierilor, dar mai puin formal decat al concilierin, conduse în mod direct tot de cätre
prti, la care particip i un tert, care poate face propuneri. Cu titlu de exemplu. not f
mentionate: medierea realizata de catre rapa, n 19-184, In diferendul dintre Argentina
siChile, care nu a rezolvat arbitrajul privind canaul Beagie, negoCierile organizate la Camn
avid de ctre pre_edintele Carter al SUA, intre bgipt i Israel, în
cAtre în contactele secrete dintre israel
1978; rolul asumat de
Norvegia i organizaia pentru Eliberarea
în 1993. Palestinei
le:
Caracterul facultativ al medierii determina i caracteTUl
mediatorului pentru prile neobligatoriu al
in diferend, care le pot accepta sau nu. propunerilor

CIJ, Avizul consultath cu

privire la
legalitatea armelor nucleare din
263, parag. 99. 16 iulie
2 1996, Recueil 1996
Encyclopedia.., op. cit., vol. III, p. 537. 1, p
P.
3I. Brownlie, op. cit., 1995, p. 116.
4
Exemplele sunt date de E. Decaux, O. de
5 Tbidem. Frouville, op. cit., 2016, p.391.
 capitolut Vill.

4.1.4. Concilierea interna ionala

Concilierea intermaional presupune derularea unei proceduri contradictorii, într-un
adru preconstituit prin existen a unor liste de conciliatori, dar în faa unui organ
aeiurisdicional (comisia de conciliere) i fr caracter obligatoriu. Folosirea acestui mijloc
de rezolvare a diferendelor a cunoscut o adevrat dezvoltare în perioada interbelic, când

au fost încheiate frecvent tratate de arbitraj _i conciliere.

Si ulterior acestei perioade concilierea a fost preväzut in anumite tratate de codificare,
camodalitate alternativ de soluionare a neintelegerilor dintre state. Este cazul Conveniei
o list de conciliatori) _i al
din 1969 cu privire la dreptul tratatelor (art. 66, Anexa prevede
Conveniei din 1982 cu privire la dreptul mrii (art. 284 _i Anex). In cadrul CSCE, prin de
Convenia de la Stockholm din 15 decembrie 1992, s-a creat o Curte de conciliere _i
arbitraj, care prezint particularitatea c are caracter obligatoriu recurgerea la conciliere,

spre deosebire de arbitraj, care este facultativ'.

fie un acord
Temeiul juridic pentru recurgerea la conciliere îl poate constitui deci
în litigiu, fie un tratat internaional multilateral care conine
ad-hoc încheiat de prile
în legtur cu
dispoziii speciale cu privire la soluionarea diferendelor ce ar aprea
aplicarea clauzelor sale ori un tratat multilateral având ca scop soluionarea pa_nic din
a

diferendelor, cum este Convenia european privind soluionarea pa_nic a diferendelor,

1957.
Un exemplu pentru funcionarea acestei de rezolvare a diferendelor
modaliti
internaionale îl constituie Comisia de conciliere Timorul de Est-Australia, care î_i
desf_oar activitatea în temeiul Anexei V a Conventiei privind dreptul mri".
Un alt exemplu în care se poate recurge la conciliere internaional este reprezentat de
Comventia pentru reglementarea diferendelor relative la investiii între state i persoane ale
aitor state, incheiat la Washington la 18 martie 1965* (1CSID), care, în Capitolul III,
stabile_te în detaliu funcionarea comisiei de conciliere _i modalitatea în care prile pot
recurge la aceast form de solutionare a diferendului invit.
Concilierea poate fi folosit la iniiativa unui stat contractant sau a unei persoane
ntr-un stat contractant, prin trimiterea unei cereri scrise în acest sens Secretarului General,
care va transmite o
copie a acesteia celeilalte pri.
Cererea trebuie s conin lämuriri cu privire la obiectul diferendului, identitatea
parilor _i consimämântul lor de a se recurge la conciliere potrivit regulamentului de
procedur referitor la sesizarea instanelor de conciliere
Comisia de conciliere este compus dintr-un
_i arbitraj.
de conciliatori numii potrivit conciliator unic sau dintr-un numår impar
întelegerii dintre pri. 1în cazul în care prile nu vor
un acord asupra numárului
conciliatorilor _i asupra modului de numire a ajunge la
cuprinde trei conciliatori: fiecare parte lor, comisia va
va numi un
conciliator,
Dresedintele comisiei, va fi numit prin
întelegerea dintre pri
iar al treilea, care va fi
(art. 29 din Convenie).
IFxemplele sunt date ae E. Decaux, O. de Frouville,
21. Brownlie, op. cit., 1995, p. 116. op. cit., 2016,
pp. 393-394.
3R Aurescu, Actualitate
4România a devenit parteniernalional,
la aceastá
în C. Jud. nr.
10/2016, pp. 512-513.
nentru Convenie
a 18reglementarea
Conven prin
martie 1965, diterendelor relative la Decretul nr. 62 din 30 mai 1975 privind
publicat în B. Of. nr. 56investiii între state si ratif+carea
din 7 iunie persoane ale altor state, încheiata
1975.
JOU

Rolul comisiei este de a clarifica punctele litigioase dintre pri, aceasta trebuind s
pri. In acest
depun eforturi spre a le conduce spre o soluie acceptabil pentru ambele
scop, comisia poate s recomande prilor termen unei întelegeri (art. 34 din Convenie).
La rândul lor, prile în diferend trebuie s conlucreze de bun -credin cu comisia,
s in seama în cel mai înalt
pentru ca aceasta så i_i poat îndeplini funciile, _i ,trebuie
grad de recomandärile acesteia".
In cazul in care prile ajung la o întelegere, comisia va întocmi un proces-verbal prin
care inventariaz punctele în litigiu _i ia act de întelegerea prilor. In cazul in care, intr-o
anumit faz a procedurii, comisia ajunge la concluzia c nu exist nicio posibilitate de
întelegere între pi, va închide procedura _i va întocmi un proces-verbal prin care se
constat c diferendul a fost supus concilierii, dar c prile nu au ajuns la un acord (art. 34
din Convenie).
Sustinerile prilor _i recomandãrile comisiei nu pot fi folosite, ca regul , în cadrul
unor eventuale proceduri ulterioare derulate în faa unor tribunale arbitrale Sau a unor
instane de drept comun, cu exceptia cazului în care exist o înelegere a prilor in acest
sens (art. 35 din Convenie).
Ca o regul general , dedus din informa iile expuse anterior, comisia de conciliere
poate fi prestabilit sau instituit de ctre pri, va examina diferendul existent între pri _i
va face recomandäri asupra modului de soluionare a lui, cuprinse într-un raport.
Recomandrile nu au caracter obligatoriu pentru prile în diferend, deosebindu-se, astfel,
de mijloacele jurisdicionale de soluionare a diferendelor.
Aceast modalitate de rezolvare a diferendelor este cel mai
mijloc complex
politico-diplomatic (imbin atât elemente ale anchetei, cât _i ale medierii) _i face trecerea de
la aceast categorie la arbitraj, care este modalitate
diferendelor dintre state.
o
jurisdicional de soluionare a

4.1.5. Ancheta interna ional

Ancheta internaional fost codificat ca mijloc de
a
soluionare a diferendelor dintre
state prin Convenia de la Haga din 1899 _i
Convenia I de la
procedur separat care are ca scop stabilirea Haga din anul 1907. Esteo
las statelor competena faptelor (fact-finding sau inquiry2).
de a determina dar care
rspunderii internaionale. consecinele acestora,
special în domeniul în
Activitatea comisiei de anchet, constnd in
inspectii, supraveghere (monitoring), are loc, de stabilirea situaiei de
regula, intr-un cadru fapt, verificri.
dezvoltat în timp. Convenia I de la Haga din anul 1907 instituional, care s-a
de anchet desf_oar într-o procedura contradictorie precizeaz c lucrrile comisiiloor
se
martori si experi ori comisia se poate (se pot prezenta
cArora urmeaz s deplasa pe teren cu
acceptul
documente, audia
unui raport.
ancheteze), 1ar deliberarile
sunt secrete statelor pe teritoriul
i se
in domeniul dreptului finalizeaz prin întocmirea
umanitar,
1949 prevede
instituirea unei comisinProtocolul adiional I la Conveniile de la
internaionale de
stabilire Geneva din
2
A. Nstase, B. Aurescu,
Cei doi termeni sunt congidacit.,
op. 2011, p. 300.
a
faptelor, formatä din
 361
diferendelor interna ionale
CapitolurVIl. solutionarea
cu
15 experti independeni, care inså nu a avut Convenia de la Ottawa
activitate înc.
formal de
est la interzicerea minelor ant1personal, din 1997, prevede o procedur
privire stabilire a faptelor".
clarificare" care poate avea ca rezultat trimiterea unei misiuni de
sia, In cadrul Consiliului Europei, în 1987, a fost adoptat Convenia pentru prevenirea
1orturii", prin care a fost înfiinat _i Comitetul European pentru Prevenirea Torturii _i a
alt Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT). Comitetul este format an

expert!la independeni Incare realizeaz anchete în locurile de detenie ale statelor

periodice
pri Convenie. principiu, rapoartele întocmite cu privire la fiecare stat
confidential, dar ele pot fi fcute publice cu acordul statului respectiv.
Un alt exemplu este CSCE, în cadrul c reia statele, în temeiul dimensiunii umanC
e
CSCE, pot solicita trimiterea unei misiuni a OSCE (fost CSCE) pentru a întocmi un raport
cu privire la situa ia drepturilor omului dintr-un stat parte, chiar f r aprobarea statulu n

cauz '.
La nivelul ONU, exist mecanismul anchetelor realizate de ctre experi independen i,
in special in domeniul drepturilor fundamentale. Diferite organisme ale organizaiei pot
crea comisii de anchet: raportorii speciali si grupurile de lucru ale Comisiei drepturilor
omului, comisia creat de c tre Consiliul de Securitate pentru stabilirea faptelor din
lugoslavia; comisia de anchet instituit de Secretarul General în Rwanda - în ultimele
dou cazuri rapoartele întocmite au servit ca temei pentru urm rirea penal _i sanctionarea
persoanelor de ctre tribunalele ad-hoc. Consiliul de Securitate a cerut în 2004 Secretarului
General crearea unei comisii internaionale care s cerceteze informaiile cu privire la
înclcri ale dreptului intermaional umanitar _i ale drepturilor omului în Darfurt, pentru a
determina dac au avut loc acte de genocid i pentru a identifica autorii. Comisia interna-
onal de anchet a fost condus de ctre profesonul A. Cassese i a întocmit raportul su în
ianuarie 2005. Pe baza acestuia, Consiliul de Securitate a decis s trimit procurorului de la
Curtea Penal Internaional situaia din Darfur.
Raportul nu are caracter obligatoriu pentru
pärti, ci este limitat doar la stabilirea faptelor, färä a exista posibilitatea de a propune solutii
ori a se pronuna asupra rspunderii statelor fa de diferend.
Eficienta acestei modaliti este uneori pus sub semnul intrebrii, din cauza lipsei de
fort juridic obligatorie i a dificultailor pe care Ie pot intaini experii în realizarea stabilirii
faptelor, având în vedere situaia politic i factorin de presiune de la faa locului (Republica
Democratic Congo, în 1998, teritorile palestiniene ocupate, în 2002), îns utilitatea pecare o
poate avea acest mijloc de stabilire a elementelor de fapt nu poate fi negat.
La acest mijloc a recurs România la 19 august 2004, când a declansat crearea
Comisii de Anchet Internaional, in
baza art. 3 parag. _iIAnexei IV din Conventia
a
privind evaluarea impactului asupra mediunai in cOnext
ransirontalier, pentru a stabili dac
394.
E. Decaux, 0. de Frouville, op. cit., 2016, p.
2Convenfia european pentru prevenirea lorturs a pedepselor sau tratamentelor
degradante a fost adoptat în cadrul Consiliului Europel, la 26 noiembrie 1987, a intrat în viaoa
1989, România a ratificat Convenia la 10 aprilie 194Sonvenia a intrat în vigoare fat de ea la 1
1995. A fost amendat prin Protocolul nr. I _i Proto ruarie
au nrat in vigoare la 1 matie 2002 Tev
integral _i Raportul explicativ sunt disponibile la adresa: https:/m.coe.imt/l6806dh extul
10 septembrie 2019).
3E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 395.
4 Darfur este o regiune aflat în partea de
vesta uuanunl,
httn://www.unitedhumanrights.org/genocide/genocide--uaan (accesatadela 10 septembrie
mrimea Frantei, detalii ada
20191 la
E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 397.
 lucrärile de construcie a canalului Bâstroe în Delta ucrainean a Dunrii sunt de natur sa
produc un impact negativ transfrontalier semnificativ în partea româneasc a Deltei Dunarnl
La 10 iulie 2006, aceasta a fost concluzia reinut de ctre Comisie, în unanimitate.

4.2. Mijloace cu caracter jurisdictional de solu ionare a diferendelor

Din categoria mijloacelor cu caracter jurisdicional fac parte: arbitrajul internaional _i
instantele de judecat internaionale permanente dintre acestea, vom analiza rolul Curtil
Internaionale de Justiie. Mijloacele jurisdicionale prezint trsturi comune: Jurisdicla
internaional este, în principiu, facultativ, procedura se deruleaz potrivit principiuui
procedura definitiv i cu caracter
contradictorialitii, se finalizeaz printr-o hotrâre
obligatoriu fa de pri.

4.2.1. Arbitrajul interna ional

Arbitrajul internaional constituie un mijloc de soluionare pa_nic a diferendelor
internaionale, în cadrul cruia prile la un diferend, printr-un acord formal, încredineaz
Souonarea diferendului unui ter i se supun deciziei acestuia, ca efect al unei proceduri
contencioase, în urma creia se pronun o hotrâre definitiv.
Arbitrajul reprezint o modalitate veche de solutionare a neîntelegerilor dintre state,
care _i-a pstrat actualitatea _i continu s fie folosit, în special datorit
caracterizeaz modul de derulare a
supleei care
procedurii.
Forma clasic a arbitrajului a fost
la
reprezentat de arbitrajul realizat de ctre un _ef dee
stat, cererea statelor în diferend, motivat de
prestigiul moral _i politic a
persoanei acestuia, considerat a fi garantul punerii în executare a hotrârii.greutatea
Pot fi menionate
în acest sens sentina arbitral a
Regelui Spaniei din 1906, privind diferendul dintre
Honduras _i Nicaragua, sentina arbitral dat de
în 19772,. Regina între Angliei, Argentina _i Chile,
Dezvoltarea arbitrajului instituionalizat a avut loc la finalul secolului al
codificarea acestuia ca modalitate de rezolvare a XIX-lea, prin
1899 pentru rezolvarea pa_nic a conflictelor diferendelor, în
Convenia de la Haga din
din 1907, în cadrul creia a fost instituit Curtea internaionale. A urmat
Conferina Haga de la
Permanent de Arbitraj,
prin
(art. 41 _i urm.), cu sediulConventia
pentru rezolvarea pa_nic a diferendelor internaionale
in actualul Palat al Pcii. Fiecare dintre statele pri la
la Haga,
numeste câte patru personaliti care se afl lista
Convenia de la Haga din 1907
pe de arbitri, dar
recurg la aceastmodalitate de prile care doresc s
arbitri _i alte persoane, motiv soluionare neinelegerilor
a au libertatea s desemneze
pentru care au fost formulate crtici ca
acestei instituii. cu
privire la eficienta
Recurgerea la aceast modalitate este foarte clar
sintetizat în textul
1907, în art. 37, în urmtoarea formulare: Conventiei din

,Arbitrajul internaional are ca obiect rezolvarea

judectori ale_i de ele i pe baza respectrii diferendelor dintre state nrin
implic dreptului. Recurgerea la arbitrajul
obligaia prilor
de a se
supune hotrárii arbitrale cu bun-credin" internaional
(trad. a.).
Exemplul este dat de A. Nstase, B. Aurescu,
E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., op. cit., 2011, p. 300.
2016, p. 399.
 itolul VII. Solutionarea diferendelor internaionale
363
Conventia asupra dreptului mrii din anul 1982 a prevázut
special, cu competena de a soluiona înfiinarea unui Arbitra/
cu diterendele intre pårile
interpretarea sau aplicarea convenilor in domeniul pescuitului, Conveniei, ivite în legtur
mediului marin, al cercetrii _tiinifice marine, al nav1gaiei i al proteciei _i conservrii
In acest caz, tribunalul arbitral aprrii mediului marin.
special prezint tråsturi speciale, datorit
a) acioneaz ca organ de ancheta, caz in
care poate stabili
dublului rol:
diferendul _i, la cererea prilor, poate formula faptele care au generat
b) acioneaz _i ca instan de judecat recomandri;
definitive _i obligatorii, pentru pårile internaional, situaie în care pronun hotràr1
Tot în cadrul ONU, la nivelul implicate conflict.
în
Bäncii Mondiale al _i Fondului Monetar Internaional, a
fost creat Centrul
Internaional
pentru Rezolvarea Diferendelor
(International Centre for Settlement of Investment privind Investiiile
privire rezolvarea diferendelor referitoare la
la Disputes ICSID), prin Convenia
care instituie atât un tribunal investiii între state _i cetenii altor statecu
arbitral, cât _i o comisie de conciliere.
Trsturile care difereniaz aceast instituie arbitral de altele
de urmtoarele elemente: sunt, în principal, date
i.
competena specializat a tribunalului pentru
investiiile realizate într-un stat parte,
-

în mod direct, de ctre sträini (persoane fizice sau

ii. subieci juridice) i
care au calitatea de
procedurii statele pe teritoriul crora s-au
-

realizat investiiile directe i cei

investitori, find o procedur contencioas între un stat _i
transnaionale. societi
Rezult c, urmare dezvoltrii
pentru soluionarea
a
dreptului internaional, arbitrajul nu este rezervat doar
relaiilor interetatice, ci a fost folosit i pentru rezolvarea
dintre state _i organizaii
internaionale (acordul privind sediul ONU din 1947neînelegerilor
dintre Statele
Unite ale Americii _i Avizul consultativ al
Curtii Internaionale de
organizaii non-guvernamentale. Frana _i Greenpeace au Justitie?), state _i
nstituit la Geneva o
arbitral privat, care, în 1987, a decis obligarea Franei la instant
scufundarea deliberat a vasului Rainbow plata de despgubiri pentnu
tru
Warrior aparinnd Greenpeace,
sentint a crei motivare nu a fost facuta publica". Aceast hotrâre în 1985, într-o
confundat cu cea dat ulterior, între Franta i Noua Leeland, în 1990, arbitral
în
nu trehinie

la problemele aprute între Noua Zeelanda i Frana referitoare Cauza cu nrivire

la interpretarea sau ani urea
'Conventia cu privire la rezolvarea diferendelor referitoare la imvestitit into
(Convention on the settlement of ivestmment disputes berween states and nationols
aenii altor state
elaborat de ctre Directorii Execut1vi ai Banci Intemaionale pentru Reconstruet oner states) a fost
Mondiala). care, la 18 martie 1965, impreuna cu Kaportul Directorilor Executis Dezvoltare (Banca
membre ale Bánci Mondiale. find deschisd spre semnare i ratificanre. Conventu
octombrie l1966, când a fost ratificata de 20 de state. In prezent are 154 de state n a
prezentat-o
intrat în vigoar, el
procedur, atât pentru conciliere, cat i pentru arbitraj,
sunt disponibile la
adresa:
Pages/icsiddocs/ICSID-Comvention.aspx (accesata la 10 septembrie 2019
2
CIJ, Avizul consultativ
26
din aprilie 1988, Recueil
1988, p. 49.
3E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 401. Vasul Rainbow .
https:/ icsid.worldbank.org/en
în
Marii Britanii _i Irlandei de Nord,
era ancorat
al ckland, Noua
flotilei Greenpeace, care protesta impotriva
Greenpeado ncezi,
testelor nucleare
franceze în Zeeland,
Pacific. A fostt_i urma
Pacific uma sãs fie în
agen!
explozii cauzate de doi ageni Se secrei francezi, la 10 iulie 198s1in
1985. Un fruntea
nivel
internaional
internaional _i a dc fotograf scufundat, în urma
racirea relailor Greenpeace
la
Incidentul a provocat scandal dus la unei
la arestarea, judecarea _i
ntru
c o n d a m n a r e a pentru
omor a celor doi dintre
a fost
ucis în
Geneva a obligat Franta la plata de despgubi (aprox. 8,1 ageni
milioane secrei implicai. NouaZeeland explozie.
_i Franta i
pentru daune agravate _i cheltuielile cauza de procedur . dolari Tribunalul arbitral de la
americani) pentru ninui
 364
cu probiemcle
cele dou in legtur
la 9 iulie 1986 între
state

a dou acorduri, încheiate

aprute in cauza Rainbow Warrior"

arbit
la aroiray
pärtilor de a recurge
4.2.2. Formele de exprimarea acordului
prti în temeiul voinei acestora", materia-
Instana arbitral soluioneaz litigiul dintre declaraie
compromis. clauz compromisorie,
lizat in documente juridice -

acord de
unilateral . de
reprezint un
internaional, incheiat
tratat
a) Compromisul (acordul de compromis) diferendului aprut
intre ele unei
solutionarea
parile implicate în diferend, prin care supun arbitral
pre
fi arbitru unic, colegiu ad-hoc sau tribunal
Imstane arbitrale (care poate Odata
Acordul de compromis este guvernat de regulile dreptului
tratatelor i,
constituit). In acest caz,
în diferend.
intrat îm vigoare, are juridic obligatorie pentru prile
valoare
arbitrajul nu era obligatoriu pentru prile în diferend, ci facultativ. inclusá într-un
o clauz general sau special,
tratatDClauza
compronmisorie reprezint
interna ional încheiat de pri, anterior ivirii unei neîn elegeri, prin care acestea aleg

arbitrajul pentru soluionarea eventualelor neîntelegeri dintre ele cu privire la interpretarea

sau aplicarea acelui tratat. In acest caz, nu este avut în vedere un litigiu actual, Ci unul
eventual. Aceast form de exprimare a voinei prilor poate avea un caracter general, caz
in care se aplic tuturor diferendelor ce se pot ivi între statele respective. In acest caz,
recurgerea la arbitraj are caracter obligatoriu pentru pris.
c) Declaratia unilateral a statului se face la semnarea, ratificarea unui tratat ori la un
alt moment ulterior, pentru alegerea arbitrajului ca modalitate de rezolvare a diferendelor,
privind aplicarea unui tratat internaional.
O form
particular de exprimare a voinei statelor de a apela la arbitraj a fost specific
perioadei interbelice, când a fost adoptat Actul general de arbitraj°, în 1928, revizuit în
1949, pentru a se adapta cadrului ONU. Acesta prevedea c, în cazul
internaionale, prile fi e_urii concilierii
vor obligate s recurg fie la arbitraj, fie la instana internaional
pentru soluionarea diferendelor politice dintre ele.
In ceea ce prive_te competena material,
pe calea arbitrajului pot fi soluionate atât
diferende de natur juridic, cât _i cele de natur
politic dintre
evoluiei i dezvoltrii relaiilor comerciale internaionale _istate, dar în prezent, datorit
a domeniului
strine, se recurge la arbitraj _i în situaii m care
neinelegerile au ca investiiilor
juridice de drept privat. pri state _i entiti
Orice tribunal arbitral î_i determin
arbitral ori a altor tratate _i a principilor
competena pe baza
interpretrii compromisului
generale de drept, fr a face
de putere, _i exces
1 Case concerning the
difference between New Lealana and France
application of two agreements, concluded on
9 July 980 berween the two concerning
Droblems arising from the Rainbow Warrior Afar,
the interpretation or
States and which related to the
vol. XX, pp. 215-284, disponibil i la adresa: Keporis of International Arbitral Awards, United
10 septembrie 2019).
Nations.
nip:7egaL.m.orgr1aa/ cases/vol_XX/215-284.pdf (accesat la
R. Miga-Be_teliu, op. cit., vol. l1, 2008, p. 10.
3
E. Decaux, 0. de Frouville,
op. cit., 20l6, P.
international, în Doctrin _i jurispruden +0,VOnstantin,
Arbitraj
de Vest, internaional
internallonau,
E. Decaux, O. de Frouville, op. cit., 2016, p. 402.
Du.
OnmVersitaii
Timisoara,
si iwisdictie
374 2004.n.
Acrul general de arbitraj [General Act
of Arbitration
adoptat la Geneva, la 26 septembrie 1928. A intrat in vigoare(acyic
la 16
Settlement of International nisdadi 7
august 1929, ttns:ltras ut
 care o urmeaz în soluionarea litigiului, fiind caracterizat
stabileste si procedura pe
flexibilitate.
printr-un grad m a r e de
are for juridic obligatorie pentru prile litigante
Sentinta arbitral trebuie motivat,
lucru judecat (res iudicata).
_i beneficiaz de autoritate de
la arbitraj este reprezentat de litigiul
Unul dintre exemplele recente de recurgere
tribunalul
Marea Chinei de Sud, dintre Filipine _i RP Chinez, arbitrat de c tre
privind ONU privind
Anexei VII a Conveniei
arbitral special constituit în temeiul dispoziiilor
dreptul mii, la 12 iulie 2016.

4.2.3. Jurisdicia internaional propriu-zis, permanentä

neînelegerilor dintre
deosebire de arbitraj, care este o form veche de rezolvare a
Spre avut succes de la
state, justiia internaional permanent este o idee mai recent _i care nu a
Internaional a Prizelor Maritime, care a
prima încercare. In acest sens, amintim Curtea
la instituirea unei Curi
fost reglementat prin Convenia (XII) de la Haga cu privire
care nu a intrat în vigoare.
Este
Internaionale de Prize Maritime, din 18 octombrie 1907,
acord internaional prin
relevant menionarea sa în aceast materie, întrucât a fost primul
care statele
care s-a incercat constituirea unui tribunal permanent în acest domeniu, in
s tran_eze problema capturrii navelor _i a
încrc-
stabileau la nivel naional instane care

turii lor, în caz de rzboi'.

intrat în vigoare Statutul Curii Permanente
La 1921, în cadrul Societii Naiunilor, a

de Justiie, al crei rola fost preluat de ctre Curtea Internaional de Justiie.

In prezent, jurisdicia internaional permanent este reprezentat de Curtea
Intermaional de Justiie la nivel universal _i de ctre instanele internaionale regionale
(Curtea de Justiie a Uniunii Europene, Curtea European a Drepturilor Omului din cadrul
Consiliului Europei, Curtea Inter-American din cadrul Organizaiei Statelor Americane,
Curtea African a Drepturilor Omului, în cadrul Organizaiei Unitii Africane). Instanele
Tegionale menionate sunt calificate drept instane de a doua generaie, adic la procedura
erulata in fata lor pot lua parte nu doar statele, ci i persoane fizice, grupuri de persoane
fizice sau juridice,
organizaii neguvernamentale".
Prezentul capitol se va concentra pe prezentarea modului de funcionare _i a compe-
tenei Curii Internaionale de Justiie.
renu O prezentare a situaiei de fapt _i sentinei
international, în C. Jud. nr. 10/2016, pp. 511-512. a
arbitrale, a se vedea B. Aurescu, Actualitate
Convenlia (XI) de la
Haga cu privire la instituirea unei
Convention (Xl) relative à l'établissement Curti Internaionale de Prize Martime
fost adoptat la d'une Cour
18 octombrie 1907, la A Doua internationale des prises. La Haye, 18 octobre
190/Ja
1907, Actes et
Documents, La Haye, 1907, vol.Conferint de Pace de la
Haga, Haga, 15 iunie-18 Octomoric
https://www.icrc.org/applic/ini/
engl. prize) este 1olosit in dih.
I, pp. 668-670. Textul
naf/INTRO/235 (accesatä la 11 integral este disponibil _i la adresa
nerciale, crei validitatecontextul
a rzboiului naval septembrie 2019). Termenul ,prize " (r. prises
3
A. Eyffinger,
La
trebuia
Cour apreciat de o _i se refer la capturarea de
instan nave inamice, de marta
p. 63. internationale de
de
Justice 1946-1996, judecat. sau
AR Aurescu, Kluwer Law
Sistemul jurisdicjilor internaionale, International, Hague, 199,
ed. a 2-a, Ed CH
 DIEpt internaional public. Principii _i institugil Ta
4.2.4. Curtea Internaional de Justitie
Este organul judiciar principal al Naiunilor Unite. conform art. 92 din Carta ONO ATC
caracter permanent _i funcioneaz în conformitate cu Statutul su, stabilit p e a
Statutului Curii Permanente de Justiie International si care face parte integrauta din
Cartã.
Curtea sesizat de ctre toate statele membre ale ONU, care suntip0
p0ate fi
pri la Statutul Curii, dar _i de statele nemembre ale ONU, dac aacestea accepta
Curii recomandrii
_i aude primit aprobarea Adunärii Generale a ONU ca urmare a recomandan
Consiliului Securitate (art. 93 din Cartä).

A. Structura Curii

Curtea se compune din judectori permaneni, judecätori ad-hoc _i camerele Curll.

Päci.
Sediul Curtiipermanen
Judec torii
Internaionale
de Justiie este la Haga, în
i sunt în num r
Palatul
de 15, ale_i pe 9 ani (_i sunt reeligibili), de catre
Consiliul de Securitate _i Adunarea General a ONU, indiferent de cet enia lor, dintre
persoanele care se bucur de cea mai înalt consideraie moral i care îndeplinesc in farile
lor de origine condi iile de exercitare a celor mai înalte funcii judiciare sau sunt juri_ti cu
inalta competen în materia dreptului interna ional (conform art. 2 _i art. 5-15 din Statutul
Curti). Alegerea membrilor Curii trebuie s reflecte reprezentarea marilor forme de
CiVilizaie i a principalelor sisteme juridice ale lumii (art. 9 din Statutul Curtii), potrivit
principiului repartizärii geografice (cinci judectori din tärile occidentale, trei judectori din
Africa, trei judectori din Asia, doi judectori din America Latin, doi judectori din
Europa de Est).
Judectorii ad-hoc pot fi numii de orice parte la
diferend, dac niciunul dintre cei un
15 judectori este cetean
nu al
su, _i au aceleai drepturi ca ceilali
judectori, dar numai
pentru diferendul laa crui judecat particip (art. 31 din Statut).
Prezena judectorului ad-hoc nu il transtormå intr-un
judector
obligatia de independen, ca _i judecatorii
naional, acesta având
permaneni', ci poate fi interpretat
de exhaustivitate dat statului respectiv ca o
garanie
Regula, în privina exercitrii activitail, este cea a
exista si exceptii, în condiiile prevazute de statut _edinelor plenare, de la care pot
(art. 25 din Statutul
Curtea poate constitui camere, la iniiativa sa sau la
cererea
Curtii). Oricând.
trei sau mai multi judectori, pentru a judeca prilor, care sunt alctuite din
o anumit cauz (în
Statut). De asemenea, Curtea infineaza condiiile art, 26 din
nentru rezolvarea prompt a cauzelor, anual o camerå compus din
cinci iudectori
pourivir unel proceduri sumare tori,
Subliniat în doctrin c între recurgerea la (art. 29 din Statut)
s-a
nal arhitral format din cinci membri suntcamera mici
de cinci
judectori _i recurgerea la i n
Curtii nu niciun judector cetean
este diferene, mtrucät, dac în n
al
unuja dintre statele påri la
iudecâtii Curtii, fiecare dintre påri poate Solicita componenta
am mentionat _i mai sus, situaie care este numirea diferendul
unu Judector ad-hoc, dedus
similara cu
Cadrul procedurii de arbitraj (deoarece prerogativele de care dispun asa cum
se
ajunge in
situala in care in
statol
în ambele
Art. 20 din Statut camii
cazur
public Curii
prevede: ,Inainte de
intrarea în funcie, fiecare
a
2E.
o
declaraie solemn c î_i exercita atribuile în mod
va membru al Curtii
Decaux, O. de Frouville, op. imparial i con_tiinciosva fano
cit., 2016, p. 408. dina
 367
interna ionale
dpitolulVHi. Solutionarea diferendelor
statelor în
arbitri -
având na ionalitatea
judectori sau
ddespre doi membri
-

diferend)
B. Comperena Curii lInternaionale de Justiie
conten-
uivitStatutului su, Curtea Internaional are dou tipuri de competen:
cioas i necontencioas.

B.1. Competena contencioasa

Competena contencioas a Curii este structurat la nivel personal (ratione personae)

_i material (ratione materiae).
COmpelenfa personal (ratione personae) este dat de subiecii
de drept internaional
care se pot prezenta în faa sa, este deci o competen strict interetatic. Sub acest aspect,
Statutul CD limiteazä prile doar la statele pri (statele membre ale ONU ori cele
nemembre al cror acces la jurisdicia Curtii este stabilit de ctre Consiliul de Securitate),

excluzand persoanele fizice _i organizaiile internaionale (conform art. 34 parag. I din

Statut).
Competenta material (ratione materiae) vizeaz diferendele supuse judecii, cu
privire la care Statutul CIJ menioneaz dou categorii de cauze: cele pe care i le supun
prile _i toate chestiunile prevzute în mod special în Carta ONUU sau în tratatele _i
conveniile în vigoare. In acest sens, art. 36 parag. 1 din Statutul Curii prevede:
In competena Curtii intr toate cauzele pe care i le supun prile,
chestiunile prevzute în mod special în Carta Naiunilor Unite sau în tratatele precum _i toate

in vigoare". i conveniile
Din formularea acestui text rezult c în
competena CIJ introrice diferend (de natur
juridic sau politic) ivit între statele care au acceptat
enumerarea problemelor pe care le jurisdicia Curii. Detalii _i
poate analiza Curtea sunt cuprinse în art. 36 parag. 2 din
Statutul su:
. . jurisdicia Curii pentru toate diferendele de
a. interpretarea unui
tratat;
ordin juridic având ca obiect:
b. orice problem de drept
internaional;
C. existenta oricrui
fapt care, dac ar fi stabilit, ar
constitui înclcarea
internaionale; unei obligatii
dnatura sau întinderea reparaiei datorare
internaionale". pentru înclcarea
unei obligatii
Turisdictia Curii este fundamentata pe
noate fi exprimat anterior _i ndiferent de consimmântul statelor pri în
EDrimarea consimmântului producerea unui diferend litigiut, care
lizeaz prin dou modaliti: anterior _i ndiferent de sau dup
printr-o declaraie producerea unuiproducerea lui. diferend
1
Ibidem, p. 409. unilateral, care se
depune la
se
2
A. Nstase, B. Secretarul
At. 34 parag. 1Aurescu, op. cit., 2011,
din Statutul p. 308.
cit., 2013, p. Curii prevede: ,Numai
B. Aurescu, op.
1; H. statele pot fi
Thierry, op. cit., 1990, pri în cauzele supuse Curti"
p. 91.
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii _i institutii
368
diferendele
statul se oblig s supun jurisdiciei Curii toate
General al ONU, prin care
36 parag. 3
în raport cu alt stat care accept aceea_i obligaie (conform art.
care ar aprea care statele
includ o
sau prin anumite tratate bilaterale sau multilaterale, în
din Statut), eventualele diferende
accept s supun jurisdiciei Curtii
clauzà compromisorie, prin care

aprute intre ele, în cazul aplicrii

tratatului respectiv
Interna ionale de
Curii
Un astfel exemplu
de declaraia de acceptare a jurisdiciei
este
lucrari.
ctre România, din 2015, analizat în partea introductiv a prezentei
face prin compromis,
Exprimarea consimmântului dup producerea diferendului se include în con inutul
acordul special încheiat între state în acest scop _i
care
care reprez1nt
state au depus
såu problemele asupra crora prile doresc s se pronunte Curtea. Mai multe
unilaterale de jurisdiciei obligatorii a Curii Intermaionale de
deja declaraii acceptare a

Justitie art. 38 din Statutul Curtii

Dreptul aplicabil de judectorii Curii este stabilit de dispoziiile
Internaionale de Justiie, analizat în capitolul referitor la sursele dreptului internaional.
su de
Procedura în faa Curii estestabilit prin Statutul Curtii _i Regulamentul
în urma mai multor revizuiri în anul 1978, i include atät faza scrisa,
Tuncionare, adoptat
cât i pe cea oral, la care prile pot fi asistate, dezbaterile fiind publice. Limbile oficiale
ale Curtii sunt engleza _i franceza (art. 39 din Statut).
Curtea poate dispune, cu titlu provizoriu, luarea de msuri conservatorii. Cu titlu de
exemplu, poate fi menionat ordonana de msuri provizorii emisä de Curte în cauza
LaGrand, la 3 martie 19992,
Hotrârea Curii se pronun cu majoritate de voturi, este motivat, prezint caracter
definitiv i obligatoriu', fiind opozabil doar pårilor in litigiu, fa de care se bucur de
autoritate de lucru judecat (art. 56 _i urm. din Statutul Curii).
In ipoteza refuzului de executare de cätre statul obligat, punerea în executare a hotärârii
se face de ctre Consiliul de Securitate (art. 94 din Carta ONU"), care va putea lua msurile
necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotaräriu. Recurgerea la aciunea Consiliului de
Securitate reprezint ultima ratio _i a fost folosit o Singur dat pân în prezent, cu privire
la hotärârea pronunat de Curte în cauza privind Activitäi militare
_i paramilitare în si
impotriva Nicaragua, cänd a fost invocat art. 94 din Carta ONU impotriva Statelor Unite
ale Americii, însfr succes.
in general, hotrârile pronunate de Curte sunt executate de ctre
prti, pe baza
bunei-credine'. Ca exemple ale unel conaune onurare pot Il menionate urmtoarele
situatii: Frana nu s-a conformat imediat ordonanelor Curii in cauza privind
nucleare, încercând s conteste validitatea acestora, nsa a pus capt
experimentele
experimentelor
Olist complet a acestora se gse_te la adresa: htip://www.ic-cij.org/enldeclarations (accecatz
septembrie 2019).
2ICJ, LaGrand (Germany v. United States of America), Provisional Measures, Order of 3 March
1999 1cJ
Reports 1999, p. 9.
H. Thierry, op. cit., 1990, p. 94.
4Art. 94 din Carta ONU prevede: ,1. Fiecare Membru al Naiunilor Unite se oblig s se
hotärârii Curtii Internaionale de Justiie în orice cauz la care este parte. 2.
confa meze
nu va executa
Daca oricare dintre
prile la a co
obligatiile ce-i revin în temeiul unei hotrâri a Curii, cealana parte se va putea adresa Consilil
ae
Securitate, care poate, în caz c socote_te necesar, s fac recomandar1 sau s hotrasc msurile d luat
pentru aducerea la îndeplinire a hotrârii".
V. Constantin, Arbitraj
internaional.., op. cit., p. 381.
 diferendelor interna ionale 369
apitolu VII.Solutionarea
atmosferice la scurt timp dupa pronun area lor, Iranul, in cauza privind personalul
diplomatic la Teheran, nu s-a conformat ordonanelor privind msurile provizorii i nici
hotrârii, dar ostaticii au fost eliberai ca urmare a medierii efectuate de Alger'.
Curtea, la sesizarea oricäreia dintre pri, poate s i_i interpreteze propria hot râre.
Hotärârile Curii sunt supuse revizuiri, dac s-a descoperit un fapt necunoscut de Curte sau
de partea care solicit revizuirea, pana la pronun area hotarärii, de natur a influen a decisiv
soluionarea diferendului.

B.2. Competena consultativ a CIJ

Curtea este abilitat sä emit avize consultative în orice problem juridic, la

solicitarea Adunrii Generale ONU sau a Consiliului de Securitate (art. 65 din Statutul
Curtii). Adunarea General a ONU poate autoriza ca _i alte organe ONU, cum sunt
instituile specializate, s solicite avize în problemele privind sfera lor de activitate
(conform art. 96 din Carta ONU). Rezult c statele nu pot solicita Curti pronuntarea de
avize consultative.
Avizul consultativ reprezint un r spuns calificat al Curtii asupra unei probleme
juridice aflate în dezbaterea ONU ori a unei instituii specializate din cadrul Organizaiei _i
nu are caracter obligatoriu, dar prezint autoritate juridic deosebit , care determin
respectarea lui?.

Repere de jurispruden
Obligatia statelor aflate în diferend de a negocia

CU, Legalitatea amenintrii sau folosirii armelor mucleare, Avizul consultativ din 8
iulie 19963

98. (..) dreptul internaional i, odat cu el, stabilitatea ordini

juridice interna ionale pe care are vocaie sa o guverneze sunt obligate sã
suporte divergen e de opinie Care exista i in prezent, cu privire la
statutul iuridic al armelor atat de distrugtoare, cum sunt
armele
nucleare, în consecin, se dovede_te a fi
important încetarea acestei
situaii: dezarmarea nuclear complet promis de mult vreme se
prezint ca un mijloc privilegiat de a se
ajunge la acest rezultat.
ag Curtea analizeaza in aceste Circumstane
ticalul VI din Tratatul cu privire la
importana consacrrii,
cu bun-credint
neproliferarea armelor nucleare,
nucleare.
a obligaiei de a
negocia dezarmarea
dispoziie este formulat astfel: nuclear. Aceast
alspo «Fiecare dintre parfile semnatare sese
redin, încetarea Cursel armelor angajeaz ss continue, cu
cu
nucleare la o dat apropiat _i
1 Exemplele sunt date de H.
Thierry, op. cit., 1990, D. 94.
2 A. Nstase, B.
Aurescu, op. cit., 2011, p. 310.
A cality of the Threat or Use
98, 100 _i 103. of Nuclear Weapons,
1996, p. 226, parag.
Advisory Opinion of 8 July 1996, ICJ Reports
 fundamentale
Drept interna ional public. Principii i institutii

370 de dezarmare
unui ratat interna ional
in baza
dezarmarea
nuclear _i strict _i eficient».
interna ional
sub control cea a unei
general _i complet, analizate o depa_e_te pe
Sfera de aplicare a obliga iei în cauz , aici, este de a see
comportament; obliga ia
obligaii de sub toate aspectele prin -

simple dezarmarea
nuclearâ

ajunge la
rezultat clar - care
care
este cu
este realizarea Cu
comportament
determinat,
unui
adoptarea
aceast privin.
a negocierilor în concluzie
bun -credin
de a negocia _i de a ajunge la o
100. Aceast dubl obligaie de neproliferare
la Tratatul
cele 182 de state pri
prive_te în mod formal a comunit ii interna ionale."
a armelor nucleare,
adic m a r e a majoritate

Hot rârea din 25

Proiectul Gab íkovo-Nagymaros (Ungaria C. Slovaciei),
CII,
septembrie 1997
durabil exprim foarte bine
bine
,140. (..)Conceptul de dezvoltare
mediului.
necesitatea de a concilia dezvoltarea economic _i protecia
Pentru aceast spet, aceasta înseamn c prile trebuie ca, împreun ,
s examineze din nou efectele asupra mediului ale neexploatärii centralei
de Gabikovo. în mod particular, ele trebuie sä g seasc o soluie
satisfäctoare în ceea ce prive_te volumul de ap deversat în vechea
albie a Dun ri _i în bratele situate de o parte _i de alta a fluviului.
141. Nu este sarcina Curii s determine care va fi rezultatul final al
negocierilor purtate între pri. Pärile sunt cele care trebuie s g seasc
prin comun acord o soluie care s in cont de obiectivele tratatelor
care trebuie atinse de manier completä _i integratoare - _i de normele de
drept internaional al mediului _i de principiile dreptului cu privire la
cursul apelor interna ionale.
142. Ceea ce impune prtilor regula pacta sunt servanda, astfel cum
este reflectat în art. 26 din Convenia de la Viena din 1969
cu privire la
dreptul tratatelor,este de a gsi, de comun acord, o
soluie în cadrul de
cooperare pe care îl prevede tratatul.
Art. 26 asociaz cele dou
elemente, care sunt de
Acesta dispune c
«Orice tratat internaional in importan egal.
vigoare este obligatoriu
pentru pri _i trebuie s fie executat de ele cu
Curtii, acest ultim element înseamn c, in acest bun-credin». In opinia
caz
particular,
tratatului _i intenia cu care a fost
încheiat trebuie sâ prevaleze scopul
aplicarea lui literal. Principiul fat de
bunei-credinte obligâ prile s îl
maniera rezonabil
_i în a_a fel incât scopul sãu s poat fi atins."aplice de
 OulVII. Solutionarea diferendelor internaionale 371
Competen Curii în materie de avize consultative
C, Tnterpretarea tratatelor de pace încheiate
Avizul consultativ
din 30 martie 1950 (faza I)
cu
Bulgaria, Ungaria i România,

Consimmântul statelor pri la

Jurisdictiei Curtii în materie contencioas. un diferend este fundamentul
de avize, atunci
când cererea de
Situatia este diferit in materie
legatur pronuntare a unui aviz
consultativ are
cu o
problem juridic pendinte intre state.
are decât un caracter consultativ:
ca atare, nu are
Rspunsul Curii
nu

urmare, niciun stat, membru sau efect obligatoriu. riu

calitate så împiedice darea nemembru al Natiunilor Unite, nu are
unui rspuns la o cerere de pronunare a
aviz c ruia
Naiunile Unite, în scopul clarificrii unu
recunoscut oportunitatea. Avizul este dat de Curtepropriilor aciuni, 1-au
nu statelor, Ci
organului abilitat de a-1
solicita; rspunsul
Curtii, ea însá_i «organ al constituie o
participare a
Naiunilor
principiu, nu ar trebui refuzat."
Unite», la aciunea Organizaiei _i, 1in

CIJ, Sahara Occidental, Avizul consultativ din 16 octombrie 1975

In aceast cauz, Curtea a fcut aluzie la o situaie în

decisiv
care ar putea exista un motiv
pentru a nu pronuna un aviz consultativ.

32. Curtea a recunoscut câ lipsa de

determina s nu pronune avizul solicitat dac,
consimmânt putea-o ar
în circumstantele unui
caz dat, consideraii
inänd de caracterul
judiciar al acestuia
un refuz de arspunde. Pe
scurt, consimamantul unui stat impune ar

interesat
pstreaz importana nu din punctul de vedere al competentei Curtii, îsici
pentru a aprecia dacâ este oportuna darea unui aviz consultativ.
33. Astfel, lipsa consimtamantului unui stat
interesat poate, în
anumite circumstane, sa iaca
pronunarea unui aviz
caracterul judiciar al Curiu. Aceasta ar ii Situaia dac incompatibil cu

acceptarea unui ráspuns ar avea ca eiect eludarea

faptele ar aráta cã
c ruia u n stat nu este sa obligat principiului potrivit
judiciare dac nu consimte în acest sens.
supun un
diferend soluionrii
astfel de situaie S-ar
produce, puterea
are a in baza art. 65 parag. T din
Statut ar
discreionar
oferi
pe care o
suficientepentru a se a8a pclarea mijloace juridice
consim ämântului de acceptare a jurisdictiei principiului fundamental
a l tundamental al
al

1CL nterpretation of Peace reaies,

AdVIsory Opinion of 30 March 1OcO
 Drept internalonal public. Principi sLtu
372

Caracterul m surilor provizoriü c o n s e r v a t o r i

Americii), M suri provizorii,

LaGrand (Germania c. Statelor Unite ale
CIJ, Cauza
Ordinul din 3 martie 1999

Statele Unite aunuia dintre fraii

Ulterior execut rii de c tre
Germania a solicitat Curii _i sá dispuna
LaGrand, la 2 martie 1999, pentru c a
Statele Unite s ia toate m surile
m suri provizorii prin care
la pronun area
german s nu fie executat pâná
cel de al doilea cetean
hot rârii definitive de c tre Curte. 24 februarie 1999 a
In c e r e r e a sa, Germania a ar tat c pe data de
_i a
fost executat Karl LaGrand, în ciuda tuturor apelurilor la clemen a
diplomatice efectuate, _i c data executárii lui
numeroaselor intervenii c e r e r e a de masuri
Walter LaGrand e r a fixat la 3 martie 1999, iar
de
este formulat în interesul acestuia. Germania a subliniat,
provizorii ca principii
asemenea, importan a _i caracterul s a c r u al vieii umane, din Pactul
bine stabilite de dreptul interna ional. Astfel, potrivit art. 6
este
international cu la
privire civile _i politice, dreptul la via
drepturile
inerent persoanei umane _i acest drept trebuie protejat prin lege.
intr in
Curtea a notat c puterea de a dispune m suri conservatorii
sfera de aplicare a art. 41 din Statutul s u _i are ca obiect protejarea
drepturilor fiec reia dintre pri în a_teptarea pronunrii hot rârii; c
astfel de m suri nu pot fi dispuse decât dac se cauzeaz drepturilor în
litigiu un prejudiciu ireparabil. Curtea a re inut c ordinul pentru
executarea lui Walter LaGrand a fost dat pentru 3 martie 1999 _i c
executarea sa ar produce un prejudiciu ireparabil drepturilor invocate de
c tre Germania în cauz . Curtea a subliniat faptul c problemele aduse
in fata sa nu privesc drepturile statelor federale care compun Statele
Unite de a recurge la pedeapsa cu moartea pentru infrac iunile cele mai
odioase _i c func ia Cur ii este de a rezolva diferendele juridice interna-
tionale dintre sttate, în leg tur cu interpretarea sau aplicarea conven-
tiilor interna ionale, _i nu de a ac iona ca o instan de apel în materie
penal.
Curtea a dispus urm toarele m suri provizorii:
Statele Unite trebuie s ia toate mäsurile aflate la dispozi ia lor
pentru ca Walter LaGrand s nu fie executat pâná la
pronuntarea
hot rârii definitive a acestei instane _i trebuie sâ aduc la cunostinta
Curtii toate m surile pe care le vor fi luat in aplicarea acestei ordonante".
Curtea a subliniat c rspunderea internaional a statului este
angajat prin aciunea organelor _i autoritailor competente care actio-
neaz pe teritoriul s u _i c, din informaile pe care le are, punerea în
executare a m surilor indicate în prezenta ordonan a este de
Guvernatorului statului Arizona. competena
 itour vill.solutionarea diferendelor internaionale 373

Curtea a mai re inut c guvernul Statelor Unite are obliga ia de

Smite prezenta ordonan Guvernatorului statului Arizona i ca
acesta este obligat s acioneze în conformitate cu angajamentele
internaionale ale Statelor Unite.
, Cauza LaGrand (Germaniac. Statelor Unite ale Americi), Hotärârea din 27 junie
20011

n privin a neexecut rii ordonantei de m suri provizorii din 3 martie

1999, 1n data de 8 martie 1999, Curtea a fost informat c, din cauza orei
tarzil la care ordonan a a fost primit , nu a mai putut fi fäcut niciuna
demers pentru a se
opri executarea lui Walter LaGrana
Analizand efectele juridice ale ordonanei din 3 martie 1999, Curtea a

retinut urmtoarele:
l10. (.) Aceasta nu constituia un simplu îndemn. Ea a fost adoptata
in temeiul art. 41 din Statut. În consecint , ea avea un caracter
obligatoriu _i impunea o obliga ie juridicã în sarcina Statelor Unite ale
Americii. (...)
115. Analiza tuturor msurilor luate de ctre autorit jile Statelor
Unite arat c diversele autoriti competente nu au luat toate m surile
pe care le-ar fi putut adopta pentru a da efect ordonan ei pe care Curtea
a pronun at-o la 3 martie 1999. Aceasta nu cerea Statelor Unite s
exercite puteri pe care nu le-ar fi avut, dar ea impunea obliga ia «de a lua
toate m surile de care dispun pentru ca Walter LaGrand s nu fie
executat pân la pronun area hot r rii definitive a acestei instan e (...)».
Curtea consider c Statele Unite nu au îndeplinit aceast obliga ie.
In aceste condi ii, Curtea ajunge la concluzia c Statele Unite nu au
| respectat ordonan a din 3 martie 1999".

Sectiunea a 5-a
Solutionarea diferendelor in cadrul organiza iilor
internaionale regionale

Pe làngã organismelor ONU in aplanarea i soluionarea efectivä a

rolul deosebit al
diferendelor sau neînelegerilor din state, i organizaile internaionale regionale au atrihtii
in acest domeniu.
Organizaiile regionale in solujonarea aiierendelor dintre statele membre
Sunt for de discutii, consultri _i
negocieri, contacie mormale, care pot avea loc în cadrul
ntanirilor ocazionate de derularea activitäii lor.
Organizaiile regionale pot fi desemnate de catre ONU s întreprind toate eforhirile
Pentru soluionarea pa_nic a diferendelor, inamte ac a le supune
Consiliului de Securitate
Astfel, art. 52 parag. 2 din Carta ONU prevede:

ICJ, LaGrand Case

(Germany v. United States of America), Judgment of 27
2001.n 4hf June 2001 ICLn
 public. Principii _i institu ii fundd
Drept interna ional
374
acorduri sau
constituie asemeritu
Unite care încheie asemenea

,Membrii Naiunilor pa_nic a diferendelor

toate eforturile pentru rezolvarea a Ie

organisme trebuie
s depun regionale
inainte a e
acorduri organisme
locale prin intermediul unor astfel de sau

Consiliului de Securitate".
supune
de la BogOta
(OAS), prin Carta
Statelor Americane
a) In cadrul Organizaiei de la Bogota
pa_nic a diferendelor
american de soluionare de Catre
(Capitolul V) _i Tratatul prioritatea recurgerii
ambele din anul 1948, s-a prev zut diferendelor, prin
(Pactul de la Bogotá), de soluionare pa_nic a
regionale
pårile contractante la procedurile lor: bune oficii, medierea, ancheta
Sistemul consacrat mijloacelor pa_nice
de soluionare a cale
la solut ionarea neîn elegerilor pe
internaional, concilierea internaional, recurgerea

judiciar ori arbitral .

art. XXXI din acest Tratat, în ceea ce prive_te solu ionarea
Potrivit dispoziilor de
jurisdicia obligatorie a Curii Interna ionale
diferendelor de ordin juridic, se recunoa_te
Justiie, potrivit Curii.
art. 36 parag. 2 din Statutul
urmare a destin rii
In cadrul Uniunii Africane (UA), create în 20023, ca
b) Consiliul pentru Pace
Africane (create în 1963), a fost creat, în 2003,
Organizatiei Uniti
are atribuii în promovarea pcii, securiti
_i Securitate (Peace and Security Council), care gestionarea
_i stabilitii în Africa, desf_urarea diplomaiei preventive _i meninerea pci,
vechiului orga-
catastrofelor _i a aciunilor umanitare _i a fost conceput pentru a lua locul
dintre statele membre.
nism de pcii _i prevenire _i soluionare a diferendelor
meninere a
în Europa (OSCE, fosta Conferin
c) Organizaia pentru Securitate _i Cooperare
pentru Securitate _i Cooperare în Europa) prezint importan
în privina soluionrii
diferendelor internaionale, prin documentele care au fost, de-a lungul timpului, adoptate în
cadrul su _i care reglementeaz soluionarea pa_nic a neînelegerilor dintre statele
membre _i obligatia de a nu întreprinde aciuni de natur a agrava situatia creat prin
diferend.
Iniial, aceast obligaie a fost menionat de Actul de la Helsinki din anul 1975, a fost
reluat în Carta de la Paris pentru o nou Europ, din 19904, _i de Raportul întâlnirii
experilor CSCE de la Valetta, din 1991, ca urmare a adoptrii Cartei de la Pariss. Prin
Carta din 1990, statele participante au decis crearea unui Centru pentru prevenirea
conflictelor, cu sediul la Viena.

Carta Organizaiei Statelor Americane (Charter of the Organization of

la Bogotá, la 30 aprilie 1948, a fost amendat
American States) a fost semnat
în 1967, 1985, 1992 _i 1993. Textul
integral este disponibil la
adresa: http://www.oas.org/en/slaldilinter _american _reaties_A-41_charter_OAS.asp (accesat la 3 septembrie
2019).
American Treaty on Pacific Settlement - ,,Pact of Bogotá" a fost semnat la Bogotá, la 30 aprilie 1948.
-

3
Actul Constitutiv al Unitii Africane (Constitutive Act of the African Union) a fost adoptat la Summitul
de la Lomé (Togo), la 11 iulie 2000, i a intrat im vigoare in
2001. Textul integral este disponibil la adresa:
htps:/lau.intlenlconstitutive-act(accesatäla 4 septembrie 2019)-I.G. Merrills, op. cit, 2011, p.262.
4
Carta de la Paris pentru o nou Europ (Charter of Paris jor a New Europe) a fost
adoptat la Paris, în
urma întáinirii _efilor de state i de guverne la Conferinta CSCE, din 19-21 noiembrie 1990. Textul este
disponibil la adresa: http://www.osce.org/mc/39516 (accesat la 3 septembrie 2019).
$Report ofthe CSCE Meeting of Experts on Peacefiul Settlement of Disputes, Valletta, 1991, text disponibil
la adresa: https://www.osce.org/secretariat/30115?%20download=true (accesat la 4 septembrie 2019).
 CARTA NAŢIUNILOR UNITE

Notă introductivă

Carta Națiunilor Unite a fost semnată la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea
Conferinței Națiunilor Unite pentru Organizația Internațională și a intrat în vigoare la 24
octombrie 1945.

Statutul Curții Internaționale de Justiție face parte integrată din Cartă.

Amendamentele la Articolele 23, 27 și 61 ale Cartei au fost adoptate de Adunarea

Generală la 17 decembrie 1963 și au intrat în vigoare la 31 august 1965. Un alt amendament
la Articolul 61 a fost adoptat de Adunarea Generală la 20 decembrie 1971 și a intrat în
vigoare la 24 septembrie 1973. Amendamentul la Articolul 109 adoptat de Adunarea
Generală la 20 decembrie 1965, a intrat în vigoare la 12 iunie 1968.

Amendamentul la Articolul 23 sporește de la unsprezece la cincisprezece numărul

membrilor Consiliului de Securitate. Amendamentul la Articolul 27 dispune ca hotărârile
Consiliului de Securitate în probleme de procedura să fie luate cu votul afirmativ a noua
membri (anterior șapte), iar hotărârile sale asupra oricăror alte chestiuni să fie luate cu votul
afirmativ a noua membri (anterior șapte), cuprinzând și voturile concordante ale celor cinci
membri permanenți ai Consiliului.

Amendamentul la Articolul 61, care a intrat în vigoare la 31 august 1965, sporește de

la optsprezece la douăzeci și șapte numărul membrilor Consiliului Economic și Social.
Următorul amendament la acest articol, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 1973,
sporește de la douăzeci și șapte la cincizeci și patru numărul membrilor Consiliului.

Amendamentul la Articolul 109, care privește paragraful 1 al articolului, prevede că o

conferința generală a Membrilor Națiunilor Unite având drept scop revizuirea Cartei va
putea fi reunita la locul și data care vor fi fixate prin votul a două treimi din membrii
Adunării Generale și prin votul oricăror noua (anterior șapte) membri ai Consiliului de
Securitate. Paragraful 3 al Articolului 109, potrivit căruia Adunarea Generală trebuia, la cea
de a zecea sesiune ordinară, sa examineze chestiunea convocării unei conferințe de
revizuire a Cartei, a fost păstrat în forma sa originara, deși menționează un vot al oricăror
șapte membri ai Consiliului de Securitate, întrucât Adunarea Generală și Consiliul de
Securitate au dat urmare dispoziției acestui paragraf la cea de a zecea sesiune ordinară a
Adunării Generale, în 1955.

NOI POPOARELE NAŢIUNILOR UNITE,

hotărâte

să izbăvim generațiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieți de
om, a provocat omenirii suferințe de nespus, să ne reafirmăm credința în drepturile
fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în
drepturi a bărbaților și a femeilor, precum și a națiunilor mari și mici, sa creăm condițiile
necesare menținerii justiției și respectării obligațiilor decurgând din tratate și alte izvoare ale
dreptului internațional, să promovăm progresul social și condiții mai bune de trai într-o mai
mare libertate,

ŞI ÎN ACESTE SCOPURI

să practicăm toleranța și să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forțele
pentru menținerea păcii și securității internaționale, să acceptăm principii și să instituim
metode care să garanteze că forța armata nu va fi folosită decât în interesul comun, să
folosim instituțiile internaționale pentru promovarea progresului economic și social al
tuturor popoarelor,
AM HOTĂRÂT SĂ NE UNIM EFORTURILE PENTRU ÎNFĂPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE

Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanții lor, reuniți în orașul San Francisco și
având depline puteri, recunoscute ca valabile și date în forma cuvenită, au adoptat prezenta
Cartă a Națiunilor Unite și înființează prin aceasta o organizație internațională care se va
numi Națiunile Unite.

CAPITOLUL 1 SCOPURI ŞI PRINCIPII

ARTICOLUL 1
Scopurile Națiunilor Unite sunt următoarele:

1. Să mențină pacea și securitatea internațională și, în acest scop: să ia măsuri colective

eficace pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor împotriva păcii și pentru reprimarea
oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii și să înfăptuiască, prin mijloace
pașnice și în conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional, aplanarea ori
rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar putea duce la o
încălcare a păcii;

2. Să dezvolte relații prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului

egalității în drepturi a popoarelor și dreptului lor de a dispune de ele însele, și să ia oricare
alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale;

3. Să realizeze cooperarea internațională în rezolvarea problemelor internaționale cu

caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea și încurajarea respectării
drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limba
sau religie;
4. Să fie un centru în care să se armonizeze eforturile națiunilor către atingerea acestor
scopuri comune.

ARTICOLUL 2
În urmărirea scopurilor enunțate în Articolul 1 Organizația Națiunilor Unite și Membrii săi
trebuie să acționeze în conformitate cu următoarele Principii:

1. Organizația este întemeiată pe principiul egalității suverane a tuturor Membrilor ei.

2. Toți Membrii Organizației spre a asigura tuturor drepturile și avantajele ce decurg din
calitatea lor de Membru, trebuie să-și îndeplinească cu bună-credință obligațiile asumate
potrivit prezentei Carte.

3. Toți Membrii Organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice,
în așa fel încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția să nu fie puse în
primejdie.

4. Toți Membrii Organizației se vor abține, în relațiile lor internaționale de a recurge la

amenințarea cu forța sau la folosirea ei fie împotriva integrității teritoriale ori independenței
politice a vreunui stat fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite.
5. Toți Membrii Națiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acțiune întreprinsă
de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte și se vor abține de a da ajutor vreunui
stat împotriva căruia Organizația întreprinde o acțiune preventivă sau de constrângere.

6. Organizația va asigura ca Statele care nu sunt Membre ale Națiunilor Unite să acționeze în
conformitate cu aceste principii în măsura necesară menținerii păcii și securității
internaționale.

7. Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va autoriza Națiunile Unite să intervină în, chestiuni
care aparțin esențial competenței interne a unui Stat și nici nu va obliga pe Membrii săi să
supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest
principiu nu va aduce însă întru nimic atingere aplicării măsurilor de constrângere prevăzute
în Capitolul VII.

CAPITOLUL 2 MEMBRI

ARTICOLUL 3
Sunt Membri originari ai Organizației Națiunilor Unite Statele care, participând la Conferința
Națiunilor Unite de la San Francisco pentru Organizația Internațională sau semnând mai
înainte Declarația Națiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semnează prezenta Cartă și o ratifică
în conformitate cu Articolul 110.
ARTICOLUL 4

1. Pot deveni Membri ai Națiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care acceptă
obligațiile din prezenta Carta și care, după aprecierea Organizației, sunt capabile și dispuse
să le îndeplinească.
2. Admiterea ca Membru al Națiunilor Unite a oricărui Stat care îndeplinește aceste condiții
se va face printr-o hotărâre a Adunării Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate.

ARTICOLUL 5
Un Membru al Națiunilor Unite împotriva căruia Consiliul de Securitate a întreprins o
acțiune preventivă sau de constrângere poate fi suspendat de către Adunarea Generală, la
recomandarea Consiliului de Securitate, din exercițiul drepturilor și privilegiilor decurgând
din calitatea de Membru. Exercițiul acestor drepturi și privilegii poate fi restabilit de
Consiliul de Securitate.

ARTICOLUL 6

Un Membru al Națiunilor Unite care încalcă în mod persistent principiile cuprinse în

prezenta Carta poate fi exclus din Organizație de Adunarea Generală, la recomandarea
Consiliului de Securitate.

CAPITOLUL 3 ORGANE

ARTICOLUL 7

1. Se înființează ca organe principale ale Organizației Națiunilor Unite: o Adunare Generală,

un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic și Social, un Consiliu de Tutelă, o Curte
Internațională de Justiție și un Secretariat.. Organele subsidiare care s-ar învedera necesare
vor putea fi înființate în conformitate cu prezenta Carta.

ARTICOLUL 8
Națiunile Unite nu vor impune nici o restricție participării, în condiții egale a bărbaților și
femeilor la orice funcție din cadrul organelor ei principale și subsidiare.

CAPITOLUL 4 ADUNAREA GENERALĂ

COMPONENȚĂ
ARTICOLUL 9

1. Adunarea Generală va fi alcătuită din toți Membrii Națiunilor Unite.

2. Fiecare Membru va avea cel mult cinci reprezentanți în Adunarea Generală.

FUNCȚII ȘI PUTERI

ARTICOLUL 10
Adunarea Generală poate discuta orice chestiuni sau cauze care intră în cadrul prezentei
Carte sau care se referă la puterile și funcțiile vreunuia din organele prevăzute în prezenta
Carta și sub rezerva dispozițiilor Articolului 12, poate face recomandări Membrilor Națiunilor
Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizației și Consiliului de Securitate în
oricare asemenea chestiuni sau cauze.

ARTICOLUL 11
1. Adunarea Generală poate examina principiile generale de cooperare pentru menținerea
păcii și securității internaționale, inclusiv principiile care guvernează dezarmarea și
reglementarea înarmărilor, și poate face recomandări cu privire la asemenea principii fie
Membrilor Organizației Națiunilor Unite fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor
Organizației și Consiliului de Securitate.

2. Adunarea Generală poate discuta orice probleme privitoare la menținerea păcii și

securității internaționale, care îi vor fi fost supuse de către oricare Membru al Națiunilor
Unite sau de către Consiliul de Securitate ori, în conformitate cu Articolul 35, paragraful 2,
de către un Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite și, sub rezerva dispozițiilor
Articolului 12 poate face recomandări în privința oricărei asemenea probleme, fie Statului
ori Statelor interesate fie Consiliului de Securitate, fie Statelor și Consiliului de Securitate.
Orice asemenea problemă care reclamă să se întreprindă o acțiune va fi deferită de
Adunarea Generală Consiliului de Securitate înainte sau după discutarea ei.

3. Adunarea Generală poate atrage atenția Consiliului de Securitate asupra situațiilor care ar
putea pune în primejdie pacea și securitatea internațională.
4. Puterile Adunării Generale, prevăzute în acest Articol, nu limitează domeniul general de
aplicare al Articolului 10.

ARTICOLUL 12

1. Cât timp Consiliul de Securitate exercita, în privința unui diferend sau a unei situații,
funcțiile care îi sunt atribuite prin prezenta Cartă, Adunarea Generală nu va face nici o
recomandare cu privire la acel diferend sau situație, decât dacă Consiliul de Securitate îi
cere aceasta.

2. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunoștința

Adunării Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la menținerea păcii și
securității internaționale de care se ocupă Consiliul de Securitate; de asemenea, el va
înștiința Adunarea Generală, iar dacă Adunarea Generală nu este în sesiune, pe Membrii
Națiunilor Unite, de îndată ce Consiliul de Securitate încetează de a se mai ocupa de acele
probleme.
ARTICOLUL 13

1. Adunarea Generală va iniția studii și va face recomandări în scopul:

a. de a promova cooperarea internațională în domeniul politic și de a încuraja dezvoltarea

progresivă a dreptului internațional și codificarea lui;
b. de a promova cooperarea internațională în domeniile economic, social, cultural, al
învățământului și sănătății și de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului și libertăților
fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasa, sex, limbă sau religie.

2. Celelalte răspunderi, funcții și puteri ale Adunării Generale, referitoare la problemele

menționate în paragraful 1 b de mai sus, sunt enunțate în Capitolele IX şi X.

ARTICOLUL 14
Sub rezerva dispozițiilor Articolului 12, Adunarea Generală poate recomanda măsuri pentru
aplanarea pașnică a oricărei situații, indiferent de origine, pe care o consideră de natura a
dăuna bunăstării generale sau relațiilor prietenești între națiuni, inclusiv a situațiilor
rezultând dintr-o încălcare a dispozițiilor prezentei Carte, care enunță Scopurile și Principiile
Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 15

1. Adunarea Generală va primi și examina rapoarte anuale și speciale ale Consiliului de

Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seama asupra măsurilor pe care Consiliul
de Securitate le-a hotărât sau le-a luat pentru menținerea păcii și securității internaționale.

2. Adunarea Generală va primi și examina rapoartele celorlalte organe ale Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 16
Adunarea Generală va îndeplini în privința sistemului internațional de tutelă funcțiile care-i
sunt atribuite prin Capitolele XII și XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutela referitoare la
teritoriile care nu sunt desemnate drept zone strategice.

ARTICOLUL 17
1. Adunarea Generală va examina și aproba bugetul Organizației.

2. Cheltuielile Organizației sunt suportate de Membri, potrivit repartizării stabilite de

Adunarea Generală.

3. Adunarea Generală va examina și aproba orice acorduri financiare și bugetare încheiate

cu instituțiile specializate la care se referă Articolul 57 și va examina bugetele administrative
ale acestor instituții, spre a le face recomandări.

VOTARE
ARTICOLUL 18

1. Fiecare membru al Adunării Generale dispune de un vot.

2. Hotărârile Adunării Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de

două treimi a membrilor prezenți și votanți. Vor fi considerate probleme importante:
recomandările cu privire la menținerea păcii și securității internaționale, alegerea membrilor
nepermanenți ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic și Social,
alegerea membrilor Consiliului de Tutelă, în conformitate cu paragraful 1 c al Articolului 86,
admiterea de noi Membri în Organizație, suspendarea drepturilor și privilegiilor Membrilor,
excluderea de Membri, problemele referitoare la funcționarea sistemului de tutelă și
problemele bugetare.

3. Hotărârile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probl eme asupra
cărora să se decidă cu o majoritate de două treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor
prezenți și votanți.
 ARTICOLUL 19

Un Membru al Națiunilor Unite care este în întârziere cu plata contribuțiilor sale financiare
către Organizație nu va putea participa la vot în Adunarea Generală dacă totalul arieratelor
egalează sau depășește contribuția datorată de el pentru ultimii doi ani împliniți. Adunarea
Generală poate totuși permite acestui Membru să ia parte la vot în cazul în care constata ca
neplata se datorează unor împrejurări independente de voința lui.

Procedura
ARTICOLUL 20

Adunarea Generală se va întruni în sesiuni anuale ordinare și, când împrejurările o cer, în
sesiuni extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Se cretarul General la
cererea Consiliului de Securitate sau a majorității Membrilor Națiunilor Unite.
ARTICOLUL 21

Adunarea Generală va stabili propriile sale reguli de procedură. Ea își va desemna

Președintele pentru fiecare sesiune.

ARTICOLUL 22
Adunarea Generală poate înființa organele subsidiare pe care le socotește necesare pentru
îndeplinirea funcțiilor sale.

CAPITOLUL 5 CONSILIUL DE SECURITATE

Componența
ARTICOLUL 23

1. Consiliul de Securitate va fi alcătuit din cincisprezece membri ai Națiunilor Unite.

Republica China, Franța, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii
Britanii și al Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii vor fi membri permanenți al
Consiliului de Securitate. Adunarea Generală va alege alți zece Membri ai Organizației ca
membri nepermanenți ai Consiliului de Securitate, ținând în special seama în primul rând de
contribuția Membrilor Națiunilor Unite la menținerea păcii și securității internaționale și la
înfăptuirea celorlalte scopuri ale Organizației și, de asemenea, de o repartiție geografică
echitabilă
2. Membrii nepermanenți ai Consiliului de Securitate vor fi aleși pe o perioadă de doi ani. La
prima alegere de membri nepermanenți, după sporirea numărului de membri ai Consiliului
de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adăugați vor fi
aleși pe o perioadă de un an. Membrii al căror mandat expiră nu vor putea fi realeși imediat.
3. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant în Consiliu.

FUNCȚII ȘI PUTERI

ARTICOLUL 24
1. Spre a asigura acțiunea rapidă și eficace a Organizației, Membrii săi conferă Consiliului de
Securitate răspunderea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale și
recunosc că, îndeplinindu-și îndatoririle impuse dc aceasta răspundere, Consiliul de
Securitate acționează în numele lor.

2. În îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va acționa în conformitate cu

Scopurile și Principiile Națiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate
pentru îndeplinirea acestor îndatoriri sunt definite în Capitolele VI, VII, VIII și XII.
3. Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunării Generale rapoarte anuale și,
când va fi necesar, rapoarte speciale.

ARTICOLUL 25

Membrii Națiunilor Unite sunt de acord să accepte și să execute hotărârile Consiliului de

Securitate, în conformitate cu prezenta Carta.

ARTICOLUL 26

În scopul de a promova stabilirea și menținerea păcii și securității internaționale, fără a

folosi pentru înarmări decât un minimum din resursele umane și economice ale lumii,
Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat -Major,
prevăzut în Articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Națiunilor Unite în vederea
stabilirii unui sistem de reglementare a înarmărilor.

VOTARE
ARTICOLUL 27

1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu votul

afirmativ a nouă membri.
3. Hotărârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul
afirmativ a nouă membri, cuprinzând și voturile concordante ale tuturor membrilor
permanenți, cu condiția ca, în cazul hotărârilor care se adoptă în temeiul Capitolului VI și al
Articolului 52 paragraful 3, o parte la un diferend să se abțină de la votare.

PROCEDURA
ARTICOLUL 28

1. Consiliul de Securitate va fi astfel organizat încât să-și poată exercita funcțiile fără
întrerupere. În acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie să aibă
oricând un reprezentant la Sediul Organizației.
2. Consiliul de Securitate va tine ședințe periodice, la care fiecare dintre membrii săi poate,
dacă dorește, să fie reprezentat de un membru al guvernului sau ori de un alt reprezentant
special desemnat.
3. Consiliul de Securitate poate ține ședințe în alte locuri decât Sediul Organizației, pe care
le socotește cele mai indicate pentru a-i înlesni lucrările.

ARTICOLUL 29
Consiliul de Securitate poate înființa organele subsidiare pe care le consideră necesare
pentru îndeplinirea funcțiilor sale.

ARTICOLUL 30

Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedur ă, inclusiv modul de

desemnare a Președintelui său.

ARTICOLUL 31

Orice Membru al Națiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate
participa, fără drept de vot, la discutarea oricărei probleme supuse Consiliului de Securitate,
ori de câte ori acesta consideră că interesele acelui Membru sunt afectate în mod special.

ARTICOLUL 32

Orice Membru al Națiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate sau orice
Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite, dacă este parte într-un diferend examinat de
Consiliul de Securitate, va fi invitat să participe, fără drept de vot, la discuțiile cu privire la
acel diferend. Consiliul de Securitate va determina condițiile pe care le consideră juste
pentru participarea unui Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite.

CAPITOLUL 6 REZOLVAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR

ARTICOLUL 33

1. Părțile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menținerea păcii și
securității internaționale trebuie să caute să-l rezolve, înainte de toate, prin tratative,
anchetă, mediație, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizații sau acorduri
regionale sau prin alte mijloace pașnice, la alegerea lor.

2. Consiliul de Securitate, când socotește necesar, invită pârțile să-și rezolve diferendul prin
asemenea mijloace.

ARTICOLUL 34

Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situație care ar putea duce la
fricțiuni internaționale sau ar putea da naștere unui diferend, în scopul de a stabili dacă
prelungirea diferendului sau situației ar putea pune în primejdie menținerea păcii și
securității internaționale.

ARTICOLUL 35
1. Orice Membru al Națiunilor Unite poate atrage atenția Consiliului de Securitate sau
Adunării Generale asupra oricărui diferend sau situații de natura celor menționate în
Articolul 34.
2. Un Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite poate atrage atenția Consiliului de
Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend la care este parte dacă acceptă în
prealabil, în privința acelui diferend, obligațiile de rezolvare pașnică prevăzute în prezenta
Cartă.

3. Acțiunile întreprinse de Adunarea Generală în chestiunile asupra cărora i se atrage atenția

în temeiul Articolului de față vor fi supuse dispozițiilor Articolelor 11 și 12.

ARTICOLUL 36
1. Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al unui diferend de natura celor menționate
în Articolul 33 ori al unei situații similare, să recomande procedurile sau metodele de
aplanare corespunzătoare.

2. Consiliul de Securitate va lua în considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului

deja adoptate de părți.

3. Făcând recomandări în temeiul prezentului Articol, Consiliul de Securitate va ține seama și

de faptul că, în regulă generală, diferendele de ordin juridic trebuie să fie supuse de pârți
Curții Internaționale de Justiție, în conformitate cu dispozițiile Statutului Curții.
ARTICOLUL 37

1. În cazul în care pârțile la un diferend de natura celor menționate în Articolul 33 nu reușesc

să-l rezolve prin mijloacele indicate în acel Articol, ele îl vor supune Consiliului de Securit ate.

2. În cazul în care Consiliul de Securitate socotește că prelungirea diferendului ar putea, în

fapt, să pună în primejdie menținerea păcii și securității internaționale, el va hotărî dacă
trebuie să acționeze în temeiul Articolului 36 sau să recomande condițiile de rezolvare pe
care le va considera potrivite.

ARTICOLUL 38
Fără a se aduce atingere dispozițiilor Articolelor 33-37, Consiliul de Securitate poate, dacă
toate pârțile la un diferend cer aceasta, să facă recomandări pârților în scopul rezolvării
pașnice a diferendului.

CAPITOLUL 7 ACŢIUNEA ÎN CAZ DE AMENINŢĂRI IMPOTRIVA PĂCII, DE ÎNCĂLCĂRI ALE

PĂCII ŞI DE ACTE DE AGRESIUNE
ARTICOLUL 39

Consiliul de Securitate va constata existența unei amenințări împotriva păcii, a unei încălcări
a păcii sau a unui act de agresiune și va face recomandări ori va hotărî ce măsuri vor fi luate,
în conformitate cu Articolele 41 și 42, pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității
internaționale.

ARTICOLUL 40

Pentru a preîntâmpina o agravare a situației, Consiliul de Securitate poate ca, înainte de a

face recomandări sau a hotărî asupra măsurilor care trebuie luate în conformitate cu
Articolul 39, să invite pârțile interesate să se conformeze măsurilor provizorii pe care le
consideră necesare sau de dorit. Asemenea măsuri provizorii nu vor prejudicia întru nimic
drepturile, pretențiile sau poziția părților interesate. Consiliul de Securitate va ține seama în
modul cuvenit de neexecutarea acestor măsuri provizorii.

ARTICOLUL 41

Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea forței armate,
trebuie luate spre a se da urmare hotărârilor sale și poate cere Membrilor Națiunilor Unite
să aplice aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea totală sau parțială a relațiilor
economice și a comunicațiilor feroviare, maritime, aeriene, poștale, telegrafice, prin radio și
a altor mijloace de comunicație, precum și ruperea relațiilor diplomatice.

ARTICOLUL 42
În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile prevăzute în Articolul 41 nu ar fi
adecvate ori ca s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forțe aeriene, navale
sau terestre, orice acțiune pe care o consideră necesară pentru menținerea sau restabilirea
păcii și securității internaționale. Această acțiune poate cuprinde demonstrații măsuri de
blocadă și alte operațiuni executate de forțe aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor
Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 43

1. Toți Membrii Națiunilor Unite spre a contribui la menținerea păcii și securității

internaționale, se obligă să pună la dispoziția Consiliului de Securitate, la cererea sa și în
conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forțele armate, asistenta și înlesnirile,
inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale.

2. Acordul sau acordurile menționate mai sus vor stabili efectivele și natura acestor forțe,
gradul lor de pregătire și amplasarea lor generală precum și natura înlesnirilor și asistenței
care urmează să fie acordate.

3. Acordul sau acordurile vor fi negociate cât mai curând posibil, la inițiativa Consiliului de
Securitate. Ele se vor încheia între Consiliul de Securitate și Membri ai Organizației, sau între
Consiliul de Securitate și grupuri de Membri ai Organizației și vor fi supuse ratificării statelor
semnatare, în conformitate cu procedura lor constituțională.

ARTICOLUL 44

Atunci când Consiliul de Securitate a hotărât să recurgă la forță, el trebuie, înainte de a cere
unui Membru nereprezentat în Consiliu să pună la dispoziție forțe armate, în executarea
obligațiilor asumate de acesta în temeiul Articolului 43, să invite pe acel Membru ca, dacă
dorește, să participe la luarea hotărârilor Consiliului de Securitate privind folosirea
contingentelor de forțe armate ale acelui Membru.

ARTICOLUL 45
Spre a permite Organizației să ia măsuri urgente de ordin militar, Membrii Națiunilor Unite
vor menține contingente naționale de forțe aeriene imediat utilizabile pentru o acțiune
combinată de constrângere internațională. Efectivele și gradul de pregătire ale acestor
contingente precum și planurile pentru acțiunea lor combinată vor fi stabilite de către
Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, în limitele indicate prin
acordul sau acordurile speciale, menționate în Articolul 43.

ARTICOLUL 46

Planurile pentru folosirea forțelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu

ajutorul Comitetului de Stat-Major.
ARTICOLUL 47

1. Se va înființa un Comitet de Stat-Major pentru a sfătui și asista Consiliul de Securitate în

toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate
pentru menținerea păcii și securității internaționale, la folosirea și comanda forțelor puse la
dispoziția sa, la reglementarea înarmărilor și la eventuala dezarmare.

2. Comitetul de Stat-Major va fi alcătuit din Șefii Statelor-Majore ale membrilor permanenți

ai Consiliului de Securitate sau din reprezentanții lor. Orice Membru al Națiunilor Unite care
nu este reprezentant permanent în Comitet va fi invitat de către Comitet să i se asocieze
când participarea acelui Membru la lucrările lui este necesară pentru buna îndeplinire a
îndatoririlor Comitetului.

3. Comitetul de Stat-Major va răspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de

conducerea strategică a oricăror forțe armate puse la dispoziția Consiliului de Securitate.
Problemele privind comanda unor asemenea forțe vor fi reglementate ulterior.

4. Cu autorizația Consiliului de Securitate și după consultarea cu organizațiile regionale

corespunzătoare, Comitetul de Stat-Major poate înființa subcomitete regionale.

ARTICOLUL 48
1. Măsurile necesare executării hotărârilor Consiliului de Securitate în scopul menținerii
păcii și securității internaționale vor fi luate de toți Membrii Națiunilor Unite sau de unii
dintre ei, după cum va stabili Consiliul de Securitate.

2. Aceste hotărâri vor fi executate de Membrii Națiunilor Unite atât direct cit și prin acțiunea
lor în cadrul organismelor internaționale corespunzătoare din care fac parte.
ARTICOLUL 49

Membrii Națiunilor Unite se vor asocia spre a-și acorda reciproc asistență în executarea
măsurilor hotărâte de Consiliul de Securitate.

ARTICOLUL 50
Dacă Consiliul de Securitate ia măsuri preventive sau de constrângere împotriva unui Stat,
orice alt Stat, indiferent dacă este sau nu Membru al Națiunilor Unite, care întimpina
dificultăți economice deosebite, ivite ca urmare a executării acelor măsuri, va avea dreptul
să consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultăți.
 ARTICOLUL 51

Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare
individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al
Națiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru
menținerea păcii și securității internaționale. Măsurile luate de Membri în exercitarea
acestui drept de autoapărare vor fi aduse imediat la cunoștința Consiliului de Securitate și
nu vor afecta în nici un fel puterea și îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul
prezentei Carte, de a întreprinde oricând acțiunile pe care le va socoti necesare pentru
menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale.

CAPITOLUL 8 ACORDURI REGIONALE

ARTICOLUL 52
1. Nici o dispoziție din prezenta Carta nu se opune existenței unor acorduri sau unor
organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind menținerea păcii și
securității internaționale care sunt susceptibile de acțiuni cu caracter regional, cu condiția ca
asemenea acorduri sau organisme, precum și activitatea lor, să fie compatibile cu Scopurile
și Principiile Organizației.

2. Membrii Națiunilor Unite care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea
organisme trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea pașnică a diferendelor
locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le
supune Consiliului de Securitate.

3. Consiliul de Securitate va încuraja dezvoltarea rezolvării pașnice a diferendelor locale prin

intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din inițiativa Statelor interesate,
fie din propria sa inițiativă.
4. Articolul de față nu aduce întru nimic atingere aplicării Articolelor 34 și 35.

ARTICOLUL 53

1. Consiliul de Securitate va folosi, dacă este cazul, asemenea acorduri sau organisme
regionale pentru aplicarea acțiunilor de constrângere sub autoritatea sa. Nici o acțiune de
constrângere nu va fi însă întreprinsă, în temeiul acestor acorduri regionale sau de către
organismele regionale, fără autorizația Consiliului de Securitate; sunt exceptate măsurile
împotriva oricărui Stat inamic, în sensul definiției paragrafului 2 din Articolul de față,
prevăzute în Articolul 107 sau în acordurile regionale, îndreptate împotriva reluării unei
politici agresive de către un asemenea Stat, până când se va putea încredința Organizației, la
cererea guvernelor interesate, sarcina de a preîntâmpina orice nouă agresiune din partea
unui asemenea Stat.

2. Termenul de „Stat inamic”, așa cum este folosit în paragraful 1 din Articolul de față, se
aplică oricărui Stat care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost inamicul oricăruia
dintre semnatarii prezentei Carte.

ARTICOLUL 54
Consiliul de Securitate trebuie să fie în permanență deplin informat asupra acțiunilor
întreprinse sau preconizate în temeiul acordurilor regionale sau de către organismele
regionale în scopul menținerii păcii și securității internaționale.
CAPITOLUL 9 COOPERAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ INTERNAȚIONALĂ

ARTICOLUL 55

În scopul de a crea condițiile de stabilitate și bunăstare necesare unor relații pașnice și

prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalității în drepturi a
popoarelor și al dreptului lor de a dispune de ele însele, Națiunile Unite vor promova:

a. ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a forței de muncă și condiții de progres

și dezvoltare economică și socială;

b. rezolvarea problemelor internaționale în domeniile economic, social, al sănătății și

al altor probleme conexe; cooperarea internațională în domeniile culturii și învățământului;

c. respectarea universală și efectivă a drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru

toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

ARTICOLUL 56
Toți Membrii se obligă să întreprindă acțiuni în comun și separat, în cooperare cu
Organizația, pentru realizarea scopurilor enunțate în Articolul 55.

ARTICOLUL 57

1. Diferitele instituții specializate, înființate prin acorduri interguvernamentale și având,

potrivit statutelor lor, largi atribuții internaționale în domeniile economic, social, cultural, al
învățământului, sănătății și alte domenii conexe, vor fi puse în legătură cu Națiunile Unite în
conformitate cu dispozițiile Articolului 63.

2. Instituțiile astfel puse în legătură cu Națiunile Unite sunt desemnate mai jos prin expresia
instituții specializate.

ARTICOLUL 58

Organizația va face recomandări pentru coordonarea programelor și activităților instituțiilor

specializate.

ARTICOLUL 59
Organizația va iniția, când este cazul, tratative între statele interesate în vederea înființării
oricăror noi instituții specializate necesare pentru îndeplinirea scopurilor enunțate în
Articolul 55.

ARTICOLUL 60
Răspunderea pentru îndeplinirea funcțiilor Organizației, enunțate în Capitolul de față, va
reveni Adunării Generale și, sub autoritatea Adunării Generale, Consiliului Economic și Social
care va avea în acest scop puterile stabilite în Capitolul X.
 CAPITOLUL 10 CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL

Componența

ARTICOLUL 61
1. Consiliul Economic și Social va fi alcătuit din cincizeci și patru de Membri ai Națiunilor
Unite aleși de Adunarea Generală.

2. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 3, optsprezece membri ai Consiliului Economic și

Social vor fi aleși în fiecare an pentru o perioadă de trei ani. Un membru al cărui mandat
expiră va putea fi reales imediat.

3. La prima alegere după sporirea numărului de membri ai Consiliului Economic și Social de

la douăzeci și șapte la cincizeci și patru, pe lingă membrii aleși în locul celor nouă membri ale
căror mandate expiră la sfârșitul acelui an, vor fi aleși încă douăzeci și șapte membri.
Mandatul a nouă dintre acești douăzeci și șapte membri adăugați va expira după un an, iar
al altor nouă membri după doi ani, potrivit dispozițiilor Adunării Generale. 4. Fiecare
membru al Consiliului Economic şi Social va avea un reprezentant în Consiliu.

Funcții și puteri
ARTICOLUL 62

1. Consiliul Economic și Social poate efectua sau iniția studii și rapoarte privind probleme
internaționale în domeniile economic social, cultural, al învățământului, al sănătății și în alte
domenii conexe și poate face recomandări în privința tuturor acestor probleme Adunării
Generale, Membrilor Națiunilor Unite și instituțiilor specializate interesate.

2. El poate face recomandări în scopul de a promova respectarea efectivă a drepturilor

omului și libertăților fundamentale pentru toți.

3. El poate pregăti, spre a fi supuse Adunării Generale, proiecte de convenții în probleme de

competenta sa.

4. El poate convoca în conformitate cu regulile fixate de Națiunile Unite conferințe

internaționale în probleme de competenta sa.

ARTICOLUL 63

1. Consiliul Economic și Social poate încheia cu oricare dintre instituțiile la care se referă
Articolul 57 acorduri stabilind condițiile în care instituția respectivă va fi pusă în legătură cu
Națiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobării Adunării Generale.

2. El poate coordona activitatea instituțiilor specializate prin consultări cu ele și prin

recomandări adresate acestor instituții, precum și prin recomandări adresate Adunării
Generale și Membrilor Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 64

1. Consiliul Economic și Social poate lua măsurile potrivite spre a obține rapoarte periodice
din partea instituțiilor specializate. El poate conveni cu Membri Națiunilor Unite și cu
instituțiile specializate spre a obține rapoarte privind măsurile luate în executarea propriilor
sale recomandări și a recomandărilor Adunării Generale în probleme de competenta
Consiliului.
2. El poate comunică Adunării Generale observațiile sale asupra acestor rapoarte.

ARTICOLUL 65

Consiliul Economic și Social poate da informații Consiliului de Securitate și îi va da asistență,

la cererea acestuia.
ARTICOLUL 66

1. Consiliul Economic și Social va îndeplini, în executarea recomandărilor Adunării Generale,

funcțiile care intră în competenta sa.

2. El poate, cu aprobarea Adunării Generale, să îndeplinească serviciile pe care i le-ar cere

Membri ai Națiunilor Unite sau instituții specializate.

3. El va îndeplini celelalte funcții specificate în alte părți din prezenta Carta sau care îi pot fi
atribuite de Adunarea Generală.

Votare
ARTICOLUL 67

1. Fiecare membru al Consiliului Economic și Social dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului Economic și Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a

membrilor prezenți și votanți.
Procedura

ARTICOLUL 68

Consiliul Economic și Social va înființa comisii pentru problemele economice și sociale și

pentru promovarea drepturilor omului precum și orice alte comisii necesare pentru
îndeplinirea funcțiilor sale.

ARTICOLUL 69

Consiliul Economic și Social va invita orice Membru al Națiunilor Unite să participe fără drept
de vot, la dezbaterile sale asupra oricăror probleme care prezintă un interes special pentru
acel Membru.
ARTICOLUL 70

Consiliul Economic și Social poate lua măsuri pentru participarea, fără drept de vot, a
reprezentanților instituțiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor înființate de el,
precum și pentru participarea propriilor săi reprezentanți la dezbaterile instituțiilor
specializate.

ARTICOLUL 71
Consiliul Economic și Social va putea lua orice măsuri potrivite pentru consultarea
organizațiilor neguvernamentale care se ocupa cu probleme de competenta sa. Aceste
măsuri se pot aplica unor organizații internaționale și, dacă este cazul unor organizații
naționale, după consultare cu Membrul Națiunilor Unite interesat în aceasta.

ARTICOLUL 72

1. Consiliul Economic și Social va stabili propriile sale reguli de procedura inclusiv modul de
desemnare a Președintelui său.
2. Consiliul Economic și Social se va întruni după necesitați, potrivit cu regulile sale de
procedura care vor cuprinde dispoziții pentru convocarea Consiliului la cererea majorității
membrilor săi.

CAPITOLUL 11 DECLARAŢIE PRIVIND TERITORIILE CARE NU SE AUTOGUVERNEAZĂ

ARTICOLUL 73

Membrii Națiunilor Unite care au sau care își asumă răspunderea pentru administrarea unor
teritorii ale căror popoare nu au atins încă un grad deplin de autoguvernare recunosc
principiul că interesele locuitorilor acestor teritorii au întâietate. Ei acceptă ca o misiune
sacră obligația de a promova la maximum bunăstarea locuitorilor acestor teritorii, în cadrul
sistemului de pace și securitate internațională stabilit prin prezenta Carta, și în acest scop:

a. de a asigura, cu respectarea cuvenită a culturii popoarelor în cauza progresul lor

politic, economic, social și în domeniul educației, tratamentul lor echitabil și protecția lor
împotriva abuzurilor;

b. de a dezvolta capacitatea lor de a se autoguverna, de a ține seama în modul

cuvenit de năzuințele politice ale acestor popoare și de a le ajuta în dezvoltarea progresiva a
instituțiilor lor politice libere, potrivit cu condițiile specifice fiecărui teritoriu și ale poporului
sau și cu gradul lor diferit de dezvoltare;

c. de a întări pacea și securitatea internațională;

d. de a promova măsuri constructive de dezvoltare, de a încuraja lucrări de cercetare

de a coopera unul cu altul și, în cazurile potrivite, cu organisme internaționale
specializate spre a realiza efectiv scopurile sociale, economice și științifice enunțate
în prezentul Articol;

e. de a transmite regulat spre informare Secretarului general, sub rezerva limitărilor

pe care le-ar putea impune exigente de securitate și considerente de ordin constituțional,
informații statistice și altele de natură tehnică privind condițiile economice, sociale și de
învățământ din teritoriile de care răspund, altele decât teritoriile cărora li se aplică
Capitolele XII și XIII.

ARTICOLUL 74

Membrii Națiunilor Unite recunosc, de asemenea, că politica lor fată de teritoriile cărora li
se aplică acest Capitol, ca și față de teritoriile lor metropolitane trebuie să se întemeieze pe
principiul general al bunei vecinătăți în domeniile social economic și comercial, ținând
seama în mod cuvenit, de interesele și bunăstarea restului lumii.

CAPITOLUL 12 SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE TUTELĂ

ARTICOLUL 75

Organizația Națiunilor Unite va stabili, sub autoritatea sa, un sistem internațional de tutelă
pentru administrarea și supravegherea teritoriilor care vor putea fi supuse acestui sistem
prin acorduri individuale ulterioare. Aceste teritorii sunt desemnate în cele de mai jos prin
expresia „teritorii sub tutelă”.

ARTICOLUL 76

Obiectivele fundamentale ale sistemului de tutelă, în conformitate cu scopurile Națiunilor

Unite enunțate în Articolul 1 din prezenta Cartă vor fi următoarele:
a. de a întări pacea și securitatea internațională;

b. de a promova progresul politic, economic și social al locuitorilor din teritoriile sub

tutelă precum și dezvoltarea educației lor; de a favoriza, de asemenea evoluția lor
progresivă spre autoguvernare sau independență, ținând seama de condițiile specifice
fiecărui teritoriu și popoarelor sale și de năzuințele liber exprimate ale popoarelor
interesate și de dispozițiile care vor putea fi prevăzute prin fiecare acord de tutelă;

c. de a încuraja respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru

toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, și de a dezvolta sentimentul de
interdependenta a popoarelor lumii;

d. de a asigura egalitatea de tratament în domeniile social, economic și comercial

tuturor Membrilor Națiunilor Unite și cetățenilor lor, de a asigura, de asemenea, acestora
din urma egalitate de tratament în administrarea justiției, fără a se aduce atingere realizării
obiectivelor menționate mai sus și sub rezerva dispozițiilor Articolului 80.

ARTICOLUL 77

1. Sistemul de tutelă se va aplica teritoriilor din categoriile enumerate mai jos și care vor fi
supuse acestui sistem prin acorduri de tutelă:

a. teritorii în prezent sub mandat;

b. teritorii care pot fi desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de -al doilea
război mondial;

c. teritorii supuse în mod voluntar acestui sistem de către statele care răspund de
administrarea lor.
2. Printr-un acord ulterior se va stabili care teritorii din categoriile menționate mai sus vor fi
supuse sistemului de tutela și în ce condiții.

ARTICOLUL 78
Sistemul de tutela nu se va aplica țârilor care au devenit Membri ai Națiunilor Unite, relațiile
dintre ele trebuind să se întemeieze pe respectarea principiului egalității suverane.

ARTICOLUL 79
Condițiile sistemului de tutelă pentru fiecare teritoriu care urmează să fie supus acestui
sistem, precum și orice modificări sau amendamente, vor face obiectul unui acord între
statele direct interesate, inclusiv puterea mandatara în cazul teritoriilor sub mandatul unui
Membru al Națiunilor Unite, și vor fi aprobate în conformitate cu prevederile Articolelor 83
și 85.

ARTICOLUL 80

1. Cu excepția celor ce s-ar putea conveni prin acordurile individuale de tutela, încheiate în
conformitate cu Articolele 77, 79 și 81, prin care fiecare teritoriu este supus sistemului de
tutela, și până la încheierea unor asemenea acorduri, nici o dispoziție din prezentul Capitol
nu trebuie să fie interpretată ca modificând în vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi
ale oricăror state sau popoare, ori dispozițiile unor acte internaționale în vigoare la care pot
fi pârți Membri ai Națiunilor Unite.
2. Paragraful 1 din prezentul Articol nu trebuie interpretat ca dând temeiuri pentru
întârzierea sau amânarea negocierii și încheierii de acorduri destinate sa supună sistemului
de tutela teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor Articolului 77.

ARTICOLUL 81
Acordul de tutelă va cuprinde, în fiecare caz, condițiile în care va fi administrat teritoriul sub
tutelă și va desemna autoritatea care va exercita administrarea teritoriului sub tutela. O
asemenea autoritate, denumită mai jos „autoritate administrantă”, poate fi unul sau mai
multe state sau însăși Organizația.
ARTICOLUL 82

În orice acord de tutela pot fi stabilite una sau mai multe zone strategice, care pot cuprinde
o parte sau întreg teritoriul sub tutela căruia i se aplică acordul, fără a se aduce atingere
oricărui acord sau oricăror acorduri speciale, încheiate în temeiul Articolului 43.

ARTICOLUL 83
1. Toate funcțiile Națiunilor Unite privind zonele strategice, inclusiv aprobarea dispozițiilor
din acordurile de tutela și a modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Consiliul de
Securitate.

2. Obiectivele fundamentale enunțate în Articolul 76 sunt valabile pentru popoarele din

fiecare zona strategică.

3. Consiliul de Securitate, ținând seama de dispozițiile acordurilor de tutelă și fără a se aduce

atingere exigențelor de securitate, va recurge la sprijinul Consiliului de Tutela pentru
îndeplinirea funcțiilor asumate de Națiunile Unite, în cadrul sistemului de tutelă, în
domeniile politic, economic, social și al învățământului în zonele strategice.
 ARTICOLUL 84

Autoritatea administrantă va avea datoria de a veghea ca teritoriul sub tutelă să-și aducă
contribuția la menținerea păcii și securității internaționale. În acest scop, autoritatea
administrantă poate folosi contingente de voluntari, înlesnirile și sprijinul teritoriului sub
tutelă pentru a îndeplini obligațiile asumate în această privința fată de Consiliul de
Securitate, precum și pentru apărarea locală și menținerea legalității și a ordinii în teritoriul
sub tutelă.
ARTICOLUL 85

1. Funcțiile Națiunilor Unite privind acordurile de tutelă pentru toate zonele care nu sunt
desemnate ca zone strategice, inclusiv aprobarea dispozițiilor acordurilor de tutelă și a
modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Adunarea Generală.
2. Consiliul de Tutelă, acționând sub autoritatea Adunării Generale, o va ajuta la îndeplinirea
acestor funcții.

CAPITOLUL 13 CONSILIUL DE TUTELĂ

Componența
ARTICOLUL 86

1. Consiliul de Tutelă se va compune din următorii Membri ai Națiunilor Unite:

a. Membrii care administrează teritorii sub tutelă;

b. acei Membri desemnați nominal în Articolul 23 care nu administrează teritorii sub

tutelă;

c. atâția alți Membri aleși de Adunarea Generală pe o perioadă de trei ani, câți vor fi
necesari pentru ca numărul total al membrilor Consiliului de Tutelă să fie egal repartizat
între Membrii Națiunilor Unite care administrează și cei care nu administrează teritorii sub
tutelă.

2. Fiecare membru al Consiliului de Tutelă va desemna o persoană cu o calificare specială

care să-l reprezinte în Consiliu.

Funcții și puteri

ARTICOLUL 87
Adunarea Generală și, sub autoritatea ei, Consiliul de Tutelă pot, în îndeplinirea funcțiilor
lor:

a. să examineze rapoartele supuse de autoritatea administrantă;

b. să primească petiții și să le examineze, în consultare cu autoritatea administrată;

c. să organizeze vizite periodice în teritoriile respective sub tutelă, la date fixate de
acord cu autoritatea administrantă, și
 d. să întreprindă aceste acțiuni și altele în conformitate cu dispozițiile acordurilor de
tutelă.

ARTICOLUL 88
Consiliul de Tutelă va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare
teritoriu sub tutelă în domeniile politic, economic, social și al educației; autoritatea
administrantă a fiecărui teritoriu sub tutelă care intră în competenta Adunării Generale va
înainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului menționat.
ARTICOLUL 89

1. Fiecare membru al Consiliului de Tutelă dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului de Tutelă vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenți și

votanți.
Procedura

ARTICOLUL 90

1. Consiliul de Tutelă va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de

desemnare a Președintelui său.
2. Consiliul de Tutelă se va întruni după necesități, potrivit cu regulile sale de procedură care
vor prevedea convocarea Consiliului la cererea majorității membrilor săi;

ARTICOLUL 91

Consiliul de Tutelă va recurge, când este cazul, la asistenta Consiliului Economic și Social și a
instituțiilor specializate în problemele care intră în respectivele lor competențe.

CAPITOLUL 14 CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIŢIE

ARTICOLUL 92

Curtea Internațională de Justiție va fi organul judiciar principal al Națiunilor Unite. Ea va

funcționa în conformitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe baza Statutului Curții
Permanente de Justiție Internațională, și face parte integrantă din prezenta Cartă.

ARTICOLUL 93

1. Toți Membrii Națiunilor Unite sunt ipso facto părți la Statutul Curții Internaționale de
Justiție.
2. Un Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite poate deveni parte la Statutul Curții
Internaționale de Justiție în condiții care urmează a fi determinate, pentru fiecare caz în
parte, de către Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.

ARTICOLUL 94
1. Fiecare Membru al Națiunilor Unite se obligă să se conformeze hotărârii Curții
Internaționale de Justiție în orice cauză la care este parte.
2. Dacă oricare dintre părțile la o cauză nu va executa obligațiile ce-i revin în temeiul unei
hotărâri a Curții, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz
că socotește necesar, să facă recomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru
aducerea la îndeplinire a hotărârii.

ARTICOLUL 95

Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va împiedica pe Membrii Națiunilor Unite să

încredințeze rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri deja în
vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor.

ARTICOLUL 96

1. Adunarea Generală sau Consiliul de Securitate pot cere Curții Internaționale de Justiție un
aviz consultativ în orice problemă juridică.
2. Alte organe ale Națiunilor Unite și instituțiilor specializate, cărora Adunarea Generală le
poate da oricând o autorizație în acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize
consultative Curții în problemele juridice care se ivesc în sfera lor de activitate.

CAPITOLUL 15 SECRETARIATUL
ARTICOLUL 97

Secretariatul va cuprinde un Secretar General și personalul de care Organizația va avea

nevoie. Secretarul General va fi numit de Adunarea Generală la recomandarea Consiliului de
Securitate. El va fi cel mai înalt funcționar administrativ al Organizației.
ARTICOLUL 98

Secretarul General va acționa în această calitate la toate ședințele Adunării Generale, ale
Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic și Social și ale Consiliului de Tutelă. El va
îndeplini orice alte funcții ce-i sunt încredințate de aceste organe. Secretarul General va
prezenta Adunării Generale un raport anual asupra activității Organizației.

ARTICOLUL 99

Secretarul General poate atrage atenția Consiliului de Securitate asupra oricărei probleme
care după părerea sa, ar putea pune în primejdie menținerea păcii și securității
internaționale.
ARTICOLUL 100

1. În îndeplinirea îndatoririlor lor, Secretarul General și personalul nu vor solicita și nici nu

vor primi instrucțiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioară Organizației. Ei
se vor abține de la orice act incompatibil cu situația lor de funcționari internaționali,
răspunzători numai fată de Organizație.

2. Fiecare Membru al Națiunilor Unite se obliga să respecte caracterul exclusiv internațional

al funcțiilor Secretarului General și ale personalului și să nu caute să-i influențeze în
executarea sarcinilor.
 ARTICOLUL 101

1. Personalul va fi numit de Secretarul General, potrivit regulilor stabilite de Adunarea

Generală.
2. Un personal corespunzător va fi afectat în mod permanent Consiliului Economic și Social,
Consiliului de Tutela, și, dacă este cazul, altor organe ale Națiunilor Unite. Acest personal va
face parte din Secretariat.

3. Considerentul precumpănitor la recrutarea și stabilirea condițiilor de serviciu ale

personalului trebuie să fie necesitatea de a se asigura Organizației serviciile unui personal
care să posede cele mai înalte calități de muncă, de competență și de integritate. Se va ține
seama în modul cuvenit de importanța recrutării personalului pe cea mai largă bază
geografică posibilă.
CAPITOLUL 16 DISPOZIŢII DIVERSE

ARTICOLUL 102

1. Orice tratat sau acord internațional încheiat de orice Membru al Națiunilor Unite, după
intrarea în vigoare a prezentei Carte, va fi cit mai curând posibil înregistrat la Secretariat și
publicat de acesta.

2. Nici o parte la un tratat sau acord internațional care nu a fost înregistrat în conformitate
cu dispozițiile paragrafului 1 din prezentul Articol nu va putea invoca acel tratat sau acord în
fata vreunui organ al Națiunilor Unite.
ARTICOLUL 103

În caz de conflict între obligațiile Membrilor Națiunilor Unite decurgând din prezenta Cartă
și obligațiile lor decurgând din orice alt acord internațional vor prevala obligațiile decurgând
din prezenta Cartă.
ARTICOLUL 104

Organizația se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii săi de capacitatea juridică

necesară pentru îndeplinirea funcțiilor și realizarea scopurilor sale.

ARTICOLUL 105

1. Organizația se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii săi de privilegiile și

imunitățile necesare pentru realizarea scopurilor sale.

2. Reprezentanții Membrilor Națiunilor Unite și funcționarii Organizației se vor bucura, de

asemenea, de privilegiile și imunitățile necesare pentru îndeplinirea, în mod cu totul
independent, a funcțiilor lor legate de Organizație.
3. Adunarea Generală poate face recomandări în scopul de a stabili detaliile aplicării
paragrafelor 1 și 2 din acest Articol sau poate propune Membrilor Națiunilor Unite convenții
în acest scop.

CAPITOLUL 17 DISPOZIŢII TRANZITORII DE SECURITATE

 ARTICOLUL 106

Până la intrarea în vigoare a acordurilor speciale menționate în Articolul 43 care, după

părerea Consiliului de Securitate, îi vor permite sa înceapă a-și asuma răspunderile ce îi
incumba potrivit Articolului 42, părțile la Declarația celor Patru Națiuni semnată la Moscova
la 30 octombrie 1943 și Franța se vor consulta între ele și, la nevoie, cu alți Membri ai
Națiunilor Unite în conformitate cu dispozițiile paragrafului 5 din acea Declarație, spre a
întreprinde, în numele Organizației, orice acțiuni comune care ar putea fi necesare pentru
menținerea păcii și securității internaționale.

ARTICOLUL 107

Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va afecta sau interzice, față de un Stat care în cursul
celui de-al doilea război mondial a fost inamicul vreunuia dintre semnatarii prezentei Carte,
o acțiune întreprinsă sau autorizată, ca urmare a acestui război, de către guvernele care
poartă răspunderea acestei acțiuni.

CAPITOLUL 18 AMENDAMENTE

ARTICOLUL 108
Amendamentele la prezenta Carta vor intra în vigoare pentru toți Membrii Națiunilor Unite
când vor fi fost adoptate cu o majoritate de două treimi din membrii Adunării Generale și
ratificate, în conformitate cu respectiva lor procedură constituțională, de două treimi din
Membrii Națiunilor Unite, inclusiv toți membrii permanenți ai Consiliului de Securitate.
ARTICOLUL 109

1. O Conferință Generală a Membrilor Națiunilor Unite cu scopul revizuirii prezentei Carte va

putea fi ținută la data și la locul care vor fi stabilite cu votul unei majorități de două treimi
din membrii Adunării Generale și cu voturile oricăror nouă membri ai Consiliului de
Securitate. Fiecare Membru al Organizației va dispune la conferință de un vot.

2. Orice modificare a prezentei Carte, recomandată de conferință prin votul majorității de

două treimi, va intra în vigoare la ratificarea ei, în conformitate cu respectiva lor procedură
constituțională, de către două treimi din Membrii Națiunilor Unite, inclusiv toți membrii
permanenți ai Consiliului de Securitate.
3. Dacă o asemenea conferință nu va fi fost ținută până la cea de-a zecea sesiune anuală a
Adunării Generale următoare intrării în vigoare a prezentei Carte, propunerea de a se
convoca o asemenea conferință va fi înscrisă pe ordinea de zi a acelei sesiuni a Adunării
Generale iar conferința se va reuni dacă aceasta se va decide prin votul majorității
membrilor Adunării Generale și cu voturile oricăror șapte membri ai Consiliului de
Securitate.

CAPITOLUL 19 RATIFICARE ŞI SEMNARE

ARTICOLUL 110
1. Prezenta Cartă va fi ratificată de statele semnatare în conformitate cu respectiva lor
procedură constituțională.

2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va
notifica fiecare depunere tuturor Statelor semnatare precum şi Secretarului General al
Organizației, după ce acesta va fi fost numit.

3. Prezenta Carta va intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare de către

Republica China, Franța, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii și de către majoritatea celorlalte
state semnatare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va întocmi apoi un proces-verbal
privind depunerea instrumentelor de ratificare, pe care îl va trimite în copie tuturor statelor
semnatare.
4. Statele semnatare ale prezentei Carte care o ratifică după intrarea ei în vigoare, vor
deveni Membri originari ai Națiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare
respective.

ARTICOLUL 111
Prezenta Cartă, ale cărei texte în limbile chineză, franceză, rusă, engleză și spaniola sunt în
mod egal autentice, va fi depusă în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Acest
Guvern va trimite copii certificate în modul cuvenit Guvernelor celorlalte state semnatare.

DREPT CARE reprezentanții Guvernelor Națiunilor Unite au semnat prezenta Cartă.

ÎNTOCMITĂ în orașul San Francisco, la douăzeci și șase iunie una mie nouă sute patruzeci și
cinci.
 CONVENŢIA DE LA VIENA CU PRIVIRE LA DREPTUL TRATATELOR

Adoptată la Viena la 23 mai 19691

Statele părţi la prezenta Convenţie,

Statele Părţi la prezenta Convenţie,

Considerând rolul fundamental al tratatelor în istoria relaţiilor internaţionale,
Recunoscând importanţa din ce în ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaţional
şi ca mijloc de dezvoltare a cooperării paşnice între naţiuni, oricare ar fi orânduirile lor
constituţionale şi sociale,
Constatând că principiul liberului consimţământ şi al bunei credinţe, precum şi regula pacta
sunt servanda sunt universal recunoscute,
Afirmând că diferendele privind tratatele trebuie, ca şi celelalte diferende internaţionale, să
fie soluţionate prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi ale dreptului
internaţional,
Reamintind hotărârea popoarelor Naţiunilor Unite de a crea condiţiile necesare pentru
menţinerea justiţiei şi respectarea obligaţiilor născute din tratate,
Conştiente de principiile dreptului internaţional incorporate în Carta Naţiunilor Unite cum
sunt principiile privind egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a-şi hotărî singure
soarta, egalitatea suverană şi independenţa tuturor statelor, neamestecul în treburile interne
ale statelor, interzicerea ameninţării sau a folosirii forţei şi respectul universal şi efectiv al
drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale pentru toţi,
Convinse că codificarea şi dezvoltarea progresivă a dreptului tratatelor realizate prin prezenta
Convenţie vor servi scopurile Naţiunilor Unite enunţate în Cartă, care sunt menţinerea păcii şi a
securităţii internaţionale, dezvoltarea relaţiilor amicale între naţiuni şi realizarea cooperării
internaţionale,
Afirmând că regulile dreptului internaţional cutumiar vor continua să cârmuiască chestiunile
nereglementate de dispoziţiile prezentei Convenţii,
Au convenit asupra celor ce urmează:

PARTEA I
INTRODUCERE
Articolul 1
Domeniul de aplicare a prezentei Convenţii
Prezenta Convenţie se aplică tratatelor încheiate între state.

1
România nu este parte a Convenţiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor, astfel că nu este disponibilă
o traducere oficială a acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României. Această versiune în limba română a fost
publicată în Republica Moldova, în ediţia oficială a Monitorului Oficial „Tratate Internaţionale”, volumul 4, pag. 53. În
baza de date legis este de asemenea, disponibilă o versiune neoficială, în limba română.
 Articolul 2
Expresii întrebuinţate

1. În înţelesul prezentei Convenţii:

a) prin expresia “tratat”, se înţelege un acord internaţional încheiat în scris între state şi
guvernat de dreptul internaţional, fie că este consemnat într-un instrument unic, fie în două sau
mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară;
b) prin expresiile “ratificare”, “acceptare”, “aprobare” şi “aderare” se înţelege, după caz, actul
internaţional astfel denumit prin care un stat stabileşte, pe plan internaţional, consimţământul
său de a fi legat printr-un tratat;
c) prin expresia “depline puteri” se înţelege un document emanând de la autoritatea
competentă a unui stat şi desemnând una sau mai multe persoane împuternicite să reprezinte
statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima
consimţământul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a îndeplini oricare alt act cu
privire la tratat;
d) prin expresia “rezervă”, se înţelege o declaraţie unilaterală, oricare ar fi conţinutul sau
denumirea sa, făcută de un stat atunci când semnează, acceptă sau aprobă un tratat, ori aderă
la acesta, prin care îşi manifestă intenţia de a exclude sau modifica efectul juridic al unor
dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor faţă de statul respectiv;
e) prin expresia “stat care a participat la negociere”, se înţelege un stat care a participat la
elaborarea şi la adoptarea textului tratatului;
f) prin expresia “stat contractant”, se înţelege statul care a consimţit a se lega prin tratat, fie
că acesta a intrat sau nu a intrat în vigoare;
g) prin expresia “parte”, se înţelege statul care a consimţit să se lege prin tratat şi faţă de care
tratatul a intrat în vigoare;
h) prin expresia “stat terţ”, se înţelege un stat care nu este parte la tratat;
i) prin expresia “organizaţie internaţională” se înţelege o organizaţie interguvernamentală.
2. Dispoziţiile paragrafului l privind expresiile folosite în prezenta Convenţie nu prejudiciază
folosirii acestor expresii nici sensurilor ce li se poate da în dreptul intern al unui stat.

Articolul 3
Acorduri internaţionale care nu intră in cadrul prezentei Convenţii
Faptul că prezenta Convenţie nu se aplică nici acordurilor internaţionale încheiate între state
sau alte subiecte de drept internaţional ori între aceste alte subiecte de drept internaţional şi
nici acordurilor internaţionale care nu au fost încheiate în formă scrisă, nu aduce vreo
atingere;
a) valorii juridice a unor asemenea acorduri;
b) aplicării la aceste acorduri a tuturor regulilor enunţate în prezenta Convenţie, cărora ar fi
supuse în temeiul dreptului internaţional independent de Convenţie;
c) aplicării Convenţiei la relaţiile dintre state, reglementate prin acorduri internaţionale, la care
sunt părţi şi alte subiecte de drept internaţional.

Articolul 4
Neretroactivitatea prezentei Convenţii
 Fără prejudiciul aplicării vreuneia din regulile enunţate în prezenta Convenţie cărora tratatele
le-ar fi supuse în temeiul dreptului internaţional independent de prezenta Convenţie, aceasta se
aplică exclusiv tratatelor încheiate de state după intrarea ei în vigoare faţă de aceste state.

Articolul 5
Tratate constitutive de organizaţii internaţionale şi tratate adoptate în sânul unei organizaţii
internaţionale
Prezenta Convenţie se aplică oricărui tratat care este actul constitutiv al unei organizaţii
internaţionale, precum şi oricărui tratat adoptat în sânul unei organizaţii internaţionale, sub
rezerva oricărei reguli pertinente a organizaţiei.

PARTEA II ÎNCHEIEREA ŞI INTRAREA ÎN VIGOARE A TRATATELOR

SECŢIUNEA l
Încheierea tratatelor

Articolul 6
Capacitatea statelor de a încheia tratate
Oricare stat are capacitatea de a încheia tratate.

Articolul 7
Depline puteri
1. O persoană este considerată ca reprezentând un stat pentru adoptarea sau autentificarea
textului unui tratat sau pentru a exprima consimţământul unui stat de a se lega printr-un tratat
dacă:
a) prezintă deplinele puteri cuvenite; sau
b) rezultă din practica statelor interesate sau din alte împrejurări că aveau intenţia de a
considera aceasta persoană ca reprezentând statul în acest scop şi a nu pretinde prezentarea de
depline puteri.
2. În virtutea funcţiilor lor şi fără a fi obligaţi să prezinte depline puteri, sunt consideraţi ca
reprezentând statul lor:
a) şefii de stat, şefii guvernelor şi miniştrii afacerilor externe, pentru toate actele referitoare la
încheierea unui tratat;
b) şefii de misiune diplomatică, pentru adoptarea textului unui tratat ce se încheie între statul
acreditant şi statul acreditar
c) reprezentanţii acreditaţi ai statelor la o conferinţă internaţională sau pe lângă o organizaţie
internaţională ori pe lângă un organ al acesteia, pentru adoptarea textului unui tratat în această
conferinţă, organizaţie sau organ.
Articolul 8
Confirmarea ulterioară a unui act îndeplinit fără autorizare
Un act referitor la încheierea unui tratat, îndeplinit de o persoană care, în temeiul articolului
7, nu poate fi considerată ca autorizată a reprezenta un stat pentru acest scop, este fără efect
juridic, afară numai dacă nu a fost confirmat ulterior de către acel stat.
 Articolul 9
Adoptarea textului
1. Adoptarea textului unui tratat se face prin consimţământul tuturor statelor participante la
elaborarea sa, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 2.
2. Adoptarea textului unui tratat la o conferinţă internaţională se face cu majoritatea de două
treimi a statelor prezente şi votante afară numai dacă aceste state nu decid, cu aceeaşi
majoritate, să aplice o regulă diferită.
Articolul 10
Autentificarea tratatului
Textul unui tratat este stabilit ca fiind autentic şi definitiv:
a) respectându-se procedura prevăzută în acest text sau convenită de statele participante la
elaborarea tratatului; sau,
b) în lipsa unei astfel de proceduri, prin semnarea, semnarea ad referendum sau parafarea, de
către reprezentanţii acestor state, a textului sau a actului final al unei conferinţe în care textul a
fost incorporat.

Articolul 11
Moduri de exprimare a consimţământului de a fi legat de tratat
Consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat poate fi exprimat prin semnătură, prin
schimbul instrumentelor care constituie un tratat, prin ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare, ori prin oricare alt mijloc convenit.
Articolul 12
Exprimarea, prin semnătură, a consimţământului de a fi legat printr-un tratat
1. Consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin semnătura
reprezentantului acestui stat:
a) când tratatul prevede că semnătura va avea acest efect;
b) când este stabilit pe altă cale că statele care au participat la negociere conveniseră că
semnătura va avea acest efect; sau
c) când intenţia statului de a conferi semnăturii acest efect rezultă din deplinele puteri ale
reprezentantului său sau a fost exprimată în cursul negocierii.
2.În aplicarea paragrafului 1:
a) parafarea unui text are valoarea semnăturii tratatului dacă este stabilit că statele care au
participat la negociere conveniseră în acest fel;
b) semnătura ad referendum pusă pe un tratat de către reprezentantul unui stat, dacă acesta
o confirmă, are valoarea semnăturii definitive a tratatului.

Articolul 13
Exprimarea consimţământului de a fi legat printr-un tratat prin schimbul instrumentelor
constituind tratatul
Consimţământul statelor de a se lega printr-un tratat constituit de instrumentele ce se
schimbă între ele se exprimă prin acest schimb:
a) când instrumentele prevăd că schimbul lor va avea acest efect; sau
h) când este stabilit pe altă cale că aceste state conveniseră ca schimbul instrumentelor să
aibă acest efect.
 Articolul 14
Exprimarea prin ratificare, acceptare sau aprobare consimţământului de a fi legat printr-un
tratat
1. Consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin ratificare:
a) când tratatul prevede că acest consimţământ se exprimă prin ratificare;
b) când este stabilit, pe altă cale, că statele participante la negociere conveniseră asupra
cerinţei ratificării;
c) când reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub rezerva ratificării;
sau
d) când intenţia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificării rezultă din deplinele puteri
ale reprezentantului său ori a fost exprimată în cursul negocierii
2. Consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin acceptare sau
aprobare în condiţii asemănătoare acelora care se aplică ratificării.

Articolul 15
Exprimarea prin aderare a consimţământului de a fi legat printr-un tratat
Consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin aderare:
a) când tratatul prevede că acest consimţământ poate fi exprimat de către acest stat pe calea
aderării;
b) când este stabilit, pe altă cale, că statele participante la negociere conveniseră că acest
consimţământ va putea fi exprimat de către acest stat pe calea aderării; sau
c) când toate părţile au convenit ulterior că acest consimţământ va putea fi exprimat de către
acest stat pe calea aderării.

Articolul 16
Schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare
Dacă tratatul nu dispune altfel, instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare
stabilesc consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat din momentul:
a) schimbului lor între statele contractante;
b) depunerii lor pe lângă depozitar; sau
c) notificării lor către statele contractante sau către depozitar, dacă s-a convenit astfel.

Articolul 17
Consimţământul de a fi legat printr-o parte a unui tratat şi alegerea intre diferitele dispoziţii
1. Fără prejudiciul aplicării articolelor 19 şi 23, consimţământul unui stat de a fi legat printr-o
parte a unui tratat nu produce efecte decât dacă tratatul permite sau dacă statele contractante
consimt aceasta.
2. Consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat care permite alegerea între diferitele
sale dispoziţii nu produce efecte decât dacă dispoziţiile la care se referă sunt indicate în mod
clar.

Articolul 18
Obligaţia de a nu lipsi un tratat de obiectul şi scopul său înainte de intrarea sa in vigoare
 Un stat trebuie să se abţină de la săvârşirea unor acte care ar lipsi un tratat de obiectul şi
scopul său: a) când a semnat tratatul sau a schimbat instrumentul care constituie tratatul sub
rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, atât timp cât nu şi-a manifestat intenţia de a nu
deveni parte la tratat; sau b) când şi-a exprimat consimţământul de a fi legat prin tratat, în
perioada care precede intrarea în vigoare a tratatului şi cu condiţia ca aceasta să nu fie
întârziată fără motiv valabil.

SECŢIUNEA 2
Rezerve
Articolul 19
Formularea rezervelor
Un stat în momentul în care semnează, ratifică, acceptă, aprobă un tratat sau aderă la el,
poate formula o rezerva, cu condiţia ca: a) rezerva să nu fie interzisă de tratat; b) tratatul să
nu dispună că pot fi făcute numai anumite rezerve printre care nu figurează rezerva respectivă;
sau c) în alte cazuri decât cele prevăzute de alineatul a) şi b), rezerva să nu fie incompatibilă cu
obiectul şi scopul tratatului.

Articolul 20
Acceptarea rezervelor şi obiecţiunilor la rezervare
1. O rezervă autorizată în mod expres de un tratat nu are nevoie să fie acceptată ulterior de
celelalte state contractante, afară numai dacă tratatul prevede aceasta.
2. Când, din numărul restrâns al statelor care au participat la negociere, precum şi din obiectul
şi scopul tratatului rezultă că aplicarea tratatului în întregul său între toate părţile este o
condiţie esenţială a consimţământului fiecăreia dintre ele de a fi legate prin tratat, rezerva
trebuie să fie acceptată de toate părţile.
3. Când tratatul este actul constitutiv al unei organizaţii internaţionale şi dacă nu dispune altfel,
o rezervă cere să fie aprobată de organul competent al acestei organizaţii.
4. În alte cazuri decât cele prevăzute de paragrafele precedente şi dacă tratatul nu prevede
altfel: a) acceptarea unei rezerve de către alt stat contractant face ca statul autor al rezervei să
devină parte la tratat faţă de acest stat dacă tratatul este în vigoare sau atunci când el intră în
vigoare faţă de aceste state; b) obiecţiunea făcută la o rezervă de către un alt stat contractant
nu împiedică intrarea în vigoare a tratatului între statul care a formulat obiecţiunea şi statul
autor al rezervei, afară numai dacă statul care a formulat obiecţiunea şi-a exprimat în mod clar
intenţia în mod contrar; c) un act exprimând consimţământul unui stat de a fi legat prin tratat
şi care conţine o rezervă produce efecte din momentul în care cel puţin un alt stat contractant a
acceptat rezerva.
5. În vederea aplicării paragrafelor 2 şi 4 şi dacă tratatul nu dispune altfel, o rezervă este
considerată a fi fost acceptată de un stat daca acesta nu a formulat vreo obiecţiune la rezervă
până la expirarea a douăsprezece luni de la data la care şi-a exprimat consimţământul de a fi
legat prin tratat, dacă această dată este posterioară.

Articolul 21
Efectele juridice ale rezervelor şi ale obiecţiunilor la rezerve
 1. O rezervă stabilită faţă de o altă parte, în conformitate cu articolele 19, 20 şi 23: a)
modifică pentru statul autor al rezervei în relaţiile sale cu cealaltă parte dispoziţiile din tratat la
care se referă rezerva, în măsura prevăzută în această rezervă; şi
b) modifică aceste dispoziţii în aceeaşi măsură faţă de cealaltă parte în relaţiile sale cu statul
autor al rezervei.
2. Rezerva nu modifică dispoziţiile tratatului faţă de celelalte părţi în raporturile lor inter se.
3. Când un stat care a formulat o obiecţiune împotriva unei rezerve nu s-a opus intrării în
vigoare a tratatului între el şi statul autor al rezervei, dispoziţiile la care se referă rezerva nu se
aplică între cele două state în măsură prevăzută de rezervă.

Articolul 22
Retragerea rezervelor şi obiecţiunilor la rezerve
1. Dacă tratatul nu dispune altfel, o rezervă poate oricând să fie retrasă fără a fi nevoie de
consimţământul statului care a acceptat rezerva pentru retragerea ei.
2. Dacă tratatul nu dispune altfel, o obiecţiune la o rezervă poate fi retrasă oricând.
3. Dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă nu s-a convenit în alt fel: a) retragerea unei rezerve
nu produce efecte faţă de alt stat contractant decât de la data primirii notificării ei de către
acest stat; b) retragerea unei obiecţiuni la o rezervă nu produce efecte decât de la data la care
statul autor al rezervei a primit notificarea acestei retrageri.

Articolul 23
Procedura referitoare la rezerve
1. Rezerva, acceptarea expresă a unei rezerve şi obiecţiunea la o rezervă trebuie să fie
formulate în scris şi comunicate părţilor contractante şi celorlalte state având calitate de a
deveni părţi la tratat.
2. Când ea este formulată la semnarea tratatului sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării,
o rezervă trebuie să fie confirmată în mod formal de către statul care a formulat-o în momentul
când îşi exprimă consimţământul de a fi legat prin tratat, într-un asemenea caz, se consideră că
rezerva a fost făcută la data când a fost confirmată. 3. O acceptare expresă a unei rezerve sau
o obiecţiune la o rezervă, dacă sunt anterioare confirmării acesteia, nu au nevoie să fie şi ele
confirmate. 4. Retragerea unei rezerve sau a unei obiecţiuni la o rezervă trebuie să fie
formulată în scris.

SECŢIUNEA 3
Intrarea în vigoare a tratatelor şi aplicarea lor provizorie
Articolul 24
Intrarea în vigoare
1. Un tratat intră în vigoare la data şi după modalităţile ce s-au fixat prin dispoziţiile sale sau
prin acord între statele care au participat la negociere.
2. În lipsa unor atari dispoziţii sau a unui asemenea acord, un tratat intră în vigoare de îndată
ce consimţământul de a fi legat prin tratat a fost stabilit pentru toate statele care au participat
la negociere. 3. Când consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat este stabilit la o
dată posterioară intrării în vigoare a zisului tratat, acesta, dacă nu dispune altfel, intră în vigoare
faţă de acest stat la acea dată.
 4. Dispoziţiile unui tratat, care reglementează autentificarea textelor, stabilirea
consimţământului statelor de a fi legate prin tratat, modalităţile sau data intrării în vigoare,
rezervele, funcţiunile depozitarului precum şi alte chestiuni care se pun în mod necesar înainte
de intrarea în vigoare a tratatului, sunt aplicabile de îndată ce textul a fost adoptat.

Articolul 25
Aplicarea provizorie
1. Un tratat sau o parte a unui tratat se aplică în mod provizoriu până la intrarea sa în
vigoare:
a) dacă tratatul însuşi dispune astfel; sau
b) dacă statele care au participat la negociere conveniseră astfel, într-un alt mod.
2. Dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă statele care au participat la negociere nu au convenit
altfel, aplicarea provizorie a unui tratat sau a unei părţi dintr-un tratat faţă de un stat încetează,
dacă acest stat notifică celorlalte state între care tratatul este aplicat provizoriu intenţia sa de a
nu deveni parte la tratat.

PARTEA III
RESPECTAREA, APLICAREA ŞI INTERPRETAREA TRATATELOR
SECŢIUNEA l
Respectarea tratatelor

Articolul 26
Pacta sunt servanda
Orice tratat în vigoare leagă părţile şi trebuie să fie executat de ele cu bună credinţă.

Articolul 27
Dreptul intern şi respectarea tratatelor
O parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui
tratat. Această regulă este fără prejudiciu în ce priveşte aplicarea articolului 46.

SECŢIUNEA 2
Aplicarea tratatelor

Articolul 28
Neretroactivitatea tratatelor
Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenţie diferită sau dacă aceasta nu este stabilită pe
altă cale, dispoziţiile unui tratat nu leagă o parte în ce priveşte un act sau fapt anterior datei
intrării în vigoare a acestui tratat faţă de această parte sau în ce priveşte o situaţie care încetase
să existe la acea dată.

Articolul 29
Aplicarea teritorială a tratatelor
Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenţie diferită sau dacă aceasta nu este stabilită pe
altă cale, un tratat leagă pe fiecare din părţi cu privire la întregul său teritoriu.
 Articolul 30
Aplicarea tratatelor succesive purtând asupra aceleiaşi materii
1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 103 al Cartei Naţiunilor Unite, drepturile şi obligaţiile
statelor, părţi la tratate succesive purtând asupra aceleiaşi materii sunt determinate potrivit
paragrafelor ce urmează. 2. Când un tratat precizează că este subordonat unui tratat anterior
sau posterior sau că nu trebuie considerat ca fiind incompatibil cu celălalt tratat, dispoziţiile
acestuia se vor aplica cu precădere.
3. Când toate părţile la tratatul anterior sunt de asemenea părţi la tratatul posterior, fără ca cel
anterior să fie expirat sau ca aplicarea să fi fost suspendată în conformitate cu articolul 59,
tratatul anterior nu se aplică decât în măsura în care dispoziţiile sale sunt compatibile cu cele ale
tratatului posterior.
4. Când părţile la tratatul anterior nu sunt toate părţi la tratatul posterior:
a) în relaţiile dintre statele care sunt părţi la ambele tratate, regula aplicabilă este cea enunţată
la paragraful 3;
b) în relaţiile dintre un stat parte la cele două tratate şi un stat parte la numai unul din aceste
tratate, tratatul la care ambele state sunt părţi reglementează drepturile şi obligaţiile lor
reciproce.
5. Paragraful 4 se aplică fără vreun prejudiciu în ce priveşte aplicarea articolului 41, orice
chestiune relativ la stingerea sau la suspendarea aplicării unui tratat conform articolului 60 sau
orice chestiune privind responsabilitatea ce poate lua naştere pentru un stat ca urmare a
încheierii sau aplicării unui tratat ale cărui dispoziţii sunt incompatibile cu obligaţiile ce incumbă
acestui stat faţă de altul, in virtutea unui alt stat.
SECŢIUNEA 3
Interpretarea tratatelor

Articolul 31
Regulă generală de interpretare
1. Un tratat trebuie să fie interpretat cu bună credinţă potrivit sensului obişnuit ce urmează a
fi atribuit termenilor tratatului în contextul lor şi în lumina obiectului şi scopului său.
2. În vederea interpretării unui tratat, contextul cuprinde, în afară de text, preambul şi anexe:
a) orice acord în legătură cu tratatul şi care a intervenit între toate părţile cu prilejul încheierii
tratatului; b) orice instrument stabilit de către una sau mai multe părţi cu prilejul încheierii
tratatului şi acceptat de celelalte părţi ca instrument având legătură cu tratatul.
3. Se va ţine seama, odată cu contextul: a) de orice acord ulterior intervenit între părţi cu
privire la interpretarea tratatului sau la aplicarea dispoziţiilor sale; b) de orice practică urmată
ulterior în aplicarea tratatului prin care este stabilit acordul părţilor în privinţa interpretării
tratatului; c) de orice regulă pertinentă de drept internaţional aplicabilă relaţiilor dintre părţi.
4. Un termen va fi înţeles într-un sens special dacă este stabilit că aceasta a fost intenţia părţilor.

Articolul 32
Mijloace complementare de interpretare
Se poate recurge la mijloace complementare de interpretare, îndeosebi la lucrările
pregătitoare şi la împrejurările în care a fost încheiat tratatul, fie pentru a se confirma sensul
rezultând din aplicarea articolului 31, fie pentru a se determina sensul atunci când interpretarea
dată conform articolului 31:
a) lasă sensul ambiguu sau obscur; sau
b) duce la un rezultat vădit absurd sau neraţional.

Articolul 33
Interpretarea tratatelor autentificate în două sau mai multe limbi
1. Când un tratat a fost autentificat în două sau mai multe limbi, textul său are aceeaşi valoare
în fiecare din aceste limbi, afară numai dacă tratatul nu dispune sau dacă părţile nu convin ca, în
caz de divergenţă, unul din texte să aibă precădere.
2. O versiune a tratatului în altă limbă decât cele în care textul a fost autentificat nu va fi
considerată drept text autentic decât dacă tratatul prevede sau dacă părţile au convenit
aceasta.
3. Termenii unui tratat sunt presupuşi a avea acelaşi înţeles în diversele texte autentice.
4. În afară de cazul în care un text determinat are precădere în conformitate cu paragraful l,
atunci când comparaţia textelor autentice învederează o deosebire de sens, pe care aplicarea
articolelor 31 şi 32 nu îngăduie a o elimina, se va adopta sensul care, ţinându-se seama de
obiectul şi de scopul tratatului, împacă cel mai bine aceste texte.

SECŢIUNEA 4
Tratatele şi statele terţe
Articolul 34
Regula privind statele terţe
Un tratat nu creează nici obligaţii nici drepturi pentru un stat terţ fără consimţământul său.
Articolul 35
Tratate prevăzând obligaţii pentru statele terţe
O obligaţie ia naştere pentru un stat terţ din dispoziţia unui tratat dacă părţile la acest tratat
înţeleg să creeze obligaţia prin mijlocirea acestei dispoziţii şi dacă statul terţ acceptă în mod
expres şi în scris această obligaţie.

Articolul 36
Tratate prevăzând drepturi pentru statele terţe
1. Un drept ia naştere pentru un stat terţ din dispoziţia unui tratat dacă părţile la acest tratat
înţeleg, prin această dispoziţie, să confere acest drept fie statului terţ sau unui grup de state
căruia acesta îi aparţine, fie tuturor statelor, şi dacă statul terţ consimte. Consimţământul este
prezumat în lipsa vreunei indicaţii contrare, afară numai dacă tratatul nu dispune altfel.
2. Un stat care exercită un drept în temeiul paragrafului 1 este ţinut să respecte, în exercitarea
acestui drept, condiţiile prevăzute de tratat sau stabilite conform dispoziţiilor sale.

Articolul 37
Revocarea sau modificarea obligaţiilor sau drepturilor statelor terţe
1. În cazul când o obligaţie s-a născut în sarcina unui stat terţ potrivit articolului 35, această
obligaţie nu poate fi revocată sau modificată decât prin consimţământul statelor părţi la tratat şi
al statului terţ, afară dacă se stabileşte că ele au convenit altfel.
 2. În cazul când un drept s-a născut în folosul unui stat terţ potrivit articolului 36, acest drept
nu poate fi revocat sau modificat de părţi dacă se stabileşte că dreptul era destinat să nu poată
fi revocat sau modificat fără consimţământul statului terţ.

Articolul 38
Regulile unui tratat ce devin obligatorii pentru statele terţe prin formarea unei cutume
internaţionale
Nici una din dispoziţiile articolelor 34 şi 37 nu se opune ca o regulă enunţată într-un tratat să
devină obligatorie pentru un stat terţ ca regulă cutumiară de drept internaţional recunoscută ca
atare.

PARTEA IV AMENDAREA ŞI MODIFICAREA TRATATELOR

Articolul 39
Regula generală referitoare la amendarea tratatelor
Un tratat poate fi amendat prin acordul părţilor. Afară de cazul când tratatul ar dispune altfel,
regulile enunţate în partea II sunt aplicabile unui astfel de acord.

Articolul 40
Amendarea tratatelor multilaterale
1. Dacă tratatul nu dispune altfel, amendarea tratatelor multilaterale este guvernată de
paragrafele următoare.
2. Orice propunere tinzând la amendarea unui tratat multilateral în relaţiile dintre toate
părţile trebuie să fie notificată tuturor statelor contractante şi fiecare dintre ele are dreptul să
participe:
a) la hotărârea cu privire la urmarea ce se va da acestei propuneri;
b) la negocierea şi la încheierea oricărui acord având drept obiect amendarea tratatului.
3. Orice stat având calitatea de a deveni parte la tratat are de asemenea calitatea de a deveni
parte la tratat astfel cum este amendat.
4. Acordul asupra amendamentului nu leagă statele care sunt părţi la tratat şi care nu devin
părţi la acest acord; alineatul b) al paragrafului 4 din articolul 30 se aplică acestor state.
5. Orice stat care devine parte la tratat după intrarea în vigoare a acordului asupra
amendamentului este, dacă nu a exprimat o intenţie diferită, considerat ca fiind:
a) parte la tratat astfel cum este amendat;
b) parte la tratatul neamendat faţă de oricare parte la tratat care nu este legată prin acordul
asupra amendamentului.
Articolul 41
Acorduri având ca obiect modificarea tratatelor multilaterale numai în relaţiile dintre unele
părţi
1. Două sau mai multe părţi ale unui tratat multilateral pot încheia un acord având ca obiect
modificarea tratatului, numai în relaţiile lor mutuale;
a) dacă posibilitatea unei astfel de modificări este prevăzută de tratat; sau
b) dacă modificarea în chestiune nu este interzisă de tratat, cu condiţia
i) să nu aducă atingere nici folosinţei de către celelalte părţi a drepturilor ce le conferă tratatul,
nici executării obligaţiilor lor; şi
ii) să nu poarte asupra unei dispoziţii de la care nu se poate deroga fără să existe
incompatibilitate cu realizarea efectivă a obiectului şi scopului tratatului luat în ansamblul său.
2. Afară dacă, în cazul prevăzut la alineatul a) al paragrafului l, tratatul nu dispune altfel, părţile
în chestiune trebuie să notifice celorlalte părţi intenţia lor de a încheia acordul, precum şi
modificările pe care acesta le aduce tratatului.

PARTEA V NULITATEA, STINGEREA ŞI SUSPENDAREA APLICĂRII TRATATELOR

SECŢIUNEA l Dispoziţii generale
Articolul 42
Validitatea şi menţinerea în vigoare a tratatelor
1. Validitatea unui tratat sau a consimţământului unui stat de a fi legat printr-un tratat nu
poate fi contestată decât în aplicarea prezentei Convenţii.
2. Stingerea unui tratat, denunţarea sa sau retragerea unei părţi nu pot avea loc decât în
aplicarea dispoziţiilor tratatului sau a prezentei Convenţii. Aceeaşi regulă este valabilă pentru
suspendarea aplicării tratatului.

Articolul 43
Obligaţii impuse de dreptul internaţional independent de un tratat
Nulitatea, stingerea sau denunţarea unui tratat, retragerea uneia din părţi sau suspendarea
aplicării tratatului, atunci când rezultă din aplicarea prezentei Convenţii sau din dispoziţiile
tratatului, nu afectează în nici un chip îndatorirea unui stat de a executa oricare obligaţie
enunţată în tratat la care este supus în temeiul dreptului internaţional, independent de zisul
tratat.

Articolul 44
Divizibilitatea dispoziţiilor unui tratat
1. Dreptul unei părţi, prevăzut de un tratat sau rezultând din articolul 56, de a denunţa
tratatul, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea nu poate fi exercitat decât în
privinţa ansamblului tratatului, afară numai dacă acesta dispune altfel sau dacă părţile au
convenit în alt fel.
2. O cauză de nulitate sau de stingere a unui tratat, de retragere a unei părţi sau de
suspendare a aplicării tratatului, recunoscută conform dispoziţiilor prezentei Convenţii, nu
poate fi invocată decât în privinţa ansamblului tratatului, afară de condiţiile prevăzute de
paragrafele următoare sau de articolul 60
3. În cazul în care cauza în chestiune nu vizează decât anumite clauze determinate, ea nu
poate fi invocată decât în privinţa acestor singure clauze atunci când: a) aceste clauze pot fi
separate de restul tratatului în ce priveşte executarea lor; b) rezultă din tratat sau este stabilit
în alt mod ca acceptarea clauzelor în chestiune nu a constituit pentru cealaltă parte sau pentru
celelalte părţi la tratat o bază esenţială a consimţământului lor de a fi legate prin tratat în
ansamblul său; şi c) nu este în just de a continua executarea a ceea ce subzistă din tratat.
 4. În cazurile ţinând de articolele 49 şi 50, statul care are dreptul de a invoca dolul sau corupţia
poate face aceasta fie în privinţa întregului tratat, fie, în cazul prevăzut la paragraful 3, în
privinţa numai a anumitor clauze determinate.
5. În cazurile prevăzute de articolele 51, 52 şi 53, diviziunea dispoziţiilor tratatului nu este
admisă.

Articolul 45
Pierderea dreptului de a invoca o cauză de nulitate a unui tratat sau un motiv de a-i pune
capăt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea
Un stat nu mai poate invoca o cauză de nulitate a unui tratat sau un motiv de a-i pune capăt,
de a se retrage din el sau de a-i suspenda executarea în conformitate cu articolele 46 şi 50 sau
cu articolele 60 şi 62 dacă, după ce a avut cunoştinţă de fapte, acest stat: a) a acceptat în mod
explicit să considere că, după caz, tratatul este valid, rămâne în vigoare sau continuă să fie
aplicabil; sau b) trebuie, faţă de conduita sa, să fie socotit că a achiesat, după caz, la validitatea
tratatului sau la menţinerea sa în vigoare ori în aplicare.
SECŢIUNEA 2
Nulitatea tratatelor

Articolul 46
Dispoziţii ale dreptului intern privind competenţa de a încheia tratate
1. Faptul că consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost exprimat cu violarea
unei dispoziţii a dreptului său intern privitoare la competenţa de a încheia tratate, poate fi
invocată de acest stat ca viciu de consimţământ, afară numai dacă această violare a fost vădită
şi nu priveşte o regulă de importanţă fundamentală a dreptului său intern. 2. O violare este
vădită dacă ea este obiectiv evidentă pentru orice stat care s-ar comporta în asemenea
împrejurări în conformitate cu practica obişnuită şi cu bună credinţă.

Articolul 47
Restricţie specială a putinţei de a exprima consimţământul unui stat
Dacă împuternicirea unui reprezentant să exprime consimţământul unui stat de a fi legat
printr-un tratat determinat a făcut obiectul unei restricţii speciale, faptul că acest reprezentant
nu a ţinut seama de restricţie nu poate fi invocat ca viciu al consimţământului pe care 1-a
exprimat, afară numai dacă restricţia nu a fost notificată, înainte de exprimarea acestui
consimţământ, celorlalte state care au participat la negociere.
Articolul 48
Eroarea
1. Un stat poate invoca o eroare într-un tratat drept viciu al consimţământului său de a fi legat
prin tratat dacă eroarea poartă asupra unui fapt sau unei situaţii care statul presupunea că
există în momentul încheierii tratatului şi care constituia o bază esenţială a consimţământului
acestui stat de a fi legat prin tratat.
2. Paragraful l nu se aplică dacă zisul stat a contribuit la această eroare prin comportarea sa
sau dacă împrejurările au fost de aşa natură încât trebuia să fi fost avertizat despre posibilitatea
unei erori.
 3. O eroare purtând numai asupra redactării textului unui tratat nu aduce atingere validităţii
sale; în acest caz, se va aplica articolul 79.

Articolul 49
Dolul
Dacă un stat a fost determinat să încheie un tratat în urma conduitei frauduloase a unui alt
stat care a participat la negociere, el poate invoca dolul ca viciu al consimţământului său de a se
lega prin tratat.

Articolul 50
Coruperea reprezentantului unui stat
Dacă exprimarea consimţământului unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost obţinută pe
calea coruperii reprezentantului său prin acţiunea directă sau indirectă a unui stat care a
participat la negociere, statul poate invoca coruperea ca viciu al consimţământului său de a se
lega prin tratat.

Articolul 51
Constrângerea exercitată asupra reprezentantului unui stat
Exprimarea consimţământului unui stat de a fi legat printr-un tratat, obţinută prin
constrângerea exercitată asupra reprezentantului său prin acte sau ameninţări îndreptate
împotriva lui, este lipsită de orice efect juridic.

Articolul 52
Constrângerea exercitată asupra unui stat prin ameninţare sau folosirea forţei
Este nul orice tratat a cărui încheiere a fost obţinută prin ameninţarea sau prin folosirea
forţei, cu violarea principiilor de drept internaţional încorporate în Carta Naţiunilor Unite.

Articolul 53
Tratate în conflict cu o normă imperativă a dreptului internaţional general (jus cogens)
Este nul orice tratat care, în momentul încheierii sale, este în conflict cu o normă imperativă a
dreptului internaţional general, în sensul prezentei Convenţii, o normă a dreptului internaţional
general este o normă acceptată şi recunoscută de comunitatea internaţională a statelor în
ansamblul ei, drept normă de la care nu este permisă nici o derogare şi care nu poate fi
modificată decât printr-o nouă normă a dreptului internaţional general având acelaşi caracter.

SECŢIUNEA 3
Stingerea tratatelor şi suspendarea aplicării lor

Articolul 54
Stingerea unui tratat sau retragerea în temeiul dispoziţiilor tratatului sau prin consimţământul
părţilor
Stingerea unui tratat sau retragerea unei părţi pot avea loc:
a) în conformitate cu dispoziţiile tratatului; sau
 b) în orice moment, prin consimţământul tuturor părţilor, după consultarea celorlalte state
contractante.

Articolul 55
Numărul părţilor la un tratat multilateral a scăzut sub numărul necesar intrării sale în vigoare
Afară de cazul când tratatul dispune altfel, un tratat multilateral nu ia sfârşit pentru singurul
motiv că numărul părţilor a scăzut sub numărul necesar pentru intrarea sa în vigoare.

Articolul 56
Denunţarea sau retragerea în cazul unui tratat care nu conţine dispoziţii privind stingerea şi
denunţarea tratatului sau retragerea din el
1. Un tratat care nu conţine dispoziţii cu privire la stingerea şi denunţarea sa sau la retragerea
din el mi poate fi obiectul unei denunţări sau unei retrageri, afară numai dacă:
a) se va fi stabilit că era în intenţia părţilor de a admite posibilitatea unei denunţări sau
retrageri; sau
b) dreptul de denunţare sau de retragere poate fi dedus din natura tratatului.
2. O parte trebuie să notifice cu cel puţin douăsprezece luni înainte intenţia sa de a denunţa
tratatul sau de a se retrage din el conform dispoziţiilor paragrafului 1.

Articolul 57
Suspendarea aplicării unui tratat în temeiul dispoziţiilor sale sau prin consimţământul părţilor
Aplicarea unui tratat faţă de toate părţile sau de o parte determinată poate fi suspendată:
a) conform dispoziţiilor tratatului; sau
b) în orice moment, prin consimţământul tuturor părţilor, după consultarea celorlalte state
contractante.

Articolul 58
Suspendarea aplicării unui tratat multilateral prin acordul unora dintre părţi
1. Două sau mai multe părţi la un tratat multilateral pot încheia un acord având drept obiect
să suspende, temporar şi numai între ele, aplicarea dispoziţiilor tratatului:
a) dacă posibilitatea unei astfel de suspendări este prevăzută de tratat; sau
b) daca suspendarea în chestiune nu este interzisă de tratat, cu condiţia, ca: i) să nu aducă
atingere nici folosinţei celorlalte părţi a drepturilor pe care le deţin prin tratat, nici executării
obligaţiilor lor; şi ii) să nu fie incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului.
2. Afară numai dacă, în cazul prevăzut la alineatul a) al paragrafului l, tratatul dispune altfel,
părţile în chestiune trebuie să notifice celorlalte părţi intenţia lor de a încheia acordul şi
dispoziţiile tratatului a căror aplicare intenţionează să o suspende.

Articolul 59
Stingerea unui tratat sau suspendarea aplicării sale rezultând implicit din încheierea unui
tratat posterior
1. Un tratat este socotit a fi luat sfârşit dacă toate părţile la acest tratat încheie ulterior un
tratat asupra aceleiaşi materii şi: a) dacă rezultă din tratatul posterior sau dacă este stabilit în
alt fel, că potrivit intenţiei părţilor, materia trebuie să fie guvernată de acest tratat; sau b) dacă
dispoziţiile tratatului posterior sunt incompatibile cu cele din tratatul anterior într-aşa măsură
încât este imposibil să se aplice ambele tratate în acelaşi timp.
2. Tratatul anterior este socotit ca fiind numai suspendat dacă rezultă din tratatul posterior,
sau este stabilit pe altă cale, că aceasta, a fost intenţia părţilor.

Articolul 60
Stingerea unui tratat sau suspendarea aplicării lui ca urmare a violării sale
1. O violare substanţială a unui tratat bilateral de către una din părţi autoriză cealaltă parte să
invoce violarea ca motiv pentru a pune capăt tratatului sau a suspenda aplicarea lui în total sau
în parte.
2. O violare substanţială a unui tratat multilateral de către una din părţi autoriză:
a) celelalte părţi ca, prin acordul lor unanim, să suspende aplicarea tratatului în total sau în
parte, ori să-i pună capăt: i) fie în relaţiile dintre ele şi statul autor al violării, ii) fie între toate
părţile;
b) o parte atinsă în mod deosebit, prin violare, să o invoce ca motiv de suspendare a aplicării
tratatului în total sau în parte în privinţa ei, dacă acest tratat este de aşa natură încât o violare
substanţială a dispoziţiilor sale de către o parte modifică radical situaţia fiecărei părţi în ce
priveşte executarea ulterioară a obligaţiilor sale în virtutea tratatului.
3. În sensul prezentului articol, o violare substanţială a unui tratat este constituită de:
a) o respingere a tratatului, neautorizată de prezenta Convenţie; sau
b) violarea unei dispoziţii esenţiale pentru realizarea obiectului sau scopului tratatului.
4. Paragrafele precedente nu aduc atingere nici unei dispoziţii a tratatului aplicabilă în caz de
violare. 5. Paragrafele l la 3 nu se aplică dispoziţiilor referitoare la protecţia persoanei umane,
conţinute în tratate cu caracter umanitar, în special acelor dispoziţii care exclud orice formă de
represalii împotriva persoanelor proteguite prin zisele tratate.

Articolul 61
Ivirea unei situaţii zădărnicind executarea
1. O parte poate invoca imposibilitatea de a executa un tratat ca motiv pentru a-i pune capăt
sau pentru a se retrage din el, dacă această imposibilitate rezultă din dispariţia sau distrugerea
definitivă a obiectului indispensabil pentru executarea acestui tratat. Dacă imposibilitatea este
temporară, ea poate fi invocată numai ca motiv pentru suspendarea aplicării tratatului.
2. O parte nu poate invoca imposibilitatea de executare ca motiv pentru a pune capăt
tratatului, pentru a se retrage din el sau cere suspendarea aplicării tratatului, dacă această
imposibilitate rezultă dintr-o violare, din partea părţii care o invocă, fie a unei obligaţii a
tratatului, fie a unei obligaţii internaţionale faţă de oricare altă parte a tratatului.

Articolul 62
Schimbarea fundamentală a împrejurărilor
1. O schimbare fundamentală a împrejurărilor, care a intervenit în raport cu cele existente în
momentul încheierii unui tratat şi care nu fusese prevăzută de părţi, nu poate fi invocată ca
motiv de a pune capăt tratatului sau a se retrage din el, afară numai dacă: a) existenţa acestor
împrejurări a constituit o bază esenţială a consimţământului de a se lega prin tratat; şi
 c) această schimbare a avut ca efect transformarea radicală a naturii obligaţiilor care rămân
de executat în virtutea tratatului.
2. O schimbare fundamentală a împrejurărilor nu poate fi invocată ca motiv pentru a pune
capăt tratatului sau a se retrage din el: a) dacă este vorba despre un tratat care stabileşte o
frontieră; sau b) dacă schimbarea fundamentală rezultă dintr-o violare de către partea care o
invocă, fie a unei obligaţii din tratat, fie a oricărei alte obligaţii internaţionale faţă de oricare altă
parte a tratatului.
3. Dacă o parte poate, potrivit paragrafelor precedente, să invoce o schimbare fundamentală a
împrejurărilor ca motiv pentru a pune capăt unui tratat sau pentru a se retrage din el, ea poate
de asemenea, s-o invoce numai pentru suspendarea aplicării tratatului.

Articolul 63
Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare
Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare dintre părţile la un tratat este fără efect asupra
relaţiilor juridice stabilite între ele prin tratat, afară dacă şi în măsura în care existenţa relaţiilor
diplomatice sau consulare este indispensabilă pentru aplicarea tratatului.
Articolul 64
Apariţia unei noi norme imperative a dreptului internaţional general (jus cogens)
Dacă survine o nouă normă imperativă a dreptului internaţional general, orice tratat existent,
care este în conflict cu această normă devine nul şi ia sfârşit.

SECŢIUNEA 4
Procedura

Articolul 65
Procedura de urmat cu privire la nulitatea unui tratat,la stingerea sa, la retragerea unei părţi
din el sau la suspendarea aplicării tratatului
1. Partea care, în temeiul dispoziţiilor prezentei Convenţii, invocă fie un viciu al
consimţământului său de a se lega printr-un tratat, fie un motiv de a contesta validitatea unui
tratat, de a-i pune capăt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea, trebuie să notifice
pretenţia sa celorlalte părţi. Notificarea trebuie să menţioneze măsura avută în vedere faţă de
tratat şi motivele acesteia.
2. Dacă, după trecerea unui termen care, în afara cazurilor de urgenţă deosebită, nu poate fi
mai mic de trei luni cu începere de la primirea notificării, nici una din părţi nu a formulat vreo
obiecţiune, partea care a trimis notificarea poate proceda, în formele prevăzute la articolul 67,
la luarea măsurii proiectate.
3. Daca totuşi o altă parte a ridicat o obiecţiune, părţile vor trebui să caute o soluţie prin
mijloacele arătate la articolul 33 al Cartei Naţiunilor Unite.
4. Nici o dispoziţie a paragrafelor precedente nu aduce vreo atingere drepturilor sau
obligaţiilor părţilor decurgând din oricare dispoziţie în vigoare dintre ele privind rezolvarea
diferendelor.
5. Fără a se aduce vreun prejudiciu articolului 45, faptul că un stat nu a adresat notificarea
prescrisă la paragraful l nu-1 împiedică de a face această notificare ca răspuns unei alte părţi
care cere executarea tratatului sau invocă violarea sa.
 Articolul 66
Proceduri de soluţionare juridica, de arbitraj şi conciliere
Dacă, în termen de douăsprezece luni următoare datei la care obiecţiunea a fost formulată,
nu a fost posibil de a se ajunge la o soluţie conformă cu paragraful 3 al articolului 65, se vor
aplica procedurile mai jos arătate:
a) oricare parte la un diferend privind interpretarea articolelor 54 sau 64 poate, pe calea unei
cereri, să supună diferendul hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie, afară numai dacă părţile
nu ar decide de comun acord să supună diferendul arbitrajului;
b) oricare parte la un diferend privind aplicarea sau interpretarea unuia dintre celelalte articole
ale părţii V din prezenta Convenţie poate recurge la procedura prevăzută la Anexa Convenţiei,
adresând, în acest scop, o cerere Secretarului general al Naţiunilor Unite.

Articolul 67
Instrumente având de obiect declararea nulităţii unui tratat,de a-i pune capăt, de a realiza
retragerea din el sau de a suspenda aplicarea tratatului
1. Notificarea prevăzută la paragraful l al articolului 65 trebuie făcută în scris.
2. Orice act prin care se declară nulitatea unui tratat, i se pune capăt sau se realizează
retragerea din el ori suspendarea aplicării tratatului pe baza dispoziţiilor sale sau ale
paragrafelor 2 sau 3 din articolul 65 trebuie consemnat într-un instrument comunicat celorlalte
părţi. Dacă instrumentul nu este semnat de şeful statului, de şeful guvernului sau de ministrul
afacerilor externe, reprezentantul statului de la care emană comunicarea poate fi invitat să
înfăţişeze deplinele sale puteri.

Articolul 68
Revocarea notificării şi instrumentelor prevăzute la articolele 65 şi 67
O notificare sau un instrument prevăzut la articolele 65 şi 67 pot fi revocate oricând înainte de
a-şi fi produs efectele.

SECŢIUNEA 5
Articolul 69
Consecinţele nulităţii unui tratat
1. Este nul tratatul a cărui nulitate este stabilită în virtutea prezentei Convenţii. Dispoziţiile
unui tratat nul nu au forţă juridică.
2. Dacă unele acte au fost totuşi îndeplinite în baza unui asemenea tratat: a) oricare parte
poate cere oricărei alte părţi să stabilească pe cât se va putea în relaţiile lor reciproce situaţia
care ar fi existat dacă aceste acte nu ar fi fost îndeplinite; b) actele îndeplinite cu bună credinţă
înainte de invocarea nulităţii nu devin ilicite prin singurul fapt al nulităţii tratatului.
3. În cazurile de la articolele 49, 50, 51 sau 52, paragraful 2 nu se aplică părţii căreia îi este
imputabil dolul, actul de corupere sau constrângere.
4. În cazurile în care consimţământul unui stat anumit de a fi legat printr-un tratat multilateral
este viciat, regulile precedente se aplică în relaţiile dintre zisul stat şi părţile la tratat.

Articolul 70
 Consecinţele stingerii unui tratat
1. Dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă părţile nu convin în alt mod, faptul că un tratat a
luat sfârşit în temeiul dispoziţiilor lui sau conform prezentei Convenţii:
a) liberează părţile de obligaţia de a continua executarea tratatului;
b) nu aduce atingere nici unui drept, nici unei obligaţii şi nici unei situaţii juridice a părţilor,
create prin executarea tratatului înainte ca acesta să fi luat sfârşit
2. Când un stat denunţă un tratat multilateral sau se retrage din el, paragraful l se aplică
relaţiilor dintre acest stat şi fiecare din celelalte părţi la tratat, cu începere de la data la care
denunţarea sau retragerea îşi produce efectul.

Articolul 71
Consecinţele nulităţii unui tratat aflat în conflict cu o normă imperativă a dreptului
internaţional general
1. În cazul unui tratat nul în temeiul articolului 53, părţile sunt ţinute:
a) să elimine, în măsura posibilului, consecinţele oricărui act îndeplinit pe baza unei dispoziţii
care este în conflict cu norma imperativă a dreptului internaţional general; şi
b) să facă astfel încât relaţiile lor mutuale să fie conforme cu norma imperativă a dreptului
internaţional general.
2. În cazul unui tratat care devine nul şi ia sfârşit în temeiul articolului 64, expirarea tratatului:
a) liberează părţile de obligaţia de a continua să execute tratatul;
b) nu aduce atingere nici unui drept, nici unei obligaţii, nici unei situaţii juridice a părţilor,
create prin executarea tratatului înainte de a fi luat sfârşit; totuşi, aceste drepturi, obligaţii sau
situaţii nu pot fi menţinute mai departe decât în măsura în care menţinerea lor ne este în sine în
conflict cu noua normă imperativă a dreptului internaţional general.

Articolul 72
Consecinţele suspendării aplicării unui tratat
1. Dacă tratatul nu dispune sau părţile nu convin în alt mod, suspendarea aplicării unui tratat
pe temeiul dispoziţiilor sale sau în conformitate cu prezenta Convenţie: a) liberează părţile
între care aplicarea tratatului este suspendată de obligaţia executării tratatului în relaţiile lor
reciproce pe timpul perioadei de suspendare;
b) nu afectează relaţiile juridice stabilite de tratat între părţi.
2. În timpul perioadei de suspendare, părţile trebuie să se abţină de la săvârşirea oricăror acte
care ar tinde să împiedice reluarea aplicării tratatului.

PARTEA VI DISPOZIŢII DIVERSE

Articolul 73
Cazurile de succesiune a statelor, de responsabilitate a unui stat sau de deschidere de ostilităţi
Dispoziţiile prezentei Convenţii nu prejudecă asupra nici unei chestiuni care s-ar putea pune în
legătură cu un tratat din cauza unei succesiuni de state sau în raport cu responsabilitatea
internaţională a unui stat ori cu deschiderea de ostilităţi între state.

Articolul 74
Relaţii diplomatice sau consulare şi încheierea de tratate
 Ruperea relaţiilor diplomatice sau a relaţiilor consulare ori lipsa unor asemenea relaţii între
două sau mai multe state nu împiedică încheierea tratatelor între aceste state, încheierea unui
tratat nu are prin sine vreun efect în privinţa relaţiilor diplomatice sau relaţiilor consulare.

Articolul 75
Cazul unui stat agresor
Dispoziţiile prezentei Convenţii sunt fără efect asupra obligaţiilor care pot rezulta cu privire la un
tratat, pentru un stat agresor, din măsuri luate conform Cartei Naţiunilor Unite în legătură cu
agresiunea săvârşită de acest stat.

PARTEA VII DEPOZITĂRI, NOTIFICĂRI, CORECTĂRI ȘI ÎNREGISTRARE

Articolul 76
Depozitarii tratatelor
1. De asemenea, depozitarea unui tratat poate fi făcută de statele care au participat la
negociere fie prin însuşi tratatul, fie prin orice alt mod. Depozitarul poate fi unul sau mau multe
state, o organizaţie internaţională sau principalul funcţionar administrativ al unei asemenea
organizaţii.
2. Funcţiunile depozitarului unui tratat au un caracter internaţional, depozitarul fiind ţinut să
acţioneze fără părtinire în îndeplinirea funcţiunilor sale. În special, faptul că un tratat nu a intrat
în vigoare între unele părţi sau că o divergenţă s-a ivit între un stat şi un depozitar cu privire la
exercitarea funcţiunilor acestuia nu poate avea vreo înrâurire asupra acestei obligaţii.

Articolul 77
Funcţiunile depozitarilor
1. Dacă tratatul nu dispune sau dacă părţile nu convin în alt chip, funcţiunile depozitarului
sunt următoarele:
a) asigură păstrarea textului original al tratatului şi a deplinelor puteri care i s-ar fi încredinţat;
b) întocmeşte copii certificate pentru conformitate cu textul original şi orice alte texte în alte
limbi care pot fi cerute prin tratat, şi le comunică părţilor la tratat, precum şi statelor având
calitatea de a deveni părţi;
c) primeşte toate semnăturile tratatului, primeşte şi păstrează toate instrumentele,
notificările şi comunicările relative la tratat;
d) examinează dacă o semnătură, un instrument, o notificare sau o comunicare referitoare la
tratat este în bună şi cuvenită formă şi, după caz, atrage asupra chestiunii atenţia statului în
cauză;
e) informează părţile la tratat şi statele având calitate de a deveni părţi asupra actelor,
notificărilor şi comunicărilor referitoare la tratat;
f) informează statele având calitate de a deveni părţi la tratat despre data la care a fost primit
sau depus numărul de semnături sau de instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare cerute pentru intrarea în vigoare a tratatului;
g) asigură înregistrarea tratatului la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite;
h) îndeplineşte funcţiunile menţionate în alte dispoziţii ale prezentei Convenţii.
 2. Când apare o divergenţă între un stat şi depozitar cu privire la îndeplinirea funcţiunilor
acestuia, depozitarul trebuie să atragă atenţia statelor semnatare şi statelor contractante
asupra chestiunii respective sau, după caz, organului competent al organizaţiei internaţionale în
cauză.

Articolul 78
Notificări şi comunicări
Afară de cazurile în care tratatul sau prezenta Convenţie ar dispune altfel, o notificare sau
comunicare care trebuie să fie făcută de un stat în temeiul prezentei Convenţii:
a) este transmisă, în lipsa unui depozitar, direct statelor cărora este destinată, sau, dacă există
un depozitar, acestuia;
b) nu este socotită ca făcută de statul respectiv decât din momentul primirii ei de către statul
căruia a fost transmisă, sau, după caz, de către depozitar;
c) dacă este transmisă unui depozitar, ea nu este socotită ca fiind primită de statul destinatar
decât din momentul în care acest stat va fi primit de la depozitar informaţia prevăzută la
alineatul e) al paragrafului l din articolul 77.

Articolul 79
Cercetarea erorilor din texte sau din copiile certificate pentru conformitate cu tratatele
1. Dacă, după autentificarea textului unui tratat, statele semnatare şi statele contractante
constată de comun acord că acest text conţine o eroare, se va proceda de corectarea erorii
printr-unul din mijloacele enumerate mai jos, afară numai dacă sus-zisele state nu ar fi convenit
asupra altui mod de corectare:
a) corectarea textului în sensul potrivit şi parafarea corectării de către reprezentanţi valabil
împuterniciţi; b) stabilirea unui instrument sau schimb de instrumente în care este trecută
corectarea ce s-a convenit a se aduce textului;
c) stabilirea unui text corectat al întregului tratat potrivit procedurii folosite pentru textul
original.
2. Când este vorba de un tratat pentru care există un depozitar, acesta notifică statelor
semnatare şi statelor contractante eroarea şi propunerea de corectare şi specifică un termen
potrivit înăuntrul căruia pot fi formulate obiecţiuni la corectarea propusa. Dacă, la expirarea
termenului: a) nu s-a făcut nici o obiecţiune, depozitarul operează corectarea în text şi o
parafează, întocmeşte un proces-verbal de rectificare a textului comunicându-1 în copie părţilor
la tratat şi statelor având calitate de a deveni părţi; b) s-a făcut o obiecţiune, depozitarul o
comunică statelor semnatare şi statelor contractante.
3. Regulile enunţate la paragrafele l şi 2 se aplică şi când textul a fost autentificat în două sau
mai multe limbi şi când apare un defect de concordanţă care urmează a fi corectat prin acordul
statelor semnatare şi al statelor contractante.
4. Textul corectat înlocuieşte ab initio textul defectuos, afara numai dacă statele semnatare şi
statele contractante nu ar fi convenit altfel.
5. Corectarea textului unui tratat care a fost înregistrat se notifica Secretariatul Organizaţiei
Naţiunilor Unite.
 6. Când eroarea este descoperită într-o copie a unui tratat certificat pentru conformitate,
depozitarul întocmeşte un proces-verbal de rectificare de pe care comunică copie statelor
semnatare şi statelor contractante.

Articolul 80
Înregistrarea şi publicarea textelor
1. După intrarea lor în vigoare, tratatele sunt trimise Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor
Unite spre înregistrare sau clasare sau înscrierea în repertoriu, după caz, precum şi spre
publicare.
2. Desemnarea unui depozitar constituie pentru acesta autorizarea de a îndeplini actele
menţionate în paragraful precedent.

PARTEA VIII DISPOZIŢII FINALE

Articolul 81
Semnarea
Prezenta Convenţie va fi deschisă semnării tuturor statelor membre ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite sau membrilor unei instituţii specializate ori Agenţiei internaţionale a energiei
atomice, precum şi a oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau a oricărui
alt stat invitat la Adunarea generală a Naţiunilor Unite să devină parte la Convenţie, în modul
următor: până la 30 noiembrie 1969, la Ministerul federal al Republicii Austria şi apoi, până la 30
aprilie 1970, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York.
Articolul 82
Ratificarea
Prezenta Convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la
Secretarul general al Naţiunilor Unite.
Articolul 83
Aderarea
Prezenta Convenţie va rămâne deschisă pentru aderare oricărui stat aparţinând uneia din
categoriile menţionate de articolul 81. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul
general al Naţiunilor Unite.
Articolul 84
Intrarea in vigoare
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii celui de-al
treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau aderare. 2. Faţă de fiecare din statele care vor
ratifica Convenţia sau vor adera la ea după depunerea celui de-al treizeci şi cincilea instrument
de ratificare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea de către
acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.
Articolul 85
Texte autentice
Originalul prezentei Convenţii, ale căror texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus, sunt
deopotrivă autentice, va fi depus la Secretarul general al Naţiunilor Unite.
Drept care plenipotenţiarii mai jos semnaţi, valabil autorizaţi de guvernele lor respective, au
semnat prezenta Convenţie.
 Întocmită la Viena, la douăzeci şi trei mai una mie nouă sute şase zeci şi nouă.

ANEXA
la Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor
1. Secretarul general al Naţiunilor Unite întocmeşte şi ţine o listă de conciliatori compusă din
jurişti calificaţi, în acest scop fiecare stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau parte la
prezenta Convenţie este invitat să desemneze doi conciliatori, iar numele persoanelor astfel
desemnate va compune lista. Desemnarea conciliatorilor, inclusiv a celor numiţi pentru a împlini
o vacanţă întâmplătoare, se face pe o perioadă de cinci ani, putând fi reînnoită. La expirarea
perioadei pe timpul căreia au fost desemnaţi, conciliatorii vor continua să-şi exercite funcţiunile
pentru care au fost aleşi conform paragrafului următor.
2. Când o cerere este supusă Secretarului general conform articolului 66, Secretarul general
supune diferendul unei comisii compusă după cum urmează. Statul sau statele constituind
una din părţi la diferend numesc:
a) un conciliator având naţionalitatea acestui stat sau a unuia din aceste state, ales sau nu din
lista arătată de paragraful 1; şi
b) un conciliator neavând naţionalitatea acestui stat sau a unuia din aceste state, ales din listă.
Statul sau statele constituind cealaltă parte a diferendului numesc doi conciliatori în acelaşi
mod. Cei patru conciliatori aleşi de părţi trebuie să fie numiţi într-un termen de şaizeci de zile,
începând de la data la care Secretarul general primeşte cererea.
Dacă numirea preşedintelui sau a unuia dintre ceilalţi conciliatori nu intervine în termenul mai
sus arătat pentru această numire, ea va fi făcută de Secretarul general în termenul de şaizeci zile
de la expirarea acestui termen. Secretarul general poate desemna ca preşedinte fie una din
persoanele de pe listă, fie pe unul din membrii Comisiei de drept internaţional. Oricare dintre
termenele în care trebuie făcute numirile poate fi prorogat prin acordul părţilor la diferend.
Orice loc rămas vacant trebuie ocupat în modul arătat pentru numirea iniţială.
3. Comisia de conciliere îşi stabileşte ea însăşi procedura. Comisia, cu consimţământul părţilor
la diferend, poate invita pe oricare parte la tratat pentru a-i supune părerile sale oral sau în
scris. Hotărârile şi recomandările Comisiei sunt adoptate cu majoritatea voturilor celor cinci
membri ai săi.
4. Comisia poate supune atenţiei părţilor la diferend orice măsură susceptibilă de a înlesni o
soluţie prin bună înţelegere.
5. Comisia audiază părţile, cercetează pretenţiile şi obiecţiunile şi face propuneri părţilor
pentru a le ajuta să ajungă la o soluţie a diferendului prin bună înţelegere.
6. Comisia întocmeşte un raport în termen de douăsprezece luni de la constituirea sa.
Raportul său este depus la Secretarul general şi comunicat părţilor la diferend. Raportul
comisiei, inclusiv toate concluziile pe care le cuprinde asupra faptelor şi punctelor de drept, nu
leagă părţile şi nu constituie nimic altceva decât enunţarea recomandărilor supuse examinării
de către părţi în vederea înlesnirii unei soluţii prin bună înţelegere diferendului.
7. Secretarul general asigură Comisiei asistenţa şi înlesnirile de care poate avea nevoie.
Cheltuielile comisiei sunt în sarcina Organizaţiei Naţiunilor Unite.
 STATUTUL CURŢII INTERNAŢIONALE DE JUSTIŢIE

ARTICOLUL 1
Curtea Internațională de Justiție instituită prin Carta Națiunilor Unite ca organ judiciar
principal al Organizației va fi constituită și va funcționa în conformitate cu dispozițiile
prezentului Statut.

CAPITOLUL 1 COMPETENȚA CURȚII

ARTICOLUL 2

Curtea va fi compusă dintr-un corp de judecători independenți, aleși, indiferent de cetățenia

lor, dintre persoane cu înalte calități morale care îndeplinesc condițiile cerute în tara lor
pentru numirea în cele mai înalte funcții judiciare sau care sunt juriști cu o competență
recunoscută în materie de drept internațional.

ARTICOLUL 3

1. Curtea va fi alcătuită din cincisprezece membri, printre care nu pot fi doi cetățeni ai
aceluiași stat.

2. Persoana care în legătură cu alcătuirea Curții ar putea fi considerată ca cetățean a mai

mult decât un singur stat va fi socotită ca cetățean al statului în care își exercită în mod
obișnuit drepturile civile și politice.

ARTICOLUL 4
1. Membrii Curții vor fi aleși de Adunarea Generală și de Consiliul de Securitate dintr-o listă
de candidați propuși de grupurile naționale ale Curții Permanente de Arbitraj, în
conformitate cu dispozițiile de mai jos.

2. În cazul Membrilor Națiunilor Unite care nu sunt reprezentați în Curtea Permanentă de

Arbitraj, candidații vor fi propuși de grupuri naționale, desemnate în acest scop de
guvernele lor în condițiile stipulate pentru membrii Curții Permanente de Arbitraj prin
Articolul 44 al Convenției de la Haga din 1907 privind soluționarea pașnică a diferendelor
internaționale.

3. În lipsa unui acord special, condițiile în care un stat parte la prezentul Statut, dar nu și
Membru al Națiunilor Unite, poate să participe la alegerea membrilor Curții vor fi stabilite
de Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.

ARTICOLUL 5
1. Cu cel puțin trei luni înaintea datei alegerilor Secretarul General al Națiunilor Unite se va
adresa în scris membrilor Curții Permanente de Arbitraj aparținând statelor care sunt pârți la
prezentul Statut, precum și membrilor grupurilor naționale desemnate conform Articolului
4, paragraful 2, cu invitația ca într-un anumit termen fiecare grup național să procedeze la
propunerea drept candidați a unor persoane care sunt în situația de a îndeplini funcț ia de
membru al Curții.

2. Nici un grup nu poate propune mai mult de patru candidați, dintre care cel mult doi pot fi
cetățeni ai statului căruia îi aparține grupul. În nici un caz numărul candidaților propuși de
un grup nu poate depăși dublul locurilor ce urmează a fi completate.

ARTICOLUL 6
Înainte de a propune aceste candidaturi, se recomandă ca fiecare grup național să consulte
cea mai înaltă curte de justiție, facultățile și școlile de drept din tara sa, academiile naționale
și secțiile naționale ale academiilor internaționale dedicate studierii dreptului.

ARTICOLUL 7

1. Secretarul General va întocmi o lista în ordine alfabetică a tuturor candidaților astfel

propuși. Aceste persoane vor fi singurele eligibile, în afara cazului prevăzut în Articolul 12,
paragraful 2.
2. Secretarul General va supune această listă Adunării Generale și Consiliului de Securitate.

ARTICOLUL 8

Adunarea Generală și Consiliul de Securitate vor proceda, independent unul de altul, la

alegerea membrilor Curții.

ARTICOLUL 9

La fiecare alegere, alegătorii vor avea în vedere nu numai ca persoanele care urmează a
alcătui Curtea sa îndeplinească individual condițiile cerute, ci și ca în ansamblul lor să fie
asigurată reprezentarea marilor forme de civilizație și a principalelor sisteme juridice ale
lumii.

ARTICOLUL 10
1. Vor fi considerați aleși candidații care au obținut majoritatea absolută a voturilor în
Adunarea Generală și în Consiliul de Securitate.
2. La votarea în Consiliul de Securitate, fie pentru alegerea judecătorilor, fie pentru
desemnarea membrilor comisiei prevăzute în Articolul 12, nu se va face nici o distincție între
membrii permanenți și membrii nepermanenți ai Consiliului de Securitate.
3. În cazul în care mai mulți cetățeni ai aceluiași stat ar obține o majoritate absolută de
voturi atât în Adunarea Generală, cât și în Consiliul de Securitate, numai cel mai vârstnic
dintre ei va fi considerat ales.

ARTICOLUL 11

Dacă după prima ședință de alegeri unul sau mai multe locuri rămân necompletate, se va
ține o a doua și, dacă va fi necesar, o a treia ședință.

ARTICOLUL 12

1. Dacă după a treia ședință mai rămân necompletate unul sau mai multe locuri, se poate
oricând forma, la cererea fie a Adunării Generale, fie a Consiliului de Securitate , o Comisie
de mediație alcătuită din șase membri, dintre care trei numiți de Adunarea Generală și trei
de Consiliul de Securitate, având scopul de a desemna, cu majoritatea absolută a voturilor,
câte o persoană pentru fiecare loc încă vacant, a cărei candidatură să fie supusă acceptării
separate a Adunării Generale și a Consiliului de Securitate.

2. Dacă este de acord în unanimitate asupra oricărei persoane care îndeplinește condițiile
cerute, Comisia de mediație o poate include pe lista sa chiar dacă persoana nu figura pe lista
de candidaturi menționată în Articolul 7.

3. Atunci când Comisia de mediație constată că nu poate reuși să asigure o alegere, membrii
Curții deja aleși vor proceda, într-un termen care urmează a fi fixat de Consiliul de
Securitate, la completarea locurilor vacante, alegând dintre candidații care au obținut voturi
fie în Adunarea Generală, fie în Consiliul de Securitate.

4. Dacă voturile judecătorilor sunt împărțite în mod egal, va precumpăni votul judecătorului
celui mai vârstnic.

ARTICOLUL 13

1. Membrii Curții vor fi aleși pe noua ani și vor fi reeligibili; totuși, în ceea ce privește pe
judecătorii aleși la prima alegere, funcția a cinci dintre ei va înceta după trei ani, iar funcția
altor cinci judecători va înceta după șase ani.
2. Judecătorii ale căror funcții urmează să înceteze la sfârșitul perioadelor inițiale de trei și
de șase ani susmenționate vor fi desemnați prin tragere la sorți, efectuată de Secretarul
General imediat după terminarea primei alegeri.
3. Membrii Curții vor rămâne în funcție până când locurile lor vor fi completate. Chiar după
completare, ei vor soluționa cauzele cu care sunt deja sesizați.

4. În cazul în care un membru al Curții demisionează, demisia va fi adresată Președintelui

Curții spre a fi transmisă Secretarului General. În urma acestei notificări, locul devine vacant.

ARTICOLUL 14

Locurile vacante vor fi completate prin metoda prevăzută pentru prima alegere, cu
respectarea următoarei dispoziții: în răstimp de o lună de la ivirea vacanței, Secretarul
General va proceda la trimiterea invitațiilor prevăzute în Articolul 5, iar data alegerilor va fi
fixată de Consiliul de Securitate.

ARTICOLUL 15

Un membru al Curții ales spre a înlocui pe un membru al cărui mandat nu a expirat va

rămâne în funcție pe restul duratei mandatului predecesorului sau.

ARTICOLUL 16

1. Nici un membru al Curții nu poate exercita vreo funcție politică sau administrativă și nici
nu se poate dedica vreunei alte ocupații cu caracter profesional.

2. În caz de dubiu în această privință, Curtea va decide.

ARTICOLUL 17

1. Nici un membru al Curții nu poate exercita în nici o cauză funcția de reprezentant,

consilier sau avocat.
2. Nici un membru al Curții nu poate participa la soluționarea vreunei cauze la care a luat
parte anterior ca reprezentant, consilier sau avocat al uneia din părți, ca membru al unui
tribunal național sau internațional, al unei comisii de anchetă sau în orice altă calitate.

3. În caz de dubiu în această privință, Curtea va decide.

ARTICOLUL 18

1. Nici un membru al Curții nu poate fi îndepărtat din funcție decât dacă, după părerea
unanimă a celorlalți membri, el a încetat de a mai îndeplini condițiile cerute.

2. Grefierul va înștiința în mod oficial despre aceasta pe Secretarul General.

3. În urma acestei notificări, locul devine vacant.
 ARTICOLUL 19

Membrii Curții se vor bucura în exercițiul funcției lor de privilegiile și imunitățile

diplomatice.

ARTICOLUL 20

Înainte de intrarea în funcție, fiecare membru al Curții va face în ședința publică a Curții o
declarație solemnă ca își va exercita atribuțiile în mod imparțial și conștiincios.

ARTICOLUL 21

1. Curtea își va alege Președintele și Vicepreședintele pe trei ani; ei vor putea fi realeși.
2. Curtea își va numi Grefierul și va putea proceda la numirea altor funcționari care ar fi
necesari.

ARTICOLUL 22
1. Sediul Curții va fi stabilit la Haga. Curtea va putea totuși să țină ședințe și să-și exercite
funcțiile în alt loc, ori de câte ori consideră că este de dorit.

2. Președintele și Grefierul își vor avea reședința la sediul Curții.

ARTICOLUL 23

1. Curtea va funcționa permanent, cu excepția vacantelor judiciare, a căror dată și durată le

va fixa Curtea.

2. Membrii Curții au dreptul la concedii periodice, a căror dată și durată le va fixa Curtea,
ținând seama de distanța dintre Haga și domiciliul fiecărui judecător.

3. Membrii Curții sunt obligați să fie permanent la dispoziția Curții, dacă nu sunt în concediu
sau împiedicați de o boală ori de alt motiv grav justificat în modul cuvenit față de
Președinte.

ARTICOLUL 24

1. Dacă pentru un motiv special, unul din membrii Curții consideră că nu trebuie să participe
la soluționarea unei anumite cauze, el va informa despre aceasta pe Președinte.

2. Dacă Președintele consideră că pentru un motiv special unul din membrii Curții nu trebuie
să participe la examinarea unei anumite cauze îl va înștiința despre aceasta.
3. Dacă într-un astfel de caz membrul Curții și Președintele sunt în dezacord, Curtea va
decide.

ARTICOLUL 25

1. Curtea își va exercita atribuțiile în ședință plenară, în afară excepțiilor prevăzute expres în
prezentul Statut.

3. Regulamentul Curții va putea să prevadă ca după împrejurări și prin rotație unul sau mai
mulți judecători să poată fi scutiți de a participa la examinarea cauzelor, cu condiția ca prin
aceasta numărul judecătorilor disponibili pentru a constitui Curtea sa nu fie redus sub
unsprezece.

3. Un quorum de nouă judecători va fi suficient pentru a constitui Curtea.

ARTICOLUL 26

1. Curtea poate oricând să formeze una sau mai multe camere, compuse după cum va
decide Curtea din trei sau mai mulți judecători, pentru examinarea anumitor categorii de
cauze de exemplu cauze de muncă și cauze privind tranzitul și comunicațiile.

2. Curtea poate oricând să formeze o cameră pentru examinarea unei anumite cauze.
Numărul judecătorilor acestei camere va fi fixat de Curte cu asentimentul părților.

3. Cauzele vor fi dezbătute și soluționate de camerele prevăzute în prezentul Articol, dacă

părțile cer aceasta.

ARTICOLUL 27

O hotărâre pronunțată de una din camerele prevăzute în Articolele 26 și 29 va fi considerată

ca fiind dată de Curte.

ARTICOLUL 28

Camerele prevăzute în Articolele 26 și 29 pot, cu consimțământul părților, să-și tină

ședințele și să-și exercite funcțiile în altă parte decât la Haga.

ARTICOLUL 29

În vederea unei prompte rezolvări a afacerilor, Curtea va forma anual o cameră compusa din
cinci judecători care, la cererea părților, va putea să dezbată și să soluționeze cauzele după
o procedură sumară. În plus, se vor desemna doi judecători pentru înlocuirea judecătorilor
care s-ar găsi în imposibilitate de a participa la ședințe.
 ARTICOLUL 30

1. Curtea va întocmi un regulament privind modul de exercitare a funcțiilor sale. În special,

ea își va stabili regulile de procedură.

2. Regulamentul Curții va putea să prevadă participarea la ședințele Curții sau ale oricăreia
dintre camerele ei a unor asesori fără drept de vot.

ARTICOLUL 31

1. Judecătorii care au cetățenia fiecăreia dintre părți își vor păstra dreptul de a face parte
din complet în cauza cu care este sesizată Curtea.

2. Dacă în completul Curții este inclus un judecător care are cetățenia uneia din părți, orice
altă parte poate desemna o persoană la alegerea sa care să între în complet ca jude cător.
Aceasta va fi aleasă de preferință dintre persoanele care au fost propuse drept candidați în
conformitate cu Articolele 4 și 5.

3. Dacă în completul Curții nu este inclus nici un judecător având cetățenia părților, fiecare
dintre părți poate să procedeze la desemnarea unui judecător în modul prevăzut în
paragraful 2 al prezentului Articol.

4. Dispozițiile prezentului Articol se vor aplica în cazurile prevăzute în Articolele 26 și 29. În

asemenea cazuri, Președintele va cere ca unul sau, dacă este necesar, doi dintre membrii
Curții care alcătuiesc camera să-și cedeze locul membrilor Curții care au cetățenia părților
interesate, iar în lipsă de asemenea judecători sau dacă ei sunt în imposibilitate de a fi
prezenți, judecătorilor special desemnați de către părți.

5. Dacă mai multe părți au interese comune, ele vor fi considerate, în ce privește aplicarea
dispozițiilor precedente, drept o singură parte. În caz de dubiu, Curtea va decide.

6. Judecătorii aleși potrivit dispozițiilor din paragrafele 2, 3 și 4 ale prezentului Articol

trebuie să îndeplinească condițiile cerute de Articolele 2, 7 (paragraful 2), 20 și 24 din
prezentul Statut. Ei vor lua parte la adoptarea deciziilor în deplină egalitate cu colegii lor.

ARTICOLUL 32

1. Fiecare membru al Curții va primi un salariu anual.

2. Președintele va primi o alocație specială anuală.

3. Vicepreședintele va primi o alocație specială pentru fiecare zi în care îndeplinește funcțiile

de Președinte.

4. Judecătorii desemnați conform Articolului 31, alții decât membrii Curții vor primi o
indemnizație pentru fiecare zi în care își exercită funcțiile.
5. Aceste salarii, alocații și indemnizații vor fi fixate de Adunarea Generală. Ele nu pot fi
micșorate cât timp durează funcțiile.

6. Salariul Grefierului va fi fixat de Adunarea Generală la propunerea Curții.

7. Adunarea Generală va fixa printr-un regulament condițiile în care se pot acorda pensii
membrilor Curții și Grefierului, precum și condițiile în care membrilor Curții și Grefierului li
se vor rambursa cheltuielile de călătorie.

8. Salariile, alocațiile și indemnizațiile prevăzute mai sus vor fi scutite de orice impozit.

ARTICOLUL 33

Cheltuielile Curții vor fi suportate de Națiunile Unite în modul care va fi stabilit de Adunarea
Generală.

CAPITOLUL 2 COMPETENȚA CURȚII

ARTICOLUL 34
1. Numai statele pot fi părți în cauzele supuse Curții.

2. Curtea va putea, în condițiile prevăzute de Regulamentul său, să ceară organizațiilor

internaționale publice informații referitoare la cauzele supuse ei, și totodată va primi
asemenea informații prezentate de aceste organizații din proprie inițiativă.
3. Ori de câte ori într-o cauză supusă Curții se ia în discuție interpretarea actului constitutiv
al unei organizații internaționale publice sau interpretarea unei convenții internaționale
adoptate în virtutea acestui act, Grefierul va înștiința organizația respectivă și îi va comunica
în copie întreaga procedură scrisă.

ARTICOLUL 35

1. Curtea va fi deschisă statelor părți la prezentul Statut.

2. Condițiile în care Curtea va fi deschisă altor state vor fi stabilite de Consiliul de Securitate,
sub rezerva dispozițiilor speciale cuprinse în tratatele în vigoare, dar în nici un caz aceste
condiții nu vor pune părțile într-o poziție de inegalitate în fata Curții.

3. Când un stat care nu e membru al Națiunilor Unite este parte într-o cauză, Curtea va fixa
contribuția la cheltuielile Curții pe care acea parte trebuie să o suporte. Aceasta dispoziție
nu se va aplica dacă statul participă la cheltuielile Curții.

ARTICOLUL 36
1. În competența Curții intră toate cauzele pe care i le supun părțile, precum și toate
chestiunile prevăzute în mod special în Carta Națiunilor Unite sau în tratatele și convențiile
în vigoare.
2. Statele părți la prezentul Statut vor putea oricând să declare că recunosc ca obligatorie
ipso facto și fără o convenție specială, în raport cu orice alt stat care acceptă aceeași
obligație, jurisdicția Curții pentru toate diferendele de ordin juridic având ca obiect:

a. interpretarea unui tratat;

b. orice problemă de drept internațional;

c. existența oricărui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar constitui încălcarea unei obligații
internaționale;

d. natura sau întinderea reparației datorate pentru încălcarea unei obligații

internaționale.

3. Declarațiile sus-menționate se vor putea face necondiționat sau sub condiția de

reciprocitate din partea mai multor ori a anumitor state sau pentru un răstimp determinat.

4. Aceste declarații vor fi depuse Secretarului General al Națiunilor Unite, care le va

transmite în copie părților la prezentul Statut și Grefierului Curții.

5. Declarațiile făcute potrivit Articolului 36 al Statutului Curții Permanente de Justiție

Internațională și care sunt încă în vigoare vor fi considerate, în raporturile dintre părțile la
prezentul Statut, drept acceptări ale jurisdicției obligatorii a Curții Internaționale de Justiție
pentru perioada rămasă până la expirare și conform condițiilor prevăzute de ele.

6. În caz de diferend asupra chestiunii dacă Curtea este competentă, Curtea va decide.

ARTICOLUL 37
Când un tratat sau o convenție în vigoare prevede ca o chestiune să fie deferită unui tribunal
pe care trebuia să-l instituie Liga Națiunilor sau Curții Permanente de Justiție Internațională,
chestiunea va fi deferită Curții Internaționale de Justiție, dacă privește state părți la
prezentul Statut.

Articolul 38
1. Curtea, a cărei misiune este de a soluționa conform dreptului internațional diferendele
care îi sunt supuse, va aplica:

a. convențiile internaționale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli

recunoscute în mod expres de statele în litigiu;
b. cutuma internațională, ca dovadă a unei practici generale, acceptată ca drept;

c. principiile generale de drept recunoscute de națiunile civilizate;

 d. sub rezerva dispozițiilor Articolului 59, hotărârile judecătorești și doctrina celor
mai calificați specialiști în drept public ai diferitelor națiuni, ca mijloace auxiliare de
determinare a regulilor de drept.
2. Prezenta dispoziție nu aduce atingere dreptului Curții de a soluționa o cauza ex aequo et
bono, dacă părțile sunt de acord cu aceasta.

CAPITOLUL 3 PROCEDURA
ARTICOLUL 39

1. Limbile oficiale ale Curții vor fi franceza și engleza. Dacă părțile sunt de acord ca întreaga
procedura să se desfășoare în limba franceza, hotărârea se va pronunța în limba franceză.

Dacă părțile sunt de acord ca întreaga procedură să se desfășoare în limba engleză,

hotărârea se va pronunța în limba engleză.

2. În lipsa unui acord asupra limbii care să fie folosită, fiecare parte va putea întrebuința în
pledoarii limba pe care o preferă, iar hotărârea Curții va fi dată în franceză și engleză. În
acest caz Curtea va stabili totodată care dintre cele două texte va fi considerat ca autentic.
3. La cererea oricăreia dintre părți, Curtea o va autoriza să folosească altă limbă decât
franceza sau engleza.

ARTICOLUL 40
1. Cauzele sunt aduse în fata Curții, după caz, fie prin notificarea convenției speciale, fie
printr-o cerere adresată Grefierului. În ambele cazuri trebuie să se indice obiectul
diferendului și părțile.

2. Grefierul va comunică cererea imediat tuturor celor interesați.

3. De asemenea, el o va notifica Membrilor Națiunilor Unite, prin intermediul Secretarului
General, precum și oricăror alte state care au dreptul de a sta în justiție în fața Curții.

ARTICOLUL 41

1. Curtea va avea dreptul să indice, dacă socotește că împrejurările cer aceasta, ce măsuri
provizorii trebuie luate pentru conservarea drepturilor fiecărei părți.

2. Până la hotărârea definitivă, măsurile indicate vor fi notificate imediat părților și

Consiliului de Securitate.

ARTICOLUL 42

1. Părțile se vor înfățișa prin reprezentanți.

2. Ele pot fi asistate în fața Curții de consilieri sau de avocați.

3. Reprezentanții, consilieri și avocații părților în fața Curții se vor bucura de privilegiile și

imunitățile necesare exercitării independente a funcțiilor lor.

ARTICOLUL 43

1. Procedura va fi alcătuită din două părți: cea scrisă și cea orală.

2. Procedura scrisă va consta din comunicarea către Curte și către părți a memoriilor, contra
memoriilor și, dacă este necesar, a replicilor, precum și a tuturor pieselor și documentelor în
sprijinul lor.

3. Aceste comunicări se vor face prin Grefier, în ordinea și în termenele fixate de Curte.

4. Orice document prezentat de una din părți va fi comunicat în copie certificată celeilalte
părți.

5. Procedura orală va consta din audierea de către Curte a martorilor, experților,

reprezentanților, consilierilor și avocaților.

ARTICOLUL 44

1. Pentru orice notificări către alte persoane decât către reprezentanți, consilieri și avocați,
Curtea se va adresa direct guvernului statului pe al cărui teritoriu trebuie transmisă
notificarea.
2. Aceeași dispoziție se va aplica ori de câte ori trebuie luate măsuri pentru obținerea de
probe la fața locului.

ARTICOLUL 45
Dezbaterile vor fi conduse de Președinte, iar în lipsa acestuia de Vicepreședinte; dacă nici
unul dintre ei nu poate prezida, va prezida cel mai vechi dintre judecătorii prezenți.

ARTICOLUL 46

Dezbaterile vor fi publice, afară de cazul în care Curtea ar decide altfel sau părțile ar cere ca
publicul să nu fie admis.

ARTICOLUL 47

1. Pentru fiecare ședință de dezbateri se va încheia un proces-verbal semnat de Grefier și de

Președinte.
2. Acest proces-verbal este singurul autentic.

ARTICOLUL 48
Curtea va da ordonanțe privind desfășurarea procesului, va hotărî forma și termenele în
care fiecare parte trebuie să pună ultimele concluzii și va lua toate măsurile legate de
administrarea probelor.

ARTICOLUL 49

Curtea poate cere reprezentanților, chiar înainte de începerea dezbaterilor, să prezinte orice
document sau să dea orice explicații. În caz de refuz, ea va lua act.

ARTICOLUL 50

Curtea poate oricând să încredințeze sarcina de a efectua o anchetă sau o expertiză oricărei
persoane, colegiu, birou, comisii sau oricărei alte organizații la alegerea sa.

ARTICOLUL 51

În cursul dezbaterilor, orice întrebări pertinente trebuie să fie puse martorilor și experților în
condițiile stabilite de Curte prin regulamentul de procedură menționat în Articolul 30.

ARTICOLUL 52

După primirea probelor în termenele fixate de ea în ace st scop, Curtea va putea respinge
orice noi probe orale sau scrise pe care una din părți ar voi să le prezinte fără asentimentul
celeilalte părți.

ARTICOLUL 53

1. Dacă una din părți nu se înfățișează sau nu își prezintă susținerile, cealaltă parte poate
cere Curții să dea o soluție în favoarea sa.

2. Înainte de a da această soluție, Curtea trebuie să se încredințeze nu numai că este

competentă, în conformitate cu Articolele 36 și 37, ci și că acțiunea este întemeiată în fapt și
în drept.

ARTICOLUL 54
1. După ce reprezentanții părților, consilierii și avocații vor fi prezentat, sub controlul Curții,
toate susținerile lor, Președintele va declara închise dezbaterile.

2. Curtea se va retrage pentru deliberare.

3. Deliberările Curții vor decurge în secret și vor rămâne secrete.

Articolul 55

1. Toate deciziile Curții se vor lua cu majoritatea de voturi a judecătorilor prezenți.

2. În caz de paritate de voturi, va precumpăni votul Președintelui sau al judecătorului care îi
ține locul.

ARTICOLUL 56
1. Hotărârea va fi motivată.

2. Ea va cuprinde numele judecătorilor care au participat la luarea hotărârii.

ARTICOLUL 57
Dacă hotărârea, în întregime sau în parte, nu exprima opinia unanima a judecătorilor,
oricare judecător va avea dreptul să alăture opinia sa separată.

ARTICOLUL 58
Hotărârea va fi semnată de Președinte și de Grefier. Ea va fi citită în ședință publică, după ce
reprezentanții părților vor fi fost înștiințați în modul cuvenit.

ARTICOLUL 59
Decizia Curții nu are forță obligatorie decât între părțile în litigiu și numai pentru cauza pe
care o soluționează.

ARTICOLUL 60

Hotărârea este definitivă și nu poate fi atacată. În caz de diferend asupra înțelesului sau a
întinderii dispozițiilor hotărârii, Curtea o va interpreta la cererea oricăreia dintre pârți.

ARTICOLUL 61
1. O cerere de revizuire a hotărârii poate fi înaintată Curții numai dacă se întemeiază pe
descoperirea unui fapt de natură a exercita o influență decisivă și care până la pronunțarea
hotărârii era necunoscut atât Curții, cit și pârții care cere revizuirea, fără ca această
necunoaștere să se fi datorat neglijenței părții.

2. Procedura de revizuire se va deschide printr-o hotărâre a Curții care să constate expres

existența noului fapt, recunoscând că prin caracterul său acesta deschide calea revizuirii și
declarând cererea admisibilă pentru acest motiv.
3. Curtea poate să condiționeze deschiderea procedurii de revizuire de executarea în
prealabil a hotărârii.

4. Cererea de revizuire trebuie făcută în termen de șase luni de la descoperirea noului fapt.

5. Nici o cerere de revizuire nu va putea fi făcută după expirarea unui termen de zece ani de
la data hotărârii.

ARTICOLUL 62

1. Dacă un stat consideră că are un interes de ordin juridic care poate fi afectat de soluția
dată unei cauze, el poate adresa Curții cererea de a fi autorizat să intervină în acea cauză.

2. Curtea va decide asupra acestei cereri.

ARTICOLUL 63
1. Ori de câte ori se ridică problema interpretării unei convenții la care sunt părți și alte state
decât cele în litigiu, Grefierul le va înștiința neîntârziat.

2. Fiecare stat astfel înștiințat are dreptul de a interveni în proces, iar dacă își exercită acest
drept, interpretarea dată prin hotărâre va fi deopotrivă obligatorie și pentru el.

ARTICOLUL 64

Dacă Curtea nu decide altfel, fiecare parte va suporta propriile sale cheltuieli de judecată.

CAPITOLUL 4 AVIZE CONSULTATIVE

ARTICOLUL 65

1. Curtea poate da un aviz consultativ asupra oricărei chestiuni juridice, la cererea oricărei
instituții autorizate prin Carta Națiunilor Unite sau în conformitate cu dispozițiile Cartei să
facă o asemenea cerere.
2. Chestiunile asupra cărora se solicită avizul consultativ al Curții vor fi expuse Curții într-o
cerere scrisă cuprinzând o formulare precisă a chestiunii asupra căreia se cere avizul,
însoțită de toate documentele care ar putea sluji la elucidarea chestiunii.

ARTICOLUL 66

1. Grefierul va notifica imediat cererea de aviz consultativ tuturor statelor care au dreptul de
a sta în justiție în fața Curții.
2. În afară de aceasta, orice stat care are dreptul de a sta în justiție în fața Curții și orice
organizație internațională pe care Curtea sau, dacă ea nu este întrunită, Președintele le
consideră în măsura a da informații asupra chestiunii vor fi de asemenea înștiințate de
Grefier, printr-o comunicare specială și directă, că Curtea este dispusă sa primească
expuneri scrise, într-un termen care va fi fixat de Președinte, sau să asculte expuneri orale,
într-o ședință publică ce urmează a fi ținută în acest scop.

3. Dacă unul din statele care au dreptul de a sta în justiție în fața Curții nu a primit
comunicarea specială menționată în paragraful 2 din prezentul Articol, el își poate exprima
dorința de a prezenta o expunere scrisă sau de a fi ascultat, iar Curtea va decide.

4. Statele și organizațiile care au prezentat expuneri scrise sau orale vor fi admise a discuta
expunerile făcute de alte state sau organizații în forma, în măsura și în termenele fixate,
pentru fiecare caz în parte, de Curte sau, dacă ea nu este întrunită, de Președinte. În acest
scop, Grefierul va comunica în timp util expunerile scrise statelor și organizațiilor care au
prezentat ele însele asemenea expuneri.

ARTICOLUL 67
Curtea va pronunța avizele sale consultative în ședință publică, după ce va fi înștiințat pe
Secretarul General și pe reprezentanții Membrilor Națiunilor Unite, al altor state și ai
organizațiilor internaționale care sunt direct interesați.

ARTICOLUL 68
În exercitarea funcțiilor sale consultative, Curtea se va călăuzi și după dispozițiile prezentului
Statut care se aplică în materie contencioasă, în măsura în care le va considera aplicabile.

CAPITOLUL 5 AMENDAMENTE
ARTICOLUL 69

Amendamentele la prezentul Statut vor fi efectuate prin procedura prevăzută de Carta

Națiunilor Unite pentru amendamentele la acea Cartă, dar sub rezerva dispozițiilor pe care
le-ar putea adopta Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, în privința
participării la această procedură a statelor care sunt părți la prezentul Statut fără a fi
Membri ai Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 70

Curtea va avea dreptul să propună amendamentele la prezentul Statut pe care le va socoti

necesare comunicându-le în scris Secretarului General spre a fi examinate în conformitate
cu dispozițiile Articolului 69.
Cuprins 437

Cuprins

ABREVIERI ........................................................................................................................9

CAPITOLUL I. DEFINIREA ŞI TRĂSĂTURILE DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC .........................................................................................11
Secţiunea 1. Definiţia evolutivă a noţiunii „drept internaţional public”............................11
Secţiunea a 2-a. Elementele constitutive ale denumirii „drept internaţional public” ........13
Secţiunea a 3-a. Distincţii între dreptul internaţional public şi dreptul internaţional
privat ..................................................................................................................................14
Secţiunea a 4-a. Trăsăturile specifice ale dreptului internaţional public ...........................14
4.1. Specificul dreptului internaţional ...........................................................................14
4.2. Identificarea particularităţilor dreptului internaţional.............................................15
Secţiunea a 5-a. Diviziuni ale dreptului internaţional public.............................................24
Secţiunea a 6-a. Repere ale evoluţiei istorice a dreptului internaţional public ..................36
Secţiunea a 7-a. Codificarea dreptului internaţional public ...............................................39
Secţiunea a 8-a. Particularităţile normei de drept internaţional public ..............................42
Secţiunea a 9-a. Ierarhia normelor dreptului internaţional public .....................................47
9.1. Consacrarea şi semnificaţia normelor ius cogens ...................................................47
9.2. Norme ius cogens – Exemplificări .........................................................................50
Secţiunea a 10-a. Raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional ...........................51
10.1. Noţiuni generale ...................................................................................................51
10.2. Teoriile cu privire la raportul dintre dreptul internaţional public şi dreptul
intern ..............................................................................................................................54
10.3. Modalităţi de receptare a dreptului internaţional în dreptul intern al statelor.......56
10.4. Raportul drept internaţional – drept intern, potrivit Constituţiei României..........57

CAPITOLUL II. SURSELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC ...............62

Secţiunea 1. Distincţia surse formale – surse materiale.....................................................62
Secţiunea a 2-a. Sediul materiei surselor dreptului internaţional public ...........................63
2.1. Articolul 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie .......................................63
2.2. Observaţii legate de modul de formulare a textului articolului 38 din Statutul
Curţii Internaţionale de Justiţie......................................................................................65
Secţiunea a 3-a. Distincţia surse (izvoare) principale – surse (izvoare) subsidiare ...........66
Secţiunea a 4-a. Sursele principale de drept internaţional public ......................................67
4.1. Tratatul internaţional ..............................................................................................67
4.1.1. Elementele definitorii ale tratatului internaţional ............................................67
4.1.2. Denumiri ale tratatelor internaţionale ..............................................................69
4.2. Cutuma internaţională – sursă principală a dreptului internaţional public .............70
4.2.1. Definirea cutumei internaţionale .....................................................................70
4.2.2. Elementele normei cutumiare ..........................................................................71
4.2.2.1. Elementul material (obiectiv) – usus ........................................................72
4.2.2.2. Elementul psihologic (subiectiv) – opinio iuris sive necessitatis .............75
4.2.3. Opoziţia statelor la formarea unei reguli cutumiare ........................................76
4.3. Raportul dintre tratat şi cutumă ..............................................................................77
438 Drept internaţional public. Principii şi instituţii fundamentale

Secţiunea a 5-a. Surse ale dreptului internaţional nemenţionate de articolul 38 din

Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie ............................................................................79
5.1. Actele unilaterale în dreptul internaţional public....................................................79
5.2. Actele unilaterale ale statelor..................................................................................80
Repere de jurisprudenţă ..........................................................................................83
5.3. Actele organizaţiilor internaţionale – Soft law .......................................................83
Secţiunea a 6-a. Mijloace auxiliare (surse auxiliare) ale dreptului internaţional
public .................................................................................................................................86
6.1. Principiile generale de drept ...................................................................................87
Exemplificări – Principii generale de drept recunoscute în Carta
Tribunalului de la Nürnberg şi în hotărârile Tribunalului – 1950, Raportul
Comisiei de Drept Internaţional ..............................................................................89
6.2. Hotărârile judecătoreşti ...........................................................................................90
6.3. Doctrina ..................................................................................................................91
6.4. Echitatea .................................................................................................................92

CAPITOLUL III. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC .........................................................................................93
Secţiunea 1. Noţiune şi delimitări ......................................................................................93
Secţiunea a 2-a. Sediul materiei, identificarea şi caracteristicile principiilor
fundamentale .....................................................................................................................95
2.1. Sediul materiei ........................................................................................................95
2.2. Caracteristicile principiilor fundamentale ale dreptului internaţional .......................97
Repere de jurisprudenţă ..........................................................................................98
2.3. Principiul nerecurgerii la forţă sau la ameninţarea cu forţa în relaţiile
internaţionale (principiul neagresiunii) ..........................................................................98
2.3.1. Consacrarea principiului neagresiunii .............................................................98
2.3.2. Semnificaţia noţiunilor „agresiune” şi „ameninţare cu forţa” .........................99
2.3.3. Situaţii în care este permisă folosirea forţei...................................................105
2.3.3.1. Legitima apărare .....................................................................................105
2.3.3.2. Condiţiile pentru exercitarea legitimei apărări .......................................106
2.3.3.3. Controversele cu privire la existenţa dreptului la legitimă apărare
anticipată şi preventivă ........................................................................................110
2.3.3.3.1. Dreptul la autodeterminare al popoarelor ........................................114
2.3.3.3.2. Aplicarea sancţiunilor de către Consiliul de Securitate al ONU
în temeiul Capitolului VII al Cartei ONU .......................................................116
2.3.3.4. Obligaţia de a respecta regulile dreptului umanitar în cazul folosirii
forţei armate .........................................................................................................119
2.3.3.4.1. Caracteristicile surselor dreptului internaţional umanitar ................119
2.3.3.4.2. Noţiunea „conflict armat internaţional” ...........................................120
2.3.3.4.3. Noţiunea „conflict intern (cu caracter non-internaţional)” ..............121
2.3.3.4.4. Statutul diferitelor categorii de persoane .........................................123
2.4. Principiul soluţionării prin mijloace paşnice a diferendelor internaţionale......................125
2.5. Principiul neamestecului în afacerile interne ale altui stat (principiul
neimixtiunii sau al neintervenţiei) ...............................................................................127
2.5.1. Conţinutul principiului neimixtiunii ..............................................................127
Cuprins 439

2.5.2. Dreptul de intervenţie umanitară ...................................................................131

2.5.3. Responsabilitatea de a proteja .......................................................................134
2.6. Principiul cooperării dintre state ...........................................................................135
2.7. Principiul egalităţii în drepturi şi al autodeterminării popoarelor .........................136
2.8. Principiul egalităţii suverane a statelor .................................................................140
2.9. Principiul îndeplinirii cu bună-credinţă a obligaţiilor (pacta sunt servanda) .......142
2.10. Principiul integrităţii teritoriale a statelor ...........................................................143
2.11. Principiul inviolabilităţii frontierelor ..................................................................144
2.12. Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.............................145
Repere de jurisprudenţă......................................................................................146

CAPITOLUL IV. DREPTUL INTERNAŢIONAL AL TRATATELOR ................152

Secţiunea 1. Consideraţii generale...................................................................................152
Secţiunea a 2-a. Clasificarea tratatelor ............................................................................154
2.1. Clasificarea materială ...........................................................................................154
2.2. Clasificarea formală ..............................................................................................155
Secţiunea a 3-a. Condiţiile de validitate ale tratatelor internaţionale ..............................155
3.1. Condiţii de fond ....................................................................................................156
3.1.1. Calitatea de subiect de drept internaţional a părţilor .....................................156
3.1.2. Existenţa unui acord de voinţă între părţile contractante ...............................157
3.1.3. Viciile de consimţământ ................................................................................158
Repere de jurisprudenţă .................................................................................159
3.1.4. Crearea de efecte juridice ..............................................................................163
3.1.5. Supunerea acordului statelor regulilor dreptului internaţional ......................164
3.1.6. Conformitatea cu normele ius cogens............................................................164
3.2. Condiţii de formă ..................................................................................................164
3.3. Invocarea nulităţii unui tratat internaţional...........................................................165
Secţiunea a 4-a. Încheierea tratatelor internaţionale ........................................................167
4.1. Negocierea şi adoptarea textului tratatului internaţional ......................................167
4.2. Autentificarea textului tratatului ...........................................................................169
4.3. Exprimarea consimţământului de a deveni parte la tratat .....................................172
4.3.1. Semnarea tratatului ........................................................................................173
4.3.2. Schimbul de instrumente ...............................................................................173
4.3.3. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea tratatului ............................................174
4.3.4. Aderarea la tratat ...........................................................................................176
4.3.5. Momentul stabilirii consimţământului statului ..............................................178
Secţiunea a 5-a. Rezerva la tratatele internaţionale .........................................................178
5.1. Definirea rezervei la tratat ....................................................................................178
5.2. Condiţiile de fond şi de formă ale rezervei la tratat ..............................................178
5.2.1. Condiţiile de fond ..........................................................................................179
Repere de jurisprudenţă .................................................................................181
5.2.2. Condiţiile de formă ........................................................................................182
5.2.3. Analiza validităţii rezervei la tratat................................................................182
Studiu de caz – Aprecierea validităţii unei rezerve de către o instanţă
internaţională – Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în
cauza Belilos c. Elveţiei, 29 aprilie 1988 .......................................................184
440 Drept internaţional public. Principii şi instituţii fundamentale

5.3. Procedura şi efectele rezervelor ............................................................................186

5.4. Distincţia dintre rezerva la tratat şi declaraţia interpretativă ................................187
Exemplu de declaraţie unilaterală care nu are natura juridică a unei
rezerve – Declaraţia făcută de România la ratificarea Convenţiei asupra
dreptului mării .......................................................................................................188
Secţiunea a 6-a. Intrarea în vigoare a tratatelor ...............................................................189
Secţiunea a 7-a. Înregistrarea tratatelor ...........................................................................190
Secţiunea a 8-a. Efectele tratatului internaţional .............................................................191
8.1. Principiul relativităţii efectelor tratatelor internaţionale .......................................192
8.2. Excepţii de la principiul relativităţii efectelor tratatelor internaţionale ......................192
Secţiunea a 9-a. Aplicarea tratatelor internaţionale .........................................................194
9.1. Aplicarea în spaţiu a tratatelor internaţionale .......................................................194
9.1.1. Regula teritorialităţii tratatelor internaţionale ................................................194
9.1.2. Excepţii de la regula teritorialităţii tratatelor internaţionale ..........................194
9.2. Aplicarea în timp a tratatelor internaţionale .........................................................195
9.2.1. Regula neretroactivităţii tratatelor internaţionale ..........................................196
9.2.2. Tratatele succesive în timp ............................................................................196
9.2.3. Modificarea tratatului internaţional ...............................................................198
9.3. Interpretarea tratatelor internaţionale....................................................................199
9.3.1. Regulile generale de interpretare a tratatelor internaţionale ..........................199
9.3.2. Mijloace complementare de interpretare a tratatelor internaţionale ..............201
9.3.3. Interpretarea tratatelor autentificate în două sau mai multe limbi .................202
Repere de jurisprudenţă .................................................................................202
9.4. Încetarea tratatelor internaţionale .........................................................................206
9.4.1. Încetarea şi suspendarea tratatelor internaţionale ..........................................206
9.4.2. Principalele cauze codificate de încetare a tratatului .....................................208
9.4.2.1. Denunţarea sau retragerea de la tratatul internaţional.............................208
9.4.2.2. Violarea substanţială a unui tratat ...........................................................208
9.4.2.3. Ivirea unei situaţii care face imposibilă executarea obligaţiilor din
tratatul internaţional .............................................................................................209
Repere de jurisprudenţă .................................................................................209
9.4.2.4. Schimbarea fundamentală a împrejurărilor (clauza rebus sic
stantibus) .............................................................................................................210
Repere de jurisprudenţă .................................................................................210
9.4.2.5. Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare ..........................................211
9.4.2.6. Abrogarea tratatului ................................................................................212
Studiu de caz – Retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord din Uniunea Europeană ...............................................212

CAPITOLUL V. STATUL – SUBIECT ORIGINAR DE DREPT

INTERNAŢIONAL PUBLIC .......................................................................................214
Secţiunea 1. Consideraţii introductive privind identificarea subiecţilor de drept
internaţional public ..........................................................................................................214
Secţiunea a 2-a. Statul, ca subiect primar de drept internaţional public – noţiune şi
elemente ...........................................................................................................................215
Cuprins 441

Secţiunea a 3-a. Imunitatea de jurisdicţie şi de executare a statelor ................................216

Repere de jurisprudenţă ............................................................................................219
Secţiunea a 4-a. Răspunderea internaţională a statelor – consecinţă a încălcării
obligaţiilor internaţionale ................................................................................................223
4.1. Noţiunea răspunderii internaţionale, tipuri şi distincţii ........................................223
4.2. Reglementarea răspunderii internaţionale a statelor .............................................228
4.3. Elementele răspunderii internaţionale a statului pentru fapte ilicite .....................229
4.3.1. Conduita ilicită (actul internaţional ilicit)......................................................231
4.3.1.1. Noţiunea de conduită ilicită ....................................................................231
4.3.1.2. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului internaţional .................231
4.3.2. Imputabilitatea conduitei ilicite .....................................................................233
4.3.2.1. Acte comise de autorităţile publice.........................................................234
4.3.2.2. Acte comise de particulari ......................................................................237
4.3.2.3. Acte ilicite săvârşite în timpul unei insurecţii ........................................240
4.3.3. Prejudiciul – element al răspunderii – şi formele reparării sale.....................241
4.3.3.1. Consecinţele comiterii unui act internaţional ilicit. Prejudiciul şi
formele sale..........................................................................................................241
4.3.3.2. Formele de reparare a prejudiciului ........................................................242
Secţiunea a 5-a. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor ..................................................247
5.1. Consideraţii generale ............................................................................................247
5.2. Formele recunoaşterii ...........................................................................................247
5.3. Recunoaşterea statelor ..........................................................................................248
5.4. Recunoaşterea guvernelor.....................................................................................252
Secţiunea a 6-a. Neutralitatea statelor .............................................................................252
6.1. Noţiune şi tipuri de neutralitate ............................................................................252
6.2. Neutralitatea ocazională........................................................................................253
6.3. Neutralitatea permanentă ......................................................................................253
6.4. Neutralitatea diferenţiată (contemporană) ............................................................254
6.5. Compatibilitatea dintre statutul de neutralitate permanentă şi calitatea de
membru al ONU ..........................................................................................................254
Secţiunea a 7-a. Teritoriul de stat – element material al statului .....................................254
7.1. Definirea teritoriului de stat şi identificarea componentelor sale .........................254
7.2. Spaţii geografice cu statut special.........................................................................256
7.3. Delimitarea teritoriului. Frontiera de stat .............................................................258
7.3.1. Definiţie .........................................................................................................258
7.3.2. Clasificarea frontierelor .................................................................................258
7.3.3. Stabilirea frontierelor .....................................................................................259
7.4. Modalităţile de dobândire a teritoriului de stat .....................................................259
Repere de jurisprudenţă ........................................................................................262
7.5. Mutaţiile teritoriale şi succesiunea statelor...........................................................271
7.5.1. Consideraţii generale .....................................................................................271
7.5.2. Succesiunea la tratate.....................................................................................272
Repere de jurisprudenţă.................................................................................274
7.5.3. Succesiunea la organizaţiile internaţionale ....................................................274
7.5.4. Succesiunea la bunuri şi arhive......................................................................275
7.5.5. Succesiunea la datorii ....................................................................................275
442 Drept internaţional public. Principii şi instituţii fundamentale

Secţiunea a 8-a. Alţi subiecţi de drept internaţional public .............................................276

8.1. Recunoaşterea beligeranţei şi insurgenţei .............................................................276
8.2. Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naţională...................................................276
8.3. Sfântul Scaun ........................................................................................................277
8.4. Ordinul de Malta ...................................................................................................278

CAPITOLUL VI. STATUTUL PERSOANELOR ÎN DREPTUL

INTERNAŢIONAL PUBLIC .......................................................................................279
Secţiunea 1. Noţiune ........................................................................................................279
Secţiunea a 2-a. Cetăţenia ................................................................................................279
2.1. Noţiune .................................................................................................................279
2.2. Naţionalitatea persoanelor juridice .......................................................................281
Secţiunea a 3-a. Protecţia diplomatică .............................................................................281
3.1. Noţiune şi distincţii ...............................................................................................281
3.2. Condiţiile pentru exercitarea protecţiei diplomatice .............................................283
Repere de jurisprudenţă ........................................................................................284
Secţiunea a 4-a. Conflictele de cetăţenie .........................................................................285
4.1. Principalele dispoziţii ale Convenţiei din 1954 cu privire la statutul
apatrizilor .....................................................................................................................287
4.2. Principalele prevederi ale Convenţiei privind reducerea cazurilor de
apatridie din 1961 ........................................................................................................288
Secţiunea a 5-a. Regimul juridic al străinilor ..................................................................290
5.1. Noţiunea de „străin” .............................................................................................290
5.2. Tipuri de tratamente juridice aplicabile străinilor .................................................291
5.3. Expulzarea şi extrădarea .......................................................................................292
5.3.1. Expulzarea. Noţiune şi condiţii de legalitate .................................................292
5.3.2. Extrădarea. Noţiune şi principii aplicabile.....................................................294
5.3.3. Reguli comune ale expulzării şi extrădării. Respectarea drepturilor
fundamentale ale omului..........................................................................................295
Repere de jurisprudenţă .................................................................................296
5.4. Protecţia internaţională a refugiaţilor ...................................................................297
5.4.1. Reglementarea noţiunii de refugiat ................................................................297
5.4.2. Delimitarea refugiaţilor de alte categorii de persoane care au părăsit
teritoriul statului a cărui cetăţenie o au ....................................................................303
5.4.3. Actualitatea dispoziţiilor Convenţiei din 1951 pentru protecţia
internaţională a refugiaţilor......................................................................................305
5.4.4. Obligaţii ce revin statelor în temeiul Convenţiei din 1951 ............................306
5.4.4.1. Conţinutul principiului nereturnării refugiaţilor (non-refoulement) .......306
5.4.4.2. Raportul dintre interdicţia de returnare şi interdicţia de expulzare a
refugiaţilor ...........................................................................................................308
5.4.4.3. Statutul juridic al refugiaţilor aflaţi ilegal pe teritoriul statului de
primire .................................................................................................................309
5.4.5. Reglementarea statutului de refugiat şi azilant la nivelul Uniunii Europene.......313
5.5. Dreptul de azil.......................................................................................................315
Cuprins 443

5.5.1. Noţiune şi reglementare .................................................................................315

5.5.2. Forme ale azilului. Distincţii .........................................................................317
Repere de jurisprudenţă .................................................................................318
Cazul azilului acordat lui Julian Assange – Opinia consultativă (Avizul
consultativ) nr. 54/2015 a Grupului de Lucru privind detenţia arbitrară,
cu privire la Julian Assange – Suedia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord .................................................................................................323

CAPITOLUL VII. ORGANIZAŢIILE INTERGUVERNAMENTALE –

SUBIECŢI DERIVAŢI DE DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC .........................329
Secţiunea 1. Noţiune ........................................................................................................329
Secţiunea a 2-a. Elementele constitutive ale organizaţiilor internaţionale ......................330
2.1. Personalitatea de drept internaţional a organizaţiei internaţionale .......................330
2.2. Personalitatea de drept intern a organizaţiilor internaţionale
interguvernamentale ....................................................................................................332
Secţiunea a 3-a. Structura instituţională a organizaţiei internaţionale .............................332
Secţiunea a 4-a. Clasificarea organizaţiilor internaţionale ..............................................333
4.1. Organizaţii universale, organizaţii regionale sau cu participare
intercontinentală ..........................................................................................................333
4.2. Organizaţii omnifuncţionale sau organizaţii specializate .....................................334
4.3. Organizaţii interetatice şi organizaţii supraetatice (supranaţionale sau
integraţioniste) .............................................................................................................335
Secţiunea a 5-a. Rolul central al Organizaţiei Naţiunilor Unite în relaţiile dintre
state ..................................................................................................................................336
5.1. Scopurile şi principiile ONU ................................................................................336
Repere de jurisprudenţă .....................................................................................339
5.2. Membrii ONU şi sistemul instituţiilor ONU ........................................................339
5.2.1. Calitatea de membru al ONU ........................................................................339
5.2.2. Încetarea calităţii de membru al ONU ...........................................................341
5.2.3. Structura instituţională a ONU ......................................................................342
5.2.3.1. Adunarea Generală .................................................................................342
5.2.3.2. Consiliul de Securitate ............................................................................344
5.2.3.2.1. Organizarea şi funcţionarea Consiliului de Securitate .....................344
5.2.3.2.2. Atribuţiile Consiliului de Securitate în soluţionarea
diferendelor şi menţinerea păcii.......................................................................347
5.2.3.2.3. Crearea tribunalelor penale internaţionale ad-hoc prin rezoluţii
ale Consiliului de Securitate ............................................................................348
5.2.3.2.4. Controlul jurisdicţional al hotărârilor Consiliului de Securitate ......351
5.2.3.3. Consiliul Economic şi Social ..................................................................352
5.2.3.4. Consiliul de Tutelă..................................................................................352
5.2.3.5. Curtea Internaţională de Justiţie .............................................................353
5.2.3.6. Secretariatul ............................................................................................353

CAPITOLUL VIII. SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR

INTERNAŢIONALE ....................................................................................................354
Secţiunea 1. Consideraţii generale...................................................................................354
Secţiunea a 2-a. Principiul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale .................354
444 Drept internaţional public. Principii şi instituţii fundamentale

Secţiunea a 3-a. Noţiunea „diferend” ..............................................................................356

Secţiunea a 4-a. Categoriile de mijloace paşnice de soluţionare a diferendelor
internaţionale ...................................................................................................................356
4.1. Mijloace politico-diplomatice de soluţionare a diferendelor ................................357
4.1.1. Negocierile.....................................................................................................357
4.1.2. Bunele oficii...................................................................................................358
4.1.3. Medierea ........................................................................................................358
4.1.4. Concilierea internaţională ..............................................................................359
4.1.5. Ancheta internaţională ...................................................................................360
4.2. Mijloace cu caracter jurisdicţional de soluţionare a diferendelor .........................362
4.2.1. Arbitrajul internaţional ..................................................................................362
4.2.2. Formele de exprimare a acordului părţilor de a recurge la arbitraj ................364
4.2.3. Jurisdicţia internaţională propriu-zisă, permanentă .......................................365
4.2.4. Curtea Internaţională de Justiţie ....................................................................366
Repere de jurisprudenţă ................................................................................369
Secţiunea a 5-a. Soluţionarea diferendelor în cadrul organizaţiilor internaţionale
regionale ..........................................................................................................................373

ANEXE
CARTA NAŢIUNILOR UNITE .....................................................................................375
STATUTUL CURŢII INTERNAŢIONALE DE JUSTIŢIE ...........................................398
CONVENŢIA DE LA VIENA CU PRIVIRE LA DREPTUL TRATATELOR.............410