Considerații generale asupra Dreptului Internațional Public (DIP)

Dreptul Internațional a apărut și s-a dezvoltat din nevoia formulării unui cadru ordonat pentru
relațiile internaționale.
Primele reguli de conduită cu caracter internațional, au apărut din timpuri străvechi. A fost
nevoie de o perioadă îndelungată de timp, de la apariția primelor reguli fragmentare până la
conturarea unui ansamblu de regui și principii care să contituie în timp, NUCLEUL
DREPTULUI INTERNAȚIONAL. Sintagma Drept Internațional a apărut în epoca modernă
fiind folosită pentru prima dată de filosoful și juristul englez, JEREMY BENTHAM, într-o
lucrare publicată în 1789. În secolul al 17-lea, era folosită noțiunea de JUSTIUM, cu sensul de
drept al ginților și al popoarelor, de către autori precum GROȚIUS HUGO, VATTEL și mulți
alții.
Generalizarea în doctrină și în practica în doctrină a noțiunii de drept internațional public, a avut
în vedere, faptul că subiectul reglementării, îl constituie relațiile internaționale interstatale și /
sau alte subiecte de drept internațional.

Definiție
-acesta reprezintă totalitatea normelor juridice creeate de state și alte subiecte de drept
internațional public pe baza acordului de voință exprimat în tratate și alte izvoare de drept, în
vederea reglementării raporturilor dintre ele, norme a căror aducere la îndeplinire este asigurată
prin respectarea lor de bună voie, iar în caz de necesitate, prin măsuri de constrângere aplicate
între state, în mod individual sau colectiv.

Obiectul dreptului int. Public îl constituie reglementarea raporturilor dintre state, precum
și dintre acestea și alte subiecte de drept internațional (de exemplu organizații
interguvernamentale), și stabilirea competențelor a drepturilor și obligațiilor subiectelor dreptulu
int. Public, în relațiile internaționale.

Societatea internațională
În prezent aceasta este alcătuită din:
1.State ca entități purtătoare de suveranitate
2.Organizații Internaționale interguvernamentale a căror capacitate de a-și asuma drepturi
și obligații internaționale – voința statelor
3. Mișcările popoarelor care luptă pentru eliberare
 În virtutea princip. Autodeterminării, li se recunoaște capacitatea de a-și însuși anumite
drepturi și obligații internaționale.
4.Vaticanul (statul papal)
Deși NU întrunește elementele deplinei statalități, își poate asuma în mod imitat anumite
drepturi și obligații internaționale

În afara celor 4 entități, în societatea internațională contemporană, acționează i alte

entități de natură diferită
-ONG internaționale
-marile societăți transnațționale
și în condiții determinate chiar indivizii ( pers fizice)

Calitatea de subiect de drept internațional, a acestor entități de natură diferită, este controversată
în doctrină și prea puțin semnificativă pentru dreptul internațional.

Relațiile internaționale
Raporturile care se stabilesc între entitățile care acționează în societatea internațională sunt
cunoscute, ca fiind RELAȚII INTERNAȚIONALE. În cadrul acestora, relațiile interstatale
reprezintă ponderea cea mai mare. Sub incidența dreptului internațional public, intră numai
relațiile ce se stabilesc subiectele de dr. int. și numai atunci când acestea interacționează în
această calitate. Astfel cad sub incidența dreptului internațional:
-relațiile care se stabilesc între state în care acestea apar ca purtătoare ale suveranități lor
-relațiile în care relațiile organizațiile internaționale interguvernamentale, mișcările popoarelor
care luptă pentru eliberare, Vaticanul – acestea participă în calitatea ce le-a fost conferită ca
subiecte de drept internațional.
Raportul dintre DIP și Dr. Intern

Cele două sisteme se întrepătrund chiar dacă sunt considerate sisteme juridice distincte:
-în baza trataelor internaționale pe care le încheie, statele sunt obligate să ia anumite măsuri pe
plan intern pentru a îndeplini obligațiile internaționale la care s-au angajat. În practică se pune
problema de a stabili, care este impactul dreptului internațional, asupra dreptului internațional.
Mai precis de a știi, în cazul unui conflict între normele celor două sisteme de drept, care dintre
acestea prevalează.