Voiciă Denisa Maria

Clasa a VII a E
Sursa: Petru Demetru Popescu,
Dicţionar de personalităţi istorice,
Editura Niculescu, 2005, Bucureşti,
p. 61-63.

Burebista – câteva date mărunte

„Cel dintâi şi cel mai mare rege din Tracia”. Întemeietorul primului stat dac, om politic,
diplomat, comandant de oşti. Activitatea lui Burebista se poate reconstitui după descoperirile
arheologice şi după izvoarele istorice. Acţiunea de unificator încununează un proces istoric, acela al
formării uniunilor de triburi geto-dace, menite să apere teritoriul nord-dunărean de atacurile altor
neamuri şi triburi.
Se cunosc căpeteniile militare anterioare lui Burebista care, în calitate de regi peste uniuni de triburi
geto-dace, aflate în diverse părţi ale teritoriului amintit, se evidenţiază în istoria acestor timpuri
(secolele V-I. î.Hr.): Charnabon, Dromichaites, Zalmodegikos, Rhemaxos, Oroles, Rubobostes. Sub
domnia lui Rubobostes se produce o creştere a puterii dacilor din regiunea intracarpatică, fapt ce atrage
după sine începuturile strămutării centrului puterii geto-dace , din Câmpia Munteană, în
Transilvania. Burebista va uni toate triburile şi uniunile de triburi sub conducerea sa, având ca nucleu al
formării statului Munţii Orăştiei.
Cât priveşte începutul acţiunii de unificare, scriitorul Iordanes dă ca început al domniei lui
Burebista anul 82 î.Hr., pe care îl plasează pe vremea când, la Roma, Sulla devenise dictator. Cercetări
mai recente (C. Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu) aşează începutul stăpânirii lui Burebista între 70 şi
60 î.Hr. Iordanes ne oferă şi informaţia potrivit căreia cetăţenii oraşului Dionysopolis (Balcic) îl trimit
în anul 82 î.Hr. pe Acornion (învăţat şicu înclinaţii diplomatice) la regele Burebista pentru a câştiga
bunăvoinţa acestuia. Analiza izvoarelor duce la concluzia că Acornion nu a executat solia lui în 82
î.Hr., ci prin anii 72-74 î.Hr., în legătură cu războiul dintre Roma şi Mithridate, care afecta şi ţinuturile
dunărene, întrucât regele Pontului îşi stabilise protectoratul asupra cetăţilor greceşti, de la Marea
Neagră, ce afecta ţinuturile dunărene. Burebista a organizat statul, i-a făcut o puternică armată, a extins
construirea sistemului de cetăţi de apărare.
Voiciă Denisa Maria
Clasa a VII a E
Statul a căpătat un caracter militar. Burebista a înfrânt, prin puterea armelor, ultimele rezistenţe ale
căpeteniilor dace locale, apoi, prin războaie cu celţii (60-59 î.Hr.), îi zdrobeşte într-o fulgerătoare
campanie militară. După anul 55 î.Hr. se întoarce împotriva primejdiei ce ameninţa Dobrogea, astfel
încât cucereşte litoralul pontic de la Olbia (la gurile Bugului) până la Apollonia (Bulgaria) şi îşi
conduce oştile victorioase până la munţii Haemus (Balcani). Întinderea hotarelor statului lui Burebista
ameninţa expansiunea romană la Dunăre. Prevăzător, Burebista îl trimite pe Acornion la Pompei (48
î.Hr.), în momentul în care la Roma se desfăşura războiul civil dintre acesta şi Cezar. Burebista
urmărea ca în alianţa cu Pompei să oprească expansiunea romană condusă de Cezar. Dar Pompei este
înfrânt la Pharsalos (7 iunie 48 î.Hr.) şi ucis în Egipt din ordinul lui Ptolemaios al XIII-lea. Cezar,
devenind dictator la Roma, plănuieşte cucerirea statului dac. În urma unui complot însă (15 martie 44
î.Hr.) Cezar cade victimă Senatului roman.

Burebista este asasinat şi el în capitala sa probabil situată la Argedava, de către un grup al nobilimii
dace care nu se împăcase deloc cu autoritatea sa (44 î.Hr.). După moartea lui Burebista, vasta sa
alcătuire politică se destramă. Inscripţia ridicată la Dionysopolis în cinstea lui Acornion ni-l arată pe
acesta ca fiind în cea dintâi şi cea mai mare prietenie lângă Burebista. Acesta îşi găseşte asemănarea cu
expresia cel dintâi prieten, folosită oficial pentru înalţii sfetnici de la curţile monarhilor elenistici.
Acornion nu era numai un înalt sfetnic al regelui Burebista dar, în virtutea unei mai vechi prietenii cu
Burebista tatăl, era folosit de rege ca ambasador în misiuni diplomatice. La rândul lui, marele preot
Deceneu era un vicerege şi scoate în evidenţă rolul pe care Burebista l-a oferit religiei în acţiunea de
unificare ca şi în politica generală, de conducere a statului.

Inscripţia lui Acornion de la Dionysopolis