Burebista

38 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursa
 Istoric
Unelte














De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la regele geto-dac. Pentru filmul istoric din 1980,
vedeți Burebista (film).
Burebista
Regele Daciei

Statuia lui Burebista din Orăștie

Date personale

Născut anii 90 î.Hr. 

 Decedat 44 î.Hr.

Ocupație rege[*] 

Locul desfășurării activității Dacia[1] 

Apartenență nobiliară

Titluri rege[*]

Domnie

Domnie 82 î.Hr.- 44 î.Hr.

Modifică date / text 

Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) a fost rege al geto-dacilor și întemeietorul statului dac.

Conform spuselor lui Strabon, Burebista a fost un lider politic și militar impresionant,
al ținuturilor locuite de geto-daci: „Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de
războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin
și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus
geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de
romani.”[2]
Fiind un desăvârșit lider și strateg militar a reușit unirea triburilor geto-dacice, iar cu
ajutorul sfatului său de tarabostes și cu ajutorul marelui preot, Deceneu, a reușit să
introducă o serie de măsuri administrative care au avut un rol important în
consolidarea și stabilitatea statului, a recrutat oameni noi pentru administrarea
agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor obștești obligatorii, făcând,
astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia, a introdus sistemul de legi
beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult.
Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului reprezentat
de celții situați în sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea
cetăților grecești de la malul Pontului Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin,
în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții Haemus, în sud,
până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar de temut al
puternicei Republici romane.

Întemeierea statului dac

Dacia în timpul lui Burebista

În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea

aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern
invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic
pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal.
Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată
care a fost calculată în funcție de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma.
[3]
 Burebista a fost stăpânul unui teritoriu în hinterlandul Histriei, având capitala la
Argedava,[4] iar pe măsură ce stăpânirea sa s-a întins și de-o parte și de alta a
Dunării este posibil să-și fi mutat capitala în Câmpia Munteană, la Argedava de la
Popești, pe râul Argeș. Această mutare s-a realizat din rațiuni politice și strategice
deoarece pe măsura măririi teritoriului său spre vest, Argedava Dobrogeană nu
putea controla teritoriul ocupat, iar din punct de vedere militar, fiind amplasată pe
malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte mult acțiunile de apărare. [5] În acest
moment au loc, probabil, desele treceri ale fluviului, pe care le amintește
Strabon, Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia - până în
Macedonia și Iliria...  [6][7], cu scopul de a-și consolida controlul spațiului de la sud de
Dunăre până la Munții Haemus. Astfel limitele de nord, est și sud ale regatului fiind
relativ stabile, cu triburi geto-dace în nord, cu regatul lui Mitridates al VI-lea în est și
crestele Balcanilor în sud, iar pentru a consolida granița vestică a pornit o ofensivă
împotriva scordiscilor[5], stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în vecinătatea
muntelui Scordus.[8][9] Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se
presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul
intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia
Panonică[10].
Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când
Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul
Panonic. În această perioadă își mută centrul de putere în munții Orăștiei și capitala
la Costești[11].
Regatul lui Burebista a atins întinderea maximă după campania din est, din anul 55
î.Hr., împotriva cetăților de la Pontul Euxin, în urma căreia a cucerit șiragul de orașe
grecești de la Olbia, până la Apollonia Pontica.

Politica internă
Mâna sa dreaptă în timpul domniei a fost marele preot Deceneu[12]. Cu ajutorul lui,
Burebista a realizat transformări politice interne și a convins geto-dacilor că preotul
este capabil să interpreteze voia lui Dumnezeu, ceea ce a ajutat la educarea
supușilor săi[13]. Nucleul statului era situat în sudul Transilvaniei, în regiunea munților
Orăștiei (Sarmizegetusa). Barierele naturale protejau bine această localitate și aici
erau stabilite rezerve considerabile de resurse materiale. Centrul puterii a fost, de
asemenea, foarte bine fortificat și spațiul în 150 km pătrați transformat într-o cetate
puternică[14]. Prin intermediul centrului, el controla direct toate ținuturile cucerite. Sub
subordonarea regelui se afla o armată mare, s-au construit temple și creat un întreg
sistem de fortificații în munții Orăștiei și cetăți în alte zone ale Daciei. Acest sistem
de cetăți era important nu numai pentru a respinge amenințările din exterior, ci și
pentru a întări stăpânirea regelui în interiorul țării. Aristocrația a avut o influență
semnificativă asupra politicii țării, inclusiv în forțele armate. Deceneu deținea o
poziție înaltă printre consilierii din jurul regelui, și odată cu numirea acestuia
ca vicerege, Burebista a folosit și cancelaria, unde erau publicate „poruncile”. Preoții
erau de obicei aleși dintre membrii aceleiași aristocrații. Autoritățile Daciei, ca și
altele, încasau taxe (într-un fel sau altul) de la triburile locale. Moneda a fost bătută
pentru că cea existentă nu mai era suficientă pentru comerț, fapt pe care arheologia
îl confirmă cu certitudine.

Instabilitatea puterii de stat

După moartea lui Burebista, regatul său s-a destrămat în patru apoi în cinci regate
mai mici. Așa dar, triburile străine au ieșit de sub stăpânirea dacilor, coloniile
grecești de pe litoralul Mării Negre nu mai recunoșteau stăpânirea Daciei asupra lor.
Prima problemă decurge din faptul că triburile străine cucerite nu au primit atenția
cuvenită în coeziunea economică sau culturală, și chiar au existat dificultăți cu
unitatea socială și economică. Regiunile nordice și lunca Dunării nu erau la fel de
bine dezvoltate din punct de vedere economic ca regiunea centrală a Orăștiei.
Burebista nu a acordat prea multă atenție pieței și s-a concentrat îndeosebi pe geo-
politică și armată[15]

Capitala Daciei în timpul lui Burebista

Potrivit istoricului got Iordanes, Burebista și-a început domnia în anul 82 î.Hr. El
controla hinterlandul în Istria, având capitala la Argedava. Odata cu creșterea
dominației sale pe Dunăre, și-a mutat capitala la Popești, pe râul Argeș. Acest lucru
a fost făcut din motive strategice și politice. Decizia de a muta mai târziu capitala la
Costești in anul 60 i.Hr., a fost o soluție temporară, iar regele se mișca din necesitate
fără oprire, așa ca formal capitala era cea în care se afla Burebista. În timp
ce Sarmizegetusa a fost de fapt capitala ideologică, politică, militară și religioasă
a Daciei, fiind reședința regilor daci până la ultimul rege, Decebal. Chiar în anul 60
î.Hr. Burebista mută centrul de putere în munții Orăștiei (Sarmizegetusa).

Armata și campaniile militare

Burebista a reușit unificarea triburilor geto-dace bazându-se pe o puternică forță
armată care-i era fidelă.[16] La apogeu, armata lui Burebista a fost estimată la
200.000 de oameni[17], număr pe care Vasile Pârvan îl socotește mai degrabă
modest decât exagerat[18], dar acest număr nu a fost unanim acceptat de către
comunitatea istoricilor secolului XX.[16][19][20][21]
Armata lui Burebista era formată din două categorii principale de forțe: oastea
regelui, cu caracter mai mult sau mai puțin permanent [22] și o oaste alcătuită
din contingente conduse de fostele mari căpetenii de formațiuni politice devenite
acum generali ai lui Burebista.[23] Izvoare antice pentru stabilirea exactă a
componenței pe arme a forțelor militare nu există, dar istoricii și istoricii militari sunt
de părere, prin analogie cu componența armatelor inamice a celților și romanilor, că
armata lui Burebista a fost formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe destinate
mașinilor de asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă
a Mării Negre, după cucerirea cetăților pontice. [24][25]
Cavaleria a fost mai redusă ca efective în armata dacică și se recruta din zonele de
câmpie și de deal, unde se creșteau caii. Cavaleria avea rol de cercetare, asigurarea
legăturilor de comunicații și hărțuirea prin surprindere a inamicului. Deseori, calul era
folosit ca mijloc de transport până la locul bătăliei, unde luptătorii descălecau și
luptau ca trupe pedestre.[26] Aprecierile asupra flotilei de Dunăre și asupra flotei Mării
Negre a istoricilor înainte de 1989, în lipsa izvoarelor antice, sunt apreciate drept
tendențioase și, pe alocuri, exagerate. [27]
Referitor la structura organizatorică a armatei, Ion Horațiu Crișan a formulat ipoteza
că unitățiile erau conduse de tarabostes, iar subunitățile de către comati.[28]
Campaniile militare întreprinse de Burebista nu au avut caracterul expedițiilor de
pradă, ci acestea au avut rațiuni politice și au vizat ca obiectiv fundamental
cuprinderea teritoriilor ce aparținuseră geto-dacilor și securizarea hotarelor. De
asemenea, Burebista nu a urmărit crearea unui stat mare care să fie alcătuit dintr-un
conglomerat de populații, asemeni despoțiilor orientale, ci a urmărit întemeierea unui
stat cu structuri omogene din punct de vedere etnic. [29][30]
Campaniile împotriva celților

Campaniile regelui Burebista

Campaniile militare ale lui Burebista nu au avut caracter de pradă. Motivele acestor
campanii proveneau din motive politice pentru securitatea granițelor statului și
includerea în componența teritorială a regatului Dac teritoriilor native geto-dacice. În
general, Burebista nu dorea un stat mare cu un conglomerat de multe popoare, ci un
stat cu structuri omogene din punct de vedere etnic.
Amenințarea celtică era cea mai apropiată de leagănul statului dac, considerând că
boiii și tauriscii ajunseseră încă de prin secolul al III-lea î.Hr. până la Tisa,
extinzându-se tot mai mult peste teritoriile locuite în vechime de geto-daci. Astfel,
eliminarea pericolului celtic a fost cel dintâi obiectiv vizat de Burebista, iar în acest
sens a întreprins o serie de acțiuni ofensive împotriva acestora, în jurul anului 60
î.Hr.[31]
Informația sumară oferită de Strabon nu a permis stabilirea exactă a cronologiei
acestor campanii:
„... Ba încă a ajuns să fie temut și de romani, deoarece trecea neînfricat Istrul și prăda Thracia până
în Macedonia și Illyria. A pustiit astfel pe celții care se amestecau cu tracii și illyrii, iar pe boiii, care se
aflau sub ascultarea lui Critasiros, precum si pe taurisci, i-a șters de pe fața pământului. [6]”
Dar se presupune că prima acțiune a avut loc pentru a elimina incursiunile de pradă
ale scordiscilor în anul 70 î.Hr. stabiliți în jurul anului 278 î.d.Hr. în vecinătatea
muntelui Scordus, în teritoriile locuite de către daci la sud de Dunăre[32]. Acest atac
împotriva scordiscilor a pornit de la Argedava de la Popești și fost realizat prin
surprindere considerând că mișcarea de trupe s-a desfășurat pe malul stâng al
Istrului, iar trecerea fluviului s-a făcut undeva în zona actualului județ Mehedinți și,
probabil, i-a împins pe scordisci până la Singidunum, astfel că aceștia au fost
înfrânți, dar nu nimiciți total, deoarece pe aceștia din urmă și i-a făcut aliați.[32][33] Dar
în urma acestei înfrângeri severe scordiscii nu au mai fost consemnați în niciun izvor
al lumii antice în cursul secolului I î.Hr.[8]

Statuia lui Burebista în parcul municipal din Călărași

După unirea cu triburile geto-dacice din zona intracarpatică, dispunând de o forță

militară de apreciat, depășită doar de cea a Republicii romane, Burebista întreprinde
o campanie fulgerătoare împotriva tribului celtic al boiilor conduși de către Critasiros,
precum și împotriva aliaților acestora, taurisci [16] și i-a înfrânt, undeva în
zona Bratislavei de astăzi, probabil la Zemplin[34]. Se presupune că itinerariul urmat
de oastea lui Burebista a fost marcat de îngroparea unor tezaure monetare la
Tótfalu, Stupova, Bratislava, Simmering etc. [35]