POPORUL ROMÂN

Poporul român s-a format așadar pe un teritoriu vast care se întindea

la nordul și la sudul Dunării, înglobând fostele provincii romane Dacia
și Moesia. Prima sinteză a fost aceea dintre daci și romani și stă la
baza formării poporului român. A doua sinteză se produce diferit la
nordul și la sudul Dunării, în decursul mai multor secole, între
populația daco-romană și populațiile slave venite între secolele V-VII.
Consecințele așezării slavilor la Dunărea de jos sunt importante. Are
loc separarea latinității din peninsula Balcanică de cea nord-
dunăreană. La sud de Dunăre, majoritatea populației romanice este
înconjurată de slavi și asimilată în cele din urmă, iar cea rămasă,
devenită minoritară, păstrează la sudul munților Balcani o limbă cu
influențe slave mai mici și apropape total lipsită de împrumuturi
lexicale maghiare. La nord de Dunăre, populația romanică asimilează
elementele slave și, odată cu ele, un important lexic slav, la care se
adaugă ulterior și lexicul maghiar (gând, oraș, hotar, marfă, vamă,
viclean...). Rezultatul celor două sinteze diferite a dus la formarea
poporului român la nord și sud de Dunăre și în Dobrogea, precum și a
poporului aromân/meglenoromân la sudul munților Balcani. Acest
proces se presupune (în baza unor indicatori lingvistici, între care
rotacismul unora dintre cuvintele romanice) s-a încheiat în linii mari
în secolele al VIII-lea și al IX-lea.
Un rol important în formarea poporului român l-a avut și religia creștină.
Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IV-V) se
remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care
conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și
inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia
lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile
de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la
Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă.
Poporul român, popor romanic
Limba română are la bază trei elemente: limba geto‐dacă, limba
latină și limba slavă.
Straturi lingvistice ale limbii române
Adstrat ➞ Limba slavă
Strat ➞ Limba latină
Substrat ➞ Limba geto‐dacică
Prin componenta sa latină, poporul român este înrudit cu alte
popoare europene: francez, italian, spaniol și portughez, fiind parte
din familia popoarelor romanice.
Stratul latin are o pondere între 60% și 70% în vocabularul limbii
române și i‐a oferit și structura gramaticală. Individualitatea limbii
române față de celelalte limbi neolatine este dată de substratul
autohton și de adstrat.
Câteva exemple de cuvinte de origine:
-latina: cal, șa, taur, pește, păr, frunte, ochi, piept, sânge, Dumnezeu,
biserică, cruce, Paște, a veni, câmp, a ara
-slavă: gol, izvor, plăti, rană, scump, sută, brazdă, raţe, gâşte,
păstrăvi, ştiuci, cojoc, nădragi, izmene, trup, obraz, gât, nevastă,
boier, slugă, grădinar, zidar, morcovi, praz
-daco-moesiana: brânză, zer, mal, balaur, a se vedea, benzina,
scoaba, ghimpe, scai, caruta, patriot