Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

Automatizarea în producţie. Lucrări de laborator

pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

Bălţi, 2018
 Discutat şi aprobat la şedinţa Catedrei de ştiinţe fizice şi inginereşti
Procesul-verbal nr. ____ din __________________
Şeful Catedrei de ştiinţe fizice şi inginereşti __________ conf. univ., dr. Vitalie BEŞLIU
(semnătura)

© A. Ojegov, I. Ţîganaş, USARB, 2018

2
Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

Lucrare de laborator nr. 1

la unitatea de curs „Automatizarea în producţie”
pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Calculul şi analiza lanţurilor de dimensiuni

Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

Bălţi, 2018
3
 Scopul lucrării: de a căpăta deprinderi la calculul lanţurilor tehnologice şi de asamblare
de dimensiuni, de a construi cîmpul admisibil, dimesiunile maximale admisibile, cîmpul de
distribuire a ultimului element sau a unor elemente ale lanţurilor de dimensiuni aparte.

Generalităţi
În timpul proiectării proceselor tehnologice a prelucrării mecanice a semifabricatelor,
apar probleme la determinarea corectă a mărimilor şi toleranţei. Ele pot fi rezolvate cu ajutorul
analizei dimensionale.
Lanţuri de dimensiuni se numesc mărimile ce se integrează şi sunt situate după un contur
închis, ce ne determină cum sunt situate una faţă de alta suprafeţele sau axa suprafeţei unei sau a
mai multor piese a asamblării.
Mărimile care intră în lanţul de dimensiuni se numesc elemente. Elementul lanţului de
dimensiuni, care este prezent iniţial în timpul formării problemei sau care se primeşte în
rezultatul rezolvării acestei probleme se numeşte element iniţial sau de începere.
Elementul iniţial al lanţului de dimensiuni, determină precizia mărimilor elementelor
componente în comparaţie cu elementul relativ ce determină abaterile mărimilor elementelor
componente. Elementul component al lanţului de dimensiuni, cu mărirea căruia se măreşte şi
elementul de încheiere, se numeşte de mărire şi se notează cu litera ⃗
Ai , iar elementul, cu mărirea
căruia elementul de încheiere se micşorează, se numeşte de micşorare şi se notează prin Ái . Pe
schemele lanţurilor de dimensiuni, elementele de mărire se înseamnă cu săgeţi de acelaşi fel şi
sunt orientate spre dreapta, iar elementele de micşorare şi de încheiere – cu săgeţi orientate spre
stînga.
În dependenţă de poziţia mărimilor, lanţurile de dimensiuni se împart în: lanţuri de
dimensiuni liniare, ce sunt compuse din mărimi liniare paralele, care se înseamnă cu litere de
tipar ale alfabetului latin; lanţuri de dimensiuni unghiulare – elementele cărora sunt mărimile
unghiulare ce se înseamnă cu litere minuscule ale alfabetului grecesc (în afară de α, β, λ şi ω);
lanţuri de dimensiuni plane – elementele cărora sunt situate în unul sau mai multe plane paralele;
lanţuri de dimensiuni spaţiale – elementele cărora se află în plane neparalele.
În cazul general, scopul calculului lanţurilor de dimensiuni este rezolvarea uneia din două
probleme:
1. Problema directă de proiectare. După parametrii cunoscuţi ai elementului de încheiere
se determină parametrii elementului component. Cu toate acestea abaterile-limită şi toleranţa
elementului de încheiere, care în cazul dat are denumirea de iniţial, se calculează toleranţele şi
abaterile-limită a mărimilor elementelor componente.

4
 2. Problema inversă (de control). După parametrii cunoscuţi ai elementelor componente
se determină parametrii elementului de încheiere.
Practic, după mărimile nominale şi abaterile-limită cunoscute, după toleranţa şi
caracteristica de distribuire a mărimilor elementelor componente se calculează: mărimea
nominală a elementului de încheiere şi toleranţa sau cîmpul de distribuire şi abaterile-limită.
Există cîteva metode de calcul ale lanţurilor de dimensiuni.
A. Calculul toleranţei (cîmpului de distribuire) elementului de încheiere (problema
inversă).
Pentru calculul problemei inverse se folosesc egalităţile lanţului de dimensiuni, ce
exprimă dependenţa mărimii nominale ale elementelor componente sub forma:
A0 =( ⃗
A1 + ⃗
A2 + ⃗
A3 + …+ ⃗
A n ) −( A´n +1+ A´n+2 + A´n+3 +…+ A ´m−1) ,
unde m este numărul total de elementeale lanţului, inclusiv elementul de încheiere; n – numărul
elementelor de mărire (de ridicare).
Se poate de însemnat că:
n m−1
A0 =∑ ⃗
A i− ∑ Á j ,(1)
i=1 j=n+1

unde ⃗
Ai este mărimea de ridicare a elementului component; Á j – mărimea de coborîre a
elementului component.
Mărimea-limită maximală a elementului de încheiere a lanţului de dimensiuni liniar este:

A0 = ( ⃗
A 1 +⃗ A n ) −( A´n+1 + A´n+2 +…+ A ´m−1) .
A 2 +…+⃗
max max max max min min min

Mărimea-limită minimală a elementului de încheiere:

⃗ min ⃗ ⃗
0 = ( A1 + A 2 + …+ A n )− ( A n+1 + A n +2 +…+ A m−1) .
Amin min min ´max ´max ´
max

Diferenţa mărimii-limită maximală şi minimală a elementului de încheiere, determină

mărimea toleranţei TA 0 , ce se exprimă sub formă:
TA 0 =A max min
0 − A0 =¿

A 1 −⃗
¿ (⃗ A2 −⃗
A 1 ) + (⃗ A n −⃗
A2 )+ …+ (⃗ A n ) +¿
max min max min max min

A n +1−⃗
+ (⃗ A n +2−⃗
An +1) + (⃗ A m−1−⃗
An +2) +…+ (⃗ A m−1 ) .
max min max min max min

După înlocuirea expresiilor din paranteze cu toleranţele corespunzătoare, obţinem relaţia

pentru determinarea toleranţei elementului de încheiere a lanţului de dimensiuni liniar:
TA 0 =TA1 +TA2 +…+TA m−1 ,
sau
m−1
TA 0 =∑ TA i (2)
i=1

5
 Abaterea-limită de sus a elementului de încheiere ESA 0 şi abaterea-limită de jos EIA0 ale
lanţului de dimensiuni liniar poate fi determinată de relaţiile de mai jos:
n m−1
ESA 0 =∑ ES ⃗
A i− ∑ EI Á j (3)
i=1 j=n+1

n m −1
EIA 0=∑ EI ⃗
A i− ∑ ES Á j ( 4)
i=1 j=n +1

În aşa fel, abaterea de sus a elementului de încheiere ESA 0 se egalează cu diferenţa

sumelor abaterilor de sus a elementelor de ridicare şi sumei abaterilor de jos a elementelor de
coborîre.
Abaterea de jos a elementului de încheiere a lanţului de dimensiuni EIA 0 este egal cu
diferenţa sumelor abaterilor de jos a elementelor de ridicare şi sumei abaterilor de sus a
elementelor de coborîre.
Abaterile-limită ESA0 şi EIA0 a mărimii elementului de încheiere pot fi determinate şi
după coordonatele mijlocului cîmpului toleranţei EcA0. Coordonatele mijlocului cîmpului
toleranţei EcAi a elementului i se numeşte distanţa de la mijlocul cîmpului toleranţei mărimii
acestui element pînă la dimensiunea nominală, cum ar fi:
max min
ESA i + EIA i Ai − A i
Ec A i= = (5)
2 2
Abaterile-limită:
TA i
ESA i =Ec A i+ (6)
2
TA i
EIA i=Ec A i− (7)
2
Analogic:
TA 0
ESA 0 =Ec A 0 + ( 8)
2
TA 0
EIA 0=E c A 0− (9)
2

B. Calculul toleranţei mărimilor elementelor componente după mărimea toleranţei

dimensiunii elementului de încheiere (iniţial) (problema directă).

6
 La calculul lanţurilor tehnologice de dimensiuni, această problemă des se rezolvă
întrebuinţînd metoda calculelor de probă.
Pentru toate elementele componente ale lanţului de dimensiuni se numesc toleranţele
convenabile economic pentru tipurile presupuse de prelucrare a suprafeţelor precăutate, care
corespund toleranţelor standarde anumitor trepte de precizie conform GOST. După această se
determină mărimea cîmpului de distribuire a dimensiunii elementului de încheiere ω0 şi
coordonatele mijlocului cîmpului de distribuire Ecω0 după relaţia:
m−1
TA 0 =∑ TA i
i=1

n m−1
Ec A 0=E c ω 0=∑ E c ⃗
Ai− ∑ E c Á j (10)
i=1 j=n+1

unde TA0= ω0.

Mărimile primite ω0 şi Ecω0 se egalează cu toleranţa cerută la piesa proiectată a
elementului de încheiere şi coordonata mijlocului cîmpului toleranţei. Dacă caracteristicile
distribuirii aşteptate întrec mărimile admisibile a variaţiei elementului de încheiere, atunci se
ridică cerinţele toleranţei unuia sau mai multor elemente componente, după care se efectuează
calculul de control al lanţului de dimensiuni.
După metoda încercărilor se determină mărimea adevărată a toleranţei.
Cu scopul de a mări precizia calculelor lanţurilor de dimensiuni după metoda dată,
toleranţele economice şi abaterile-limită des se întrebuinţează pentru toate elementele
componente, în afară de cel ales în calitate de reglator.
Toleranţa TAr se determină după relaţia:
m−2
TA r =TA 0 −∑ TA i (11)
i=1

Coordonatele mijlocului cîmpului toleranţei elementului reglator, dacă elementul prezintă

unul de ridicare, se calculează cu următoare relaţie:
m−1
A r =Ec A 0− ∑ E c Ái ,(12)
Ec ⃗
i=n+1

iar cînd elementul de reglare prezintă un element de coborîre:

n m−2
Ec Á r =∑ Ec ⃗
A i− ∑ Ec Á j −Ec A 0 (13)
i=1 j =n+1

În calitate de element de reglare poate fi adoptat orice element component al lanţului de

dimensiuni, însă în legătură cu aceea că în majoritatea cazurilor e nevoie de a ridica cerinţele
toleranţei elementului reglator este convenabil de a adopta o prelucrare precisă, schimbările
căreia nu produc greutăţi, iar mărimea corespunzător este mare.

7
 În timpul calculului lanţului de dimensiuni cu multe elemente, pentru uşurarea limitei
iniţiale a toleranţei economice la începutul calculelor se determină mărimea toleranţei medii
după relaţia:
TA 0
T med = .
m−1
După aceasta se ia în consideraţie ponderea producerii unor elemente componente aparte,
se efectuează corectarea mărimii toleranţei medii într-o direcţie sau cealaltă.
Aşezarea cîmpurilor toleranţei a elementelor componente corespunzător cu mărimile lor
nominale de la început se produc din concepţii tehnice după principiul „toleranţa în metal”, adică
pe mărimile „ce cuprind” se aprobă abaterile-limită cu semnul plus, iar pe mărimile „cuprinse” –
cu semnul minus.
Ultimul control al toleranţelor stabilite şi abaterilor-limită se efectuează după relaţia (2) şi
(10).

Mersul lucrării
1. De studiat literatura de specialitate despre calculul lanţurilor de dimensiuni (problema
directă şi inversă).
2. Conform variantei primite de determinat: mărimea nominală a elementului de
încheiere A0 (formula (1)); mărimea toleranţei elementului de încheiere TA0 (formula (2));
abaterile-limită ESA0 şi EIA0 (formula (3) şi (4)). Rezultatele calculelor se introduc în tabelul 1.

Tabelul 1
Elementul Notarea Direcţia Valoarea Toleranţa Abatere Abaterea
lanţului de pe desen elementului nominală a de sus de jos
dimensiuni tehnic
Ai Ai ES
EI
→/← Ai TAi ES EI

A1
A2
...
A0

3. De calculat coordonata mijlocului cîmpului de toleranţă EcAi a fiecărui element al

lanţului de dimensiuni, inclusiv a elementului de încheiere (formula (5)); abaterile-limită a
fiecărui element al lanţului de dimensiuni (formula (6)-(9)). De introdus rezultatele calculelor în
tabelul 2.

8
 Tabelul 2
Elementul Coordonata Abaterea Abaterea
lanţului de mijlocului de sus de jos
dimensiuni cîmpului
toleranţei
Ai EcAi ESAi EIAi
A1
A2
...
A0

4. De comparat rezultatele prezentate în tabelele 1 şi 2 şi de elaborat concluziile.

Bibliografia
1. Данилевский В.В. Технология машиностроения. М.: Высшая школа, 1984.
2. Маталин А.А. Технология машиностроения. Л.: Машиностроение, 1985.
3. Сборник задач и упражнений по технологии машиностроения / Под ред. О.А.
Горленко. М.: Машиностроение, 1988.
4. Гельфгат Ю.И. Сборник задач и упражнений по технологии машиностроения.
М.: Машиностроение, 1986.
5. Солонин И.С. и др. Расчет сборочных и технологических цепей. М.:
Машиностроение, 1980.

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
9
 Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

Lucrare de laborator nr. 2

la unitatea de curs „Automatizarea în producţie”
pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Cercetarea experimentală a mecanismului cu camă

Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

Bălţi, 2018
Scopul lucrării:
1. De a studia metodele practice de analiză a mecanismului cu camă.

10
 2. Cunoscîndu-se legea de mişcare a camei, să se stabilească legea de deplasare a
tachetului.

Generalităţi
Instalaţia experimentală pentru cercetarea mecanismului cu camă este prezentată în fig. 1.

Fig. 1. Instalaţia experimentală pentru cercetarea mecanismului cu camă

Pe axa camei 1 este amplasat un disc 5, a cărui circumferinţă este divizată în părţi egale 2
(peste fiecare 15 grade). Discul este prevăzut cu un ac, care permite de a fixa începutul
măsurării.
Drept tachet se aplică tija 6 a unui indicator de tip ceasornic 7 cu preţul unei diviziuni de
0,01 mm şi cu limita de măsurare de 10 mm. Indicatorul este instalat pe o ramă care are
posibilitate de a se deplasa în lungul unei tije, ce este cuplată rigid de suportul instalaţiei.
Mişcarea de rotaţie a camei este transmisă prin intermediul angrenajului melcat 3-4.

Mersul lucrării

11
 5. De ajustat mecanismul cu camă în poziţie iniţială de măsurare în aşa mod, încît
tachetul să se afle în poziţia corespunzătoare începerii îndepărtării.
6. Rotind cama sub unghiuri egale de 15 grade, să se determine (în limitele de o jumatate
din rotaţia completă a camei) valoarea deplasării S şi adaosului de deplasare [S] a tachetului.
Datele experimentale introduceţi în tabelul 1.

Tabelul 1
Poziţia 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
φ, grad 0 15 30 45 60 75 90 105 120 135 150 165 180
S, ×10-3 m
[S], ×10-3 m

7. Pe o coală de hărtie milimetrică de formatul A3 să se construiască graficul deplasării

tachetului S=f(φ)=f(t) (la scara arbitrară µS).
8. Prin metoda diferenţierii grafice să se construiască diagramele virezei v= f(φ)=f(t) şi
acceleraţiei a=f(φ)=f(t) tachetului.
9. Pentru diagramele construite să se determine valorile factorilor de scară µφ, µt, µv, µa,
alegînd viteza unghiulară a camei din tabelul 2 conform ultimei cifre a numărului din matricolă.

Tabelul 2
Ultima cifră a numărului din matricolă 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Viteza unghiulară ω, s-1 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

10. Să se determine valorile vitezei şi acceleraţiei tachetului în poziţile sale extreme.

11. Să se prezinte rezultatele calculelor efectuate prin metoda grafică şi să se compare
valorile cu cele obţinute pe calea analitică.

Scara deplasării: µS= [m/mm];

Viteza unghiulară: ω= [s-1];

∆φ
Scara unghiului de rotire: µφ= =¿ [grad/mm];
∆x

12
 μφ
Scara timpului: μt = =¿ [s/mm];
ω

μS
Scara vitezei: μv = =¿ [(m/s)/mm];
μt ∙ h v

μv
Scara acceleraţiei: μa = =¿ [(m/s2)/mm];
μt ∙ h a

Viteza liniară a tachetului în poziţiile sale extreme:

vmax= [m/s];

Acceleraţia liniară a tachetului în poziţiile sale extreme:

amax= [m/s2].

Bibliografia
1. Данилевский В.В. Технология машиностроения. М.: Высшая школа, 1984.
2. Маталин А.А. Технология машиностроения. Л.: Машиностроение, 1985.
3. Сборник задач и упражнений по технологии машиностроения / Под ред. О.А.
Горленко. М.: Машиностроение, 1988.
4. Гельфгат Ю.И. Сборник задач и упражнений по технологии машиностроения.
М.: Машиностроение, 1986.

13
Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

Lucrare de laborator nr. 3

la unitatea de curs „Automatizarea în producţie”
pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Releu de timp numeric

Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

14
 Bălţi, 2018
Scopul lucrării: studierea schemei electrice şi posibilităţile de utilizare a releului
electronic numeric la care se utilizează procesul de numărare a impulsurilor electrice care sosesc
unul după altul la intervale egale de timp pînă la atingerea unui anumit număr.
Caracteristicile tehnice principale ale releului de timp:
- tensiunea de alimentare 12 V curent continuu;
- diapazonul timporizării: (2 sec÷2 min) şi (2 min÷2 ore).

Generalităţi
Releele sunt elemente la care mărimea de ieşire variază brusc (în salt) atunci cînd
mărimea de intrare atinge o valoare prescrisă, numită valoare de acţionare (excitare). La scăderea
mărimii de intrare sub o valoare, numită valoare de revenire, are loc saltul invers al mărimii de
ieşire. Pentru exemplificare, conform celor studiate la cursul teoretic de Electrotehnică, un releu
electromagnetic este format dintr-o armătură fixă de oţel şi o armătură mobilă deasemenea de
oţel. Pe armătură fixă este înfăşurată bobina de lucru a releului. Astfel armătura constituie un
electromagnet. Cînd curentul de intrare creşte pînă la o anumită valoare armătură mobilă este
atrasă. La această atracţie se opune spirala resortului. Dacă valoarea de acţionare a curentului
este satisfăcătoare atunci rezistenţa resortului este învinsă atrăgînd sistemul de contacte normal
închise sau deschise. La scăderea curentului forţa de atracţie a cîmpului electromagnetic se
micşorează, şi în cazul cînd ea devine mai mică decît forţa de atracţie a resortului, armătura
mobilă revine în poziţie iniţială, respectiv şi contactele de lucru a releului.

a) b)
Fig. 1. Vederea generală a releului de timp: a – vederea din faţă; b – vederea din interior

15
 Fig. 2. Schema elecrică de principiu a releului de timp

Fig. 3. Schema de montaj a releului de timp

În lucrare de faţă se propune cercetarea unui releu electronic numeric, care este construit
în baza circuitului integrat CD4060 – care prezintă un divizor de frecvenţă cu factorul de
divizare (ieşirea Q8) – 128 şi cu 4096 la ieşirea Q14. Cu ajutorul tumblorului P (vezi fig. 1) se
efectuează alegerea ieşirii Q8 sau Q14, adică alegerea diapazonului timporizării. La terminarea
mărimii timpului, la ieşirea Q8 sau Q14 va apărea mărimea nivelului unitar „1”, tranzistorul TR1
se va deschide, creînd astfel închiderea divizorului de frecvenţă. Releul K1 şi dioda luminescentă
(LED) se deconectează. Lucrul releului de timp se poate întrerupe în orice moment, apăsînd
butorul „STOP” (alb). La apăsarea acestui buton, tranzistorul TR2 se închide, respectiv creează
închiderea tranzistorului TR3, creînd astfel terminarea lucrului divizorului de frecvenţă. Pentru
16
pornirea lucrului releului de timp este necesar să alegem diapazonul de timporizare cu ajutorul
comutatorului rotativ fixînd poziţia „1” sau „2” a tumblorului şi respectiv şi a comutatoarelor
rotative care fixează o anumită mărime a rezistorului VR1, astfel se creează diferite mărimi ale
impulsului generatorului şi respectiv a mărimii lucrului releului de timp. Semnalul de ieşire din
generatorul circuitului integrat CD4060 se aplică constructiv la contorul binar. Generatorul este
format din elementele R7, R8, VR1, C3, C4 şi diodele D1 şi D2 (vezi fig. 2). În urma apăsării
butonului „START” (negru) se deschid tramzistorii TR3 şi TR2 creînd astfel alimentarea bobinei
releului K1 şi LED-ului ce ne indică starea de lucru. În acest moment începe încărcarea
condensatorului C2 pînă la mărimea tensiunii de alimentare, creînd astfel la intrarea 12 a
circuitului integrat nivelul mare a potenţialului, astfel se creează aducerea la starea „0” a
contorului. Apoi, are loc descărcarea condesatorului C2 prin rezistorul R6 şi la sfîrşitul
descărcării lui (C2) se porneşte lucrul contorului – începutul timporizării.
Distribuţia elementelor pe schema de montaj este prezentată în fig. 3. Descifrarea
elementelor şi analoagele lor le puteţi găsi în tabelul 4.

Mersul lucrării
1. Desenaţi schema de principiu şi studiaţi părţile componente, destinaţia lor din schemă
folosind descrierea de mai sus a principiului de funcţionare.
2. Folosind literatura de specialitate (chestionare, Internet) aflaţi informaţia suplimentară
despre circuitul integrat utilizat (CD4060).
3. Utilizînd cronometrul, aflaţi mărimile timpului de lucru a releului la diapazoanele
prevezute constructiv.
4. Introduceţi datele mărimilor căpătate în urma experimentului în tabelele de mai jos.

Tabelul 1. Comutatorul „1” (din stînga) în poziţia „0”

Poziţia
comutatorulu 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
i „2”
Timpul

Tabelul 2. Comutatorul „2” (din dreapta) în poziţia „0”

Poziţia
comutatorulu 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
i „1”
Timpul

17
 Tabelul 3. Comutatorul „1” (din stînga) în poziţia „9”
Poziţia
comutatorulu 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
i „2”
Timpul

5. Construiţi familia de grafice pe aceleaşi axe de coordinate, la care se va observa

dependenţa mărimii de timporizare de poziţia comutatoarelor mărimii impulsului
generatorului.
6. Explicaţi posibilităţile de utilizare unui aşa releu, dacă s-ar utiliza contactele acestui
releu (vezi priza de ieşire a contactelor releului interior în partea stăngă a construcţiei)
pentru dirijarea în timp a unei careva construcţii electrice, la unirea directă la priză
sau prin intermediul unui releu suplimentar cu contacte mult mai puternice (care
suport un curent mult mai mare).
7. Lămuriţi avantajele şi dezavantajele de utilizare a acestui releu în comparaţie cu alte
tipuri de relee (ca exemplu, analogic, discret sau numeric).

Tabelul 4. Lista elementelor din schema electrică de principiu a releului de timp

Denumirea Mărimea/ Explicaţia Cantitatea
Notarea
R1 3 kΩ Oranj, negru, rosu 1
R2...R4, R6 10 kΩ Cafeniu, negru, oranj 4
R5 1 kΩ Cafeniu, negru, roşu 1
R7 100 kΩ Cafeniu, negru, galben 1
R8 5 kΩ Verde, negru, roşu 1
VR1 500 kΩ Rezitor variabil (schimbat cu unul discret) 1
C1 10 µF/16 V Condensator electrolitic 1
C2 4,7 µF/16 V Condensator electrolitic 1
C3, C4 2,2 µF/16 V Condensator electrolitic 2
DD1 CD4060 Contor numeric (analog KP1006ВИ1) 1
D1...D3 1N4148 Diode (analog KД503) 3
TR1, TR2 2SC945 Tranzistoare n-p-n (analog KT3102Д) 2
TR3 2SC9012 Tranzistor p-n-p (analog KT3107Д) 1
LED АЛ307 Diodă luminescentă 1
K1 HLS8L-DC12V Releu electromagnetic cu tensiunea de lucru 12 V 1
SW Buton pentru „Start” şi „Stop” 2

18
Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

Lucrare de laborator nr. 4

la unitatea de curs „Automatizarea în producţie”
pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Elemente de automatizare a instalaţiilor electrice

Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

19
 Bălţi, 2018
Scopul lucrării:
1. Cercetarea construcţiei şi principiului de lucru a releelor şi contactoarelor
electromagnetice.
2. Studierea principiului de alcătuire a schemelor electrice cu relee electromagnetice în
construcţiile de automatizare a proceselor tehnologice.

Generalităţi
Dirijarea automată a proceselor tehnologice întotdeauna include în sine următoarele
etape:
- informaţia despre starea curentă a procesului tehnologic studiat;
- prelucrarea acestei informaţiei conform algoritmului anumit;
- formarea acţiunii de dirijare.
Adică întregul proces de dirijare poate fi prevăzut ca o consecutivitate de transformare a
informaţiei, care revine de la obiectul şi în urma prelucrării se întoarce înapoi la el.
În calitate de semnal informaţional de la obiect se poate de utilizat diferite mărimi fizice,
dar cel mai des se utilizează cele electrice: intensitatea curentului electric, tensiunea, rezistenţa,
capacitatea, inductanţa, ş.a. Cauza principală în această alegere constă în faptul că semnal electic
uşor se transportă la distanţă şi construcţia de prelucrare acestui semnal electric la etapa actuală
este mai sigură, mai compactă, mai ieftină, de acţiune rapidă.
În cazuri de excepţie mărimile electrice la prelucrarea semnalului nu se utilizează la
construirea mijloacelor de automatizare, ca exemplu, la automatizarea proceselor antiincendiare
şi cele de explozie din cauza apariţiei scînteiei în timpul comutării contactelor electrice în
circuitele respective. În acest caz drept semnale se folosesc presiunea aerului sau a lichidului –
aşa zisele pneumo- şi hidroautomatica.
Deci, lucrul dispozitivului de dirijare prezintă în sine consecutivitatea transformării
semnalelor, dar fiecare din elementele de automatică şi este traductor al semnalului. În
dependenţă de aceea, ce mărime poate căpăta semnalul, totalitatea elementelor de automatizare
se poate de divizat în două grupe mari: elemente de acţiune continuă şi elemente de acţiune
discretă. În elementele de acţiune continuă semnalul este o funcţie neîntreruptă şi poate primi
mărime diferită în intermavul de la minim la maxim.
Elementele discrete pot căpăta numai o anumită stare finală. Mai des se utilizează
elemente la care semnalul are două stări: de exemplu, întrerupătorul circuitului electric, - cînd
circuitul este închis curentul trece, sau – întrerupt, curentul lipseşte, stări intermediare nu există.
Trebuie de menţionat că numărul mic de stări discrete nu este o piedică pentru elementul de
20
automatizare la crearea constructiilor automate complicate, şi mai mult ca atît, anume elementele
discrete permit crearea proceselor automatizate sigure, cu un nivel intelectual înalt. Adică,
numărul maximal de stări ale sistemului (S), ce constă din (M) elemente, fiecare din el poate
căpăta (N) stări şi poate fi calculat după formulă:
S=N M .
De exemplu, sistemul, care constă din două întrerupătoare unde fiecare poate avea starea
„închis”-„deschis” (două stări) poate primi nu mai mult de patru stări (poate îndeplini nu mai
mult de patru acţiuni diferite). Pentru zece elemente, ce au cîte două stări, numărul total de
combinaţii este:
10 100 30
S=2 =1024; iar pentru M=100 elemente, S=2 ≈ 1,2677∙ 10 !!!
Aşa dar, posibilităţile construcţiei automatice depind nu numai de posibilităţile a cărorva
elemente, dar mai mult de numărul acestor elemente şi interacţiunea lor reciprocă. Utilizarea
elementelor discrete este o direcţie de perspectivă în crearea construcţiilor complicate pe calea
creşterii numărului elementelor componente, cu simplificarea funcţiilor respective. (Un exemplu
bun pentru ilustrare legii de trecere a „cantităţii” în „calitate”). Exemplu unei construcţiei
complicate poate servi maşină numerică de calcul – numărul elementelor în ea este limitat,
necătînd la faptul că este foarte mare, dar în schimb numărul de probleme, care execută maşina,
nu este pentru comentariu.
Evident, că introducerea legăturii între elementele construcţiei micşorează numărul
stărilor posibile, deoarece starea unui careva element ne va da de înţeles despre starea altui
element legat de el. Dar prin aceasta crearea unei anumite structuri de legătură dintre elemente,
construcţiei i se poate de creat o funcţie dorită în comportare, adică programarea reacţiei inverse
a construcţiei la semnale de intrare diferite.
În practică la automatizarea producţiei se utilizează diferite elemente discrete: relee
electromagnetice, traductori cu contacte, elemente de logică semiconductoare, şi chiar în crearea
integră (pe cristal semiconductor se creează sistemul elementelor discrete, legate consecutiv între
ele).

Relee electromagnetice
Releele electromagnetice sunt unile dintre cele mai vechi şi cele mai des utilizate
dispozitive ale automaticii industriale contemporane. Construcţia releului este prezentată în fig.
1, a şi constă din bobina electromagnetului 1, miezul de fier 2, armătura mobilă 3, spirala
resortului 4 şi sistemului de contacte 5. La trecerea curentului electric prin bobina se creează
cîmp magnetic, datorită căruia se crează forţa de atracţie, armătura mobilă este atrasă către

21
miezul de fier fix deplasînd contactele, care se închid (contactele a, b) sau se deschid (contactul
c).

a)

b)
Fig. 1. Releu electromagnetic:
a – construcţia; b – notarea convenţională în schemele electrice

La crearea schemelor construcţiilor cu utilizarea releelor electromagnetice se utilizează

notarea convenţională (fig. 1, b). Pe schemele electrice contactele releului sunt indicate în aşa
stare în care se găsesc în lipsa curentului prin bobină (armătura mobilă este în stare liberă), adică
contactele a şib în lipsa curentului prin bobină sunt deschise (contactele normal deschise), iar
contactul c – închis (contactul normal închis). Linie înteruptă ce ne arată legătura mecanică între
bobină şi contacte nu este obligatoriu de reprezentat. În cazul dat se introduce notarea prin litere
şi cifre (vezi fig. 2): bobina se notează cu litera K cu numărul de rînd al releului, iar notarea
contactelor repetă notarea bobinei, la care printr-un punct sau două puncte se adaugă numărul de
rînd al contactului. Releul de pe fig 1 şi 2 dispun de două contacte de închidere a circuitului K1.1
şi K1.2 şi unul de rupere a circuitului K1.3.

Fig. 2. Notarea grafică convenţională a releului electromagnetic

22
 Reprezentarea releului din fig. 1, b se utilizează în schemele cu numărul mic de elemente
(relee), iar reprezentarea din fig. 2 este mai universală şi se utilizează în schemele compuse, cu
număr mare de relee.
Trebuie de menţionat că bobina releului şi contactele între ele electric sunt izolate şi pot
să se găsească în diferite circuite electrice. De exemplu, bobina releului poate fi alimentată cu o
tensiune joasă, iar în acelaşi timp contactele pot crea conducerea de tensiune înaltă. Această
divizare a circuitelor permit simţitor ridicarea expluatarea sigură a diferitor agregate, deoarece
tensiunea înaltă a circuitelor de putere (motoare electrice, încălzitoare, ş.a.) nu pot nimeri (de
exemplu, la căderea întîmplătoare a apei pe panoul de comandă) pe acele elemente – butoane şi
comutătoare care se află sub acţiunea operatorului. De obicei conducerea cu bobina releului se
efectuează prin intermediul butoanelor, întrerupătoarelor sau a contactelor altor relee sau
traductoarelor.
Aşa dar, releul electromagnetic este un element cu un singur semnal la intrare (curentul în
bobină) şi cîteva semnale de ieşire (curenţii prin contactele releului). Astfel fiecare din semnale
de ieşire poate căpăta numai două stări (contactul închis sau deschis). Necătînd la construcţia şi
princincipiul de funcţionare simplu a unui releu aparte, corelaţia legăturilor dintre relee permit
îndeplinirea funcţiilor compuse, aşa ca operaţiile matematice şi de logică.

Fig. 3. Schema autoblocajului

În fig. 3 observaţi schema ce permite „memorizarea” pe un timp nedeterminat timpul

scurt de apăsare a butonului. În starea iniţială în circuit nici într-un circuit nu avem curent. La
apăsarea butonului S1 se închide circuitul bobine releului K1; curentul trece prin butonul S1 şi
bobina K1 de la un pol al sursei de alimentare la cealalt. Trecerea curentului prin bobina K1 va
crea inchiderea contactelor releului K1.1 şi K1.2, becul H1 va lumina. În acest caz prin bobina
K1 curentul va trece simultan atît prin butonul apăsat S1, cît şi prin contactul de acum închis
K1.1. După eliberarea acţiunii asupra butonului S1 curentul prin bobina nu se va întrerupe, adică
circuitul bobinei va fi închis prin intermediului contactului releului K1.1; în rezultat K1 rămîine
sub tensiune şi becul H1 va lumina. Deconectarea circuitului bobinei cu ajutorul butonului S1
acum nu este posibilă (în starea iniţială circuitului poate să-şi revină numai prin deconectare
sursei de alimentare). Schema prezentată (fig. 3) a primit denumirea de „circuit cu autoblocaj”,
deoarece contactul K1.1 blochează butonul S1 şi nu „permite” lui (S1) să acţioneze asupra
schemei.

23
 În fig. 4 observaţi schema mult mai complicată. În starea iniţială toate circuitele sunt
deschise. La apăsarea butonului S1 prelucrează releul 1, se vor închide contactele K1.1 şi K1.3,
iar contactul K1.2 se va deschide.

Fig. 4. Schema electrică cu utilizarea releului electromagnetic

Închiderea contactului K1.1 va conecta releul K2, care la rîndul său va închide contactele
K2.1, K2.2 şi K2.3 – Becul H1 va lumina. Releele K3 şi K4 vor rămîine deconectate deoarece,
prin contactele închise K2.2 contactul K1.2 este deschis, dar prin K1.3 închis – este deschis
K3.2. Becul H2 nu va lumina. La eliberarea acţiunii asupra butonului S1 releul K1 se va
deconecta, iar releul K2 va rămîine în funcţiune (datorită contactului închis K2.1). Contactul
K1.2 se închide, iar contactul K2.2 rămîine închis – se va include în lucrul releul K3, dar releul
K4 va rămîine întrerupt deoarece va fi deschis contactul K1.3. La apăsarea repetată a butonului
S1 se va inchide contactul K1.3, iar contactul K3.2 va rămîine închis (releul K4 va primi
alimentarea) şi becul H2 va lumina. Aşa dar, becul H2 va lumina după acţiunea repetată a
butonului S1. Schema din fig. 4 nu prezintă un interes deosebit, dar ea demonstrează posibilitatea
construirii circuitelor pe baza releelor. Analigic s-ar putea crea construcţii în baza de relee care ar
putea crea ca exemplu posibilitatea executării operaţiilor aritmetice (sumatorul) sau operaţiile de
logică (OR, AND, XOR). Schema prezentată în fig. 4 crea posibilitatea de conducere cu două
becuri prin intermediul unui singur buton.

Relee în schemele de conducere a mecanismelor de acţionare

Un exemplu demonstativ de utilizare practică a releelor electromagnetice este acela la
conducerea motoarelor electrice atît în regim manual, cît şi în cazurile conducerii automate.
Motoarele electrice, mecanisme de acţionare în baza lor, sunt foarte mult utilizate în
producţie.
Particularităţile motoarelor electrice ca consumator al energiei electrice îl caracterizează
următorii doi factori:

24
 - curentul de consum foarte mare, mai ales în momentul de pornire (curentul de pornire
poate fi mai mare de 3...10 ori în comparaţie cu curentul de lucru);
- dependenţa curentului de consum de momentul de frînare pe arbore; la frînarea
completă a motorului, curentul de consum va fi egal cu cel de pornire, ceea ce poate
duce într-un timp scurt la o mare supraîncălzire şi disctrugere a bobinelor motorului.
În fig. 5 observaţi diagrama tipică a curentului de consum a motorului. La includerea în
momentul de timp t0 a circuitului, curentul în bobinele motorului practic creşte momentan foarte
mult (Ipornire). În urma creării regimului normal de rotaţie curentul se micşorează pînă la o
mărime determinată, dependentă de momentul de frînare a arborelui. Mărimea minimă a
curentului va corespunde regimului de lucru în gol, adică cînd motorul nu are o sarcină mecanică
(Mf=0).

t0 – momentul de pornire a motorului; t0-t1 – perioada de accelerare a motorului

Fig. 5. Diagrama curentului de consum a motorului

Curentul mare de pornire poate crea în elementele de comutare a circuitului electric al

motorului scîntei mari (arcul), această poate crea o distrugere rapidă (prin electroeroziune) a
acestor elemente. Din această cauză circuitul de alimentare a motoarelor cu putere mai mare de
0,5 kW, de regulă, se comutează nu cu ajutorul întrerupătoarelor manuale şi butoanelor, ci prin
intermediul contactelor releelor speciale, numite contactoare magnetice.
Particularităţile specifice ale acestor contactoare magnetice sunt contactele masive de
putere şi electromagnetul de lucru puternic, ce permite includerea acestor contacte într-un
interval de timp foarte mic (ca rezultat, contactele nu dovedesc să se distrugă).
Ca şi la releele electromagnetice la contactoarele magnetice lipseşte legătura electrică
dintre circuitul bobinei şi contactele contactorului. Această permite circuitului electromagnetului
contactorului şi butoanelor de conducere alimentarea la tensiune joasă (12, 24, 36 sau 42 V), iar
circuitului de putere – prin contactele curentului de tensiune înaltă – 220, 380, 660 V şi mai sus.
25
 Electromagnetul de atracţie se alimentează cu curent alternativ, deaceea are o construcţie
deosebită pentru excluderea încălzirii lor (cu curenţi circulari) miezul electromagnetului se
construieşte din plăci de oţel electrotehnic. Pentru înlăturarea vibraţiilor – deoarece pe parcursul
unei secunde curentul în bobină de 100 de ori va trece prin valoarea „0” şi spirala resortului
poate crea atragerea armăturii mobile de la miez – polul miezului se divizează şi pe una din
jumătăţi se îmbracă spirala de scurtcircuit (fig. 6).

Fig. 6. Construcţia releului electromagnetic de curent alternativ:

1 – spirala de scurtcircuit; 2 – bobina contactorului magnetic; 3 – miezul de fier al contactorului
magnetic

Datorită acesteia fluxul cîmpului magnetic alternativ Ф creat de întragă bobină se

divizează în două fluxuri Ф1 şi Ф2. Fluxul alternativ Ф2 creează în spira de scurtcircuit f.e.m. şi
curent, care la rîndul său creează fluxul magnetic secundar Ф2* care se opune schimbării
cîmpului Ф2. În rezultat cîmpul sumar Ф2+Ф2* creează defazaj în comparaţie cu cîmpul Ф1. În
momentul cînd Ф1=0 fluxul Ф2+Ф2* va căpăta o valoare diferită de 0. Din această cauză forţa de
atracţie a electromagnetului nu va cădea pînă la 0, această şi creează înlăturarea vibraţiei
armăturii mobile.
De obicei, curentul alternativ ce alimentează bobina contactorului magnetic creează
zgomotul specific în timpul funcţionării.
O construcţie specifică ce se utilizează în schemele de conducere a motoarelor electrice
este releul termic. În baza construcţiei acestui releu (fig. 7) se află una sau două plăcuţe
bimetalice 3, legate mecanic cu singurul contact 1 al releului. Alături de fiecare plăcuţă
bimetalică (sau nemijlocit pe ea) este aranjată spirala de încălzire 2. Dacu curentul ce trece prin
spirala este destul de mare, atunci pe contul căldurii degajate plăcuţa bimetalică se deformează şi
efectuează deconectarea circuitului. Spirala de încălzire, de obicei, se include în circuitul de
alimentare a motorului, iar contactul de deconectare – în circuitul de conducere a bobinei

26
contactorului. Dacă curentul ce consumă motorul din cauza sarcinii mecanice sporiteva depăşi
mărimea curentului – imax (vezi fig. 5), atunci contactul deschis al releului termic va întrerupe
contactorul magnetic, astfel se va efectua deconectare motorului de la reţea. Necătînd la faptul că
curentul de pornire poate simţitor depăşi curentul imax, acţionarea releului termic nu are lor din
cauza inerţiei termice a încălzitorului. Întoarcerea contactului releului termic, după deconectare,
în stare circuitului închis poate avea loc după răcire de sinestătător, dar în majoritatea
construcţiilor releelor termice utilizate în producţie întoarcerea contactului în starea închisă se
efectuează cu un buton special aranjat pe corpul releului.

Fig. 7. Construcţia (a) şi notarea (b) releului termic

În fig. 8 observăm schema tipică de conducere a unui motor asincron trifazat (M1), unde
KM1 şi KM2 – sunt bobinele a două contactoare magnetice, KK1, KK1’ – spiralele de încălzire
a releelor termice, KK1.1 – contactul de rupere a circuitului.

27
 Fig. 8. Schema electrică de conducere reversibilă a mecanismului de acţionare pe baza
motorului asincron trifazat
La apăsarea butonului SB2 se include contactorul KM1, contactele KM1.1, KM1.2,
KM1.3 includ circuitul de alimentare a motorului M1, contactul KM1.4 creează circuitul de
autoblocaj, în rezultat, - butonul SB2 se poate de eliberat. Butonul de întrerupere a circuitului
SB1 permite deconectarea motorului. La apăsarea butonului SB3 se va include contactorul KM2,
iar contactele KM2.1...KM2.3 vor include motorul în reţea în aşa mod că va fi schimbat ordinea
fazelor de alimentare cu curent a bobinelor (linia B şi C se schimbă cu locul), aceasta va crea
rotaţia în direcţia opusă. Contactul ce s-a deschis KM2.5 nu va permite includerea contacturului
KM1 în timpul includerii contactorului KM2, aceasta va preîntîmpina scurtcircuitare în circuitul
motorului. La suprasarcina motorului se încălzesc spiralele releului termic KK1, contactul
KK1.1 se va întrerupe şi va deconecta contactorul magnetic. Aşa o schemă de conducere
reversibilă a motorului poate fi utilizată, ca exemplu, pentru mecanismul de acţionare la macara.
Releu indicatorul pasului

Fig. 9. Schema electrică a multivibratorului

K1 – releu la 12/20 V, R1, R4 – 2K, R5 -1K, T1, T2 – KT814Г, Т3 – КТ837А

28
 Fig. 10. Releu indicatorul pasului

Fig. 11. Schema constructoare a multivibratorului

Releu identificatorul pasului
Acest releu il vom folosi pentru demonstrarea experimentala a aomutatiei
contactelor aranjate in 4 rinduri in cerc in numar de 11 contacte. Comutarea se efectuează
consecutiv de la contact la contact cu viteza de aplicare a tensiunii de alimentare a
bobinei releului.
Pentru verificarea posibilitatii de schimbare a pozitiei a contactului mobil in
cerc spre contactele fixe este de ajuns manual sa apropiem miezul mobil de cel fix al
releului observind comutatie rotativă a contactului mobil.
Deoarece acest releu are 4 rinduri de contacte posibilitatile de utilizare cresc
simţător pentru diferite tipuri de conexiuni a diferitor sarcini.

29
 Contactul mobil consta din 3 contacte fixe aranajte in cerc la egala distanta
( distanta dinte primul si ultimul contact fix) sub un unghi de 120 grade, astfel in urma
rotatiei contactelor mobile nu se observa timpul de trecere de la sfirşitul comutaţiei şi
începutul.
În cazul cind primul contact mobil rupe conexiunea ultimului contact fix ,
conexiune intra de la inceput, adică de la primul contact fix, contactul mobil doi, cînd
contactul mobil 2 va rupe circuitul ultimului contact fix in cercul de conexiune intra
contactul mobil 3, şi tot asa mai departe se repetă ciclul dacă bobina releului va primi
alimentarea cu intrerupere cu o frecvenţă necesară comutaţiei schemei utilizate în blocul
de automatică la schimbarea circuitului electic pentru diferite sarcini.
Pentru vizionarea experimentală acelor descrise mai sus sa utilizat cheia
electronica utilizată la iesirea unui generator de impulsiru cu frecvenţa 1-1,5 Hz creindu-
se posibilitatea in urma aplicarii tensiunii de alimentare multivibratorului si bobinei
releului prin intermediul cheiii electornice comutarea ciclică a contactelor releului . Al 4-
lea rind de contacte fixe se deosebeste constructiv faţă de cele trei printr-un număr mai
mic de contacte.
Generatorul şi cheia electronică (fig. 9) sunt ansamblate pe o plăcuţă cu cablaj
imprimat avind o margina rezerva fara detalii pentru a fi usor montata impreună cu releul
în instalaţia respectivă a blocului de automatica.

Partea experimentală şi întrebări de control:

1. Masuraţi cu ajutorul ohm-metrului rezistenta bobinei cu scopul aprecierii valorii
curentului de consum la tensiunea de lucru a releului ( 30V)
2. Desenati citeva scheme, nu mai putin de 4-5 care pot fi alimtentate de la diferite surse
prim intermediul contactelor releului indentifcatorul pasului.
3. Lamuriti cum s-ar putea de schimbat lent frecventa de comutatie si daca este posibil de
utlizat contactele acestui releu pentru schimbarea automata a frecventei de comutarea
pentru careva comuatii sau pentru toate.
4. Cum s-ar putea de rezolvat problema daca ar aparea necesitatea sa comutam carava
circuite care consuma un curent la alimentarea mult mai mare decit permit contactele
acestui releu?
5. Cum lamuriti de ce cheia electronica (T3) nu se incalzeste deoarece valoarea curentului
de consum in urma alimentari bobinei releului este de 1A?

30
6. Deoarece releul dispune de o multime de contacte si in cazul utilizarii complecte se
primeste o multime de conductoare, lamuriti cum ar fi mai bine de aranjat releul ca mai
usor sa fie facut montajul conductoarelor si in cazul de necesitate, reparatia.
7. Acest releu dispune de o pereche de contacte fixate rigid de placuta miezului mobil,
lamuriti cum s-ar putea de utilizat aceste contacte pentru modernizarea circuitelor
necesare.
8. Cum credeti pentru ce sunt marcate cu vopsea rosie pozitia contactului mobil?
9. Explicati daca s-ar putea de inlocuit lucrul in comutatia electrica acestui releu cu o
schema electronica avind tot asa un numar mare de comutatie, ce dificultati ar aparea si
cit de compliata ar fi schema
10. Sistemul de concate al acestui releu sunt deschise, cum credeti utilizarea s-ar putea de
efectuat in orice incapere sau suntem limitati, sau pentru careava incaperi ar fi de dorit sa
avem schema de comutatie electornica fara rupere a contactelor care in dependenta de
marimea sarcinii ne creeaza scinteia de amplitudine diferită.

Mersul lucrării
1. Studiaţi construcţia şi principiul de funcţionare a releelor electromagnetice,
contactoarelor magnetice prezentate în lucrare.
2. Studiaţi schemele electrice indicate în lucrare utilizînd principiul de funcţionare a
releelor pentru a crea scheme simple de dirijare prin intermediul contactelor acestor
relee.
3. Desenaţi schema de conectare a motorului asincron trifazat la reţea utilizînd
elementele necesare: contactor magnetic, releu termic, butonul de pornire şi de oprire.
4. Lămiriţi cum s-ar putea de organizat dirijarea aceluaşi motor la rotirea inversă pe un
timp îndelungat şi pe un timp scurt.

Întrebări de control
1. Lămuriţi notaţia grafică, funcţionarea şi modul de conectare a elementelor sus-
studiate: releu electromagnetic, releu termic, contactor magnetic, contacte normal
deschise şi închise, butoane de pornire şi oprire a alimetării contactorului magnetic.
2. Lămuriţi cum are loc constructiv realizarea înlăturării vibraţiilor posibile a armăturii
mobile contactorului magnetic la alimentarea lui la reţeaua de curent alternativ.
3. Lămuriţi ce se va petrece cu regimul de lucru al motorului electric trifazat dacă are loc
ruperea unei faze de alimentare.
31
 4. Cum s-ar putea schimba direcţia de rotaţie a unui motor de curent continuu şi lămuriţi
cum e mai bine cînd se foloseşte timpul mare de schimbare a direcţiei de rotaţie sau scurt.
Cum influenţează această schimbare asupra funcţionării motorului?
5. În cazul utilizării releului electromagnetic la pornirea motorului de curent alternativ de
mică putere se utilizează pentru alimentarea lui curentul continuu. Lămuriţi, de ce?
6. De ce elementele de încălzire a releului termic sunt conectate numai în două linii de
alimentare a motorului trifazat, deoarece curentul trece prin toate trei faze?

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

Lucrare de laborator nr. 5

la unitatea de curs „Automatizarea în producţie”
pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Funcţionarea motorului trifazat la conectarea în reţea monofazată

32
 Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

Bălţi, 2018
Scopul lucrării: cercetarea schemelor de conectare a motorului trifazat în reţeaua
monofazată.

Generalităţi
La conectarea motorului trifazat în regimul monofazat puterea dezvoltată de motor este
≈50% din cea nominală. Se lămureşte aceasta prin faptul că în timpul lucrului în regim trifazat
100% de putere este asigurată datorită alimentării a trei bobine la tensiunea nominală de lucru,
adică uşor de înţeles că fiecare din bobină a motorului creează 33,3% din puterea totală a
motorului. La conectarea în reţeaua monofazică (fig. 1) bobina A este conectată complet, iar
bobinele B şi C consecutiv, bobina C fiind şuntată de condensatorul de defazaj C1.

Fig. 1. Conectarea motorului trifazat la reţeaua monofazică

La alegerea mărimii corecte a capacităţii condensatorului C1, tensiunea în punctul de

conexiune a bobinelor B şi C este jumătate din tensiune de alimentare, deci, puterea disipată de

33
aceste bobine se micşorează de 4 ori. Teoretic, puterea totală primită de la trei bobine în acest
caz va fi egală:
Ptotal=33,3% (bobina A)+8,3% (bobina B)+8,3% (bobina C)=49,9%.
Desigur, din punct de vedere ştiinţific, această lămurire este simplificată, deoarece nu se
ţine cont de careva alţi factori, ce micşorează puterea, cum ar fi distorsionarea formei cîmpului
magnetic rotitor al statorului.
Menţionăm că nu toate motoarele trifazate funcţionează stabil la alimentarea lor în reaua
monofazată. De exemplu, motoarele cu colivie dublă a rotorului scurtcircuitat de serie MA.
Deaceea prioritar se aleg motoarele din seria A, AO, AO2, AOЛ, АПН, УАД, ş.a.
Pentru ca electromotorul cu condensator de pornire să lucreze normal, capacitatea
condensatorului trebuie să fie variabilă în dependenţă de numărul turaţiilor. În practică aceasta
este greu de realizat, deaceea deobicei motoarele se conduc în două trepte: mai întîi se include cu
condensatorul de pornire, iar după căpătarea turaţiilor satisfăcătoare, cel de pornire se
deconectează, rămînînd în funcţiune numai condensatorul de lucru.

Scheme de conectare
Dacă în paşaportul electromotorului este indicată tensiunea 220/380 V, atunci motorul se
introduce în circuitul monofazat 220 V după schema din fig. 2. La apăsarea butonului SB1
electromotorul M1 începe să ia turaţii şi după ce a căpătat turaţii maximale butonul se eliberează
– SB1.2 se deconectează, SB1.1 şi SB1.3 rămîn conectate, ele se deconectează pentru oprirea
motorului.

34
 Fig. 2. Pornirea motorului trifazat Fig. 3. Pornirea motorului trifazat
cu ajutorul sistemului de butoane cu ajutorul contactorului magnetic

La unirea bobinelor motorului în „triunghi” capacitatea condensatorului de lucru se

calculează după formula:
I
C l=4800 ,
U
iar la unirea bobinelor motorului în „stea” capacitatea condensatorului de lucru va fi:
I
C l=2800 ,
U

unde Cl – capacitatea condensatorului, µF; I – curentul de consum a motorului (la unirea în

„triunghi” sau „stea”), A; U – tensiunea reţelei de alimentare, V.
Dacă puterea motorului este cunoscută, atunci mărimea curentului se poate de aflat după
formula:
P
I= ,
1,73∙ U ∙ η∙ cosφ

35
unde P – puterea motorului indicată în paşaport, W; U – tensiunea reţelei, V; η – randamentul;
cosφ – factorul de putere.
Capacitatea condensatorului de pornire se ia de 2-2,5 ori mai mare decît cea de lucru, iar
tensiunea admisibilă a lor se ia nu mai puţin de 1,5 ori mai mare decît cea a reţelei.
În fig. 3 observaţi aceeaşi schemă de alimentare, tot de la reţeaua monofazată, dar în loc
de comanda cu butoane se foloseşte contactorul magnetic.
Mai efectivă este următoarea schemă (fig. 4). Se ţine cont în mod obligatoriu de
începuturile bobinelor, pe schema arătate cu punct. Bobina A şi B în acest regim întotdeauna
trebuie să fie conectate în faze opuse, iar direcţia de rotaţie va fi determinată de conectare a
bobinei C.

Fig. 4. Conectarea motorului trifazat ţinînd cont de începuturile bobinelor

Pentru calcul la această metodă, teoretic puterea motorului ajunge aproape la 75% din cea
nominală în regim trifazat, dar practic ea va fi mai mică.
Pentru deconectarea automată a condensatorului de pornire se poate de utilizat schema
din fig. 5. Specific pentru ea este că se poate de utilizat în lipsa condensatoarelor nepolare, adică
se utilizează condensatoare electrolitice la unirea cu puntea redresoare.

Fig. 5. Deconectarea automată a condensatorului electrolitic de pornire cu ajutorul puntei

redresoare

Schema lucrează astfel. La introducerea alimentării, curentul de încărcare a

condensatorului adăugător C2 se sumează cu curentul condensatorului de lucru C1. După
încărcarea lui C2, curentul prin el nu mai circulă şi nu influenţează asupra lucrului

36
electromotorului. După deconectarea alimentării motorului condensatoarele C2 şi C1 se descarcă
prin rezistorul R1, astfel schema se pregăteşte pentru următoare pornire.
Neajunsul unei astfel de scheme: această schemă creează curentul de pornire adăugător
numai în momentul includerii şi nu lucrează la suprasarcină (frînarea motorului).
Avantajele schemei: deconectarea condensatorului de pornire se face în regim automat
fără contacte; utilizarea în calitate de condensator de pornire mai puţin deficitare condensatoare –
cele electrolitice, ce lucrează în regim normal.
Se ţine cont de faptul că atît condensatoarele, cît şi diodele utilizate trebuie să reziste o
tensiune de lucru de 2-3 ori mai mare decît tensiunea reţelei şi respectiv întregul curent al
motorului. Condensatoarele de lucru e de dorit de utilizat numai cele cu hîrtie, în cazuri de
excepţie pentru lucrul de scurtă durată în loc de C1 se poate de utilizat condensatoare
electrolitice (vezi schema din fig. 6).

Fig. 6. Schema conectării condensatoarelor electrolitice în calitate de capacitatea de lucru

Mersul lucrării
1. Studiaţi paşaportul tehnic al motorului trifazat şi completaţi tabelul de mai jos:

Tebelul 1. Caracteristica tehnică a motorului trifazat

Tipul Puterea nominală Tensiunea Factorul de
Randamentul η
motorului a motorului P, W reţelei U, V putere cosφ

2. Folosind formulele indicate în lucrare şi datele din tabelul completat calculaţi

mărimile capacităţii condensatoarelor de pornire şi de lucru.
3. În conformitate cu datele din paşaportul tehnic al motorului trifazat determinaţi
valorile nominale ale elementelor schemei din fig. 5. Completaţi tabelul 2.
Tabelul 2. Parametrii elementelor schemei de pornire a motorului trifazat
Capacitatea Capacitatea Capacitatea Tensiunea Curentul
condensatorului condensatoarelor condensatorului maximă de lucru maximal de
37
 electrolitice a diodelor şi a lucru a
de lucru Cl (C1) de pornire Cp (C2)
C1A C1B capacităţilor, V diodelor, A

4. Clarificaţi cum s-ar putea de determinat începuturile şi sfîrşiturile bobinelor motorului

trifazat.

Întrebări de control
1. Lămuriţi din ce cauză puterea motorului trifazat se micşorează la conectarea lui la
reţeaua monofazată?
2. Explicaţi care este diferenţa dintre construcţia şi principiul de funcţionare a motorului
asincron şi cel sincron?
3. Lămiriţi rolul rezistorului R1 şi din ce considerente s-a ales aşa mărime (fig. 5)?
4. Daţi explicaţia cum corect s-ar alege poziţia (orizontală, verticală, oblică) de
exploatare îndelungată a motorului în dependenţă de tipul rulmenţilor.
5. Care este cauza duratei mici de funcţionare a schemei de conectare a motorului
trifazat la reţeaua monofazică cu utilizarea condensatoarelor electrolitice?
6. Lămuriţi corectitudinea de conexiune a condensatoarelor electrolitice utilizate cu
diodele (vezi fig. 6).
7. Ce schimbări trebuie efectuat în schema de alimentare a motorului trifazat pentru a-i
schimba direcţia de rotaţie.
Bibliografie
1. Радиолюбитель №12/92, с. 20.
2. Общая электротехника. Учебник для ВУЗов под ред. А.Т. Блажкина. – Л:
Энергоатомиздат, 1986.
3. Моделист-конструктор №2/86; №10/90, с. 22.
4. Радио №11/70, с. 39; №10/72, с. 60.

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

38
 Lucrare de laborator nr. 6
la unitatea de curs „Automatizarea în producţie”
pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Dispozitive pentru cercetări ergonomice

Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

Bălţi, 2018
Scopul lucrării: cercetarea influenţei mediului de producţie asupra organismului uman.

Generalităţi

39
 Parametrii principali ai sferei de producţie ce caracterizează condiţiile de muncă ale
omului sunt: iluminarea, nivelul de zgomot, temperatura, umiditatea, presiunea şi viteza aerului,
conţinutul substanţelor nocive, etc.
Pentru dezvoltarea cu succes a ştiinţei ce studiază interacţiunea şi legătura dintre om şi
maşină în procesul de producţie (ergonomie) e necesar să cunoaştem parametrii mediului de
producţie, starea organismului într-un anumit interval de timp, despre capacitatea şi
disponibilitatea lui de lucru.
Pentru determinarea parametrilor atît a mediului de producţie, cît şi a stării de lucru a
organismului uman se folosesc diferite aparate şi dispozitive electronice. Unul din aceste aparate
este cel ce măsoară nivelul de zgomot la locul de muncă. În fig. 1 este prezentată schema
electrică de principiu a acestui dispozitiv.

Fig. 1. Schema electrică de principiu a dispozitivului pentru măsurarea nivelului de zgomot

El dă posibilitatea de evaluare a nivelului general de zgomot, precum şi aparte la

frecvenţele 63, 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz. Diapazonul de măsurare este de la 40
pînă la 120 dB, cu eroarea de măsurare pînă la ±20%. Microfonul de tipul МД-59 (sau altul de
acest tip) îndeplineşte funcţia de traductor al oscilaţiilor mecanice ale mediului în oscilaţiile
curentului electric de aceeaşi frecvenţă, dar pentru măsurarea semnalului de ieşire se utilizează
aparatul din sistemul magnetoelectric cu abaterea totală a acului indicator de 100 µA.
Aparatul dispune de trei etaje de amplificare construite pe tranzistoare bipolare (T1-T3).
Pentru reglarea sensibilităţii aparatului la intrarea etajului 2 este inclus rezistorul variabil R6. În
prima poziţia comutatorului B2 semnalul de la colectorul tranzistorului T2 prin intermediul
condensatorului C7 şi rezistorului R12 se aplică la baza următorului etaj de amplificare.
Rezistorul R13 serveşte pentru reglarea factorului de amplificare primelor două etaje într-o
bandă largă de frecvenţe. Comutatorul B3 din circuitul colectorului tranzistorului T2 prin
intermediul condensatorului C8 şi rezistorului R10 conectează conturul de rezonanţă
corespunzător, fiecare din el fiind ajustat la o anumită frecvenţă. Rezistoarele R14-R20 servesc

40
pentru alinierea caracteristicii de frecvenţă. În circuitul colectorului tranzistorului T3 prin
intermediul condensatorului C18 şi rezistorului R25 este inclusă puntea redresoare, iar în
diagonala punţii este conectat aparatul indicator. Comutatorul B2 serveşte pentru controlul
mărimii tensiunii de alimentare şi apreciere a stării elementelor galvanice pentru alimentare.
Filtrul de frecvenţe constructiv este îndeplinit pe un inel de ferită de tipul 2000HM cu
dimensiunile K40×25×7,5. Bobina este înfăşurată cu conductor de tipul ПЭЛШО 0,2 mm şi
conţine următorul număr de spire numărat de la firul „0”: 600+125+270+175+174+76+220.
Un alt aparat ce se utilizează în argonomie este audiometru, destinat pentru aflarea
sensibilităţii pragului de audiere la frecvenţele 63, 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz.

Fig. 2. Schema electrică de principiu a audiometrului

Audiometru (vezi fig. 2) prezintă în sine un generator de audiofrecvenţe cu frecvenţele

fixate. Tăria sunerului se reglează cu ajutorul rezistorului R9, care dispune de o scară gradată.
Cercetarea fiziologică cu un aşa aparate e necesar de efectuat de 4-5 orin în tură. Fixindu-se
schimbările (adică micşorarea) sensibilităţii pragului de audiere către sfîrşitul turei şi aceasta va
fi mai pronunţată, cu cît mai mare va fi sarcina asupra organismului uman. Pentru audiere se
utilizează în schemă casca telefonică.

Mersul lucrării

41
 1. Efectuaţi controlul mărimii sursei de alimentare cu ajutorul comutatorului B2 al
aparatului de măsurare a nivelului de zgomot şi în cazul tensiunii mici, schimbaţi elementele
blocului de alimentare.
2. Pentru aprecierea diferitor nivele de zgomot folosiţi aparatul (în regim de măsurare a
nivelului general de zgomot, la 1000 Hz) în diferite localuri: în ateliere de prelucrare mecanică,
în sala sportivă, în ospătărie, etc., şi în concluzie determinaţi în care dintre localurile cercetate
nivelul de oboseală va fi mai mare.
3. Repetaţi măsurările pentru toate frecvenţele posibile de cercetare, şi argumentaţi în ce
încăperi şi la ce frecvenţe nivelul de zgomot este mai mare.
4. Pentru aprecierea corectă a nivelului de zgomot în diferite încăperi, stăruiţi-vă să
păstraţi aceaşi poziţie şi distanţă a microfonului de la sursa de zgomot.
5. Utilizaţi audiometru pentru aflarea nivelului sensibilităţii pragului de audiere a
colegilor la frecvenţa 1000 Hz. Observaţi că nu pentru toţi colegii poziţia reglatorului de nivel
este satisfăcătoare, pentru unii este prea mare, pentru alţii – mică.
6. Verificaţi aceleaşi măsurări pentru celelalte frecvenţe posibile a aparatului de măsură
şi apreciaţi sensibilitatea fiecăruia la diferite frecvenţe.
7. Lămuriţi cauza alegerii în creştere dublă a frecvenţelor de măsurare a aparatelor.
8. Diapazonul de audiţie (20 Hz-20 kHz) nu este utilizat complet de aceste aparate.
Explicaţi de ce?

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
42
 Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe fizice şi inginereşti

Lucrare de laborator nr. 7

la unitatea de curs „Automatizarea în producţie”
pentru studenţii specialităţii „Inginerie şi management în transportul auto”

Sistemul electronic de aprindere a combustibilului

Titularii de curs:
Prelegeri – dr., conf. univ., Ojegov Alexandr
Laborator – lect. univ., inginer, Ţiganaş Ion

Bălţi, 2018
Scopul lucrării: studierea schemei electrice şi posibilităţile de utilizare a sistemului
electronic de aprindere a combustibilului în automobile.

43
 Caracteristicile tehnice principale:
- tensiunea de alimentare 8-16 V curent continuu;
- durata impulsului de descărcare 0,85÷2,5 ms;
- frecvenţa de lucru 20÷300 Hz.

Generalităţi
Este cunoscut faptul, că încă o mulţime de automobile pînă în prezent sunt înzestrate cu
sistemul veche de aprindere, bazată pe principiul de întrerupere a curentului ce trece prin bobina
primară a transformatorului de tensiune înaltă, adică bobina de aprindere, cu ajutorul
întrerupătorului mecanic care este pus în acţiune de către axa arborelui de distribuţie a aprinderii.
Aşa un sistem de aprindere a combustibilului are o mulţime de neajunsuri:
1) curentul ce trece prin bobina primară este foarte mare şi la momentul întreruperii
circuitului apare scânteie între contacte, creând astfel distrugerea lor prin electroeroziune;
2) în timpul de iarnă-primăvară apare eroziunea electrochimică a contactelor;
3) durata de descărcare este mică, nesatisfăcătoare, creând astfel arderea incompletă a
combustibilului, apare lucrul necalitativ al motorului, mai ales la turaţii mici.
Dar odată cu apariţia tranzistoarelor de putere şi tensiune înaltă de lucru s-a început
construcţia noilor sisteme de aprindere, celor cu contactoare electronice – comutator electronic
cu tranzistor de putere şi tensiune înaltă de lucru la ieşirea căruia este conectată o bobină de
aprindere mai puternică cu rezistenţa ohmică mai mică. De aici şi reiesă modernizarea sistemului
de aprindere a combustibilului automobilului, adică între contactele contactorului mecanic şi
bobina de aprindere se introduce contactorul electronic, etajul ieşire al căruia este tranzistorul de
putere KT8109A (în cazul schemei propuse în lucrare KT846B, vezi fig. 1).
Astfel avantajul de utilizare unui aşa sistem de aprindere se măreşte substanţial la
majoritatea cerinţelor, cum ar fi:
1) se micşorează cu mult curentul din circuitul primar;
2) se măreşte durata de utilizare a contactelor mecanice şi însăşi a sistemului de
aprindere;
3) durata scânteiei de aprindere se măreşte de 2-3 ori;
4) se crează aprinderea mai completă a combustibilului;
5) lucrul motorului este mult mai satisfăcător;
6) pornirea motorului este mult mai uşoară în cazul micşorării tensiunii de alimentare a
sistemului de aprindere;

44
 Fig. 1. Schema electrică de principiu a sistemului electronic de aprindere a combustibilului în
automobile

7) în cazul timpului rece de iarnă pornirea motorului se efectuează mult mai uşor;
8) specific pentru această schemă electronică este faptul că uşor se comutează sistemul
clasic de aprindere, utilizînd comutatorul mecanic care dispune de trei poziţii („stânga” –
aprinderea electronică; „dreapta” – aprinderea clasică; „centru” – deconectate ambele sisteme
creând astfel imposibilitatea de a porni motorul);
9) în cazul defectării sistemului electronic de aprindere bobina de aprindere cu ajutorul
tumblorului se conectează direct în circuitul contactorului mecanic, creînd astfel înlăturarea
dificultăţii în timpul deplasării;
10) la viteză mică de întrerupere a contactelor contactorului mecanic, la pornirea
motorului, datorită coeficientului mare de amplificare în curent a tranzistoarelor din schemă se
creează viteză mare de întrerupere a curentului primar, astfel primim amplitudinea mare a
tensiunei la bobină, respectiv, şi scânteia puternică la bujii – astfel se creează pornirea uşoară a
motorului automobilului.

Mersul lucrării
1. Cercetaţi schema de principiu a sistemului electronic de aprindere a combustibilului în
automobile din fig. 1 şi explicaţi destinaţia elementelor schemei.
2. Conectaţi osciloscopul paralel la întrerupător mecanic (la cel electronic) şi aranjaţi
poziţia reglatorului duratei impulsului la valoarea minimă (0,85-1 ms).
3. La bobina de creare a tensiunii înalte (bobina de aprindere) aranjaţi mărimea dintre
electrozii de descărcare aproximativ 1 cm.
45
 4. Aplicaţi tensiunea de alimentare (8 V) şi observaţi descărcarea.
5. Aplicaţi tensiunea ridicată (16 V) şi observaţi descărcarea.
6. Faceţi concluziile în urma cercetării pp. 4 şi 5.
7. Măriţi durata impulsului (1,5-2 ms) şi repetaţi pp. 4-5.
8. Faceţi concluziile în urma cercetării p. 7.
9. Verificaţi experimental care este mărimea perioadei (T) la frecvenţa minimă şi
maximă la care se păstrează funcţionarea stabilă a sistemului.
10. Comutaţi poziţia comutatorului de lucru (de la „electronic” la „obişnuit”) şi repetaţi
obţinerea descărcării la tensiunea joasă şi la tensiunea înaltă.
11. Faceţi concluziile asupra observaţiilor.

Întrebări de control
1. Lămuriţi care sunt parametrii principali de care trebuie să ţinem cont la alegerea
tranzistorului de putere din schema propusă în lucrare.
2. Lămuriţi destinaţia condensatorului conectat paralel ruptorului circuitului bobinei de
aprindere la aprinderea obişnuită.
3. Lămuriţi destinaţia condensatorului C1 din schema.
4. Lămuriţi cauza utilizării unui tranzistor compus (VT1).
5. Lămuriţi cauza distrugerii mai rapide a contactelor ruptorului în cazul utilizării
aprinderii obişnuite.

Bibliografie
1. Радиоконструктор №4, 2000, с. 24-25.

46