Poate că nu e o poveste de dragoste obișnuită, poate că ceva unic, lipsit de prejudecăți , dar cu totul

profun pentru ea, o persoană ce s-a îndrăgostit din nou după ce și-a promis plină de încredere că nu o să
o mai facă…

O dimineață limpede în ochii ei , dar puțin tulburată de gândul că o ușoară neatenție obținută în urma
unei zile ceva mai încărcată, i-ar fi putut încrunta puțin sprâncenele omului căruia îi datoreaza motivul
zâmbetului ei. Acelui om al cărui surâs cald și ușor înghesuit în colțul guriii înaitea fiecărul salut , o face
pe zi ce trece să descopere ceva ce nu înțelegea încă. Era ceva bizar, dar totodată luicid, fierbinte, lăsând
transpirația să coboare pe piciorele ei ce tremurau în apropiera lui, dar și rece, blocându-i circulația,
înfundând aorta spre capătul ce alimentează din ce în ce mai des micul circuit . Așa treceau zilele de
când l-a întâlnit , tumultoase, inabordabile în apropierea vreunui examen important sau a unei decizii
categorice, dar senine, încântatoare și ușor friabile, în preajma lui. Deși calculat din fire, cuminte, atent
și nu prea insistent , calități ce îi decorau mantia în cursul fiecărei întâlniri, ea își tot accentua
convingerea că în spatele acestui băiat, numai bun de prezentat părinților drept potențialul pe cale de
dispariție de “băiat de casă”, stă acel monstruleț dulce, palpitant, idealist ce nu s-ar da înapoi de la o
tentativă ce ar îngropa clasicul, transformându-l în ceva de-a dreptul obscur, adânc, plin de sentiment și
… mai puțin cuminte. O crimă , câteva picături de sânge, sau poate doar o noapte diferită . Dar să
revenim la personajul nostru principal, o “ea” de data aceasta, o transpunerea a celei ce cred cu
îndrăzneală că locuiesțe de o vreme prin adâncurile minții mele, și nu numai. Ciudat e faptul că, încep să
cred că a fost acolo de când mă știu , doar că și- a făcut apariția abia când am întâlnit ceva sau pe cineva
ce chiar îi place, mai bine zis “cineva ce a făcut-o să devină vie”.

, o studentă la , prudentă din fire, realistă în unele momente, dar totodată sentimentală, introvertită , și
gata oricând să-și piardă mințile pentru a cunoaște așa zisa iubire. Cel puțin așa credea, …

Cu același aer posomorât din cauza orei mult prea matinale, C, intră și azi în rutina unei zile din vacanța
de vară. O zi numai bună pentru a face aceleași lucruri banale si fără prea mare interes pentru latura ei
debordantă de a trăi fiecare moment la amplitudine maximă. C e genul de fată care nu ar sta lânga o
persoană ce nu i-ar deregla puțin cotidianul. Ii place să fie provocată, și să provoace la rândul ei, adoră
discuțiile lungi despre natură, o carte sau un film bun, îl place să se joace, dar urăște să piardă, ar rezista
la oricât de multe complimente sau atingeri calde ar primi, și ar da înapoi înzecit. Uneori lipsită de
responsabilitate , alteori cu capul în nori, dar precaută, cu o minte dezordonată, dar pusă atent punct la
punct. In neatenția și copilărismul de care dă dovadă moment de moment, știe exact când, unde și
asupra cui să acționeze. Lăsând la o parte această parte a ei, în care lucrurile sunt pe cât se poate sub
control, aparent are o familie fericită, studiază la o facultate bună, are câțiva prieteni, ceva principii de
viață sănătoase și o relație interesantă cu un tip și mai interesant. Totuși să dăm cărțile pe față, băiatul
acesta i-a cam furat mințile, și i-a mai furat ceva, a luat odată cu inima ei și frica ei de necunoscut, i-a dat
curaj și a învățat-o să simtă că poate face mai mult decât a putut vreodată. A susținut-o în perioade
dificile, a trecut cu vederea crizele ei tipic femine, fie de frustrare, fie de gelozie, a liniștit-o atunci când
simțea că cerul se rupe asupra ei, și a făcut-o să se simtă înțeleasă, adorată și importantă pentru el, ceea
ce nu mai făcuse nimeni până atunci.
Minutele treceau, iar activitătile zilnice ale C, treceau și ele, era o perioadă din viața ei, pe cât
de liniștită pentru că terminase cu bine anul universitar, examenele trecuseră cu bine, avea
amintiri și noțiuni importante câștigate de-a lungul zilelor în care bătătorise aspru drumul între
cămin și faculatate, pe atât de stresantă din cauza unui “hop” ce deși pentru unii ar însemna o
banalitate , ușor de obținut și fără prea mari bătăi de cap, pentru ea reprezenta una dintre cele
mai costisitoare provocări de până acum. E vorba de examenul pentru permisul auto, probabil
mulți ar sune că e ceva simplu și fără a depinde de prea mult sacrifciu, ei bine da, și C a gândit și
încă gândește într-o oare care măsură asta, doar că nu mereu ceea ce gândim este și voia
realității. Uneori C gândeste prea mult, se complică și scapă ușor situația de sub control.
Neuronii săi crează sinapse largi și încurcate, dând naștere unor contradictorii ce greu se lasă
rezolvate, asemănător romanelor polițiste ale Agatha Christie, în care cazurile crimelor deși de-a
dreptul terifiante și cât pe aici de a te convinge că nu există cu adevărat un criminal, sunt duse la
bun sfârșit , dezlegate și conturate cu un deznodământ concret. Doar că aceste celule nervoase
ale C, pe lângă calea de acces ce duce fără îndoială la rezolvarea problemei, mai au și alte cărări,
pietroase sau prăfuite ce de multe ori o fac pe protagonista noastră să aleagă drumul greșit.

Oricum, pe lângă miile de gânduri