Ioan Slavici ( 1848-1925)

G. Călinescu îi analizează opera la capitolul ”Marii prozatori. Momentul 1880.

Promoția ruralilor. Naturalismul.”

Îl include printre marii clasici ai literaturii române. Îl consideră un precursor al lui Liviu

Rebreanu în evocarea satului transilvănean.

Este considerat întemeietor al nuvelei realist- psihologice, înfățișând lumea satului transilvănean de la
jumătatea sec. al 19-lea, antrenată în lupta pentru înavuțire.

Apariție: în volumul de debut ”Novele den popor”, din 1881.

”Moara cu noroc ” inaugurează a doua etapă din creația scriitorului.

Atmosfera optimistă, de încredere în viață și în valorile morale din ”Budulea taichii ”și din
”Popa Tanda”, e înlocuită de dramatica încleștare de caractere, de pasiunile mistuitoare, de goana după
avuție care duce la degenerarea umană, care caracterizează scrierile ”Moara cu noroc” și ”Pădureanca”.

Structura: Nuvela are 17 capitole, a căror acțiune e prezentată cronologic și se desfășoară de la

Sf. Gheorghe, la sărbătoarea Paștilor, din anul următor( ambele

sărbători au profunde semnificații simbolice).

Construcția interioară : se bazează pe existența unor nuclee epice, riguros construite, în fiecare fiind

detectabile momentele subiectului.

1
 G. Călinescu- ”O nuvelă solidă, cu subiect de roman.”

Circumstanțele
mutării la Moară.

Evenimentele
petrecute de Prima întâlnire
Paști. cu Lică
Deznodământul.
Nuclee
narative

A doua
Judecata întâlnire cu
Lică
Înțelegerea cu
Lică.
A treia întâlnire.
Noaptea petrecută
de Lică

la han