Enciclopedia zmeilor, de Mircea Cărtărescu

autorul acestei cărți ne dezvăluie întreaga lui știință în ale zmeilor. Un tânăr ziarist a
asistat la câteva descoperiri arheologice, a devenit apoi expert în zmei, i-a studiat cu
atenție, atât la suprafață, cât și în adancurile pământului, ba chiar a vorbit cu ultimele
câteva exemplare vii, existente în rezervații și grădini arheologice.

In prima parte a volumului – Universul – aflăm amănunte, cu planșe și hărți, despre

orice reprezintă un zmeu: anatomie, rase, geografie, istorie, ocupații și unelte, limbă,
civilizație, știință, arte și literatură etc. Aflam lucruri extraordinare, prezentate cu
finețe și cu un esențial simț al umorului, care ne vor aduce o altă lumină asupra
zmeilor, pe care îi credeam doar personaje ale unor basme. Iată, de exemplu,
noutatea (și una dintre diferențele față de om) celor trei organe speciale de simț:

Partea a doua a volumului – Poveștile – reunește zece povești, înlănțuite prin subiect
și personaje, despre anumite specii și întâmplări ale zmeilor. Unele dintre ele sunt în
stil clasic – înfruntarea dintre zmeu și Făt Frumos, având ca premiu o frumoasă Ileana
Cosânzeana -, altele doar despre zmei și confruntarea dintre anumite specii. Avem
zmei dentiști, zmei frayyeri, poete pe numele de Vasiliska, spioni și Statu Palmă Barbă
Cot, dar și povești în versuri. De aici aflăm și felul în care cei mai mulți dintre zmei îi
privesc pe oameni, niște prăpădiți:

”Enciclopedia zmeilor” este, mai degrabă, un volum pentru toate vârstele, nu

neapărat pentru copii.Este o carte scrisă, cu ilustrații foarte frumoase, cu mult simț al
umorului și informații foarte amuzante.