MODUL II - TEMA 1

Formulați o concluzie pe care ați desprins-o la finalizarea modulului I

”Empatie și compasiune”

Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților

și e considerat ca fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu
consecințe și mai grave. De asemenea, bullying-ul poate contribui la crearea și
menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală. Prin definiţie, bullying-
ul este ceva ce se repetă sistematic în viaţa unui copil, iar consecinţele sunt
severe. Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor
din sfera anxios-depresivă, cel mai adesea aceşti copii ajung să intre într-un
episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare şi ideea de suicid,
bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariţia
suicidului la vârsta adolescentului.
O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi atunci, cei din jur îşi
dau seama că este ceva în neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care
agresează. Studiile arată că unii dintre copiii care fac bullying evoluează către
diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei.
Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Victimele hărțuirii pot
suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament,
probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, o
creștere a frecvenței îmbolnăvirilor coşmaruri frecvente; scăderea interesului
pentru şcoală, fobie şcolară; pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale;
sentimente de neajutorare şi scăderea stimei de sine; fuga de acasă, auto-
mutilare sau suicid.
Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale,
relaționale și chiar sociale. Pe plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri
până la mușcături, zgârieturi și vânătăi. Pe plan verbal, le putem asocia cu țipete,
folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o stare de anxietate
și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie
intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor
marginaliza și se vor autoexclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse.
În concluzie, acest fenomen, aflat în ascensiune în mediul școlar și nu
numai, trebuie tratat cu maximă seriozitate, prevenit, depistat și rezolvat la timp.
Este de datoria noastră,ca adulți ( fie profesori, fie părinţi), să gestionăm
episoadele violente şi să reuşim să reinstaurăm climatul de linişte şi pace în
mediul şcolar, dar şi în familie. Un rol major îl avem noi, profesorii, în
prevenirea, identificarea și soluţionarea situaţiilor conflictuale dintre copii.
Colaborarea dntre cadrele didactice şi părinţi poate “ţine în frâu” acest flagel de
anvergură internaţională.