The Beatles

205 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
trupă rock britanică

The Beatles

Date personale

Poreclă The Lads from Liverpool, The Fab

Four 

Origine Liverpool, Anglia, Regatul Unit  

Gen muzical rock

pop
hard rock
muzică rock and roll
Blues rock
Muzică beat
folk rock
Rock psihedelic
muzică populară
Experimental rock  

Data formării 1960[1][2]  

Case de discuri Apple Records[*]

Capitol Records
Parlophone
United Artists Records
Vee-Jay Records[*]
Polydor Records
Parlophon[*]
I Dischi dello Zodiaco[*]  
Premii Rock and Roll Hall of Fame
Premiul Grammy pentru cel mai bun
artist nou[3]
Premiul Grammy pentru întreaga
carieră[*]
Grammy Trustees Award[*]
Premiul Grammy pentru cel mai bun
album vocal pop[*][4]
Premiul Grammy pentru cel mai bun
videoclip[*]
Premiul Grammy pentru cel mai bun
album al anului[4]
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]  

Membri

John Lennon
Ringo Starr
Paul McCartney
George Harrison
Pete Best[5]
Stuart Sutcliffe
Chas Newby[*]
Tommy Moore[*]  

Discografie

Listă completă The Beatles discography[*]  

Înregistrări Let It Be[*]

notabile Yesterday
Strawberry Fields Forever[*]
Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club
Band[6]
Revolver[6]
Hey Jude[*]
Here Comes the Sun[*]
Come Together[*]
I Want to Hold Your Hand[*]
Abbey Road  

Prezență online

site web oficial

pagină Facebook
cont Twitter
Internet Movie Database
Myspace
Instagram
canal YouTube
TikTok

Modifică date / text 
The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost cea mai influentă
pentru Era Rock care a urmat.[7][8] Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal,
chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo)
și Ringo Starr (baterie).
Inițial The Four Fabs au avut ca țintă generațiile de tineri rezultate de după al Doilea
Război Mondial, în special în țările de limbă engleză, precum Regatul
Unit, SUA, Canada și Australia, dar au devenit după anul lor cel mai glorios, 1964,
iubiți și admirați de multiple generații. Judecând după multiple criterii, dintre care
vânzările muzicale ocupă un loc însemnat, "The Beatles" este unul din cele mai
faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii rock,[9] contorizând peste 1,1 miliarde
de discuri vândute în lumea întreagă.[10]
În timp ce inițial au devenit faimoși pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică
pop, lucrările lor de mai târziu au realizat o combinație de laude atât din partea
criticilor cât și din partea ascultătorilor inegalată în secolul XX. În cele din urmă, ei și-
au dovedit nu doar talentul de muzicieni, au pășit granița spre cinematografie, și în
particular, în cazul lui John Lennon este vorba de activism politic.
În 2004 revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei
mai mari artiști ai tuturor timpurilor.[11] În conformitate cu aceeași revistă, muzica
inovativă a trupei The Beatles și impactul cultural au ajutat la definirea anilor 1960.[12]

Istoric[modificare | modificare sursă]
Formarea, Hamburg și popularitatea în Regatul
Unit[modificare | modificare sursă]
În 1954, John Lennon, elev la Quarry Bank High School, reunind pe câțiva dintre
colegii de școală, formează grupul "Blackjacks", pe care îl schimbă ulterior în "The
Quarrymen", după ce află că un grup local respectat avea același nume.
Paul McCartney l-a cunoscut pe John Lennon pe 6 iulie 1957 și a intrat în formația
acestuia, la 15 ani, după ce l-a impresionat pe John cu partitura unei versiuni proprii
după un cântec la modă al lui Eddie Cochran. McCartney l-a chemat, în februarie
1958, pe George Harrison să asculte trupa. A dat ulterior o audiție pentru a deveni
membru, însă Lennon considera că este prea tânăr (Harrison avea atunci abia 14
ani), însă după o lună de insistențe, l-a acceptat ca și chitarist principal. În ianuarie
1959, prietenii lui Lennon de la Quarry Bank High School au părăsit grupul iar el a
început studiile la Liverpool College of Art. Cei trei cântau rock and roll de fiecare
dată când găseau un toboșar. Prietenul lui Lennon de la colegiu, Stuart Sutcliffe,
care își vânduse recent una dintre picturi, a fost convins să-și cumpere o chitară
bass și a intrat în trupă în ianuarie 1960. El a fost cel care a sugerat ca numele să fie
schimbat în Beetles, ca un tribut către Buddy Holly și The Crickets („Greierii”). S-a
păstrat conceptul de „insectă” (beetle) și a fost combinat cu conceptul muzical de
bătaie a măsurii (beat). Ei au folosit acest nume până în mai, când au devenit The
Silver Beetles. La începutul lui iulie, și-au schimbat numele în The Silver Beatles, iar
apoi, la mijlocul lui august, în The Beatles.
În acea perioadă, la baterie era Pete Best. Cântau într-un mic club numit Casbah;
apoi întreprind un turneu la Hamburg. În decembrie 1961, Brian Epstein devine
impresarul lor.
În aprilie - mai 1962, fiind angajați la "Star Club" din Hamburg, cântă ocazional cu
bateristul Ringo Starr (pe numele său adevărat Richard Starkey) din formația Rory
Storm and the Hurricanes.
În august 1962 Ringo Starr este cooptat în trupă; înlocuindu-l astfel pe Best,
distribuția Beatles devine completă. În același an, George Martin, producător al
casei Parlophone (membră a EMI), acceptă, la insistențele lui Brian Epstein, o
audiere a "Beatles"-ilor. Este semnat imediat un prim contract.
La 5 octombrie 1962 formația și-a lansat discul de debut Love Me Do pe partea A
și P.S. I Love You pe partea B. La 26 noiembrie 1963, Beatles înregistrează al doilea
disc Please Please Me care va ajunge numărul doi în topul oficial al Marii Britanii.
Beatlemania (1963-1966)[modificare | modificare sursă]

The Beatles în Stockholm, Suedia (1963)

În decursul anului 1963, discurile formației se statornicesc pe locul întâi din topurile
britanice. Numărul total al discurilor care se vânduseră în acest an, de două milioane
și jumătate, constituia un record în istoria muzicală a Marii Britanii.
În aprilie 1963 apare al treilea single, From Me to You. În perioada mai-iunie,
participă la un nou turneu, alături de Roy Orbison, iar in august apare single-ul She
Loves You (tirajul precomandat: 500.000 exemplare).
Mania pentru Beatles a început în Anglia pe 13 octombrie 1963 cu o apariție
televizată la London Palladium (Sâmbătă seara la Palladium). Turneul în Suedia s-a
soldat cu un imens succes. În noiembrie 1963 - Beatles cântă la Royal Command
Performance, în același program cu Marlene Dietrich și Maurice Chevalier. La
sfârșitul anului 1963, apare albumul With The Beatles (precomandă 1.000.000 de
cereri). Un critic de la ziarul Sunday Times scria: "sunt cei mai mari compozitori după
Beethoven".
În ianuarie 1964, susțin concertul "Olympia", alături de Trini Lopez și Sylvie Vartan.
Single-ul I Want to Hold Your Hand va ocupa locul I în top-urile americane.
Beatlemania a explodat apoi în SUA, în urma a 3 apariții a trupei în show-ul T.V. al
lui Ed Sullivan - "The Ed Sullivan Show", pe 9 februarie (73 milioane de
telespectatori), 16 februarie și 23 februarie 1964. A urmat concertul de la
"Coliseum", Washington, care a reușit să strângă 20.000 mii de spectatori.
Această trupă, ce cânta muzică pop pe atunci, a devenit în scurt timp un fenomen
mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulații isterice din partea fanilor
și condamnări din partea comentatorilor culturali și alții, printre care și Frank Sinatra.
O parte a criticii adresate trupei își avea originea în confuzia asupra surselor muzicii
lor (o confuzie asemănătoare a planat și asupra lui Elvis Presley în 1956, criticile
provenind de la persoane care nu cunoșteau tradiția muzicii blues, R&B și gospel din
care răzbătea Elvis) iar o parte era cauzată de reacția neîncrezătoare cu privire la
lungimea părului membrilor The Beatles.
În 1964, ei au ocupat primele 5 poziții ale Hot 100 din revista Billboard, o realizare
care nu a mai fost repetată.
În mai-iunie au urmat turnee în Europa și Australia, iar în iulie a avut loc premiera
filmului A Hard Day's Night - single-ul cu acest titlu cucerind rapid locul I în
clasamente. În august-septembrie au susținut primul mare turneu peste ocean
(întâlnire cu Bob Dylan), continuat cu turneul prin Anglia, show-ul televizat împreună
cu The Yardbirds și apariția melodiei I Feel Fine/She's a Woman (locul I în topuri).
În 1965, cei patru au fost desemnați membri ai Ordinului Imperiului Britanic pentru
contribuții deosebite (redresarea balanței financiare a Angliei grație vânzării masive
de discuri ale grupului). În același an, începe turnarea filmului Help!, având premiera
în luna iunie. În august-septembrie, susțin un nou turneu peste ocean, în cadrul
căruia, un concert cu 55.000 de spectatori a fost filmat de Brian Epstein. În același
an Lennon și Harrison au început să consume LSD, iar McCartney ceva mai târziu,
spre sfârșitul anului 1966.
În 1966 a urmat ultimul concert în Anglia organizat de publicația New Musical
Express, în iulie turneul în R.F. Germania (primiți triumfal la Hamburg), apoi turneul
în Filipine (record al numărului de spectatori - 100.000) și concert în Japonia.
Controverse (1966-1970)[modificare | modificare sursă]
Lennon a afectat imaginea The Beatles, în anul următor, când a afirmat într-un
interviu că, religia creștină este pe moarte, susținând că Beatles e mai populară ca
Iisus. În cele din urmă, și-a cerut scuze, după ce a fost criticat foarte dur de către
grupuri religioase, după ce albumele lor au fost interzise sau chiar arse în țări
din America de Sud, și după ce au primit amenințări din partea unor grupuri ca Ku
Klux Klan.
The Beatles, după concertul din Candlestick Park, din San Francisco, pe 29 august
1966, și-au concentrat forțele în studioul de înregistrări, noile compoziții și
experimente muzicale ridicându-le reputația artistică în mod remarcabil păstrându-și
totuși uriașa popularitate. Însă, soarta financiară a grupului a luat o întorsătură
nefavorabilă atunci când managerul lor, Brian Epstein, a murit pe 27 august 1967.
După aceasta, membrii trupei și-au urmat interesele individuale și s-au întâlnit tot
mai rar. Ultimul lor concert este considerat a fi apariția live pe acoperișul studio-urilor
Apple, din Londra, în ianuarie 1969, și a apărut compilat în albumul "Let It Be". În
iulie 1969 trupa s-a reunit pentru a înregistra albumul Abbey Road. Oficial, Beatles s-
a destrămat în 1970, și orice speranță a unei reuniuni a fost zdrobită când Lennon a
fost asasinat de către Mark David Chapman în 1980. Totuși, o reuniune virtuală a
avut loc în 1995, odată cu lansarea a două înregistrări ale lui Lennon, la care și-au
adus contribuția și ceilalți 3 membri Beatles. Au rezultat piesele "Free as a Bird"
și Real Love". Au mai fost lansate, de asemenea, 3 albume ce conțineau material
nelansat anterior, precum și un documentar, proiect cunoscut sub numele The
Beatles Anthology.

Discografie (albumele originale din Marea Britanie)

[modificare | modificare sursă]

 Please Please Me, 22 martie 1963

 With the Beatles, 22 noiembrie 1963
 A Hard Day's Night, 10 iulie 1964
 Beatles for Sale, 4 decembrie 1964
 Help!, 6 august 1965
 Rubber Soul, 3 decembrie 1965
 Revolver, 5 august 1966
 Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band, 1 iunie 1967
 Magical Mystery Tour, 8 decembrie 1967
 The Beatles, 22 noiembrie 1968
 Yellow Submarine, 13 ianuarie 1969
 Abbey Road, 26 septembrie 1969
 Let It Be, 8 mai 1970

Componență[modificare | modificare sursă]
 John Lennon – chitară ritmică, voce
 Paul McCartney – bas, voce
 George Harrison – chitară solo, voce
 Ringo Starr – baterie, voce
Foști membri[modificare | modificare sursă]
 Pete Best – baterie
 Stuart Sutcliffe – bas