Liceul de Arte ,,Dinu Lipatti’’ Pitesti

Lucrare de specialitate in vederea sustinerii examenului

de certificare a competentelor

MUZICA ROCK AND ROLL IN ANII 50’

Coordonator: Elev:

…………………… ………………………
 CUPRINS

I. Introducere…………………………………………………..3

II. Istoria Rock’n’roll-ului……………………………………...4

2.1 Originea și forma muzicală……………………………………....

2.2 Termenul………………………………………………………....

2.3 Apariția…………………………………………………………..

III. Efectele și consecințele acestui gen……………………........10

IV. Cei mai mari reprezentanți ai

genului…………………………………...……………...14

4.1 Little Richard…………………………………………………...

4.2 Chuck Berry…………………………………………………….

4.3 Elvis Presley…………………………………………………....

V. Concluzii..............................................................................24
 I. INTRODUCERE

În deceniul efervescent al anilor '50, într-o lume în plină redefinire postbelică, un gen
muzical a izbucnit în peisajul cultural, captivând inimile și mințile tinerilor din
întreaga lume - rock and roll-ul. Această formă de expresie muzicală a fost mai mult
decât un simplu gen; a fost o revoluție, o manifestare a dorinței de libertate și
individualitate într-o societate încă încarcerată în convențiile rigide ale epocii.

În atestatul de față, ne propunem să explorăm și să analizăm evoluția și impactul

muzicii rock and roll în anii '50. Vom călători înapoi în timp, în era jukebox-urilor, a
petrecerilor dansante și a tinerilor rebeli care au adoptat această formă muzicală ca pe
un imn al libertății lor.

Vom desfășura această incursiune într-o perioadă în care rock and roll-ul nu era doar o
formă de divertisment, ci și un mesaj încărcat de semnificații sociale și culturale. Vom
explora influențele afro-americane și albilor, cât și contextul istoric și cultural care a
contribuit la apariția și răspândirea acestui fenomen muzical.

Prin intermediul acestui atestat, ne propunem să aruncăm o lumină asupra pionierilor

acestui gen, precum Chuck Berry, Elvis Presley, Little Richard și alții, care au sculptat
traseul acestui drum muzical neexplorat înainte. Vom analiza și implicațiile culturale
ale rock and roll-ului, inclusiv impactul său asupra modei, limbajului și
comportamentului tinerilor din acea perioadă.
 II. ISTORIA ROCK’N’ROLL-ULUI

2.1. Originea și forma muzicală

Rock and roll (scris și rock & roll sau rock'n'roll) este un stil muzical care s-a
născut în Statele Unite ale Americii și care s-a dezvoltat în special la sfârșitul anilor
1940 și la începutul anilor 1950.

Originea stilistică a acestui gen muzical este provenită direct din muzica „rhythm and
blues”, muzica anilor 40’ din America, original numită „black music” sau „race
music” (muzica artiștilor de culoare), schimbându-i-se numele pentru a fi politic mai
corect. Captează publicul printr-un ritm puternic și versuri despre libertate, relații și
aspirații. La rândul ei este și ea derivată dintr-o gamă variată de genuri muzicale: blues
(gen muzical, instrumental și vocal, originar cântat de sclavii de culoare pentru a-și
exprima sentimentele de tristețe și suferință sau pentru a-și armoniza mișcările
colective), boogie-woogie (interpretarea pianistică a blues-ului), jazz (muzică
afro-americană ce are ca element caracteristic tipic improvizația; aceasta era la început
cântată fără note) și swing (stil muzical american dansant cu ritmul bine accentuat de
bass și percuție). Deține și influențe din muzica country, gospel și din folk-ul
tradițional. Fiecare gen în parte s-a dezvoltat în timp, trecând prin schimbările modei
și a inovațiilor, dar a făcut schimburi de idei și de elemente stilistice cu toate celelalte.

La început, ca instrumente principale au fost folosite cel mai des fie pianul, fie
saxofonul, dar după mijlocul anilor 50’ acestea au fost înlocuite sau completate de
chitară. Chitara electrică, realizată și comercializată de Leo Fender, unul dintre cei mai
cunoscuți producători de instrumente muzicale, a cunoscut un succes enorm în acea
perioadă, aplicându-se perfect în muzica rock. Rock and roll-ul clasic este de obicei
cântat la: una sau două chitare, un contrabas sau chitară bass electrică (mai târziu) și
un set de tobe.
Unul dintre cei mai importanți factori care au dus la formarea genului a fost tradiția
muzicală a populației de culoare din America. Trăsăturile muzicale africane datează
încă din 1619, aceștia au un dar moștenit de a povesti prin muzică, tradițională cu
elemente ritmice puternice, cu o utilizare frecventă a ”notelor albastre” (note care, din
scopuri expresive, sunt cântate, din instrumente sau voce, ușor la o înățime diferită
decât cea standard, alterând între un sfert de ton și un semiton) și de multe ori folosind
tehnici vocale ca „apel și răspuns”.
Muzica africană a trecut prin schimbări majore din cauza experienței sclaviei și a
contactului cu muzica și stilurile populației albe ca balada folk și instrumente noi cum
ar fi chitara spaniolă.

Un important factor a fost marea migrare din anii 1940 a persoanelor de culoare, foști
sclavi, din sudul Americii în nordul ei, în mari centre urbane ca: Memphis, New York
City, Detroit, Chicago, Cleveland și Buffalo. A însemnat conviețuirea ambelor etnii, și
de la sine muzica a fost influențată împrumutând de la una la alta elemente muzicale
sau chiar tendințe din modă.

„Rock’n’roll a fost un rezultat inevitabil al interacțiunilor sociale și muzicale între

negri și albi din sud și sud-vestul Statelor Unite ale Americii. Rădăcinile sale sunt
complexe și încurcate. Piatra de temelie, muzica religioasă a negrilor, a influențat
blues-ul; blues-ul rural a influențat cântecele folk ale albilor și muzica populară a
negrilor din ghetouri; blues-ul și pop-ul negrilor au influențat jazz-ul, și așa mai
departe. Dar singurul și cel mai important proces a fost influența muzicii negrilor
asupra albilor.”

Datorită avansării științei, expresivitatea limbajului s-a extins, timbrul s-a îmbogățit și
diversificat, iar resursele sonore s-au amplificat. Prin inovații, limbajul muzical a avut
numai de câștigat.

Dintre toate schimbările din secolul al XX-lea, electronizarea instrumentelor

tradiționale a schimbat radical muzica și a realizat un progres prin lărgirea ambitusului
și diversificarea timbrului îmbogățind orchestrația prin sunete noi, continue și forme
libere.

2.2. Termenul
Această sintagmă originală era folosită de marinari încă din secolul al XVII-lea și
semnifica, prin traducere, „legănarea vasului”. Acest termen nautic în timp a ajuns să
aibe multe alte sensuri, de la conotații religioase la conotații sexuale.

Sfârșitul anilor 1940 a fost începutul acestui gen muzical. Cel care a dat denumirea
genului revoluționar și care l-a popularizat prin emisiunea „Moondog’s Rock’n’Roll
Party”a fost Albert James "Alan" Freed sau cum se prezenta acesta, Moondog. Alan
Feed a fost maestrul ceremoniilor și unul dintre organizatorii primului concert
rock’n’roll, în anul 1951, numit "The Moondog Coronation Ball" unde publicul a
depășit cu mult capacitatea stadionului din Cleveland. 20.000 de persoane s-au
îngrămădit la acel spectactol. A avut un rol foarte

important în formarea genului, iar multe persoane sunt de părere că dacă nu ar fi fost
Freed, Rock’n’roll-ul nu ar fi avut parte de mărețul succes și de uriașa popularitate de
care s-a bucurat. Înaintea sa, populația asculta genul de muzică potrivit provenienței
sale etnice.

Alan Freed a citat că muzica rock’n’roll este de fapt swing (formă muzicală din
America, are un ritm puternic, fluent și constant ținut foarte bine de instrumentele
specifice: contrabas, saxofon și percuție, și se află în strânsă relație cu jazz-ul) sub un
nou nume. A început să fie cântat pe diguri și plantații, în cântece folk (populare) și
are caracteristicile muzicii Rhythm and Blues. Ritmul ajunge la copii, îi atrage, sunt
înfometați după muzică pe care pot să danseze, după atâția ani de „crooners” (cântăreți
de piese sentimentale cu voci delicate, dulci, blânde).

În etimologia limbii engleze termenul „rock” semnifica acțiuni ca: „a distruge, a

deranja, a incita”. Acesta a fost poate motivul pentru care Alan Freed a avut ideea de a
denumi așa acest gen, uitându-se la reacțiile oamenilor la această muzică.

Este destul de evident că emisiunea lui Alan Freed cu îndemnurile “Rock, rock, rock
everybody, roll, roll, roll everybody” nu transmitea mesaje religioase și nici nu ducea
la stări de extaz religios. În acea decadă a anilor 50’ Alan a făcut furori, a adus artiști
de culoare ce interpretau „muzica diavolului”, după spusele „lumii bune” din
America. Un show de televiziune deținut de Freed a fost anulat în clipa în care pe
ecran a fost văzut cântărețul de culoare Frankie Lymon dansând cu o femeie albă.

Evoluția tehnologiei audio, noile instrumente, noile talente, producătorii caselor de

discuri și o tânără populație au ajutat să transforme muzica persoanelor de culoare în
rock’n’roll.

2.3. Apariția

Una dintre primele piese „rock and roll” înregistrate îi aparține grupului Jackie
Brenston și ale sale Delta Cats numită „Rocket 88” (racheta 88). Piesa a fost prima
oară înregistrată în martie 1951 în studioul lui Sam Phillips, proprietarul casei de
discuri „Sun Records", din Memphis, Tennessee și a ajuns în scurt timp numărul 1 în
clasamentele Billboard R&B. Aceste top-uri erau întocmite după numărul discurilor
vândute și al difuzărilor la radio din Statele Unite ale Americii. Cântecul se referă la o
mașină, „The Oldsmobile (marcă de automobile americană) Rocket 88” ce a ieșit pe
piață în anul 1949 și a fost cea mai rapidă mașină la momentul respectiv.

Piesa a fost compusă de Ike Turner și trupa sa, „The Kings of Rythm” (Regii
ritmului), din care făcea parte și Jackie Brenston, în drum spre studioul din Memphis.
Acestora, făcând furori prin cluburile populației de culoare din America de sud, li s-a
aranjat o sesiune de înregistrări de către B. B. King. În drum spre sesiune,
amplificatorul trupei a căzut din mașină și li s-a spart difuzorul frecvențelor joase.
Turner, la studio, a băgat o bucată de hârtie ca să acopere spărtura și sunetele s-au
auzit diferit. Sunetele care au venit din amperii deteriorați au rezultat prima piesă ce a
avut chitară cu efect de „distors”.

Phillips le-a acreditat piesa lui Jackie Brenston și ale sale Delta Cats, deoarece acesta
avea altceva pregătit pentru Turner.

Marii reprezentanți ai genului au fost la început interpreți de culoare: Chuck Berry, Bo

Diddley, Little Richard, Fats Domino, iar pe parcurs au adoptat și interpreții albi: Bill
Haley, Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis și Johnny Cash, această muzică,
dar fiind acuzați că au „furat” stilul și că l-au făcut „alb”. La sfârșitul anilor 50’
publicul a devenit mixt la marile concerte ale acestora.

Unul dintre primii muzicieni rock’n’roll și primul alb care a cântat acest gen a fost
Bill Haley. În 1953 s-a bucurat de un succes imens cu piesa “Crazy Man Crazy”
cucerind pubicul și conducând pe primul loc topurile muzicale, iar în 1954, piesa sa
„Rock around the clock” cântată cu ale sale „Comets” (comete), a ajuns una dintre
primele trei cele mai vândute hituri cu 30 de milioane de exemplare în 50 de ani,
clasificată și în top-urile revistei Rolling Stones în categoria “ Primele 500 cele mai
mari cantece ale tuturor timpurilor”. Adolescenții frenetici se înghesuiau să-l vadă pe
Haley și pe ceilalți membri ai trupei cântând, provocând chiar revolte în unele orașe.
„Rock around the clock” a fost o evoluție pentru ambele categorii și pentru toată
muzica rock’n’roll, a introdus muzica sa audienței globale, întregii lumi.

Mulți alți interpreți ai genului populari în acea vreme ca Fats Domino și Little Richard
au scris și au cântat piese care au atras audiența albă. Muzica lor a dobândit un ritm
mai puternic și un stil mai sălbatic prin accelerarea tempo-ului și prin intensitatea
crescută a accentelor „Backbeat”, ajutând la popularizarea tonomatelor cu muzică
găsite în localurile cu spații amenajate pentru dans.

Unii cronicari ai muzicii au menționat un declin al genului „rock’n’roll” la sfârșitul

anilor 50’, o comă a acestuia. Șirul de evenimente care a dus la această decădere:

Tragedia din 3 februarie 1959, „Ziua în care muzica a murit”, ziua când avionul care
îi avea la bord pe marii cântăreți de rock and roll: Buddy Holly, The Big Bopper și
Ritchie Valens, s-a prăbușit și în care nimeni nu a supraviețuit;

În 24 martie 1958, Elvis Presley a fost încorporat în armata Statelor Unite ale
Americii.

În octombrie 1957, Little Richard a anunțat public retragerea sa. Acesta a renunțat la
cariera sa pentru a deveni preot.
Mai 1958, a avut loc scandalul din viața personală a lui Jerry Lee Lewis care l-a
trecut pe lista neagră la radio și i-a anulat concerte. Jerry, la 23 de ani, s-a căsătorit cu
Myra Gale Brown, verișoara sa de gradul doi care avea atunci 13 ani.

În decembrie 1959, Chuck Berry a invitat o fată de 14 ani să lucreze în barul său și a
fost arestat pentru proliferarea prostituției.

În noiembrie 1959, scandalul Payola l-a implicat și pe Alan Freed, l-au arestat pentru
mită și corupție în promovarea actelor individuale sau piese și a dat de înțeles că faza
inițială a rock’n’roll-ului s-a terminat, că a ajuns la un sfârșit.

La sfârșitul decadei le-au luat locul în clasamente interpreți, idoli ai adolescenților ca:
Bobby Darin, Ricky Nelson, Frankie Avalon, Paul Anka, Neil Sedaka, Bobby Rydell,
Connie Francis, și Fabian Forte.
 III. EFECTELE ȘI CONSECINȚELE

ACESTUI GEN MUZICAL

Rock’n’roll-ul a fost foarte comercializat, a apărut în media, la radio și pe ecran, în

filme, a influențat stiluri de viață, modă, atitutini și limbaj, și mai ales a schimbat vieți.
Muzica a fost un stimulent, un puternic impuls pentru tineri de a se elibera de sub
constrângerile societății stricte, rigide. Anii 50’ și noul gen muzical au provocat
nonconformismul, exprimarea bucuriei de a trăi și aerul de libertate de care avea
nevoie noua generație de după al doilea război mondial. Media a încurajat această
revoltă, iar mulți adolescenți ascultau pe ascuns programele radio care difuzau muzica
artiștilor afro-americani.

În deceniul vibrant al anilor '50, muzica rock and roll a fost martoră și arhitect al unor
schimbări sociale și culturale semnificative. Cu ritmul său energic, versurile
provocatoare și spiritul rebel, acest gen muzical a captivat inimile și mințile tinerilor
din întreaga lume, marcând începutul unei revoluții culturale. În acest eseu, vom
explora impactul muzicii rock and roll în societatea anilor '50, analizând schimbările
sociale, influențele culturale și moștenirea durabilă pe care acest gen muzical a lăsat-o
în urmă.

Muzica rock and roll a fost mai mult decât un simplu fenomen muzical; a fost o
expresie a dorinței de libertate și individualitate într-o societate încă încarcerată în
convențiile rigide ale epocii. Tinerii au adoptat rock and roll-ul ca pe un imn al
rebeliunii lor, găsind în ritmurile sale vibrante și versurile sale provocatoare o
modalitate de a se exprima și a defia normele impuse.

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale impactului muzicii rock and roll în anii
'50 a fost promovarea schimbărilor sociale și a mișcărilor de emancipare. Acest gen
muzical a fost un instrument de integrare și de încurajare a diversității, contribuind la
eliminarea unor bariere rasiale și sociale. Artiști precum Chuck Berry și Little Richard
au transformat scenele muzicale în spații de integrare și unificare, demonstrând că
muzica poate fi un mijloc de conectare și înțelegere între diferite grupuri sociale.

Pe lângă schimbările sociale, muzica rock and roll a avut un impact profund și asupra
culturii tinerilor din acea perioadă. A influențat modul în care aceștia își exprimau
identitatea și se raportau la lumea din jurul lor. De asemenea, a jucat un rol crucial în
evoluția modei, stilului de viață și a limbajului folosit de către tineri. Imaginea rebelă
și nonconformistă promovată de artiștii rock and roll a fost adoptată cu entuziasm de
către adolescenți, care au găsit în acest gen muzical o modalitate de a se diferenția și
a-și exprima individualitatea.

Cu toate că muzica rock and roll a stârnit controverse și opoziție din partea unor părți
conservatoare ale societății, moștenirea sa rămâne una durabilă și profundă în cultura
contemporană. Acest gen muzical a deschis calea pentru inovație și diversitate în
muzică, influențând generații de artiști și continuând să inspire și să influențeze
cultura pop. Astfel, putem afirma că impactul muzicii rock and roll în societatea anilor
'50 a fost unul transformativ și incontestabil, lăsând o amprentă imensă în istoria și
evoluția culturii umane.

Această nouă muzică a încercat să spargă barierele societății și să ofere libertatea de

exprimare a sentimentelor pe care oamenii le simțeau, dar despre care nu puteau vorbi.

Rock’n’roll-ul a apărut când tensiunile rasiale din America au trecut într-o altă etapă
și a ajutat foarte mult la mișcarea drepturilor civile împotriva Segregației rasiale
(politică de discriminare rasială ce constă în separarea persoanelor de origini sau rase
diferite din interiorul aceleiași țări). Unirea audienței albe cu muzica oamenilor de
culoare în rock and roll a provocat inevitabil reacții rasiste ale albilor în Statele Unite,
dezaprobând spargerea barierelor bazate pe culoare.

La sfârșitul anului 1954, genul a devenit un fenomen național, muzica nouă fiind
auzită la radio și la televizor non-stop. A devenit rapid unul dintre cele mai iubite
preferințe ale publicului în categorie de muzică, dar a fost nou și echivoc, iar părerile
foarte controversate au dus la un conflict puternic între generații.

„A devenit o armă pentru omul de rând, o manifestare a rebeliunii și a libertății de

exprimare. Mulți l-au condamnat, mulți l-au iubit, dar și mai mulți l-au înțeles greșit
sau deloc.”

„Rock’n’roll-ul este cea mai brutală, urâtă și degenerată muzică, e o formă vicioasă a
exprimării – indecentă, vicleană, într-un cuvânt, murdară.” – Frank Sinatra

În timp ce părinții ascultau Frank Sinatra, Perry Como și Big Bands, tinerii s-au
orientat spre alt ritm, alt stil și alt mesaj. Spre groaza generației în vârstă, tinerii
iubeau această muzică, dansau nebunește pe ea, erau conduși de ritmul molipsitor și o
integrau în stilul lorde viață. Tinerii erau înnebuniți după această muzică, era subiectul
conversației lor cotidiane, se regăseau în versurile cântecelor, trăiau prin ele și
cumpărau discurile interpreților favoriți și patefoane pentru a le putea asculta. Le-a dat
tinerilor un sentiment de apartenență, chiar și atunci când erau singuri.

Multe cântece rock’n’roll vorbeau despre mașini, întâlniri și îmbrăcăminte, descriau

evenimente și conflicte în care ei puteau să se regăsească prin experiența personală.

Unele subiecte mai delicate și intime, considerate tabu și nepotrivite pentru vârsta
tinerilor de către părinți, se găseau în versurile noului gen muzical, acesta fiind unul
dintre motivele pentru care era atât de urât de cei mai înaintați în vârstă.

O generație de adolescenți tineri și rebeli s-au răzvrătit împotriva muzicii iubite de

părinții lor, iar cei mai în vârstă urând la rândul lor muzica ascultată de tineri, „rock
and roll”.

Îngroziți de vulgaritatea din noile stiluri de dans pe care tinerii le-au învățat de la
persoanele de culoare, precum și comportamentul nemanierat, noncomformist, părinții
și bisericile au proclamat muzica rock „muzica Diavolului”.

Adolescenții agresivi și deschiși la exprimare au reprezentat o problemă pentru

părinți, care erau îngrijorați de faptul că, copiii lor ar putea pune în pericol fragila
societate americană și pe ei însuși. Acești părinți nu cădeau de acord cu atitudinea
dură, jeanșii albaștri care se purtau și cu fumatul adolescenților. Acestea erau
caracteristicile unui adolescent din filme care asculta rock, părinții văzând ce se
întâmplă nu știau ce să facă pentru a-și proteja copiii.

Pentru că muzica aceasta aparținea claselor de jos ale societății și de un alt grup etnic,
mulți americani albi au judecat că e „fără gust” și au interzis-o în sute de școli și pe
anumite posturi de radio.

Posibilitățile comerciale erau nelimitate. Ca o generație de adulți tineri, având

terminat serviciul militar, și-au cumpărat case în suburbii și tot ce voiau era stabilitate
și comfort, tinerii părând să ia comfortul acordat. Ei au vrut să elibereze tensiunile
care au clocotit sub suprafața netedă a Americii postbelice. Mai presus de toate, ei
voiau să se agite, să facă gălăgie și să se distreze.

Rock’n’roll, odată gustat de tinerii americani, pentru a se diferenția de generația

părinților, a devenit ceva mult mai acceptabil, chiar omniprezent. A devenit o tendință
globală, una care continuă să impresioneze și să fascineze. Nu contează cât a evoluat,
cât s-a întins și cât s-a transformat, acest gen muzical ne rămâne în minte ca și
rebeliunea tinerească și energia spontană care a controversat muzica acum jumătate de
secol.

La sfârșitul decadei fenomenul rock and roll a ajutat la definirea diferențelor între
tineri și adulți.
 IV. MARI REPREZENTANȚI AI GENULUI

În anii '50, lumea muzicii a fost martora unei revoluții fără precedent, o explozie de
creativitate și energie care a redefinit întreaga peisaj muzical: muzica rock and roll.
Această epocă a fost marcată de apariția unor pionieri remarcabili, ale căror contribuții
au transformat genul și au lăsat o amprentă adâncă în cultura pop. Printre acești mari
reprezentanți ai muzicii rock and roll din anii '50 se numără Elvis Presley, Chuck
Berry, Little Richard și Jerry Lee Lewis.

4.1 LITTLE RICHARD

Richard Wayne Penniman, cunoscut sub numele de scenă, Little Richard, s-a născut
în data de 5 decembrie 1932 în Macon, Georgia, și este un solist, compozitor și
pianist american. Acesta a fost unul dintre primii reprezentanți ai genului muzical rock
and roll.

Website-ul Rock and Roll Hall of Fame susține că:

“Mai mult decât oricare alt interpret, exceptându-l pe Elvis Presley, Little Richard s-a
afirmat cel mai puternic în anii 1950, punând bazele rock and roll-ului prin felul lui
exploziv si carismatic de a cânta. Privind înregistrările, el a revoluționat efectiv rock
and roll-ul. Frenezia lui dădea viață pianului, iar sunetele pe care le interpreta în
melodii ca “Tutti Frutti”, “Long Tall Sally” și “Good Golly, Miss Molly” defineau
acel stil dinamic al rock and roll-ului.”
A crescut într-o familie numeroasă, săracă, dar cu o puternică credință în Dumnezeu.
Acesta a fost al treilea dintre cei 12 copii născuți de Leva Mae Stewart, dar cu niște
complicații la naștere. Cântărețul a avut o ușoară deformare a unui picior, fiind mai
scurt decât celălalt. Porecla sa din copilărie dată de familia lui a fost Lil’ Richard din
cauza construcției sale mici și slabe.

De mic Little Richard a cântat în biserici, iar la 10 ani a devenit tămăduitor. El cânta
melodii gospel care îi atingea pe oameni, iar aceștia mărturiseau că muzica lui i-au
făcut să se simtă mai bine. Urma să continue pe acest drum, vrând să devină
predicator.

În studiul și tehnica pianului a fost influențat mult de Richard a Eskew Reeder Jr. (sau
Esquerita) și de Brother Joe May, iar stilul muzicii gospel de la sfârșitul anilor 1940
l-a influențat și în vestimentație, machiaj, frizură și încălțăminte.

În liceu, era sub medie, dar talentul său muzical a continuat să evolueze. Acesta a
învățat să cânte la saxofon, și tot în timpul liceului a început și să lucreze pentru a
câștiga bani. Acesta vindea sticle de coca-cola publicului în timpul concertelor.

La data de 24 octombrie 1947, Sister Rosetta Tharpe (interpreta favorită a lui Little
Richard) a auzit înainte de concertul său, un copil de 14 ani cântând două dintre
piesele sale gospel și a rămas plăcut impresionată. L-a invitat să cânte cu ea pe scenă
în timpul concertului. Când cortina s-a ridicat Little Richard a început să cânte
impresionându-i pe toți cu abilitatea sa vocală, lumea l-a aclamat, iar Tharpe l-a plătit
pentru prestație. Richard a fost entuziasmat așa că a continuat să cânte pe oriunde își
putea face rost, dar pierzându-și interesul pentru școală. În 1948, din cauza
problemelor de acasă și de la școală, fuge și se alătură showului de medicină a lui Dr.
Hudson. Acolo interpretează „Caldonia”, prima piesă rythm and blues pe care a
învățat-o deoarece părinții săi i-au interzis să cânte acest gen de muzică, îl considerau
„Muzica Diavolului”. Little Richard a intrat și în prima sa trupă de muzică, Buster
Brown's Orchestra și începe să-și folosească numele de scenă.

Din 1950 a început să asculte mai multă muzică R&B, să frecventeze cluburi și să
cânte împreună cu diverse grupuri câștigându-și o reputație.

În 1951, a început să-și formeze carieră solo și să înregistreze cântece pentru RCA
Victor, iar în 1953 la Peacock Records, dar nu i-au adus succesul sperat. Primul cântec
care s-a ridicat puțin, “Little Richard’s Boogie”, l-a adus lângă compozitorul Robert
„Bumps” (cucuie) Blackwell care i-a recunoscut imediat potențialul și l-a încurajat.

În 1955, acesta i-a aranjat o sesiune de înregistrări la studioul Cosimo Matassa, din
New Orleans unde Little Richard le-a cântat piesa „Tutti Frutti” în stilul lui nebunesc,
cu vocale țipate și cu acompaniamentul său la pian în care își ținea ritmul
boogie-woogie. Imediat au înregistrat piesa și a devenit primul din numeroasele hituri
pe care le-a interpretat Little Richard. Piesa cu refrenul
"A-wop-bom-aloo-mop-a-lop-bam-boom” a rămas „semnătura” sa muzicală. Revista
muzicală Mojo a realizat topul celor "100 de înregistrări muzicale care au schimbat
lumea" unde piesa „Tutti Frutti” s-a clasat pe primul loc. După numai un an, în 1956,
cântărețul avea deja nouă hituri în Statele Unite și cinci în Marea Britanie ca: "Slippin'
and Slidin'" și „Lucille”. Succesul acestora l-au făcut milionar. Acesta i-a inspirat pe
interpreții albi: Elvis Presley și Bill Haley.

În 1957 și-a scos primul său album, pleacă în Australia, iar după întoarcere anunță că
vrea să urmeze o viață în minister justificând că a văzut un semn divin, de la
Dumnezeu, o

minge de foc pe cer deasupra lui care l-a speriat. Se înscrie la Oakwood College din
Huntsville, Alabama pentru a studia teologia și anunță public că renunță la cariera sa
pentru a deveni preot.

După ce își încheie contractul cu casa de discuri „Specialty”

Pe 11 iulie 1959 se căsătorește cu Ernestine Campbell, o secretară din Washington,

D.C.
Piesele sale încă s-au vândut foarte bine și după anii 1960, așa că în 1962 a revenit în
muzică și a mai scos multe alte cântece bune, hit-uri și albume.

4.2. CHUCK BERRY

Charles Edward Anderson "Chuck" Berry s-a născut în data de 18 octombrie 1926 în
St. Louis, Missouri, este un cântăreț, chitarist și compozitor american, de origine
afro-americană, cunoscut și ca „Tatăl Rock’n’roll-ului”. John Lennon a citat: „Dacă
veți încerca să dați rock'n roll-ului un alt nume, puteți să-l numiți Chuck Berry”.

Cele mai cunoscute piese ale sale sunt: „Roll Over Beethoven”, „Rock and Roll
Music”, „Route 66” de Bobby Troup, „Johnny B. Goode”, „No Particular Place To
Go”, „Sweet Little Queenie”, „Memphis”, Tennessee” și „Maybellene”.

Berry e cel care a spart barierele rasiale și i-a adus împreună pe americanii albi și cei
de culoare prin muzică și prin piesele pe care le-a cântat.

Chuck Berry a influențat muzica lui Elvis Presley și a formațiilor Beatles, AC/DC și
Rolling Stones.

La șase ani, acesta cânta în corul bisericii baptiste din St. Louis, iar prima sa apariție
în public a fost pe scena școlii, unde a interpretat „Confessin’ The Blues” împreună cu
bunul său prieten Tommy Stevens, chitaristul. De fapt, Tommy este cel care l-a
determinat pe Berry să vrea să studieze instrumentul cu care a făcut furori în mai puțin
de 10 ani.

În timp ce încă era în liceu a fost arestat pentru jaf armat și a primit pedeapsă cu
închisoarea din 1944 până în 1947. După eliberare s-a stabilit în viața conjugală și a
lucrat la o fabrică de ansamblat automobile.

Între 1948 și 1955, Chuck s-a tot străduit să apară în fața publicului cu o chitară în
mână, așa că tot încercând artistul a avut urmatoarele slujbe : frizer, tâmplar, fotograf
și curățător la o fabrică auto.
Din 1953 a început să cânte cu trio-ul Johnnie Johnson. În 1955, călătorind în Chiago,
l-a întâmlnit pe Muddy Waters care l-a sfătuit să ia legătura cu Leonard Chess care
deținea studioul de înregistrări „Chess”. Acesta a înregistrat acolo piesa „Maybellene”
și s-a vândut în peste un milion de copi, conducând cu numărul întâi graficele
Billboard's Rhythm and Blues. Până la sfârșitul anilor 50’ Chuck Berry a fost un star
cu multe hit-uri și apariții ale numelui său în filme, reviste și chiar în turism.

“Johnny B. Goode” este o piesă rock & roll de mare succes al decadei 1950-1960, a
fost înregistrat în 1958 de către Chuck Berry și a atins locul 8 în topurile Billboard,
rămânând unul dintre cele mai populare cântece ale lui. Scris in 1955, “Johnny B.
Goode” e varianta rock’n’roll a poveștii „The American Dream” („Visul american”).
Este vorba despre un tânăr sărac, de la țară, care a devenit celebru. Riff-ul de chitară
de la începutul piesei este recunoscut ca unul dintre cele mai bune riff-uri din istoria
rock’n’roll-ului.

Se spune că este inspirată de Johnnie Johnson, pianistul lui Chuck Berry, care avea
obișnuința să bea destul de mult, iar Chuck îi spunea mereu: „Johnny be good”
(„Johnny fii bun, cuminte”)

Mai târziu s-a stabilit în propriul său bar de noapte din St. Louis numit „Berry's Club
Bandstand”. Dar în ianuarie 1962 a fost condamnat la trei ani de închisoare, a
transportat o fată de 14 ani peste graniță.

După eliberarea sa, Berry a mai scos câteva hit-uri în anii 60’. În anii 70’ a fost mai
mult un interpret nostalgic, iar în 1979 a servit 120 de zile în închisoare pentru
evaziune fiscală.

Chuck Berry a fost unul dintre primii muzicieni care au fost introduși în „Rock and
Roll Hall of Fame” la deschiderea sa în 1989, mai este introdus în multe liste ale
revistei Rolling Stone ca: „100 cei mai mari artiști din toate timpurile” și multe altele.

În prezent, încă dă spectacole live lunar în restaurantul Blueberry Hill din St. Luis.
În concertele sale a inovat cu o mișcare de dans originală, numită „duckwalk” („mers
de rață”) pe care au adoptat-o și alții cum ar fi Angus Young din trupa rock AC/DC.
A

descoperit-o într-un magazin de haine în timp ce-și proba un costum nou și își așeza
mai bine pantalonii pe picior.

Berry a devenit un enterteiner complet, încorpora gesturi și expresii faciale ce se

potriveau perfect cu versurile.

Piesa „Surf” care au înregistrat-o trupa Beach Boys sună identic cu piesa lui Chuck
Berry „Sweet Little Sixteen”, iar pentru a evita un proces băieții l-au trecut pe Chuck
drept co-autor și i-au adus o mulțime de bani.

Se pare că Chuck Berry este cauza pentru care există restricții de valută pe aeroport.
La începuturile carierei, Berry a avut niște probleme și a luat decizia ca de fiecare dată
să fie plătit cu banii în mână. În 1975 a fost prins pe aeroportul din Sydney cu o valiză
în care se aflau 50.000 de dolari. Atunci au fost introduse regulile privind sumele de
bani pe care le poți deține în buzunar când zbori cu avionul.

Chuck mai are o obsesie, sălile de concerte sunt alese în funcție de distanța lor față de
un restaurant indian, trebuie să fie aproape pentru a putea ajunge cât mai repede să
mănânce după concert.

4.3. ELVIS PRESLEY

Elvis Aaron Presley s-a născut în data de 8 ianuarie 1935, în Tupelo, Mississippi, iar
odată cu el ar fi trebuit să se nască și fratele său geamăn, dar din păcate nu a
supraviețuit, Elvis rămânând singurul copil al soților Gladys Presley și Vernon Elvis
Presley.

Primele contacte cu muzica avute de Elvis au fost din corul bisericii unde împreună cu
familia sa cânta și asculta predicile, care prindeau rădăcini în modul său de gândire. În
orașul lui natal a avut ocazia să asculte cântăreții de culoare cântând blues, care de
asemenea au avut o influență puternică asupra tânărului. În același timp si muzica
country l-a influențat masiv, datorită posturilor de radio care erau ascultate de
întreaga familie.

Cu ocazia organizării unui concurs de tinere talente avut loc în orașul său natal,
acesta, la vârsta de 10 ani, fiind prezent în cadrul unui târg (Mississippi-Alabama Fair
and Diary Show) participă. În ciuda faptului că fusese prima lui apariție pe scenă
câștigă premiul al

doilea. Tot la aceeași vârstă îi este dăruită prima lui chitară, deși și-ar fi dorit mai
mult, o bicicletă.

După puțin timp își schimbă reședința în nordul orașului Memphis, în urma dorinței
părinților săi de a a avea un trai mai bun. Aici lucrează în diferite locuri pentru a-și
sprijini familia în mod financiar, el în același timp continuând liceul, și începe să se
perfecționeze la chitară. Își schimbă înfățișarea lăsându-și părul lung (pentru vremea
aceea) și perciunii să crească în dorința de a fi diferențiat de ceilalți adolescenți.

Participă la un alt concurs de talente, unde, s-a remarcat cântând la chitară într-un mod
nemaivăzut, dur și agresiv. Ca prin urmare fiind apreciat mai mult decat toți ceilalți,
câștigă detașat premiul întâi.

După terminarea liceului, își găsește locuri de muncă în diferite fabrici din oraș, iar în
1953 își înregistrează primul demo la „Memphis Recording Service” (peste puțin timp
cunoscut ca Sun Studio) ce l-a costat patru dolari și în care conține piesele „My
Happyness” și „That's When Your Heartaches Begin” care îl săvârșește ca un cadou
mamei sale. La începutul anului 1954 un al doilea demo este înregistrat în același
studio, iar în vara următoare patronul (Sam Phillips) îi sugerează să înregistreze o
serie de 5 single-uri printre care era și cunoscutul „That's All Right” împreună cu
Scotty Moore, interpretând la chitară și Bill Black, interpretând la chitară bas.
Împreună cu interpreții aceștia obțin contracte în cluburi din Sud. În paralel lucrează la
Crown Electric (unde lucra ca șofer de camioane).
În urma preselecției pentru „Grand Ole Opry” el este respins și indrumat să își
continue slujba de conducător de camioane. Îi este oferită ocazia de a avea un contract
pe un an de zile în cadrul unui program numit „Louisiana Hayride” realizat de KWKH
Radio care în momentul de față era concurentul principal al Grand Ole Opry.

Elvis a început să devină din ce in ce mai recunoscut în rândul muzicienilor și în 1955

semnează cu RCA Records, Colonel Parker (Tom Parker manager la RCA Records)
cu care negociază vanzarea fiecarei inregistrări făcute la Sun Studio de către Elvis
contra sumei enorme (in vremea aceea) de 40.000 de dolari adăugând un bonus de
5.000 de dolari pentru Presley. Single-urile au fost relansate de către RCA și asta l-a
facut pe Elvis să devină cel mai mediatizat nou interpret din toată industria muzicală.
Prin urmare pe 10 ianuarie 1956, Presley participă la o sesiune de înregistrări care a
avut loc in studioul RCA din Nashville împreună cu grupul „black in vocals
Jordanires”, unde a înregistrat multe piese și printre care se afla Heartbreak Hotel care
a fost promovată de catre RCA și a vandut in jur de 300.000 de exemplare doar în trei
săptămâni de la lansare asta făcându-l primul single a lui Elvis ce a înregistrat vânzări
de peste un milion de exemplare și asta a succedat la primirea primului disc de aur de
către interpret.

Faima lui Elvis a devenit din ce în ce mai mare, pe 28 ianuarie 1956 are loc prima lui
apariție într-o emisiune televizată, mai târziu în anul respectiv. Este apărut primul său
album pe care l-a intitulat Elvis Presley și care a ajuns în extrem de puțin timp clasat
pe prima poziție în Billboard 200 și a ramas acolo pentru următoarele zece săptămâni.

El semneaza un contract pe șapte ani cu Paramount Pictures, este invitat la The Steave
Allen Show la NBC unde interpretează „Hound Dog”, își continuă concertele peste
tot în Statele Unite ale Americii și lansează single după single. Pe data de 26
septembrie în acel an este proclamată Ziua Elvis Presley în orașul Tupelo, orașul natal
al interpretului, iar dupa două luni are loc premiera primului său film „Love Me
Tender”. Elvis primește recenzii favorabile din partea criticilor.
 Anul 1956 a fost foarte prosper pentru Elvis, vânzările lui ajungeau la un total de 22
de milioane de dolari și cariera sa a luat un avânt extraordinar nu doar din punct de
vedere muzical cât și din punct de vedere al actoriei.

La începutul anului 1957 este preocupat de următorul său film „Loving You”, luna
martie îl prinde cumpărând Graceland, pentru el și familia sa, și tot odată începe
filmul „Jailhouse Rock”, iar în paralel cântă pentru prima dată în Canada și Hawaii.
După ce filmează King Creole la începutul anului 1958 el este recrutat în armata
Statelor Unite pentru a satisface stagiul militar.

În același an, pe 14 august, mama interpretului, Gladys Presley a decedat suferind de

hepatită, la vârsta de 46 de ani și ca urmare, Elvis rămâne îndurerat și profund răscolit.

Un an mai târziu o cunoaște pe Priscilla Ann Beaulieu (viitoarea lui soție) care în
momentul propriu-zis era în vârstă de 14 ani și jumătate. La începutul lunii martie din
anul 1960 este lăsat să își săvârșească noul album intitulat „Elvis is Back”.

Începând cu 1961 el dorește să devină un actor bun spunând în biografia lui că asta
este ambiția lui cea mai mare și că îi va lua mult timp să poată căpăta experiență și că
speră că va reuși. În ciuda faptului că el a spus ca doar speră că va reuși, în decursul
perioadei 1961 -1969 a jucat în 25 de filme, iar în toată cariera lui de actor a jucat în
31 de filme de succes. În paralel nu a neglijat muzica, a lansat single-uri si albume ce
ating primele zece poziții ale topului billboard.

Pe 1 mai 1967 Elvis se căsătorește cu Priscilla Beaulieu în Las Vegas, iar anul următor
pe 1 februarie se naște Lisa Marie Presley (singurul lor copil).

La începutul anului 1969, Elvis își face apariția în Memphis unde înregistrează două
albume formidabile „From Elvis in Memphis” și „From Memphis to Vegas” în care se
găsesc multe din hit-urile sale In the Ghetto , Susppicious Minds , Don't Cry Daddy și
Kentucky Rain. În martie se reîntoarce pentru a termina ultimul său film („Change Of
Habit”) direct pe platourile de filmare.
Din momentul acela, Elvis, a fost într-o creștere a popularității neîntreruptă. În august
a susținut în Las Vegas un "lanț" de spectacole care au stabilit un record în ceea ce
privește audiența concertelor care au avut loc.

La sfârșitul anului și-a lansat single-ul „Suspicious minds” care fără îndoială a ajuns
pe primul loc în topul Billboard de la „Good Luck Charm” în 1962.

În continuare pânî în august 1977, Elvis și-a trăit viața într-un șir nesfârșit de turnee și
concerte, apariții pe ecrane, înregistrări de abume, în studio, dar și live, de single-uri.
În iunie 1972 a stabilit un record de audiență, reușind să susțină patru show-uri
consecutive la cunoscuta și celebra arenă Madison Square Garden. În 1973 este în
premieră transmis prin satelit, show-ul Aloha from Hawaii și a fost vizionat în direct
de 36 de țări de pe toată planeta, audiența estimată fiind de 1,5 miliarde de
telespectatori.

Lucrul cel mai remarcat a fost divorțul de Priscilla în octombrie 1973. În urma
divorțului s-a mutat la reședința de la Graceland împreună cu fiica sa. Stresul turneelor
și lipsa de odihnă au inceput să își facă simțită prezența, iar Elvis având nevoie de
multe spitalizări. Tot în acea perioadă începe interpretul să consume diferite pastile
energizante sau alte feluri de droguri.

Pe 16 aprilie 1977, Elvis s-a întors la Graceland pregătind ultimele detalii în legatură
cu spectacolul pe care îl va susține în Portland ziua urmatoare, iar apoi spunând că se
retrage pentru a se odihni.

Dar, din păcate, este găsit mort a doua zi dimineață în urma unui infarct miocardic, iar
vestea s-a răspândit cu rapiditate și întreaga lume a intrat în stare de șoc la auzul
decesului "Regelui".
 CONCLUZIE

Asadar, perioada anilor '50 a fost martora unei revoluții muzicale fără precedent, prin

ascensiunea și consolidarea genului rock and roll. Acest gen muzical a fost mai mult

decât un simplu fenomen cultural; a fost o forță motrice ce a modelat mentalități și a

schimbat paradigme sociale.

Rock and roll-ul din anii '50 a reprezentat un ecou al dorinței de libertate și rebeliune

împotriva normelor rigide ale societății. Cu ritmul său vibrant și versurile sale

provocatoare, acest gen muzical a captivat inimile tinerilor din întreaga lume, oferindu-le

un refugiu în care să-și exprime individualitatea și să se elibereze de constrângerile

impuse.
În prezent, moștenirea rock and roll-ului din anii '50 este una durabilă și profundă. Acest

gen muzical continuă să inspire și să influențeze artiști din diverse domenii și să rămână

relevant în cultura contemporană. Cu toate că au trecut mai mult de șase decenii de la

apariția sa, spiritul rebel și libertatea exprimate prin rock and roll persistă și continuă să

își găsească loc în inimile și sufletele celor ce îl ascultă.