Michael Jackson

Michael Joseph Jackson (n. 29 august 1958, Gary, Indiana, SUA – d. 25 iunie 2009, Los
Angeles, California, SUA), supranumit „regele muzicii pop”, a fost un renumit cântăreț american,
care a adus contribuții importante muzicii, dansului și modei. Imensul succes comercial și o viață
personală mult prea controversată l-au ținut în cultura muzicii timp de patru decenii.

Al șaptelea copil al familiei Jackson, Michael a debutat în anul 1964 alături de frații săi, în
formația The Jackson 5, ca principal vocalist, fiind cel mai tânăr membru. Și-a început cariera
solo în 1971, în timp ce încă era membru al formației. Albumul Thriller (1982) rămâne cel mai
vândut album din toate timpurile.

Genul adoptat de Jackson își are rădăcinile în R&B, muzica interpreților de la Motown
Records, pop și soul. A fost influențat de unii dintre contemporanii săi, cum ar fi Little
Richard, James Brown, Jackie Wilson, Diana Ross, Fred Astaire și de Bee Gees. La
început, Diana Ross l-a ajutat pe tânărul Jackson să-și perfecționeze tehnica vocală. În
octombrie 1969, s-a luat hotărârea ca Jackson să locuiască cu aceasta, care s-a dovedit a fi nu
doar o figură maternă ci și un model, urmărind-o adesea în timpul repetițiilor. Steve Huey de
la Allmusic a afirmat că de-a lungul carierei sale de interpret solo, caracterul multilateral al lui
Jackson i-a permis să experimenteze multe genuri și teme.[127] Ca muzician, a trecut de la balade
și piese dance caracteristice interpreților de la Morown Records la techno și house, inclusiv new
jack swing, compozițiile sale având atât ritmuri din muzica funk, cât și chitare utilizate în hard
rock.[25]
Spre deosebire de alți cântăreți, Jackson nu scria creațiile sale pe hârtie. El le dicta într-un
aparat de înregistrare; când era în studio, le interpreta din memorie.[30][128] Câțiva critici de
specialitate au observat că „Off the Wall” era o combinație de funk, disco-pop, soul, soft
rock, jazz și baladă pop. Alte exemple notabile ar fi „She's out of My Life”, „Workin' Day and
Night” și „Get on the Floor”. Tipul său de voce a fost de tenor.
În după-amiaza zilei de 25 iunie 2009, Michael Jackson a suferit un stop cardiac la casa
închiriată din Holmby Hills, Los Angeles. A fost găsit cu pulsul scăzut de către medicul personal,
însă încercarea de a-l resuscita a eșuat.[105] Echipa de paramedici a primit un apel la 911 la ora
12:22 p.m. (ora locală), ajungând la fața locului după trei minute și șaptesprezece secunde.[106]
[107]
A fost raportat că acesta nu respira și au fost făcute manevre de resuscitare
cardiopulmonară la fața locului,[108] apoi au dus pacientul, care intrase în comă, la Centrul
Medical UCLA.[105] Decesul a fost declarat în jurul orei 14:26 (ora locală) în aceeași zi.[109][110]
[111]
Autoritățile au programat o autopsie, presa făcând multe speculații în legătură cu cauza
morții.[112] Funeraliile au avut loc pe 7 iulie 2009 în Los Angeles, familia lui participând la o
ceremonie privată organizată în cimitirul Forest Lawn[113], iar la Staples Center a avut loc omagiul
public.[114] Sicriul a fost prezent în acest loc pe tot parcursul ceremoniei ce a fost urmărită de
peste 2.5 miliarde de oameni din întreaga lume, însă nu se cunoaște încă locul exact al
înmormântării.

Frank Sinatra
Francis Albert „Frank” Sinatra (n. 12 decembrie 1915, Hoboken, New Jersey, SUA – d. 14
mai 1998, Los Angeles, California, SUA) a fost cântăreț, crooner, producător
și actor american cu origini italiene, este considerat unul dintre cei mai populari cântăreți ai
mijlocului secolului al XX-lea.
Născut într-o familie de imigranți italieni în Hoboken, New Jersey, Sinatra și-a început cariera
muzicală în era swing-ului și a fost profund influențat de stilul vocal ușor de ascultat al lui Bing
Crosby.
În 1946, Sinatra a lansat albumul său de debut, "The Voice of Frank Sinatra". Apoi a semnat cu
Capitol Records și a lansat mai multe albume aclamate de critici. În 1960, Sinatra a părăsit
Capitol Records pentru a-și înființa propria casă de discuri, Reprise Records, lansând o serie de
albume de succes. În 1965, a înregistrat albumul retrospectiv "September of My Years" și a jucat
în spectacolul de televiziune câștigător al premiilor Emmy, "Frank Sinatra: A Man and His Music".
După lansarea albumului "Sinatra at the Sands" la începutul anului 1966, Sinatra a înregistrat
una dintre cele mai celebre colaborări cu Tom Jobim, albumul "Francis Albert Sinatra & Antonio
Carlos Jobim". A urmat "Francis A. & Edward K." cu Duke Ellington în 1968. Sinatra s-a retras în
1971 după lansarea piesei "My Way", dar s-a întors din retragere doi ani mai târziu. A înregistrat
mai multe albume și a lansat piesa "New York, New York" în 1980. Încă de la naștere, acesta
avea cicatrici severe pe obrazul stâng, gât și ureche, și i-a perforat timpanul, rămânând
deteriorat pentru restul vieții sale
Sinatra a început să cânte profesional în adolescență. Chiar dacă nu a învățat niciodată să
citească muzică, a învățat după ureche. A primit prima sa șansă în 1935, când mama sa l-a
convins pe un grup local de cântat numit 3 Flashes să-l lase să li se alăture. După 1942, Sinatra
a crezut că trebuie să devină solist având o dorință de a concura cu Bing Crosby.
Potrivit lui Nelson Riddle, Sinatra avea o "voce destul de vastă",[aa], remarcând că "Vocea lui
are un sunet foarte strident, insistent în registrul înalt, un sunet liric lin în registrul mediu și un
sunet foarte tandru. În ciuda accentului său puternic din New Jersey, atunci când Sinatra cânta,
accentul său era aproape de nedeplasat;[360] potrivit lui Richard Schuller, dicția sa devenea
"precisă" în timp ce cânta, iar articulația sa era "meticuloasă".[359] Sincronizarea sa era
impecabilă, permițându-i, conform lui Charles L. Granata, să "se joace cu ritmul unei melodii,
aducând o excitație imensă lecturii sale a unei versuri".[361] Tommy Dorsey a observat că
Sinatra ar "prelua o frază muzicală și o interpreta în întregime aparent fără a respira timp de opt,
zece, poate șaisprezece bătăi". Dorsey a avut o influență considerabilă asupra tehnicilor lui
Sinatra pentru frazarea vocală cu propria sa control extraordinar al respirației la trombon,[362] iar
Sinatra înota în mod regulat și-și ținea respirația sub apă, gândindu-se la versurile melodiilor
pentru a-și crește puterea de respirație.
Sinatra a murit la Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles, la 14 mai 1998, la vârsta de 82
de ani, după două atacuri de cord.[560][561] Sinatra a fost într-o stare precară de sănătate în
ultimii ani ai vieții sale și a fost adesea spitalizat din cauza problemelor cardiace și respiratorii,
tensiunii arteriale ridicate, pneumoniei și cancerului de vezică.