MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE PLASTICE
Facultatea Artă muzicală

Departamentul Muzicologie,compoziție și jazz

ANA MUNTEANU

Teză de curs
La modulul Teoria Muzicii

Albumul The Dark Side of the Moon al formației Pink Floyd:

conceptul poetic și sonor

Coordonator științific:
Prof. univ.,. Dr.
VICTORIA TCACENCO

Chișinău, 2023

1
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………….…..…....p.3
1.EVOLUȚIA CONCEPTUALĂ ȘI SONORĂ A FORMAȚIEI PINK FLOYD.….…. p.5
1.1.Etapa experimentală. Începuturi……………………………………….……..p.5
1.2.De la album la un întreg concept....................................................................p.8
1.3.Maturitatea conceptului. Noi orizonturi.......................................................p.13
2.ALBUMUL CONCEPTUAL THE DARK SIDE OF THE MOON:
CONCEPTUL IDEATIC, LIMBAJUL MUZICAL, ARHITECTONICA..................p.17
CONCLUZII………………………………………………………………………….……p.36
LISTA BIBLIOGRAFICĂ………………………………………………………….….....p.38

2
 INTRODUCERE

Apariția culturii rock-ului în cea de-a doua jumătate a secolului XX a marcat nu doar
generațiile tinere ulterioare, ci întreg mapamondul atât la nivel muzical, cât și la cel social și
chiar ideologic. Rock-ul a penetrat toate sferele posibile ale societății, și a devenit o filosofie de
viață adepții căreia luptă împotriva oricăror sisteme sau reguli impuse, tinde spre eliminarea
oricăror norme etice și morale, a artei, culturii și promovează ideea înlocuirii valorilor religioase
cu așa-numita “renaștere spirituală”[13, p.51]. O astfel de ideologie nu a putut rămâne în umbră
fără obținerea efectului de “convertire” negreșită a multora, care au devenit în cele din urmă
adepți și chiar promotori fideli ai noului tip de gândire.
În acest context, un exemplu de astfel de “convertiți fideli”, impactați de fenomenul rockul-
ui care acapara tot mai mult și mai mult teren în rândul tinerilor muzicieni, demn de studiat, este
grupul de rock progresiv și psihedelic, formația britanică Pink Floyd. Moștenirea sa muzicală
conține niște albume care sunt recunoscute unanim drept culmi ale performanței muzicale ale
culturii rock și chiar fenomene ale culturii muzicale ale secolului XX. Albumul conceptual
(concept album) a devenit cartea de vizită a formației, fenomen aflat încă în fază incipientă la
acel moment. În creația lor acesta capătă o tratare matură și devine un mijloc iscusit de
conceptualizare a unui întreg album printr-o singură idee.
Actualitatea temei constă în faptul că este prima teză dedicată rock-ului în cadrul
departamentului de Muzicologie, compoziție și jazz al Academiei de Muzică, Teatru și Arte
Plastice din Chișinău. Cu părere de rău, această ramură a științei care abordează muzica rock/pop
la momentul de față, nu este una destul de dezvoltată și în contextul acesta, lucrarea dată aduce
un aport modest în rezolvarea acestei probleme. În calitate de compozitor de muzică non-
academică simt o necesitate acută în direcția obținerii unor instrumente de analiză a muzicii rock,
care să poată fi utilizate practic în activitatea zilnică de muzician profesionist.
Scopul tezei constă în identificarea specificului sonor și poetic al albumului conceptual The
Dark Side of the Moon prin efectuarea unei analize complexe a acestei capodopere.
Pentru realizarea scopului am propus efectuarea următoarelor sarcini:
1. analiza literaturii de specialitate disponibile despre cultura rock, formația Pink Floyd și
specificul estetic și stilistic al muzicii rock;
2. studierea vocabularului terminologic care se referă la muzica rock, cea electro-acustică,
concretă și psihedelică;
3. analiza auditivă a albumului propus, cât și a altor albume sau lucrări relevante și
reprezentative – atât ale genului cât și ale formației Pink Floyd;

3
 Baza metodologică a lucrării este alcătuită dintr-o gamă de surse care pot fi sistematizate
în diferite categorii. Prima categorie conține literatura în diferite limbi dedicate rock-ului ca
cărțile lui P. Clarke Magic Science: Rock Music as a Recording Art, P. Wicke Rock Music:
Culture, Aesthetics and Sociology, precum și manualele semnate de T. Cerednicenko Музыка в
истории культуры și V. Tcacenco Istoria muzicii de estradă și jazz. Prelegeri. [2,10,21, 14].
A doua categorie conține lucrări științifice care abordează problemele muzicii electro-
acustice și concrete. Printre ele se numără cercetările dedicate muzicii electro-acustice Техника
композиции в музыке ХХ века de Ctirad Kohoutek, Sound Effects de S. Frith, precum și
articolul lui N. Hrust Что делать, если вы хотите сочинять электроакустическую музыку
ș.a. [16, 6, 20].
A treia categorie constă din lucrări care tratează descifrarea fenomenului de album
conceptual: teza de doctorat al P. Rose The Concept Albums of Roger Waters and Pink Floyd
sau articol scris de K. Dallas Floyd’s Soundtrack becomes new album [9, 3].
A patra categorie conține cărțile dedicate exclusiv studierii atât a muzicii, cât și a
biografiei formației Pink Floyd: Pink Floyd: The Inside Story de D. Fricke și Inside Out de N.
Mason, toboșarul trupei [5,7].
Structura tezei. Teza constă din introducere, două capitole, concluzii, bibliografie
alcătuită din 21 denumiri, 10 exemple muzicale. Primul capitol intitulat Evoluția conceptuală și
sonoră a formației Pink Floyd se axează pe urmărirea etapelor prin care a trecut muzicienii, și
cum au ajuns la obținerea sound-ului pe care îl putem asocia negreșit cu ceea ce numim astăzi
Pink Floyd. În acest capitol trecem în revistă toate cele paisprezece albume ale formației,
analizându-le la general pe fiecare în parte. Capitolul doi se intitulează Albumul conceptual The
Dark Side of the Moon și reprezintă o analiză muzicală și poetică aprofundată a albumului; aici
demonstrăm apartenența acestuia la genul de album conceptual și mijloacele prin care se
realizează acest lucru.

4
 1. EVOLUȚIA CONCEPTUALĂ ȘI SONORĂ A FORMAȚIEI PINK FLOYD

And you run and you run to catch up with the sun but it's sinking
Racing around to come up behind you again

(Tu alergi și alergi ca să ajungi din urmă soarele, dar el se scufundă,

Alergând împrejur, ca sa ajungă din nou în spatele tău)

(compoziția Time din albumul The Dartk Side of the Moon)

Pentru mulți oameni, grupul Pink Floyd este considerat nepopular, în vârstă și fără niciun
sens în societatea modernă de astăzi. Este atât de regretabil că adevărata muzică rock este lăsată
în urmă pentru noul ‘’trend’’ care întunecă mințile, și care infestează stream-ul de azi. Cea mai
tânără generație nu cunoaște istoria din spatele „muzicii” pe care o ascultă acum.
Unde a început totul? Cine a rătăcit încă de la începuturi pe tărâmurile muzicii
psihedelice pentru a îmbrățișa un stil și o cultură care să dureze decenii și să nu fie niciodată
copiate?
La mijlocul anului 1964, în incinta colegiului universitar din Cambridge (Anglia), studenții
la arhitectură Roger Waters, Nick Mason, împreună cu Richard Wright, pianist, student la
Conservator, alcătuiesc împreună o formație care se va numi pe rând Sigma 6, The Meggadeaths,
The Screaming Abdabs, The Abdabs și T-Set împreuna cu Juliette Gale (la voce) și chitaristul de
jazz Bob Klose. Neavând succes, R. Waters apelează la prietenul său, Roger ”Syd” Barett,
student la arte plastice. Acestuia din urmă i se datorează noua titulatură a trupei, provenită din
combinația prenumelor a doi interpreți de blues: Pink Anderson și Floyd Council. Cei doi
combinau acordurile de blues cu improvizații free-jazz [11].

1.1.Etapa experimentală. Începuturi

După cum spun sursele oficiale, și anume enciclopedia Britannica, Pink Floyd este o trupă
rock cu origini britanice, aflată în fruntea psihedelicii anilor 1960, care a popularizat ulterior
fenomenul de album conceptual pentru publicul rock de masă în anii 1970. Membrii principali
au fost chitaristul Syd Barrett (numele original – Roger Keith Barrett; n. 6 ianuarie 1946,
Cambridge, Cambridgeshire, Anglia – d. 7 iulie 2006, Cambridge), basistul Roger Waters (n. 6
septembrie 1943, Great Bookham, Surrey), bateristul Nick Mason (n. 27 ianuarie 1945,
Birmingham, West Midlands), pianistul Rick Wright (în întregime Richard Wright; n. 28 iulie
1945, Londra – d. 15 septembrie 2008, Londra), și chitaristul David Gilmour (n. 6 martie 1944,

5
Cambridge) [12].
Formată în 1965, trupa a trecut printr-o metamorfoză complexă de-a lungul timpului atât
la nivel de componență, cât si la nivel de direcție muzicală, concept si filosofie din spatele
moștenirii artistice pe care au lăsat-o până în momentul de față. Direcția lor inițială a venit de la
vocalistul, chitaristul și compozitor Syd Barrett, al cărui amestec de blues, stiluri de music hall,
referințe Lewis Carroll și psihedelie disonantă a stabilit trupa ca piatră de temelie a scenei
underground britanice. Au semnat cu EMI și la începutul anului 1967 au avut primul lor hit
britanic cu Arnold Layne, controversatul cântec despre un travestit. Acesta a fost urmat de
albumul lor de debut, The Piper at the Gates of Dawn. Cu această lansare de album își ia zborul
Pink Floyd în lumea rockului, și în general pe piața muzicală mondială.
În cele ce urmează, vom arunca o privire mai aprofundată asupra celor 15 albume de
studio care se cataloghează drept marca clasic Pink Floyd, cu scopul de a depista calea evolutivă
atât a filosofiei tematice, cât și a concepției asupra sunetului, instrumentele utilizate, procesul de
lucru etc.
Primul album al trupei The Piper at the Gates of Dawn este un album luxuriant, și primul
lansat de iconica trupă Pink Floyd. Se consideră a fi un album experimental, care din momentul
apariției sale în lumea muzicii a devenit un clasic rock. A fost lansat in 1967 și, în timp ce
înregistrările lor ulterioare le-au asigurat recunoașterea internațională printre cei mai mari artiști
rock din toate timpurile, mulți colecționari insistă că Piper, este încununarea lor.
Albumul este cu adevărat o capodoperă rock-experimentală plină de creativitate, atribuită
în mare măsură producției excelente, precum și dozelor eroice de LSD care au fost consumate în
crearea sa. Acest album a ajuns în spații nemaiauzite la acea vreme, iar piese precum Interstellar
Overdrive au transcris experiența psihedelică sub formă muzicală mai bine decât au reușit orice
acidhead1 înainte sau după aceasta. Inspirațiile lirice sunt de amploare, cu referiri simultane la
literatura pentru copii (Matilda Mama) și I Ching (Cap. 24). Este greu de crezut că un album atât
de divers a fost creat doar pe baza unui simplu echipament analog, la sfârșitul anilor 1960.
Conform colaboratorului special al arhivei electronice Prog Folk, Sean Trane, ca
majoritatea albumelor din epoca sa, Piper a fost lansat atât în format mono, cât și stereo.
Versiunea stereo a inclus mai multe supra-înregistrări care lipseau în mix-ul mono. În timp ce
mix-ul mono este acum considerat versiunea preferată a colecționarilor. Mai multe reeditări mono
au fost acum lansate, dar mix-ul stereo rămâne varianta cea mai ușor disponibilă [15].
Tracklist:

1
Persoană care consuma drogul LSD în mod exagerat, acesta este sensul cel mai răspândit.

6
 1. Astronomy Domine
2. Lucifer Sam
3. Matilda Mother
4. Flaming
5. Pow R. Toc H
6. Take Up Thy Stethoscope And Walk
7. Interstellar Overdrive
8. The Gnome
9. Chapter 24
10. The Scarecrow
11. Bike

Cel de-al doilea album de studio al trupei A Saucerful of Secrets a fost înregistrat la
studioul Abbey Roads în diferite ocazii, în perioada dintre august 1967 și aprilie 1968. Datorită
declinului mintal al lui Syd Barrett, acesta avea să fie ultimul album Pink Floyd în care Syd va fi
prezent. Albumul conține singura melodie la care au contribuit toți cei cinci membri ai formației,
și anume: Set The Controls for The Heart of the Sun. Totodată, este unicul album al formației în
care R. Wright a avut cele mai multe contribuții vocale (la 4 din cele 7 cântece).
Tracklist:
1. Let There Be More Ligh
2. Remember a Day
3. Let the Controls for the Heart of the Sun
4. Corporal Clegg
5. Saucerful of Secrets
6. See-Saw
7. Jugband Blues

Următorul album Music From the Film More este primul album realizat de trupa Pink
Floyd în calitatea de soundtrack pentru filmul More de Barbet Schroeder. În film se pot auzi
două cântece neincluse în album: Seabirds și Hollywood. Albumul conține și celelalte melodii
din film, unele fiind însă complet diferite pe disc.

Tracklist:
1. Cirrus Minor
2. The Nile Song
3. Crying Song Up The Khyber
4. Green Is The Colour
5. Cymbaline
6. Party Sequence

7
 7. Main Theme
8. Ibiza Bar
9. More Blues
10. Quicksilver
11. A Spanish Piece
12. Dramatic Theme

1.4.De la album la un întreg concept

Până în 1968, S. Barrett, care consumase exagerat de mult LSD și care se lupta cu
schizofrenia, a fost înlocuit de chitaristul David Gilmour. Fără versurile izbitoare ale lui Barrett,
trupa s-a îndepărtat de piața single-urilor pentru a se concentra pe munca live, continuând
inovațiile în sunet și lumini. După înregistrarea albumului precedent, Pink Floyd reușește să intre
în topurile americane cu Atom Heart Mother (1970) și Meddle (1971). De aici începe explorarea
ideii de concept pentru albumele care vor urma.
Ummagumma este practic un set din două albume. Primul disc nu este altceva decât
material înregistrat live. Trupa interpretează în întregime melodii lansate anterior, precum
Astronomy Domine, Careful With That Axe, Eugene, Set the Controls For the Heart of the Sun și
A Saucerful of Secrets. Fără îndoială, merită să acordăm o atenție deosebită melodiei Careful
With That Axe, Eugene. Cântecul începe lent și atmosferic, după care Roger Waters își arată
măiestria folosind o tehnică vocală shout bazată pe efectul de strigăt, despre care vom vorbi
ulterior.
Cel de-al doilea disc este bazat pe ideea oferirii fiecăruia dintre cei patru membri ai trupei
un mare impuls de ego. Mai întâi se aud cele patru piese ale lui Richard Wright Sysyphus, de-a
lungul cărora își demonstrează virtuozitatea de pianist, utilizând în special orgă, pian și chiar
Mellotron folosit și în Atom Heart Mother [8]. Piesele intitulate Sysyphus sunt o reflectare activă
a elementului avangardist. Auzind acest album, putem crede că anii ‘70 au sosit deja.
Melodiile conduse de Roger Waters sunt Grantchester Meadows, care sună acustic,
pastoral, ambiental, Several species of small furry animals în care putem auzi o grămadă de
sunete ciudate de animale, un scoțian vorbind în vechea limbă pictică, precum și alte elemente
non-muzicale colectate cu grijă.
Piesa în care David Gilmour strălucește este The Narrow Way. Lucrarea este un colaj din
trei piese care sunt menite să fie interpretate împreună. Aici putem auzi multitudinea de efecte
electronice, care amintește de sound-ul multor trupe Krautrock2, care tindeau spre spectrul rock-

2
Un gen de muzică electronică, psihedelică, progresivă, sau de avangard. Multe din trupele de Krautrock au
înglobat în muzica lor elemente de muzică clasică și alte genuri consacrate , spre exemplu, jazz, rock-ul progresiv.

8
ului spațial. Si ultima parte este dedicată măiestriei lui Nick Mason, în care acesta explorează la
maximum, atât posibilitățile sale ca muzician, cât și posilibilitățile fizice ale instrumentului său -
tobele.
Acest album este cu siguranță uluitor, și ne arată imaginea trupei înainte de deveni mari
vedete rock, cu mult înainte de The Wall, The Dark Side of the Moon, și Wish You Were Here.
Tracklist:
Live Album, LP 1
1. Astronomy Domine
2. Careful with That Axe, Eugene
3. Set the Controls for the Heart of the Sun
4. Saucerful of Secrets

Studio Album, LP 2
5. Sysyphus, Pt.1
6. Sysyphus, Pt. 2
7. Sysyphus, Pt. 3
8. Sysyphus, Pt. 4
9. Grantchester Meadows
10. Several Species of Small Furry Animals Gathered Together in a Cave and Grooving with a
Pict
11. Narrow Way, Pt. 1
12. Narrow Way, Pt. 2
13. Narrow Way, Pt. 3
14. Grand Vizier's Garden Party: Enterance, Pt. 1
15. Grand Vizier's Garden Party: Entertainment, Pt. 1
16.Grand Vizier's Garden Party: Exit,

Atom Heart Mother este un album este diferit de cele precedente. Dinamica sonoră
a pieselor este foarte lentă și greoaie. Aici putem găsi aranjamente, care surprind perfect starea
de psihedelie, atât de îndrăgită de Pink Floyd. Corul feminin este în acest album un element-
cheie, care sporește redarea stării menționate mai sus.
Tracklist:
1. Atom Heart Mother
- a) Father's Shout
- b) Breast Milky
- c) Mother Fore
- d) Funky Dung
- e) Mind Your Throats Please
- f) Remergence
2. If

9
3. Summer '68
4. Fat Old Sun
5. Alan's Psychedelic Breakfast :
- a) Rise and Shine
- b) Sunny Side Up
- c) Morning Glory

Meddle este cel de-al șaselea album al trupei, realizat in anul 1971. Conține o melodie
epică, demnă de menționat Echoes care durează mai bine de douăzeci de minute, și este saturată
de chitară electrică, orgă, chitară acustică și voci. Transmite stări de psihedelie, mai degrabă
înfricoșătoare și nu lasă niciun ascultător indiferent. Piesa One Of These Days, de pe album este
una solidă și orientată spre sunetul specific bass-keyboards. Restul pieselor de pe album sunt
melodii folky-bluesy relaxante.
Tracklist:
1. One of These Days
2. A Pillow of Winds
3. Fearless
4. San Tropez
5. Seamus
6. Echoes

Albumul Obscured by Clouds a fost gândit ca și coloană sonoră, pentru un film francez
numit La Vallée. În 1972, Pink Floyd nu era încă un nume cunoscut, iar muzica de pe acest
album pare să aibă un sound destul de tipic, fără a da de gol caracterul exclusiv al designului
sonor specific doar formației Pink Floyd. Majoritatea melodiilor tind să fie blânde, omogene,
încadrându-se în orice tipar clasic. Cu toate acestea există melodii extrem bune aici, precum Free
Four, și minunata baladă Stay. Ascultând acest album, este greu de imaginat că în anul următor,
Pink Floyd va lansa albumul care să-i scoată din obscuritate și să-i facă să umple arenele și
stadioanele în mod regulat. Desigur, este vorba despre The dark side of the moon.
Tracklist:
1. Obscured by Clouds
2. When You're In
3. Burning Bridges
4. Gold It's in the...
5. Wot's... Uh the Deal
6. Mudmen
7. Childhood's End
8. Free Four

10
9. Stay
10. Absolutely Curtains

În anii care au urmat, și mai exact anul 1973, Pink Floyd ajunge la jackpot-ul comercial cu
Dark Side of the Moon. Albumul este un tratat sumbru despre moarte și cădere emoțională.
Albumul a asigurat trupei locul în categoria de megastar și a rămas în topurile pop americane
timp de mai bine de un deceniu.
Conceptul general al albumului The Dark Side of the Moon este o privire destul de
depresivă asupra umanității, și este adesea privit de fani ca o primă apariție a viziunii lui Syd
Barrett în preocupările filosofice ale lui Pink Floyd. Din punct de vedere muzical, acest album
este o inovație: o mulțime de cântece sunt mai scurte decât durata cu care ne-a obișnuit Pink
Floyd până acum. De aceea, nu putem găsi aici pasaje instrumentale cu adevărat lungi precum în
Echoes sau Eugene’s Axe. Coperta neagră a albumului se referă la partea întunecată (verso-ul
medaliei) și la spectrul luminii. Vinilul a fost decorat cu postere și autocolante cu piramide
(prisma copertei) pentru a crea cu adevărat o lume fascinantă, o lume în care intri, și de frică
ieși.
Prima parte este concentrată pe relația omului cu timpul. Totul începe cu o bătaie de
inimă simbolică pentru întregul album, auzită în piesa de început Speak To Me. Cursa împotriva
timpului pierdută în avans poate culmina, desigur, doar în moarte. Cealaltă jumătate a
conceptului, care umple reversul, se concentrează asupra celor mai mari defecte ale omului
(obsesia viitoare a lui R. Waters), inclusiv lăcomia și materialismul desprins din Money, Time,
violența din Us And Them, libertatea falsă în Any Color You Like, problemele mintale din Brain
Damage, care este culminația albumului și altele.
Cu ajutorul lui Alan Parsons, Pink Floyd reușește să producă una dintre cele mai
performante înregistrări din istoria rock-ului progresiv. Discul conține multe sunete non-
muzicale despre care vom vorbi amănunțit în capitolul doi, cum ar fi: voci, râsete, ceasuri
mecanice, alarme, bătăi ale inimii, elicoptere, anunțuri în aeroport, operațiuni de la bancomat etc.
Tracklist:
1. Speak to Me
2. Breathe
3. On the Run
4. Time / Breathe (reprise)
5. The Great Gig in the Sky
6. Money
7. Us and Them
8. Any Colour You Like

11
9. Brain Damage
10. Eclipse

Albumul Wish You Were Here conține celebra piesa Shine On You Crazy Diamond,
considerată anti-climatică și pompoasă de către mulți critici. Fiecare piesă de pe acest album este
originală. Conceptul este axat pe ideea nemulțumirii față de industria discurilor, precum și o odă
adusă membrului pierdut, Crazy Diamond Syd Barrett.
Tracklist:
1. Shine on You Crazy Diamond, Parts 1-5
2. Welcome to the Machine
3. Have a Cigar
4. Wish You Were Here
5. Shine on You Crazy Diamond, Parts 6-9

La lansarea albumului Animals (1977), era clar că R. Waters devenise influența dominantă a
trupei și a existat chiar și un conflict intern tot mai mare în cadrul trupei. Este cel de-al zecelea
album de studio al trupei, apărut pe 21 ianuarie 1977. Este considerat atât un album rock
progresiv, cât și un album conceptual, care se concentrează pe condițiile social-politice din
Marea Britanie de la mijlocul anilor 1970. Tensiunea din cadrul trupei în timpul producției a
culminat cu ironica concediere a lui Richard Wright doi ani mai târziu. Coperta albumului,
concepută de către basistul și compozitorul principal al trupei, Roger Waters și proiectată de
colaboratorul de lungă durată Storm Thorgerson, întruchipează un porc gonflabil plutind între
două coșuri ale Battersea Power Station.

Tracklist:
1. Pigs on the Wing, Part 1
2. Dogs
3. Pigs (Three Different Ones)
4. Sheep
5. Pigs on the Wing, Part 2
Tensiunea din cadrul formației a fost profund resimțită în timpul turneului pentru cel mai bine
vândut album din 1979, The Wall.
The Wall este un album dublu foarte bine realizat, în care putem auzi aranjamente
excepționale, stări de relaxare, explozii emoționale, teme rock clasice, și mult profesionalism în
executarea fiecărei partiții muzicale. Îl putem auzi pe David Gilmour cântând solo-uri la chitară
ritmică – acustică și electrică. Partițiile de pian ale lui R. Wright (care revine în trupă) au rol de

12
umplere orchestrală și bază a texturii muzicale. Sunt prezente și sunete non-muzicale cum ar fi
explozii, conversații, unde telefonice, ovații ale mulțimilor de oameni, uși care se închid,
imitarea unor sunete de păsări, sunete din filme TV, mașini care trec, copii care se joacă,
elicoptere și pași.
Albumul trebuie privit ca un tot întreg, pentru că transmite un singur fir narativ.
Tracklist:
1. In The Flesh?
2. The Thin Ice
3. Another Brick In The Wall (Part I)
4. The Happiest Days Of Our Lives
5. Another Brick In The Wall (Part II)
6. Mother
7. Goodbye Blue Sky
8. Young Lust
9. One Of My Turns
10. Don't Leave Me Now
11. Another Brick In The Wall (Part III)
12. Goodbye Cruel World
13. Run Like Hell
14. Waiting for the Worms
15. Stop
16. The Trial
17. Outside the Wall

1.3.Maturitatea conceptului. Noi orizonturi.

După realizarea albumului The Final Cut (1983), în interiorul Pink Floyd s-au iscat certuri
legale cu privire la proprietatea numelui trupei. R. Waters, care l-a demis pe R. Wright după The
Wall a preluat și mai mult controlul asupra aspectului compozițional. Ca urmare, trupa s-a
despărțit, dar, spre surprinderea lui Waters, D. Gilmour, N. Mason și R. Wright s-au reunit,
continuând ca Pink Floyd.
The Fnal Cut este o continuare a albumului The Wall. Muzica urmează un tipar strict pe tot
parcursul albumului, cu pasaje lente care alternează cu unele zgomotoase. Doar Not now John,
rupe tiparul general al albumului. Pe parcurs auzim solo-uri de chitară în interpretarea lui David
Gilmour, cum ar fi în The Fletcher memorial home și în The Final Cut.
Mesajul abordat este unul politic, care pare mai important decât performanța muzicală în
sine.
Tracklist:

13
1. The Post War Dream
2. Your Possible Pasts
3. One of the Few
4. The Hero's Return
5. The Gunners Dream
6. Paranoid Eyes
7. Get Your Filthy Hands Off My Desert
8. The Fletcher Memorial Home
9. Southampton Dock
10. The Final Cut
11. Not Now John
12. Two Suns in the Sunset
La sfârșitul anilor 1980, R. Wright, D. Gilmour și N. Mason lansează două albume, inclusiv
A Momentary Lapse of Reason (1987) și The Division Bell (1994), în timp ce R.
Waters urmează o carieră solo.
A Momentary Lapse of Reason a fost primul album Pink Floyd înregistrat fără membrul
fondator Roger Waters, care a plecat în 1985. Producția a fost afectată de lupte legale privind
drepturile asupra numelui Pink Floyd, care nu au fost rezolvate decât la câteva luni după lansare.
Spre deosebire de majoritatea discurilor anterioare ale trupei, A Momentary Lapse of Reason nu
este un album conceptual. Include texte scrise de compozitori externi, ca urmare a deciziei lui D.
Gilmour de a include material mai vechi, din arhive.
A Momentary Lapse of Reason a primit diferite recenzii: unii critici au lăudat producția și
aranjamentul, dar au criticat textele lui D. Gilmour. Albumul a însemnat totuși o revenire
comercială pentru trupă, ajungând pe locul trei în Marea Britanie și SUA în topurile chart-urilor
timpului și a depășit succesul anterior obținut cu The Final Cut. Albumul a fost promovat într-un
turneu mondial de mare succes între 1987 și 1989. Multe dintre titlurile cântecelor și versurile
susțin ideea de naștere-renaștere (Learning To Fly), supraviețuirea celui mai apt, darwinismul
social (The Dogs of War), pericolul de a te îndrăgosti de sine (One Slip), ignorarea de către
societate a celor mai puțin norocoși (On The Turning Away), inteligența artificială (A New
Machine) și altele.
Tracklist:
1. Signs of Life
2. Learning to Fly
3. The Dogs of War
4. One Slip
5. On the Turning Away
6. Yet Another Movie
7. Round and Round

14
8. A New Machine, Part One
9. Terminal Frost
10. A New Machine, Part Two
11. Sorrow
The Division Bell este o încercare foarte eroică încununată cu succes de a readuce sunetul
și senzația clasică caracteristică formației Pink Floyd. În comparație cu albumul lor anterior – A
Momentary Lapse Of Reason, sound-ul din The Division Bell este mult mai fin, și mai sofisticat,
sesizat cu siguranță în cântece precum A Great Day For Freedom și Coming Back to Life.
Instrumentalul fabulos din piesa Marooned, a adus trupei și un premiu Grammy pentru cel mai
bun instrumental. Punctul culminant al albumului este în cadrul melodiei High Hopes, care
reușește să creeze o extenuare emoțională asupra ascultătorului. La acest lucru contribuie
și prezența unor versuri geniale, plan armonic deosebit și efectele sonore produse de diferite
instrumente și surse în aranjament.
Tracklist:
1. Cluster One
2. What Do You Want from Me
3. Poles Apart
4. Marooned
5. A Great Day for Freedom
6. Wearing the Inside Out
7. Take It Back
8. Coming Back to Life
9. Keep Talking
10. Lost for Words
11. High Hopes
The Endless River cuprinde în principal numere instrumentale, care abordează stilistica
muzicii ambientale. Albumul este compus pe baza materialului înregistrat în timpul sesiunilor
pentru albumul anterior, The Division Bell. În 2013 și 2014 la propunerea lui David Gilmour a
mai fost adăugat material, produs de D. Gilmour, Andy Jackson și Phil Manzanera. Doar piesa,
Louder than Words, este una vocal-instrumentală.
The Endless River a devenit cel mai pre-comandat album din toate timpurile pe Amazon
UK și a debutat pe primul loc în mai multe țări. Ediția de vinil a fost cea mai rapid vândută din
Marea Britanie din 1997. Albumul a primit recenzii diverse: unii critici au lăudat starea de spirit
nostalgică, în timp ce alții l-au considerat lipsit de ambiție.
Tracklist:
1. Things Left Unsaid
2. It’s What We Do
3. Ebb And Flow

15
 4. Sum
5. Skins
6. Unsung
7. Anisine
8. The Lost Art Of Conversation
9. On Noodle Street
10. Night Light
11. Allons-y (1)
12. Autumn ’68
13. Allons-y (2)
14. Talkin’ Hawkin’
15. Calling
16. Eyes To Pearls
17. Surfacing
18. Louder Than Words
În contextul celor menționate mai sus, am vrea să concluzionăm sumar elementele
specifice abordate sau dezvoltate pe parcurs în creația formației Pink Floyd, care constituie
imaginea sonoră și conceptuală a grupului. După cum am putut observa, primele trei albume care
sunt unele experimentale, ne prezintă niște melodii inspirate din diverse surse, fără vreo legătură
ideatică între ele, care au o formă necristalizată și neindividualizată. Totuși chiar de la început
observăm prezența tinderii spre stilistica muzicii electro-acustice, și utilizarea unor sunete
electronice inovatoare pentru anii ’70 ai secolului trecut.
Albumele din perioada matură explorează pe larg toate posibilitățile muzicii electronice,
observăm impregnarea cu diferite simboluri non-muzicale, care servesc drept material de
unificare și prezentare a unui concept unic pentru un întreg album. Pe parcurs, Pink Floyd
tratează fiecare detaliu constitutiv al unei melodii, cu scopul de a crea și prezenta ascultătorului
fenomenul de album conceptual. Această abordare se răsfrânge asupra formei, conceptului,
aranjamentului, construcției melodiei, alegerii instrumentelor, timbrelor, altor surse sonore – atât
musicale, cât și non-muzicale. Astfel observăm cum imaginea albumul capătă o valoare mai
mare decât cea a unei melodii separate.

16
 2.ALBUMUL CONCEPTUAL THE DARK SIDE OF THE MOON:
CONCEPTUL IDEATIC, LIMBAJUL MUZICAL, ARHITECTONICA

“Dark Side of the Moon este frecvent considerat, probabil,

cel mai bun exemplu al acelei forme și aspirații...
albumul conceptual” (Alan Durant)

Soarele și luna, binele sau răul, ziua și cu noaptea, antiteze atât de explorate de omenire.
Fie din cauza orientării religioase, din motive astrologice, fie doar ca urmare a folosirii lor ca si
instrumente pentru măsurarea timpului, se pare că, de când există ființele umane pe pământ, au
avut o fascinație pentru soare și lună.
Roger Waters se bazează pe această fascinație folosind soarele și luna drept simboluri în
albumul The Dark Side of the Moon (1973) al trupei Pink Floyd. El recunoaște aceleași calități
de bază în aceste corpuri cerești ca și grecii de dinaintea lui, dar extinde la maximum conotațiile
lor simbolice, sugerând, în propriile sale cuvinte, reprezentarea lor a „luminii și întunericului”
“binelui și răului” , “viața si moartea” etc.
De-a lungul lucrării, Waters sugerează că noi, ca si ființe umane, suntem încă aliniați
metaforic cu una sau cu alta din aceste forțe sau fenomene. Totuși, de cele mai multe ori, oricât
de mult am aspira la vizualizarea frumuseții adevărului în viață, care poate fi atins doar prin
puterile iluminatoare ale soarelui, suntem afectați de anumite „presiuni care sunt anti-viață” și
care ajută la scoaterea în evidență a aspectelor negative ale naturii noastre – aparent sortită să fie
aliniată cu ceea ce Waters vede drept calitatea întunecată inerentă și incertitudinea reprezentată
de lună, a cărei lumină relativ slabă face loc la multa umbră, și este doar o reflectare falsă a
luminii adevărate a soarelui.
Această idee este confirmată de versurile rostite ce se aud slab în timpul fade-ului de la
sfârșitul înregistrării: Nu există cu adevărat nicio parte întunecată a lunii... de fapt, totul este
întunecat. Multe, dar nu toate, „presiunile anti-viață” cu care se confruntă Waters sunt specifice
vieții într-o societate capitalistă, tehnologică, modernă. Aceste frustrări sunt cauzate de această
aliniere aparent forțată cu luna, ceea ce conduce ulterior la nebunie, sau „starea psihică provocată
de episoadele ciclice imprevizibile și incontrolabile la creșterea și descreșterea lunii”[9, p. 22].
După cum își amintește chitaristul David Gilmour, înainte ca grupul să înceapă
înregistrarea albumului, „ne-am așezat într-o sală de repetiții... și Roger a venit cu ideea specifică
de a explora mai mult imaginea lucrurilor care îi înnebunesc pe oameni...” , și aceste lucruri sunt
tratate pe tot parcursul albumului care, culminează cu Brain Damage. Albumul începe cu Speak

17
to Me, pe fundalul apariției unei bătăi de inimă care sugerează începutul treptat al vieții. Ea
pictează perioada de gestație, care se epuizează în crescendo-ul culminant al nașterii, întruchipat
de o femeie care țipă. Astfel încep primele acorduri din Breathe in the Air, cea de-a doua piesa
de pe album. Semnificativ este faptul că acest țipăt sugerează, în același timp si un plâns provenit
din nebunie, deoarece colajul de efecte sonore suprapuse peste crescendo prelungit reprezintă, în
parte, diferitele elemente de stres și încordare care sunt responsabile de eventuala nebunie
aparentă în Brain Damage.
Speak to Me este alcătuit din diferite elemente-simboluri sonore pe care le vom descoperi
mai târziu in următoarele piese ca: ticăiturile unor ceasuri din Time; sunetele caselor de marcat
din Money, sintetizatorul prezent la începutul piesei On the Run, și râsul maniacal care provine
din Brain Damage. Din punct de vedere conceptual, care este atât de important pentru acest
album, versurile redau în Breathe acea aliniere necesară a poziției cu luna despre care am
menționat în introducerea capitolului. Aceasta este exprimată în strofa următoare, al cărei prim
vers a mai apărut înainte, dar acum capătă un alt sens datorită versurilor care urmează:
For long you live and high you fly
But only if you ride the tide
And balanced on the biggest wave
You race towards an early grave.

Mult timp traiesti si zbori sus

Dar numai dacă mergi pe val
Și echilibrat pe cel mai mare val
Tu fugi spre un mormânt timpuriu.

În timp ce la prima sa apariție părea a fi o dorință de bunăstare a personajului, această

replică acum pare să aibă conotații de binecuvântare pentru prosperitate sau statut economic
înalt, care poate fi atins doar dacă cineva „călărește valul”, care este, desigur, controlat de lună.
Ultimele două rânduri prezic acumularea perfidă a ambiției personajului și eventuala moarte
prematură a acestuia din cauza cursei nesfârșite, necesară pentru atingerea unor idealuri atât de
înalte, și un scenariu care este portretizat muzical pe următoarea melodie de pe album – On the
Run.
În urma unei analize mai aprofundate a structurii arhitectonice a celei de-a doua piese de pe
album, am descoperit că Breathe este scrisă în formă bipartită mare (A+B). Avem un plan
armonic nu foarte extins, bazat pe succesiunea de acorduri Em9-A – in perioadă repetată, iar in
secțiunea B se înlănțuie Cmaj7- Bm- Fmaj7- G-D7#9- Ebdim. Piesa începe cu o introducere
instrumentala de 20 de masuri, după care urmează strofa vocal-instrumentală. Nu avem definită o

18
forma comună de strofa + refren (tipică pentru muzica pop) care sa alternează, ci predomină
forma strofică, în care strofa este reluată până când toate versurile nu sunt epuizate.
Primul compartiment (A) este construit după modelul formei bar ( a, a1, b) . Secțiunile
a si a1 sunt similare din punct de vedere al armoniei, formei, melodiei, pe când b introduce
material melodic nou, si celule motivice noi. Astfel, secțiunea a reprezintă o introducere în care
lipsește totalmente elementul melodic si cel vocal. Aici avem doar acompaniamentul, și se
stabilesc niște structuri importante ca: cea metro-ritmică, tempoul, sunetul și timbrul specific al
piesei așa numitul sound. În secțiunea a1 observăm o creștere nesemnificativă deasupra
materialului deja expus în a. Astfel apare o melodie originală, cu o manieră specifică interpretată
de chitară solo. Grație timbrului electric și posibilităților electronice de studio, se aude o
continuitate expresivă în melodie, sunetul curgând lin, fără pauze sau respirații.
Exemplul muzical 1:

În concluzie, am observat că această structura de tip bar, se repetă și în cadrul celorlalte

strofe, și în mod paradoxal ar părea ca autorul ar dori sa reînnoiască structura unei forme
medievale, atât de specifică vechilor muzicieni ca meistersingeri, trubaduri, truveri etc. care își
interpretau melodiile cu vocea, acompaniate de instrumente cu coarde (cel mai des alăuta,
chitara). Putem face o paralelă a acestor artiști medievali, cu muzicianul rocker tipic de astăzi.
Secțiunea B este una vocal-instrumentală, în care vocea își afirma cu tărie manierele
specifice caracterului psihedelic. Această manieră de interpretare nu este în sine una temperată
sau nici măcar quasi-temperată, ci dimpotrivă în mod bine intenționat, cântărețul deviază de la
înălțimea “curată” a notelor, creând astfel o stare specifică în trupul și mintea ascultătorului.
Putem observa și materialul armonic sau ritmic nou introdus în această secțiune după exemplul
care urmează:

19
 Exemplul muzical 2:

On the run – este un număr pur muzical-instrumental. Dacă e să facem o paralelă la macro-
forma întregului album, atunci, în comparație cu Breathe sunt poziționate și construite pe baza
principiului contrastului. Acest lucru se observă izbitor chiar din primele clipe ale piesei care
începe imediat după ultimul cuvânt din Breathe, cu o notă în registrul grav, amenințător.
Chiar din primele măsuri se instalează noul bpm – 83, care îl eclipsează pe cel al numărului
precedent Breathe, care era mult mai lent – de 64 bpm. Datorită noului tempo, se instalează acea
stare de agitație transmisă de respirația obosită a alergătorului, care este rezultatul încercării sale
de a ține pasul cu figurația melodică electronică incredibil de rapidă (o figură care nu ar fi putut
fi reprodusă de un interpret pentru un timp atât de lung pe un instrument muzical obișnuit).
Această figură se termină în cele din urmă cu sunetul prăbușirii unui avion (eveniment care a fost
recreat în timpul spectacolelor live ale lui Pink Floyd), și aceasta reprezintă epuizarea
alergătorului sau „mormântul timpuriu” despre care se menționează în versuri.
Pulsația despre care am menționat mai sus nu este altceva decât un loop, folosit pe post de
sample (element specific muzicii electronice) este un sunet manipulat electronic si are drept scop
redarea unei impresii că ceva se mișcă în cerc (cercul vicios). Acest efectul este produs de un
sunet electronic sub denumirea VeS3, care se repetă aproape la nesfârșit, pe fundal auzindu-se
pași care se deplasează înainte și înapoi, de la un canal de difuzor la altul, conferind piesei un
sentiment general de lipsă de direcție și lipsă a progresului.
Este demn de menționat în cazul de față ca rockerii mai avansați folosesc pe larg
performanțele muzicii electro-acustice și a celei concrete. Acest lucru rezultă din prezența loop-
ului sample (utilizat în muzica electronică, pop-electronică, avangardistă).
Pe lângă toate aceste lucruri, mai auzim pe fundal și niște sunete non-muzicale noi, sau
sunete-simboluri ca: vocea unei femei care face anunțuri într-un aeroport, pași, alte zgomote,
repetarea mecanizată a unui cinel hi-hat, impresia unor avioane care trec pe deasupra capului,
datorită efectului Doppler. Datorită acestor elemente ni se creează impresia unei societăți
tehnologice – mecanizate și robotizate. Putem urmări acest efect in exemplul care urmează:
Exemplul muzical 3:

20
 Pașii persistenți ai alergătorului, reprezentând toți cei care sunt sclavi ai cursei după bani,
încă auziți în urma prăbușirii dezastruoase, servesc la inaugurarea piesei următoare, care este
lansată de sunetele diferitelor ceasuri. Acest efect sonor reprezintă un excelent dispozitiv de
tranziție.
Anticipând versurile de deschidere a piesei, Time începe cu o figură ritmică inteligentă
care imită sunetele unor ceasuri și chiar clopote (acestea au fost înregistrate fiecare separat de
către Pink Floyd într-un magazin de anticvariat). Ceasurile sunt juxtapuse cu revenirea bătăilor

21
inimii (de data aceasta mult mai lent, sugerând imaginea individului inactiv și timpul care nu stă
niciodată pe loc).
Time este scris în tonalitatea fis moll și începe cu o introducere care durează aproximativ 2
minute: mai întâi cu pulsațiile unui ceas, care anunță si metro-ritmul întregii melodii – 120 bpm,
apoi urmează niște sunete în registrul grav pe fundalul cărora se conturează niște sunete
contrastante (cutie muzicală) plus bongos-uri. Această combinație, mai netradițională, creează un
sentiment de ironie dramatică și neliniște sporită și mai mult de faptul că timbrul grav și
întunecat sună în mod repetat ascendent si descendent doar pe sunetele e și fis și nu pe acorduri
(nu apare terța).
În momentul introducerii tonalitatea este încă ambiguă, deoarece este imposibil să
discernem dacă piesa este într-o tonalitate majoră sau minoră. Această senzație se risipește din
momentul apariției primei strofe. Trebuie sa menționăm ca Time este un număr vocal-
instrumental, în care predomină forma de tip strofă - refren. Forma mare, însă este una bipartită.
Secțiunea A reprezintă introducerea, care are o imagine și sonoritate aparte.
Secțiunea B conține strofa si refrenul (a+b), construite pe principiul contrastului. Pe
parcursul melodiei, observăm că secțiunea B, sau strofa si refrenul mai apar încă de trei ori, însă
de data aceasta variate, ceea ce ne permite să admitem că în secțiunea B se împletește atât
principiul, cât și forma variațională.
Strofa se construiește pe succesiunea de acorduri – fis moll, A Dur, E Dur, fis moll:
Exemplul muzical 4:

Maniera vocală pe strofă a lui David Gilmour este aproape una agresiv-stridentă, dar
acest lucru este bine intenționat, deoarece ne transmite furia și frustrarea violentă, care este
îndreptată către personajul inactiv descris în cântec:
Ticking away the moments that make up a dull day

22
You fritter and waste the hours in an off hand way
Kicking archery on a piece of ground in your home town
Waiting for someone or something to show you the way.

Bifând momentele care alcătuiesc o zi plictisitoare

Pui și pierzi orele într-un mod neîntrerupt
Lovind cu piciorul pe o bucată de pământ din orașul tău natal
Așteptând ca cineva sau ceva să-ți arate drumul.

Refrenul are o textură, mult mai fină și moale, lucru care e redat prin armonie, și prin
maniera de interpretare a vocilor, cât și prin structura melodiei însăși. În refren auzim și câteva
glasuri feminine, cântând pe voci anumite oooh-ri si aaah-uri. Acestea creează un efect de
măreție si emoție deosebită, într-o manieră care amintește de muzica gospel și muzica oamenilor
de culoare. Armonia se construiește pe următoarea succesiune: D7- A7- C#m, Bm7, F/B.
Armonia refrenului este impregnată cu septime, aspect care iarăși este atât de reprezentativ
pentru stilul muzical sus-amintit.
Prima expunere B, ne conduce spre B1 în care se va păstra caracterul, planul armonic,
textura și sonoritatea din expunerea inițială, unica schimbare fiind faptul că de data aceasta
chitara electrică a luat locul vocii, imitând-o chiar. Chitara va fi solistul strofei și refrenului din
B1, care expune melodia un pic variat, în propriul stil.
În următoarea secțiune B2, vocea revine cu aceeași intensitate și linie melodică de la
început. În momentul refrenului, pe fundal auzim cum o voce feminină din grupul de backing ar
prelua controlul și ar ieși mai la suprafață (se aude aproape la aceeași intensitate ca și vocea
principală).
În ultima expunere B3 strofa este înlocuită cu Repriza din Breathe. Aceasta nu este altceva
decât linia strofei din Breathe, astfel întărind și mai mult ideea de continuitate și fir logic unic al
întregului album, pe care îl numim concept. Se aud versurile:

Home, home again.

I like to be here when I can.
When I come home cold and tired,
It's good to warm my bones beside the fire.

Acasă, iar acasă.

Îmi place să fiu aici când pot.
Când vin acasă rece și obosit,

23
E bine să-mi încălzesc oasele lângă foc.

Ultimul refren, pregătește starea și caracterul următoarei melodii de pe album, cea de-a
cincea la număr – Great gig in the sky. Titlul prezintă o afinitate între muzicianul Roger Waters
și naratorul, datorită cuvântului gig, un termen folosit de muzicieni care înseamnă un singur
angajament muzical sau spectacol. Titlul sugerează că „raiul” unui muzician este performanța
supremă.
Great gig in the sky are la bază succesiunea de acorduri cunoscută printre muzicieni drept
“secvența mortală” sau “ cântecul religiei”. Este o melodie instrumental-vocală, însă nu este
prezent textul cântat, ci niște improvizații ale vocalistului pe sunete lungi. Forma complexă este
una bipartită dublă de tip A-B-A1-B1, unde putem considera A- strofa, iar B- refrenul, celelalte
două apărând ca niște variretăți ale lor.
Piesa începe direct pe cadența incomodă pe dominanta minoră (b moll) din Repriza din
Breathe, care s-a auzit in Time mai devreme. Astfel, noua tonalitate a piesei (F dur) instaurează o
relație de triton care există între primele două acorduri ale piesei, tritonul fiind intervalul cel mai
instabil și șocant din muzica tonală. Acest efect este susținut deoarece nu există certitudinea că
există vreun centru tonal în piesă până la măsurile a cincea și a șasea (o progresie ii-V în F dur).
Schema care urmează va reflecta planul armonic al lucrării:
Figura 1:

Secțiunea A este una instrumentală formată din 16 măsuri, și este una extrem de simplă din
punct de vedere al construcției aranjamentului. Acesta constă doar din împletirea unui pian și a
unei chitări, care îl completeză, chitaristul întrebuințând tehnica slide-ului pe corzi. Această
combinație creează o atmosferă melancolico-meditativă și relaxantă pentru ascultător. În a doua
jumătate a acestei secțiuni se va auzi si o voce bărbătească pe fundal care zice:

and I am not frightened of dying...anytime will do I don't mind....

24
 Why should I be scared of dying...?
I see no reason for it...you've got to go some time....

și nu mi-e frică să mor...oricând va face, nu mă deranjează....

De ce să-mi fie frică să mor...?
Nu văd niciun motiv pentru asta... trebuie să pleci cândva...

Această liniște și melancolie este întreruptă în secțiunea B, în care auzim elemente noi ca:
tobe, chitară bas, orgă, și nu în ultimul rând vocea, care creează un farmec deosebit. Este
interesant faptul că vocea auzită nu este a nici unuia din membrii Pink Floyd, ci este cea a unei
cântărețe Clare Torri, și aceasta susține ideea filosofică și conceptuală a albumului.
Personajul este transformat într-o femeie acum și naratorul izbucnește în țipete isterice
(unele dintre țipete sunt literalmente țipate), și ar părea că este doar un strigăt al inimii, pe care
personajul îl ține în interior, doar în mintea sa, neîmpărtășindu-l cu lumea. Trebuie să menționăm
că maniera vocală bazată pe țipăt, este una tipică pentru muzica rock.
După cum afirmă muzicologul V. Ozerov, shouting sau shout style este o manieră de
interpretare vocală caracteristică cu implicarea diferitor procedee de intonații vorbite până la
șoaptă, suspin, strigăt, falset etc. Tradiția shout s-a păstrat în ceremoniile religioase ale negrilor
americani, inclusiv spirituals[18, p.233].
Revenind la conceptul ideatic al piesei, afirmăm, ca această dihotomie externă-internă este
sugerată de declarațiile rostite aparent calme și încrezătoare care apar în anumite momente
înainte și după izbucnire (aceasta din urmă afirmație este Nu am spus niciodată că mi-a fost frică
de moarte care este juxtapus cu acest cântat improvizat. Aici absența cuvintelor sugerează că
nimic nu trebuie comunicat unei părți din exterior. Dar suntem capabili să vedem peisajul ei
mental și să asistăm la adevărata tortură din starea ei de „disperare liniștită” sau reprimarea fricii
ei, o idee insinuată pentru prima dată la încheierea lui Time.
Tehnicile vocale utilizate de cântăreț, fiind sunt derivate din muzica blues și gospel,
contribuie la transmiterea frustrării spirituale agravante a personajului ca urmare a faptului că nu
a reușit să rezolve lupta ei. Această frustrare devine și a noastră în această secțiune, deoarece
progresia acordului ii-V cere rezolvarea lui în tonică, care ar oferi un sentiment de odihnă sau
stabilitate.
Apariția unui instrument acustic (pianul) sugerează natura, iar faptul că frica de moarte nu
se limitează la ființele umane din secolul XX face ca folosirea pianului în timpul acestei piese să
fie adecvată. Această progresie în două măsuri se repetă, astfel încât simțirea tonalității F dur
este întărită, iar piesa trece imediat la B dur. Piesa dobândește stabilitate în acest moment,

25
rămânând în aceeași tonalitate până la sfârșitul acestei secțiuni, dar instabilitatea inițială insuflă
ascultătorului un sentiment de incertitudine și suspiciune.
Exemplul muzical 5:

Următoarea melodie – Money, începe cu un riff la chitară, care se menține până la sfârșitul
întregului număr. Acest riff provine cu siguranță din cultura jazz-ul lui, și bazează pe procedeul
ostinato, unul dintre cele mai vechi și arhaice forme de dezvoltare a materialului muzical,
explorat pe larg de cele mai primitive culture muzicale. Acest lucru a luat o mai mare amploare
și în cultura rock. Putem urmări pe note acest riff:

Exemplul muzical 6:

26
 Money reflectă efectele negative ale unei ideologii înrădăcinate în capitalism, care
echivalează succesul personal și fericirea cu bunăstarea economică, cât și contradicțiile frustrante
din personalitățile noastre la care în cele din urmă dă naștere. Naratorul acestui cântec pare a fi
un simbol al idealului capitalist: Fă-ți o slujbă bună cu un salariu mai mare și ești în regulă.
Personajul, văzut mai devreme în Breathe, reprezintă vârful succesului pentru că este bogat. Cu
toate acestea, scopurile și ambițiile sale personale constau doar în dobândirea de posesiuni
materiale; ambițiile lui care, ca și căutarea puterii, sunt aparent fără sfârșit.
În acest număr este predominant principiul varierii, deoarece riff-ul de la început va apărea
de mai multe ori, doar că mai dezvoltat și mai variat. Un alt aspect important este structura
metro-ritmică care variază și ea, măsura fiind variabilă pe tot parcursul melodiei. Astfel, vom
auzi cum se alternează măsurile 7/4, ¾, 6/4, 8/4. Această gândire metro-ritmică mai complicată
creează unele aluzii la muzica academică din secolulu XX, sau unele curente ale jazz-ului
modern (free jazz).
Structura piesei este următoarea: introducere, două strofe, un interludiu cu un solo la
saxofon, apoi iarăși strofă. Din momentul începerii interludiului, putem observa cum piesa
capătă o noua formă și care dezvoltă un principiu, având în muzicologie denumirea de
”inflexiune compozițonală”. Money începe ca un cântec, după care în momentul interludiului
capătă o dezvoltare atât de activă, încât putem crede că este de fapt o altă piesă instrumentală,
care penetrează în cea vocală. Asfel vedem simbioza a două principii sau structuri: cântecul
propriu-zis și solo-ul instrumental care acaparează toată atenția. Dacă să rezumăm, forma
generală a piesei este una tripartită. Părțile extreme A si A1 sunt vocal-instrumentale, pe când
partea mediană B este pur instrumentală cu o dezvoltare foarte activă, atât dinamică, cât și una
melodică.
Dacă partea instrumentală a căpătat o schimbare atât de semnificativă, atunci observăm un
contrast în partea vocală, care din punct de vedere al intensității, nu evoluează deloc. Acest fapt
se incadrează în efectul semantic intenționat de Pink Floyd: lumea în care banii reprezintă
valoarea supremă, și care stau în calea dezvoltării spirituale. Simbolizarea sonoră a acestei idei
este aplicarea principiului ostinato la toate straturile sonore.

Exemplul muzical 7:

27
 Piesa în sine se finalizează cu un loop, în care naratorul spune: ”Away...”. Termenul de
loop a fost introdus în vocabularul științific de Guido Stefane, un muzicolog italian. Conceptul
de loop presupune tehnica în care o lucrare muzicală se incheie pe o frază sau un cuvânt repetat
ritmic în șir, iar inginerul de sunet diminuează sunetul pâna la 0 [13 , p. 23].
În cadrul punții dintre Money și Us and them, sună un montaj de voci care contribuie la
interconectarea lor atât muzicală, cât și conceptuală. Comentariile generale ale lui Roger Waters
despre vocile de pe album sunt utile în stabilirea relevanței lor: „Am vrut să folosesc voci umane,
în loop sau drepte, pe fundalul întregului album pentru că, în general, trebuia să fie despre
experiența umană. Așa că mi-a venit ideea asta... să scriu o serie de întrebări pe fișe. Am vrut să
intervievez oameni, dar fără să fiu în cameră, astfel încât tot ce vom obține să fie vocea lor

28
înregistrată foarte curată și să răspundă și la ceva... Deci am împărțit o serie de cartonașe care
spuneau lucruri de genul „Care este culoarea ta preferată?”; „Când ai fost ultima dată când ai fost
violent?”; „Crezi că ai avut dreptate?”[9, p. 39].
În consecință, răspunsurile celor intervievați se aud la finalul lui Money servind efectiv la
conectarea cântecului precedent cu următorul. Aproape toate răspunsurile auzite (în special Da,
absolut corect și Cu siguranță am avut dreptate) arată încrederea intervievaților că toți au fost
justificați în comiterea abuzurilor lor. Totuși Waters pare că a dorit să exprime și o calitate de
îndoială, juxtapunând și alte afirmații incerte ale altuia: Nu știu... Eram cu adevărat beat la
vremea aceea (repetat de trei ori și ultimul comentariu auzit înainte de finalizarea Money).
Aplicarea acestui procedeu confirmă importanța rolului elementelor non-muzicale în conceptul
sonor al albumului.
Us and Them, o expresie bine cunoscută în rândurile clasei muncitoare britanice care
definește relația dintre muncitori și șefi. Este un cântec care explorează diviziunile care există
între ființele umane sau, așa cum a sugerat muzicologul britanic Sheila Whiteley, „inumania
omului față de om” [9, p.41].
În comparație cu Money, Us and Them contrastează din toate punctele de vedere: tempo
mult mai lent, intensitate sonoră scăzută, instrumente acustice, ceea ce ajută și la obținerea
acestui efect de “pace interioară”, atât de dorită după zbuciumul din Money. Forma generală se
bazează pe principiul varierii, astfel putem observa acest ciclu repetitiv de strofă și refren care se
alternează iar și iar, pe text diferit. Chiar și versurile susțin conceptul melodiei: And in the end
it’s only round and round, and round (Și până la urmă e totul circular, circular, și circular). Us
and Them începe pe un acord de orgă în D dur, care instaurează caracterul noii imagini. Merită
menționat faptul că sonoritatea continuă, fără pauze a orgăi electrice corespunde perfect
conceptului sonor al stilului art rock.
Piesa începe cu o introducere bazată pe o perioadă alcătuită din 10 măsuri, care se repetă
de două ori. Vom observa mai târziu că perioada din 10 măsuri stă la baza fiecărei secțiuni, cu
excepția refrenului, care constituie o perioadă din 8 măsuri. Introducerea are drept scop
anunțarea stării întregii melodii. Vom auzi un saxofon care își prezintă timbrul cald într-un solo
relaxat și chiar un pic tărăgănat. Mai târziu acest saxofon se va auzi împletindu-se cu partea
vocală, imitând rolul unui personaj secundar, care răspunde adesea la replicile vocalistului.
Secțiunea de bază a melodiei, care va fi repetată și variată, constă din strofă și refren.
Astfel, această îmbinare va apărea schematic în modul următor: A-A1-A2-A3. Structura strofei și
refrenului este întotdeauna neschimbată. Strofa este formată ca și introducerea dintr-o perioadă
de 10 măsuri care se repetă identic, iar refrenul este o perioadă din 8 măsuri. Această alternare

29
repetitivă a strofei și refrenului creează senzația ca nu mai dăm de capăt și că persistă o stare de
imposibilitate de a schimba lucrurile, transmite ideea că întotdeauna va fi așa Noi și ei, și
împăcarea cu această perspectivă pesimistă este necesară. După cum am menționat mai devreme,
saxofonul sau personajul secundar (vocea neauzită) din această melodie va prelua controlul în
strofa a treia, învăluindu-ne cu un solo minunat, luând rolul vocii. Acest procedeu a mai fost
folosit în compoziția Time din același album conceptual (nr. 4).
Strofa se construiește pe o succesiune de acorduri originală, influențată de jazz: Dsus2,
D6add9 (sau Esus2/D), Dm/Dmaj7 și G/D. Tonica (D), care alternează cu dominanta (A), este
auzită la chitara bas, și ia rolul unui punct de pedală pe tot parcursul strofei. Este demn de
menționat faptul că acordul d moll cu o septimă majoră este o raritate pentru muzica rock din anii
1970.
Exemplul muzical 8:

Această înlănțuire armonică creează un efect specific, iar incertitudinea crește în

momentul reapariției vocii, care prin mijloacele de mixare ar părea că se apropie din diferite
unghiuri ale canalului de difuzoare tot mai mult și mai mult de ascultător. Efectul de ecou (setat
lent și nefiresc), suprapus pe voce, contribuie și el la accentuarea stării de ambiguitate.
Această stare este consolidată și de versuri:

30
Us, and them
And after all we're only ordinary men
Me, and you
God only knows it's not what we would choose to do.

Noi si ei
Și până la urmă suntem doar bărbați obișnuiți
Eu si tu
Doar Dumnezeu știe că nu este ceea ce am alege să facem.

Refrenul are un rol emoțional deosebit în acest număr datorită prezenței unui cor masiv
de voci (bărbătești și feminine), care erup la un moment dat, creând un efect de explozie. La
aceasta contribuie și schimbarea planului armonic, care trece în h moll, la fel și o creștere
semnificativă a intensității dinamice și sonore (tobe mai prezente, chitară electrică distorsionată,
textură mult mai plină).
Potrivit lui Roger Waters, titlul piesei următoare, Any Color You Like, este legat de ideea
de a nu fi liber să alegi. Ideea de „a oferi o alegere acolo unde nu există” este redată cu iscusință
în această piesă instrumentală prin diferite mijloace și procedee muzicale.
Any color you like se înscrie atât de omogen după Us and Them, atât din punct de vedere
armonic, cât și al tempoului. Piesa începe în tonalitatea C dur, și se va stabili un tempo invariabil
de 134 bpm. În urma analizei morfologice a melodiei am concluzionat că putem defini forma
generală drept una bipartită complexă: secțiunea A bazată pe sunetul de sintetizator, și secțiunea
B (mai extinsă), bazată pe sunetul unei chitări electrice.
Secțiunea A constă din trei perioade a câte 8 măsuri fiecare, iar materialul melodic al
sintetizatorului, pe care se bazează întreaga secțiune este prezentat în straturi contrapunctice.
Deoarece melodia care va apărea treptat la fiecare nivel nu este una nouă, putem spune că
secțiunea A este monotematică, fără tendințe de dezvoltare a materialului, deși efectul sesizat de
către ascultător este faptul că avem material nou și variat, când în realitate este una și aceeași
melodie. Aceasta se obține cu ajutorul deplăsarii melodiei în raport cu pulsația metrică de bază,
și măsura prestabilită a piesei, asemenea tehnicii izoritmice. Acest procedeu are denumirile de
down beat și off beat ca o parte componentă a swing-ului, unui sistem de gândire metro-ritmică
în muzica de jazz. De exemplu, W. Sargeant în cartea sa Jazz. Hot and Hybrid afirmă că sensul
swing-ului reprezintă ,,un tip de pulsație metro-ritmică, care se bazează pe inflexiuni micro de la
pulsația metrică de bază. [Apud: 14, p. 36].
Secțiunea a doua (B) este bazată pe solo-ul de chitară, și constă din 4 perioade a câte 8
măsuri fiecare, și o ultimă perioadă în care ultimele 4 măsuri capătă o transformare armonică
semnificativă, pentru a pregăti o trecere lină spre următorul număr. O mare parte din solo,

31
interpretat de David Gilmour este, de fapt, construit pe baza unor celule ritmice. Spre sfârșitul
secțiunii va reapărea sintetizatorul, având rolul unei concluzii instrumentale.
Exemplul muzical 9:

Astfel, în mod subit se va realiza trecerea spre următoarea melodie, și anume Brain
Damage, care va fi împregnată de același timbru de chitară electrică auzit în Any color you like.
Brain damage este întruchiparea ideii psihedelice, cât și culminația acestui album din mai multe
puncte de vedere. Trebuie să menționăm faptul că poziționarea piesei Any Color You like pe
album este una semnificativă și nicidecum la întâmplare. Ea acționează ca o punte între „toate
lucrurile care îi înnebunesc pe oameni”, idei reprezentate în fiecare dintre melodiile anterioare, și
Brain Damage – rezultatul acelor lucruri.
Titlul Brain Damage este legat de imaginea lobotomiei (o procedură chirurgicală care
distruge părți ale creierului) despre care se vorbește în strofa a treia și sugerează că aceasta este
de fapt mai puțin o teamă de a înnebuni, decât o teamă de a fi perceput de alții drept nebun. După
cum a indicat Roger Waters, poate că dificultățile noastre sunt mai puțin înrădăcinate în
psihologie decât în sociologie. După cum sugerează el, aceasta pare a fi marea întrebare care
necesită dezlegarea. Până atunci, „Ne vedem pe partea întunecată a lunii”.
Structura generală a piesei este una simplă și tipcă pentru cântec. Predomină alternarea
strofei cu refrenul. Brain damage începe cu o introducere scurtă de 4 măsuri, după care urmează
direct partea vocală. În introducere putem observa imitarea sitarului, un instrument de origine
indiană care a căpătat o popularitate enormă în creația formației The Beatles (drept exemplu
servind cântecele Love you too, Norvegian Wood).

32
 Piesa conține două strofe și două refrene. Strofa reprezintă o perioadă repetată de 8 măsuri,
iar refrenul o perioadă simplă din 8 măsuri. Piesa se încheie cu o parte instrumentală pe armonia
strofei, pe fundalul căreia se suprapun efecte de voci și bărbați care râd dezinvolt.
În melodia Brain Damage legătura dintre lună și nebunie este evidentă. Roger Waters
revine la prima jumătate a albumului pentru a confirma stările mentale ale celor două personaje
inițiale („alergatorul” ambițios și personajul neambițios „inactiv”):
The lunatic is on the grass
The lunatic is on the grass
Remembering games and daisy chains and laughs
Got to keep the loonies on the path.

Nebunul e pe iarbă
Nebunul este pe iarbă
Amintește-ți de jocuri și lanțuri și râsete
Trebuie să-i țin pe luneți pe potecă.

Exemplul muzical 10:

Această stare de somnambulism este redată în linia melodică prin frazele scurte construite
pe unul și același sunet (prozodie), melodie sincopată, neregulată, și intonația de secundă
descendentă.
Planul armonic al strofei nu este unul sofisticat și se bazează pe alternarea a două acorduri
D – G7, a trisonului tonicii și a septacordului mic major construit pe sunetul subdominantei. Prin
urmare, apare această intonație de secundă descendentă fa diez – fa becar. Melodia se
interpretează monoritmic de două și mai multe voci, folosind intervale consonante paralele, care
nu creează efectul unei stări de încordare. O culminație explozivă subită, tipică rock-ului apare
pe cuvintele: And if the cloud bursts thunder in your ear. După această culminație, la fel ca în
tradiția genului de lied în muzica cameral-vocală europeană din perioada romantismului apare o
secțiune instrumentală de proporții în cadrul căreia sunt redate emoțiile copleșitoare ale eroului.

33
Concomitent putem auzi și prezența unor efecte non-muzicale ca râsul isteric al unui bărbat, care
simbolizează starea mintală alterată a eroului convențional al albumului.
Eclipse este ultimul număr de pe album, și este unul vocal-instrumental, care însumează și
reafirmă conceptul general al ciclului de piese din Dark Side of the Moon. Trecerea de la
numărul precedent Brain damage la Eclipse se realizează fără vreo ruptură sesizabilă, încât ar
părea că este o continuare, de aceea deseori în concertele live, Pink Floyd le execută împreună ca
un tot întreg (attacca). Fiind folosit în diferite genuri ale muzicii academice (interpretarea
attacca a părților a treia și a patra din simfonia clasică) acest procedeu contribuie la integritatea
ciclului vocal-instrumental.
Această melodie servește drept sfârșit al albumului și prezintă o melodie formată din fraze
repetitive, care după culminația semantică se încheie cu o secțiune instrumentală foarte liniștită.
După aceasta apare sunetul unei bătăi de inimă care nu este altul decât cel din Speak to Me.
Eclipse nu are o formă bine cristalizată, observăm o tratare mai liberă, la fel ca o cadență finală,
în care se permit abateri. Astfel după o introducere de 4 măsuri urmează strofa care constă din 3
perioade a câte 8 măsuri.
Planul armonic constă din succesiunea de acorduri D-D/C-Bbmaj7-A7sus4, care se rezolvă
mai apoi în A7, în timp ce linia basului se bazează pe un tetracord descendent. Piesa trezește o
stare generală de sărbătoare. Acest lucru se realizează prin alăturarea energică a tuturor
instrumentelor, precum și adaptarea bruscă a metrului la 6/8.
În cea de-a doua perioadă a strofei, apare pe fundal o voce feminină, care contrapunctează
pasional cu cea a solistului principal, accentuând totodată frazele solistului (tot ceea ce dai și toți
cei pe care îi întâlnești) ceea ce este o aluzie directă la tehnica de interpretare a muzicii gospel.
În cea de-a treia perioadă auzim cum se alătură și alți membri ai grupului de coriști, creând un
sentiment atotpătrunzător de unitate, tipic esteticii rock-ului.
Versurile enumeră o mare varietate de experiență umană, bazându-se parțial pe celelalte
melodii ale albumului (de exemplu, primele două versuri sunt preluate din Breathe), pentru a
prezenta multe dintre fațetele pozitive și negative ale existenței umane. În ultima secțiune, toate
acestea sunt grupate împreună pentru a reprezenta apariția lor de-a lungul întregului spectru de
timp, sau ceea ce omenirea îl percepe în mod obișnuit ca eternitate (Tot ceea ce este acum/Tot ce
a dispărut/Tot ce este până la urmă). Aceasta este succedată de penultima declarație de pe
album:
and everything under the sun is in tune
but the sun is eclipsed by the moon.

34
 și totul sub soare este în ton
dar soarele este eclipsat de lună.

Piesa se incheie cu bătăile inimii auzite și în primul număr, lucru care construiește un arc
între părțile extreme ale ciclului, cu o voce care spune: Nu există cu adevărat nicio parte
întunecată a lunii... de fapt, totul este întunecat.

35
 CONCLUZII

Pe marginea analizei efectuate, putem trasa următoarele concluzii.

1. Albumul formației Pink Floyd The Dark Side of the Moon, demonstrează toate
caracteristicile poetice, muzicale, semantice, structurale ale genului de concept album care s-a
format în muzica rock din anii 1970. Această creație poate fi privită ca una ciclică, cu un
sistem complex care unește diferite procedee poetice și sonore.
2. Sub aspect semantic, creația dată reflectă dualitatea viziunii asupra lumii eroului
convențional al albumului. Prin aceasta putem găsi elemente ale conceptului apolinico-
dionisiac, care s-a format în știința despre muzica rock din Marea Britanie sau SUA. Acest
concept se realizează nu doar în conținutul textelor poetice, cât și în alternarea diferitelor stări
de spirit (drept exemplu servind îmbinarea pieselor Breathe / On the Run sau Money/Us and
Them).
3. Toată creația ciclică poate fi comparată cu genul de ciclu vocal al compozitorilor din
perioada romantismului (F. Schubert sau R. Schumann), fapt care se confirmă printr-un
concept poetic integru, un sistem de surse sonore non-muzicale și alte procedee.
4. Printre leitmotivele non-muzicale putem numi bătăile inimii (nr. 1, 10), râsul (nr. 1, 9,
10), țipete (nr. 1, 7), ceasuri (nr. 1, 4), mașina de marcat (nr. 1, 6), voci vorbite (nr. 1, 7),
elicopter (nr. 1, 2). După cum putem observa, toate leitmotivele non-muzicale au fost expuse
pentru prima dată în partea incipientă a ciclului.
5. Sub aspect tonal, în cele 10 numere ale ciclului sunt implicate diferite tonalități (Des dur,
h moll, A dur, A dur, F dur, h moll, D dur, C dur, D dur, B dur). Putem concluziona prezența a
două centre tonale care atrag tonalitățile de gradul întâi de înrudire: primul cuprinde
tonalitățile A dur, D dur, h moll, iar cel de-al doilea – B dur, F dur, C dur. Doar tonalitatea
Des dur nu face parte din vreunul din aceste centre. Așadar, putem confirma că la nivel tonal
observăm aceeași idee de dualitate.
6. Un principiu asemănător se observă și în urma analizei raportului de tempouri din cadrul
ciclului: putem depista tempouri avansate în părțile 2, 3 (128bpm), 4 (120 bpm), 5 (116 bpm),
6 (126 bpm). Partea a 8-a se bazează pe cel mai rapid tempo din ciclul întreg (151 bpm), iar
partea a 9-a are 134 bpm. Concomitent părțile 1, 7, 10 se interpretează în tempouri mai lente
(60, 73, 68 bpm respectiv).
7. Sub aspect sonor, afirmăm rolul primordial al stării meditative care este conștientizat ca
una din cele mai importante forme de gândire artistică în ziua de astăzi. După cum afirmă M.

36
Cuznețova, acest tip de muzică este “orientat spre contemplare, reflexie, autoaprofundare,
meditație, concentrare filosofică [17, p. 3]. Starea meditativă provoacă caracterul static și
sugestiv al muzicii, utilizarea monologulului ca formă principală de exprimare muzicală etc.
[17, p. 11].
8. Un concept sonor aparte al albumului The Drak Side of the Moon este asigurat și prin
implicarea activă a resurselor muzicii electronice și concrete, folosirea diferitor procedee
(loop, Doppler, clapă Mellotron, alte sintetizatoare). Toate aceste procedee contribuie la
creearea unui flux sonor continuu, neîntrerupt, în care este scufundat ascultătorul.
9. Rezultatul sonor al albumului a fost atins grație unei selecții preliminare (prelevement) a
diferitor obiecte sonore (l’objet sonor), care au fost mixate, înregistrate și combinate. Sunt
utilizate diferite procedee tehnice, care conform lui C. Kohoutek, poartă denumirea de element
(fenomene ca amplificare sau stingere sonoră), fragment, echantillon și altele. În realitate,
fiecare lucrare reprezintă reproducerea simultană a mai multor straturi sonore construite pe
ideea de monophonie, groupe, cellule, note complexe etc. [16, p. 205].
Pink Floyd exploatează la maximum posibilitățile de manipulare a sunetului prin tehnica
montage-ului, mixage-ului. Grație echipamentului sonor mai performant oferit de anii ’70 ai
secolului trecut, auzim în album și elemente ale muzicii spațiale (musique spatiale), care
reproduc mișcări ale sunetului de la un canal de difuzoare la celălalt, imitarea mișcării în
spațiu a personajului, mersul pașilor, efect stereo și cvadro, distanțarea sau apropierea unui
obiect sonor etc.

37
 LISTA BIBLIOGRAFICĂ

În limba română/engleză:

1. BARRY, M. Pink Floyd. London: Omnibus Press, 2007. ISBN 978-1846-094446.

2. CLARKE, P. A Magic Science: Rock Music as a Recording Art. In: Popular Music. 1983
vol. 3, Producers and Markets, pp. 195-213.
3. DALLAS, K. Floyd’s Soundtrack becomes new album. In: Melody Maker. 1982, 7 aug.,
p. 4.
4. DURANT, A. Conditions of Music. London: MacMillan, 1984. ISBN 978-0887-060175.
5. FRICKE, D. Pink Floyd: The Inside Story. In: Roliing Stone. 1983, 19 Nov., p. 44-46.
6. FRITH, S. Sound Effects. London: Pantheon, 1981. ISBN 978-0394-748115.
7. MASON, N. Inside Out. New York: Phoenix House, 2005. ISBN 978-0753-819067.
8. Mellotron M4000D Mini & Earthquaker Devices: Lisa Bella Donna. [online]. [accesat 20
apr. 2023]. Disponibil: https://www.youtube.com/watch?v=EsiRt1jiKWY.
9. ROSE, P. A. The Concept Albums of Roger Waters and Pink Floyd: tz. Doct. în studiul
artelor. Hamilton, 1995.
10. WICKE, P. Rock Music: Culture, Aesthetics snd Sociology. Cambridge: Cambridge
University Press, 1990. ISBN 978-0521-399142.
11. Pink Floyd, [online]. [accesat 20 apr. 2023]. Disponibil:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pink_Floyd
12. O'BRIEN, LUCY M. "Pink Floyd". Encyclopedia Britannica, 6 Jun. 2023, [online],
Accesat 7 iun. 2023]. Disponibi: https://www.britannica.com/topic/Pink-Floyd
13. STEFANE G. Melody: a popular perspective. In: Popular music, Cambridge 1987, v. 6,
nr. 1, pp. 21-37.
14. TCACENCO, V. Istoria muzicii de estradă și jazz. Prelegeri. Chișinău, 2019. 62 p.
15. TRANE, S. Pink Floyd. The Piper at the Gates of the Dawn revews. Prog Folk,
3 feb. 2004, [online], Accesat 2 mai. 2023]. Disponibil:
https://www.progarchives.com/album.asp?id=1433

În limba rusă:
16. КОГОУТЕК, Ц. Техника композиции в музыке ХХ века. Москва: Музыка, 1976.
17. КУЗНЕЦОВА, М. В. Медитативность как свойство музыкального мышления
(Авет Тертерян, Арво Пярт, Валентин Сильвестров). Москва, 2007.

38
18. САРДЖЕНТ У. Джаз. Генезис. Музыкальный язык. Эстетика. Москва, Музыка,
1987.
19. ХОЛОПОВА, В. Н. Формы музыкальных произведений: Учебное пособие.
Издательство «Лань», 2001.
20. ХРУСТ Н. Что делать, если вы хотите сочинять электроакустическую музыку. In:
Музыкальная академия. №2б 2020 (770), р.195-221.
21. ЧЕРЕДНИЧЕНКО, Т.В. Музыка в истории культуры. Москва: 1994.

39