CONTRA ADOPTIEI

În procesul adopției te poți lovi de tabuurile celor din jurul tău: propria familie, mentalitatea
colegilor etc. Insecuritatea. Știind că părinții lor sunt adoptivi, copiii pot avea sentimente de insecuri-
tate, de teamă că vor fi abandonați, de aceea este bine să se apeleze la psiholog în momentele de
impas. Procesul adopției este anevoios. Întregul proces al adopției, de la cererea depusă de părinți
până la adopția copilului, durează destul de mult. Se pot prelungi termenele inițiale, răbdarea poate
să scadă. Legislația/birocrația pot face din adopție un proces complicat. La un moment dat, copilul va
dori să știe totul despre părinții lui naturali. Acesta este un proces foarte dificil atât pentru părinți,
cât și pentru copii. Dacă nu îi găsește pe părinții biologici, poate să se simtă deprimat și trist. Pe de
altă parte, părinții pot fi îngrijorați tot timpul că nu s-ar potrivi cu copiii adoptați atât de bine pe cât
s-ar fi potrivit cu cei naturali. Istoria copilului contează! Viitorii părinţi care vor să adopte copii ar
trebui să ia în considerare şi istoria copilului, mai ales dacă este vorba de un copil provenit din altă
rasă, etnie sau cultură. În momentul în care te naşti, toată viaţa de familie, a părinţilor, bunicilor,
strămoşilor, face parte din tine. Dacă ţii secret trecutul copilului este ca şi cum nu ai accepta copilul.
Uneori, un copil adoptat are o istorie ce cuprinde abuz, neglijare sau exploatare. Există implicaţii pe
care părinţii ar trebui să se întrebe dacă le pot gestiona.