Nuvela

Definiţie: este specie a genului epic în proză cu un singur fir narativ, dar cu o acţiune mai
complicată şi cu un conflict mai puternic decât al schiţei, la care participă mai multe personaje, prezentate
în mediul lor de viaţă.
Caracteristici:
 ca dimensiuni se situează între schiţă şi roman;
 subiectul şi construcţia sunt clar determinate;
 desfăşurarea acţiunii este rectilinie, cronologică;
 se desfăşoară într-un timp mai îndelungat şi, în general, în locuri diferite;
 este centrată pe tensiunea desfăşurării unor acţiuni;
 intriga riguros construită, generează conflicte puternice;
 relaţia dintre narator şi personaj tinde spre obiectivare;
 titlul nuvelei este dat de numele eroului principal (ex „Popa Tanda” de Ioana Slavici), anunţă
tema literară direct sau simbolic (ex. „Dincolo de nisipuri” de Fănuş neagu), sau indică punctul de
convergenţă ori de conflict al elementelor subiectului (ex. „Două loturi” de I.L. Caragiale);
 păstrează o mai puternică legătură cu realitatea faţă de povestire;
 la acţiune participă mai multe personaje, complex caracterizate, privite din mai multe
unghiuri;
 accentul este pus mai mult pe definirea personajului (elemente biografice, mediu ambiant,
motivarea reacţiilor psihologice) decât pe acţiune;
 personajul este deja format;
 stilul este concis;
 naraţiunea se îmbină cu dialogul şi cu descrierea;
 esenţială este compoziţia (caracterul compoziţional este închis);
 construcţia este mai coerentă şi mai echilibrată decât povestirea;
 prezintă ciocniri dramatice din viaţă;
 personajele au caractere puternice;
 este, de obicei, gândită ca o construcţie simetrică, părţile componente având corespondenţă între
ele;
 pune în mişcare spiritul de observaţie morală şi socială, analiza psihologică;
 sfârşitului i se acordă o maximă importanţă;
 timpul şi spaţiul sunt limitate;
 se poate vorbi chiar de „stereotipul” personajelor (G Călinescu);
 naratorul anunţă cum a luat cunoştinţă de evenimente;
 naratorul face analogii cu alte întâmplări;
 „În nuvelă avem de-a face cu un minim de timp pentru un maxim de efect” (Th Gauthier).