LUCRARE SCRISĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

NR. 4

1. Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, pentru a demonstra înţelegerea

textului de mai jos: (40 pct)

În jurul lui Egor, obiectele se abureau, se ştergeau.Începea şi pe el să-l cuprindă frica. Întoarse capul şi
întâlni, alături, trupul domnişoarei Christina. Îi zâmbea, ca în tabloul lui Mirea. Dar parcă era altfel îmbrăcată, într-
o rochie albastră, cu franjuri, cu dantele multe. Avea mănuşi negre, lungi, care îi făceau mai albe braţele.
-Plecaţi, porunci domnişoara Christina, încruntându-se şi ridicând încat braţul către Prajan.
Egor simţi o cumplită ameţeală la auzul glasului ei. Se deosebea de toate celelate glasuri auzite în vis. Parcă venea
din afară, din altă lume şi Egor se clătină ca şi cum s-ar fi pregătit să se trezească. Domnişoara Christina îi apucă
însă braţul şi îi şopti aproape de ureche:
-Încet, dragul meu, nu te speria. Eşti la tine în odaie, la noi, dragostea mea...
Într-adevăr, decorul se schimbase brusc. Porunca domnişoarei Christina alungase umbrele, alungase obrazul schimbat al
lui Prajan, topise pereţii camerei streine. Egor privi de jur-împrejur uluit. Căută uşa de care se rezemase cu câteva
minute înainte.Totul dispăruse fără înţeles.Se afla în odaia lui; recunoştea cu uimire fiecare obiect. O lumină ciudată,
care nu era nici de zi, nici lumina de lampă.
-Nu fugi de mine, Egor, nu-ţi fie teamă că sunt moartă...
Dar lui Egor nu-i era teamă că stă de vorbă cu o moartă, ci îl stânjenea apropierea ei prea caldă, parfumul
prea puternic de violete, răsuflarea ei atât de femenină.
Ce clar răsunau cuvintele ei în odaie. „Numai să nu audă cineva, să creadă că am dormit noaptea asta cu o femeie”,
gândi Egor. Dar în acea clipă îşi aminti din nou că totul se petrece în vis şi se linişti, zâmbind.
Ce frumos eşti când zâmbeşti, spuse Christina, aşezându-se pe marginea patului.Îşi scoase alene o mănuşă şi o
azvârli peste capul lui Egor, pe măsuţa de alături. Mirosea acum mai puternic a violete.
În acea clipă, Egor se deşteptă brusc. Îşi amintea cu o extraordinară precizie fiecare amănunt al visului. Nu mai era
înspăimântat.Toată fiinţa lui era răvăşită ca după un mare efort. Ceea ce l-a mirat întâi a fost parfumul puternic de
violete.Îşi frecă ochii, îşi trecu de mai multe ori palma pe frunte, dar parfumul stăruia, ameţindu-l. Zări deodată,
alături de el, mănuşa neagră a domnişoarei Christina. (Mircea Eliade, Domnişoara Christina)

a) Defineşte nuvela şi specifică cărui moment al acţiunii aparţine fragmentul citat.

b) Identifică în text elementele fantastice.
c) Explică rolul senzaţiilor şi al stărilor sufleteşti ale lui Egor în conturarea atmosferei fantastice.
d) Precizează ce fel de narator are textul şi care sunt mărcile textuale.
e) Identifică cât mai multe sinonime pentru cuvântul uluit.
f) Scrie expresii care să conţină cuvântul mănuşă.

2. Prezintă trăsăturile romanului obiectiv prin referire la o operă studiată la clasă (3o pct)

Notă: se acordă 30 pct din oficiu