Munţii Vlădeasa sunt fragmentaţi în trei părţi pe direcţia N-S de văile Iadului,

Drăganului şi Săcuieului. Acestea adună apele masivului aproape în totalitate şi se varsă

în Crişul Repede, înlesnind accesul dinspre nord în inima muntelui.
Pe valea Drăganului se găseşte lacul de acumulare Floroiu, care a fost construit în
anul 1987, având suprafaţa de 290 ha şi capacitatea de 110 milioane m³. Barajul are o
înălţime de 120 de m şi oferă o privelişte minunată asupra culmilor Munţilor Vlădeasa.
Lacul de acumulare Scrind-Frăsinet se afla la nord de localitatea Scrind-Frăsinet pe
cursul Văii Henţului, amonte de localitatea Săcuieu.
Cea mai reprezentativă Munţilor Vlădeasa este Cascada Vălul Miresei (Fig. 12),
aflată pe Valea Stanciului, la 6 km amonte de confluenţa văii cu Valea Răchiţele, la
altitudinea de 1000 m. Aparţine zonei turistice Răchiţele şi are o cădere de apă de 30 de
m, în două trepte, cu un debit impresionant. Peisajul întâlnit este o privelişte
extraordinară şi pe timp de iarnă, atunci când peretele stâncos îngheaţă. Totodată, pe timp
de iarnă, este un excelent loc de escaladă pe gheaţă pentru cei pasionaţi de acest sport. O
legendă veche aminteşte că numele cascadei vine de la faptul că, demult, o mireasă a
căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a rămas agăţat pe
stânci. Acolo nuntaşii s-au oprit şi au început s-o plângă, astfel formându-se cascada. În
realitate, numele s-ar putea atribui formei cascadei care seamănă cu un voal.
Cascada Moara Dracului, o cascadă în două trepte, se afla situată pe valea
omonimă. De la Cantonul Ciripa, locul de confluenţă al văii Moara Dracului cu valea
Drăganului, se urcă 2 km, cascada oferă o privelişte minunată.
Nu trebuie omise nici cascadele ce s-au format pe Valea Sebeşel, în apropiere de
Barajul Drăgan, numite Cascadele Căldărilor. Sunt 3 cascade, de mărimi diferite, intens
vizitate de turişti în sezonul estival datorită faptului că sunt foarte accesibile, unde turişti
pot face o baie răcoroasă.
 Creasta domoală a Vlădesei atrage atât vara cât şi iarna pasionaţii de drumeţii
montane. Deosebit de interesante sunt şi crestele ascuţite precum Pietrele Albe, dar şi
masivele izolate de tip klippe şi olistolite (Piatra Bulzului) şi măgurile vulcanice (Piatra
Bănişorului şi Piatra Tâlharului).

O prezenţă exotică pentru această zonă o reprezintă arborele de sequoia

(Sequoiadendron giganteum) (Fig. 15) de pe Dealul Domnului din Săcuieu, cu o vârstă
estimata la circa 100 de ani.

Cetatea Medievală Bologa (Fig. 17) a fost construită cu rol de supraveghere a

drumului care ducea spre Oradea. Aparţine satului omonim, aflat la 3 km de drumul
european E60. Ea apare pentru prima dată în acte oficiale în anul 1319. Pentru o perioadă
lungă de timp, cetatea a oferit loc de refugiu pentru locuitorii zonei, în caz de pericol. În
sec. al XVII-lea, când Oradea este ocupată de turci, cetatea capătă o importanţă mai mare,
fiindcă a îngreunat viaţa tâlharilor. Drept urmare sultanul a dat ordin pentru demolarea
cetăţii, ordin ce nu a fost executat. În final cetatea a fost distrusă printr-o explozie. Nu a
rămas în picioare numai un colţ al zidului de apărare împreună cu turnul, care se văd şi
astăzi. În turnul principal există trepte (Fig. 18) ce urcă ascendent printr-un pasaj spre un
mic balcon, de unde se poate vedea interiorul turnului.

În categoria muzeelor se încadrează casa memorială Octavian Goga din Ciucea, fosta
reşedinţă lui Octavian Goga, fiind şi locul în care acesta este înmormântat. Clădirea face
parte din patrimoniul monumentelor istorice ale judeţului Cluj.

Moara de apă din Bologa este singura moară de apă din comună încă funcţională
şi se găseşte pe un firicel din apă în partea stângă a satului, braţ al Văii Henţului. Aici
sătenii şi nu numai ei, pot spăla cuverturi, covoare sau îndesa ţoale la vâltoarea (Fig. 22)
rămasă moştenire peste timp, o maşină de spălat ecologică şi extrem de eficientă.