Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comentariul Literar Faptura Mamei
Comentariul Literar Faptura Mamei
Cum orice frunză se află ocrotită în copacul ei, așa și orice copil își dorește mama alături,
în care vede o ființă măreață, fără păcat, puternică precum o stânca în marea
învolburată, concomitent o fire blândă, o zână din povești.
”Mama este începutul tuturor începuturilor” spunea Grigore Vieru, unul din cei mai
renumiţi poeţi basarabeni.
Opera, alcatuită din doua strofe, are cuvintul-cheie ”mama”, fiind tema poeziei. La
citirea sau audierea textului, vedem imaginar acea femeie harnică, ușoară, neliniștită,
despre care ne vorbeste Gr. Vieru.
”Pe semințele ce zboară / Între ceruri și pământ” reprezintă raze de lumină, care artistic
vorbind, unesc cele două lumi: cosmosul și pământul. Semințele ar putea reprezenta și
ideile, pe care mama le sădește în sufletul copilului: semințe de bunatate, credință,
sinceritate, care urmează să dea roade. Tot ”semințele” simbolizează și urmasii, neamul,
generațiile zămislite de Mama-Biserică, de la care creștinii au primit viață și har.
Mama trăieşte între cer şi pământ, adică mereu în mintea lui. În poezia lui Vieru simbolul
mamei are aceeaşi ambivalenta ca şi în cele ale mării şi pământului: viaţa şi moartea sunt
corelative. Naşterea înseamnă ieşirea din pântecul mamei; moartea înseamnă
reîntoarcerea în pământ. Mama este simbolul adăpostului, căldurii, dragostei şi hranei
care pe parcursul vieţii poetului îl însoţesc.
Toate aceste argumente ne duc la gândul că trebuie s-o iubim pe mama şi s-o răsplătim
cu aceeaşi grijă, dragoste, ce ne-o oferă ea nouă şi pe care o merită din plin.
Oare cine a reflectat mai intens, mai emoţionant, mai frumos motivul mamei în poeziile
sale decât Vieru?! A scris poezii despre părinţi, patrie, copii, limbă… şi mamă.
Orice copil, orice fiu vede în mama lui o fiinţă măreaţă, fără de păcat, puternică precum
o stâncă în marea învolburată şi totuşi, în acelaşi timp, o fire blândă, o zână ce a coborât
din tărâmul basmelor pentru a fi alături de noi. Dragostea pentru femeie în sensul mai
larg al cuvântului înseamnă de fapt, la Vieru dragostea pentru mama.
Mama, care exprimă maternitatea, este marele simbol şi marea ei tema. Celelalte motive:
copilăria, iubirea, cântecul, pământul, patria se întreţes într-un întreg, datorită acestui
mic fir structurat.
Şi pentru Vieru, ca şi pentru Blaga fericirea s-a născut la sat. Femeia muncită, Mama, îşi
plimba doar făptura între slujbă, Dumnezeu şi real, slujba tăcerii de piatră şi slujba pâinii
la cuptor. Fără a se evidenţia, Mama poetului a crezut neîncetat în Dumnezeu şi aceasta
credinţă a ajutat-o: “Mama mea viaţa întreagă / A trăit fără bărbat / Singuri pre erau în
casa / Ploi cu grindină când bat”. Aceste versuri exprimă că mama lui chiar daca a trăit
fără bărbat nu s-a lăsat dar a luptat pentru a supravieţui şi acelor ploi cu grindină care
semnifică tristeţea, durerea şi necazul ea le-a trăit singură fără a apela la ajutorul cuiva.
Poetul o reaminteşte pe mamă în termeni atât de simplişti (în nici un caz „simpli”), încât
poate fi tradus în orice limbă. La fel de frumos el o compară cu pâinea din cuptor. Vorba
unui prozator: “El scrie despre mama sa ca la gura cuptorului când se face pâinea. Mama
ca motiv fundamental al creaţiei lui Vieru cunoaşte diferite întruchipări stilistice -; de la
confesiunea directă, abia ascunsă în mantia versului până la compararea mamei cu nişte
lucruri cum ar fi patria, pământul şi altele. În general, poetul îşi cere scuze pentru o vină
care nu-i aparţine. El îşi cere scuze de la mamă ca nu a putut la timp să-i mulţumească ,
s-o ajute la timp , să-i împărtăşească durerea si bucuria.