Compătimire

Fragmentul ce mi-a furat atenția, întrucât l-am relecturat de câteva ori pentru a întelege
pe deplin sensul fiecarui cuvânt face parte din opera literara ’’Sărmanul Dionis '' de
Mihai Eminescu. Aparține genului epic, folcloric și liric. Tema fragmentului este
dragostea mamei față de pruncul său, și atașamentul acesteia față de tatăl copiului care
a decedat tânăr fiind. În fragment este un mic dialog sufletesc dintre Dionis și mama sa.
M-a copleșit cu câtă mândrie și frumusețe mama lui Dionis îl descrise pe tatăl său. Dacă
nu știam detaliile textului, o vedeam pe mamă în chipul unei femeie îndrăgostită din cap
până-n picioare care nu are răbdare să-și revadă patima, defapt într-un oarecare sens
așa si este.Tatăl său o iubise pe mama lui Dionis, fiica unui preot, fructul amorului
acestor doi oameni fu Dionis. Din descriirile directe ale Mariei, despre soțul său decedat,
se observă eterna sa iubire față de acesta. Femeia accentuează ochii tânărului din
portret ’’Frumoși au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămânea
prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete...’’ Ea vedea în el ceva
mai mult decât doar un om, vedea un ideal, cel pe care însuși el nu-l observa in sine.

Tot ce-i rămăsese de la acesta, era copilul comun Dionis, unica sa bucurie și unicul motiv
de-a nu se da bătută și a se confrunta cu probleme ce le avea, în pofida faptului de-a
ajunge pană la ziua următoare în care îl putea vedea din nou, lua în brațe și-l dezmierda.
De fapt, fragmentul este o intruchipare a sentimentelor oricărui părinte. Mama lui
Dionis nu avea dureri, nici bucurii decât cele ale copilului său. Această floare ce tindea
spre ofelire, până la urma urmei s-a ofelit complet într-o zi, lăsându-l pe băiat cu acea
umbră dulce de tristețe. Îl crescuse din greu, din munca mâinilor sale nu-i putea oferi
careva necesități materiale. Dar îl iubea nespus de mult.

Mama lui Dionis reprezintă tipul unui om puternic, muncitor, familist. Are o tărie de
caracter de invidiat, s-a ținut până la sfărșit, până când i-a fost încuviințat de Dumnezeu.

Dionis este tipul tânărului intelectual, nefericit și neadaptat contextului în care trăiește.
Acesta tindea să se retragă în starea sa de visare, fiind interesant de principiile care
guvernează lumea. Este un copil deosebit, el vede aurul nedescoperit de ceilalți. Îi plac
lucrurile profunde și mai ales să gândească îndelungat asupra lor.

Cred că, acest fragment emană pentru marea majoritate sentimente de compătimire
pentru baiatul Dionis ce a rămas orfan.Dar totuși este un exemplu pentru oamenii ce
rămân înglodați din cauza unei probleme și nu se zbat pentru rezolvarea acesteia. Și un
exemplu pentru ce-i ce rămân singuri la o vârstă fragedă într-o lume dură, în care
supraviețuirea necesită o oarecare pregătire, căt de mică nu ar fi aceasta.