Factori de risc

Varsta inaintata este factorul de risc cel mai important. Alti factori de risc pentru
dezvoltarea bolii Alzheimer sunt: 
- istoricul familial de Alzheimer, in special daca boala a aparut la rudele de gradul I (mama, tata,
frati) si a aparut la mai multi membrii ai familiei 
- prezenta genei pentru apolipoproteina E-4, in special la persoanele din rasa alba sau asiatici, creste
riscul de a dezvolta boala Alzeimer 
- sindromul Down, o boala genetica ce determina retard mental 
- diabetul, o boala ce se insoteste de glicemie crescuta 
- terapia hormonala de substitutie. Un studiu recent a demonstrat ca riscul de a dezvolta dementa,
inclusiv boala Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub terapie substitutiva
cu estrogeni si progesteron. 

Au mai fost formulate cateva teorii cu privire la cresterea riscului de a dezvolta boala
Alzheimer. Aceste teorii includ urmatorii factori: 
- fumatul. Unii cercetatori au sugerat ca fumatul ar creste riscul de a dezvolta dementa si boala
Alzheimer, dar aceste presupuneri nu au fost confirmate 
- lovituri ale regiunii cefalice. Exista probe care sustin ca o lovitura in regiunea cefalica (la cap)
urmata de pierdera constientei, poate creste riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer mai tarziu.
Sansele de a dezvolta boala sunt crescute in cazul in care leziunea este severa si la pacientii cu
istoric familial de boala Alzheimer. 
- nivele crescute in sange de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid prezent in mod obisnuit
in cantitati mici in sange. Nivelele crescute ale acestui aminoacid se insotesc de risc crescut de
boala cardiaca. Unii cercetatori sustin ca nivelele crescute de homocisteina s-ar asocia si cu un risc
crescut de boala Alzheimer. Aceste nivele crecute de homocisteina sunt cauzate de nivelul scazut in
sange al vitaminei B12 si acidului folic. 
Expunerea zilnica la aluminiu provenit din oale, cani de aluminiu, deodoranti cu aluminiu nu s-a
demonstrat ca ar creste riscul de a dezvolta boala Alzheimer.

Cauze

Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala Alzeimer, dar ese posibil sa existe mai multe
cauze. Cateva din deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de
pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in principal acetilcolina, ce permit
neuronilor sa functioneze normal. 
Nu se stie cu siguranta cauza acestor modificari, dar se fac cercetari pentru a se determina aceasta
cauza. Desi majoritatea pacientilor cu boala Alzeimer nu au in istoricul familial aceasta boala, riscul
de a face aceasta boala este mai mare in cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de
Alzheimer. 
Anumite studii au sugerat ca zincul si aluminiul ar avea un rol in declansarea bolii, dar acestea nu
au fost sustinute prin dovezi care sa sustina aceste teorii.

Simptome

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Multe persoane
in varsta se ingrijoreaza atunci cand apar pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a
memoriei pe termen scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani este un lucru obisnuit, dar numai
unii dintre acestia cu pierderi usoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. In cazul in care
apar pierderi de memorie este indicat consultul unui medic specialist. 

Exemple de pierdere normala de memorie includ uitarea: 

1
- unor parti din anumite experiente 
- locului unde este parcata masina 
- evenimentelor din trecutul indepartat 
- numelui unei persoane, dar care revine in minte mai tarziu 
- locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la masina 

Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea : 

- unei experiente in totalitate 
- interpretarii ceasului sau condusul masinii 
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a lasat aragazul deschis 
- unei persoane in totalitate 

Boala Alzheimer se insoteste de asemenea, de modificari de comportament, de gandire sau tulburari

de personalitate. In fazele incipiente ale bolii persoana se poate comporta normal in societate.
Membrii familiei si prietenii apropiati observa primii manifestarile bolii. Semnele de dementa ca
dificultatile de gandire sau amintire a anumitor lucruri sau probleme in activitatile cotidiene, trebuie
sa indemne persoana spre consultul unui specialist. 
Simptomele variaza pe masura ce boala progreseaza. 

Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer.
Acestea sunt: 
- pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de telefon 
- dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese 
- tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite 
- dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei 
- tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva 
- probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor 
- punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul
in bolul de zahar 
- tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide a le starii de spirit de la calm la plans si apoi la furie
aparent fara motiv 
- modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un membru al
familiei 
- lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua si
refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.

Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt intotdeauna prezente: 

- sustinerea cu fermitate a unor credinte false, cum ca cineva fura de la o persoana (deziluzii) 
- senzatii ca aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinatii) 
- lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare sau separarea de prieteni si familie 
- activitati repetate fara un scop anume, ca inchisul sau deschisul unei posete, impachetatul si
despachetatul hainelor, repetarea unor intrebari 
- agresiune fizica sau verbala 
- imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la actiuni nepotrivite 
- boala Alzheimer de obicei nu afecteaza capacitatea motorie fina (de exemplu abilitatea de a
inchide si a deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simtul tactil. 

Mecanism fiziopatologic

Cercetatorii au descoperit cateva modificari ce au loc la nivelul creierului persoanelor cu

Alzheimer. Acestea includ : 

2
- nivele scazute de acetilcolina in anumite zone cerebrale 
- placi senile, ce sunt formate din aglomerari de celule nervoase anormale ce inconjoara depozite de
amiloid (proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de material ce intrerup structura
normala a celulei nervoase. Placile senile si aceste noduri neurofibrilare se observa de obicei la
autopsie. 

Aceste modificari de la nivelul creierului pot provoca pierderile de memorie si celelalte simptome
ale bolii Alzheimer. Nu se cunoaste cauza pentru care aceste modificari apar la unele persoane si la
altele nu apar. 

Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu care progreseaza depinde de la o persoana
la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii. Alte persoane
pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce in timpul bolii. 
Simptomele se accentueaza progresiv. La inceput boala se manifesta prin pierderi minore ale
memoriei si progreseaza pana la probleme mentale si functionale severe si chiar moarte. 
Simptomele sunt impartite de obicei ca cele care apar in faza initiala, de mijloc sau tardiva. Este
dificil de precizat cat dureaza fiecare faza. 

Faza initiala
De obicei in faza initiala pesoana cu Alzheimer: 
- devine confuza asupra orientarii si se pierde cu usurinta 
- pierde abilitatea de a initia anumite activitati 
- evita situatiile noi si nefamiliare 
- are reactii intarziate si capacitate de memorare incetinita 
- vorbeste mai rar decat in trecut 
- are dificultati in manevrarea banilor si platirea facturilor 
- are tulburari de judecata si ia decizii gresite 
- poate avea tulburari de dispozitie si devine deprimat, iritabil sau nelinistit. 
Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori atunci cand persoana respectiva se afla
intr-un loc sau o situatie noua, nefamiliara.

Faza intermediara
In faza intermediara a bolii Alzheimer bolnavul manifesta: 
- probleme in recunoasterea familiei si prietenilor 
- neliniste in special dupa-amiaza si seara 
- probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor 
- probleme de gandire si de logica 
- imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau inventeaza povesti pentru a substitui ceea ce a uitat 
- greutati in a se imbraca singur 
- tulburari de dispozitie, se supara cu usurinta si devine ostil si nedispus la cooperare 
- credinte false (deziluzii), suspiciuni (paranoia) si agitatie 
- necesita ingrijire permanenta 
- pierde orientarea temporala

Faza tardiva
In faza tardiva, avansata a bolii Alzheimer, pacientii: 
- nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa mearga la baie sau sa manance fara ajutor.
Aceste persoane pot fi nevoite sa stea in pat sau in scaunul cu rotile din cauza ca uita sa mearga 
- pierd abilitatea de a mesteca sau inghitii 
- au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul si din aceasta cauza cad frecvent 
- devin extrem de confuze seara si au insomnii 
- nu pot comunica prin cuvinte 
3
- pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta). 
In timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii devin mai predispusi la alte afectiuni. In
anumite cazuri pot aparea crize. Moartea apare ca o complicatie a pneumoniei datorita imobilizarii
la pat.
Consult de specialitate
Boala Alzheimer are tendinta de a evolua lent. In cazul in care simptome precum confuzia sau alte
modificari ale abilitatilor mentale se instaleaza brusc, in interval de zile sau ore, problema poate fi
delirium tremens, o boala ce necesita tratament de urgenta. 

Este indicat consultul de urgenta cand: 

- simptomele de genul scurtarea atentiei, tulburarile de memorie sau halucinatiile se instaleaza
destul de rapid, in interval de ore sau zile 
- la un bonav cu Alzheimer apare o schimbare brusca de comportament sau simptomele se
inrautatesc brusc. 

Se indica programarea pentru consult atunci cand: 

- simptomele de genul scurtarea perioadei de atentie, tulburarile de memorie sau deziluziile se
instaleaza treptat in decurs de cateva saptamani sau luni 
- pierderea memoriei sau alte simptome incep sa interfere cu munca sau viata sociala a persoanei
respective sau in cazul in care simptomele pot determina injurii ale persoanei respective.
Medici specialisti recomandati

Medicul de medicina de familie 

Medicul internist 
Medicul de geriatrie 
Medicul neurolog 
Medicul psihiatru
Investigatii

Diagnosticul de boala Alzheimer se pune dupa eliminarea altor posibile boli. Medicul specialist va
cauta alte cauze de dementa, inainte de a pune diagnosticul de boala Alzheimer. 
Este important sa se elimine diagnosticul de delirium atunci cand simptomele se instaleaza brusc,
deoarece delirium tremens este o afectiune ce necesita terapie de urgenta. 
Simptomele de genul confuziei si pierderilor de memorie pot sa apara si in sindroamele depresive.
Depresia este relativ frecventa printre persoanele in varsta, dar este destul de greu de recunoscut.
Aceasta poate fi tratata cu succes medicamentos si prin terapie psihologica. 
Boala Alzheimer este diagnosticata in urma istoricului medical si examenului fizic. Aditional se fac
examinari ale statusului mental si evaluarea starii de sanatate mentala. Aceste examinari presupun
actiuni simple pentru verificarea orientarii. De obicei este indicat ca in timpul examinarii sa fie
prezent si un membru al familiei sau o persoana apropiata pacientului. Membrul familiei poate da
detalii asupra vietii de zi cu zi a pacientului, memoria acestuia si modificarile de personalitate. 
Investigatii, ca tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) sunt
folosite pentru vizualizarea modificarilor de la nivelul creierului, ce pot fi legate de memorie si de
instalarea bolii Alzheimer. Alte doua investigatii imagistice, tomografia cu emisie de pozitroni
(PET) si tomografia cu emisie de foton (SPECT) sunt utile in anumite cazuri, dar nu sunt efectuate
de rutina.

Teste de laborator
La un numar mic de pacienti dementa are alte cauze decat boala Alzeimer. Teste de laborator pot fi
efectuate pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptomele pacientului. Simptome
asemanatoare cu cele din boala Alzheimer pot sa apara in boli insotite de dezechilibru mineral, boli
hepatice, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, probleme de nutritie ca deficitele de folati si
4
vitamina B12. Tratarea acestor boli poate produce o incetinire sau o reversibilitate a declinului
mental. 
Analizele de sange utile pentru a diagnostica aceste afectiuni sunt: 
- hemoleucograma, care evidentiaza numarul si tipul celulelor din sange si ajuta la punerea
diagnosticului 
- teste functionale hepatice (ALT, AST, fosfataza alcalina, bilirubina) ce diagnosticheaza afectiunile
hepatice 
- dozarea acidului folic (folatilor). Acidul folic este necesar in producerea atat a celulelor rosii cat si
a celulelor albe din sange 
- concentratia vitaminei B12 in sange. Vitamina B12 este utila in productia celulelor rosii din sange
si in mentinerea sanatatii sistemului nervos 
- dozarea electrolitilor si nivelul glicemiei (sodiu, potasiu, creatinina, glucoza, calciul). Electrolitii
sunt utili in mentinerea balantei fluidelor in organism la un nivel optim si mentinerea functiilor
normale (de exemplu ritmul cardiac, contractiile musculare si functionarea neuronilor) 
- teste functionale tiroidiene. Nivele anormale ale hormonilor tiroidieni sunt o cauza comuna de
simptome ca pierderea memoriei, confuzie, letargie si alte simptome de dementa la persoanele in
varsta. Terapia medicamentoasa amelioreaza simptomele la persoanele cu tulburari ale functiei
tiroidiene 
- screeningul pentru sifilis. Dementa apare in ultima faza a sifilisului (sifilisul tertiar). In cazul in
care persoana a avut sifilis cu mult timp in urma si acesta nu a fost tratat corespunzator, boala poate
progresa pana la afectarea comportamentala si pot aparea tulburari ale inteligentei. Desi sifilisul este
o boala din ce in ce mai rara, se fac teste pentru determinarea lui, deoarece aceasta este o boala
curabila 
- testul de detectare al virusului imunodeficientei umane (HIV). SIDA netratata poate cauza
simptome ca tulburari de personalitate sau probleme de concentrare 
Investigatii imagistice ca tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara sunt efectuate
pentru a exclude alte cauze atunci cand diagnosticul este nesigur. 
Se poate efectua o electroencefalograma (EEG) pentru a monitoriza activitatea electrica a creierului
in cazul in care in istoricul pacientului sunt fenomene convulsivante. 
In unele cazuri se efectueaza autopsia cu examinarea creierului pentru a evidentia modificarile
produse la acest nivel ce pot indica boala Alzheimer. Desi autopsia este singurul mod de a pune cu
certitudine diagnosticul de boala Alzheimer, in fazele initiale ale bolii modificarile pot sa nu fie
extrem de clare pentru a pune diagnosticul. Autopsia este rar necesara, dar poate fi facuta atunci
cand familia doreste sa stie cu siguranta daca a fost sau nu Alzheimer.

Depistare precoce

In acest moment nu exista screening pentru Alzheimer. Este dificil de diagnosticat aceasta boala in
stadiile initiale. Totusi simptomele de declin mental nu trebuiesc ignorate si puse pe seama
imbatranirii. Testele genetice pentru detectarea genei pentru apolipoproteina E-4 pot deveni utile pe
masura ce se vor cunoaste mai multe lucruri despre cauzele genetice ale afectiunii. Aceste teste nu
sunt folosite la nivel larg in acest moment.

Tratament
Desi nu exista un tratament care sa vindece boala Alzheimer, exista multe mijloace de a mentine
calitatea vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a persoanei.

Tratament initial
In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de
colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si
rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor
medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi

5
inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate
acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament. 
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau in asociere cu inhibitorii de
colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei
provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar
nici acest produs nu incetineste progresia bolii.
Alt aspect important al terapiei initiale reprezinta detectarea si tratarea altor probleme medicale
asociate bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la aproximativ 50% din pacientii cu
Alzheimer, in special in primele faze ale bolii atunci cand acestia sunt constienti de diagnostic si de
prognosticul prost. Depistarea si tratarea acestor conditii asociate ca depresia poate minimiza
infirmitatea si maximiza abilitatile restante ale pacientului. 

In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie: 

- ingrijirea de care are nevoie pacientul 
- persoana sau persoanele care-l vor avea in grija si supraveghere pe pacient pe masura ce boala va
avansa 
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa 
- planning-ul pentru terapia si ingrijirea bonavului. 

Educarea familiei sau a persoanelor care au in grija un bolnav cu Alzheimer este esentiala pentru
oferirea ingrijirii optime. Ingrijitorii trebuiesc educati cu privire la problemele ce pot aparea si la
evolutia bolii.

Tratament de intretinere
Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana cand nu mai este eficienta. Aceste
medicamente sunt eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat la altele. Inhibitorii de
colinesteraza sunt intrerupti in momentul in care pacientul nu tolereaza efectele adverse ale acestor
medicamente. 
Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul pacientului la terapie,
detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie continua familiei
sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura ce boala progreseaza se
revizuieste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament sau alte probleme aparute.
Ghidurile medicale indica consultul la 6 luni sau mai putin in cazul in care apar probleme. 

Este importanta examinarea pentru detectarea altor boli. 

Tulburarile de vedere si de auz, artrita, afectiuni ale glandei tiroide, bolile renale sunt probleme
frecvent aparute la persoanele in varsta si pot agrava simptomele date de boala
Alzheimer. Artrita face dificila deplasarea fara ajutor; tulburarile de vedere sau de auz pot
determina agitatie, anxietate sau imposibilitate de comunicare. Tratarea acestor afectiuni creste
calitatea vietii bolnavului si usureaza sarcina ingrijitorului. 

Majoritatea pacientilor cu Alzheimer pot fi ingrijiti la domiciliu de un membru al familiei sau un

prieten, cel putin pana cand boala devine severa. Terapia de intretinere se bazeaza pe maximizarea
abilitatilor persoanei pe masura ce acestea se modifica si pe rezolvarea problemelor pe masura ce
acestea apar. Sarcinile ingrijitorilor variaza de la mentinerea unui mediu inconjurator sigur si
imbracarea bolnavului in fiecare zi pana la gasirea unor solutii de a rezolva sau minimiza tulburarile
de comportament, ca tulburarile deviante si de somn. Nu exista o terapie singulara care sa fie utila
la toti bolnavii. Succesul ingrijirii depinde si de implicarea persoanei ce se ocupa de ingrijire in
luarea de decizii cu privire la tratament. Aceste decizii il vor afecta atat pe bolnav cat si pe
ingrijitor.

6
Tratament in stadiile avansate

Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai dificila. Asigurarea
ingrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregatire sau de devotament
fata de persoana bolnava. Internarea bolnavului intr-o institutie poate fi o decizie foarte dificil de
luat, dar in unele cazuri institutiile specializate in tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai buna
solutie.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea persoanelor in momentul diagnosticarii bolii Alzheimer trec prin stari de furie, spaima,
depresie, anxietate si ingrijorare in legatura cu viitorul. 
Desi boala evolueaza de-alungul timpului, anumite persoane sunt capabile sa-si continue activitatile
obisnuite timp de mai multi ani, chiar daca la un nivel redus. 

Probleme frecvente cu care se confrunta persoanele cu Alzheimer si familia acestora sunt: 

- daca sa mai conduca masina sau nu. Persoanele in fazele precoce de boala trebuiesc investigate
periodic pentru a se stabili daca pot sau nu sa conduca in siguranta. Membrii familiei pot detecta
modificari in comportamentul la volan prin simpla calatorie in masina 
- masurile legale si financiare ce trebuiesc luate. In perioada urmatoare diagnosticarii bolii este
indicata scrierea unui testament si desemnarea unui avocat. 

Aceste masuri sunt dovada ca dorintele privind terapia sunt documentate. 

In fazele initiale ale dementei sunt utile urmatoarele sfaturi: 
- realizarea sarcinilor in concordanta cu abilitatile. Efectuarea anumitor activitati poate dura mai
mult timp decat in trecut dar daca persoana este hotarata sa faca acea activitate este indicat sa
continue. Se recomnada anumite schimbari. De exemplu, in cazul in care gatitul devine o problema,
se recomanda alte activitati care sunt realizabile, ca ajutorul la cumparaturi, planificarea sau
asezarea mesei sau realizarea de retete mai usoare 
- modificarea caminului in asa fel incat acesta sa fie un loc sigur. De exemplu stabilizarea
covoarelor cu ajutorul unor cuie, punerea de suprafete nederapante in cada, asigurarea aragazului cu
stingator automat pentru flacara, in cazul in care exista probleme de memorie. Evaluarea riscului de
ranire in cazul in care se continua gatitul 
- asigurarea unei alimentatii sanatoase. Este important ca dieta zilnica a persoanei cu Alzheimer sa
contina fructe, legume si cereale. In cazul in care greutatea este mica si nu se reuseste cresterea ei se
indica suplimentele nutritive. Unele persoane cu dementa au tulburari de somn. Este indicat sa se
evite somnul din timpul zilei si sa se faca exercitii fizice ziua, iar inainte de culcare sa se bea un
pahar cu lapte cald sau ceai fara cafeina 
- programarea activitatilor in momentele din zi in care capacitatile intelectuale sunt maxime. Poate
fi indicata creerea unei rutine care sa nu varieze mult de la o zi la alta. Persoana poate fi mai putin
frustrata daca activitatile se efectueza dupa un anumit orar sau program zilnic 
- rezolvarea problemelor de memorie in mod creativ. Utilizarea de liste, etichete sau alte modalitati
care sa ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activitatilor zilnice pe un calendar sau o agenda
si pozitionarea acesteia intr-un loc vizibil 
- inainte de a merge intr-un loc este indicat sa se noteze pe un biletel locul unde se intentioneaza sa
se mearga, adresa si modul de intoarcere acasa, chiar daca au mai fost efectuate de mai multe ori in
trecut aceste activitati. Este indicat ca iesirile sa se faca sub insotire daca este posibil 
- pastrarea activitatii, mentinerea unei vieti active si implicarea in mai multe lucruri incetineste
deteriorarea abilitatilor mentale. 

7
Informatii pentru persoanele care ingrijesc bolnavii cu Alzheimer

Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni.
Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atat din punct de vedere fizic cat si
emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara aceasta perioada de ingrijire. 
Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. Pot fi luate masuri pentru
a maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a stapani problemele ce apar pe parcurs si a
imbunatati calitatea vietii bolnavului cat si a ingrijitorului. Trebuie retinut ca ingrijirea unei
persoane poate fi o experienta pozitiva atat pentru ingrijitor cat si pentru bolnav. 

In cazul ingrijirii unui bolnav cu Alzheimer, scopul este de a mentine sanatatea si siguranta
pacientului. Un mediu sigur, alimentatie corespunzatoare, somn regulat, igiena corespunzatoare si
rezolvarea promta a altor afectiuni medicale sunt importante pentru binele general al pacientului. 
Realizarea unui mediu inconjurator sigur, prin ordonarea camerelor, utilizarea de incuietori la usi si
la dulapuri. 
Mentinerea unei nutritii corespunzatoare se realizeaza prin transformarea mesei intr-o experienta
pozitiva. Poate fi necesar sa se serveasca alimente ce pot fi mancate cu mana, ce pot fi mai usor
manevrate de persoana cu Alzheimer. Se indica acompanierea pe tot parcursul mesei si limitarea
posibilitatilor alimentare pentru a scadea confuzia. 

Tulburarile de somn se rezolva prin descurajarea somnului in timpul zilei si administrarea unui
pahar de lapte cald inainte de culcare. 
Incontinenta vezicala cat si cea fecala se rezolva prin incurajarea mersului la toaleta de mai multe
ori in timpul zilei si restrictia lichidelor inainte de culcare.
Rezolvarea problemelor comportamentale si de pierdere a abilitatilor mentale reprezinta cea mai
mare provocare pentru persoanele ce ingrijesc un bolnav cu Alzheimer. Strategiile pentru abordarea
acestor probleme nu duc la eliminarea lor, dar le fac mai usor de acceptat. 
Maximizarea abilitatilor restante. Persoana bolnava trebuie lasata sa ia decizii atata timp cat inca
mai poate face acest lucru. 
Persoana trebuie ajutata sa se descurce mai usor in mediul inconjurator. Se pun etichete pe obiectele
inconjuratoere si se inconjoara pacientul cu obiecte familiare de genul fotografiilor. 

Intelegerea modificarilor comportamnetale. Tulburarile comportamentale pot aparea la pacientii cu

Alzheimer. Trebuie reamintit trecutul persoanei si trebuie interpretat daca nu cumva acele
manifestari reprezinta modalitatea persoanei de a continua activitatile sau obiceiurile din trecut. 
Abordarea agitatiei. Trebuie indepartate elementele distractive si trebuie mentinut un ton scazut in
discutiile cu bolnavul. 
Abordarea simptomelor de agitatie si dezorientare aparute seara se realizeaza prin aprinderea
luminilor in casa si prin impunerea unei activitati pe care bolnavul sa-si focalizeze energia. 

Realizarea unei bune comunicari. De exemplu nu trebuiesc avute discutii in contradictoriu cu

bolnavul. Trebuie oferite asigurari si trebuie canalizata atentia acestuia asupra altor activitati. Se
inidica folosirea de cuvinte si propozitii simple, usoare si familiale. 
Este de asemenea foarte important ca sanatatea si abilitatile persoanei ce se ocupa de ingrijire sa fie
pe primul loc. Exista anumite organizatii care ofera suport persoanelor ce se ocupa de ingrijirea
bolnavilor cu Alzheimer.

Tratament medicamentos

In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de

colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si
rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor
medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi
8
inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate
acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament. 
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit sigur sau in asociere cu inhibitorii de
colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei
provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar
nici acest produs nu incetineste progresia bolii. 
Decizia principala in cazul terapiei medicamentoase nu este dacat sa foloseasca sau nu anumite
medicamente pentru tratarea tulburarilor functiilor mentale, ci momentul in care tratamentul trebuie
inceput si mai tarziu momentul in care acesta trabuie incetat. Medicatia trebuia inceputa din
momentul diagnosticarii bolii. Cu toate astea, simptomele pacientului pot sa nu se amelioreze prin
medicatie, deoarece aceste terapii nu functioneaza la toate persoanele. In cazul in care
medicamentele sunt eficiente se va continua administrarea lor pana in momenul in care efectele
adverse sunt mai puternice decat beneficiile sau in momentul in care aceste medicamente nu mai au
nici un efect.
Vitamina E este un antioxidant ce ajuta la protectia nervilor impotriva deteriorarii si imbunatateste
functionarea celulelor nervoase. Studii recente au sugerat ca vitamina E poate intarzia pierderea
abilitatilor de a realiza activitati zilnice de genul imbracatului sau spalatului, dar nu imbunatateste
memoria bolnavilor cu Alzheimer. In cazul in care administrarea se face in doze recomandate acest
tratament este sigur, putin costisitor si eficient la unele persoane. 
Un alt medicament, numit selegilina a fost folosit in tratamentul problemelor de gandire si de
memorie din cadrul bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent in tratamentul bolii
Parkinson si nu este la fel de eficient in tratamentul bolii Alzheimer ca alte medicamente.
Tratamentul tulburarilor de comportament
In unele cazuri, anumite terapii medicamentoase pot rezolva tulburarile de comportament sau
simptomele ce cauzeaza disconfortul pacientului cu Alzheimer sau al ingrijitorului. Aceste
medicamente se folosesc de obicei atunci cand alte mijloace au dat gres. De exemplu in cazul
insomniilor aparute chiar si dupa exercitii fizice si evitarea somnului din timpul zilei, poate fi
necesar tratamentul medicamentos. 

In cazul tulburarilor de comportament, dupa epuizarea altor mijloace se indica administarea de

tranchilizante. Aceste medicamente sunt indicate atunci cand: 
- un anumit comportament este daunator bolnavului sau persoanelor din jurul acestuia 
- eforturile prin care se abordeaza tulburarile de comportament, de genul schimbarilor de mediu sau
asigurarea unei rutine au esuat 
- comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l ingrijeste pe bolnav 
- bolnavul are dificultati in a face diferenta intre real si ireal (psihoza). Psihoza cauzeaza credinte
false (deziluzii) sau halucinatii.

Tratamentul dementei

Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu boala Alzheimer. 

Este in general comuna in fazele initiale ale bolii. Antidepresivele diminua simptomele depresiei si
imbunatatesc calitatea vietii, dar nu incetinesc progresia bolii Alzheimer.

Tratamentul altor cauze de dementa

Anumite afectiuni de genul hipertensiunii arteriale (ce determina dementa vasculara), afectiunilor
tiroidiene sau boala Parkinson, contribuie la dementa persoanelor in varsta cu Alzheimer. Unele
dintre aceste afectiuni raspund la tratament medicamentos. 
Inhibitorii de colinesteraza pentru tratamentul declinului mental din boala Alzheimer. 
Memantin, un medicament nou introdus in tratamentul bolii Alzheimer, pentru tratarea pierderilor
de memorie si confuziei moderate sau severe. 
Tranchilizante pentru tratarea anxietatii, agitatiei sau comportamentului ostil, tulburarilor de somn,
deziluziilor, paranoiei si halucinatiilor. 
9
Selegilina utilizata in tratarea tulburarilor de memorie si de gandire. 

Tratament chirurgical
Nu exista in mometul de fata tratament chirurgical pentru boala Alzheimer.

Terapii alternative

Tratamentul cu anumite plante, de genul ginkgo-biloba sunt considerate experimetale. 

Alte terapii de genul terapiei cu lumina, aromoterapia si exercitii fizice, pot ajuta la diminuarea
tulburarilor comportamentale de genul agitatiei, dar trebuiesc efectuate numai sub supraveghere. 

Aromoterapia. Un studiu efectuat pe un numar redus de pacienti a demonstrat ca aceasta terapie,

atunci cand este folosita sub forma unui lotiuni cu uleiuri esentiale, poate fi utila in reducerea
agitatiei la persoanele cu dementa severa. Totusi pentru a i se dovedi eficacitatea sunt necesare mai
multe studii. 
Terapia cu lumina. Acest tratament este folosit deseori pentru tratarea depresiei. Poate fi util in
tratarea depresiei, agitatiei sau insomniilor asociate cu boala Alzheimer. Persoanele sunt expuse fie
la lumina naturala fie la lumina artificiala timp de cateva ore in fiecare dimineata sau seara pentru
diminuarea depresiei. 
Exercitiile fizice usoare de genul, mersul pe jos sau innotatul pot de asemenea diminua simptomele
de depresie cauzate de boala Alzheimer. 
O alta posibilitate de a reduce agitatia este ascultarea unei muzici relaxante in timpul mesei sau a
baii. 

De retinut!
Terapiile alternative pentru boala Alzheimer, de exemplu administrarea de ginkgo biloba necesita
cercetari suplimentare. Eficacitatea acestor terapii si efectele adverse ale lor nu sunt cunoscute in
totalitate. Este necesar consultul medicului inainte de a incepe o astfel de terapie. 
Profilaxie
Pana in acest moment nu se cunosc mijloace de prevenire a bolii Alzheimer. 
Desi nici o substanta nu a fost dovedita ca previne boala Alzheimer, cercetatorii studiaza
posibilitatile ca anumite substante sa reduca riscul de dezvoltare a bolii sau sa intarzie instalarea ei.
Aceste substante sunt: 
- vitamina E si alti antioxidanti in cantitati moderate 
- in cazul in care se diagnosticheaza nivele crescute de homocisteina se indica cresterea aportului de
acid folic si vitamina B6 si B12 
- antiinflamatorii nesteroidiene, ca indometacinul, ibuprofenul, naproxenul sau aspirina in doze
zilnice 
- statinele, medicamente folosite in mod obisnuit pentru scaderea colesterolului seric. 

Exista putine dovezi asupra faptului ca mentinerea unei activitati intelectuale continue ar diminua
riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite activitati ca cititul cu regularitate al ziarului,
cartilor, revistelor, jucatul de carti sau alte jocuri, rezolvarea rebusurilor, vizitele la muzeu sau chiar
privitul activ la televizor sau ascultatul la radio pot ajuta la evitarea dezvoltarii simptomelor bolii
Alzheimer. Desi aceasta teorie de "foloseste sau pierzi" nu este dovedit ca ar fi eficienta, dar nu
exista dovezi ca aceste activitati de folosire a intelectului ar fi daunatoare. 

Pe masura ce se descopera cauzele bolii Alzheimer se vor descoperi si mijloace de prevenire a ei.
Medicamentele ce sunt in momentul de fata in studii folosite pentru prevenirea formarii placilor de
amiloid si a formatiunilor neurofibrilare, pot fi folosite in viitor la persoanele cu risc de Alzheimer. 
Se fac cercetari cu privire la crearea unui vaccin pentru Alzheimer.

10