Subiecte pentru evaluare finală

disciplina Integrare Europeană și Politici Publice Europene, RICT, anul I

1. În structurarea sistemului politico-administrativ al Uniunii Europene are rol esențial:

a) Principul separației puterilor;
b) Principiul reprezentării intereselor;
c) Principiile care stau la baza liberalizării economice;
d) Principiile care stau la baza statului bunăstării.

2. Integrarea europeană presupune:

a) Îndepărtarea obstacolelor artificiale în procese de cooperare și colaborare;
b) Instituții ce asigură „schimbări pașnice” în statele ce cooperează;
c) Transfer de activități politice unui nou centru;
d) Formarea unei națiuni și a unui stat național.

3. Motivul fundamental al guvernării internaționale este:

a) Interacțiunea dintre comunitățile naționale creează probleme care necesită luarea deciziilor
colective;
b) Reduce costurile furnizării de bunuri publice internaționale;
c) Ambele.

4. Competență exclusivă a UE (articolul 3 din TFUE) presupune:

a) domenii în care se poate presupune că o măsură la nivelul UE va fi mai eficientă decât o
măsură necoordonată luată în oricare dintre statele membre;
b) domenii în care o acțiune la nivel european este mai eficientă decât una întreprinsă de un stat
membru;
c) coordonarea sau completarea acțiunii statelor.
Competențe exclusive (articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE):
domenii în care numai UE poate să legifereze și să adopte acte obligatorii. Țările UE pot să facă
acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de UE pentru punerea în aplicare a acestor acte.
Competența UE este exclusivă în următoarele domenii:

 uniunea vamală;
 stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
 politica monetară pentru țările din zona euro;
 conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;
 politica comercială comună;
 încheierea unor acorduri internaționale în anumite condiții.

5. Competență partajată între UE și statele membre (articolul 4 din TFUE) presupune:

a) domenii în care se poate presupune că o măsură la nivelul UE va fi mai eficientă decât o
măsură necoordonată luată în oricare dintre statele membre;
b) domenii în care o acțiune la nivel european este mai eficientă decât una întreprinsă de un stat
membru;
c) coordonarea sau completarea acțiunii statelor.

Competențele partajate (articolul 4 din TFUE): UE și țările UE pot legifera și adopta acte

obligatorii din punct de vedere juridic. Țările UE își exercită competența în cazurile în care UE nu
și-o exercită sau a decis să nu-și exercite competența proprie. Competențele partajate între UE și
țările UE se aplică în următoarele domenii:

 piața internă;
 politica socială, dar numai pentru aspectele definite în mod specific în tratat;
 coeziunea economică, socială și teritorială (politica regională);
 agricultura și pescuitul (cu excepția conservării resurselor biologice ale mării);
 mediul;
 protecția consumatorului;
 transporturile;
 rețelele transeuropene;
 energia;
 spațiul de libertate, securitate și justiție;
 obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, cu limitare la aspectele
definite în TFUE;
 cercetare, dezvoltare tehnologică, spațiu;
 cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar.

6. Competența de a desfășura acțiuni de sprijinire (articolul 6 din TFUE)

a) domenii în care se poate presupune că o măsură la nivelul UE va fi mai eficientă decât o
măsură necoordonată luată în oricare dintre statele membre;
b) domenii în care o acțiune la nivel european este mai eficientă decât una întreprinsă de un stat
membru;
c) coordonarea sau completarea acțiunii statelor.

Competențe de sprijinire (articolul 6 din TFUE): UE nu poate să intervină decât pentru a sprijini,

coordona sau completa acțiunea țărilor UE. Actele UE obligatorii din punct de vedere juridic
trebuie să nu necesite armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale țărilor
UE. Competențele de sprijinire sunt legate de următoarele domenii politice:

 protecția și îmbunătățirea sănătății umane;
 industria;
 cultura;
 turismul;
 educația, formarea profesională, tineretul și sportul;
 protecția civilă;
 cooperarea administrativă;

7. Politicile comune orizontale:

a) Afectează condițiile generale ale economiei și societății statelor membre, ca de exemplu,
politica sociala, în domeniul concurentei, mediului, etc.
b) vizează anumite sectoare ale economiei statelor membre, in special industria, agricultura,
transporturile, energia, etc.
c) Vizează relațiile UE / statelor membre cu terțețări, precum politica comercială sau politica
de ajutor în sprijinul dezvoltării.
8. Politicile comune sectoriale:
 a) afectează condițiile generale ale economiei și societății statelor membre, ca de exemplu,
politica sociala, în domeniul concurentei, mediului, etc.
b) vizează anumite sectoare ale economiei statelor membre, in special industria, agricultura,
transporturile, energia, etc.
c) vizează relațiile UE / statelor membre cu terțe țări, precum politica comercială sau politica
de ajutor în sprijinul dezvoltării.
9. Politicile comune externe:
a) afectează condițiile generale ale economiei și societății statelor membre, ca de exemplu,
politica sociala, în domeniul concurentei, mediului, etc.
b) vizează anumite sectoare ale economiei statelor membre, in special industria, agricultura,
transporturile, energia, etc.
c) vizează relațiile UE / statelor membre cu terțe țări, precum politica comercială sau politica
de ajutor în sprijinul dezvoltării.
10. Politicile comune fundamentale sunt cele care corespund etapelor succesive ale procesului de
integrare. Adevărat / Fals

11.Uniunea Europeană deține întreaga putere în domeniul implementării politicilor.

Adevărat / Fals

12. Competență exclusivă se aplică se aplică în următoarele domenii:

a) Protecția mediului;
b) Protecția consumatorilor;
c) Cultură;
d) Turism;
e) Educație, formare profesională, tineret şi sport
f) Conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit;
g) Politica comercială comună.

13. Competență partajată se aplică se aplică în următoarele domenii:

a) Protecția mediului;
b) Protecția consumatorilor;
c) Cultură;
d) Turism;
e) Educație, formare profesională, tineret şi sport
f) Conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit;
g) Politica comercială comună.

Competenţă partajată” înseamnă că atât UE, cât şi statele sale membre, pot adopta acte
obligatorii din punct de vedere juridic în domeniile vizate.

Totuşi, statele membre pot face acest lucru doar în situaţiile în care UE nu şi-a exercitat
competenţa sau a încetat, în mod explicit, să o facă.

14. Competentă de susținere, coordonare sau completare se aplică se aplică în următoarele

domenii:
a) Protecția mediului;
b) Protecția consumatorilor;
 c) Cultură;
d) Turism;
e) Educație, formare profesională, tineret şi sport
f) Conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit;
g) Politica comercială comună.

15. În domeniile în care competențele sunt partajate de UE și statele membre, parlamentele

naționale verifică dacă nu ar fi mai eficient ca acțiunile să fie luate la nivel național sau
regional. Acest mecanism este cunoscut drept:
a) mecanismul de control al subsidiarității
b) mecanism pentru a verifica dacă acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este
necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.

16. În cazul în care externalitățile și economiile de scară care apar dintr-o problemă cum ar fi
furnizarea de aer curat, minimizarea costurilor de tranzacție monetară sau reducerea
barierelor comerciale sunt transnaționale, cel mai eficient nivel de luare a deciziilor este:
a) Transnațional
b) Subnațional

17. Acolo unde externalitățile și economiile de scară sunt locale sau regionale, cum ar fi
colectarea gunoiului sau planificarea utilizării terenurilor, cel mai eficient nivel este
a) Transnațional
b) Subnațional
18. Conceptul de „spillover” este cea mai important aspect a:
a) teoriei neo-funcționalismului;
b) inter guvernamentalismului;
c) instituționalismului.
Conceptul de spillover se referă la schimbările din câmpul politicilor sociale europene, datorită
măsurilor luate în vederea creării pieţei unice. Integrarea anumitor aspecte ale societăţii moderne
complexe nu poate rămâne fără urmări asupra altor componente. Leibfried şi Pierson13 afirmă că,
în sfera politicilor sociale, acest efect este datorat în primul rând iniţiativelor realizării pieţei unice,
construcţia pieţei unice având un efect coroziv asupra suveranităţii statului providenţă naţional.
Anumite fenomene de spillover pot fi directe, spre exemplu decizii ale Curţii de Justiţie a
Comunităţii Europene (CJCE) cu privire la compatibilitatea politicilor sociale cu instituţiile pieţei
unice. Efectele de spillover sunt mai ales indirecte, cu consecinţe mai incerte. Cei doi autori dau ca
exemplu progresele Uniunii monetare. Autorii resping ideea conform căreia se poate „construi o
piaţă”, fără a construi un vast ansamblu de reguli relative la problemele sociale, în cazul unei
democraţii industriale dezvoltate. Libera circulaţie a produselor, a serviciilor şi a forţei de muncă nu
putea să rămână fără urmări în câmpul politicilor sociale. Lipsa de discriminare, între muncitorul
oricărei alte ţări faţă de muncitorii cetăţeni ai ţării de rezidenţă, implică
19. Substiturea, ca modalitate de exercitare a competențelor Uniunii Europene se realizează
prin:
a) politici comune;
b) apropiere legislativă;
c) transfer de competențe naționale Uniunii Europene;
d) menținerea competențelor în plan național.

20. Armonizarea, ca modalitate de exercitare a competențelor Uniunii Europene se realizează

prin:
a) politici comune;
b) apropiere legislativă;
 c) transfer de competențe naționale Uniunii Europene;
d) menținerea competențelor în plan național.

21. Poate un guvern al unui stat membru să asigure electricitate la un preț situat sub nivelul
pieței? Argumentați răspunsul. (politica comercială, dumping)
Normele naționale de piață (de exemplu plafonarea prețurilor) și intervențiile statului
împiedică în prezent reflectarea de către prețuri a momentelor în care energia electrică este limitată.
Mai mult, zonele de preț nu reflectă întotdeauna penuria reală dacă nu sunt bine configurate și sunt
bazate în schimb pe granițele politice. Noua organizare a pieței vizează îmbunătățirea semnalelor de
preț pentru a stimula investițiile în zonele în care necesitatea este cea mai mare, reflectând mai
degrabă constrângerile la nivel de rețea și centrele de cerere decât granițele naționale. Semnalele de
preț ar trebui de asemenea să permită remunerarea adecvată a resurselor flexibile (inclusiv
consumul dispecerizabil și stocarea), deoarece aceste resurse se bazează pe recompense pentru
perioade de timp mai scurte (de exemplu centralele moderne pe bază de gaz care sunt folosite doar
în orele de vârf sau reducerea cererii din partea industriei în momentele de sarcină maximă sau de
suprasolicitare a sistemului). Semnalele de preț eficace asigură, de asemenea, dispecerizarea
eficientă a activelor de producție existente. Prin urmare, este esențial să se revizuiască toate normele
existente care denaturează formarea prețurilor (cum ar fi normele ce prioritizează dispecerizarea
anumitor instalații), pentru a activa și a valorifica pe deplin potențialul de flexibilitate pe care îl
poate oferi partea de consum.
Plasarea consumatorilor în centrul pieței energiei
Integrarea deplină a consumatorilor industriali, comerciali și rezidențiali în sistemul energetic poate
duce la evitarea unor costuri semnificative aferente producției „de rezervă”, costuri pe care, în lipsa
integrării, consumatorii ar trebui în cele din urmă să le plătească. Acest lucru permite chiar
consumatorilor să beneficieze de fluctuațiile de preț și să câștige bani prin participarea la piață. Prin
urmare, activarea participării consumatorilor este o condiție prealabilă pentru o gestionare reușită și
rentabilă a tranziției energetice.
Unul dintre angajamente esențiale ale uniunii energetice este să ofere o nouă soluție consumatorilor
energetici. Actualele norme de piață nu permit însă consumatorilor să beneficieze de aceste noi
oportunități. Deși consumatorii pot genera și pot stoca energie electrică și, de asemenea, își pot
gestiona consumul de energie mai ușor decât oricând, actuala organizare a pieței cu amănuntul îi
împiedică să poată beneficia pe deplin de aceste oportunități.
În majoritatea statelor membre, consumatorii beneficiază puțin sau chiar deloc de stimulente pentru
a-și schimba consumul în urma modificării prețurilor de pe piețe, deoarece semnalele de preț în
timp real nu sunt transmise până la consumatorii finali.

22. În martie 2011, Comisia a propus un sistem comun de calculare a bazei fiscale a
societăților care își desfășoară activitatea în UE. Formulați cel puțin un argument ce ar
demonstra necesitatea unui asemenea sistem. Este îndreptățită comisia să vină cu
asemenea propunere? (principiile subsidiarității, proporționalității)

In înțelesul prezentei comunicări, dubla impunere poate fi definită ca aplicarea unor

impozite comparabile de către două (sau mai multe) jurisdicții fiscale pentru același venit sau
capital impozabil10. Deși dubla impunere, în special cea economică, poate apărea și la nivel
național, comunicarea de față se concentrează numai asupra situațiilor transfrontaliere. În context
internațional, dubla impunere poate apărea ca o consecință a unei duble rezidențe sau a impozitării
atât în statul de rezidență, cât și în statul sursă. Exemplele următoare ilustrează ambele situații.
Exemplul 1. În ceea ce privește dubla rezidență fiscală, dubla impunere poate fi cauzată de
aplicarea unor criterii divergente. De exemplu, o societate poate fi considerată rezidentă în scop
fiscal în statul membru în care este înregistrată legal și, simultan, într-un alt stat membru în care își
desfășoară activitatea principală. În această situație, societatea poate fi obligată să plătească impozit
pe profit pentru veniturile din întreaga lume în ambele state membre, plătind astfel de două ori
impozit pentru același venit.
Exemplul 2. Statele membre impozitează de regulă contribuabilii nerezidenți pentru veniturile
obținute din surse situate pe teritoriul lor. Această impozitare la sursă se poate suprapune peste
impozitarea veniturilor globale în statul de rezidență al contribuabilului. De exemplu, un artist
rezident într-un stat membru semnează un contract global pentru a susține concerte în mai multe
state membre, care autorizează radiodifuzarea concertelor și apariția unui album live al turneului.
Veniturile obținute din contractul respectiv ar putea fi impozitate de două sau mai multe ori (în
statul de rezidență și în statele în care se desfășoară concertele), la fel ca drepturile de autor
percepute de artist. În general, statele membre aplică deja măsuri unilaterale, bilateral sau chiar
multilateral pentru evitarea dublei impuneri. Cu toate acestea, conform legislației actuale a UE, ele
nu sunt obligate să elimine dubla impunere, ca regulă generală. Este adevărat că normele statelor
membre care privilegiază situațiile naționale în raport cu cele transfrontaliere, de exemplu în
domeniul dublei impuneri economice, contravin libertăților fundamentale, în absența unor justificări
pertinente. Cu toate acestea, dubla impunere nu contravine tratatelor, în măsura în care decurge din
exercitarea paralelă a suveranității fiscale de către statele membre implicate15. În concluzie, în
stadiul actual al legislației UE, în absența unei inițiative a Uniunii, statele membre nu sunt obligate
să împiedice dubla impunere de acest din urmă tip, care ar putea fi numită și dublă impunere
„nediscriminatorie”, deoarece acest fenomen nu intră sub incidența libertăților fundamentale.